analiză economico-financiară.pdf

8/17/2019 Analiză Economico-Financiară.pdf

1/154

Forma de învăţământ: I.D.Program de studiu : Economia comer ţ ului, turismului şi serviciilor

Anul III, sem I

ANALIZĂ

ECONOMICO-FINANCIAR Ă

Curs pentru învăţământ la distanţă

Lect. univ. dr. Ştef ăniţă ŞUŞU

2015


2/154

1

CUPRINS

INTRODUCERE.................................................................................................................. 3UNITATEA DE ÎNVĂŢARE ICONŢINUTUL APLICATIV ŞI METODOLOGIC AL ANALIZEI ACTIVITĂŢIIECONOMICO-FINANCIARE........................................................................................... 5

Introducere ............................................................................................................................. 5 1.1. Importanţa analizei economico-financiare ca metodă a cunoaşterii ............................... 71.2. Particularităţile analizei economico-financiare............................................................... 91.3. Necesitatea şi rolul analizei economico-financiare în procesul decizional................... 101.4. Conţinutul analizei economico-financiare .................................................................... 121.5. Tipologia analizei economico-financiare...................................................................... 141.6. Metode şi tehnici ale analizei economico-financiare .................................................... 17UNITATEA DE ÎNVĂŢARE IIANALIZA CIRCULAŢIEI MĂRFURILOR .................................................................. 28Introducere ........................................................................................................................... 28 2.1. Analiza cifrei de afaceri ................................................................................................ 29

2.1.1. Analiza evoluţiei (dinamicii) cifrei de afaceri .................................................. 342.1.2. Analiza structurii cifrei de afaceri..................................................................... 362.1.3. Analiza factorială a cifrei de afaceri ................................................................. 402.1.4. Analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu capacitatea de producţie/desfacere şi

cererea .................................................................................................................................. 462.1.5. Analiza cifrei de afaceri minime (critice) ......................................................... 48

2.2. Analiza stocurilor de marf ă ........................................................................................... 492.2.1. Categorii de stocuri ........................................................................................... 502.2.2. Analiza vitezei de circulaţie a mărfurilor.......................................................... 542.2.3. Implicaţii economico-financiare ale politicii de stocare................................... 55

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE IIIANALIZA POTENŢIALULUI UMAN AL ÎNTREPRINDERII.................................. 59Introducere ........................................................................................................................... 593.1. Analiza dinamicii şi a structurii potenţialului uman ..................................................... 603.2. Analiza comportamentului potenţialului uman............................................................. 633.3. Analiza eficienţei utilizării potenţialului uman............................................................. 66

3.3.1. Analiza productivităţii medii şi a productivităţii marginale a muncii............... 663.3.2. Analiza factorială a productivităţii muncii........................................................ 67

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE IVANALIZA CHELTUIELILOR DE CIRCULAŢIE ALE ÎNTREPRINDERII........... 75Introducere ........................................................................................................................... 75 4.1. Cheltuielile întreprinderii – abordare sistemică, conceptuală şi practică...................... 764.2. Analiza eficienţei cheltuielilor ...................................................................................... 774.3. Analiza efectului creşterii eficienţei cheltuielilor ......................................................... 784.4. Analiza factorială a cheltuielilor ................................................................................... 794.5. Costul şi decizia strategică a întreprinderii ................................................................... 82UNITATEA DE ÎNVĂŢARE VANALIZA PERFORMANŢELOR ECONOMICO-FINANCIARE ALEÎNTREPRINDERII............................................................................................................ 86Introducere ........................................................................................................................... 86 5.1. Demers în teoria performanţei economico-financiare................................................... 875.2. Instrumente de apreciere a performanţelor economico-financiare ale întreprinderii.... 89

5.2.1. Soldurile intermediare de gestiune.................................................................... 905.2.1.1. Soldurile intermediare de gestiune privind activitatea de exploatare aîntreprinderii........................................................................................................................ 91


3/154

2

5.2.1.2. Soldurile intermediare de gestiune privind rentabilitateaîntreprinderii........................................................................................................................ 99

5.2.2. Ratele de rentabilitate...................................................................................... 1055.2.2.1. Ratele rentabilit ăţ ii comerciale........................................................ 1075.2.2.2. Ratele rentabilit ăţ ii economice ........................................................ 1095.2.2.3. Rata rentabilit ăţ ii financiare ........................................................... 1115.2.2.4. Rata rentabilit ăţ ii resurselor consumate ......................................... 114

5.2.2.5. Rata rentabilit ăţ ii capitalului avansat şi ocupat .............................. 115UNITATEA DE ÎNVĂŢARE VIANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII..................................... 121Introducere ......................................................................................................................... 121 6.1. Studiul bilanţului - etapă a analizei financiare............................................................ 1226.2. Tipuri de bilanţ utilizate în analiza financiar ă............................................................. 1226.3. Analiza echilibrelor financiare.................................................................................... 125

6.3.1. Analiza echilibrului financiar în optica patrimonială...................................... 1266.3.1.1. Analiza situa ţ iei nete ........................................................................ 1266.3.1.2. Analiza fondului de rulment ............................................................. 1276.3.1.3. Analiza necesarului de fond de rulment ........................................... 129

6.3.1.4. Analiza trezoreriei nete .................................................................... 1306.3.2. Analiza echilibrului financiar în optica funcţională........................................ 131

6.4. Analiza bilanţului prin metoda ratelor ........................................................................ 1326.4.1. Ratele de structur ă ale activului ...................................................................... 1326.4.2. Ratele de structur ă ale pasivului ..................................................................... 135

6.5. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii .............................................................................. 137GLOSAR DE TERMENI ................................................................................................ 148BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ...................................................................................... 150R ĂSPUNSURI TESTE GRILĂ ...................................................................................... 153


4/154

3

INTRODUCERE

Cursul de Analiz ă economico-financiar ă se adresează studenţilor înscrişi la programul de studii Economia Comer ţ ului, Turismului şi Serviciilor (ECTS), forma deînvăţământ ID, din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică.

În procesele manageriale nevoia de analiză este indispensabilă în fundamentareadeciziilor. Marii strategi ai lumii, ca de altfel şi marii artişti sau inventatori au stă pânit înmod eficient metodele raţionale de analiză, ceea ce face ca gândirea strategică să fieconsiderată o gândire creatoare care poate genera soluţii noi, cu ţinte ce nu sunt plasate în

prezentul static, ci în viitorul dinamic.Pentru a formula strategii şi a permite dezvoltări în întreprinderi trebuie să existe

mecanisme de evaluare şi control, un sistem de monitorizare a activităţii, pentru careanaliza şi diagnosticul sunt indispensabile. Diagnosticarea reprezintă punctul de pornire îndemersul strategic: studiind relaţiile de dependenţă dintre factorii care determină afacerilerespective poate avea loc evaluarea riscurilor sau potenţialului asociat unui anumit set decondiţii, în vederea orientării procesului decizional spre performanţe cât mai înalte.

Organizaţiile utilizează analizele pentru a transforma informaţiile în acţiune şi pentrua obţine avantaje pe termen lung. Practica a demonstrat că nu există management

performant în absenţa unei metodologii şi instrumente precise de gestiune şi control; astfelcă, în contextul nevoii de control în organizaţii, analiza-diagnostic este considerată unastfel de instrument pentru obţinerea performanţei.

Definită la modul general, analiza-diagnostic reprezintă o investigare largă a principalelor aspecte economice, tehnice, sociologice, juridice şi manageriale, efectuată învederea identificării punctelor forte şi a punctelor slabe ale activităţii interne a firmei,oportunităţilor şi restricţiilor din mediul extern, precum şi a cauzelor care le-au generat,

pentru formularea recomandărilor de valorificare a punctelor forte/oportunităţilor şi deeliminare sau atenuare a punctelor slabe/restricţiilor.

Utilizarea analizei şi diagnosticului în procesele manageriale dă posibilitateatransformării întreprinderii într-o organizaţie flexibilă, uşor adaptabilă laschimbările/variaţiile frecvente ce au loc în mediul de afaceri.

Practic, motivaţia efectuării analizei ca instrument al controlului, o constituiesatisfacerea, cel puţin, a următoarelor două cerinţe:

cercetarea realităţii obiective, cunoaşterea şi interpretarea ei; din această perspectivă se consider ă că analiza economică prezintă o „hart ă a realit ăţ ii”;

informarea partenerilor sociali cu privire la starea întreprinderii, performanţele,eficienţa utilizării resurselor etc.

Prezentul curs ofer ă studenţilor posibilitatea pregătirii academice în domeniul

analizei afacerilor, asigurarea unei pregătiri aprofundate de specialitate cu deschidereacorespunzătoare spre piaţa naţională/internaţională a muncii.În cadrul cursului aspectele teoretice sunt însoţite de exemple ipotetice care

valorizează tehnicile de analiză.Obiectivele principale ale acestui curs, care sunt concretizate în competen ţ ele

generale pe care studenţii le vor dobândi după parcurgerea şi asimilarea sa, sunt: însuşirea conceptelor de bază ale analizei economico-financiare, a metodelor şi

procedeelor care se utilizează în analiza activităţii societăţilor comerciale; însuşirea de cunoştinţe şi formarea de deprinderi care să permită studenţilor

realizarea analizei economico-financiare a activităţii entităţilor economice; formarea deprinderilor necesare în vederea formulării interpretării rezultatelor

obţinute în urma analizei (în dinamică şi factorială) efectuate, identificarea punctelor slabe,a punctelor forte, a oportunităţilor şi ameninţărilor mediului în care organizaţia îşidesf ăşoar ă activitatea şi formularea setului de măsuri ce au ca obiectiveficientizarea/optimizarea activităţilor desf ăşurate;


5/154

4

formarea deprinderilor necesare utilizării metodologiei specifice analizeieconomico-financiare în vederea elabor ării unor lucr ări de cercetare teoretico-aplicativevaloroase.

