sfântul clement romanul bt corecturi 8.02 · 2021. 2. 15. · călin ioan dușe (n. 27.01.1971)...

Microsoft Word - Sfântul Clement Romanul_BT corecturi 8.02.docxCentrului de Studii Patristice i Literatur Cretin Antic
CLIN IOAN DUE
prin Fondul de Dezvoltare al Universitii BabeBolyai 2020 /
The publication of this book was supported
by the 2020 Development Fund of the BabeBolyai University.
Refereni tiinifici:
© 2021 Autorul volumului. Toate drepturile rezervate. Repro ducerea integral sau parial a textului, prin orice mijloace,
fr acordul autorului, este interzis i se pedepsete conform
legii.
Prinilor mei,
Tuturor martirilor cretini
dr. la Facultatea de Teologie GrecoCatolic, Departa
mentul Oradea, din cadrul Universitii BabeBolyai
ClujNapoca.
În anul 2003 a obinut titlul de doctor în teologie,
specializarea Patrologie i literatur post patristic cu
teza: Viaa duhovniceasc dup Sfântul Simeon Noul Teolog
i integrarea lui în spiritualitatea rsritean, sub îndru
marea Arhid. Prof. univ. dr. Constantin Voicu.
Este membru fondator al Centrului de Studii Patristice i
Literatur Cretin Antic (CSPLCA) din cadrul Univer
sitii BabeBolyai ClujNapoca.
7
Cuvânt înainte ............................................................................... 13
Împraii din secolul I d.Hr. ..................................................... 54
cu el începe dinastia IulioClaudian ....................................... 54
TIBERIU (1437 d.Hr.) ............................................................ 63
Flaviilor sau Flavian ............................................................... 90
NERVA (9698 d.Hr.) – cu el începe dinastia Antoninilor ... 105
TRAIAN (98117 d.Hr.) ........................................................ 108
I.2. Roma, cetatea etern.......................................................... 159
8
Bibliografie la Capitolul I ........................................................ 185
Capitolul II. CRETINISMUL ÎN SECOLUL I ............................... 203
II.1. Cretinismul în perioada Sfinilor Apostoli ................. 205
II.2. Activitatea misionar a Sfântului Apostol Pavel,
Apostolul neamurilor .............................................................. 252
Capitolul III. SFÂNTUL CLEMENT ROMANUL .......................... 393
III.1. Viaa Sfântului Clement Romanul ................................ 393
III.2. Opera Sfântului Clement Romanul .............................. 409
III.3. Epistola I ctre Corinteni ............................................... 410
III.4. Epistola a IIa ctre Corinteni ........................................ 473
III.5. Epistolele ctre fecioare .................................................. 499
III.6. Pseudoclementinele ........................................................ 500
Cri:
Presa Universitar Clujean, ClujNapoca 2019.
Viaa duhovniceasc dup Sfântul Simeon Noul Teolog i integrarea lui
în spiritualitatea rsritean, Editura Logos 94, Oradea 2007.
Studii:
Laparizione e la difusione del cristianesimo a Roma, în: revista „Studia
Universitatis BabeBolyai. Theologia Catholica”, an. LX, nr. 12,
2020, pp. 6590.
The Didache of the first textbook for Christian education, în: vol.
Universitatea BabeBolyai la o sut de ani trecut, prezent i viitor,
Simpozionul Internaional Oradea, 1013 octombrie 2019, Editura
Presa Universitar Clujean, ClujNapoca, 2019, pp. 123160.
Sfântul Vasile cel Mare, un precursor al învmântului modern, în: vol.
Sapientia et Scientia Theologica: In honorem Renzo Lavatori per l80°
genetliaco / prefazione di Sua Eccellenza Rev. ma Virgil Bercea; a
cura di Anton Rus e Alberto Castaldini, Editura Presa Universitar
Clujean, ClujNapoca 2018, pp. 186211.
Il contributo dello impero romano allo sviluppo dello spirito europeo, în:
vol. Identitate naional i spirit european, Simpozionul Internaional
Oradea, 1113 octombrie 2018, Editura Presa Universitar
Clujean, ClujNapoca, 2018, pp. 121147.
San Basilio il Grande un modello di educazinone e cultura, în: vol. Educaie
i cultur Seminarul GrecoCatolic Oradea225 de ani de existen,
Imperiul Roman i cretinismul în timpul Sfântului Clement Romanul
10
Teologia Cristologica dei Padri Apostolici, în: vol. Spe Salvi credina,
încrederea i sperana: istorie i prognoze, Simpozionul
Internaional coala Ardelean, Oradea, 68 octombrie, Editura
L’importance de la famille dans les écrits des Pères cappadociens, în: vol.
coala Ardelean, ed. a Xa, cu tema Familia cretin Fundamente
antropologice, iubire i sexualitate în celibat i cstorie, Simpozionul
Internaional Oradea 810 octombrie 2016, coordonator, Editura
Demnitatea uman i afectarea ei în era globalizrii în: revista Studia
Universitatis BabeBolyai, Theologia GraecoCatholica Varadiensis,
12/2016, pp. 1929.
Omilia ctre tineri a Sfântului Vasile cel Mareun model de educaie i
cultur în: revista Studia Universitatis BabeBolyai, Theologia
GraecoCatholica Varadiensis, 12/2016, pp. 3147.
Euharistia Sfântului Simeon Noul Teolog, în: vol. coala Ardealean
Biseric i Societate, Simpozionul Internaional Oradea, 2931
octombrie, 2014, coordonator, Editura Presa Universitar Clujean,
2015, pp. 389396.
Împratul Constantin cel Mare piatr de temelie în promovarea i
aprarea cretinismului, în: vol. Epoca, personalitatea i contribuia
împratului Constantin cel Mare la libertatea i consolidarea Bisericii
cretine, Simpozionul Internaional Oradea, 2324 Mai 2014, pp.
286315, Editura Universitii din Oradea 2014.
Aniversarea unui profesor de teologie, în: revista Altarul Banatului,
Anul XXV (LXIV), 13, ianuariemartie/2014, pp. 151171.
Prinii Apostolici, în: revista Studia Universitatis BabeBolyai,
Theologia GraecoCatholica Varadiensis, 12/2014, pp. 123130.
Importana scrierilor Sfântului Simeon Noul Teolog, în: revista Studia
Universitatis BabeBolyai, Theologia GraecoCatholica Varadiensis,
12/2014, pp. 131140.
Lista publicaiilor lui Clin Ioan Due
11
Constantin cel Mare i cretinismul, în: vol. Secularizarea i Europa
contemporan particularitile Europei Centrale i de Est, Simpozio
nul Internaional, Oradea 45 Martie 2011, coordonator tiinific,
Galaxia Gutenberg, 2013, pp. 87101.
