“Share knowledge and good practices

regarding the use of IT/e-Learning in

VET guidance”

Nr.2

Revistă de specialitate, la nivel internaţional, pentru toate ariile curriculare,

dedicată cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar,

elevilor şi părinţilor elevilor

Editura SITECH

Craiova, 2014

2

Coordonatorii revistei:

Prof. Georgeta Manafu-coordonator Parteneriat Internaţional Multilateral LDV

―Development of guidance and counselling instruments in vocational education‖

Prof. Radu Laura- coordonator Parteneriat Internaţional Multilateral LDV

―Development of guidance and counselling instruments in vocational education‖

Prof. Chirca Mihaela- membru în echipa de gestiune a proiectului de parteneriat

multilateral LDV ―Development of guidance and counselling instruments in

vocational education‖

© 2014 Editura Sitech Craiova

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii. Orice reproducere integrală sau parţială, prin orice

procedeu, a unor pagini din această lucrare, efectuate fără autorizaţia editorului este ilicită şi constituie o contrafacere.

Sunt acceptate reproduceri strict rezervate utilizării sau citării justificate de interes ştiinţific, cu specificarea

respectivei citări.

© 2014 Editura Sitech Craiova

All rights reserved. This book is protected by copyright. No part of this book may be reproduced in any form or by

any means, including photocopying or utilised any information storage and retrieval system without written permision

from the copyright owner.

Editura SITECH din Craiova este acreditată de C.N.C.S.I.S. din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru

editare de carte ştiinţifică.

Editura SITECH Craiova, România

Aleea Teatrului, nr. 2, Bloc T1, parter

Tel/fax: 0251/414003

E-mail: sitech@rdslink.ro

ISSN 2360 – 4522 ISSN–L 2360 – 4522

3

ARGUMENT

Această revistă reuneşte lucrările prezentate în cadrul Conferintei Internaţionale

“Share knowledge and good practices regarding the use of IT/e-Learning in VET

guidance”, organizata în data de 24.04.2014 la ISJ DOLJ de Liceul Teoretic “Tudor

Arghezi” si Liceul Tehnologic de „Transporturi Auto”, in cadrul Parteneriatului

Internaţional Multilateral LDV “Development of guidance and counselling instruments in

vocational education”, având numărul naţional LLP-LdV/PAR/2012/RO/179 şi numărul

proiectului 22012-1-TR1-LEO04-35830 5.

Obiectivul general al conferintei este impărtăşirea exemplelor de bună practică pentru

a promova o abordare inovativă şi creativă în domeniul educaţiei.

Lucrările din revista au fost prezentate la secţiunile:

Consiliere şi orientare vocaţională;

Creativitate şi inovaţie în procesul instructiv-educativ (exemple de bună practică)

Revista se adresează, în principal, cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar,

elevilor şi părinţilor elevilor.

Coordonator Parteneriat Internaţional Multilateral LDV “Development of guidance and

counselling instruments in vocational education”,

prof. Georgeta Manafu

4

ROLUL BLOGULUI

HTTP://WWW.LEONARDOVOCATIONALGUIDE.BLOGSPOT.RO/

IN PARTENERIATULUI INTERNATIONAL MULTILATERAL

LEONARDO DA VINCI “DEVELOPMENT OF GUIDANCE AND

COUNSELLING INSTRUMENTS IN VOCATIONAL EDUCATION”

prof. Georgeta Manafu

L.T.„Tudor Arghezi”, Craiova

Web-log sau blogul a fost inventat de Jorn Barger în 1997 şi se referă la o pagină web

simplă constând în opinii, informaţii personale, link-uri, numite postări, aranjate cronologic cu

cele mai recente primele, sub forma unui jurnal online. Cele mai multe bloguri permit vizitatorilor

să posteze un mesaj/comentariu. Aceste comentarii contribuie la schimbul de opinii.

Utilizarea blogurilor în educaţie:

ca instrumente de comunicare şi informare;

în dezvoltarea unor proiecte;

în comunicarea online;

pentru obţinerea feedback-ului la activitatea proprie;

ca instrumente colaborative;

în scopul managementului cunoştinţelor şi al partajării acestora;

în diverse campanii (ex. Protecţia mediului, Stil de viata sanatos, etc);

ca instrument de lucru individual (de către profesori şi studenţi/elevi);

ca instrument de lucru în grup.

Avantajele scolilor:

rapiditatea cu care informatia ajunge la elevi, parinti, profesori;

instiintarea elevilor, parintilor, profesorilor cu privire la diferite activitati;

generarea de trafic pe site-ul scolii, prin integrarea blogului si schimbul de linkuri site-

blog.Practic blogul poate fi considerat o modalitate de promovare a siteului unei scoli.

5

In continuare va fi prezentat blogul creat in cadrului unui proiect international si rolul pe

care l-a avut in implementarea activitatilor proiectului, in activitatea de diseminare a proiectului

cat si in activitatea de evaluare a activitatilor proiectului. In cadrul blogului exista 13 meniuri

principale, au fost incarcate 95 de materiale si a fost vizitat de 7104 de utilizatori pana la finalul

lunii martie 2014.

Lic

eul

Teoretic

―Tudor Arghezi‖ implementeaza in perioada august 2012- iulie 2014 parteneriatul international

multilateral Leonardo da Vinci ―Development of guidance and counselling instruments in

vocational education‖ avand numarul naţional LLP-LdV/PAR/2012/RO/179 şi numărul proiectului

22012-1-TR1-LEO04-35830 5, parteneri fiind:

Comune di Sant‘Angelo in Vado, ITALIA

Avanos Kiz Teknik Ve Meslek Lisesi, TURCIA

Liceul Tehnologic Transporturi Auto, ROMÂNIA

Professional High School of Electronics and Electrical Engineering "Marie Curie",

BULGARIA

Profesionalas Izglitibas Kompetences Centrs ―Liepajas Valsts Tehnikums‖, LETONIA

Kadis, SLOVENIA

Fundacion Para El Desarrollo De La Ciencia Y La Tecnologia En Extremadura

(FUNDECYT), SPANIA

Fundacja Rozwoju Inicjatyw Edukayjnych I Społecznych, POLONIA

6

Până în prezent activităţile din proiect au fost desfăşurate conform programului din formularul

de candidatură astfel:a fost realizat panoul proiectului de fiecare instituţie din proiect; s-a ales

echipa de implementare a proiectlui; a fost realizat blogul proiectului; am realizat un link catre

siteul proiectului pe stieul liceului-http://www.leonardovocationalguide.blogspot.ro/. Am realizat

selectia persoanelor participante la prima intrunire in functie de partciparea la scrierea aplicatiei,

implicarea in activitatile proiectului, responsabilitatile din proiect si modul in care pot contribui la

indeplinirea obiectivelor proiectului. Impreuna cu celalalt partener roman am pregatit materiale

pentru intrunirea de proiect din Turcia:prezentari despre ţară, oraş, organizaţie, sistem

educaţional, orientare vocaţională. Am digitizat chestionare pe blog pentru a obtine feedback la

intrunirea din Turcia care au fost accesate de partenerii din proiect participanti la intrunire. Am

realizat rapoarte online de feedback pentru intrunirea din Turcia si le-am postat pe blogul

proiectului. Selectia persoanelor participante la intrunirea din Spania s-a realizat in functie de

implicarea in activitatile proiectului, responsabilitatile din proiect si modul in care pot contribui la

indeplinirea obiectivelor proiectului.

Actvitatea de pregatire a intrunirii de proiect din Spania a constat in:

chestionar privind nevoia de consiliere a elevilor de gimnaziu in limba romana si engleza;

prezentari privind Consilierea şi orientarea profesională a elevilor din învăţământul

românesc in limba romana si engleza;

prezentari in limba romana si engleza a unui exemplu de buna practica-,,Informarea si

consilierea liceenilor privind cariera”;

prezntari in limba romana si engleza a unui Exemplu de raport – COGNITROM;

update pe blogul proiectului a mterialelor realízate pentru a fi prezentate la intrunirea din

Spania;

am digitizat chestionare pe blog care au fost accesate online de partenerii din proiect

participanti la intrunire pentru a obtine feedback la intrunirea din Spania;

am realizat rapoarte online de feedback pentru intrunirea din Spania si le-am postat pe

blog;

In luna febuarie 2013 elevi din Liceul Teoretic Tudor Arghezi au accesat online chestionarul

postat pe blogul proiectului privind interesul elevilor pentru consiliere si orientare.Rezultatul

activitatii a constat in rapoarte online cu interpretari grafice ale optiunilor elevilor care au fost

postate pe blogul proiectului.

7

Am realizat selectia persoanelor participante la intrunirea din Italia.Actvitatea de pregatire a

intrunirii de proiect din Italia a constat in:

raport online in limba romana si engleza pentru interpretarea chestionarelor privind

nevoia de consiliere a elevilor;

prezentari in limba romana si engleza –―Pasii orientarii in cariera pentru elevii de

gimnaziu”;

prezentari in limba romana si engeza - Legislatie privind consilierea elevilor;

update pentru blogul proiectului cu materialele realizate pentru a fi prezentate la intrunirea

transnationala din Italia

Am digitizat chestionare pe blog care au fost accesate online de partenerii din proiect

participanti la intrunire pentru a obtine feedback la intrunirea din Italia si am realizat rapoarte

online de feedback pentru intrunirea din Italia.

In luna mai 2013 elevii din Liceul Teoretic „Tudor Arghezi‖ impreuna cu elevii de la sapte

scoli din judetul Dolj si elevii din Turcia au accesat online chestionarul postat pe siteul proiectului

pentru studiul de cercetare privind optiunile elevilor pentru specializarile pentru care se vor realiza

teste pe platforma Moodle. Rezultatul activitatii a constat in studiul de cercetare care contine

informatii despre scolile care au accesat chestionarul si interpretari grafice ale raspunsurilor

elevilor.

Am realizat selectie pentru doi learners care au participat la intrunirea din Slovenia.

Actvitatea de pregatire a intrunirii de proiect din Slovenia a constat in elaborarea unui Studiu

de cercetare privind optiunile elevilor pentru specializarile pentru care se vor realiza teste

pe platforma Moodle care va facilita insertia pe piata muncii a absolventilor. Corelarea intre

specializari si meserii. Am digitizat chestionare pe blog care au fost accesate online de partenerii

din proiect participanti la intrunire pentru a obtine feedback la intrunirea din Slovenia. Am realizat

rapoarte online de feedback pentru intrunirea din Slovenia.

Intrunirea din Bulgaria s-a desfasurat in luna septembrie 2014. Am realizat selectie pentru trei

learners care au participat la intrunirea din Bulgaria. Pregatirea pentru intrunirea din Bulgaria a

constat in:

- selectarea materialelor privind consilierea si orientarea elevilor in Romania si traducerea

lor in limba engleza;

- scenariu pentru filmul care prezint ―Alege sa fii programator!‖;

8

- digitizarea unui chestionar online pentru evaluarea intrunirii de proiect din Bulgaria postat

pe blogul proiectului.

Am realizat raport online de feedback privind intrunirea din Bulgaria si l-am postat pe blogul

proiectului.

Intrunirea din Polonia s-a desfasurat in luna noiembrie 2014. Pregatirea pentru intrunirea din

Polonia a constat in:

- realizarea unor parteneriate pentru Conferinta Internationala ―Share knowledge and good

practises regarding the use of IT/e-Learning in VET guidance‖, care au fost incheiate cu

partenerii din proiect si traducerea lor in limba engleza;

- realizarea filmului – ―Alege sa fii programator!‖;

- chestionar online pentru evaluarea intrunirii de proiect din Polonia postat pe blogul

proiectului

Am realizat raport online de feedback privind intrunirea din Polonia.

In ianuarie 2014 a fost scris proiectul pentru Conferinta Internationala ―Share knowledge and

good practises regarding the use of IT/e-Learning in VET guidance‖ care a fost avizat de CCD

Dolj.

Activitatea de cercetare desfasurata in cadrul proiectului a constat in:

-in luna februarie 2013 au fost elaborate impreuna cu partenerii de proiect chestionare

online pentru a testa interesul elevilor privind consilierea si orientarea. Chestionarele au fost

digitizate de coordonatorul proiectului de la Liceul Teoretic „Tudor Arghezi‖ si postate pe blogul

proiectului pentru a fi accesate de scolile din proiect:

http://www.leonardovocationalguide.blogspot.ro/p/chestionare-elevi.html. Dupa accesarea

chestionarelor de elevii din scolile din Bulgaria, Turcia, Romania si Letonia su fost realízate

rapoarte online pentru interpretarea rezultatelor chestionarelor.

-in luna mai 2013 au fost elaborate impreuna cu partenerii de proiect chestionare online

pentru a testa interesul elevilor pentru specializarile pentru care se vor realiza teste pe platforma

Moodle. Chestionarele au fost digitizate de coordonatorul proiectului de la Liceul Teoretic

„Tudor Arghezi‖ pe siteul proiectului si accesate online de elevii din 8 scoli din judetul Dolj si de

elevii din Turcia. Rezultatul activitaii a fost studiul de cercetare care contine informatii despre

scoli si interpretarea rezultatelor chestionarelor accesate:

http://www.leonardovocationalguide.blogspot.ro/p/chestionare-studiu-cercetare.html

9

-in perioada ianuarie-aprilie 2014 au fost desfasurate urmatoarele activitati:

- Studiu de cercetare pentru orientarea in cariera a elevilor de gimnaziu

- Planificarea in cariera pentru elevii de gimnaziu

Pentru implementarea acestor activitati:

- au fost create si selectate chestionare pentru orientarea scolara a elevilor de

gimnaziu;

- au fost digitizate pe blogul proiectului chestionarele;

- au fost aplicare chestionare elevilor de gimnaziu;

- a fost realizat raport online de interpretare a chestionarelor si au fost prezentate

concluzile;

- a fost realizata planificarea in cariera pentru 25 elevi de gimnaziu – portofolii;

- a fost realizat raport online privind planificarea in cariera si au fost prezentate

concluzile;

- au fost prezentate la lectoratul cu parintii elevilor rezultatelor studiului de

cercetare.

Pe blog au fost postate:

- inainte de intrunirile din proiect -invitatiile din partea organizatorilor, agenda intrunirii de

proiect, materialelor realizate pentru intruniri;

- in timpul intrunirilor de proiect- imagini de la activitati, filme online:

http://www.leonardovocationalguide.blogspot.ro/p/movie.html si prezentari ale partenerilor;

-dupa intrunirile de proiect - listele cu participantii la intrunire, minutele si linkuri cu diseminari in

ziare online, reviste, articole, programme de la simpozioane, conferinte unde s-a diseminat

proiectul –http://www.leonardovocationalguide.blogspot.ro/p/dissemination.html dar si prezentari

utilizate in timpul intrunirilor, prezentari realizate de parteneri.

Blogul a fost diseminat pe facebook prin postarea linkului.

Rolul bloguluihttp://www.leonardovocationalguide.blogspot.ro/ a fost esential in cadrul

parteneriatului .

Poiectul este realizat cu sprijinul financiar primit in cadrul Programului Sectorial

Leonardo da Vinci al Programului de Învăţare pe tot Parcursul Vieţii.

10

Toate informaţiile furnizate reprezintă responsabilitatea exclusiva a echipei de proiect,

A.N. şi Comisia Europeana nu sunt responsabile pentru modul in care este folosit conţinutul

acestor informaţii.

FACTORII CONSILIERII ŞI ORIENTĂRII VOCAŢIONALE-ŞCOALĂ,

FAMILIE, SOCIETATE

Prof. Andreea Minea

Prof. Andreea Săndoi

Liceul Teoretic Tudor Arghezi, Craiova

Consilierea şi orientarea vocaţională este o metodă ştiinţifică de a descoperi calea de la

potențial la munca îndeplinită cu pasiune și succes. Prin consiliere și orientare vocațională, se

stabilește un plan de carieră și dezvoltare profesională. Consilierea vocaţională este bazată pe

principiul dezvoltării personale şi presupune încurajarea autonomiei şi creşterea gradului de

motivare a persoanei consiliate, astfel încât aceasta să se implice activ în rezolvarea problemelor

personale, să-şi asume responsabilitatea luării unor decizii în plan profesional.

Este considerat că în perioada 12-18 ani, personalitatea puberului şi a adolescentului îşi

cristalizează orientarea vocaţională. Înclinaţiile observate în perioada copilăriei mici se dezvoltă în

perioada şcolarităţii, definind din ce în ce mai bine aptitudinile elevilor. Acestea intră tot mai mult

în interacţiune cu acele cunoştinţe care stimulează şi consolidează aptitudinile, formând - în

interacţiune cu sentimentele şi atitudinile specifice - capacităţile.

Pasiunile elevilor pentru un anumit tip de activitate definesc formarea vocaţiei

profesionale. Aceste pasiuni nu se dezvoltă pe un teren gol, ele având o relaţie de puternică

interdependenţă cu acele capacităţi specifice, deja formate, având un rol decizional în alegerea

unei meserii sau profesiuni.

Consilierea vocaţională a fost determinată la nivelul societăţii de tendinţele de mecanizare,

automatizare, cibernetizare ale economiei, toate acestea ducând la necesitatea ridicării calificării şi

specializării profesionale. Astfel, la nivelul şcolii, reformele învăţământului, care în esenţă au

condus la întâlnirea dintre pregătirea teoretică şi pregătirea practic-productivă, au reuşit să

răspundă, într-o oarecare măsură, necesităţilor economico-sociale. Pe lângă şcoală însă, alţi factori

11

deteminanţi în formarea şi dezvoltarea intereselor şi aspiraţiilor profesionale sunt: familia,

contextul socio-cultural, dar şi subiectul educaţional.

În prezent, şcoala reuşeşte să se situeze pe acea poziţie firească a deschiderii faţă de tot mai

mulţi solicitanţi, încercând să dezvolte potenţialul acestora şi să înlăture promovarea concepţiei

potrivit căreia inferioritatea culturală este un destin personal.

Consilierea şcolară şi profesională nu se realizează doar la orele de dirigenţie, ci în mod

constant şi sistematic, prin diverse tipuri de activităţi desfăşurate în şcoală: didactice,

extradidactice şi extraşcolare, formale, nonformale şi informale.

Fiecare disciplină de învăţământ, prin cunoştinţele pe care le prezintă subiecţilor

educaţionali, oferă o imagine mai mult sau mai puţin edificatoare pentru domeniul respectiv de

activitate. Acesta este primul nivel de orientare şcolară şi profesională structurat în şcoală.

Subiecţii educaţionali, în funcţie de potenţialul lor complex de capacităţi şi interese, vor răspunde,

prin rezultatele obţinute, stimulilor oferiţi de diferite discipline de învăţământ. Noi stimuli

specifici pot fi oferiţi de organizarea cercurilor pe discipline, a olimpiadelor şcolare, a

concursurilor profesionale.

Rolul familiei este de a asigura climatul socio-afectiv de susţinere, înţelegere, acceptare,

recunoaştere şi apreciere a copilului. Într-un astfel de climat, părinţii pot observa şi cunoaşte

anumite preferinţe ale copilului, curiozităţi, înclinaţii. Rolul familiei nu trebuie să fie numai unul

pasiv, de observare, ci şi unul activ, de selectare a înclinaţiilor pozitive şi de eliminare a celor

negative.

Consilierea şcolară şi profesională reprezintă, aşadar, un sistem de educare-formare care

se desfăşoară în mai multe etape şi care trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, printre acestea

numărându-se: generarea permanentă a unui flux de informaţii despre şcoală şi profesiune, despre

schimbările care apar şi cerinţele socio-economice adresate şcolii; menţinerea unei colaborări

eficiente între profesori, elevi şi părinţi; iniţierea şi realizarea unor acţiuni care să conducă la

autocunoaşterea subiecţilor educaţionali, a capacităţilor personale ale acestora, dar şi la

cunoaşterea profesiunilor.

Bibliografie: Joiţa, Elena, Ştiinţa educaţiei prin paradigme, Editura Institutul European, Iaşi, 2009;

Radu, Nicolae (coord.), Psihologia educaţiei, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2000;

Şchiopu, Ursula, Verza, Emil, Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.