Cerin ţ e preliminareCursul de Analiz ă economico-financiar ă prezintă şi explică metodologia specifică

disciplinei, ca instrument al managementului, având drept scop cunoaşterea realităţilorinterne şi externe în care funcţionează întreprinderea. Informaţiile obţinute prin analiză

sunt utile unei game largi de utilizatori (creditori, acţionari, salariaţi, manageri etc) fiindutilizate la stabilirea unui diagnostic, urmărind descrierea structurii şi funcţionalităţiientităţii ca sistem economic, caracterizarea cât mai exactă a stării sale informaţional-decizionale, evidenţierea aspectelor pozitive şi a celor de disfuncţionalitate, în vedereaformulării globale a unor strategii şi modalităţi de intervenţie pentru îmbunătăţirea

performanţelor sale, luând în considerare şi influenţa factorilor perturbatori din mediul încare îşi desf ăşoar ă activitatea. Pentru aceasta este nevoie de cunoştinţe multiple dindiscipline ca: Economie, Contabilitate, Finanţe, Informatică, Management, Marketing,Matematică, Statistică etc.

Resurse şi mijloace de lucruPentru buna desf ăşurare a activităţilor tutoriale şi reuşita învăţării, studenţii vor

trebui să consulte suportul de curs în format ID cât şi materialele sugerate la bibliografiaobligatorie. De asemenea studenţii vor trebui să posede calculatoare de birou, să downloadeze de pe site-ul departamentului ID şi să printeze situaţiile financiare anuale aleunor companii asupra cărora se va efectua analiza.

Cursul de Analiz ă economico-financiar ă este structurat în şase unităţi de învăţare,fiecare dintre acestea indicând următoarele elemente: con ţ inutul unit ăţ ii de învăţ are,competen ţ ele specifice unit ăţ ii de învăţ are, timpul estimativ de studiu pentru asimilareainforma ţ iei, introducere, concluzii, teste de autoevaluare, teste de control şi teste gril ă.

În ceea ce priveşte modalitatea de evaluare a cunoştinţelor, aceasta se va desf ăşura pe baza unui examen scris desf ăşurat în sesiunea de la finele semestrului. În acest sens,studenţii trebuie să rezolve cerinţa teoretică (1-2 întrebări deschise) cât şi cea practică (aplicaţii asemănătoare cu cele din curs şi cu cele rezolvate în cadrul întâlnirilor tutoriale).

Referitor la temele de control (TC), acestea trebuie predate la datele menţionate încalendarul disciplinei şi sunt definite astfel:

TC1 – Analiza în dinamică a activităţii întreprinderii şi analiza factorial ă a principalilor indicatori economico-financiari, cum ar fi: cifra de afaceri (Ca),

productivitatea medie anuală a muncii (W ), rata medie de eficienţă a cheltuielilor ( ch R )sau nivelul relativ al cheltuielilor ( NCh), profit ( P ), rata rentabilităţii ( Rr ), pe bazamodelelor factoriale cunoscute.

TC2 – Analiza performan ţ ei economico-financiare prin intermediul indicatorilorspecifici, analiza bonit ăţ ii financiare şi analiza pozi ţ iei financiare a întreprinderii.

În ceea ce priveşte modul de calcul al notei finale, acesta este următorul:Nota finală = Parte întreagă din (Nota examen 0,60 + Nota pentru temele decontrol 0,40 + 0,50)

Succes!!!


6/154

5

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE ICONŢINUTUL APLICATIV ŞI METODOLOGIC

AL ANALIZEI ACTIVITĂŢII ECONOMICO-FINANCIARE

Motto

„Cel mai practic lucru este o bună teorie”

Niels Bohr

1.1. Importanţa analizei economico-financiare ca metodă a cunoaşterii1.2. Particularităţile analizei economico-financiare1.3. Necesitatea şi rolul analizei economico-financiare în procesul decizional1.4. Conţinutul analizei economico-financiare1.5. Tipologia analizei economico-financiare

1.6. Metode şi tehnici ale analizei economico-financiare

După parcurgerea acestei unităţi de învăţare studentul va fi capabil să: definească obiectul de studiu al analizei economico-financiare; prezinte cele mai reprezentative particularităţi ale analizei economico-financiare; prezinte etapele procesului de analiză economico-financiar ă; prezinte criteriile de clasificare a principaleleor tipuri de analiză; prezinte metodele substituirii valorii factorilor şi balanţier ă şi să exemplifice

situaţiile de aplicabilitate ale acestora.

Durata estimativă de parcurgere a unităţii de învăţare este de două ore.

IntroducerePiaţa, ca mecanism de reglare a funcţionării întreprinderii, are un impact decisiv,

complex şi permanent în luarea deciziilor de conducerile acestora privind opţiunilereferitoare la alocarea resurselor, dimensiunea alocării, eficienţa utilizării acestora învederea asigur ării marjei concurenţiale, a viabilităţii.

În contextul mecanismelor pieţei, creşterea gradului de complexitate a activităţii

economice a întreprinderilor are implicaţii profunde în procesul de conducere, proces carese poate realiza numai pe baza unui studiu atent asupra realităţii, pe o analiză ştiinţifică care să faciliteze adoptarea deciziilor corespunzătoare1.

Cunoaşterea economică poate fi considerată drept ştiinţifică numai în măsura în careare ca obiect punerea în evidenţă a relaţiilor existente între fenomenele şi procesele carereclamă consum de resurse umane, materiale şi financiare având ca scop realizarea de

bunuri şi servicii necesare satisfacerii unor nevoi sociale şi dacă ea cercetează şi explică fenomenele economice prin interacţiunea variabilelor care le determină, influenţându-lemărimea.

Indiferent de nivelul la care se exercită şi de domeniul pe care-l vizează, activitateade conducere implică cunoaşterea temeinică a situaţiei date, a întregului complex de cauze

şi factori care o determină, fapt care se realizează prin intermediul analizei economico-

1 1 Ţole, M., Analiza economico-financiar ă a agen ţ ilor economici, Editura Sylvi, Bucureşti, 2002, p. 7.

Conţinutul unităţii de învăţare

Competenţe specifice


7/154

6

financiare, unul din instrumentele de bază ale managementului modern, o disciplină indispensabilă acestuia.

Analiza economico-financiar ă are un caracter permanent, indiferent dacă seefectuează de un organism din interiorul sau din afara întreprinderii şi, nu constituie unscop în sine, ci un mijloc pentru atingerea unui obiectiv; deci analiza economico-financiar ă trebuie să ofere soluţii pentru fundamentarea corespunzătoare a deciziilor.

Fiecare obiectiv din activitatea întreprinderii nu se înf ă ptuieşte prin analiza acestuia,

ci se realizează prin acţiunea factorului uman, care, pe baza analizei, a concluziilordesprinse, dirijează efortul astfel încât efectele să fie maxime.Elemente ale metodologiei analizei economico-financiare au apărut cu peste două

secole în urmă, o dată cu începutul revoluţiei industriale şi au devenit tot mai clare şiexplicite prin lucr ări ca: On the Economy of Machinery and Manufactures (CharlesBabbage), Scientific Management (Frideric Taylor), Administration générale industrielle (Henry Fayoll), A Theory of Production (C.W. Cobb şi P.G. Douglas), Die Ermitlung des

Antils der Einzelfractoreus (Ursula Wolf), Nouvelles méthode d`analyse économique (D.N.Chorafas) precum şi zecilor de autori consacraţi ai secolului al XX-lea, inclusiv cei aişcolii economice româneşti.

Prima lucrare de profil din România apar ţine lui Ion Ionescu de la Brad, publicată la

9 iunie 1854 în „ Journal de Constantinople” sub titlul „Compte rendu de l’administrationdes domaines de son Altesse Le grand vésir Réchid Pacha, depuis le I-er mars 1853

jusqu’qu I-er mai 1854” şi cuprinde o analiză asupra activităţii domeniilor pe care acestale-a administrat în Thessalia bazându-se pe date din contabilitate, în special pe bilanţ şicontul de profit şi pierderi..

Mai târziu, în 1928, apare sub semnătura economistului Victor Slăvescu, carteaintitulată „ Analiza critică a bilan ţ ului unei întreprinderi”, unde se prezintă succint şi clarmodul cum se poate aprecia activitatea unei întreprinderi pe baza bilanţului, calculându-seo serie de indicatori: profit, valoarea şi structura rezervelor, raportul dintre diferiteelemente din bilanţ, capacitatea de plată a întreprinderii, rentabilitatea, etc. Tot în lucrarese prezintă metodologia de analiză a bilanţului precizându-se că, întotdeauna se începe cuanaliza pasivului unde se găsesc resursele de formare a mijloacelor economice din activ,continuându-se cu analiza elementelor din activ, evidenţiindu-se astfel modul deîntrebuinţare a diferitelor posturi din activ, durata întrebuinţării, siguranţa utilizării lor,rezultatele obţinute din folosirea acestora si capacitatea de mobilizare a lor.

Lucrarea „Urmărirea şi analiza îndeplinirii planului întreprinderilor industriale” deAl.D. Tănase, apărută în anul 1854 la Editura de stat pentru literatur ă economică şi

juridică, abordează probleme privind planificarea şi analiza principalelor secţiuni ale planului tehnic, industrial şi financiar al unităţilor creatoare de valori.

În 1956, V.V. Protopopescu publică cartea intitulată „ Metode de analiză pentrudescoperirea rezervelor interne ale produc ţ iei” (în întreprinderile industriale) în careîncearcă o fundamentare a metodologiei de analiză a activităţii economice şi expune

principalele metode şi tehnici de descoperire a rezervelor interne, dând o definire aacestora, insistând asupra necesităţii cunoaşterii lor pentru conducerea cu eficienţă aîntreprinderilor industriale.

În 1961, apare cursul „ Analiza activit ăţ ilor economice a întreprinderilor industriale”elaborat de prof. dr. Al. Gheorghiu, prof. dr. D. Mărgulescu şi alţii.

În anul 1962 se editează „ Analiza activit ăţ ii economice a întreprinderilor ”, lucrareîntocmită de prof. dr. V.V. Protopopescu, iar în anul 1963, prof. dr. D. Rusu publică „ Eviden ţ a contabil ă şi analiza activit ăţ ii economice”. Aceeaşi autori, în anul 1967,editează cursul „ Eviden ţ a contabil ă şi analiza activit ăţ ii economice a întreprinderilorindustriale”, destinat cu deosebire studenţilor de la institutele politehnice.