Rugciunea în tradiia bizantin, un rspuns la secularizarea contem
poran, în: revista Studia Universitatis BabeBolyai, Theologia
GraecoCatholica Varadiensis, 12/ 2013, pp. 6776.
Importana familiei în scrierile Sfinilor Vasile cel Mare i Grigore din
Nazianz, în: vol. Teologie i spiritualitate în operele Sfinilor Vasile cel
Mare i Grigore din Nazianz, Simpozionul Internaional Oradea, 28
30 Aprilie 2009, coordonator tiinific, Galaxia Gutenberg, 2013,
pp. 122132.
Imperiul Bizantin în timpul dinastiei Macedonenilor, în: vol. In Memoriam
Liviu Borcea (19362006) dascl i istoric, coordonator Pavel
Cherescu, Editura Universitii din Oradea 2011, pp. 292305.
Viaa Sfântului Vasile cel Mare un model pentru tinerii de azi, în: vol.
Biserica în lumea contemporan Gaudium et Spes, Simpozionul
Internaional Oradea, 34 aprilie 2008, coordonator tiinific, Presa
Universitar Clujean, 2008, pp. 117132.
Sfântul Simeon Noul Teolog în spiritualitatea rsritean, în: vol. 230
de ani de la Înfiinarea Eparhiei Române Unite de Oradea Mare trecut,
prezent i viitor, Simpozinul Internaional Oradea, 911 mai, 2007,
pp. 121139, Presa Universitar Clujean, 2008.
Importana virtuilor pentru dobândirea mântuirii, în viaa i opera
Sfântului Simeon Noul Teolog, în: vol. Tradiie i modernitate în
societatea româneasc în noul context creat de aderarea la Uniunea
European, Simpozionul Internaional Oradea, 910 octombrie,
2007, pp. 346362, Editura Universitii din Oradea, 2007.
Virtutea milosteniei în opera Sfântului Ioan Gur de Aur, în: vol.
Teologie i Societate în opera Sfântului Ioan Gur de Aur la 1600 de ani
de la intrarea sa în venicie, Simpozionul InternaionalOradea, 22
23 mai 2007, Editura Universitii din Oradea, 2007, pp. 262276.
12
Conflictul Sfântului Simeon Noul Teolog cu Sincelul tefan, în: revista
Studia Theologia GrecoCatholica Varadiensis, nr. 2/2007, pp. 7582.
Sfântul Ioan Gur de Aur propovduitor al milosteniei, în: revista
Teologia, nr. 2/ 2007, pp. 136163.
Exilul Sfântului Simeon Noul Teolog i ultima parte a vieii sale, în: revista
Studia Theologia GrecoCatholica Varadiensis, nr.1/2007, pp. 8389.
Asceza la Sfântul Grigorie de Nyssa, în: revista Orizonturi Teologice,
nr. 12/ 2005, pp. 175187.
Concepia Sfântului Grigorie de Nyssa despre pcat, în: revista
Orizonturi Teologice, nr. 34/2004, pp. 7887.
Integrarea Sfântului Simeon Noul Teolog în spiritualitatea rsritean,
în: revista Orizonturi Teologice, volum omagial, 2001, pp. 140145.
Desvârirea cretin la Sfântul Ioan Gur de Aur, în: revista
Orizonturi Teologice, nr. 4/2001, pp. 95104.
Asceza în primele veacuri ale cretinismului, în: revista Orizonturi
Teologice, nr. 3/2001, pp. 87101.
Desptimirea i lucrarea Sfântului Duh, în: revista Orizonturi
Teologice, nr.2/ 2001 pp. 125133.
Taina Sfintei Spovedanii la Sfântul Simeon Noul Teolog, în: revista
Orizonturi Teologice, nr.1/ 2001, pp. 104115.
Vederea luminii dumnezeieti dup Sfântul Simeon Noul Teolog, în:
revista Teologia, nr. 4/2000, pp. 102121.
Taina Sfântului Botez la Sfântul Simeon Noul Teolog, în: revista
Orizonturi Teologice, nr.3/2000, pp. 164172.
Îndumnezeirea dup Sfântul Simeon Noul Teolog, în: revista
Orizonturi Teologice, nr.2/2000, pp. 108126.
Bizanul în timpul Sf. Simeon Noul Teolog, în: revista Orizonturi
Teologice, nr.1/2000, pp. 138158.
Viaa duhovniceasc dup Sf. Simeon Noul Teolog, în: revista Credina
Ortodox, nr.2/1999, pp. 144162.
13
Clement Romanul, realizat de printele Lect. univ. dr. Clin Ioan
Due, ilustreaz fascinaia pe care Sfinii Prini ai Bisericii
continu s o exercite asupra teologilor i cercettorilor care
studiaz cretinismul primar. Dezvoltarea Bisericii lui Hristos în
epoca Prinilor Apostolici i apoi în perioada patristic în
contextul Imperiului Roman, evoluia instituional, interferenele
gândirii cretine, aflate în zorii afirmrii ei, cu cultura greco
roman, drumul teologiei cretine în aprofundarea credinei i în
precizarea dogmelor constituie argumentele revizitrii tiinifice
ale primelor secole cretine.
Universitatea BabeBolyai, ia asumat cu pasiune misiunea
predrii i aprofundrii teologiei patristice. Preocuprile sale cu
privire la literatura patristic i postpatristic sau cristalizat în
publicarea a numeroase studii, dintre care amintim aici: Viaa
duhovniceasc dup Sfântul Simeon Noul Teolog i integrarea lui în
spiritualitatea rsritean (Editura Logos 94, Oradea 2007) i
Imperiul Roman i cretinismul în timpul Prinilor Apostolici
(Editura Presa Universitar Clujean, Cluj Napoca, 2019).
Monografia pe care acum o dedic perioadei trite de
Sfântul Clement Romanul se înscrie în strduina redescoperirii
14
reconstituie cadrul istoric al subiectului, cel deal treilea se
oprete asupra Sfântului Clement Romanul. Opiunea
concentrrii cercetrii asupra celui care a devenit Pap i
episcop al Romei este justificat din mai multe motive.