12

ROLUL AGENTULUI ECONOMIC ÎN ORIENTAREA PROFESIONALĂ

Sescioreanu Maria

Liceul Tehnologic„General Magheru” Râmnicu-Vâlcea

Iova Alina Ionela

Liceul Tehnologic„General Magheru” Râmnicu-Vâlcea

Şcoala trebuie să sprijine integrarea pe piaţa forţei de muncă a produselor sale, prin formarea

acestora ca specialişti bine instruiţi, care pot fi direct angajabili şi imediat productivi.

Instituţiile de învăţământ trebuie să ţină pasul cu schimbările rapide de pe piaţa muncii , iar

absolvenţii acestora să fie capabili să se adapteze contextului socio-economic existent. Acest

lucru presupune o bunã colaborare atât cu agentii economici, cât si cu solicitantii de loc de muncã

pentru atingerea scopului comun, acela de a suprapune eficient oferta şcolii cu cererea de locuri

de muncã pe piaţa muncii.

Practica demonstrează că, la terminarea studiilor, tinerii sunt puşi în faţa unor angajatori care

au nevoie de rezultate imediate din partea acestora. Consilierea în carieră ajută individul să-şi

găsească o ocupaţie compatibilă şi de-a lungul carierei sale să înveţe să-şi dezvolte continuu

competenţele şi să le valorifice pe parcursul schimbărilor care pot avea loc în traiectoria sa

profesională. Rolul consilierii şi orientării profesionale este de a dezvolta cunoştinţele şi abilităţile

necesare pentru gestionarea eficientă a carierei. Actualul context economic a dus la o piaţă a

muncii extrem de flexibilă şi imprevizibilă acestor profesii cu caracteristicile lor personale si cu

nivelul lor de calificare .

Parteneriatul dintre educaţie şi mediul afacerilor (parteneriatul dintre şcoală şi întreprindere), se

bazează pe o realitate pe cât de simplă, pe atât de importantă: elevii de azi sunt lucratorii de

mâine. Toţi cei implicaţi în acest amplu proces au nevoie de indivizi motivaţi, cu aptitudini

multiple care trebuie să raspundă standardelor:

– şcoala – doreşte să pregătească elevi conform noilor tehnologii,

– agentul economic – doreşte să aibă muncitori calificaţi, cât mai eficienţi.

Unităţile de învăţământ profesional şi tehnic semnează acorduri de parteneriat cu agenţii

economici, prin care se asigură primirea elevilor în practică în cadrul societăţilor comerciale pe

care le deţin şi/sau în vizite de studiu.

13

Un exemplu de bună practică privind desfăşurarea unei activităţi extraşcolare cu elevii şcolii

noastre, o contituie şi vizita de studii pe care am făcut-o la punctul de lucru din Rm-Vâlcea al

agentului economic BIBUS SES SRL Timişoara

În această vizită de studiu elevii au primit informatii în legãturã cu cele mai moderne

echipamente de prototipare rapidă 3D, echipamente inspecţie video , echipamente de

inscripţionare cu laser şi micropercurtie , echipamente hidraulice , mecanică, pneumatică folosite

in instalaţiile industrial, informaţii care îi ajutã sã compare exigenţele acestor profesii cu

caracteristicile lor personale şi cu nivelul lor de calificare .

Parteneriat şcoală - agent economic: „Automatizări moderne”

Coordonatori: Prof. Sescioreanu Maria, Prof. Nicolin Carmen

Scopul proiectului:

Orientarea şcolară şi profesională.

Eficientizarea procesului de învăţare.

Integrarea socio-profesională a tinerilor.

Implicarea tinerei generaţii în activitatea productivă.

Motivaţia:

Pentru a-şi forma competenţele necesare integrării în societate, pe piaţa muncii, este nevoie să

li se creeze elevilor posibilitatea informării privind diversele profesii şi locuri de muncă.

Informaţiile culese îi vor conduce pe elevi la luarea deciziei corecte privind alegerea traseului

profesional

Perioada: Săptămâna „Şcoala Altfel‖ 2-6 aprilie 2012

Grupul ţintă: elevii claselor IX - XII , filieră tehnologică

Obiective:

Îmbunătăţirea calităţii actului educaţional.

Împărtăşirea unei viziuni comune asupra nevoilor şi intereselor elevilor.

Facilitarea şi dezvoltarea capacităţii de comunicare şi receptare a informaţiilor, de lucru în

colaborare.

Dezvoltarea capacităţilor de relaţionare.

Stimularea interesului faţă de diverse profesii.

Motivarea elevilor de a se implica activ în formarea propriei personalităţi.

Dezvoltarea interesului pentru muncă si calitatea acesteia.

14

Dezvoltarea relaţiilor de respect între elevi şi angajatori.

Atuurile:

Proiectul poate fi un mediu de învăţare si un mod de interacţiune.

Proiectul promovează cooperarea între elevi, şcoală şi agent economic, motivându-i să

schimbe informaţii, să înveţe unii de la alţii. De asemenea, proiectul promovează egalitatea

de şanse.

Elevii dobândesc noi abilitaţi relevante, atât pentru viata profesionala, cât şi pentru cea

personală.

Acţiuni

Vizită la sediul S.C. BIBUS SES - Punctul de lucru Rm.-Vâlcea.

Vizionarea Site-lui societăţii: http://www.bibus.ro/ro/despre-noi/bibus-ses-srl/

şi prezentarea activităţii desfăşurate de aceasta.

Realizarea unor materiale promoţionale prin inscripţionare prin diferite metode.

Dezbatere pe tema "Meseriile viitorului".

Rezultatele proiectului şi impactul scontat:

Asigurarea accesului la informaţii privind activităţile desfăşurate de societate.

O viziune nouă asupra abordării problemelor educative.

Deschidere prin învăţarea continuă a unor elemente noi.

Integrarea resurselor în activitatea la clasă.

Asocierea cunoştinţelor acumulate la şcoală cu cele dobândite în cadrul activităţilor

desfăşurate la sediul societăţii;

Metode de diseminare a rezultatelor

Prezentarea proiectului şi a rezultatelor acestuia în cadrul Comisiilor educative, Consiliului

profesoral, pe site-ul şcolii.

Album foto.

Nerealizări

Prezentarea proiectului şi a rezultatelor acestuia pe site-ul şcolii se va realiza după

recontrucţia acestuia.

VIZITA DE STUDII la firma BIBUS SES 03.04.2011

- Album foto parţial –

15

Bibliografie : 1.http://www.bibus.ro/ro/despre-noi/bibus-ses-srl/

2.http://www.unibuc.ro/

3.http://www.mmuncii.ro/

PROGRAMUL DE CONSILIERE „PAŞI SPRE O CARIERĂ DE SUCCES”

Profesor consilier şcolar Nicoleta-Adriana Florea,

Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională

Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Dolj

„Paşi spre o carieră de succes‖ este un program de consiliere privind cariera, bazat pe

Modelul Egan şi destinat elevilor din clasa a opta. Grupul, căruia ne adresăm, are nevoi de

autocunoaştere în scopul formării unei imagini corecte şi al realizării unei opţiuni şcolare

adecvate.

Primele şedinţe (Ş1, Ş2, Ş3) vor fi destinate identificării şi clarificării problemei grupului.

Scopul acestor şedinţe va fi împărtăşirea şi clarificarea problemei grupului de către fiecare

membru al acestuia, crearea unui sentiment de comuniune care să ajute la elucidarea trebuinţelor,

16

opţiunilor şi dorinţelor, care să permită obţinerea unor informaţii relevante şi dezvoltarea şi

menţinerea unor atitudini şi mentalităţi constructive favorabile adoptării soluţiei optime.

În prima şedinţă (Ş 1), consilierul poate folosi exerciţii de deschidere, pentru a realiza o

mai bună cunoaştere a membrilor grupului, în scopul creării unui sentiment de comuniune care să

ajute la clarificarea dorinţelor, opţiunilor, precum şi la dezvoltarea sinelui, fapt foarte important în

cadrul unui colectiv şcolar (exerciţiu de prezentare - prezentarea elevilor şi a motivelor pentru

care participă la un astfel de program – „Cine sunt eu?/ Unde sunt eu?‖).

Şedinţa a doua (Ş 2) poate consta în realizarea unui exerciţiu care să ne ofere o imagine

cuprinzătoare asupra elevilor - prezentarea relaţiilor, a locurilor, a lucrurilor şi a activităţilor

preferate ale acestora – „Blazonul personal‖.

Cea de-a treia şedinţă (Ş 3) le poate da copiilor ocazia să înfăţişeze cele mai importante

evenimente din viaţa lor. Se va pune accentul pe acele fapte care au influenţat în mod hotărâtor

cursul vieţii lor – exerciţiul „Povestea succesului‖.

Următorul stadiu al activităţii de consiliere (Ş 4, Ş 5, Ş 6, Ş 7) va urmări ajutarea elevilor

să-şi creeze o imagine corectă despre sine, prin oferirea de noi perspective si alternative, care îi

va ajuta să facă o alegere potrivită privind viitoarea carieră şcolară şi profesională.

În cadrul acestor şedinţe, vom urmări:

prezentarea amănunţită a situaţiei existente în cadrul colectivului de elevi, respectiv

investigarea personalităţii elevilor, în scopul formării unei imagini corecte despre sine, se va

realiza prin: exerciţii în planul imaginaţiei; identificarea pasiunilor elevilor; descoperirea

calităţilor acestora; identificarea lucrurilor care produc disconfortul sau confortul fiecăruia.

configurarea situaţiei ideale, prin prezentarea opţiunilor elevilor privind viitoarea lor realizare

personală şi profesională.

Activităţile vor fi dominate de spontaneitate şi se va urmări orientarea spre scopuri concrete,

măsurabile.

Astfel, realizând o proiectare a activităţii de consiliere, putem identifica următorii paşi:

Ş 4 va propune elevilor un exerciţiu ce le va da posibilitatea să realizeze o prezentare

amănunţită a propriei persoane - înfăţişarea intereselor, calităţilor, experienţelor pozitive din

activitatea lor şcolară şi nu numai, precum şi a viselor pe care le-ar dori îndeplinite în viitor;

Ş 5 va urmări descoperirea abilităţilor, competenţelor, intereselor, valorilor, descrierea

stilului personal, a experienţelor de muncă, prezentarea experienţei educaţionale, a experienţei ca

17

membru al unor grupuri şi a opţiunilor privind orientarea şcolară şi profesională - exerciţiul „Roata

unică‖.

Ş 6 va oferi posibilitatea prezentării realizărilor personale şi şcolare - „Cartea mea de

vizită‖.

Ş7 va urmări realizarea unui exerciţiu în planul imaginaţiei, oferindu-le elevilor

posibilitatea de a-şi prezenta atât întâmplările din viaţă pe care le-ar dori schimbate, cât şi visele -

exerciţiul „Bagheta magică‖.

Ultimul stadiu al activităţii (Ş8, Ş9, Ş10, Ş11, Ş12) se va axa pe întocmirea şi realizarea

pasului concret – exprimarea opţiunii şcolare şi profesionale. Activitatea realizată în cadrul

acestor şedinţe se va concretiza în:

oferirea informaţiilor privind reţeaua şcolară – filiere, profiluri, specializări, calificări;

ajutorul oferit pentru argumentarea opţiunilor exprimate;

ajutorul oferit pentru descrierea profilului ales şi autoevaluarea pregătirii pe care o au la

principalele discipline ale profilului;

încurajarea şi sprijinirea activităţii.

Aceste şedinţe se vor axa pe întocmirea scenariului strategic, pe elaborarea strategiilor de

acţiune, urmărind învestirea cu putere a elevilor, eliminarea sentimentului de teamă şi nesiguranţă

şi orientarea acestora spre acţiune. Astfel, opţiunile iniţiale ale copiilor vor fi reanalizate, aceştia

alegând specializarea/ calificarea adecvată.

O dată identificate opţiunile, se va trece la realizarea pasului concret, care să permită

atingerea scopului fixat – exprimarea opţiunii şcolare şi profesionale adecvate.

Ş 8, Ş 9 – aceste şedinţe vor fi destinate prezentării reţelei şcolare, oferirii informaţiilor

despre filiere, profiluri şi specializări.

Ş 10 – prezentarea opţiunii şcolare (filiera, profil, specializare/ calificare, liceu/ grup

şcolar) şi motivarea alegerii făcute.

Ş 11 – poate fi destinată descrierii profilului ales şi autoevaluării pregătirii pe care o au la

principalele discipline ale profilului.

Ş 12 – va propune elevilor un exerciţiu în planul imaginaţiei, solicitându-i să descrie

meseria pe care o vor practica în viitor – „Viitorul meu‖.

Bibliografie: 1. Băban, Adriana, (2001), „Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi

consiliere”, Cluj-Napoca;

18

2. Florea, Nicoleta - Adriana, (2011), „Programele de consiliere. Perspective teoretice şi practice”,

Editura Aius, Craiova;

3. Lemeni, Gabriela; Mihalca Loredana; Mih, Codruţa, (2004), „Consiliere şi orientare. Ghid de educaţie

pentru carieră, Activităţi pentru clasele I-IV”, Editura ASCR, Cluj-Napoca.

DRUMUL CĂTRE SUCCESUL PROFESIONAL

Prof.dr. Mariana Lili BADEA

Colegiul Național ,,IULIA HASDEU”, Sector 2, București,

Prof.dr.Florentina IOFCIU

Scoala Gimnazială 195, Sector 3, București

,, Profesiunea nu este o specializare în a face ceva, ci o deschidere, un orizont pentru creaţie şi

autocreaţie, pentru progres şi autodepăşire. Profesiunea este pentru om eterna chemare şi mereu

marea tentaţie. De aceea nu se poate preda în şcoli: fiindcă e un copac falnic înflorit în

Primăvara tinereţii, născut în sufletul omului din sămânţa furată de alizeul pasiunii, ocrotit de

soarele speranţei şi hrănit din seva dorinţei de sine şi de alţii.”

(Aurelian Burcu)

Consilierea profesională se îmbină cu orientarea școlară atunci când se acordă elevilor de la

clasele terminale (a VIII-a, a X-a, a XII-a ) care se îndreaptă spre un anumit profil (științe ale

naturii, matematică-informatică, filologie), o școală profesională, o școală vocațională/de

specialitate ( liceu tehnologic, liceu de muzică, liceu de coregrafie, liceu sportiv etc. ) sau care

doresc să urmeze o facultate.

Am avut șansa de a participa în mod direct la două proiecte POSDRU privind consilierea

școlară,, "VIA-Vocație, Interese și Autocunoaștere (http://www.via-consiliere.ro )‖ și

Managementul vieții personale ( http://portal.mvp-educational.ro/site )‖ care, au avut drept scop

asigurarea premiselor pentru tranziția elevilor și studenților spre nivele superioare de educație sau

piața muncii, prin acces la informație și activități de orientare și consiliere.

Planificarea carierei la elevi reprezintă procesul prin care aceştia îşi conturează o direcţie de

carieră, îşi stabilesc scopuri în legătură cu propria carieră şi iniţiază acţiuni în vederea atingerii

acestor scopuri. Este un proces continuu de ajustare a scopurilor de carieră la caracteristicile

personale şi oferta educaţională şi ocupaţională aflate în permanentă dezvoltare.

19

Abilităţile privind planificarea carierei constau în:

- Autocunoaştere – explorarea şi structurarea informaţiilor despre sine în vederea dezvoltării

conceptului de sine;

- Explorarea educaţională şi ocupaţională – colectarea informaţiilor despre oportunităţile

educaţionale şi ocupaţionale;

- Decizie de carieră – alegerea unei opţiuni din mulţimea variantelor disponibile la un

moment dat;

- Marketing / Promovare personală – sistematizarea şi prezentarea informaţiilor despre

abilităţile, interesele şi experienţele educaţionale şi profesionale proprii în vederea atingerii

scopurilor de carieră.

Din punct de vedere organizatoric, educaţia şi formarea deprinderilor pentru dezvoltarea

carierei presupun: a) educaţie pentru carieră în ateliere de lucru (simularea alegerii anumitor

cariere sau modele ale dezvoltării personale); b) dezvoltarea deprinderilor privind alegerea carierei

integrate diferitelor discipline şcolare; c) lecturi şi teme aplicative despre posibilităţile unei

dezvoltări reuşite în diferite cariere; d)sesiuni de informare, proiecte despre carieră, simularea

anumitor situaţii specifice unor profesii; e)utilizarea facilităţilor pentru angajare: profile

profesionale, sisteme electronice de mediere a muncii, de (auto) evaluare etc. f) exersarea pe viu a

demersurilor pentru angajare; g) parcurgerea asistată a paşilor reali ai angajării.

Pentru conturarea unui plan de educare şi dezvoltare a carierei, este necesară

identificarea realistă a resurselor şi anticiparea posibilelor obstacole.

Resursele interne vizează: talentul, aptitudinile, deprinderile, cunoştinţele, perseverenţa,

motivaţia, interesul.

Resursele externe sunt de obicei familia, prietenii, şcoala, instituţiile specializate în

consiliere.

Obstacolele de natură internă ar putea fi: teama de eşec, amânarea, ezitarea, emotivitatea,

îndoiala, neîncrederea în propriile posibilităţi.

Mai semnificative par a fi piedicile externe: nivelul insuficient de pregătire, lipsa/

insuficienţa resurselor financiare şi a experienţei la locul de muncă, lipsa de suport moral.

Activitatea de consiliere a carierei face parte şi din măsurile active de prevenire şi combatere

a şomajului, a disfuncţiilor de pe piaţa forţei de muncă, iar beneficiarii direcţi ai acestor măsuri

20

sunt persoanele fizice (elevii, studenții, șomerii), angajatorii, instituţiile de protecţie sociale ale

statului.

Elevii pot fi clasificați în funcție de decizia sau alegerea privind cariera în trei categorii:

1. Clarificați, hotărâți - cei care au o opțiune profesională bine definită;

2. Indeciși - cei care oscilează între mai multe alternative;

3. Confuzi și dezorientați - cei care nu știu ce vor sau ce le-ar place.

Indiferent de categoria din care fac parte, autocunoașterea este primul pas în alegerea unei

profesii și cariere potrivite, chiar și în cazul celor cu o opțiune de carieră clară, dar mai ales în

cazul celor indeciși și dezorientați.

Confirmarea/infirmarea rezultatelor preliminare necesită o continuare a cercetării începute.

Rezultatele indică faptul că în învățământul preuniversitar este deficitară formarea

aptitudinilor şi dezvoltarea creativităţii. Cunoştinţele pe care le dobândesc elevii nu sunt

transferabile şi aplicabile. Elevii nu ştiu să-şi organizeze cunoştinţele astfel încât acestea să devină

transferabile şi uşor de reactualizat.

De asemenea concluziile obținute din testele elevilor, confirmate de literatura de specialitate,

sunt : a) la liceu interesele sunt mai stabile , mai active , mai realiste , deci au aptitudini mai bine

figurate pentru domeniu de interes ; b) aptitudinile tehnice și practice sunt insuficient dezvoltate

în liceu ; c) profilul liceal urmat timp de patru ani le canalizează interesele spre mai multe direcții

de orientare școlară și profesională.

În urma unei analize personale am ajuns la următoarea analiză SWOT

Puncte tari: 1)sunt hotărâți în ceea ce privește cariera lor 63% ;-2)au capacitatea de a

vizualiza corect viitorul 60% ; -3) analizează reuşind să stabilească o legătură între nivelul de

cunoștiințe atins și aspirațiile lor de viitor 63% ; -4) recunosc într-o situaţie dată caracteristicile

meseriei alese 60% -5) concorda nivelul de pregatire cu meseria aleasă 45%

Puncte slabe: 1) 10%din elevi au capacitatea de generalizare şi abstractizare din punct de

vedere al carierei; 2)la întrebarea ,,ce vor face în cazul eșecului ?‖( picarea examenului de bac) 90

% nu au răspuns ; 3) în funcție de mediul familial din care provin-21% nu sunt deciși.

Elevii din învăţământul liceal optează pentru profesii din următoarele domenii: medical

(medic, infirmier, farmacist, asistent medical), justiţie (avocat, poliţist), informatică-

telecomunicaţii, comerţ (economist, contabil, întreprinzător particular ), învăţământ (profesor,

învăţător), servicii (mecanic-auto , hair-styling, zidar, secretar, cosmetician, designer etc).