8/154

7

Analiza activităţii economice a cunoscut o dezvoltare importantă şi prin publicareaaltor opere valoroase, în care au fost abordate metode şi tehnici de cercetare a fenomenelorşi proceselor economice2.

1.1. Importanţa analizei economico-financiare ca metodă a cunoaşteriiFirmele puternice deţin în cadrul lor un compartiment de analiză economico-

financiar ă a cărei responsabilitate este de a efectua analize economice pe probleme, studii

utilizate în practica managerială curentă sau de a efectua diagnostice globale.În cadrul firmelor mici care nu dispun de compartimente specializate de analiză,activitatea de analiză economică este realizată de fiecare compartiment funcţional, pe

problemele care intr ă în competenţa acestora.Activitatea desf ăşurată de compartimentul de analiză economico-financiar ă constă în

realizarea de rapoarte de diagnosticare pe probleme, diagnostice globale în cazul existenţeidisfuncţionalităţilor în funcţionarea întreprinderii, analiza pe bază de bilanţ în scopul

prezentării în cadrul şedinţelor consiliilor de administraţie, respectiv în adunarea generală aacţionarilor.

În practica de conducere a unităţilor economice, analiza economico-financiar ă îşigăseşte o utilizare prioritar ă în cadrul funcţiilor de previziune şi control. În acest context,

rolul concret al analizei economico-financiare poate fi rezumat şi sistematizat astfel:1. Analiza economică reprezintă un mijloc indispensabil în elaborarea unor planuri

reale, temeinic fundamentate din punct de vedere ştiinţific;2. Analiza economică constituie, în acelasi timp, un instrument operativ, de

cunoaştere şi de reglare, în procesul îndeplinirii planului;3. Analiza economică contribuie atât la realizarea şi eventual depăşirea rentabilităţii

prevăzute, cât şi la asigurarea unei situaţii patrimonial-financiare echilibrate pe întreg parcursul anului.

Peter Drucker, vorbind despre necesitatea cunoaşterii propriei întreprinderi, precizează că pentru a duce la îndeplinire sarcinile economice ale acesteia (întreprindereatrebuie să devină mai eficientă, potenţialul ei trebuie evaluat corect şi fructificat lamaximum, inclusiv transformarea ei într-una complet diferită pentru un viitor diferit), estenevoie de înţelegerea realităţilor întreprinderii privită ca un sistem economic, a capacităţiide performanţă de care dispune şi a relaţiei între resursele disponibile şi rezultatele

potenţiale3.„Printr-o analiză economică pertinent ă este posibil ă orientarea strategiilor

decizionale ale întreprinderii spre alternative optime”4.În scopul cunoaşterii întreprinderii, analizele sunt orientate pe următoarele direcţii:- analiza rezultatelor, a veniturilor şi a resurselor;- analiza centrelor de cost şi a structurii costurilor;- analiza de marketing;- analiza cunoştinţelor;- analiza valorii5.

Nici una dintre analize nu poate fi de folos dacă va fi privită separat de celelalte, iarinterdependenţa lor determină reexaminarea „tentativei” de diagnosticare în luminaanalizei de marketing şi a cunoştinţelor, iar metodele de diagnosticare vor trebuimodificate în mod substanţial.

O altă activitate care trebuie organizată ca o activitate distinctă, afirmă acelaşi autor,„este analiza economică a întreprinderii, a caracteristicilor şi a sarcinilor sale şi a

programului pentru obţinerea performanţei. Această activitate impune o muncă distinctă,

2

Rusu, D., Cuciureanu, A., Petrescu, S., Dan, G., Analiza activit ăţ ii economice a întreprinderilor, EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979, pp. 19, 20, 21.3 Drucker, P., Managementul strategic, Editura Teora, Bucureşti, 2001, p. 10.4 Horomnea, E., Tratat de contabilitate, vol. 1, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2001, p. 258.5 Budugan, Dorina, Contabilitate şi control de gestiune, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002, p. 469.


9/154

8

de o importanţă crucială şi deosebit de dificilă. Din acest motiv, va trebui numită o persoană care să r ăspundă de îndeplinirea ei”.

Analiza economică constituie un instrument managerial care ajută conducereaîntreprinderii în înţelegerea trecutului şi prezentului, în vederea fundamentării viitoarelorobiective strategice de menţinere şi dezvoltare a întreprinderii, într-un mediu concurenţial;de asemeni, analiza face obiectul preocupărilor interne ale unor parteneri economici şifinanciari-bancari, interesaţi în realizarea unor acţiuni de cooperare cu întreprinderea

respectivă.Analiza economică se bazează pe ideea că în orice sistem există în permanenţă rezerve în ceea ce priveşte perfecţionarea organizării şi conducerii, a îmbunătăţirii

performanţelor sale tehnice, economice, financiare, informaţional-decizionale, că performanţele sistemului „întreprindere” pot fi permanent îmbunătăţite printr-o activitatede analiză continuă.

Din acest punct de vedere obiectul analizei economice îl constituie studiereacomplexă la nivel micro şi macroeconomic a rezultatelor ob ţ inute într-o perioad ă de timp,în folosirea resurselor materiale, umane şi financiare, în strânsa lor leg ătur ă cu factoriicare le-au determinat, în scopul identificării şi utilizării unor noi solu ţ ii care să ducă ladezvoltarea şi perfec ţ ionarea activit ăţ ii economice.

Din punct de vedere strategic şi ca premisă a diagnosticării , analiza economică arerol de control în cadrul întreprinderii . Acesta constă în măsurarea şi corectarearezultatelor obţinute în scopul asigur ării îndeplinirii corespunzătoare a obiectivelor

proiectate. Se parcurg trei etape:- stabilirea criteriilor de apreciere a îndeplinirii prevederilor din planuri şi programe;- determinarea abaterilor prin compararea realizărilor cu criteriile de apreciere

stabilite;- corectarea abaterilor prin evidenţierea cauzelor care le-au generat;Analiza îndeplinirii planurilor şi programelor constă practic în asigurarea

evoluţiei societăţii comerciale în limitele parametrilor stabiliţi prin:- descoperirea factorilor care determină încetiniri sau acceler ări ale activităţii;- înlăturarea sau ameliorarea factorilor cu influenţă negativă;- promovarea factorilor cu efecte pozitive.Formularea strategiilor demarează cu analiza factorilor interni şi externi ai

întreprinderii.Analiza factorilor externi urmăreşte identificarea oportunităţilor şi ameninţărilor,

performanţa superioar ă fiind rezultatul potrivirii strategiei cu mediul, iar analiza factorilorinterni se identifică cu stabilirea „punctelor tari” şi „punctelor slabe” precum şi acompetenţelor distinctive (cum nevoile consumatorilor sunt satisf ăcute). Se adaugă acestora analiza portofoliului afacerii astfel încât să fie asigurată profitabilitateaîntreprinderii printr-un portofoliu de activităţi şi produse echilibrat, supunând organizaţiaunor riscuri minime.

Prezentarea procesului de realizare a unei strategii este încheiată de faza de evaluareşi control a strategiei. Evaluarea performanţelor implică măsurarea rezultatelor acţiunilorîntreprinse, iar controlul apare ca o comparare între rezultatele dorite şi cele obţinute. Prinnatura sa această fază este similar ă celei iniţiale6 (în care se realiza analiza mediului internşi extern al întreprinderii), dar creează premisele pentru realizarea buclelor de feedback ale

procesului. Rolul buclelor de reglare de tip feedback este de a permite intervenţia corectivă asupra unor elemente aferente implementării strategiei sau chiar formulării strategiei.

6 Băcanu, B., Management strategic, Editura Teora, Bucureşti, 1997, p. 223.


10/154

9

Sistemul de feedback în controlul managerial este exemplificat în figura următoare7:

Sursa: Harold Koontz, Cyril O`Donell, Heinz Weihrich , Management , McGraw-Hill Book Co., 1984Figura nr. 1.1. Circuitul feedback în controlul managerial

Într-o abordare simplistă, pe criteriul naturii diferite a datelor utilizate, controlulstrategiei se desf ăşoar ă pe două direcţii: financiar şi nefinanciar. Instrumentele financiaresunt cele mai utilizate pentru evaluarea, controlul şi analiza situaţiei strategice pornind dela premisa că indicatorii au gradul cel mai înalt de sintetizare şi tipizare şi se pretează celmai bine pentru comparaţii şi operare.

În afar ă de asta, utilizarea indicatorilor, ca instrumente financiare, este determinată şide faptul că, în general, sistemele şi subsistemele sunt descrise prin parametri şi indicatorice le definesc existenţa şi funcţionarea.

Cei mai utilizaţi sunt coeficienţii financiari, ca raport între două mărimi cu exprimareabsolută. Combinarea acestor mărimi, culese în principal din bilanţul contabil anual, dă naştere câtorva coeficienţi cu o semnificaţie precisă, grupaţi în câteva categorii maiimportante astfel:

- coeficien ţ ii de lichiditate, care dau o imagine asupra capacităţii întreprinderii de aface faţă obligaţiilor financiare;

- coeficien ţ ii de profitabiliate, care dau o imagine asupra capacităţii întreprinderii dea genera un anumit nivel al profitului;

- coeficien ţ ii de activitate, care dau o imagine asupra modului în care întreprindereautilizează resursele pe care le are la disoziţie;

- coeficien ţ ii de solvabilitate, care dau o imagine asupra capacităţii întreprinderii dea face faţă totalităţii angajamentelor externe pe baza resurselor de care dispune.

Studiul acestor coeficienţi, pe perioade mai mari, confer ă controlului financiar rolulde avertizare timpurie asupra unor traiectorii nedorite.

Prezentaţi obiectul de studiu şi atribuţiile analizei economico-financiare.