Înainte de toate este binecunoscut importana
fundamental a Epistolei I ctre Corinteni atât pentru larga sa
rspândire i recunoatere aproape canonic în comunitile
cretine, cât i pentru cunoaterea teologiei i a liturghiei
romane din finalul secolului I. De asemenea, teme eseniale
precum unitatea vieii cretine, care pretinde conjugarea
darului credinei cu trirea virtuilor i a moralitii, unitatea i
pacea Bisericii, distincia dintre ierarhie i laici sau succesiunea
apostolic sunt argumentate din perspectiv biblic, dar i prin
intermediul unor instrumente conceptuale oferite de cultura
elenist, în special cea stoic. În felul acesta, teologia Sfântului
Clement Romanul reflect în form incipient folosirea cu
discernmânt a valorilor culturii timpului în adâncirea i în
prezentarea tainelor credinei.
sensul unei prime manifestri a primatului papal în favoarea
unei Biserici locale din comuniunea catolic, dei aceast
înelegere nu este împrtit de autorii din alte confesiuni
cretine. Cu toate acestea, gândirea lui Clement Romanul se
situeaz la nivel ecumenic, sfinenia i prestigiul su fiind
recunoscute în Biserica Catolic i în Bisericile Ortodoxe,
figurând în calendarul liturgic romanocatolic în data de 23
noiembrie iar în cel rsritean, grecocatolic i ortodox, în 24
noiembrie. Textele liturgice bizantine, analizate de printele
Cuvânt înainte
Cartea de fa surprinde drumul Bisericii în primul secol
cretin din perspectiva Sfântului Clement Romanul pe temeiul
unei vaste bibliografii de specialitate. Direciile relevate în
mulimea informaiilor i opiniile asumate de autor vor fi
desigur evaluate i dezbtute de comunitatea academic, dar
demersul su se dezvluie cititorului în forma unei sinteze
ample i argumentate, care poate fi util studenilor i tuturor
celor pasionai de istoria i de teologia cretinismului primar.

Imperiul Roman i cretinismul sunt dou subiecte care
au marcat, fascinat, dar mai ales au schimbat istoria omenirii. În
cartea Imperiul Roman i cretinismul în timpul Prinilor
Apostolici, aprut la Presa Universitar Clujean, în anul 2019
am încercat s prezint modul în care a evoluat Imperiul Roman
înc de la început, cum sa dezvoltat pe parcursul secolelor, dar
i faptul c, la apariia cretinismului, acesta era în plin glorie.
Cunoscând toate aceste aspecte, vom putea înelege mai bine
modul în care a aprut, dar i cum sa dezvoltat cretinismul de
la apariia sa i pân la sfâritul perioadei Prinilor Apostolici.
În aceast carte cei mai importani Prini Apostolici au fost
prezentai la modul general, exprimândumi dorina ca pe
viitor acetia s fie prezentai în cadrul unor monografii.
Aadar, acum am bucuria de a prezenta personalitatea
Sfântului Clement Romanul. Deoarece nu toi cititorii vor avea
acces la opera Imperiul Roman i cretinismul în timpul Prinilor
Apostolici am reluat în cartea prezent, cu titlul Imperiul Roman i
cretinismul în timpul Sfântului Clement Romanul unele pri i
informaii privind situaia Imperiului Roman i a cretinismului
din sec. I d.Hr.
Aceast lucrare este structurat pe trei capitole în care am
prezentat elementele fundamentale ale Imperiului Roman din
18
ales personalitatea excepional a Sfântului Clement Romanul.
În primul capitol intitulat Imperiul Roman în secolul I d.Hr.,
pentru a putea înelege cât mai bine contextul în care apare
cretinismul, am prezentat împraii, dar i modul în care ei au
condus i au reuit s dezvolte acest grandios Imperiu, care la
sfâritul domniei împratului Traian în anul 117 d.Hr. se
întindea pe trei continente, având o suprafa de trei milioane
trei sute de mii de km² (de aproximativ paisprezece ori
suprafaa României de azi1) i cu o populaie de cincizeci i cinci
de milioane de locuitori.
Pe lâng faptul c Imperiul Roman a reuit s devin prin
cuceririle sale cel mai mare Imperiu din istoria omenirii, el a
reuit s druiasc umanitii personaliti culturale de mare
valoare. Astfel, epoca împratului Octavian August a deschis o
perioad de înflorire a culturii romane, care va continua pe tot
parcursul secolului I d.Hr. În aceast perioad au fost create
opere de literatur, dar i de art, de o mare valoare, care au intrat
în patrimoniul universal i care, pe parcursul secolelor au
constituit modele pentru generaiile urmtoare.2 De aceea, am
amintit cele mai reprezentative personaliti culturale ale acestei
perioade.
Dintre acetia, Seneca (1 î.Hr./1 d.Hr.65 d.Hr.) a reuit ca
prin vasta sa oper s rmân una din marile personaliti ale
epocii. El a urmrit cu prioritate, în scrierile sale perfecionarea
vieii morale i de aceea a reuit ca pe parcursul timpului s fie
1 Suprafaa României este de 238.397 km². 2 N. A. Machin, Istoria Romei antice, traducere de Ion Parocescu i Anton Herescu,
Editura de Stat, Bucureti, 1951, pp. 288293.
Introducere
19
filosofice, dar i pentru unii dintre Prinii Bisericii i moralitii
cretini.3
Quintilian (3596 d.Hr.) a fost una din marile personaliti
culturale ale secolului I d.Hr. El este un pedagogpractician,
care arat mijloacele formrii unui bun orator, dar, în acelai
timp, construiete o pedagogie cu bogate nuane i deschideri
pragmatice. Multe din regulile metodice i principiile didactice
promovate de Quintilian sunt valabile i azi, i de aceea, pe
bun dreptate, îl putem considera ca pe un precursor al
pedagogiei moderne.
Tacit a trit între anii 57120 d.Hr., iar prin opera sa, de o
valoare impresionant, este considerat cel mai valoros scriitor
roman, dar i unul dintre cei mai mari scriitori, pe care ia oferit
antichitatea grecoroman.
Pliniu cel Tânr (61/62113 d.Hr.) a beneficiat de o
educaie aleas, frecventând cursurile celor mai buni profesori
de retoric ai vremii, pe: Quintilian, Nicetas din Smyrna, dar i
pe filosoful stoic Musonius Rufus. Din scrierile care au rmas
de la Pliniu cel Tânr avem o adevrat surs de informaii
pentru cunoaterea vieii romane din timpul împratului
Traian. De asemenea, în corespondena dintre Pliniu cel Tânr
i împratul Traian au rmas dou scrisori, din anul 112 d.Hr.,
care sunt importante pentru istoria cretinismului, deoarece, în
calitatea sa de guvernator, dar i de judector, Pliniu era
nedumerit în legtur cu procedeele juridice, pe care s le aplice
în cazul cretinilor, pe care trebuia si judece.
3 Clin Ioan Due, Imperiul Roman i cretinismul în timpul Prinilor Apostolici,
Editura Presa Universitar Clujean, ClujNapoca, 2019, pp. 232238.