21

Peste 85% dintre elevii consiliaţi doresc să urmeze o formă superioară de învăţământ şi

aproximativ 15% se orientează spre şcoli postliceale sau formarea continuă postliceală.

Oportunități: a)-criza economică a dus la schimbarea mentalității guvernelor referitoare la

piața forței de muncă; b).-implicarea Organizației Internaționale a Muncii în analiza pieței muncii

și asumarea unor noi orientări în domeniul muncii, așa cum arată și Raportul Global Employment

trends For Youth; c).-la nivel UE „ Agenda Lisabona 2010 și Strategia Europa 2020‖; d) ANOFM

în România analizează noi strategii de dezvoltare a pieței muncii, o nouă listă de meserii căutate în

viitorii ani; e).-recunoașterea importanței sistemului de învățământ pentru crearea unei forțe de

muncă bine educate, calificată și stabilirea unor obiective în legătură cu atingerea țintei de ocupare

de 75% până în 2020, diminuarea abandonului școlar și sporirea numărului de absolvenți de

învățământ terțiar (învăţământul postliceal şi formarea continuă postliceală); f).-coroborarea

ofertei educaționale și piața de muncii, programe de tranziție de la școală la locul de muncă,

adaptarea standardelor de formare academică și școlară la nevoile angajatorilor, consolidarea

parteneriatelor cu mediul economic și social, dezvoltarea unor programe comune cu mediul de

afaceri; g)-posibilitatea realizării cu ajutorul proiectelor cu finanțare europeană a testului orientării

în carieră care duce la o autocunoaștere si o evaluare a deprinderilor și abilităților, punctelor forte

și ariile de dezvoltare, preocupările și pasiunile adolescentului.g).-posibilitatea consultării ofertei

din piața muncii și lista joburilor în viitor la adresa www.via-consiliere.ro.

Ar fi foarte bine ca în școala gimnazială / liceu să se desfășoare un C.D.Ș.

(.http://portal.mvp-educational.ro/site ) la elevii de clasa a VII-a / a-XI-a în vederea formării de

competenţe specifice elevilor în câmpul managementului vieţii personale şi sociale, cu ajutorul

unei platforme educaţionale interactive de tip digital în domeniul studiat ca și posibilitatea ca în

clasa a-VIII-a /a-XI-a , elevul să poată aplica testul VIA și să exploreze / evalueze alternativele

existente, să identifice și să analizeze opțiunile vis-a-vis, de elaborarea câtorva alternative.

Astfel se realizează identificarea avantajelor și dezavantajelor fiecarei profesii și inainte de a

lua o decizie află informații cât mai exacte despre ce presupune fiecare profesie în parte și ce

aptitudini și studii îți sunt necesare).

Încurajarea elevilor să desfăşoare activităţi în domeniile faţă de care prezintă nu doar

atracţie, dar şi înclinaţie etc.

22

Bibliografie: [1]. Dima,G.,Dima,D.,

Covaci,A..

Smeureanu, M.,

Petrescu, M.C..

Manualul consilierului"VIA-Vocație,Interese,Autocunoaștere și

dezvoltare, drumul către succesul profesional", Proiect

POSDRU/90/2.1/S/63742, AXA PRIORITARĂ2 "Corelarea

învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii"2012.

[2]. Mincu, C.L.. Consiliere vocaţională, Modul II. Universitatea din Bucureşti,

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Secţia Psihologie,

Departamentul ID-CREDIS, 2011.

[3]. Tomşa, Gh.. Consilierea şi dezvoltarea carierei la elevi. Casa de Editură şi

Presă Românească, Bucureşti, 2009.

[4]. *** http://www.via-

consiliere.ro/orientare_scolara_si_profesionala.html

[5]. *** http://portal.mvp-educational.ro/portal/site/cdaecf4b-4066-4640-

a00f-5f81ceb19215/page/bfa146ef-d2a0-4260-b35e-03a9d33ac26

[6]. *** http://www.librarie.net/carti/51454/2011-Clasificarea-ocupatiilor-

din-Romania-Nivel-ocupatie-sase-caractere-vigoare

CREATIVITATE ÎN CONSILIEREA ŞI ORIENTAREA

ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ A ELEVILOR

Prof. Boarnă Ecaterina

Colegiul Ştefan Odobleja, Craiova

Strategiile educaţionale şi sociale ale României plasează şcoala ca factor de dezvoltare a

capitalului social în relaţia sa cu comunitatea pe care o deserveşte. Una dintre problemele

permanente înscrise printre priorităţile şcolii şi societăţii noastre, o constituie şi orientarea şcolară

şi profesională. Actualitatea şi importanţa ei este dată de contribuţia esenţială pe care şcoala o

poate aduce la soluţionarea şi îmbunătăţirea acesteia. Contribuţia ei nu se reduce numai la

pregătirea tinerilor pentru a şti cum să ia o decizie conştientă, liberă dar fermă cu privire la

devenirea lor şcolară şi profesională, ci şi la pregătirea şi asigurarea unei forţe de muncă în stare să

acopere cu succes toate sectoarele activităţii sociale. O asemenea pregătire trebuie să înceapă de

timpuriu deoarece structura învăţământului permite elevilor să opteze pentru clase speciale pentru

elevii cu aptitudini şi performanţe deosebite.

Considerată multă vreme o problemă individuală, pe care fiecare familie o rezolvă în

funcţie de statutul său social şi profesional, orientarea şcolară şi profesională nu trebuie lăsată în

afara programelor şcolare. O dată cu diversificarea domeniului muncii şi cu progresele realizate de

23

şcoala contemporană, problema orientării şcolare şi profesionale a devenit o preocupare

sistematică a mai multor organisme particulare şi de stat şi în special a şcolii.

Faptul că orientarea şcolară prezintă interes atât pentru individ cât şi pentru stat şi societate

a făcut ca problema să fie examinată de-a lungul anilor atât sub aspectul său pedagogic,

psihologic, social cât şi sub cel umanitar. Este nevoie de depistarea aptitudinilor, de cunoaşterea

elevilor, de autocunoaştere, de îmbogăţirea strategiilor de lucru şi au apărut organizaţii şi instituţii

care pot oferi o bază de date privitoare la mobilitatea profesiunilor, la cerere şi ofertă, la

perspectivele de dezvoltare a anumitor domenii de activitate. Introducerea pe scară largă a

calculatoarelor în atâtea domenii profesionale a impus modificări în programele de pregătire

pentru multe profesii, ceea ce a sporit interesul tinerilor pentru şcolile sau secţiile cu astfel de

profiluri. Informatica, tehnologiile moderne şi apariţia unor profesii noi au dus la modificarea

conţinutului mai multor obiecte de învăţământ. Coordonatele ştiinţifice ale orientării şcolare şi

profesionale trebuie să aibă în vedere următorii factori: copilul, cerinţele social-economice

inclusiv profesiile şi şcoala.

Problema aptitudinilor şi a alegerii şcolii şi ulterior a profesiei a devenit o problemă

educativă de larg interes. Mai ales în clasele terminale ale ciclurilor şcolare munca diriginţilor a

devenit un suport solid al orientării elevilor. Nu numai informaţiile furnizate, ci, mai ales,

contactul elevilor cu diverse sectoare de activitate joacă un rol esenţial în consolidarea

preferinţelor profesionale care stau la baza opţiunilor tinerilor. Gimnaziul este perioada când se

realizează procesul de preorientare profesională pentru că la sfârşitul acestui ciclu elevul va intra

într-un liceu, iar opţiunea sa trebuie să fie bine pregătită. Liceul este etapa de şcolarizare în care

interesele profesionale trebuie să dobândească cristalizarea necesară opţiunii pe care o vor face

elevii şi părinţii la sfârşitul ei. Performanţele obţinute de elev în general şi mai ales la discipline de

concurs, precum şi alte rezultate ale activităţii şcolare şi extraşcolare, vor deveni argumente pentru

una din direcţiile de urmat. La acest nivel apar două posibilităţi din punct de vedere al orientării

şcolare şi profesionale cum ar fi pregătirea elevilor pentru o activitate profesională şi pregătirea

pentru continuarea specializării într-o facultate de profil.

Orientarea trebuie să tină cont de factori cum ar fi: cunoaşterea elevilor de către cadrele

didactice, pregătirea lor în domeniul alegerii şcolii şi profesiei, informarea şcolară şi profesională

şi discutarea opţiunii şi deciziei finale a fiecărui elev. Conţinutul orientării şcolare şi profesionale

24

trebuie să ofere argumentele cele mai puternice pentru a-i ajuta pe cei care ezită încă sau care au

făcut o alegere greşită.

Orientarea şcolară este o acţiune complexă atât prin numărul factorilor implicaţi (profesori,

părinţi, sponsori, specialişti, etc) cât şi prin faptul că face parte integrantă din procesul instructiv-

educativ. Este o acţiune permanentă care începe în prima zi de şcoală şi durează toată perioada

şcolarizării. Etapa cea mai dificilă a acestei acţiuni este organizarea activităţilor de consiliere şi

orientare şcolară şi profesională. Tinerii sunt îndrumaţi spre alegerea unei anumite şcoli şi profesii

prin: prezentare de lecţii, expuneri, dezbateri, monografii şcolare şi profesionale, pliante ale

şcolilor, filme, casete, activităţi în laboratoare.

În orientarea şcolară şi profesională, un rol important îl poate avea personalitatea

profesorului. Profesorul a fost (poate deveni) un model al elevului sub raport intelectual,

profesional, moral-cetăţenesc. Desigur, modelul profesorului este valoros şi eficient când elevul

nu-l copiază pur şi simplu, ci îl conştientizează, trecându-l prin filtrul gândirii sale, luând în

considerare ceea ce se potriveşte cu posibilităţile lui reale şi cu ceea ce-i oferă societatea la un

moment dat şi în perspectivă. În acest context, profesorul trebuie să-şi puna în acţiune modelul

său, urmărind să dezvolte individualitatea şi personalitatea elevului, opţiunea sa în cunoştinţă de

cauză în alegerea şcolii şi profesiunii.

Orientarea şcolară şi profesională trebuie să devină o prevedere şi o opţiune a elevului, în

sensul ca ea să se bazeze pe autocunoaşterea posibilităţilor lui reale şi pe conştientizarea faptului

corelării lor cu posibilităţile socio-profesionale ce le oferă societatea în condiţiile economiei

libere.

Orientarea şcolară şi profesională trebuie să aibă un caracter dinamic, deschis, polidirecţional, să

ofere elevului posibilitatea alegerii unei soluţii optime din mai multe variante. Este greşită

opţiunea cu caracter definitiv şi unilateral, care susţine că un elev este bun numai pentru o anumita

şcoală sau profesie. Aceasta în condiţiile de competiţie-concurs poate conduce la eşec. Acest

principiu are la bază adevărul, deja cunoscut, că potenţialul individual al elevilor are un caracter

polivalent, în sensul că acelaşi potential se poate valorifica corespunzător prin variate tipuri de

şcoli şi profesii.

BIBLIOGRAFIE : Iucu, B. Romiţă- Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, 2000

Elena, Zamfir, Marian Preda- Diagnoza problemelor sociale şi comunitare, Editura Expert, Bucureşti 2000

25

ORIENTAREA ŞCOLARĂ – FACTOR HOTĂRÂTOR ÎN FORMAREA

PERSONALITĂŢII UMANE

Profesor Boţa Ana

Colegiul ”Ştefan Odobleja”

Putem spune cǎ orientarea şi consilierea profesionalǎ este în România la început, dar în acelaşi

timp putem spune cǎ a cǎpǎtat amploare şi este de interes atât pentru tineri cât şi pentru pǎrinţi.

Principalii factori implicaţi şi cu responsabilitǎţi în consiliere şi orientare şcolarǎ şi profesionalǎ

sunt: şcoala, familia, unitǎţile economice, mass-media, alte instituţii specializate..Orientarea

şcolarǎ şi profesionalǎ se constituie ca un sistem coerent şi dinamic de principii, acţiuni şi mǎsuri

prin care un individ sau un grup sunt indrumaţi (ajutaţi) sǎ-şi aleagǎ (sǎ opteze pentru) o anumitǎ

şcoala şi, la un moment dat, şi pentru o anumitǎ profesie datǎ de o anumitǎ şcoalǎ, corespunzator

inclinaţiilor, aptitudinilor şi aspiraţiilor proprii, în scopul dezvoltǎrii personalitǎţii, respectiv al

pregǎtirii pentru o anumitǎ profesie şi pentru integrarea social-utilǎ.Acţiunea de orientare şcolară

şi profesională a apărut din necesităţi practice fiind menită să contribuie la descoperirea

potenţialului vocaţional al individualităţilor umane, îndeplinind un rol cheie atât în asigurarea

satisfacţiei personale cât şi în creşterea eficienţei repartiţiei şi utilizării resurselor umane.

Actualitatea şi importanţa ei este dată de contribuţia esenţială pe care şcoala o poate aduce la

soluţionarea şi îmbunătăţirea acesteia. Contribuţia ei nu se reduce numai la pregătirea tinerilor

pentru a şti cum să ia o decizie conştientă, liberă dar fermă cu privire la devenirea lor şcolară şi

profesională, ci şi la pregătirea şi asigurarea unei forţe de muncă în stare să acopere cu succes

toate sectoarele activităţii sociale. Nu sunt exagerate opiniile celor care susţin că o asemenea

pregătire trebuie să înceapă de timpuriu deoarece structura învăţământului permite elevilor să

opteze pentru clase speciale pentru elevii cu aptitudini şi performanţe deosebite. Considerată

multă vreme o problemă individuală pe care fiecare familie o rezolvă în funcţie de statutul său

social şi profesional, orientarea şcolară şi profesională nu trebuie lăsată în afara programelor

şcolare, considerându-se că sunt suficiente informaţiile familiei şi ale copilului pentru a justifica o

opţiune şcolară şi profesională adecvată. O dată cu diversificarea domeniului muncii şi cu

progresele realizate de şcoala contemporană, problema orientării şcolare şi profesionale a devenit

o preocupare sistematică a mai multor organisme particulare şi de stat şi în special a şcolii.Este

nevoie de depistarea aptitudinilor, de cunoaşterea elevilor, de autocunoaştere, de îmbogăţirea

26

strategiilor de lucru şi au apărut organizaţii şi instituţii care pot oferi o bancă de date privitoare la

mobilitatea profesiunilor, la cerere şi ofertă, la perspectivele de dezvoltare a anumitor domenii de

activitate.Problema aptitudinilor şi a alegerii şcolii şi ulterior a profesiunii a devenit o problemă

educativă de cel mai larg interes. Nu numai informaţiile furnizate, ci, mai ales, contactul elevilor

cu diverse sectoare de activitate joacă un rol esenţial în consolidarea preferinţelor profesionale

care stau la baza opţiunilor tinerilor. Gimnaziul este perioada când se realizează procesul de

prioritare profesională pentru că la sfârşitul acestui ciclu elevul va intra într-un liceu, iar opţiunea

sa trebuie să bine pregătită. Liceul este etapa de şcolarizare în care interesele profesionale trebuie

să dobândească cristalizarea necesară opţiunii pe care o vor face elevii şi părinţii la sfârşitul ei.

Toate obiectele de învăţământ prevăzute în curriculum au şi pot fi exploatate în favoarea orientării

profesionale a elevilor. În mod concret, atunci când ne referim la valorificarea potenţialului

specific al fiecărei discipline şcolare avem în vedere: oferirea de informaţii despre ariile

profesionale unde cunoştinţele materiei predate sunt necesare, folosite şi dezvoltate; informarea cu

privire la aplicaţiile practice ale cunoştinţelor transmise prin lecţii.Astfel, dirigintele şi părinţii

trebuie să aducă la cunoştinţă elevilor, legătura dintre disciplinele şcolare şi profesii, evidenţiind

legătura directă a acestora cu anumite meserii sau profesii. De exemplu, dacă cineva obţine

rezultate şcolare bune la:

Limba română /limbi străine, ar putea deveni: profesor, cercetător în lingvistică, învăţător,

bibliotecar, educatoare, ghid, translator, diplomat, jurnalist etc.

Matematică şi informatică, ar putea deveni: profesor, economist - contabil, inginer,

funcţionar bancar, arhitect, astronom, statistician, informatician-programator etc.

Fizică, chimie, biologie, ar putea deveni: profesor, cercetător, medic uman, medic

veterinar, stomatolog, farmacist, biofizician, biolog etc.

Istorie, ar putea deveni: profesor, scriitor, muzeograf, arheolog etc.

Educaţie fizică, ar putea deveni: profesor de sport, antrenor sportiv, fizioterapeut, poliţist,

ofiţer de armată etc.

Performanţele obţinute de elev în general şi mai ales la disciplinele de concurs precum şi

alte rezultate ale activităţii şcolare şi extraşcolare vor deveni argumente pentru una din direcţiile

de urmat. La acest nivel apar două posibilităţi din punct de vedere al orientării şcolare şi

profesionale cum ar fi pregătirea elevilor pentru o activitate profesională şi pregătirea pentru

continuarea specializării într-o facultate de profil. Orientarea şcolară şi profesională trebuie să tină

27

cont de unii factori cum ar fi cunoaşterea elevilor de către cadrele didactice, pregătirea lor în

domeniul alegerii şcolii şi profesiei, informarea şcolară şi profesională şi discutarea opţiunii şi

deciziei finale a fiecărui elev. Conţinutul orientării şcolare şi profesionale trebuie să ofere

argumentele cele mai puternice pentru a-i ajuta pe cei care ezită încă sau care au făcut o alegere

greşită.

În fundamentarea și realizarea orientării școlare și profesionale poate concura un sistem de

factori în interacțiune, printre care: cercetarea, școala și profesorii, familia, organizațiile de tineret,

beneficiarii învățământului și mass-media; aceștia pot realiza importante acțiuni de consiliere

pentru orientarea școlară și profesională, adecvate și eficiente.

Strategiile orientării școlare și profesionale cuprind:

- Metodele de învîțîmânt folosite adecvat, cum sunt expunerea, conversația, modelarea,

problematizarea, studiul de caz, asaltul de idei etc, pot să asigure cunoașterea și conștientizarea

celor necesare unei bune orientări școlare și profesionale.

- Mijloacele didactice (materialul didactic divers, îndeosebi cel audio-vizual, experiențele

de laborator etc.) folosite adecvat pot să asigure cunoașterea și constientizarea celor cerute de o cât

mai bună orientare școlară și profesională.

- Formele de organizare a procesului de învățământ – lecția în varietatea ei, prin

conținuturile și strategiile folosite, vizitele și excursiile, consultațiile pot oferi posibilități

convingatoare de asigurare a unei bune orientări școlare și profesionale.

- Orele de dirigentie, prin tematica lor variată și prin dezbaterile ce se realizează, pot și

trebuie să ajute la o buna orientare școlară și profesională a elevilor.

- Formele de activitate extrașcolare adecvate realizării orientării școlare și profesionale.

Printre acestea putem menționa: întâlnirile cu specialiști de diverse profesii; consultarea de

bibliografii ale unor personalități; cunoașterea unor monografii profesionale; urmărirea unor

emisiuni radio și de televiziune specifice orientării școlare și profesionale; vizitele și excursiile în

anumite unități socio-economice (intreprinderi, șantiere, unități culturale, de cercetare, comerciale

etc); simpozioane și mese rotunde pe diverse teme socioprofesionale; antrenarea elevilor în

anumite cercuri pe obiecte, cercuri știintifice și tehnice, cercuri artistice-literare, muzicale, de

desen, de sculptură etc.

Pentru asigurarea acțiunii de consiliere competente și eficiente a orientării școlare și

profesionale, a găsirii conținuturilor și formelor adecvate conceperii și desfășurării ei sunt

28

necesare să se realizeze urmatoarele elemente strategice specifice: studierea rezultatelor la

învățătură ale elevilor și in activitățile extrașcolare; convorbiri cu toți factorii educativi; convorbiri

cu elevii; dezbateri cu elevii; aplicarea de teste docimologice, de inteligență, de interese, de

aptitudini, de creativitate, de opinie etc; vizite la domiciliul părinților și convorbiri cu aceștia;

cunoașterea modului cum își folosesc elevii timpul liber, care le sunt prietenii, preocupările etc;

cunoașterea gusturilor elevilor; studierea fișelor școlare de caracterizare psihopedagogica;

cooperarea cu cabinetele și laboratoarele de orientare școlară și profesională care, dispunând de un

specialist și de aparatura adecvata, pot asigura o orientare școlară și profesională competentă și

eficientă, pe baze științifice și cu instrumente și metodologii adecvate: fișe, teste, aparatură

modernă, în cadrul cărora calculatorul trebuie să-și facă prezența tot mai accentuată etc.