1.2. Particularităţile analizei economico-financiareDată fiind natura specifică a fenomenelor şi proceselor economico-financiare, analiza

economico-financiar ă se deosebeşte prin anumite particularităţi faţă de toate celelaltegenuri de analiză (fizică, biologică, chimică etc). În plus, aceste particularităţi pot ficonsiderate cerinţe metodologice de bază ale investigării ştiinţifice a activităţii economico-financiare.

Cele mai reprezentative particularit ăţ i analizei economico-financiare ar putea ficonsiderate următoarele:

în analiza economico-financiar ă, fiind exclusă posibilitatea experienţelor pure, delaborator, ca în ştiinţele naturii, se utilizează abstracţii de diferite ordine, care, înaccepţiunea modernă se prezintă, de regulă, sub forma unor „sisteme de simboluri”

reflectând aspectele structural-relaţionale caracteristice fenomenelor economico-financiare,

7 Harold Koontz, Cyril O`Donell, Heinz Weihrich, Management , McGraw-Hill Book Co., 1984, p. 554.

Performanţeactuale

Identificareaabaterilor

Programul

acţiunilorcorective

Măsurareaperformanţelor

actuale

Comparaţiicu

standardele

Analiza

cauzelorabaterilor

Implementarea

corecţiilor

Performanţe

dorite


11/154

10

fie sub denumirea generică de „modele economico-financiare abstracte”, care iau înconsiderare nu numai „termenii” fiecărui model, ci şi relaţiile dintre aceşti termeni.

În cercetarea fenomenelor economico-financiare, prin utilizarea abstracţiilor – caexpresii ale operaţiunii de abstractizare analitică – este posibilă izolarea laturilor,factorilor, cauzelor şi condiţiilor cu rol nesemnificativ, secundar, neesenţial îndeterminarea rezultatelor obţinute, putându-se releva modul şi măsura în care au acţionatasupra acestor rezultate factorii principali, esenţiali, hotărâtori pe linia cărora se impun noi

eforturi în vederea îmbunătăţirii substanţiale a situaţiei. analiza economico-financiar ă este, în general deosebit de complexă,

particularitate care derivă din însăşi complexitatea fenomenelor economico-financiare, dinmultiplele legături interne care caracterizează aceste fenomene şi procese. Ca atare, ocunoaştere integrală, profundă a diverselor fenomene şi procese economico-financiare,care au loc în întreprinderi sau la nivel de ramuri ale economiei na ţionale, necesită „surprinderea” întregii complexităţi specifice acestor fenomene şi procese.

în analiza economico-financiar ă, având în vedere că fenomenele şi proceseleeconomico-financiare sunt implicit fenomene social-economice a căror existenţă şidezvoltare nu pot fi concepute în afara prezenţei omului şi societăţii, o atenţie deosebită trebuie acordată resurselor umane, care au şi trebuie să aibă un rol hotărâtor în eficienţa şi

viabilitatea întreprinderilor din diferitele domenii ale producţiei materiale. Tocmai deaceea, se impune o corelare a analizei economice propriu-zise a resurselor umane aleîntreprinderilor cu o serie de analize de tip sociologic, psihologic şi ergonomic, care potdescoperi noi rezerve interne, uneori nebănuit de mari, menite să contribuie la o creştereintensă a productivităţii muncii şi a eficienţei economico-financiare în general.

cunoaşterea ştiinţifică a activităţii economico-financiare nu poate fi f ăcută pe baza unor microanalize, respectiv prin reducerea fenomenelor economico-financiare, caobiect al analizei, la dimensiuni de laborator ca în cazul fenomenelor naturii.

în procesul cunoaşterii ştiinţifice a fenomenelor economico-financiare, analizacalitativă trebuie să preceadă analiza cantitativă, rolul analizei calitative constituindu-lelaborarea modelului abstract şi a filierei logice pe care trebuie s-o urmeze întreagacercetare8.

1.3. Necesitatea şi rolul analizei economico-financiare în procesul decizionalOrice activitate de conducere economico-financiar ă la toate nivelurile organizatorice

– la nivel macroeconomic, microeconomic şi în profil teritorial – este în esenţa ei oactivitate permanentă de cunoaştere profundă şi complexă a stării economice şi financiare,în structura timpului, trecut, prezent şi viitor, o activitate permanent ă de fundamentare aunor pachete de decizii operative, tactice şi strategice în vederea stabilirii căilor de acţiune

pentru realizarea obiectivelor din program, precum şi o activitate permanentă de aplicare adeciziilor adoptate şi de urmărire sistematică a înf ă ptuirii acestora9.

Deciziile operative au un orizont de timp foarte redus, vizează atingerea obiectivelorunor unităţi de talie mică sau indivizi şi sunt luate la niveluri ierarhice inferioare spredeosebire de deciziile tactice, care au în vedere orizonturi medii de timp, influenţează numai o parte a organizaţiei şi sunt luate la niveluri ierarhice medii şi cele strategice carevizează un orizont larg de timp, afectează întreaga organizaţie şi sunt luate la nivelul celmai înalt al managementului10.

Atât în activitatea de fundamentare şi aplicare a deciziilor curente şi de perspectivă,cât şi în etapa de control a realizării deciziilor adoptate, un rol important revine analizeieconomico-financiare.

8 Cojocaru, C., Călin, Geanina, Cojocea, Aureliana Guoadelia, Analiză economico-financiar ă , Editura

Economică, Bucureşti, 2004, p. 12.9 Mihăilescu, N., R ăducan, Mihaela, Analiza activit ăţ ii economico-financiare, Editura Victor, Bucureşti,2005, p. 7.10 Nica, P., Iftimescu, A., Management. Concepte şi aplica ţ ii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004, pp. 135,136.


12/154

11

În procesul operaţional de conducere a activităţilor economico-financiare seconturează două tipuri sau modalităţi de fundamentare a deciziilor de conducere:

a) conducerea de tip intuitiv (bazată pe experienţa practică), caz în care, deciziileadoptate au un grad relativ scăzut de certitudine privind realizarea integrală şi cu eficienţascontată a obiectivelor programate.

b) conducerea raţională sau ştiinţifică, care se bazează pe utilizarea metodeloranalizei economico financiare la fundamentarea deciziilor. Practica a confirmat pe deplin

faptul că, în condiţiile economiei moderne, a complexităţii şi a caracterului ei dinamic,conducerea activităţii economico-financiare nu poate fi concepută decât prin adoptareaunor decizii fundamentate pe o analiză amplă şi obiectivă a fenomenelor şi proceselor dineconomie.

Analiza economico-financiar ă confer ă procesului decizional al conducerii unconţinut profund ştiinţific, corespunzător situaţiei conjuncturale din fiecare etapă, bazat peluarea în considerare a factorilor interni şi externi, a impactului progresului tehnico-ştiinţific asupra dezvoltării economice, a tendinţelor cantitative şi calitative asupra cereriide consum productiv şi neproductiv.

Analiza activităţii desf ăşurate de o întreprindere are în vedere studierea fenomeneloreconomice şi financiare care au avut loc, în mod analitic şi interdependent, pe componente

de detaliu, iar pe baza asamblării concluziilor rezultate se ajunge la sinteză. Se dovedeşteastfel că analiza şi sinteza reprezintă etape interdependente proprii oricăror cercetăriîndreptate asupra activităţii economico-financiare.

Prin definiţie, analiza economico-financiar ă este un proces complex de cunoaştere astării economico-financiare a unei întreprinderi, a unei ramuri sau a economiei naţionale înansamblul ei, în condiţii concrete de loc şi timp, folosind metode adecvate şi indicatorispecifici în vederea individualizării şi dimensionării factorilor şi cauzelor cu acţiune

pozitivă sau negativă, care au determinat o anumită condiţie economico-financiar ă, precumşi reglarea prin decizii tactice şi strategice a echilibrului dintre lichiditatea activelor şiexigibilitatea elementelor de pasiv, a echilibrului funcţional dintre nevoile curente şiresurselor implicate, precum şi a corelaţiei globale a costului resurselor cu randamentulîntrebuinţărilor.

Din definiţia dată, rezultă că obiectul analizei economico-financiare nu se limitează la stricta constatare şi interpretare a modului de realizare a indicatorilor prevăzuţi în

programul economic, ci are o sfer ă mult mai largă de cercetare, ea extinzându-se şi asupraunor aspecte conexe, care nu sunt cuprinse şi exprimate prin nivelul indicatorilor

programaţi, dar cu o importanţă deosebită atât pentru asigurarea echilibrului economico-financiar, cât şi pentru fundamentarea măsurilor care vizează expansiunea şi creştereaeconomică.

Totodată, analiza economico-financiar ă are un rol important în realizarea funcţiunilorîntreprinderilor: cercetare-dezvoltare tehnologică , produc ţ ie, comercial ă , personal,

financiar-contabil ă .

Între analiza economico-financiar ă, funcţiile conducerii activităţii economice(managementului) şi cele ale întreprinderilor există următoarea relaţie de întrepătrundere:efectuarea analizei se realizează prin funcţiile conducerii, iar funcţiile conduceriiacţionează asupra funcţiunilor întreprinderilor.

În concluzie, se poate ar ăta că analiza economico-financiar ă este implicată metodologic în realizarea procesului decizional al conducerii, în activitatea de planificareşi de control a activităţii, în reglarea dinamică a activităţii economico-financiare şicreşterea rolului factorilor intensivi (calitativi) în dezvoltarea economică prin evidenţierea

posibilităţilor şi variantelor de a acţiona, precum şi prin stabilirea soluţiilor de îndeplinire aobiectivelor propuse.


13/154

12

1.4. Conţinutul analizei economico-financiareAnaliza economico-financiar ă studiază mecanismul de formare şi modificare a

fenomenelor economice prin descompunerea lor în elemente componente, în păr ţi simple şi prin identificarea factorilor de influenţă11. Drumul parcurs de analiză este inversul evoluţieireale a fenomenului. Analiza porneşte de la rezultatele procesului încheiat către elemente şifactori.