20
Suetoniu a fost unul dintre marii scriitori romani, care pe
parcursul vieii a avut o activitate remarcabil. Astfel, el a scris
mult în domenii diverse, atât în limba latin, dar i în limba
greac. Din pcate, cele mai multe scrieri sau pierdut,
rmânând de la ele numai titlul i care au fost menionate în
lexiconul Suidas, dar i în alte izvoare antice. Prin opera sa,
Suetoniu a adus o important contribuie la dezvoltarea
biografiei antice. De asemenea, putem afirma, cu certitudine, c
Suetoniu, alturi de Tacit, este un mare istoric care, prin erudiie
i cultura sa enciclopedic, ia depit pe contemporani.
Acestea au fost unele dintre cele mai reprezentative
personaliti ale culturii romane din secolul I d.Hr., care au
intrat în patrimoniul universal i care, pe parcursul secolelor,
au fost modele pentru generaiile urmtoare. Pentru ca cititorii
si fac o imagine a ceea ce a reprezentat Roma pe parcursul
istoriei sale, tot în primul capitol am prezentat principalele
construcii de care a beneficiat acest ora. Astfel, înc de la
fondarea ei, Roma a beneficiat de construcii remarcabile, care
au stârnit admiraie dea lungul timpului. Aici au fost aduse
toate bogiile din provinciile pe care romanii leau cucerit.
În secolul I d.Hr., în timpul dinastiei IulioClaudiene, dar
mai ales în timpul dinastiei Flaviene i Antonine, se observ în
arhitectur, dar i în arta plastic o ampl dezvoltare. Împraii
au fost cei mai importani constructori în Roma i de aceea
realizarea de edificii splendide i monumentale urmrea
anumite scopuri politice, pentru c ele trebuiau s fie mrturii
ale forei i grandorii puterii imperiale.4 Aadar, pe parcursul
4 N. A. Machin, op. cit., p 357.
Introducere
21
istoriei sale, Roma a beneficiat de numeroase construcii care au
încântat i fascinat omenirea, iar pe bun dreptate putem afirma
c Roma este cu adevrat „cetatea etern.”
La sfâritul primului capitol am prezentat societatea
roman din secolul I d.Hr., aa cum era ea reprezentat din
punctul de vedere al claselor sociale, dar i al religiei. Romanii
sau limitat la practicarea strict a ritualurilor i, de aceea, nu
vom gsi la ei scrieri de filosofie religioas sau cu caracter
religiosliterar, în care s fie glorificate faptele zeilor, ca i la
greci. La romani, mitologia nu a cunoscut o dezvoltare aa de
ampl ca i la greci, iar zeii lor, înainte de influena greac, nu
au avut înfiri umane i statui.
Cu timpul, cultul împratului va deveni o tradiie la
romani, chiar dac au fost i unele proteste împotriva
divinizrii unor împrai care au fost nevrednici. Din cauza
acestui cult al împratului, pe parcursul istoriei, cretinii vor
avea mult de suferit.
În aceast perioad de plin glorie, în care se gsea
Imperiul Roman se va nate cretinismul, care va fi persecutat
greu de ctre acesta timp de mai bine de trei secole. Persecuia
cretinilor va lua sfârit odat cu venirea la conducerea
Imperiului Roman a împratului Constantin cel Mare (306337
d.Hr.), care prin Edictul de la Mediolanum5 din anul 313 d.Hr.
va acorda libertatea de practicare a cultului cretin i astfel, de
acum înainte, cretinismul va deveni, din religie persecutat,
religia favorizat în Imperiul Roman.
5 Mediolanum este azi oraul Milano în Italia.
22
fiind structurat pe trei subcapitole. Primul este intitulat
Cretinismul în perioada Sfinilor Apostoli unde este prezentat pe
scurt starea lumii grecoromane la apariia cretinismului,
întemeierea Bisericii, organizarea ei, dar i activitatea de
propovduire i de rspândire a cretinismului de ctre Sfinii
Apostoli pân la moartea lor. La naterea Mântuitorului Isus
Hristos lumea grecoroman era pregtit pentru primirea Sa,
astfel c El a venit aa dup cum spune i Sfântul Apostol Pavel:
„la plinirea vremii” Gal. 4, 4.
Biserica Ierusalimului este prima care a aprut în istorie.
La începuturile cretinismului aceast puternic comunitate
cretin de la Ierusalim tria o via nou, în comuniune, i în
rugciuni, mergea la Templu pentru a se ruga, asculta lecturile
scripturistice, avea un cult aparte (frângerea pâinii) i ducea un
mod de via deosebit. În urma acestui nou mod de via, a
predicilor Sfinilor Apostoli, dar i a minunilor pe care le fceau,
numrul credincioilor cretea zilnic.
vindecând bolnavi i fcând multe minuni, iar propovduirea
lor va avea un succes generalizat nu numai în Ierusalim dar i
în împrejurimi. Martiriul Sfântului Arhidiacon tefan, dar i
persecuia, care a urmat dup aceea, au dus la o ampl aciune
a Sfinilor Apostoli de propovduire prin acei misionari, care au
fost formai la coala din Ierusalim. Acetia, prin numrul, dar
mai ales prin pregtirea lor complet, vor face ca rspândirea
Evangheliei s progreseze foarte repede pe mari arii geografice
cum ar fi: Samaria, Iudeea, Galileea, Fenicia, Cipru i Antiohia
Siriei.
Introducere
23
Dup ce a fost ucis Sfântul Apostol Iacov, fratele Sfântului
Apostol Ioan, în anul 44 d.Hr., de ctre regele Irod Agripa
(4144 d.Hr.), i dup plecarea Sfântului Apostol Petru din
Ierusalim, în anul 44 d.Hr., urma Sfinilor Apostoli se va pierde
în Faptele Apostolilor.
trei decenii, de ctre personalitatea excepional a Sfântului
Apostol Pavel.6 Astfel, din al doilea subcapitol intitulat
Activitatea misionar a Sfântului Pavel Apostolul neamurilor vom
vedea c el a fost cel, care a reuit s propovduiasc, s
interpreteze, s sistematizeze, dar i s aplice Evanghelia
Mântuitorului Isus Hristos la realitile sociale ale vremii. De
asemenea, el a fost cel mai strlucit dintre Sfinii Apostoli,
propovduitorul cel mai îndrzne al cretinismului la neamuri,
dar i doctrinarul lui, fiind considerat dup Mântuitorul Isus
Hristos cel mai mare geniu al cretinismului.7 Astfel, putem
observa c Sfântul Apostol Pavel este, dup Mântuitorul Isus
Hristos, personajul cel mai cunoscut din Noul Testament,
datorit faptului c despre el se vorbete în Faptele Apostolilor,
dar i în cele paisprezece epistole ale sale. El este primul teolog
al cretinismului, un martor preios, care poate s ne ofere o
privire cât mai autentic asupra începutului cretinismului.8
6 Preot prof. dr. Ioan Rmurean, Preot prof. dr. Milan esan, Preot prof. dr.
Teodor Bodogae, Istoria Bisericeasc Universal Vol. I (11054), Ediia a IIIa
revzut i completat, EIBMBOR, Bucureti, 1987, p. 67. 7 Preot prof. dr. Ion Constantinescu, Studiul Noului Testament, manual pentru
seminariile teologice, EIBMBOR, Bucureti, 1981, p. 204. 8 Mauro Orsati, Introducere în studiul Noului Testament, Traducerea i adaptarea
Pr. Dr. Clin Daniel Paulea, Prof. Adriana Zaharia, Editura Buna Vestire, Blaj,
2008, p. 251.