Toti cei interesați în finalitatea eficienței învățământului trebuie să fie conștienți de faptul că

formarea personalității și realizarea unei calificări, a unei pregătiri profesionale elevate, de

performanțe creative, active și responsabile sunt și rezultatul unei bune și eficiente orientării

școlare și profesionale. Cine și-a ales școala și profesia în concordanță cu obiectivele și principiile

orientării școlare și profesionale va avea, în mod cert, o evoluție elevată și competentă, se va

integra cu randament sporit în activitatea social-utilă.

Obiectivele orientări şcolare au fost riguros studiate şi le putem prezenta în următoarea

ordine:cunoaşterea personalităţii elevilor;cunoaşterea potenţialului şi a capacităţii lor;cunoaşterea

cerinţelor şcolii şi profesiunilor preferate de elevi;cunoaşterea locurilor de muncă existente .

Elevul trebuie tratat cu seriozitate şi respect, ascultat, încurajat şi stimulat să-şi asume

responsabilităti. Totodată, părinţii trebuie să se asigure că vor să-l sprijine pe tânăr să ia o decizie

bună şi să nu-şi impună punctul de vedere sau profesia lor ca model, pentru a-şi realiza astfel, prin

urmaş, propriile aspiraţii sau să-şi compenseze nereuşitele.Succesul profesional poate fi definit ca

o adaptare performantă la cerinţele muncii. Elevul este propriul său manager, el trebuie să-şi

evalueze resursele cu realism, să-şi stabilească obiectivele şi săelaboreze proiecte existenţiale pe

termen lung, mediu şi scurt, să se folosească de oportunităţi pentru a-şi atinge scopurile în

viaţă.Odată realizată planificarea carierei de către o persoană, experiențele pe care aceasta le-a

avut în decursul timpului înseamnă mai mult decât o succesiune de slujbe privite izolat. Acestea

sunt interconectate între ele, profesia devine legată de trecutul și viitorul profesional. Desfășurarea

activității într-o anumită profesie înseamnă pregătirea, educația și munca efectivă, elemente

prezente în cariera profesională a unei persoane. Procesul de consiliere și orientare profesională

29

este împărțit în două: orientarea în carieră sau planificarea carierei și evoluția carierei. Primul

aspect are în vedere procesul de evaluare în sine, identificarea intereselor, a punctelor forte și slabe

pe care persoana în cauză le are și aptitudinile acesteia. Acest proces este un proces continuu ce

implică o serie de schimbări și ajustări realizate în viața profesională a unei persoane și se

întrepatrunde cu al doilea proces, evoluția carierei. Evoluția carierei reprezintă o succesiune de

poziții și activități după cum mentionam anterior, acest proces este influențat în mod direct de

situația existentă pe piața forței de muncă, de joburile disponibile, provocările și schimbările care

apar îin decursul timpului.

Bibliografie: Florea, N., Surlea, C., (2008) Consiliere si orientare, Editura Arves;

Ghica V., (1998) Ghid de consiliere si orientare scolara, Editura Polirom, Iasi;

Holdevici, I., Neacsu, V.,(2006) „Consiliere psihologica si psihoterapie in situatiile de criza”, Ed. Dual

Tech, Bucuresti;

AUTOCUNOASTERA, DRUMUL CǍTRE SUCCESUL PROFESSIONAL

Profesor Ene İoana

Liceul Tehnologic de”Transporturi Auto”

Alege-ți o slujbă care să îți placă și nu va trebui să muncești nici o zi din viața

ta‖(Confucius). Şcoala le deschide tinerilor perspective profesionale, şi îi formează în

perspectiva cunoaşterii lumii contemporane, a problematicii omului. Prin educaţie se cultivă

caracterul, conţinutul lui moral, tăria de voinţă, judecata clar. Educarea elevilor în vederea

alegerii carierei care se concretizează în pregătirea elevilor în vederea efectuării unor opţiuni

şcolare şi profesionale corecte şi realiste este, în esenţă, un aspect principal al educaţiei

generale pe care o asigură şcoala. Ea presupune însuşirea unui ansamblu de cunoştinţe cu

privire la diversele domenii ale realităţii, formarea de abilităţi şi deprinderi, dezvoltarea unor

interese multilaterale şi a unor interese profesionale dominante, dezvoltarea aptitudinilor

generale şi speciale, formarea unor atitudini pozitive faţă de muncă, dezvoltarea unei motivaţii

superioare şi a idealului profesional, formarea unor trăsături volitiv-caracteriale pozitive

necesare în exercitarea diverselor profesiuni pentru care optează elevii etc. Scopul orientării

şcolare şi profesionale este de informare şi consiliere a persoanelor cu privire la alegerea rutei

şcolare şi profesionale motivat considerată de individ ca optimă pentru sine şi care să-i aducă

acestuia, prin cariera exercitată, satisfacţie, un nivel de trai decent, afirmare personală şi

30

socială, performanţă profesională şi participarea la viaţa publică. Orientarea şcolară şi

profesională trebuie să tină cont de unii factori cum ar fi cunoaşterea elevilor de către cadrele

didactice, pregătirea lor în domeniul alegerii şcolii şi profesiei, informarea şcolară şi

profesională şi discutarea opţiunii şi deciziei finale a fiecărui elev. Obiectivele orientări şcolare

au fost riguros studiate şi le putem prezenta în următoarea ordine:cunoaşterea personalităţii

elevilor;cunoaşterea potenţialului şi a capacităţii lor;cunoaşterea cerinţelor şcolii şi

profesiunilor preferate de elevi; cunoaşterea locurilor de muncă existente.Fiecare tânăr îşi pune

uneori întrebări de felul: Cine sunt eu? Prin ce mă deosebesc de cei din jur? Care sunt punctele

mele tari şi slabe? Care sunt posibilităţile mele? Cum aş putea să îmi dezvolt calităţile şi să îmi

depăşesc slăbiciunile? Răspunsurile la întrebările de acest fel se referă la cunoaşterea

însuşirilor de personalitate definitorii, a aptitudinilor, a sistemului motivaţional şi de valori, la

creşterea stimei de sine, a încrederii în sine, dezvoltarea creativităţii, a capacităţii de

autocontrol, a abilităţilor de comunicare şi relaţionare interpersonală, a posibilităţilor de

gestionare a emoţiilor, etc.

Autocunoaşterea te ajută să îţi dezvolţi, în primul rând propriul potenţial, să-ţi identifici

piedicile, dar şi resursele şi posibilităţile de realizare. Aceasta se poate îmbunătăţi prin

formarea obişnuinţei de a ne observa comportamentele, modalitatea de a interacţiona cu cei

din jur, de a acţiona şi de a reacţiona în diferite situaţii. De asemenea este important să ne

dezvoltăm capacitatea de a ne conştientiza propriile gânduri, emoţii, sentimente, motivaţii. Nu

trebuie să neglijăm importanța informaţiilor verbale şi nonverbale primite de la cei din jur şi

mai ales importanța opiniilor persoanelor semnificative pentru noi. Conştientizarea intereselor

şi a sistemului de valori reprezintă un alt aspect al autocunoaşterii. Interesele reprezintă

preferinţele unei persoane pentru anumite domenii de cunoştinţe sau de activitate şi au un rol

esenţial în luarea deciziilor privind carieră. Formarea intereselor depinde de factori genetici

(potenţialul aptitudinal) şi de experienţele de viaţă pe baza cărora individul învaţă să prefere

unele activităţi şi să evite altele. Autocunoasterea presupune totodata si constientizarea

aptitudinilor. Acestea reprezintă potentialul unei persoane de a obţine performanţelor într-un

anumit domeniu. Problema aptitudinilor şi a alegerii şcolii şi ulterior a profesiunii a devenit o

problemă educativă de cel mai larg interes.Spunem ca o persoana are aptitudini intr-un

domeniu daca poate obtine performante remarcabile in acel domeniu. Aceasta performanta

depinde de multi alti factori: motivatie, invatare, exersare, atitudinea parintilor si a cadrelor

31

didactice, conditii materiale, sanatate etc. Fiecare om are propriile sale criterii de apreciere.

Succesul personal are coordonate specifice personalității fiecăruia, așa că, inainte de a-l cauta,

sa incercam sa gasim definitia care ni se potriveste fiecaruia. Specialiștii spun că felul in care

fiecare dintre noi vede succesul personal depinde de educația primită în familie și la scoală, de

experientele anterioare, de cercul de oameni in care ne-am invartit si al caror comportament l-

am adoptat si noi – toate constituind tiparul, modelul noastru. O alta personalitate in dezvoltare

personala, John Maxwell, definea succesul in felul urmator : „Succesul reprezinta cunoasterea

scopului nostru in viata, atingerea potentialului nostru maxim si sadirea semintelor ideii de

binefacere‖. În condiţiile transformărilor economice şi sociale ce caracterizează societatea

românească în prezent, s-a impus ca necesară o amplă reformă educaţională ce aduce ca

noutate, alături de multe alte aspecte, activitatea de consiliere şi orientare şcolară privind

cariera, începând chiar din ciclul primar. Activitatea de consiliere în carieră are un rol deosebit

în societatea umană, iar ţările dezvoltate din punct de vedere economic, cu un nivel de trai

crescut i-au acordat importanţa cuvenită, elaborând o legislaţie care să ajute la desfăşoare şi

dezvoltarea acesteia. Consilierea reprezintă inima unui program de orientare a carierei;

semnificaţia acestui fapt este nu numai de natură psihologică, ci şi educaţională (pedagogică).

Elevii, tinerii, adulţii trebuie formaţi astfel încât să poată lua decizii optime legate de viaţa lor.

Consilierea şi orientarea şcolar – profesională îl sprijină pe individ să-şi îndeplinească propria

carieră, prin aceasta îl ajută să aibă un destin demn în viaţă. De aceea alegerea unei profesii

trebuie să fie un act profund personal, liber, rezultat al procesului deliberării responsabile, în

acord cu situaţiile concrete, obiective ale realităţii sociale şi economice, cu motivaţiile interne

şi interesele dominante şi stabile.În acest mod, elevul nu mai este doar un simplu receptor de

informaţie, ci este format pentru o societate dinamică, o societate aflată în schimbare, conform

idealului educaţional care doreşte să dezvolte personalităţi libere, creatoare, întreprinzătoare.

În acest sens, consilierea şi orientarea în carieră devine un instrument principal în dezvoltarea

şi afirmarea personalităţii fiecărui tânăr şi alegerea corectă a profesiei conform aspiraţiilor,

dorinţelor şi cunoştinţelor sale. Pentru asigurarea succesului în profesiune, în viaţă, trebuie să

se stabilească un acord între fondul aptitudinal şi aspiraţii pe care le poate realiza. Mulţi tineri

îşi făuresc planuri de viitor fără să se gândească dacă posedă şi calităţile necesare îndeplinirii

acestora. La fel fac şi foarte mulţi părinţi care doresc pentru copiii lor un viitor mai fericit, mai

plin de realizări mari, decât al lor. Dar părinţii înţeleg că numai năzuinţele singure, fără

32

capacităţile interne şi externe de realizare, rămân sterile, după cum nici fondul aptitudinal nu

se poate fructifica de la sine fără condiţii interne şi externe.

Consilierea şi orientarea şcolară şi profesională aspiră să-l facă pe elev coparticipant la

propriul destin (prin informare, educare, autoformare, autoorientare), dacă nu în mod integral

chiar autorul acestui demers de alegere şi dezvoltare a carierei.Consilierea şi orientarea şcolară

şi profesională tinde să rezolve, simultan, două aspecte extrem de importante în

prezent:asigurarea echităţii sociale prin democratizarea permanentă a accesului la educaţie şi

formarea profesională;ameliorarea continuă a bunei utilizări a resurselor umane de care

dispune societatea.Este necesar să li se arate elevilor inconsistenţa unor criterii de alegere a

profesiunii cum sunt: este frumoasa, este bună, mi se pare interesantă, imi place, etc. Elevii

dau în mod frecvent aceste motive ale alegerii profesiunii. De aceea, elevilor care invocă

asemenea motive, să li se ceară să argumenteze, iar dacă nu pot, să se documenteze pentru a

putea demonstra că profesiunea respectivă este frumoasă, bună, interesantă, sau să se explice

de ce le place.

Bibliografie: 1. Băban, A. Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere, ed. Psinet,

Cluj-Napoca, 2003 (p.215-217)

3. Jigău, M., Consilierea carierei, ed.SIGMA, Bucureşti, 2001(p.49-52)

4. Lemeni, G., Miclea M., „ Consiliere şi orientare” ghid de educaţie pentru carieră, ed.Ascr, Cluj-Napoca,

2004( p.28-39)

5. Tomşa, GH., Orientarea şi dezvoltarea carierei la elevi, Casa de Editură şi Presă “Viaţa Românească”,

Bucureşti, 1998 (p.78)

TEHNOLOGIILE INFORMATICE ŞI DE COMUNICARE ÎN CONSILIEREA

CARIEREI

Prof. Monica Ceucă-Diaconescu

Colegiul “Ştefan Odobleja” Craiova

Prof. Adina Demetrian

Colegiul “Ştefan Odobleja” Craiova

În multe ţări dezvoltate economic şi cu o infrastructură a tehnologiilor informatice şi de

comunicare, de asemenea dezvoltată, se distinge deja tendinţa de a oferi pentru adulţi servicii de

informare, consiliere şi orientare în regim de „auto-utilizare‖, mai ales pentru acele categorii de

33

persoane cu un nivel de educaţie mai înalt şi care sunt alfabetizate funcţional în utilizarea Internet-

ului.

În fapt, se parcurg, după caz, următoarele situaţii:

auto-informare;

asistenţă pentru auto-informare;

consiliere şi orientare intensive pentru cei cu probleme şi bariere personale în

demersurile dezvoltării carierei sau în găsirea unei slujbe.

În scopul măririi accesului persoanelor la întreaga ofertă de servicii de informare,

consiliere şi orientare, utilizarea tehnologiilor informatice şi de comunicare este esenţială.

Aceasta presupune în termeni practici următorii paşi:

existenţa bazei tehnice necesare;

instruire pentru utilizarea acestora;

crearea bazelor de date în acord cu nevoile clienţilor sub formă de web site-uri

tematice (locuri de muncă, oferta de educaţie şi formare: conţinut şi instituţii, instrumente

de (auto)evaluare etc.);

asigurarea întregului proces cu specialişti în domeniu care să creeze aceste site-

uri în mod profesionist, să le actualizeze în permanenţă cu informaţii şi să investigheze nevoile

dinamice ale utilizatorilor;

dezvoltarea şi diversificarea ofertei de servicii de informare, consiliere şi

orientare complementare: consilierea carierei prin telefon, prin e-mail, materiale tipărite

trimise prin poştă;

dezvoltarea de servicii pentru a asigura echitatea accesului la astfel de date a

tuturor categoriilor potenţiale de utilizatori.

O problemă extrem de actuală este cea legată de „atestarea‖ competenţelor dobândite prin

experienţa de muncă.

Bilanţul, validarea, atestarea acestor noi competenţe valoroase şi în alte contexte de muncă

necesită un mecanism bine pus la punct (cadru legislativ, instituţii, specialişti implicaţi în procesul

de evaluare etc.) şi care dau adulţilor ce doresc să parcurgă acest demers de evaluare argumente

suplimentare pentru sporirea angajabilităţii şi competitivităţii lor pe piaţa muncii.

34

Managementul şi accesul la informaţii

O altă problemă extrem de importantă este cea legată de asigurarea accesului la informaţii

a persoanelor care au nevoie de aceste date, în termeni de adecvare, calitate relevantă, încredere,

consistenţă, completitudine, aplicabilitate, actualitate etc. ale acestora în raport cu nevoile

dinamice ale utilizatorilor.

Oferirea de informaţii nu înseamnă şi rezolvarea problemelor lor, ci presupune şi o

atitudine activă a acestora în a întreprinde ceva pentru ei înşişi: căutare, formare, educaţie, practică

etc.; acest proces se derulează în timp.

Este de presupus că în acest interval se au în vedere:

nevoi, interese şi preferinţe (manifeste sau latente) stabile;

informaţii suficient de variate care se pot constitui în alternative reale în procesul

conturării deciziei cu privire la carieră;

disponibilitatea clientului în plan intelectual, al voinţei şi motivaţiei de a se

angaja în acest proces;

o imagine clară despre viitorul său în planul dezvoltării carierei (inclusiv

proiectată în succesiuni temporale);

posibilitatea personală de a acţiona, de a se implica activ în propria inserţie

socio-profesională, utilizând toate resursele de care dispune.

Procesul consilierii derulat în scopul luării deciziei cu privire la carieră presupune

parcurgerea unor etape sau existenţa anumitor categorii de informaţii:

Este necesară luarea în considerare a sistemului lor de interese, preferinţe sau aspiraţii;

acestea sunt deja cristalizate, stabile, consistente, realiste şi raţionale, toate ca efect al învăţării

şcolare, experienţei sociale şi de muncă. În această situaţie simpla oferire de informaţii pentru a

contura interese de muncă stabile nu este suficientă, ci sunt necesare stagii de practică şi muncă în

cursul formării profesionale în diferite sectoare ale activităţii umane.

Configurarea acestor interese este strâns legată de imaginea de sine şi structura particulară

a personalităţii individului. A pune în relaţie aceste aspecte subiective ale individului cu realitatea

pieţei muncii este tocmai esenţa muncii consilierului. Cantitatea de informaţii reale şi direct

utilizabile despre anumite alternative posibil a fi alese drept căi de dezvoltare a carierei sau, altfel

spus, de acceptare a unei anumite slujbe, are importanţă decisivă în luarea deciziei. Informaţiile

incomplete, neactualizate sau prea generale vor crea confuzie, vor genera atitudini ezitante şi vor

35

face procesul luării deciziei anevoios, îndelungat, excesiv de dubitativ şi generator de tensiuni

psiho-afective cu încărcătură negativă. Educarea adulţilor pentru evaluarea alternativelor şi

judecarea probabilistică a oportunităţilor, a ofertelor de inserţie socio-profesională este mai mult

decât un simplu deziderat.

Influenţa în planificarea carierei a dimensiunii timp este de prea puţine ori luată în calcul

de beneficiarii serviciilor de informare, consiliere şi orientare sau de către consilieri. Cei mai mulţi

dintre indivizi scurtcircuitează această dimensiune, o ignoră sau nu îi acordă suficientă importanţă.

În timp se realizează educaţia şi formarea profesională, se dezvoltă competenţele de bază şi

deprinderile de muncă, evoluează lumea profesiilor, se schimbă exigenţele angajatorilor sau oferta

pieţei forţei de muncă. Prezentul, în anumite cazuri, este ignorat, viitorul fiind permanent în prim

plan. Faptul nu este nicidecum rău, cu condiţia ca şi prezentului să i se acorde importanţa ce i se

cuvine: viitorul profesional este şi o „consecinţă‖ a prezentului, în termeni de investiţie în

educaţie, formare, dezvoltarea abilităţilor şi aptitudinilor personale, maturizarea generală sau

structurarea unei personalităţi orientate spre activitate.

În acelaşi timp, dacă oferta de informaţii vizează prioritar anumite categorii de clienţi sau

este direct destinată unor utilizatori locali sau regionali, ea nu se va dovedi, desigur, suficient de

adecvată altor categorii de beneficiari şi, cu atât mai puţin, pentru utilizarea la scară naţională.

Pe de altă parte, în măsura în care informaţiile sunt colectate în scopul unei oferte care să

satisfacă un număr cât mai mare de utilizatori, acestea sfârşesc prin a fi excesiv de generale şi,

inevitabil, insuficient de complete pentru cazuri sau nevoi personale concrete, adică inutile. Din

cele de mai sus, se poate trage concluzia că cea mai eficientă strategie în managementul

informaţiilor este centrarea pe nevoile clienţilor şi nu focalizarea pe resursele de informare,

consiliere şi orientare de care dispun consilierii. Informaţiile clasificate deja şi care răspund exact

unor nevoi identificate de consilieri ca frecvente, prioritare sau particulare şi precizate de clienţii

înşişi vor fi de mare impact decizional şi psihologic.