Conţinutul procesului de analiză economico-financiar ă, inclusiv îmbinarea acesteia

cu sinteza, presupune parcurgerea următoarelor etape:a) Delimitarea obiectului analizei , constă în identificarea anumitor fapte, fenomene,rezultate, care se exprimă sub forma indicatorilor economico-financiari. Delimitareaobiectului se face în timp şi spaţiu, cantitativ şi calitativ, utilizând anumite metode deevaluare şi calcul.

b) Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat Descompunerea în elemente presupune o analiză structurală. Factorii se stabilesc în

mod succesiv, trecând de la cei cu acţiune directă la cei care acţionează indirect, prinintermediul celor cu acţiune directă, până la stabilirea cauzelor finale. Potrivit principiuluidescompunerii în trepte, procesul cunoaşterii este adâncit de la o esenţă mai puţin

profundă, către alta mai profundă.

c) Stabilirea rela ţ iilor de condi ţ ionare dintre fiecare factor şi fenomenul analizat pe de o parte, cât şi dintre diferi ţ ii factori care ac ţ ioneaz ă asupra acestuia, pe de alt ă parte

În acest scop este necesar a se determina relaţia cauză-efect, respectiv raporturile decondiţionare. Parcurgerea acestor trei etape conduce la elaborarea modelelor de analiză ale

proceselor şi fenomenelor analizate.d) M ăsurarea (cuantificarea) influen ţ elor diferitelor elemente sau factori asupra

fenomenului analizat

În această etapă intervine analiza cantitativă, care pe baza unei metodologii proprii permite măsurarea influenţelor, dimensionarea rezervelor interne şi aprecierea cât maiexactă a rezultatelor.

e) Sinteza rezultatelor analizei , constituie etapa stabilirii concluziilor şi aprecierilorasupra activităţii desf ăşurate (în funcţie de obiectul analizei).

f) Elaborarea măsurilor, respectiv al deciziilor menite a contribui la utilizareaoptimă a factorilor de producţie, la obţinerea unor randamente maxime ale utilizăriiacestora în vederea asigur ării marjei concurenţiale, a viabilităţii întreprinderii.

Caracterul ştiinţific al analizei ca metodă a cunoaşterii, este condiţionat de parcurgerea acestor etape. Respectarea etapelor este obligatorie, iar parcurgerea lor seimpune cu ocazia analizei oricărui fenomen economico-financiar.

În afara acestor etape, pentru a se asigura caracterul ştiinţific al analizei este necesarsă se respecte următoarele cerinţe:

- analiza nu trebuie să conţină contradicţii (în procesul analizei trebuie respectatelegile gândirii);

- analiza trebuie să fie complexă şi să îmbr ăţişeze toate laturile activităţii economico-financiare a întreprinderii, având în vedere şi implicaţiile pe care le pot determina;

- analiza trebuie să fie operativă şi sistematică ceea ce presupune că trebuie efectuată în mod periodic şi la momentul oportun;

- orice analiză trebuie să se încheie cu un program de măsuri concrete, operaţionale,fundamentate, care să vizeze îmbunătăţirea activităţii economico-financiare aîntreprinderii.

Desf ăşurarea procesului de analiză este prezentat în figura nr. 1.2 care permiteevidenţierea relaţiilor dintre fenomen, elemente, factori şi cauzele finale, fixând totodată

conceptul “ordine de analiză”, faţă de evoluţia reală a fenomenului.

11 Buşe, L., Analiză economico-financiar ă , Editura Economică, Bucureşti, 2005, p. 17.


14/154

13

Sursa: http://www.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap1

Figura nr. 1.2. Desf ăşurarea procesului de analiză economico-financiar ă

Schema mai sus prezentată, permite, pe de o parte, sesizarea condiţiilor în careacţionează un fenomen precum şi a elementelor sau factorilor care influenţează asupraacestuia, iar, pe de altă parte, pune în evidenţă două tipuri principale de analiză: analizastructurală (prin elemente) şi analiza factorială (prin factori).

Elementele reprezintă păr ţi componente ale fenomenului analizat (de exemplu costul produsului pe articole de calculaţie sau pe elemente primare de cheltuieli), în timp cefactorii reprezintă for ţele motrice care provoacă sau determină un fenomen (de exemplunumărul mediu scriptic faţă de cifra de afaceri).

În ceea ce priveşte cauzele, acestea reprezintă fenomene care, în anumite condiţii, provoacă şi respectiv explică apariţia unui fenomen (fie fenomenul analizat, fie un factorcare acţionează asupra acestuia). Termenul de „ factori” este utilizat în general pentrufenomene mai complexe decât “cauzele”.

Cauzele finale reprezintă ultimele cauze descoperite în procesul de analiză, având învedere limitele sferei de cercetare ale analizei respective. În procesul de analiz

ă, acestea

apar drept cauze finale deoarece procesul de analiză reprezintă inversul evoluţiei reale afenomenului. Din punct de vedere al apariţiei şi dezvoltării oricărui fenomen, ele suntcauze primare.

1. Delimitarea obiectului analizei: Cifra de afaceri (Ca) 2. Descompunerea pe factori de influenţă:

(1) Ca = f(Np, W , L, S, z, wz, h, wh), în care:

Np - numărul de personal; W - productivitatea medie anuală a muncii;

L - nr. locurilor de muncă; s - coeficientul schimburilor; z - nr. de zile lucrate/persoană; wz - productivitatea medie zilnică;h - nr. de ore lucrate/zi; h - productivitatea orar ă;

(2) Ca = f(S, d , g i , d i ), în care:S = suprafaţa comercială;

d = desfacerea medie/m2 suprafaţă comercială; g i = structura suprafeţei comerciale (ponderea fiecărui sector de activitate în suprafaţa

totală);d i = desfacerea pe fiecare sector de activitate;3. Stabilirea legăturilor, a corelaţiilor (construirea de modele de relaţii):

a) Ca = Np W = (L s) (z wz) = (L s ) z (h wh)

Exemplificare


15/154

14

b) Ca =100

1

n

iii d g

S d S .

Prezentaţi etapele procesului de analiză economico-financiară.

1.5. Tipologia analizei economico-financiareDiversitatea activităţilor desf ăşurate de o întreprindere şi varietatea situaţiilor

întâlnite privind conţinutul, nivelul şi caracteristicile performanţelor economico-financiareale acesteia reclamă necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fistructurate după mai multe criterii:

a) În funcţie de raportul dintre momentul în care se efectuează analiza şimomentul desf ăşurării fenomenului, se distinge:

- analiza post-factum, post-operativă sau analiza activităţii- analiza previzională sau prospectivă Analiza post-factum, post-operativă sau analiza activităţii, constituie un

instrument de „supraveghere şi reglare” a modului de funcţionare a unei întreprinderi, ceeace presupune cercetarea rezultatelor acesteia potrivit relaţiilor cauzal-funcţionale şi implicitrelevarea gradului de realizare a obiectivelor programate (încadradrea în limitele stabilitede managementul firmei).

Post-factum, ca sens noţional, defineşte o activitate, proces sau eveniment care a avutloc sau care s-a încheiat, analiza acestuia efectuându-se ulterior producerii lui.

Analiza post-factum îşi dovedeşte utilitatea în activitatea practică a întreprinderii prinaceea că furnizează informaţii privind încadrarea sau neîncadrarea rezultatului obţinut înlimitele estimate ca fiind normale (inclusiv în nivelurile programate). Aprecierea în sine nu

poate fi considerată ca fiind şi suficientă, dacă nu sunt luate în considerare şi măsurilemenite a contribui la remedierea unor situaţii nefavorabile pentru întreprindere.

Analiza activităţii priveşte prezentul şi trecutul, în timp ce analiza previzională priveşte viitorul. Dacă separ ăm prezentul de trecut, se poate crea o nouă categorie şi anumeanaliza concomitentă sau curentă. Acest tip de analiză constă în secţionarea unuifenomen şi presupune urmărirea sa pe fragmente, cu condiţia menţinerii unităţiifenomenului. Raportarea analizei la fiecare fragment urmărit, indiferent de fracţiunea detimp considerată, readuce în actualitate tipul de analiză post-factum.

Ca tip de analiză post-factum care se poate îmbina şi cu analiza prospectivă semenţionează analiza diagnostic, care permite aprecieri asupra performanţelor economico-financiare ale unei întreprinderi, asupra centrelor de responsabilitate sau a unui segment alactivităţii întreprinderii.

Analiza previzională sau prospectivă, presupune determinarea evoluţiei viitoare a

unui fenomen economic pe baza cercetării factorilor (a relaţiilor de cauzalitate), a acţiuniilor în perspectivă (inclusiv cu luarea în considerare şi a altor factori decât cei cunoscuţi).

Analiza previzională constituie o etapă premergătoare în elaborarea strategieiactivităţii economico-financiare a întreprinderii. Ea este utilizată de către centrele dedecizie pentru stabilirea obiectivelor ce trebuie atinse în perioada viitoare. În condiţiileeconomiei de piaţă angajarea unei investiţii solicită în mod obligatoriu elaborarea descenarii prin care se prefigurează rezultatele viitoare ale realizării acesteia.

Între cele două tipuri de analiză, analiza post-factum şi analiza previzională, există oserie de particularităţi generate de faptul că analiza activităţii se bazează pe variabile certe,cunoscute, în timp ce analiza previzională se bazează pe variabile incerte, presupuse. Deaici rezultă deosebiri de ordin metodologic datorate faptului că analiza activităţii

economico-financiare studiază o singur ă variantă a fenomenului şi anume cea de execuţie, prevalând legăturile de tip determinist, în timp ce analiza prospectivă studiază mai multevariante şi apar frecvent legături de tip stohastic.