24
va domina mai bine de trei decenii viaa cretinismului primar,
din anul 36 pân în anul 67 d.Hr. când va primi cununa
martiric la Roma.
În ultimul subcapitol intitulat Cretinismul la Roma, vom
vedea c acesta a ajuns aici înc de la naterea sa, datorit
activitii misionare a cretinilor provenii dintre iudeii care fceau
parte din Biserica mam de la Ierusalim.9 Aceti misionari care au
plecat de la Ierusalim, prin predica lor, au întemeiat marea Biseric
a Romei. Pe o parte dintre acetia îi amintete Sfântul Apostol
Pavel în Epistola ctre Romani 16, 315.10
Puritatea cretinismului din capitala Imperiului este dat
i de propovduirea Sfinilor Apostoli: Epenet, Andronic,
Ampilat, Urban, Stahis, Apelles, Aristobul, Irodion, Narcis, Ruf,
Flegon, Hermes, Patrova, Herma i Filolog, care fac parte dintre
cei aptezeci de Apostoli ai Mântuitorului Isus Hristos, despre
care vorbete Sfântul Evanghelist Luca: „Iar dup acestea,
Domnul a ales ali aptezeci i ia trimis doi câte doi înaintea feei Sale,
în fiecare cetate i loc unde El Însui avea s mearg.” Lc. 10, 1.
Acetia, la început, ar fi propovduit Evanghelia în
Rsrit, alturi de Sfântul Apostol Pavel sau în paralel cu el.
Prezena lor la Roma i salutul cald al Sfântului Apostol Pavel
arat importana lor în cadrul Bisericii.
Cretinismul roman se va dezvolta i consolida o dat cu
venirea Sfântului Apostol Pavel. La Roma, Sfântul Apostol
9 Settimio Cipriani, Sfântul Petru, personalitate marcant a Noului Testament,
Traducere din limba italian de Rodica Chiriacescu, Editura Meteor Publishing,
Bucureti, 2016, p. 130. 10 Pr. Dr. Sabin Verzan, Sfântul Apostol Andrei, Editura Basilica, Bucureti, 2016, p. 142.
Introducere
25
Pavel a stat întro captivitate uoar între anii 6163 d.Hr., iar
casa în care locuia a transformato întrun adevrat centru
misionar, unde veneau muli sl asculte.11 Sfântul Apostol
Petru împreun cu Sfântul Apostol Pavel, prin activitatea lor
misionar pe care au desfurato împreun cu ucenicii i
colaboratorii la Roma, au fcut ca aceast Biseric s devin cea
mai important din cadrul Imperiului Roman.
Prin martiriul celor doi corifei ai cretinismului, tânra
Biseric nscut din btrânul mslin din Galileea îi va înfige
rdcinile adânc în capitala Imperiului Roman, fiind
transplantat de la Ierusalim la Roma.12 Împreun, cei doi mari
apostoli, prin activitatea lor, sunt întemeietorii Bisericii din
Roma, creia iau aezat o temelie puternic i care a fost
cimentat prin sângele martiriului lor.13 Astfel, de acum înainte
centrul cretinismului sa mutat de la Ierusalim la Roma.
Al treilea capitol, intitulat Sfântul Clement Romanul, este
menit s prezinte viaa i opera acestui mare Printe Apostolic.
Din pcate, cu toate c a fost cel mai important dintre Prinii
Apostolici, despre viaa Sfântului Clement Romanul avem
puine informaii. Potrivit Tradiiei, Sfântul Clement a fost
ucenicul Sfântului Apostol Petru fiind lsat de el ca urma al
su la conducerea Bisericii din Roma. De asemenea, tot din
Tradiie aflm c Sfântul Clement Romanul a avut o via plin
de sfinenie, conducând bine i înelept aceast Biseric, aa
11 Sotirios, Mitropolitul Pisidiei, Pavel, apostolul neamurilor, Traducere din limba
greac: Ilie Stnu, Editura Egumenia, Galai, 2019, p. 123. 12 Claudio Rendina, Papii. Istorie i secrete, Traducere i note de Radu Gâdei,
Editura ALL, Bucureti, 2008, p. 7 13 Martiriul Sfinilor Apostoli Petru i Pavel, Ediie bilingv, Traducere, note i
îngrijire ediie: SorinDan Damian, Editura Herald, Bucureti, 2010, p. 15.
26
cum este evideniat i întruna dintre Stihirile de la Vecernia din
24 noiembrie, ziua prznuirii sale: „De aâarea patimilor
odihnindui cugetul, lai fcut s se îndeletniceasc cu cunoaterea
celor ce sunt cu adevrat, preasfinite Clemente! Pentru aceea, Cel ce
este cu adevrat i mai înainte de toate tea atras la aceasta, prin Petru,
cel mai în vârst dintre apostoli, care tea învat pe tine cele
dumnezeieti i tea lsat vrednic urmtor al lui. Dup aceasta bine
cârmuind Biserica, preaînelepte, prin sfârit mucenicesc teai mutat
la Dânsul, ca îndumnezeit împrtindute fr împiedicare cu
Dumnezeu Cel adevrat; a Cruia îndumnezeire roagte s o
dobândim i noi neîncetat, sfinite mucenice apostole!”14
De asemenea, Sfântul Clement Romanul a fost un
colaborator important al Sfântului Apostol Pavel, iar Origen i
istoricul Eusebiu de Cezareea spun c el este acela pe care îl
laud marele apostol în Epistola ctre Filipeni 4, 3 atunci când
zice: „Clement i cu toi ceilali ai mei la lucru, ale cror nume sunt
scrise în Cartea Vieii.” Sfântul Clement Romanul a fost i unul
dintre principalii colaboratori ai Sfântului Apostol Pavel în opera
de consolidare a Bisericii din Roma.15 Astfel, dup ce a preluat
conducerea Bisericii din capitala Imperiului, în timpul celor nou
ani de episcopat (92101 d.Hr.) Sfântul Clement a desfurat o
activitate misionar foarte rodnic. El va fi exilat în Chersonul
Tauric, unde va primi cununa martiric în anul 101 d.Hr.