Centrarea pe resursele existente, pe tipurile şi categoriile de informaţii găsite şi cu niveluri

variabile de complexitate, actualitate, completitudine etc. este un demers mai facil pentru

consilier, dar nu şi pentru client şi fără maximă utilitate pentru acesta. Problema cea mai complexă

este cum îi sprijinim sau stimulăm pe clienţii adulţi să-şi identifice nevoile (reale, de perspectivă,

situaţiile favorabile) în materie de dezvoltare personală şi a carierei? Unii dintre ei o pot face

singuri dacă sunt solicitaţi sau ghidaţi minimal în acest sens; alţii trebuie sprijiniţi, mobilizaţi şi

36

stimulaţi într-un mod mai sistematic şi consecvent. Relaţia nevoi - resurse este o succesiune şi nu

o alternativă. Modalitatea de „livrare‖ a informaţiei este covârşitoare ca importanţă dacă se doreşte

să se obţină un impact semnificativ în planul dezvoltării carierei. Aceasta trebuie adaptată formei

dominante de receptare de către populaţia ţintă şi cu impact maxim în planul dezvoltării carierei:în

formă electronică, în formă tipărită pe suport de hârtie, orală .

Bibliografie: Jigău, M.,“Consilierea carierei”, Editura Sigma, Bucureşti,2001.

Tomşa, G.,“Consilierea şi dezvoltarea carierei la elevi”, Casa de Editură şi Presă Românească, Bucureşti,

1999.

EDUCAŢIA ŞI CONSILIEREA ELEVILOR CU DEFICIENȚE MINTALE

Prof. CHIAR CARMEN - IULIANA

Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă – Alexandria

Consilierea educaţională este un proces complex care se derulează urmând anumite etapa

şi tehnici specifice în funcţie de problema şi personalitatea celui consiliat.

Etapa iniţială în consiliere presupune stabilirea unei relaţii efective între consilier şi elev.

Stabilirea acestei relaţii este absolut necesară pentru a se produce schimbări pozitive. Numai

acceptarea şi încrederea oferită de o astfel de relaţie asigură acest lucru. Formularea scopurilor

împreună privind schimbări comportamentale, dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziei şi

eliminarea gândurilor negative este de asemenea un pas care trebuie realizat. În această etapă este

foarte important ca elevul să primească semnale că este acceptat aşa cum este el, cu problemele pe

care le are. Acest lucru este indispensabil pentru continuarea procesului de consiliere. Tot în

această etapă sumarizarea are un rol deosebit: împreună se evidenţiază elementele esenţiale, rămân

în centrul atenţiei aspectele principale putându-se întrezări de acum anumite opţiuni.

Etapa secundară în consiliere va progresa cu asistarea copilului pentru a-şi dezvolta

interesele sociale, de cooperare şi comunicare cu ceilalţi. Se va pune accent pe ajutorul oferit

copilului să se cunoască şi să se autoevalueze. Se va asigura atmosfera caldă şi empatia, fără să

fie excluse interpretările şi confruntarea constructivă. În această etapă se va putea utiliza ca

tehnică de lucru informarea, acest lucru însemnând că foarte multe informaţii vor fi dirijate de la

consilier spre copil. Totodată utilizarea sugestiei poate fi de un real folos pentru elev. Se pot

37

sugera eventuale opţiuni care se vor adăuga la cele deja identificate de copil şi chiar modalităţi, căi

care pot fi luate în discuţie. Tehnica adresării întrebărilor este utilă deoarece poate ajuta mult în

modul de a vedea lucrurile şi de a scoate în evidenţă anumite aspecte care altfel ar putea rămâne în

umbră.

Etapa finală a consilierii va pune accentul pe dirijarea atenţiei copilului spre acte şi

comportamente constructive. Vor fi învăţate proceduri specifice, dezvoltate planuri de acţiune

începând cu cele mai simple şi până la cele mai complexe în vederea adoptării unui nou

comportament. În această etapă confruntarea va asigura sprijin acordat copiilor pentru asumarea

propriei responsabilităţi. Încurajarea este una din cele mai bune mijloace de a ajuta copilul să-şi

realizeze nevoile şi să-şi asimileze noi comportamente.

Aria de consiliere educaţională se desfăşoară pe 3 compartimente:

Consilierea elevilor în probleme legate de: autocunoaştere, imaginea de sine, adaptare şi

integrare socială, reuşita şcolară, crize de dezvoltare, situaţii de criză, rezolvarea şi depăşirea unui

conflict, însuşirea de tehnici de învăţare eficiente, orientare a carierei.

Consultaţii cu profesorii în probleme legate de: cunoaşterea elevilor, înţelegerea

problemelor elevilor, sprijin în dezvoltarea lor, asigurarea echilibrului între cerinţele şcolare şi

posibilităţile elevilor, în identificarea cauzelor inadaptării şcolare, optimizarea relaţiei şcoală-elev

Consultaţii cu părinţii în probleme legate de: cunoaştere a copiilor lor, înţelegerea

nevoilor şi a comportamentului lor, identificarea factorilor de risc în integrarea familială, şcolară,

socială, ameliorarea relaţiei cu propriii copii, sprijinirea şcolii în educaţia copilului.

Consilierea educaţională este realizată de către specialişti formaţi în domeniul

psihologiei, psihopedagogiei, pedagogiei sau sociologiei care îşi desfăşoară activitatea la Centrul

Judeţean de Resurse și Asistenţă Psihopedagogică şi în Cabinetele şcolare de asistenţă

psihopedagogică.

"Criza" comportamentală tipic adolescentină, îşi poate găsi explicaţie în incapacitatea

părintelui de a cunoaşte evoluţia stadială a personalităţii copilului şi incapacitatea de a-şi adecva

atitudinile şi comportamentul la particularităţile de vârstă ale copilului. Dezinteresul sau

indiferenţa faţă de specificul fiecărei vârste, nepriceperea sau neputinţa, neimplicarea părinţilor

determină lăsarea copilului la voia întâmplării.

Discuţiile individuale cu părinţii elevilor, stimulează deschiderea acestora spre dialog,

iar competenţa profesorului îi face receptivi la sfaturi. Dacă profesorul reuşeşte să se aproprie de

38

copil, acesta îşi va deschide sufletul pentru că are nevoie s-o facă. Observarea atentă a ţinutei

copilului, a dispoziţiei lui de lucru la începutul zilei, a atitudinii lui în preajma întoarcerii acasă de

la şcoală, îi oferă educatorului informaţii care îi permit conturarea unei imagini asupra mediului

familial.

Înţelegerea celuilalt este marcată de factori afectivi şi depinde în mod hotărâtor de

capacitatea empatică a subiectului de transpunere în psihologia celuilalt. Înţelegerea este implicată

în empatie, decurge din cunoaşterea şi trăirea empatică. Intuiţia empatică înlesneşte nu numai

înţelegerea celuilalt, ci şi comunicarea interumană, anticiparea relativ corectă a comportamentului

partenerului şi stabilirea unei strategii comportamentale faţă de acesta în fiecare moment al

interacţiunii.

Înţelegerea empatică uşurează intercunoaşterea şi interinfluenţarea reciprocă a părţilor

aflate în relaţie. Ca relaţie interpersonală psihosocială între adult şi copil, în măsura în care are loc,

înţelegerea dă satisfacţie copilului făcându-l mai receptiv la influenţele exercitate de adult şi

sporeşte şansele acţiunii de influenţare.

În relaţia profesor-elev pot să apară blocaje care ţin de particularităţile mediului şi

activităţii şcolare dar şi de mediul familial. Stări anxioase, sentimente de insecuritate şi

constrângere, conflicte psihice interne generate de atmosfera şi tratamentul copilului în familie, se

manifestă prin încăpăţânare, protest, agresivitate în relaţiile cu colegii şi profesorii şi se răsfrâng

asupra performanţelor şcolare şi adaptării sociale. Un mediu familial neprielnic perturbă echilibrul

emoţional al copilului.

O apropiere afectivă a profesorului de copilul aflat în dificultate îi permite acestuia să se

"descarce", să se elibereze de tensiunea psihică internă şi să compenseze deficitul relaţional şi

afectiv pe care îl suferă în familie.

Copilul se naşte cu anumite atribute şi caracteristici ce-i asigură unicitatea şi care

trebuie să-i fie respectate şi chiar întărite, pentru că acestea, ulterior, vor fi sursă de satisfacţie,

creativitate şi originalitate personală, de valoare socială. Deoarece copiii nu sunt identici şi această

realitate este atât de dorit cât şi inevitabilă (pentru că diversitatea şi inteligenţa sunt la originea

valorii şi creaţiei umane în diferite domenii), şcoala trebuie să ia în consideraţie mai în profunzime

acest fapt.

Schimbarea opticii cu privire la modul de sprijinire şi educare a copiilor cu întârzieri în

dezvoltarea intelectuală este o realitate relativ recentă. În prezent, tipurile de intervenţii orientate

39

către persoanele care sunt în mod permanent sau temporar în situaţia de incapacitate sau

insuficienţă într-un domeniu al potenţialităţii umane, se focalizează în scopul recuperării şi

demarării de activităţi sistematice de educaţie şi formare în vederea integrării socio-profesionale în

concordanţă cu nivelul resurselor personale şi la un standard pe care societatea îl consideră decent.

Modul în care consilierul îi poate ajuta pe elevi presupune : identificarea copiilor cu

cerinţe speciale de educaţie (exceptând situaţia când sunt reuniţi în şcoli / clase speciale),

evaluarea trebuinţelor personalizate de sprijinire, instituirea de acţiuni şi programe speciale de

recuperare, integrare şcolară şi socio-profesională.

BIBLIOGRAFIE Baban Adriana, Consiliere educaţională, Ghid metodologic, Imprimeria „Ardealul”, Cluj-Napoca, 2001.

Tomşa Gheorghe, Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de Editură și Presă Viața Românească,

Bucureşti, 1999.

POLITICI EDUCAŢIONALE INTERCULTURALE

PRIN PROIECTE EDUCAŢIONALE

Prof. înv. primar Cruceru Lavinia

Şcoala Gimnazială “Gheorghe Bibescu”, Craiova

PROIECT EDUCAŢIONAL - „SUNTEM PRIETENII TĂI!”

DENUMIREA PROIECTULUI: „SUNTEM PRIETENII TĂI!”

a)Mesajul: „Toţi oamenii au fost mai întâi copii. Dar puţini îşi mai aduc aminte.‖

(Antoine de Saint Exupery)

b)Domeniul şi tipul de educaţie în care se încadrează:

-civic: educaţie pentru drepturile copilului şi promovarea egalităţii de şanse.

c)Tipul de proiect: naţional.

ARGUMENT:

Se ştie că în ROMÂNIA, conform unui raport al AUTORITĂŢII NAŢIONALE pentru

PROTECŢIA DREPTURILOR COPILULUI realizat în decembrie anul trecut peste 17.019 copii

trăiesc fără părinţi şi un număr mult mai mare, numai cu mama sau cu tata. Părinţii acestora

trăiesc, dar sunt plecaţi la muncă în străinătate (Spania, Italia, Germania, Portugalia etc.). Ei

40

pleacă gândindu-se că numai în felul acesta vor reuşi să le asigure copiilor un trai mai bun. Din

păcate, copiii rămaşi acasă în grija rudelor sau a vecinilor se simt singuri, abandonaţi, lucru care

influenţează în mod negativ creşterea şi dezvoltarea lor..

Lipsa locurilor de muncă, dorinţa de a câştiga într-un timp relativ scurt cât mai mulţi bani,

îi determină pe aceştia să plece în străinătate Cât timp sunt plecaţi, ei ţin legătura telefonic cu

persoanele care-i îngrijesc şi cu şcoala..

Potrivit datelor furnizate de ANPDC, judeţele cu cel mai mare număr de copii rămaşi

singuri, în urma plecării părinţilor la muncă în străinătate, sunt: Suceava, Vrancea, Neamţ, Vâlcea,

Teleorman, Dâmboviţa, Botoşani, Iaşi şi Vaslui. În şcoala noastră sunt un număr de 234 copii,din

care 88 copii la clasele I-IV, care au ambii părinţi plecaţi, locuind cu rude până la gradul IV, alţii

locuiesc cu fraţii mai mari. În cele mai multe familii, mama este cea plecată la muncă în

străinătate, copiii rămânând în îngrijirea taţilor. Din informaţiile furnizate prin diferite mijloace

am aflat că in străinătate pleacă părinţi tineri cu vârsta cuprinsă între 25 şi 45 de ani şi care au mai

mult de doi copii. Când pleacă din ţară, părinţii transferă responsabilitatea rudelor sau altor

persoane. .Principala lor preocupare este dorinţa de a câştiga cât mai mulţi bani, copiii trecând pe

planul doi, neînţelegând că puii lor au nevoie de dragostea şi mângâierile lor.

Copiii de vârstă şcolară mică sunt cei mai afectaţi de lipsa părinţilor, lucru care

influenţează în mod negativ rezultatele şcolare.Aceşti copii nu se mai concentrează, se izolează,

sunt trişti, devin mai indisciplinaţi, mai neliniştiţi, uneori abandonează şcoala.

Cadrele didactice din şcoala noastră au observat că acestor copii li se asigură cele

necesare zi de zi (alimente, haine, rechizite şcolare şi chiar bani de buzunar) ,dar nu şi dragostea

părintească. În cele mai multe cazuri nimeni nu se interesează de ceea ce simt copiii, de evoluţia

lor şcolară. Astfel, aceşti copii sunt lipsiţi de modele educaţionale, uneori cad pradă diferitelor

modele întâlnite pe stradă, în gaşca de cartier sau din alte locuri, modele care nu sunt demne de

urmat.

De aceea,în atenţia noastră au apărut şi aceşti copii care sunt defavorizaţi social.Practic

sunt victime ale unei noi forme de abuz.Proiectul îşi propune prin contextul său să se ocupe

educaţional,social de soarta copiilor cu părinţii plecaţi în străinătate,să suplinească lipsa familiilor

măcar în mod parţial.

41

CRITERII DE SELECŢIE ALE COPIILOR:

- susţinerea claselor cu copiii lipsiţi de prezenţa părinţilor, ca urmare a plecării acestora în

străinătate;

- perspectivă educaţională slabă;

- număr minim de copii defavorizaţi;

- mediu social defavorizat.

DESCRIEREA PROIECTULUI:

SCOP: identificarea nevoilor cognitive, social - emoţionale ale copiilor cu părinţii plecaţi în

străinătate.

OBIECTIVE:

- să oferim ocazia copiilor a căror părinţi sunt plecaţi în străinătate să se pregătească pentru

lecţii într-un cadru organizat, sub supravegherea unor cadre didactice;

- prin diverse activităţi suplimentare, copiii din această categorie vor fi ajutaţi să dobândească

cunoştinţele necesare pentru a nu rămâne corigenţi, repetenţi, pentru a face faţă examenelor;

- să sprijinim şi să protejăm copiii expuşi riscului de a fi exploataţi prin muncă de către rudele

sau vecinii în grija cărora au fost lăsaţi de către părinţi;

- să descoperim preocupările şi pasiunile copiilor a căror părinţi sunt plecaţi;

- disponibilitatea de a coopera cu educatorii şi învăţătorii;

- realizarea unui catalog cu elevii a căror părinţi sunt emigranţi, la nivelul şcolii;

- educarea copiilor pentru cunoaşterea drepturilor lor şi a responsabi-lităţilor, creşterea

gradului de implicare a acestora în actul de decizie din şcoală;

- cunoaşterea şi respectarea drepturilor şi îndatoririlor şcolare;

- -dezvoltarea unor calităţi personale care promovează participarea eficientă în viaţa civilă

ca: optimism,disponibilitatea de a avea initiaţive,încredere în forţele proprii,spirit critic;

-dezvoltarea capacitaţii de a comunica celorlalţi,dorintele, sentimentele lor în legătură cu

modul lor de viaţă;

-- dezvoltarea unor atitudini faţă de alte persoane care promovează respectul faţă de

drepturile lor şi ale celorlalţi,toleranţa faţă de grupuri sau persoane cu păreri diferite,solidaritatea

cu alţi colegi care se află în situaţii similare;

-înfiinţarea unui club al copiilor cu părinţii plecaţi în străinătate.

GRUP ŢINTĂ: copii cu vârste cuprinse între 5 şi 10 ani ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă

peste hotare,tutorii copiilor(rude-bunici,mătuşi,unchi,vecini

42

prieteni).

DURATA: 24 luni

Forme de organizare: frontal, în perechi, pe echipe, grupuri de lucru părinţi-copii;

Bugetul proiectului: surse de autofinanţare.

Rezultate aşteptate:

Antrenarea şi implicarea unui număr cât mai mare de elevi, părinţi şi cadre didactice;

MONITORIZARE ŞI EVALUARE:

Monitorizarea şi evaluarea rezultatelor proiectului vor asigura realizarea obiectivelor

propuse. Diseminarea informaţiei va menţine interesul şi motivaţia beneficiarilor. Monitorizarea

va fi făcută pe baza discuţiilor cu grupul ţintă, prin înregistrarea rezultatelor şi a problemelor

apărute, prin observarea activităţilor derulate.

Evaluarea rezultatelor, a modului în care acţiunile au fost sau nu îndeplinite se va face la

finalul intervalului stabilit, când se efectuează o evaluare finală, observând dacă programul are

continuitate şi dacă obiectivul a fost îndeplinit.

Modalităţi de monitorizare a rezultatelor proiectului:

numărul de participanţi la proiect;

calitatea lucrărilor şi articolelor realizate;

Modalităţi de evaluare:

prezentarea unor desene, mesaje, pliante, colaje, afişe, postere, materiale ilustrate;

albume de fotografii, lucrări practice, CD-uri cu întreaga activitate desfăşurată în

cadrul proiectului;

prezentare Power Point cu activităţile desfăşurate în cadrul proiectului.

SUSTENABILITATEA PROIECTULUI

continuarea şi extinderea proiectului ;

realizarea unei bune cooperări între elevi, părinţi, cadre didactice;

DISEMINARE

amenajarea unor panouri în şcoală şi în afara şcolii cu rezultatele activităţilor;

fotografii, înregistrări ale activităţilor desfăşurate;

publicarea unor materiale în revista şcolii;

integrarea în cadrul unei broşuri a activităţilor extracurriculare de la nivelul şcolii.

43

DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR VIITORILOR INSTRUCTORI SPORTIVI ÎN

VEDEREA FACILITĂRII PROFESIONALE PE PIAŢA MUNCII EUROPENE

PROF.DICĂ ALINA-MARILENA

LICEUL CU PROGRAM SPORTIV PETRACHE TRIŞCU

PROF. APOSTOLACHE HERMINA MARIA

LICEUL CU PROGRAM SPORTIV PETRACHE TRIŞCU

Preocupările de formare şi instruire, iniţiate de Liceul cu Program Sportiv „Petrache

Trişcu‖ din Craiova pentru elevii înscrişi la clasele cu profil vocaţional, se concretizează în

numeroase activităţi, multe cu caracter internaţional, menite să ofere noi perspective viitorilor

sportivi. Între acestea se numără şi proiectul de mobilităţi Leonardo da Vinci cu numărul LLP-

LdV/IVT/2013/RO/379, şi titlul „Dezvoltarea abilităţilor viitorilor instructori sportivi în

vederea facilitării profesionale pe piaţa muncii europene”.

În cadrul proiectului, 20 de elevi din clasele XI şi XII, înscrişi la specializarea „Atletism‖

au fost selectaţi pentru a lua parte la programul de pregătire profesională susţinut de „Federación

Andaluza De Atletismo. Delegación Provincial de Jaén‖, Federaţia de Atletism din Andalucia-

filiala Jaen, în perioada 1-21 septembrie 2014.