16/154

15

b) Din punct de vedere al urmăririi însuşirilor esenţiale sau al determinărilorcantitative ale fenomenelor, analiza economică poate fi:

- analiza calitativă - analiza cantitativă Analiza calitativă, urmăreşte esenţa fenomenului, însuşirile sale esenţiale, factorii

care sunt de aceeaşi natur ă cu fenomenul analizat.În procesul de analiză, potrivit principiului descompunerii în trepte, se trece de la o

esenţă mai puţin profundă către alta mai profundă, având, deci, loc un proces de purificare prin tercerea de la factori calitativi mai puţin puri către factori mai puri.Rolul analizei calitative constă în elaborarea modelelor de analiză în care sunt

surprinse elementele esenţiale ale fenomenului.Analiza cantitativă presupune cercetarea fenomenului prin determinări

comensurative exprimate prin greutate, volum, suprafaţă, număr, durată etc.În determinarea modificării fenomenelor şi cuantificarea (măsurarea) influenţei

factorilor asupra fenomenelor analizate, sunt utilizate metodele matematice. De subliniat primatul analizei calitative, care prin modelarea proceselor economice crează premiseleaplicării metodelor matematice în analiza variabilelor unui fenomen economico-financiar.

Viabilitatea soluţiilor oferite, urmare a utilizării metodelor matematice, este

condiţionată de rigurozitatea modelării proceselor economice, ca efecte ale analizeicalitative.

c) După nivelul la care se desf ăşoară pot exista următoarele tipuri de analiză:- microeconomică - mezoeconomică - macroeconomică Analiza microeconomică cercetează fenomenele economico-financiare la nivelul

întreprinderii sau al compartimentelor funcţionale din cadrul structurii sale organizatorice.Acest tip de analiză centrată la scara întreprinderii, vizează relevarea comportamentuluiacesteia privind realizarea produselor, lucr ărilor şi prestărilor de servicii, potrivit obiectuluide activitate, în raport cu obligaţiile asumate prin contractele încheiate cu beneficiarii,

performanţele economico-financiare realizate etc.Analiza mezoeconomică studiază fenomenele şi procesele la nivelul sectorului sau

al ramurii de activitate în scopul evidenţierii poziţiei firmei pe piaţă, a capacităţiiconcurenţiale a acesteia etc.

Analiza macroeconomică presupune studierea fenomenelor la nivelul economieinaţionale sau al economiei mondiale (conjunctura internă şi internaţională, legislaţie şireglementări, factori demografici, de cultur ă şi credinţă, nivel de dezvoltare, problemesociale, factori climaterici etc.), operând preponderent cu mărimi globale sau agregate cade exemplu produs naţional brut, produs intern brut etc.

d) După modul de urmărire în timp a fenomenelor se pot distinge:- analiza statică - analiza dinamică Analiza statică studiază fenomenele, elementele şi factorii care influenţează asupra

acestora la un moment dat, relevând pe baza relaţiilor existente între acestea, o anumită poziţie a fenomenului supus analizei.

Noţiunea de static este legată de modul de efectuare a analizei şi nu de naturafenomenului, deoarece fenomenele, prin natura lor, nu pot fi statice.

Analiza dinamică cercetează fenomenele economice în mişcare, relevând poziţia lorîntr-un şir de momente. Evidenţierea legăturii dintre diferitele poziţii succesive alefenomenelor economice se face pe baza cercetării factorilor care au determinat acesteschimbări.

e) După orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul se pot efectuaurmătoarele tipuri de analiză economică:- analiza pe termen scurt- analiza pe termen lung


17/154

16

Analiza pe termen scurt serveşte managementului întreprinderii pentru conducereaoperativă a activităţii pe perioade de timp de până la un an de zile. Acest tip de analiză operează preponderent cu modele de tip determinist.

Analiza pe termen lung operează cu date care depăşesc termenul de un an, utilizândîn acest scop modele de tip statistic sau stocastic. În ţările cu economie de piaţă, seoperează frecvent, la nivel microeconomic cu modele în care intervalul de timp analizateste de 3-5 ani.

f) După criteriile de studiere a fenomenelor pot exista următoarele tipuri deanaliză:- tehnico-economică - economico-financiar ă - financiar ă Analiza tehnico-economică îmbină caracterul tehnic cu cel economic.Acţiunea de creştere a producţiei fizice este rezultatul unei analize tehnico-

economice efectuate de specialişti cu cunoştinţe tehnice şi economice (în mod similar, potfi tratate şi acţiunile care vizează la nivel de produs reducerea costului sau cele privindcreşterea rentabilităţii pe produs).

Analiza economico-financiară tratează corelaţiile dintre activitatea economică (de

exploatare) şi cea financiar ă (analiza riscului financiar trebuie corelată cu analiza risculuide exploatare).

Analiza financiară vizează cu predilecţie fluxurile financiare care se formează lanivelul întreprinderii, rentabilitatea şi riscurile, modul de gestionare şi plasare a capitaluluietc.

g) În funcţie de poziţia analistului se pot distinge:- analiza internă - analiza externă Analiza internă are un caracter practic, facilitatea efectuării acesteia rezidă din

faptul că analistul are o poziţie privilegiată deoarece beneficiază de o serie de informaţiidespre întreprinderea analizată. Pe baza acestor informaţii, analistul poate detecta stările dedezechilibru din diferite domenii ale activităţii întreprinderii, precum şi cauzele acestora,stabilind totodată măsurile care se impun în vederea remedierii.

Elaborarea acestor analize servesc conducerii întreprinderii, atât pentru cunoaştereastării de fapt reflectată prin nivelul performanţelor economico-financiare şi exercitarea peaceastă bază a controlului privind modul de realizare a sarcinilor programate, cât şi pentrufundamentarea activităţii viitoare.

Diferitele categorii de utilizatori folosesc informaţiile financiare, precum şi alteinformaţii oferite de evidenţa contabilă, statistică şi operativă a întreprinderii în vedereadiagnosticării activităţii acesteia, iar pe această bază să-şi poată fundamenta deciziileeconomice şi financiare.

Analiza externă se efectuează de partenerii externi. În fundamentarea deciziilor lor,

partenerii externi ai întreprinderii se bazează pe informaţiile furnizate de analiza financiar ă (diagnosticul financiar extern). Exemplul clasic îl constituie procedura utilizată de bănci

pentru studierea cererilor întreprinderilor privind acordarea de credite, care urmăresccapacitatea acestora de a-şi achita obligaţiile.

În acelaşi mod, partenerii de afaceri (furnizori, clienţi etc.), statul reprezentat prinautorităţile locale, guvern şi organizaţiile cvasiguvernamentale, precum şi organele deurmărire penală sau instanţele de judecată, sunt interesate în a-şi forma o imagine asupradezvoltării viitoare a afacerilor întreprinderii, situaţiei economico-financiare şi securităţiifinanciare a acesteia.

Preponderenţa unui tip sau altul de analiză economico-financiar ă, dintre cele

menţionate anterior, este în concordanţă cu însăşi cerinţele şi obiectivele procesuluimanagerial dintr-o anumită împrejurare sau etapă, iar seria criteriilor în funcţie de care potfi stabilite şi alte tipuri de analiză economico-financiar ă nu este epuizată.


18/154

17

1.6. Metode şi tehnici ale analizei economico-financiare Metoda este un proces teoretico-abstract, prin care se fixează o anumită concepţie

privind modul de studiere a unui obiectiv (fenomen, proces) în vederea obţinerii decunoştinţe asupra formei sau alcătuirii acestuia.

Procedeul este latura practică de executare a unui lucru, de studiere a unei activităţisau de prelucrare a datelor unui proces de cercetare, deci concretizarea metodei.

În cadrul analizei economico-financiare îşi găsesc locul o serie de metode şi

procedee specifice sau împrumutate (comune) din alte ştiinţe. Se disting, în funcţie de celedouă laturi fundamentale ale analizei (calitativă şi cantitativă), următoarele metode:1. Metode ale analizei calitative, care vizează esenţa fenomenului, depistarea

legăturilor cauzale;2. Metode ale analizei cantitative, care au ca obiect cuantificarea influenţelor

elementelor sau factorilor care explică fenomenul.1. Metode ale analizei calitativea) Diviziunea sau descompunerea rezultatelor

Această metodă constă în descompunerea fenomenelor şi proceselor cercetate înelementele lor componente, stabilind contribuţia lor la modificarea totală a fenomenelorstudiate şi localizarea în timp şi spaţiu a provenienţei rezultatelor şi a cauzelor acestora.

În analiza economico-financiar ă se disting:- diviziunea după timpul de formare a rezultatelor prin care se localizează contribuţia

diferitelor unităţi de timp la formarea rezultatului total şi se evidenţiază abateri de latendinţa generală de manifestare în timp a fenomenului;

- diviziunea după locul de formare a rezultatelor care semnalează locurile undeefectul obţinut nu corespunde condiţiilor create, unde există posibilităţi de îmbunătăţire aactivităţii;

- diviziunea pe păr ţi, factori sau elemente componente asigur ă cercetarea laturiloresenţiale ale formării şi dezvoltării acestuia.

b) Gruparea

Ca metodă de cercetare a analizei, gruparea separ ă colectivitatea cercetată pecategorii omogene de unităţi, după variaţia unuia sau mai multor caracteristici alese înfuncţie de scopul cercetării şi de natura fenomenului studiat (de ex. gruparea for ţei demuncă pe categorii, vechime, sex, meserii, calificare, stabilitate etc.).

c) Compara ţ ia constă în studierea fenomenelor, proceselor şi rezultatelor economiceşi financiare prin prisma unui criteriu de referinţă şi în stabilirea de asemănări şi deosebiriîntre acestea.

Analiza are astfel posibilitatea de a examina şi aprecia rezultatele economice, nu camărimi în sine, ci în raport cu un criteriu, cu o bază de comparaţie, stabilind nivelurile,

propor ţiile şi ritmurile de dezvoltare a acestora. În cadrul firmelor se utilizează următoarelecategorii de comparaţii:

- comparaţii în timp (compararea fenomenelor în diferite momente ale evoluţiei sale);- comparaţii în spaţiu (pe structuri organizatorice, cu rezultate ale sectorului de

activitate sau ale altor întreprinderi cu activităţi similare, concurente);- comparaţii mixte, atât în timp cât şi în spaţiu;- comparaţii în funcţie de un nivel prestabilit: programe, norme, normative,

standarde, clauze contractuale etc.;- comparaţii cu caracter special care au loc în determinarea eficienţei unor măsuri sau

soluţii tehnico-economice (compararea variantelor în vederea alegerii celei optime) etc.În cazul folosirii acestei metode trebuie respectate cel puţin următoarele condiţii:- să fie asigurată omogenitatea datelor supuse comparaţiei(indicatorii comparaţi sa

aibă acelaşi conţinut economic şi aceeaşi metodologie de determinare);

- analiza să se refere la aceeaşi perioadă de timp(an, semestru, trimestru, lună etc.).Comparaţia poate fi efectuată prin intermediul următoarelor categorii de indicatori:indicatori absoluţi, indicatori relativi, indicatori medii, indicatori de variaţie, indicatoriajustaţi.