Datorit faptului c Sfântul Clement Romanul a avut
raporturi directe cu Sfinii Apostoli Petru i Pavel, lui iau fost
14 Mineiul pe noiembrie, EIBMBOR, Bucureti, 2005, p. 381. 15 Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin Voicu, Pr. Lect. Univ. Dr. LucianDumitru
Colda, Patrologie I, Editura Basilica, Bucureti, 2015, p. 145.
Introducere
27
atribuite mai multe scrieri, iar unele dintre ele au fost considerate
neautentice.
Dintre scrierile sale Epistola I ctre Corinteni rmâne cea
mai important. Ea a fost scris în anul 96 d.Hr. i este o scriere
foarte important pentru vremea sa, mai ales prin delicateea,
dar i prin fermitatea cu care trateaz problemele, care sau ivit
în Biserica din Corint.16 Din Epistola I ctre Corinteni, rezult c
Sfântul Clement Romanul a avut o educaie greac, fiind un
brbat cu o fizionomie puternic, dar i cu o voin rece, un
admirator al supunerii, un bun cunosctor al Vechiului
Testament (fr a fi un practicant al tipicului acestuia), expresie
a climatului social roman din vremea sa. De asemenea, el a fost
plin de dragoste i înelegere pentru Bisericile locale, un
purttor al tradiiei apostolice i destul de capabil pentru ai
putea impune prerile.17
Epistola I ctre Corinteni a Sfântului Clement Romanul a
fost considerat ca fiind inspirat i de aceea ea se bucura de o
mare autoritate, iar pentru aceasta a fost inclus în Codicii
Bibliei.
Tot în Codicii Bibliei a fost inclus i Epistola a doua ctre
Corinteni a Sfântului Clement Romanul. Cu toate acestea, ea nu
este de anvergura Epistolei I i din acest motiv ea nu a fost la fel
de bine cunoscut i apreciat ca i aceasta.
Sfântului Clement Romanul iau mai fost atribuite i alte
scrieri care au fost considerate ca fiind neautentice i despre
care am amintit în cartea de fa.
16 Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie vol. I, EIBMBOR, Bucureti, 1984, p. 113. 17 Prof. Dr. Stylianos G. Papadopoulos, Patrologie, Vol. I, Introducere, Secolele II
i III, Traducere de Lector dr. Adrian Marinescu, Editura Bizantin, Bucureti,
2006, p. 155.
28
putem observa c el este primul scriitor bisericesc cunoscut cu
numele, dar i faptul, c el a fost unul dintre cei mai importani
Prini Apostolici.18
Cartea de fa se adreseaz celor care sunt pasionai de
istoria Imperiului Roman în secolul I d.Hr., de istoria apariiei
i rspândirii cretinismului în primul secol, dar i de viaa i
opera Sfântul Clement Romanul. Pentru studenii, masteranzii
doctoranzii, pentru cei pasionai, dar i pentru cei care doresc
s aprofundeze aceste subiecte, la sfâritul fiecrui capitol vor
avea o bibliografie destul de bogat în limba român, dar i în
alte limbi. Datele istorice, asupra crora exist unele discuii,
leam utilizat în cartea de fa pe cele care au fost acceptate de
ctre majoritatea cercettorilor.
Sper ca, prin aceast carte, s aduc o modest contribuie
în cadrul Centrului de Studii Patristice i Literatur Cretin
Antic din cadrul Universitii BabeBolyai ClujNapoca, la
cunoaterea a tot ceea ce a însemnat grandiosul Imperiu Roman
în perioada sa de apogeu, la cunoaterea cretinismului din în
secolul I, dar mai ales a vieii i operei Sfântului Clement
Romanul, care a demonstrat c a fost un vrednic urma al
Sfinilor Apostoli Petru i Pavel.
În încheiere, mulumesc Atotputernicului i Milostivului
Dumnezeu, i tuturor celor care au contribuit în diferite moduri
la apariia acestei cri.
18 Arhidiacon Prof. Dr. Constantin Voicu, Patrologie Vol. I, Editura Basilica,
Bucureti, 2009, p. 69.
1815ss.
ten, Viena 1864ss.
AAT Atti dell Accademia delle Scienze di Torino, Classe di
Scienze morali, storiche e filologiche, Torino.
AB Analecta Bollandiana, Bruxelles.
ABhB Abhandlungen der Preussischen Akademie der
Wissenschaften, Phil.hist. Klasse, Berlin.
AC Antike und Christentum (J. Dölger) 19291950, Münster im
Westfalen.
Berlin 1914ss.
Plumbe, Westminster Md.
section, sciences historiques et philosophiques, Paris.
AER American Ecclesiastical Review. Washington.
AFL Annuaire de lÉcole Pratique des Hautes Études, IVe
section, sciences historiques et philosophiques, Paris.
AFLNice Annales de la Faculté des Lettres et Sciences Humaines de
Nice, Nice.
AGP Archiv für Geschichte der Philosophie, Berlín 18891932.
30
Göttingen.
AIPh Annuaire de lInstitut de philologie et dhistoire orientales
et slaves. ParísBruxelles, 1932ss.
AJA American Journal of Archaeology, Princeton 1885ss.
AJPh American Journal of Philology, Baltimore 1880ss.
AKK Archiv für katholisches Kirchenrecht, Mainz, 1857ss.
AL Acta Lingüistica, Copenhagen.
Bruxelles, 1924ss.
AOAW Anzeiger der Österreichischen Akademie der Wissen
schaften in Wien, Philos. hist. Klasse, Wien.
ANF AnteNicene Fathers, BuffaloNew York.
Ang Angelicum, Roma 1924ss.
Ant Antonianum. Roma 1926ss.
APF Archiv für. Papyrusforschung, Leipzig 1901ss.
Aph Archives de Philosophie, París.
AR Revista Altarul Reîntregirii, Alba Iulia.
AR Archivum Romanicum, Firenze.
ArOr Arhiv Orientálni, Praga.
ASS Acta Sanctorum, ed. por los Bolandistas, Antwerp y
Bruselas 1634ss.
AT Année théologique, Paris.
AtTor Atti dell Accademia delle Scienze di Torino, Torino.
Aug Augustiniana, Louvain 1951ss.
París, 2124 septembre 1954. Vol. l e 2: Comunicazioni;
vol.3: Atti, París 19541955.
ASH Ac Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae, Budapest.
AUS Annali dell Instituto Italiano per gli Studi Storici, Napoli.
BAB Bulletin de la Classe des Lettres de lAcadémie Royale de
Belgique, Bruxelles.
París.
BBR Bulletin dé lInstitut historique belge de Rome.