Obiectivele specifice ale proiectului sunt in concordanta cu nevoile de formare ale

participantilor la plasament:

sa dezvolte competentele specifice instructorului sportiv (elaborarea si organizarea unui

antrenament, identificarea si analizarea riscurilor, utilizarea de metode si tehnici specifice

investigarii, interpretarii si evaluarii nivelului de pregatire sportiva) prin implicarea directa

in supravegherea si coordonarea antrenamentelor altor sportivi;

sa dezvolte participantilor abilitati de comunicare, de gestionare a conflictelor;

sa dezvolte participantilor aptitudini personale si sociale: receptivitate, optimism,

integritate si dedicare

sa dezvolte participantilor competente de comunicare in limba spaniola, nivel A2;

sa asigure cooperarea de durata intre institutia de trimitere si institutii sportive din Spania.

Competenţele dobândite în urma perioadei de pregătire vor fi certificate prin două

documente oficiale, acreditate de forurile de competenţă, şi anume: 1. Certificatul lingvistic

nivelul A2 de limbă spaniolă (eliberat după susţinerea testului final, la sfârşitul cursului de limbă

44

spaniolă, însumând 35 de ore, organizat în România) şi 2. Documentul de Mobilitate Europass

(emis în România şi completat de cele două unităţi partenere).

Criteriile de selectare a beneficiarilor au fost legate de situaţia la învăţătură (minim media

8 la disciplina „Pregătire teoretică sportivă‖), de rezultatele obţinute la diferitele concursuri

sportive, dar şi de nivelul de cunoaştere a limbii spaniole (minim A1). Pentru fiecare criteriu de

selecţie au fost întocmite evaluări şi teste, menite să verifice eligibilitatea fiecărui candidat în

parte.

Perioada de selecţie s-a consumat între lunile noiembrie şi decembrie din anul 2013, fiind

dublată în mod implicit de un calendar de informare (până în luna iulie din 2014) atât a elevilor,

cât şi a părinţilor acestora. În felul acesta, cei interesaţi au putut afla mai multe despre condiţiile de

selecţie, întocmirea dosarului de înscriere, perioada de depunere a dosarelor la secretariatul şcolii

(februarie 2013), precum şi informarea cu privire la conţinutul proiectului, modalităţile de

implementare şi beneficiile acestora.

Următoarea etapă a proiectului nostru vizează „pregătirea participanţilor‖ pentru perioada

de implementare. Întreaga activitate se desfăşoară pe mai multe module. Primul dintre ele vizează

perioada de informare vis-a-vis de „pedagogia stagiului de formare, de programul LLP-LdV şi

plasamentul de formare‖. Cursul de limbă spaniolă este integrat în Modului II şi cuprinde 35 de

ore de lucru (în lunile mai – august 2014). În cele din urmă, se va avea în vedere instruirea

culturală a beneficiarilor, în cadrul Modulului III, activităţile urmând să se desfăşoare atât în

România, cât şi în Spania.

Evaluarea participanţilor va avea un caracter continuu, desfăşurându-se pe parcursul

întregii perioade de plasament. Aceasta va fi stabilită de comun acord de către instituţiile

partenere, înainte de deplasarea în Spania. Astfel, în prima zi a întâlnirii, elevii vor susţine un test

iniţial pentru verificarea nivelului de cunoştinţe teoretice. Verificarea cunoştinţelor dobândite va

avea loc zilnic, rezultatele urmând să fie consemnate în fişele de evaluare. Testarea finală va avea

ca subiect o probă practică în cadrul căreia elevul, prin tragere la sorţi, va elabora şi exemplifica,

în colaborare cu profesorul de atletism, structura unui antrenament pentru o probă de atletism

(alergări, sărituri, aruncări).

Experienţa din Spania va fi răsplătită cu un certificat de participare, înmânat fiecărui

participant de Federaţia de Atletism din Andalucia-filiala Jaen. Elevii craioveni vor primi şi

documentul de mobilitate „Europass Mobility‖, semnat atât de tutore – reprezentant legal al

45

Federaţiei de Atletism, cât şi de participant şi de organizaţia de trimitere. Pe de altă parte,

competenţele lingvistice ale beneficiarilor proiectului vor fi recunoscute printr-un certificat

lingvistic de nivel A2, pe limba spaniolă, emis în România, la finalul celor 35 de ore de curs, în

urma testării finale.

După implementarea proiectului va urma de o perioadă de diseminare, în cadrul căreia se

va urmări monitorizarea procesului de formare şi perfecţionare profesională a beneficiarilor,

impactul acestei experienţe asupra lor, precum şi beneficiile pe care le-au dobândit pe întreaga

perioadă de participare. Pentru popularizarea ideilor dezvoltate de-a lungul procesului de formare

a viitorilor noştri instructori, se vor organiza mese rotunde, întâlniri cu caracter informativ în

cadrul cărora atât elevii, cât şi îndrumătorii lor vor împărtăşi celor interesaţi experienţa dobândită

în cadrul proiectului sus amintit.

Dată fiind responsabilitatea pe care o împărtăşim faţă de elevii noştri, în calitate de

profesori şi formatori ai educaţiei lor, considerăm pertinent demersul nostru şi benefic în

descoperirea de perspective pentru viaţă. Nu trebuie uitată aici nici importanţa experienţei

participării la activităţile desfăşurate în Spania, acestea fiind mai mult decât creatoare pentru

formarea tinerilor noştri. În acelaşi timp, rămânem conştienţi şi responsabili de valoarea şi

importanţa demersului nostru, socotindu-l necesar pentru viitorii sportivi.

COMUNICAREA CU FAMILIA- UN FACTOR IMPORTANT – ÎN

ORIENTAREA PROFESIONALA A ELEVILOR

Prof. Dr. Dodenciu Mirela

Prof. Jianu Simona

Liceul „Matei Basarab”, Craiova

În societatea actuală, consilierea şi orientarea profesională a elevilor reprezintă răspunsul

pentru multe dileme educaţionale.

Întrucât la sfarșitul ciclului gimnazial elevii trebuie să facă opțiuni importante, care le vor

marca puternic drumul în viață, cadrele didactice au misiunea de a-i ajuta să-și cunoască

46

posibilitățile reale și să le raporteze la cerințele profilului liceului pe care vor sa îl urmeze in

continuare.

Consilierea şi orientarea profesională nu este doar o acțiune de informare și îndrumare a

elevilor spre anumite școli și profesii, ci și o acțiune socială de descoperire și punere în slujba

societății a resurselor umane.

Căile clasice de realizare a orientării profesionale a elevilor de clasa a VIII-a (în cadrul

curriculumului, prin orele de consiliere şi orientare, susținute de către profesorii diriginți, prin

disciplinele școlare) pot fi completate cu activități extracurriculare prin care să se promoveze

dialogul între școală și familia elevului. Numai o colaborare perfectă între cei doi factori este de

natură să determine o eficienţă maximă a muncii educative. Procesul de colaborare se impune –

amândoi factorii acţionează asupra aceloraşi persoane, urmăresc realizarea aceluiaşi obiectiv

(evident cu mijloace specifice) şi deci, orice neconcordanţă, orice divergenţă, pot determina

deficienţe în procesul dezvoltării tinerei generaţii. Lipsa de colaborare duce spre un eşec şi, din

nefericire, cel învins este copilul, pentru care dorim tot, pentru care visăm tot ce este mai bun.

Construirea unui plan de carieră realist pentru fiecare elev în parte reprezintă un deziderat

al procesului educațional actual.

Este necesară constituirea unei relaţii de colaborare între şcoală și familiile elevilor, pentru

a-i susţine în vederea integrării lor adecvate în învățământul secundar, ciclul liceal. Rolul

părinților este accentuat în această perioadă, ei își pot susține copiii din cel puțin trei direcții:

analizarea variantelor de cariera, susținerea practică în vederea alegerii și informării cu privire la

liceul ales, completarea documentelor necesare înscrierii. Informațiile primite de la părinți se

ajusteaza în această perioadă cu opiniile și sugestiile venite de la profesori sau de la specialiști în

domeniul orientării vocaționale. Rolul școlii este extrem de important, întrucât părinții pot avea

lacune în ceea ce privește domenii diverse. Spre exemplu, părinții cu studii superioare cunosc mai

puține detalii despre meseriile tehnice sau vocaționale. Tot așa, părintele cu profil vocațional s-ar

putea să cunoască mai puține detalii despre structurile academice sau despre filierele profesionale.

În procesul orientării şcolare şi profesionale, comunicarea reprezintă nu numai un schimb

de informaţii, ci şi interacţiunea dintre oameni, organizarea acţiunilor în comun.

Întreprinderea de activități de informare, de cooperare și colaborare, între școală și familie,

are rolul de a-i ajuta pe elevii de clasa a VIII-a: să conștientizeze afectivitatea de grup ca suport al

motivației realizării profesionale; să realizeze planul de carieră în raport cu identitatea vocațională

47

și oferta școlară / socială; să aleagă, în cunoștință de cauză, parcursul școlar de urmat. De

asemenea, aceste activități sunt gândite ca un suport pentru părinții elevilor, pentru a încuraja

comunicarea, dezbaterea, evidențierea punctelor slabe sau forte ale diferitelor variante

profesionale, determinându-l astfel pe copil să ia propria decizie, ca semn al maturizării.

Tematica activităților educative, realizate în acest scop, este extrem de variată: Școala pe

care ne-o dorim, Legătura dintre disciplinele şcolare şi profesii, Analiza raportului dintre dorinţe şi

posibilităţi, Profesii în declin, profesiile viitorului, De ce un liceu mai degrabă decât altul?,

Alegerea personală, alegerea impusă, Şcoala şi rolul ei în orientarea profesională, Familia şi rolul

ei în orientarea profesională, Cunoașterea rețelei școlare și a lumii profesionale.

Rezultate aşteptate în urma activităților menționate sunt multiple: consolidarea abilităţilor

de comunicare părinte – profesor, îmbunătăţirea situaţiei şcolare a elevilor, accesul la informaţii

utile pentru decizia privind traseul educaţional al elevilor, sprijinirea părinţilor în conştientizarea

rolului pe care-l joacă şi în cazul vieţii de elev a copilului lor, realizarea unei viziuni şi abordări

comune, pe rolurile specifice ce le revin, între părinţi şi profesori în această etapă școlară a

elevului.

Modalităţile de realizare a acestor activități sunt diverse: ședințe cu părinții, activități de

consiliere cu părinții și elevii, întâlniri între părinți, cadre didactice și elevi, ateliere de lucru cu

părinții.

Pregătirea pentru alegerea unei cariere presupune un demers educaţional-formativ complex

în care se intersectează influenţele a trei vectori: ceea ce poate individul (cunoştinţe, capacităţi,

abilităţi, competenţe etc); ceea ce vrea individul (interesele, aspiraţiile şi idealurile acestuia,

sistemul său personal de valori); ceea ce solicită societatea (meseriile, ocupaţiile, profesiile şi

genurile de activităţi/ munci necesare satisfacerii nevoilor oamenilor şi ale societăţii).

„În orice decizie sau în orice acţiune, binele reprezintă scopul, pentru că în vederea lui se

fac toate celelalte.‖(Aristotel) Pentru binele elevului, profesorii și părinții sunt obligați să

colaboreze,

să acționeze responsabil, conștienți de rolul pe care îl joacă și în alegerea carierei profesionale a

acestuia.

Pe măsură ce adolescenţii îşi urmeaza drumul spre găsirea identităţii, aceştia încearcă în

mod constant să clarifice ce este important pentru ei. Adolescentul este foarte sigur şi totodată

foarte nesigur pe el însuşi , oscilând în alegerile sale între aceste două extreme. Cel mai corect

48

lucru pe care putem să-l facem pentru el este să-l ajutăm să-şi structureze şi să-şi planifice viitorul

prin asumarea responsabilităţii propriilor decizii.

Bibliografie:

Dumitru , A. - Consiliere Psihopedagogică, Editura Polirom, Iaşi, 2008.

Tomşa, G. - Orientarea şi dezvoltarea carierei la elevi, Casa de Editură şi Presă Viaţa Românească,

Bucureşti, 1999 .

CULTURAL DIVERSITY, EQUALITY OF CHANCES AND

INTERDEPENDENCY

DISSEMINTION OF GOOD PRACTICES

Deputy headmistress teacher DRAGOMIR CARMEN-MARINELA

,,Gheorghe Bibescu,, Secondary School, Craiova

,,ICT AS A TOOL FOR MEDIA AND EDUCATION INTERCULTURAL, organized by

CFAE Seixal - Teacher Training Centre and CREF Sesimbra, caught my attention with highly

personalized and original character. The identification of communication channels between socio-

educational stages of a modern society such as the cultural and media impact in education is the

main challenge for educational systems both in Portugal and Romania. Ensuring equal

opportunities to education regardless of ethnicity, culture, tradition is a challenge, but also a

priority in our educational efforts as teachers and active members of the community.

Thus there are activities we have initiated and coordinated with great impact in the local,

district and national community: The debate ―The European culinary art - between tradition and

taste of childhood‖, the debate ―Our world through the eyes of the other‖, The International

Symposium ―We are what we want to be‖, online debate ―Education - The Way to intercultural

knowledge‖ etc. Activities have been popularized in the school magazine, local media, TV, in the

newspapers and on-line and have materialized in a movie presentation

In the following lines, I will present to you the content of this film which has in the centre

of the attention the exposition of the most representative aspects of interculturality reflected in the

extracurricular activities organised by the ―Gheorghe Bibescu‖ Secondary School in Craiova. The

presentation film represents an extraordinary way of combining digital techniques which involve

video pictures, as well as photo and autocolage:

Presentation film of “Gheorghe Bibescu” Secondary School

Action 1

YES to culture, YES to traditions, YES to European values, unity in diversity. YES ... said

the students and the teachers of ―Gheorghe Bibescu‖ Secondary School in Craiova when they

49

fixed camera lens on some European Union countries such as Denmark, France, Spain, Germany,

Italy, UK, Greece, Cyprus, Belgium, Czech Republic and Romania. (Film - photos)

The action brought to all the parents and guests‘ attention the valorization of knowledge

that aim the European dimension, the stimulation of the students‘ curiosity and creativity in the

spirit of the new European context and it had the name of a statement of principle: We are

Europeans! (Film - photos)

Action 2

Once seen, culture can be tasted as well ... literally. This is what the students from

―Gheorghe Bibescu‖ Secondary School have set out and made when they managed to take from

the cuisine of ideas, using several ingredients, a preparation called: Debate - The European

Culinary Art between tradition and taste of childhood. (Film - photos)

The action was attended by ―Gheorghe Bibescu‖ Secondary School students and students

from other school units in Dolj County. The roles were simple: parents and teachers – the Chefs,

students - the skillful aids and guests - the best tasters. (Film -photos - pictures)

Action 3

―Knowledge is a treasure‖, says the popular wisdom, proverb entirely learned by

―Gheorghe Bibescu‖ Secondary School students in Craiova, who were curious to know if other

EU State Members enjoy the wisdom of their own peoples. They thus discovered in the activity

Proverbs - fountain of wisdom that history has its own stories told by people! (Film - photos)

Action 4

―Fresh-cut leave... Ah I miss my home...‖ said ―Gheorghe Bibescu‖ Secondary School

students who have reconstructed a rustic interior from Oltenia with objects used in the past. (Film

- photos)

The action, Romanian Folk Art - consciousness and timelessness, brought the past into the

present as a family gathering where several generations of grandparents told stories by the fireside

of knowledge and the guests stared, some of them remembering their childhood, while others

gazed at what was once upon a time… looking in the song stories with Prince Charming and

Cinderella...! Backround (children singing)

Action 5

Not only the students, but also the teachers are in a constant search for knowledge,

―Gheorghe Bibescu‖ Secondary School in Craiova managing to make a tradition of organizing

county, national and international seminars, conferences, symposia. Open-mindedness and sharing

good practices have come up during the County Symposium Education and family – antagonism

or complementarity, at its fourth edition and during the National Symposium We are what we

want to be, at the sixth edition. ( Film - photos + news pictures)

Action 6

―Gheorghe Bibescu‖ Secondary School brought together students from all over the country

when they said YES to photographic art, by organising contest - exhibitions: Romania from

yesterday and today and Europe in pictures. (Film -photos of the exhibitions)

Action 7

50

I came, I looked, I tasted, I learned, I said YES ... and we urge you to say YES to tolerance

as ―Gheorghe Bibescu‖ Secondary School students did too, by celebrating the International Day of

Tolerance in a unique way - they put their thoughts on the school fence, proving once again that

fences are made by people and people are also those who can turn them into gates opened towards

humanity ..! ( Backround with the child)

( The activities were coordinated by Deputy Headmistress Carmen Marinela Dragomir )

In personal terms, my need of training is linked to what sharing best practices means. From

my experience from the participation in various activities at the national level, I concluded that the

educational system in Romania is part of a young democracy that has not yet created intellectual

social habitus. As in any system, I believe that in education tradition is needed too and cultural

exchange between teachers in Romania and teachers in Portugal and other EU Member States can

teach us how to create the educational precepts and values to perpetuate from generation to

generation, since education in society is a long term investment.

Interaction was the word that was at the heart of personal experience by participating in

this training programme. Also, this experience had an individual character that arose intellectual

interest to discover similarities and differences between the two nations of Latin origin. At

professional level the experience of the participation in this training activity created the premises

of an open partnership between schools in the participating countries, facilitated access to modern

education tools such as digital media, leaded to a critical understanding of the principles of

intercultural education and communication.

IMPORTANȚA CONSILIERII ŞI ORIENTĂRII ȘCOLARE ŞI

PROFESIONALE A ELEVILOR ÎN ALEGEREA CARIEREI

Prof. FILIP AMELIA STEFANIA

Liceul ,,Matei Basarab”, Craiova

Prof. CIOPONEA NICOLAIE MIRCEA OVIDIU

Liceul Teoretic”Henri Coanda”, Craiova

Strategiile educaţionale şi sociale ale României plasează şcoala ca factor de dezvoltare a

capitalului social în relaţia sa cu comunitatea pe care o deserveşte. Una dintre problemele

permanente înscrise printre priorităţile şcolii şi societăţii noastre , o constituie şi orientarea şcolară

şi profesională. Actualitatea şi importanţa ei este dată de contribuţia esenţială pe care şcoala o

poate aduce la soluţionarea şi îmbunătăţirea acesteia. Contribuţia ei nu se reduce numai la

51

pregătirea tinerilor pentru a şti cum să ia o decizie conştientă, liberă dar fermă cu privire la

devenirea lor şcolară şi profesională, ci şi la pregătirea şi asigurarea unei forţe de muncă în stare să

acopere cu succes toate sectoarele activităţii sociale. O asemenea pregătire trebuie să înceapă de

timpuriu deoarece structura învăţământului permite elevilor să opteze pentru clase speciale pentru

elevii cu aptitudini şi performanţe deosebite.

Considerată multă vreme o problemă individuală, pe care fiecare familie o rezolvă în

funcţie de statutul său social şi profesional, orientarea şcolară şi profesională nu trebuie lăsată în

afara programelor şcolare. O dată cu diversificarea domeniului muncii şi cu progresele realizate de

şcoala contemporană, problema orientării şcolare şi profesionale a devenit o preocupare

sistematică a mai multor organisme particulare şi de stat şi în special a şcolii.

Faptul că orientarea şcolară prezintă interes atât pentru individ cât şi pentru stat şi societate

a făcut ca problema să fie examinată de-a lungul anilor atât sub aspectul său pedagogic,

psihologic, social cât şi sub cel umanitar. Este nevoie de depistarea aptitudinilor, de cunoaşterea

elevilor, de autocunoaştere, de îmbogăţirea strategiilor de lucru şi au apărut organizaţii şi instituţii

care pot oferi o bază de date privitoare la mobilitatea profesiunilor, la cerere şi ofertă, la

perspectivele de dezvoltare a anumitor domenii de activitate. Introducerea pe scară largă a

calculatoarelor în atâtea domenii profesionale a impus modificări în programele de pregătire

pentru multe profesii, ceea ce a sporit interesul tinerilor pentru şcolile sau secţiile cu astfel de

profiluri. Informatica, tehnologiile moderne şi apariţia unor profesii noi au dus la modificarea

conţinutului mai multor obiecte de învăţământ. Coordonatele ştiinţifice ale orientării şcolare şi

profesionale trebuie să aibă în vedere următorii factori: copilul, cerinţele social-economice

inclusiv profesiile şi şcoala.