19/154

18

Pentru exemplificare vom folosi în comparaţii indicatorii absoluţi şi relativi, cei maiutilizaţi la nivelul unităţilor economice12.

I. Indicatori absolu ţ ia) Abaterea absolută a fenomenului ( F) reprezintă diferenţa dintre nivelul efectiv şi

cel al bazei de comparaţie ale aceluiaşi fenomen sau rezultat economic, exprimate înunitatea de măsur ă a indicatorului dat. În dinamică sporul absolut reprezintă diferenţa înmărimi absolute dintre nivelul indicatorului din perioada curentă (1) şi cea de bază (0).

Arată în mărimi absolute cu câte unităţi s-a modificat (a crescut sau redus) indicatorul în perioada curentă faţă de cea de bază.Din punct de vedere statistic reprezintă diferenţa de ordinul întâi dintre două valori

ale unei serii dinamice:- cu bază fixă: F= F t – F 0 - cu bază în lanţ F= F t –F t-1

b) Abaterea relativă în mărimi absolute ( r F) reprezintă diferenţa dintre nivelulefectiv al fenomenului sau rezultatului economic analizat şi nivelul bazei de comparaţierecalculat în condiţiile volumului efectiv al activităţii, respectiv ponderat cu indicele decreştere (Iq). Se determină cu ajutorul relaţiei:

r F = F 1- F 0 Iq II. Indicatori relativia) Indicele de creştere exprimă de câte ori nivelul efectiv al fenomenului sau

rezultatului economic analizat a crescut sau a scăzut faţă de nivelul considerat ca bază. Îndinamică arată de câte ori indicatorul (bază de comparaţie) din perioada de bază seregăseşte în indicatorul(comparat) din periada curentă. Se exprimă sub formă de coeficientsau procentual. Dacă se calculează pentru două perioade succesive indicele este cu bază înlanţ.

- cu bază fixă: )100(0

0/ F

F I t Ft

- cu bază în lanţ: )100(11/ t

t

t Ft F

F

I b) Abaterea relativă (sporul relativ, ritmul de modificare relativă) este rezultatul

comparaţiei care exprimă în procente abaterea nivelului efectiv de la nivelul de comparare.În dinamică arată procentual cât reprezintă abaterea indicatorului de la o perioadă la altafaţă de nivelul indicatorului în perioada de bază (cu cât s-a modificat procentual indicatoruldin perioada curentă faţă de cea de bază).

- cu bază fixă:

10010010010010000

0

00/

F

t t Ft I F

F

F

F F

F

F I

- cu bază în lanţ:

10010010010010011

1

11/

F t

t

t

t t

t t Ft I F

F

F

F F

F

F I

III. Indicatorii relativi de structur ă (g i ) sunt cunoscuţi în limbaj curent ca ponderisau greut ăţ i specifice şi se calculează ca raport între parte (grupa, subgrupa) xi şi întreg

(colectivitatea statistică)

n

iii x ar ătând astfel structura colectivităţilor statistice, ponderea

nivelului caracteristicii dintr-o unitate în nivelul total al caracteristicii din colectivitateastatistică.

12 Bîrsan, M., Şuşu, Ş., Analiza economico-financiar ă în comer ţ şi turism. Metodologie de realizare, EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2013, p. 20 şi următoarele.


20/154

19

g i = 100

1

n

ii

i

x

x, în care:

g i – ponderea grupei i în total;

i – numărul de grupe, subgrupe etc; i = n,1 d) Modelarea fenomenului studiat

Modelul construit reprezintă reproducerea simplificată, dar exactă a unor laturi şiaspecte ale realităţii, în care, prin abstracţie de tot ceea ce se consider ă neesenţial, se face osinteză de un anumit fel, o generalizare.

Modelul ofer ă o descriere simplificată si fundamentată a sistemului sau procesului pecare îl reprezintă, cu ajutorul unor reprezentări grafice, pe bază de ecuaţii, tehniciconceptuale etc., care facilitează analiza în vederea descoperirii unor relaţii şi legităţi foartegreu de găsit pe alte căi.

Modelele pot fi: materiale, imaginare, funcţionale (cibernetice), structurale, euristice(de cercetare), de acţiune, deductive, inductive, analitice, simbolice etc.

Folosirea în analiză a modelelor presupune:- definirea obiectului analizei si a nivelului la care se poate realiza;

- precizarea conceptelor, indicatorilor, altor surse de informaţii pe baza cărora seconstruieşte modelul;

- stabilirea însuşirilor esenţiale ale fenomenului analizat, pe baza metodelor deanaliză calitativă, care vor fi puse în evidenţă atunci când este necesar;

- stabilirea restricţiilor şi respectiv a criteriilor de eficienţă;- construirea modelului care, predominant în analiză, este un model economico-

matematic, exprimat sub formă de ecuaţii, inegalităţi, funcţii de producţie etc.2. Metode ale analizei cantitativePrin aceste metode are loc măsurarea relaţiilor factorial-cauzale, determinându-se

mărimea, sensul şi intensitatea acţiunii factorilor asupra fenomenului cercetat, creând posibilitatea interpretării complexe şi materializării stării fenomenului, în vederea

identificării şi valorificării rezervelor interne.Fenomenele şi procesele economico-sociale sunt fenomene complexe generate de o

multitudine de cauze principale şi secundare, esenţiale şi neesenţiale care se află în raportde conexiune şi de condiţionare reciprocă.

După natura relaţiei de cauzalitate legăturile dintre fenomene pot fi leg ături func ţ ionale, deterministe (se manifestă între două fenomene în care unul este cauza şicelalalt efectul, modificarea fenomenului cauză determinînd în mod univoc schimbareafenomenului efect) şi leg ături statistice sau stochastice (acelea în care un fenomen efecteste rezultatul combinării mai multor cauze care pot acţiona în acelaşi sens sau în sensuriopuse generînd forme diferite de manifestare individuală).

Descompunerea pe factori de influenţă poate fi realizată sub forma influenţelor înmărime relativă sau ca influenţe în mărime absolută ale factorilor asupra caracteristiciirezultative, de natur ă complexă.

În analiză se utilizează o diversitate de metode şi procedee matematice în funcţie descopul analizei, de tipul de legături cauzale şi de modul de exprimare a caracteristicilorfenomenului studiat.

Dintre aceste metode, importante pentru analiza economică sunt: metoda substituiriifactorilor, metoda balanţier ă, metoda calculului matricial, metoda ABC, metodacorelaţiilor, metoda cercetărilor operaţionale etc.

a) Metoda substituirii 13

valorii factorilor(metoda substituirilor în lan ţ , iter ării saua varia ţ iilor succesive)

13 Termenul de substituire are, în domeniul analizei economice şi a statisticii, înţelesul de variaţie,modificare.


21/154

20

Metoda substituirilor în lanţ se bazează pe ipoteza succesiunii factorilor potrivitconţinutului, sensului şi ordinii lor de influenţă, pornind de la metoda creşterilor finite a lui

Lagrange. Această metodă exprimă faptul că la o variaţie determinată a unui factorcorespunde o valoare determinată a rezultatului (caracteristicii rezultate).

Metoda substituirii valorii factorilor se utilizează în cazul relaţiilor de tip determinist,care iau forma matematică de produs sau de raport între factori.

La baza metodei substituirilor în lanţ stau trei principii :

1. A şezarea factorilor în rela ţ iile de cauzalitate, exprimate sub formă de produs sauraport, se face în următoarea ordine a condi ţ ionării lor economice: factori cantitativi, factori de structur ă şi factori calitativi;

2. Substituirile (înlocuirile, varia ţ iile) se fac succesiv, începând cu factoriicantitativi, continuând cu factorul de structur ă şi încheind cu cei calitativi, pornind de la

factorii direc ţ i spre cei cu influen ţă indirect ă; se eviden ţ iază astfel varia ţ ia unui factorconsiderând că ceilal ţ i r ămân neschimba ţ i (condi ţ ia de „caeteris paribus”14 ).

Denumirea „caeteris paribus” asociază anumite cauze cu anumite efecte. Conformacestui principiu cauzele unui fenomen sunt analizate pe rând existând presupoziţia că toţifactorii care influenţează un proces, dar neluaţi în considerare în problemă, nu acţionează şi prin urmare se menţin la acelaşi nivel pe orizontul de plan analizat. O teorie este

formulată întotdeauna cu această clauză (adică păstrarea condiţiilor iniţiale sau, altfel spus,celelalte condiţii r ămân neschimbate) iar apelarea la ea reprezintă o metodă de simplificarea problemelor complexe.

3. Valoarea substituit ă (variat ă ) a unui factor se men ţ ine ca atare în opera ţ iunileulterioare (ceea ce înseamnă că factorul a cărui influen ţă a fost calculat ă va fi luat încontinuare în calcule la valoarea curent ă iar factorul a cărui influen ţă nu a fost calculat ă încă r ămâne în calcule la valoarea din baza de compara ţ ie).

În expresia cea mai simplă, legătura directă de condiţionare a factorilor capătă formaunei funcţii Y= f(x).