BCC Biblioteca Clásica del Catolicismo, Madrid.
BEHE Bibliothéque de lÉcole des Hautes Études, París.
BEΠ Βιβλιοθκη Ελλνων Πατρων και Εκκλησιαστικν
Συγγραφων (editat de: ποστολικς Διακονας τς
Εκκλησας τς Ελλδος), Αθνα, 1955 .urm.
Bess Bessarione, Roma 1896ss.
BFTh Beiträge zur Förderung der Theologie, Gütersloh.
BGDS Beiträge zur Geschichte der deutschen Sprache.
BHTh Beitráge zur historischen Theologie, Tübingen 1929ss.
Bibl Bíblica, Roma 1920ss.
BICS Bulletin of the Institute of Classical Studies of the University
of London.
der Nederlandsche Jezüeten, RoermondMaastricht 1938ss.
BiZ Biblische Zeitschrift, PaderbornFreiburg 19031939,
1957ss.
Altertumswissenschaft, Lepzig.
BKP Beiträge zur klassischen Philologie, Mannheim.
32
BKV’ Bibliothek der Kirchenväter, ed. O. Bardenhewer, T.
Schermann, C. Weyman. Kempten und München 1911ss.
BKV’’ Bibliothek der Kirchenväter, Zweite Reihe, ed. por O.
Bardenhewer, J. Zellinger, J. Martin, München 1932ss.
BLE Bulletin de littérature ecclésiastique, Toulouse.
BM Benediktinische Monatschrift, Beuron 1919ss.
BNJ ByzantinischNeugriechische Jahrbücher, Athen.
BOR Revista Biserica Ortodox Român, Bucureti.
BoS Bogolovska Scotra, Zagreb 1912ss.
BoZ Bonner Zeitschrift für Theologie und Seelsorge, Düsseldorf
1925ss.
nazionale del Classici greci e latini, Roma.
BTAM Bulletin de Théologie Ancienne et Médiévale, Louvain
1929ss.
ByF Byzantinische Forschungen.
BYZ Byzantion, Bruxelles.
CBQ The Catholic Biblical Quarterly, Washington.
CC Civiltà Cattolica, Roma.
CDA Godisnik na Duchovnata Akademia, Sofia.
CE The Catholic Enciclopedia. New York 19071914; Supl.
1922.
CJ Classical Journal, Chicago.
Col Colecia.
CPh Classical Philology, Chicago.
CPT Cambridge Patristic Texts.
CRI Comptesrendus de l`Académie des Inscriptions et Belles
Lettres, Paris.
Lettres, Paris.
CSHB Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae, Bonn 18281897.
CTh Collectanea Theologica, Lwow 1920ss.
CQ Classical Quarterly, LondonOxford.
CQR The Church Quarterly Review, London.
DA Dissertation Abstracts. Ann Arbor, Michigan.
DAC Dictionary of the Apostolic Church, ed. por J. Hastings,
Edinburgh 19151918.
DAp Dictionnaire Apologétique, ed. por A. dAlés, París 1925ss,
4.8 ed.
DB Dictionnaire de la Bible, ed. por F. Vigouroux, París 1895
1912; Supl. 1926ss.
DCA Dictionary of Christian Antiquities, ed. por W. Smith y S.
Cheetham, London 18751880, 2 vols.
DCB Dictionary of Christian Biography, Literature, Sects and
Doctrines, ed. por W. Smith y H. Wace, London 18771887,
4 vol.
DDC Dictionnaire de droit canonique, ed. por V. Villien, E.
Magnin, R. Naz, París 1924ss.
DECA Dictionnaire encyclopédique du christianisme ancient,
Angelo di Berardino, François Vial, 2 vol., Ed. du Cerf,
Paris.
DHC Documents Illustrative of the History of the Church, ed.
por B. J. Kidd, London 1938, 2 vol.
34
ed. por A. Baudrillart, París 1912ss.
ΔΙΕΕ Δελτον τς Ιστορικς και Εθνολογικς Εταιρας τς
Ελλδος, ’Αθνα.
Wissenschaft, Berlín 1880ss.
DOP Dumbarton Oaks Papers, Cambridge (Mass.) 1941ss.
DOS Dumbarton Oaks Studies. Cambridge (Mas5.) 1950ss.
DR Downside Review, Downside Abbey (Bath).
DSp Dictionnaire de spiritualité, Paris.
DSt Dominican Studies, Oxford 1948ss.
DT Divus Thomas, Fribourg, 1914ss.
DTC Dictionnaire de Théologie Catholique, ed. por A. Vacant,
E. Mangenot y E. Amann, París.
DTP Divus Thomas, Piacenza 1880ss.
DTT Dansk Teologisk Tidsskrift, Kobenhavn.
EA Enchiridion Asceticum, ed. por M. J. Rouet de Journel y J.
Dutilleul, 4.s ed. Barcelona 1947.
EB Estudios Bíblicos, Madrid.
Toronto 1929ss.
ECl Estudios Clasicos, Madrid.
ECR Eastern Churches Reviev.
EE Estudios Ecclesiasticos, Madrid.
EH Enchiridion Fontium Historiae Ecclesiasticae Antiquae,
ed. por C. Kirch; 6.* ed. por L. Ueding, Barcelona 1947.
EHPR Etudes dHistoire et de Philosophie Religieuse.
EHR English Historical Review, London 1886ss.
EIBMBOR Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române.
EM Estudios Marianos, Madrid.
EO Echos dOrient, Paris.
1894ss.
EP Enchiridion Patristicum, ed. por M. J. Rouet de Journel,
18.a ed. Freiburg im Br. 1953.
EPhM Ephemerides Mariologicae, Madrid.
ErJB Eranos Jahrbuch, Zürich.
EtByz Études Byzantines, París 19431945.
EtC Études Classiques, Namur.
Πανεπιστημου Θεσσαλονκης, Θεσσαλονκη.
ES Enchiridion Symbolorum, ed. por H. Denzinger y C.
Rahner. 30. a ed. Freiburg im Br. 1955.
ExpT The Expository Times, Edinburgh 1898ss.
FC The Fathers of the Church, ed. por R. J. Deferrari, New
York 1947ss.
Göttingen 1953ss.
schichte, Paderborn.
Folia Folia. Studies in the Christian Perpetuation of the Classics,
New York 1947ss.
FP Florilegium Patristicum, Bonn.
Neuen Testamentes, Göttingen.
FThST Freiburger theologische Studien, Freiburg im Br. 1910ss.
36
Freiburg.
Göttingen.
GCS Die Griechischen Christlichen Schriftsteller, Berlin.
GDA Godisnik na Duchovnata Akademia, Sofia.
GGA Göttingische Gelehrte Anzeigen, Göttingen.