Problema aptitudinilor şi a alegerii şcolii şi ulterior a profesiei a devenit o problemă

educativă de larg interes. Mai ales în clasele terminale ale ciclurilor şcolare munca diriginţilor a

devenit un suport solid al orientării elevilor. Nu numai informaţiile furnizate, ci, mai ales,

contactul elevilor cu diverse sectoare de activitate joacă un rol esenţial în consolidarea

preferinţelor profesionale care stau la baza opţiunilor tinerilor. Gimnaziul este perioada când se

realizează procesul de preorientare profesională pentru că la sfârşitul acestui ciclu elevul va intra

într-un liceu, iar opţiunea sa trebuie să fie bine pregătită. Liceul este etapa de şcolarizare în care

interesele profesionale trebuie să dobândească cristalizarea necesară opţiunii pe care o vor face

elevii şi părinţii la sfârşitul ei. Performanţele obţinute de elev în general şi mai ales la discipline de

52

concurs, precum şi alte rezultate ale activităţii şcolare şi extraşcolare, vor deveni argumente pentru

una din direcţiile de urmat. La acest nivel apar două posibilităţi din punct de vedere al orientării

şcolare şi profesionale cum ar fi pregătirea elevilor pentru o activitate profesională şi pregătirea

pentru continuarea specializării într-o facultate de profil.

Orientarea trebuie să tină cont de factori cum ar fi : cunoaşterea elevilor de către cadrele

didactice, pregătirea lor în domeniul alegerii şcolii şi profesiei, informarea şcolară şi profesională

şi discutarea opţiunii şi deciziei finale a fiecărui elev. Conţinutul orientării şcolare şi profesionale

trebuie să ofere argumentele cele mai puternice pentru a-i ajuta pe cei care ezită încă sau care au

făcut o alegere greşită.

Orientarea şcolară este o acţiune complexă atât prin numărul factorilor implicaţi (profesori,

părinţi, sponsori, specialişti, etc) cât şi prin faptul că face parte integrantă din procesul instructiv-

educativ. Este o acţiune permanentă care începe în prima zi de şcoală şi durează toată perioada

şcolarizării. Etapa cea mai dificilă a acestei acţiuni este organizarea activităţilor de consiliere şi

orientare şcolară şi profesională. Tinerii sunt îndrumaţi spre alegerea unei anumite şcoli şi profesii

prin : prezentare de lecţii, expuneri, dezbateri, monografii şcolare şi profesionale, pliante ale

şcolilor, filme, casete, activităţi în laboratoare. Toate acestea sunt metodele clasice folosite de

către şcoli şi diriginţi pentru orientarea şcolară şi profesională a elevilor.

In fundamentarea si realizarea orientarii scolare si profesionale poate concura un sistem de

factori in interactiune, printre care: cercetarea, scoala si profesorii, familia, organizatiile de tineret,

beneficiarii invatamantului si mass-media; acestia pot realiza importante actiuni de consiliere

pentru orientarea scolara si profesionala, adecvate si eficiente.

Pentru asigurarea unei fundamentari stiintifice este necesar ca orientarea scolara si

profesionala sa fie rezultatul unor investigatii (cercetari) stiintifice, realizate de institutiile

specializate - Institutul de Stiinte ale Educatiei, si de catedrele din invatamantul preuniversitar si

invatamantului superior, indeosebi a celor cu preocupari psihopedagogice. Abordarea competenta

si eficienta a orientarii scolare si profesionale necesita eforturi multidisciplinare, conjugate intre

diferite categorii de specialisti, printre care mentionam: psihologii si pedagogii, in primul rand, dar

si sociologii, medicii, ergonomistii, economistii si alte categorii de specialisti, inclusiv managerii

si beneficiarii invatamantului de toate gradele si profilele.

Scoala si profesorii sunt printre cei mai importanti factori de realizare a orientarii scolare si

profesionale, care-i dau si un caracter pragmatic. Elevul petrece cea mai mare parte din timpul

53

evolutiei sale intelectuale, morale si profesionale in cadrul scolii, in interactiune cu profesorii. De

aceea, pentru fiecare scoala, ca si pentru fiecare profesor trebuie sa existe o conceptie si actiuni

generale si specifice de orientare scolara si profesionala. Un rol important in conceperea si

desfasurarea orientarii scolare si profesionale il are dirigintele, profesorul care indruma o clasa (an

de studiu) in invatamantul preuniversitar.

Familia este primul factor educativ. Asa cum se stie, influenta familiei lasa urme foarte

importante, hotaratoare in evolutia tanarului. Uneori, datorita necunoasterii sau unor optiuni

subiective, familia nu contribuie la o buna si corecta orientare scolara si profesionala a propriilor

copii. Influenta familiei nu se bazeaza intotdeauna pe potentialul real al copiilor, ci porneste fie de

la esecurile sau neimplinirile parintilor in anumite profesii, fie de la succesul ce le-ar putea asigura

o profesiune la un moment dat. Avand in vedere influenta socioeduca-tionala puternica a familiei,

scoala, profesorii si ceilalti factori educativi trebuie sa indrume si sa coopereze cu multa pricepere

si maiestrie cu familia, pentru ca aceasta sa contribuie, alaturi de ei, la o stiintifica si eficienta

orientare scolara si profesionala a copiilor, evitandu-se contracararea conceptiei si strategiilor

corecte ale scolii si celorlalti factori educativi.

Organizatiile de tineret, fundatiile, ONG-urile etc. prin caracteristicile si functiile educative

pe care le au pot, alaturi de scoala si ceilalti factori educativi, sa contribuie la orientarea scolara si

profesionala a elevilor. Pe baza cunoasterii posibilitatilor elevilor si a posibilitatilor sociale,

constientizand principiile si cerintele stiintifice ale orientarii scolare si profesionale, diversele

organizatii, datorita prezentei lor in mijlocul elevilor, a contopirii intereselor lor cu cele ale

elevilor, pot avea o forta de influentare pozitiva asupra acestora in orientarea lor scolara si

profesionala. Legatura organizatiilor cu unitatile social-economice le poate determina pe acestea

sa ofere sponsorizari invatamantului.

Toate organismele si societatile economico-sociale (industriale, agricole, economice,

comerciale, sanitare, culturale, de servicii etc.) - de stat, mixte sau particulare sunt beneficiari ai

invatamantului. Pentru ca acestia sa poata primi forta de munca si specialisti de calitate, este

necesar ca impreuna cu scoala sa contribuie la orientarea scolara si profesionala, prin prezentarea

profesiilor in mass-media, prin reclame, prin monografii profesionale, prin intalniri ale

specialistilor cu tineretul scolar etc. Cunoasterea locului, rolului, caracteristicilor, avantajelor etc.

unitatilor de profil si cunoasterea de catre elevi a posibilitatilor ce le ofera societatea in prezent si

in perspectiva, pot asigura conjugarea mai buna a potentialului lor individual cu posibilitatile

54

socioprofesionale oferite de societate. Sponsorizarea unitatilor de invatamant poate ajuta realizarea

obiectivelor orientarii scolare si profesionale.

Avand in vedere mijloacele ce le detine (radio, televiziune, presa etc.) si forta de

patrundere si influentare a mesajului audio-vizual, mass media si ceilalti factori educativi ori

informationali - ca Internetul - reprezinta forte eficiente de consiliere in realizarea obiectivelor

orientarii scolare si profesionale. Mass-media si Internetul pot prezenta scolile si unitatile social-

economice in toata diversitatea lor, pot prezenta expuneri ale unor specialisti privind locul, rolul,

valoarea economico-sociala a unitatilor de profil si a profesiunilor specifice, informand,

constientizand si influentand, in cunostinta de cauza, tineretul studios privind orientarea lui scolara

si profesionala si, dupa caz si de reorientare scolara si profesionala, in functie de schimbarile

produse in dezvoltarea economico-sociala in conditiile economiei libere.

Pentru ca un copil sau tanar sa aleaga cat mai bine scoala si profesia el are nevoie de o

consiliere specializata. Aceasta consiliere poate fi realizata de Laboratoarele de consiliere si

orientare scolara si profesionala, incadrare cu psihologi, pedagogi, medici si specialisti in asistenta

sociala si inzestrate cu mijloace adecvate de cunoastere a individualitatii copiilor si tinerilor -

aptitudini, interese, inclinatii, idealuri etc, laboratoare organizate la nivel judetean, orasenesc etc.

Actiunea de consiliere si orientare (reorientare) scolara si profesionala poate fi realizata si de

psihologii scolari, eventual in colaborare cu alti specialisti, medicul si asistentul social scolar etc,

care actioneaza in cadrul unui cabinet cu inzestrare si functionalitate adecvate (cheltuielile pentru

actiunile de consiliere si orientare scolara si profesionala se vor amortiza cu siguranta, caci copilul

sau tanarul care si-a ales scoala si profesia in concordanta cu posibilitatile individuale si cu cele

ale societatii va profesa cu rezultate maxime).

BIBLIOGRAFIE : Iucu, B. Romiţă- Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, 2000

Elena, Zamfir, Marian Preda- Diagnoza problemelor sociale şi comunitare, Editura Expert, Bucureşti 2000

55

PROFESORUL MODERN

SUPORT AL CONSILIERII ŞI ORIENTĂRII VOCAŢIONALE A TÂNĂRULUI

ZILELOR NOASTRE

Prof. ILIE MILICA

LICEUL TEHNOLOGIC DE TRANSPORTURI AUTO CRAIOVA

Pedagogia contemporană este rezultatul unei îndelungate evoluţii a reflexiei asupra

educatiei. Această evoluţie s-a produs în mai multe planuri: 1.al concepţiei despre fenomenul

educatiei;2. al metodei de dobândirea cunoştinţelor despre fenomenul studiat (educaţia)

Transformările importante intervenite în dezvoltarea societăţii afectează într-o măsură

importantă şi viaţa şcolii. Cererea crescândă de educaţie, educaţie permanentă, integrarea

învaţământului cu cercetarea şi producţia, obligă şcoala să-şi revizuiască principiile, obiectivele,

structura, metodologia şi stilul de lucru, pentru a răspunde adecvat exigenţelor tot mai mari pe care

societatea i le pune în faţă. Obiectivele care stau în faţa şcolii contemporane, numeroase şi

complexe, pot fi indeplinite numai cu un personal devotat, temeinic pregătit şi înzestrat cu

valoroase calităţi personale şi profesionale. Este subliniată cu deosebire sarcina formativă ce

revine personalului didactic în educarea tinerei generaţii şi nu numai aceea de instruire a elevilor.

Inversarea de accent de pe informativ pe formativ, nu poate fi realizată doar prin simpla formulare

a unor deziderate elevate, întrucât reclamă o reconsiderare a întregului sistem de învăţământ şi în

special o subliniere specială a locului şi rolului profesorului în acest sistem, el fiind specialistul

care participă la formarea cadrelor pentru toate sectoarele de activitate.

Fiecare educator, învăţător şi profesor din întregul sistem de învăţământ, trebuie să fie atât

un bun specialist în domeniu, cât şi un bun educator. Numai îmbinând aceste două calităţi, cadrele

didactice îşi vor îndeplini în bune condiţii sarcina de înaltă responsabilitate şi onoare în formarea

tinerei generaţii. A reveni mereu asupra rolului şi funcţiilor profesorului, înseamnă a încorpora

noile achiziţii ale cercetării pedagogice şi a preciza domeniile şi direcţiile de competenţă ale

acestuia.

56

Rolul profesorului rămâne mereu în prim plan în opera de formare a personalităţii

elevilor. Cu toate că a sporit şi influenţa altor factori în procesul educaţiei, profesorul îşi păstrează

numeroase prerogative în acest domeniu, el fiind principalul modelator al personalităţii elevilor,

începând de la imprimarea unei conduite externe, până la formularea aspiraţiilor şi idealurilor lor

de viaţă.

Efectele activităţii şi personalităţii profesorului au facut obiectul unor cercetari de

pedagogie, psihologie pedagogică şi de sociologia educaţiei, urmărindu-se ridicarea eficienţei

activităţii pedagogice în general şi a profesorului în special. Sporirea funcţiei profesorului de

confident, consilier, transmiţător al valorilor culturale, a lărgit câmpul de activitate şi a accentuat

interdependenţele.

Multe cercetări pedagogice analizează procesul de învăţământ, rolul şcolii şi al

profesorului în condiţiile societăţii, influenţându-le orientarea. Concluziile desprinse din aceste

cercetări au îmbogăţit tabloul caracteristicilor educatorilor, au sporit caracterul ştiinţific al unor

recomandări pedagogice, au fundamentat unele observaţii şi date acumulate în timp şi au conferit

un caracter ştiinţific deciziilor privind organizarea şi conducerea procesului de învăţământ.

Statutul educatorului se cere şi el reconsiderat la toate treptele de învăţământ, de la

educator până la profesor universitar. A reconsidera statutul cadrelor didactice înseamnă a

reexamina dintr-o perspectivă nouă, a-i aduce îmbunătăţirile care i se impun, a revedea funcţiile

acestor cadre şi pozitia lor în relaţiile lor cu elevii şi cu ceilalţi factori educativi, a le spori

ponderea formativă în ansamblul activităţilor ce le desfăşoară. A revedea statutul cadrului didactic

mai înseamnă a-l pune de acord cu noile obiective ale şcolii, cu noile date ale cercetării ştiinţifice,

cu noile modalităţi de lucru în activitatea didactico - educativă. Noul statut al profesorului impune

o pregătire mai complexă, mai largă şi mai temeinică, determinată şi de responsabilitatea ce îi

revine şi de rolul accentuat al elevului în procesul propriei formări, precum şi de modernizarea

tehnologiei didactice.

Reflectând concepţia care se află la baza pregătirii tineretului şi a creşterii nivelului

cultural, educativ al populaţiei, profesiunile didactice, asigură prin specificul lor, realizarea

parametrilor principali, caracteristici omului nou cerut de societate. Profesiunile didactice reflectă

trăsăturile importante pe care societatea vrea să le posede tânara generaţie. Aceste profesiuni

constituie o verigă însemnată în mecanismul vieţii sociale, ele vizează realizarea unuia dintre

marile imperative ale societăţii noastre şi anume: transmiterea valorilor culturale şi asigurarea

57

continuităţii şi creativităţii sociale Încercarea şcolii de a pregăti cadre pe măsura exigenţelor

societăţii actuale, a impus o necontenită prefacere a sistemului de învăţământ, o înnoire şi

îmbogăţire a profilului profesiunilor respective.

Profesorul a constituit punctul de plecare în construirea unei concepţii pedagogice despre

învăţământ şi educaţie, cărora li s-a imprimat o puternică notă socială. Didactica modernă şi

teoria educaţiei, militează deopotrivă pentru creşterea rolului elevilor în procesul propriilor lor

formări, rolul conducător al profesorului în activitatea educaţionala rămâne un fapt real.

Schimbările înregistrate până acum nu fac decât să sporească rolul activ, formativ, de organizator

şi conducător, al profesorului în activitatea de pregătire a tinerelor generaţii pentru muncă şi viaţă.

Pregătirea şi specializarea profesorului în activitatea didactică şi educativă îl

îndreptăţeşte să devină proiectantul, organizatorul şi conducătorul principal al operei de formare a

personalităţii elevilor. Profesorul, fiind cel care cunoaşte modelul de personalitate ce trebuie

format într-o etapă dată, care înţelege mecanismul complicat al construirii personalităţii, care

stăpâneşte tehnologia activităţii educaţionale, care posedă aptitudinile necesare conducerii unui

colectiv şi priceperea organizării vieţii acestuia, este firesc să fie principalul specialist şi

participant la opera educativă. Aceste calităţi îl îndreptăţesc pe profesor sa fie conducătorul

procesului educativ.

Profesorul trebuie să-şi proiecteze activitatea în toate detaliile (obiective, resurse,

tehnologie, evaluare, decizie) stabilind precis ceea ce vrea să realizeze. Proiectarea muncii

didactice şi educative pe o perioadă mai apropiată sau mai îndelungată, presupune utilizarea unei

tehnici pretenţioase, sprijinită pe datele cercetării ştiinţifice.

În calitate de conducător el trebuie să creeze condiţii optime de lucru şi viată, să imprime

un stil de muncă plăcut, să introducă o notă de optimism, să menţină o disciplină liber consimţită,

să aplice principiile ştiinţifice în stabilirea regimului zilnic, a orarului de lucru, a alternării

timpului de lucru cu cel liber, să stimuleze la muncă pe fiecare elev şi să facă din colectivul clasei

un factor educativ. Calitatea de educator îl obligă să exercite şi să transpună în practică, la nivelul

clasei, toate funcţiile conducerii: organizarea, planificarea, îndrumarea, coordonarea, evaluarea,

decizia.

Ca organizator, profesorul trebuie să dovedească însuşiri obiective în activitatea didactică

şi educativă, în predarea specialiăţii prin care acţionează asupra formării elevilor. Conducerea

activităţii de învăţare, crearea motivaţiei necesare, dozarea sarcinilor şi stimularea interesului

58

pentru obiectul de învăţat pe care îl predă, evaluarea sistematică a rezultatelor obţinute şi

înarmarea elevilor cu un stil de muncă intelectuală, constituie cerinţe de bază ale activităţii sale.

Profesorul trebuie să fie principalul animator al vieţii colectivului, sarcină pretenţioasă,

dar importantă şi delicată. A şti să insufle entuziasm, să inspire încredere, să mobilizeze forţele, să

polarizeze toate energiile şi toţi factorii, să creeze o atmosferă tonică, optimistă să producă un

climat favorabil muncii, înseamnă să fie o personalitate puternică, să dispună de calităţi deosebite

şi să-i cucerească pe cei cu care lucrează. Animator al vieţii unui colectiv de elevi poţi fi numai

dacă eşti încălzit de dragoste pentru copii, pasionat pentru munca educativă, animat de dorinţa de

a-i ajuta pe alţii, numai dacă te poţi transpune în situaţia altora, dacă eşti generos, capabil de

sacrificiu şi de dăruire. A şti să lupţi pentru un scop comun, a şti să-i atragi şi pe alţii în această

acţiune, a şti să perseverezi şi să obţii ceea ce vrei. Mai mult decât oricare altă profesiune, cea de

educator impune să fii entuziast,întrucât este vorba de o activitate colectivă care se desfăşoară cu

tineri în formare, care au nevoie de entuziasm, de încredere în ei înşişi, în cel ce-i îndrumă şi de

asemenea, încredere în viitor.

Orice profesor este şi un creator de modele, de proiecte educaţionale, de profile, de

metode şi procedee, un inovator. O asemenea calitate îi pretinde profesorului imaginaţie, abilitate,

inovaţie în toate împrejurările, nu numai în cadrul lecţiilor. Orice elev este un unicat şi fiecare cere

un anumit tratament pentru a se realiza optimal. A stabili condiţiile, tratamentul şi modalităţile

prin care fiecare elev işi poate pune în valoare mai bine disponibilităţile şi calităţile sale şi a obţine

succese, înseamnă a descoperi specificul fiecăruia şi a şti să adaptezi tehnologia educaţiei acestor

particularităţi. Profesorul este creator în sensul adaptării tehnologiei de lucru la specificul fiecărui

colectiv şi al fiecărui elev, în sensul anticipării, inventării şi proiectării de noi modele, obiective,

tipologii sau prototipuri de metode, caractere, structuri. Contribuţia lui la perfecţionarea

învăţământului şi al educaţiei trebuie să fie continuă, consistentă şi înnoitoare. Creativitatea

profesorului se manifestă în toate domeniile învăţământului şi educaţiei, cuprinde şi activitatea

extraşcolară.

Implicarea profesorului în activitatea de cercetare pedagogică urmăreşte să valorifice

potenţialul creator al unui detaşament atât de numeros şi să accelereze ritmul progresului în

învăţământ. ,,Într-adevar, scrie G. de Landsheere, pare a fi în contradicţie cu orice activitate

educativă sănătoasă ca un profesor care observă lipsuri grave să nu încerce să le localizeze sursa

pentru a le remedia şi să nu manifeste nelinişte din cauza dificultăţilor probabile pe care aceste

59

lipsuri le fac previzibile în însuşirea ulterioară a unor cunoştinţe." Practica fiecărui profesor

reprezintă o importantă sursă de cunoaştere şi cercetare, iar valorificarea forţelor şi capacităţilor

personalului didactic la nivelul şcolii şi al judeţului este o chestiune de organizare şi îndrumare.