Se disting următoarele situa ţ ii :I. În cazul relaţiei de produs între factori:

R = f(a,b,c) R = a b c; unde R = fenomenul supus analizei; a, b, c = factorii de influenţă Reţine următoarele notaţii:R 0 = a0 b0 c0; pentru valori de referinţă (din baza de comparaţie)R 1 = a1 b1 c1; pentru valori realizate (curente)Valoarea modificării absolute este: R = R1 - R0 = a1 b1 c1 - a0 b0 c0 Mărimea şi sensul influenţei fiecărui factor se obţine astfel:- influenţa modificării factorului „a”: R(a) = a1 b0 c0 - a0 b0 c0- influenţa modificării factorului „b”: R(b) = a1 b1 c0 - a1 b0 c0- influenţa modificării factorului „c”: R(c) = a1 b1 c1 - a1 b1 c0

Modificarea totală (suma tuturor influenţelor factorilor): R = R(a) + R(b) + R(c) = a1 b1 c1 - a0 b0 c0.Astfel determinate, influenţele factorilor asupra indicatorului (fenomenului) studiat,

însumate, trebuie să fie egale.Efectuând aceste calcule putem afirma cu certitudine că însemnătatea analizei

economice, ca ştiinţă economică, decurge din faptul că, studiind relaţiile cauzale şiexprimându-le în cifre, aceasta (analiza economică) devine o aplicare practică a teorieieconomice.

14

Condiţia „caeteris paribus” măsoar ă variaţia unui factor în condiţiile în care variaţia celorlalţi factori este presupusă constantă. O astfel de abordare corespunde analizelor pe termen scurt, unde condiţia „caeteris paribus” funcţionează, pentru că, pe termen lung şi mediu, toţi factorii de producţie devin variabili şi, caatare, producţia trebuie abordată în raport cu variaţia simultană a tuturor factorilor de producţie. Factorulcare-şi pune amprenta în mod semnificativ pe termen mediu şi lung este progresul tehnic.


22/154

21

În cazul exprimării modificării rezultatului economic sub forma abaterii relative( IR), determinarea contribuţiei factorilor se poate realiza prin:

a) raportarea influen ţ elor în mărime absolut ă , la nivelul de referin ţă al rezultatuluieconomic cercetat:

Modificarea relativă: 1001001001000

01

0

1

R

R R

R

R IR IR , în care:

- influenţa modificării factorului „a”: 100)(

)(0

R

a Ra IR

- influenţa modificării factorului „b”: 100)(

)(0

R

b Rb IR

- influenţa modificării factorului „c”: 100)(

)(0

R

c Rc IR .

Modificarea totală: ∆ IR = ∆ IR(a) + ∆ IR(b) + ∆ IR(c) = 1000

01

R

R R

Fiecare relaţie exprimă creşterea sau reducerea, în procente, a abaterii de la baza de

comparaţie a rezultatului cercetat, ca urmare a modificării relative a fiecărui factor.b) utilizarea indicilor (programa ţ i, de dinamică ş.a.) şi principiile metodei substituirilor în lan ţ :

1321

100

).........(

nn I I I I IR , unde i = indicele factorului respectiv.

În exemplul relaţiei cu trei factori:2100

Ic Ib Ia IR

Modificarea relativă: 100100

1002

Ic Ib Ia

IR IR

Cele trei influenţe rezultă pe baza următoarelor calcule:

- influenţa modificării factorului „a”: IR(a) = Ia – 100- influenţa modificării factorului „b”: Ia

Ib Iab IR

100)(

- influenţa modificării factorului „c”:100100

)(2

Ib Ia Ic Ib Iac IR

Modificarea totală: ∆ IR = ∆ IR(a) + ∆ IR(b) + ∆ IR(c) = 1001002

Ic Ib Ia

II. În cazul relaţiei de raport între factori, modelul economic general de exprimare

a dependenţei este corespunzător următoarei ecuaţii:b

a R , pentru care:

Modificarea absolută: R = R1 - R0 =0

0

1

1

ba

ba

Modificarea relativă: 100 IR IR = 1001000

1 R

R = 100100

Ib

Ia

Având în vedere principiile substituirilor în lanţ şi, în mod deosebit, faptul că substituirea trebuie să înceapă cu factorul cantitativ, procedeele de determinare a influenţeifactorilor se diferenţiază în funcţie de locul pe care îl ocupă în relaţia de raport factorulcantitativ (la număr ător sau la numitor).

Separarea influenţei celor doi factori direcţi se va face astfel:a) dacă factorul cantitativ reprezint ă număr ătorul raportului:

- influen ţ a factorului „a” - în mărimi absolute:0

0

0

1)(ba

baa R

- în mărimi relative: 100)( Iaa IR


23/154

22

- influen ţ a factorului „b” - în mărimi absolute:0

1

1

1)(b

a

b

ab R

- în mărimi relative: Ia Ib

Iab IR 100)(

Modificarea totală: R = R(a) + R(b) =0

0

1

1

b

a

b

a

IR = ∆ IR(a) + ∆ IR(b) = 100100 Ib Ia

b) dacă factorul cantitativ reprezint ă numitorul rela ţ iei:

- influen ţ a factorului „b” - în mărimi absolute:0

0

1

0)(b

a

b

ab R

- în mărimi relative: 100100

)(2

Ib

b IR

- influen ţ a factorului „a” - în mărimi absolute:1

0

1

1)(b

a

b

aa R

- în mărimi relative: Ib Ib

Iaa IR2100100)(

Modificarea totală: R = R(b) + R(a) =0

0

1

1

b

a

b

a

IR = ∆ IR(a) + ∆ IR(b) = 100100 Ib

Ia

b) Metoda balan ţ ier ă sau metoda input-outputAceastă metodă se utilizează în cazul în care între elementele fenomenului studiat

există relaţii de natura sumei şi/sau diferenţei. Modelul analitic de exprimare a acestui tipde relaţie (balanţiere), este următorul: R = a + b - c.

Influenţele modificării faţă de program ( pr ) sau faţă de perioada precedentă (0) avalorilor efective (1), ale elementelor, se stabilesc ca diferenţă, ţinând seama de semnulalgebric pe care îl au în formula care modelează dependenţa (+ sau -).

R = f(a,b,c) R = a + b – cModificarea absolută: R = R1 - R0 = (a1+ b1- c1 ) – (a0 + b0 – c0 )- influenţa modificării factorului „a”: R(a) = ( a1 + b0 – c0 )–( a0 + b0 – c0 ) = a1 – a0 - influenţa modificării factorului „b“: R(b) = (a1 + b1 – c0 )–(a1 + b0 – c0 ) = b1 – b0- influenţa modificării factorului „c”: R(c) = (a1 + b1 – c1 )–(a1 + b1 – c0 ) = - (c1 – c0 ) Modificarea totală: R = R(a) + R(b) + R(c) = (a1+ b1- c1 ) – (a0 + b0 – c0 ).

În cazul exprimării fenomenului R prin intermediul mărimilor relative se obţine:

IR = 1000

1 R

R = 100

000

111

cba

cba

Modificarea relativă este dată de diferenţa:

100 IR IR = 1001000

1 R

R, în care:

- influenţa modificării factorului „a”: ∆ IR(a) = 100)(

0

R

a R

- influenţa modificării factorului „b”: ∆ IR(b) = 100)(

0

R

b R

- influenţa modificării factorului „c”: ∆ IR(c) = 100)(

0

R

c R


24/154

23

Modificarea totală: ∆ IR = ∆ IR(a)+ ∆ IR(b)+ ∆ IR(c) = 1001000

1 R

R

Acest model se utilizează, cu precădere, la analiza elementelor balanţei mărfurilor, a balanţei materialelor, a stabilirii volumului producţiei marf ă vândută şi încasată, valoriiadăugate, a balanţelor financiare ş.a.

c) Metoda calculului matricial se aplică, de asemenea, în cazul relaţiilor funcţionalede produs sau raport între rezultatul economic cercetat şi factorii săi de influenţă. Separareainfluenţelor factorilor prin această metodă va ţine seama de ordinea de intercondiţionare afactorilor. Spre exemplu, la stabilirea valorii produselor vândute.

CA = (qi pi ), în care:CA = volumul valoric al vânzărilor de produse (cifra de afaceri)qi = cantitatea de produse vândute

pi = preţurile de vânzarePe baza datelor iniţiale şi efective se formează: matricea A, care conţine cantitatea din perioada iniţială (a11; a12) şi cea efectivă

(a21; a22 ); matricea B, care conţine preţurile de vânzări din perioada iniţială (b11; b12) şi cea

efectivă (b21; b22);Prin înmulţirea matricei A cu matricea B se obţine matricea C, respectiv volumulvaloric al vânzărilor de produse:

Abaterea totală faţă de nivelul de comparaţie a valorii producţiei vândute:C = C 1 - C 0 = C 22 - C 11, din care:- influenţa modificării cantităţii de produse vândute: C 21 - C 11- influenţa modificării preţurilor de vânzare: C 22 - C 21C = C 21 - C 11 +C 22 - C 21 = C 22 - C 11Această metodă prezintă un interes sporit datorită adaptării, cu uşurinţă, la

prelucrarea electronică a datelor, conferind analizei un grad ridicat de detaliere,operativitate şi eficienţă.

d) Metoda corela ţ iei se utilizează în cazul relaţiilor de tip stocastic între fenomenulanalizat şi factorii săi de influenţă. Pentru adaptarea acestei metode la cerinţele analizeiactivităţii economice este necesar ă parcurgerea următoarelor etape:

a) analiza calitativă de stabilire a conţinutului economic al fenomenului analizat (y)şi a factorilor săi de influenţă: x1 , x2 ....... xn.

b) determinarea legăturilor de cauzalitate dintre fenomene si factori, şi a formei lormatematice, adică stabilirea ecuaţiei de regresie care poate fi de tip:

liniar y(x) = a + bx (ex. legătura dintre volumul desfacerilor de mărfuri şiveniturile băneşti ale populaţiei);

hiperbolic y(x) = a + b/x (legătura dintre nivelul cheltuielilor fixe şi volumulveniturilor);

parabolic y(x) = a+bx+cx2 (corelaţia dintre structura mijloacelor fixe şi cifra deafaceri la 1.000 lei mijloace fixe)

exponenţial y(x) = a b x (cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe), în care: y = caracteristica dependentă x = caracteristica independentă a, b, c = parametrii ecuaţiilor.c) determinarea valorii parametrilor ecuaţiei, cu ajutorul met

analiză economico-financiară.pdf

Documents