Gior Fil Giornale Italiano di Filologia, Napoli.
Gno Gnomon. Kritische Zeitschrift für die gesamte Altertums
wissenschaft, München 1925ss.
Greg Gregorianum, Roma.
HA Handes Amsorya, Monatsschrift für Armenische
Philologie, Wien.
Geschichte, Heidelberg.
and Philosophy, DublinLondon 1874ss.
Hermes Hermes. Zeitschrift für klassische Philologie, Berlin 1866ss.
HispS Hispania Sacra, MadridBarcelona.
E. HenneckeW. Schneemelcher, Neutestamentliche Apokryphen in
deutsche Übersetzung, 3. völling neubearbeitete Auflage,
III, Tübingen 1959, 1964.
HJ The Hibbert Journal, London 1902ss.
HJG Historisches Jahrbuch der GörresGesellschaft, München
Köln.
HS Harvard Studies and Notes in phil. and lit. Cambridge
(Mass.).
(Mass.).
HTS Harvard Theological Studies, Cambridge (Mass.)
HVS Historische Vierteljahrsschrift, Leipzig 18981937.
Abrevieri
37
IER The Irish Ecclesiastical Record, Dublín 1864ss.
IKZ Internationale Kirchliche Zeitschrift, Berna.
Isis Isis. Quarterly Organ of the History of Science Society,
BrugesCambridge (Mass.) 1913ss.
î.Hr. înainte de Hristos.
JA Journal Asiatique, Paris.
James M. R. James, The Apocryphal New Testament, Oxford 1924.
JbAC Jahrbuch für Antike und Christentum, Münster.
JBL Journal of Biblical Literature, New Haven.
JDAI Jahrbuch des Deutschen Archäologischen Instituts, Berlín
1886ss.
JLH Jahrbuch für Liturgik und Hymnologie, Kassel 1955ss.
JNES Journal of Near Eastern Studies, Chicago 1942ss.
JOBG Jahrbuch der Österreichischen Byzantinischen Gesellschaft,
Viena 1951ss.
JRH The Journal of Religious History, Sydney.
JRS Journal of Roman Studies, London.
JS Journal des Savants, París.
JSOR Journal of the Society of Oriental Research, Chicago 1917
1932.
ΚΔ Καιν Διαθκη.
1912.
38
KT Kleine Texte für Vorlesungen und Übungen, ed. Por H.
Lietzmann, Berlin 1903ss.
von H. Lietzmann.
Herder, Freiburg/Basel/Wien.
Latmos Latomus. Revue des études latines, Bruxelles.
LCC Library of Christian Classics, ed. por J. Baillie, J. T. McNeill,
H. P. van Dusen, LondonPhiladephia 1953ss.
LCL Loeb Clasical Library, LondonNew York.
LF Liturgiegeschichtliche Forschungen, Münster 1918ss.
LFC Library of the Fathers of the Holy Catholic Church, ed. por
E. B. Pusey, J. Keble e J. H. Newman, Oxford 18381888.
LJ Liturgisches Jahrbuch, Münster 1951ss.
LNPF A Select Library of Nicene and PostNicene Fathers of the
Christian Church, ed. por Ph. Schaff e H. Wace, Buffalo
New York 18861900.
LQF Liturgiegeschichtliche Quellen und Forschungen, Münster
im Westfalen.
LThK Lexikon für Theologie und Kirche, Freiburg 19301938.
LThK2 Lexikon für Theologie und Kirche 2.a ed., Freiburg im Br.
1957ss.
LZ Liturgische Zeitschrift.
MAH Mélanges dArchéologie et dhistoire, ParísRoma 1881ss.
MB Revista Mitropolia Banatului, Timioara.
MMS Revista Mitropolia Moldovei i Sucevei, Iai.
MO Revista Mitropolia Olteniei, Craiova.
MBTh Münsterische Beiträge zur Theologie, Münster 1923ss.
Abrevieri
39
Klassieken, Utrecht e Bruxelles 1948ss.
MD La MaisonDieu, París 1945ss.
MDAI Mitteilungen des Deutschen Archäologischen Instituts.
Römische Abteilung, Heidelberg.
1826ss.
Judentums, Breslau 1851ss.
Leipzig.
MSLC Miscellanea di Studi di Letteratura Cristiana Antica,
Catania.
19211937.
MTZ Münchener Theologische Zeitschrift, München.
Mu Le Muséon, Louvain.
Musurillo The Acts... H. Musurillo, The Acts of the Christian Martyrs,
Oxford 1972.
NA Neues Archiv der Gesellschaft für ältere deutsche
Geschichtskunde, Hannover 18761936.
Geschichskunde, Hannover.
ND Nuovo Didaskaleion, Catania 1947ss.
40
Göttingen.
Nov Test Novum Testamentum, Leiden.
NRTh Nouvelle Revue Théologique, Tournai.
N.S. Nueva serie, Nouvelle Série, New Series.
NSch New Scholasticism, Washington 1927ss.
NKZ Neue kirchliche Zeitschrift, ErlangenLeipzig 1890ss.
NTA Neutestamentliche Abhandlungen, Münster 1909ss.
NTT Nieuw Theologisch Tijdschrift, Haarlem.
NTS New Testament Studies, Cambridge.
NZSTh Neuzeitschrift für systematische Theologie, Berlin.
ÖAKR Österreichisches Archiv für Kirchenrecht, Wien.
OC Oriens Christianus, LeipzigWiesbaden.
OCh Orientalia Christiana, Roma 19231934.
OCP Orientalia Christiana Periodica, Roma.
ODB The Oxford Dictionary of Byzantium, Oxford.
ODCC The Oxford Dictionary of the Christian Church, London,
2th édition.
Roma 1920ss.
OrSy LOrient Syrien, Paris. OstKSt Ostkirchliche Studien, Würzburg.
Ort. Revista Ortodoxia, Bucureti.
ΠΔ Παλαι Διαθκη.
PC Páraula Cristiana, Barcelona.
Abrevieri
41
LeipzigWiesbaden 1946ss.
1888ss.
PO Patrologia Orientalis, Paris.
PP La Parola del Passato. Rivista di studi classici, Napoli
1946ss.
PS Patrologia Syriaca, ed. R.Graffin, Paris, 3 voll.
PSB Colecia Prini i Scriitori Bisericeti, Bucureti.
PSt Patristic Studies, ed. por R. Deferrari, Washington (D.C.)
1922ss.
Πτρ.Διδ. ΠατρΔιδσκαλος (Πατρ6ςΔιδσκαλοι).
PWK PaulyWissowaKroll, Realencyklopädie der klassischen
Altertumswissenschaft, Stuttgart.
RAL Rendiconti della Reale Accademia Nazionale dei