Activitatea educativă a profesorului, presupune în mod necesar finalizarea ei, adică

sprijinirea fiecărui elev în acţiunea de calificare şi integrare în muncă. Profesorul trebuie să

desfăşoare şi o muncă de consilier şi orientator ajutând fiecare elev să-şi aleagă corect tipul de

studiu şi apoi profesiunea care corespunde cel mai bine profilului personalităţii sale. Orice

profesor poate şi trebuie să dezvolte interesele, aptitudinile şi talentele elevilor, ajutându-i să-şi

valorifice la maximum aptitudinile. Conducerea elevului de-a lungul anilor în şcoală, astfel încât

să se realizeze pe deplin, este cea mai autentică probă a unei acţiuni pedagogice reuşite. Modelând

personalitatea fiecărui elev, profesorul este preocupat să descopere direcţia optimă de dezvoltare a

acestuia şi de stimulare a capacităţilor necesare împlinirii sale. El devine astfel specialistul care

acordă şi o calificată asistenţă psihopedagogică indispensabilă dezvoltării multilaterale a fiecărui

elev. Ajutând fiecare elev să îşi aleagă tipul de studii şi apoi profesiunea care corespunde cel mai

bine personalităţii sale, profesorul rezolvă nu numai problema orientării profesionale, ci şi pe

aceea a integrării cu succes a absolvenţilor în viaţa profesională ulterioară, este atent la imbinarea

pregătirii teoretice cu cea practică. Profesorul îsi afirmă cu adevărat funcţia de consilier, fiind un

permanent îndrumător al dezvoltării acestora, mulţi elevi se recunosc ca fiind opera profesorului

lor, atât în ceea ce priveşte profesiunea aleasă, cât şi în ceea ce priveşte caracterul şi atitudinea lor

în faţa vieţii.

Evaluarea rezultatelor înseamnă a dispune de un sistem de probe, a le putea interpreta, a

raporta rezultatele unor criterii de referinţă stabile şi obiective şi a trage concluzii valabile, care să

ducă la îmbunătăţirea ulterioară a activitaţii. Evaluarea presupune urmărirea sistematică a

eficienţei fiecărei acţiuni, raportarea ei la obiectivul proiectat şi înregistrarea progresului pe care

elevii îl realizează într-un anumit sector, de la o etapă la alta. Profesorul urmăreşte în

comportamentul elevilor tot ceea ce poate servi la stimularea lor, la dezvoltarea dorinţei de

autoperfecţionare şi de creştere a capacităţii lor de autoevaluare. El va descifra deficienţele

constatate, cauzele acestora, insuficienţa propriei activităţi şi modalităţile de cercetare a tuturor

acestora.

Evaluarea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor legate de specialitatea pe care o

predă, ca şi a abilităţilor, intereselor, atitudinilor şi trăsăturilor caracteriale ale elevilor, are o

60

importanţă educativă deosebită, deoarece poate deveni sursa unei motivaţii susţinute. Profesorul îi

poate influenta pozitiv atât pe tineri, cât şi pe adulţi, prin organizarea şi îndrumarea diferitelor

forme de activitate: conferinţe, dezbateri, serii de întrebări şi răspunsuri, audiţii şi vizionări în

colectiv urmate de comentarii, organizate la casele corpului didactic, cluburi, biblioteci, muzee,

case de lectură şi de creaţie.

Implicarea profesorului în diferite activităţi cultural-educative şi ideologice constituie o

dovadă a înţelegerii superioare a rolului său social, acţionând ca un agent al transformărilor

sociale. Munca educativă cu un colectiv de elevi este greu de conceput fără prezenţa unui

îndrumător capabil să organizeze, conducă şi să coordoneze ansamblul influenţelor ce se exercită

asupra membrilor grupului. Activitatea de predare a fiecarui profesor presupune integrarea

contribuţiei sale, armonizarea ei cu a celorlalţi colegi şi mai ales orientarea şi adecvarea ei la

modelul de personalitate pe care vrem să-l realizăm. Un asemenea rol îi revine dirigintelui.

Functia de diriginte îl apropie pe profesor de elevi şi îi lărgeşte simţitor sfera de influenţă,

adaugând la predarea specialităţii şi rolul de coordonator al întregii activităţi a clasei sale.

Dirigintelui îi revine sarcina de a urmări climatul de muncă al clasei, interesul şi emulaţia elevilor

pentru invăţătură, aria lor de informare, stilul de muncă, eficienţa activităţilor colective şi mai ales

progresul fiecărui elev la fiecare obiect de învăţământ şi de la o etapă la alta.

Contribuţia dirigintelui este hotărâtoare prin modul în care ştie să organizeze şi să

stimuleze dorinţa şi ambiţia elevilor de a-şi îndeplini cu simţ de răspundere toate obligaţiile

şcolare. A le insufla conştiinţa datoriei şi autocontrolul înseamnă a-i ajuta să-şi înţeleagă corect

statutul de şcolar şi să dobândească un comportament adecvat. Învăţându-i cum să-nveţe, cum să-

şi organizeze munca, cum să-şi formeze priceperi, deprinderi şi atitudini corespunzatoare în

activitatea de instruire, dirigintele ii ajută de fapt să se integreze cu succes în colectivul şcolar şi

să-şi găsească drumul propriu al auto-realizării şi al auto-formării.

Dirigintele este preocupat să-şi pună clasa în legătură cu mediul social, cu viaţa şi cu

problemele ei. Frumuseţea relaţiilor cu ceilalţi, utilizarea timpului liber, bucuria de a trăi, nevoia

de a cunoaşte, grija pentru păstrarea mediului natural, lupta pentru pace, prietenia şi solidaritatea

cu tineretul înaintat şi alte aspecte ale pregătirii elevilor pentru viaţa socială, se înscriu de

asemenea printre obiectivele principale ale muncii educative a dirigintelui la orice clasă.

Conştiinţa morală a elevilor va forma nucleul în jurul căruia trebuie să se structureze principalele

preocupări ale fiecărui tânăr, a-l ajuta să vadă însemnând a-l orienta. Dirigintele, în calitatea de

61

coordonator al influenţelor exercitate asupra clasei sale, aduce la cunoştinţă celor interesaţi, atât

planul de măsuri stabilite, cât şi rezultatele obţinute pe diferite linii de acţiune: cunoaşterea

elevilor, rezultatele la învăţătură, aptitudini deosebite, măsurile educative întreprinse. Activitatea

extraşcolară a dirigintelui vine să lămurească şi să adâncească unele preocupări ale şcolii,

consolidănd cunoştinţele, priceperile şi deprinderile şi stimulând interesele, înclinaţiile şi

aptitudinile elevilor.

BIBLIOGRAFIE: DE LANDSHEERE, GEORGE, - * La recherche en education dans le monde*,- Editura PRESSES

UNIVERSITAIRES DE FRANCE PARIS, 1986

CERGHIT, IOAN, - * Sisteme de instruire alternative şi complementare.Structuri, stiluri şi strategii*,-

Editura POLIROM BUCUREŞTI, 2008

STAN, EMIL, - * Managementul clasei * - Editura ARAMIS

INSTRUMENTE UTILE PENTRU ACCESUL TINERILOR PE PIAŢA

MUNCII

Profesor Iliescu Camelia Eugenia

Colegiul „ŞTEFAN ODOBLEJA” Craiova

Informarea, cunoaşterea specificului domeniului de interes şi a strategiilor consilierea şi

orientarea şcolară şi profesională a tinerilor. De aceea, schimbarea locului de muncă a devenit

ceva normal în societatea noastră. Orientarea în carieră este expresia unor talente personale sau

aptitudini dominante. Pe măsură ce ele se intersectează cu interesele, motivaţiile şi valorile

personale ale individului şi ale mediului extern, social şi economic, se poate ajunge la modelarea

unui traseu profesional optim. Consilierul în carieră ―este persoana care poate ajuta indivizii să se

descopere mai uşor şi corect; creează o experienţă de comunicare şi de orientare şcolară şi

profesională spre domeniul potrivit―[Grupul de lucru al Proiectului „Informare şi consiliere

privind cariera‖ – note de curs, 2001], ajută la conturarea alternativelor pe care le au la dispozitie

şi la fixarea obiectivelor pe termen scurt şi mediu.

Cauzele eşecului primilor paşi în carieră sunt:

- necunoaşterea potenţialului personal şi a competenţelor în vederea abordării unui anumit

traseu în carieră

- lipsa unei forme de asistenţă individualizată sau de grup în orientarea

62

profesională

- lipsa unei comunicari eficiente între familie, tineri, profesori

- un nivel redus de informaţii privind sursele de dezvoltare profesională

- o slabă putere de decizie în planificarea viitorului

Piaţa muncii este locul unde se intersectează cererea şi oferta de muncă. Piaţa muncii

continuă să fie instabilă, ca o consecinţă directă a perioadei de tranziţie. Atunci când ne alegem

meseria, o facem la întmplare sau avem anumite criterii, preferinţe, dorinţe, vise? Acesta este

determinat de succesul şcolar, care se defineşte prin formarea la elevi, în concordanţă cu cerinţele

programelor şcolare, a structurilor cognitive(sisteme de cunoştinţe), operaţionale(priceperi,

capacităţi, abilităţi), psihomotrice (deprinderi), afectiv-motivaţionale şi socio-morale (atitudini,

trăsături de voinţă şi caracter). [Băban, A. - Consilierea educaţională]. Succesul şcolar trebuie

analizat din perspectiva obţinerii de către elevi a unui randament şcolar superior, care să le permită

în viitor integrarea socio-profesională şi realizarea unei personalităţi productive, receptive faţă de

schimbări, intelingente, creative, capabile să ia decizii şi să se adapteze rapid la situaţii noi.

Coordonatele unei orientări şcolar-profesionale adecvate revin profesorului diriginte, consilierului

educativ din şcoală pe baza analizei obiective a progresului şcolar individual, corelat cu aspiraţiile

elevului, şi evident cu cerinţele pieţei forţei de muncă. Este foarte importantă împărtăşirea

experienţelor adolescent – profesor - părinte şi îmbogaţirea listei cu posibile motive pentru care

cineva ar practica o anumită meserie.

Sursele despre posibile locuri de muncă: reviste de orientare profesională : ziare, reviste cu

oferte de angajare, agenţii private de recrutare şi de plasament a resurselor umane agenţii de

ocupare şi formare profesională(centre de consiliere privind cariera pentru şomeri), Internet: e-

JOBS. Vom prezenta trei instrumente utile de acces pe piaţa muncii:

I. Scrisoarea de intenţie

Scrisoarea de intenţie exprimă interesul candidatului pentru postul vizat, ea fiind adresată

persoanei care se ocupă de angajări sau direct la departamentul de resurse umane. Dacă firma este

mică, scrisoarea va fi trimisă către directorul general sau preşedintele acesteia. Ea precizează

postul vizat şi sursa din care a fost obţinută informaţia(anunţ publicitar, cunoştinţe, prieteni etc.).

Dacă nu sunt informaţii exacte despre un anumit post, se poate exprima opţiunea pentru un

domeniu de activitate. Arată că experienţa ta profesională este compatibilă cu cerinţele firmei/

instituţiei căreia te adresezi, că eşti familiarizat cu activităţile lui specifice. Menţionează

63

disponibilitatea pentru un interviu de angajare, cât şi faptul că respectiva scrisoare este urmată de

un CV. Uneori se solicită să incluzi date privind salariul tău actual, dar niciodată să nu menţionezi

salariul pe care îl soliciţi. Dacă în anunţ nu sunt specificate decât numele firmei şi postul vacant,

aflarea numărului de telefon al firmei este primul pas. Ulterior, poţi telefona pentru a întreba cine

se ocupă cu selecţia personalului, ce nume şi ce funcţie are această persoană. Aflarea numelui şi a

funcţiei exacte a respectivei persoane arată că ştii regulile jocului şi te va diferenţia foarte repede

de ceilalţi candidaţi care nu vor ţine cont de acest aspect. Toate acestea determină capacitatea de

decizie în alegerea unui loc de muncă şi de aceea, este corect şi onest din punct de vedere al

autoevaluării în momentul în care o persoană înaintează o scisoare de intenţie către un angajator,

chiar să-şi dorească să fie admisă într-o nouă etapă a selecţiei: acceptarea CV-ului, probe practice

eliminatorii, probe scrise, probe de lucru cu durată determinată.

II. Curriculum Vitae(CV-ul)

CV-ul reprezintă un element foarte important al marketing-ului personal. Dacă scrisoarea

de intenţie a fost convingătoare, angajatorul va trece la citirea CV-ului. Se poate întâmpla ca

persoanele care nu au abilităţile necesare pentru un post, dar ştiu foarte bine să conceapă un CV,

să aibă mai mult succes decât cele care îndeplinesc toate condiţiile, dar fac greşeli în redactarea

unui CV. Un CV este un instrument de marketing prin care pătrunzi pe piaţa locurilor de muncă.

Un CV conţine: numele şi prenumele, adresa şi telefonul de contact, data naşterii, studii,

experienţa profesională, abilităţi şi deprinderi , limbi străine cunoscute şi nivelul de cunoaştere,

cunoştinte de utilizare a calculatorului, hobby-uri, recomandări.

CV-ul este mai dificil de conceput în cazul persoanelor care nu au nici un fel de experienţă

profesională, adică în cazul tinerilor absolvenţi de liceu sau facultate. Strategia, în acest caz, este

următoarea: pe lângă coordonatele obişnuite(nume, adresa, telefon, data şi locul naşterii, studii) se

menţionează: medii foarte bune, cursuri relevante, premii obţinute, burse. Un CV trebuie să fie

sincer. Un CV trebuie să fie adecvat postului pentru care candidezi. Nu orice CV este bun pentru

orice situaţie. De aceea, este bine să ai mai multe tipuri de CV-uri şi să trimiţi, de fiecare dată,

tipul de CV potrivit pentru firma la care vrei să te angajezi. CV-ul trebuie să fie exact, inteligent

conceput şi să arate impecabil, astfel încât să îi demonstreze celui care angajează că eşti persoana

potrivită pentru acest post.

III. Interviul

64

Interviul este o conversaţie pe care o porţi cu diverşi oameni care conduc o firmă sau o

instituţie, despre abilităţile tale personale, despre motivaţia de a lucra la firma respectivă, despre

pretenţiile salariale. Atitudinea pozitivă este benefică pentru succesul căutarii unui loc de muncă.

La un interviu trebuie să ştii să comunici, să eviţi capcanele sau întrebările dificile, să arăţi că eşti

persoana potrivită pentru postul respectiv. Dacă vei demonstra că eşti bun în ceea ce faci şi esti de

folos la locul de muncă, şansele de a fi angajat sunt foarte mari.

Bibliografie: Băban, Adriana - Consilierea educaţională, Editura PSINET, Cluj, 2001

Grupul de lucru al Proiectului „Informare şi consiliere privind cariera” – note de curs, 2001

EDUCAŢIA PERMANENTĂ ÎN SOCIETATEA CUNOAŞTERII

PROF. INV. PRIMAR VOICU POPESCU CORINA

SCOALA GIMNAZIALA NR. 5, Alexandria

Prof. Tataru Ioana Daniela

SCOALA GIMNAZIALA NR. 5, Alexandria

Educaţia este unul dintre fenomenele care au apărut o dată cu societatea umană, suferind

pe parcursul evoluţiei sale, modificări esenţiale. „Omul nu poate deveni om decât prin educaţie‖,

spune Kant, la modul imperativ. Tot ce ţine de umanitate: limbaj, raţiune, sentimente, arta, morala

se realizează numai prin educaţie.

Societatea actuală, responsabilităţile, individul însuşi se mişcă mai repede, mai profund

decât sfârşitul de secol trecut. Problematica lumii contemporane, provocările acesteia şi

consecinţele din domeniul educaţiei au dus la impunerea şi operaţionalizarea în plan teoretic-

explicativ, dar şi practic-aplicativ, a unor sintagme cum ar fi: învăţare de-a lungul întregii vieţi

(lifelong learning), educaţie de-a lungul întregii vieţi (lefolong education), educaţie permanentă,

educaţia adulţilor, educaţia părinţilor, autoînvăţare (self learning), autoinstruire, autoeducaţie (self

education), autoinformare şi autoformare educativă, autonomie educativă, educaţie globală.

Valul schimbărilor şi al noutăţilor care asaltează viaţa umanităţii şi a fiecărei colectivităţi

umane a făcut necesară extinderea actului educativ de-a lungul întregii vieţi. Educaţia dată de

şcoală nu mai este suficientă pentru întreaga viaţă a omului. În încercarea de a face faţă

provocărilor lumii contemporane, una din direcţiile de restructurare a realităţii educaţionale este:

extinderea actului educativ la nivelul întregii vieţi a individului.

65

A învăţa să înveţi şi a te perfecţiona continuu sunt condiţiile educaţiei permanente. Ideea

educaţiei permanente nu este nouă, necesitatea permanenţei educaţiei în plan individual şi istoric

fiind intuită de mult timp, în primul rând de la clasicii pedagogiei tradiţionale. Încă din secolul al

XVII-lea, Jan Amos Comenius (1592-1670) afirma în lucrările sale că „tota vita schola est‖ –

reflecţie teoretică, pe care realitatea obiectivă, practica, specialiştii şi ştiinţa, aveau să o valideze

ulterior. S-a afirmat că „pentru fiecare om, viaţa sa este o şcoală, de la leagăn până la mormânt‖ (J.

A. Comenius). Pentru a face faţă situaţiile multiple de provocare a lumii contemporane este firesc

să ne punem următoarea întrebare: Dacă, astăzi, educaţia dată în şcoală este suficientă a face faţă

avalanşei de probleme cu care se confruntă omenirea ? Răspunsul este clar, educaţia dată în şcoală

nu mai este suficientă pentru întreaga viaţă a omului; de aceea reprezentanţii pedagogiei moderne

au emis teza educaţiei prelungite sau a educaţiei permanente care străbate întreaga viaţă personală

a omului. În ansamblul său, educaţia vizează nu doar pregătirea viitorilor specialişti, ci şi a

indivizilor cu orizont deschis spre câmpul valorilor, astfel încât nevoia de educaţie şi perfecţionare

devine permanentă, pentru toată viaţa.

Realitatea contemporană confirmă, de fiecare dată, că avem nevoie de o educaţie

permanentă. Nici o societate nu este complet imobilă, aşa încât o anumită instruire continuă şi la

vârsta adulă. În societatea actuală, caracterizată prin mobilitate economică, politică, culturală,

noua ordine educaţională nu se concepe fără avangarda mişcării pedagogice teoretice şi a praxis-

ului educaţional. La baza reformei educaţionale din ţara noastră stă nevoia unei mai accentuate

aplicări a principiului educaţiei permanente şi a unei mai mari deschideri a şcolii spre lume, spre

marile ei probleme globale. Cercetările din psihologia educaţională, psihologia vârstelor şi a

învăţării au demonstrat ştiinţific: capacitatea indivizilor de a învăţa şi de a se educa la orice

vârstă, prin forme, modalităţi, tehnici etc. diferite, în ritmuri şi cu intensităţi adecvate şi nuanţate

funcţie de particularităţile lor psihosociale şi individuale.

Potrivit lui Sorin Cristea (2003, p. 206) educaţia permanentă reprezintă o direcţie de

evoluţie a activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii care vizează integrarea structural-

funcţională a tuturor conţinuturilor generale (cele cinci tipuri de educaţie: morală-intelectuală-

tehnologică-estetică-fizică) şi a formelor generale ale educaţiei (formală-nonformală-informală),

pe tot parcursul şi în fiecare moment al existenţei umane, pe coordonata verticală şi orizontală a

sistemului şi a procesului de învăţământ.

66

Coordonata verticală a educaţiei permanente probează deschiderea temporală nelimitată a

activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii, desfăşurată longitudinal, pe toată durata vieţii. Ea

tinde să răspundă diferitelor aspecte şi probleme ale vieţii indivizilor şi societăţilor.

Coordonata orizontală a educaţiei permanente probează deschiderea spaţială nelimitată a

activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii, desfăşurată transversal în fiecare moment al

vieţii.

Educaţia permanentă e este în relaţie directă cu dezvoltarea individuală şi progresul social.

R. H. Dave condensează esenţa educaţiei permanente caracterizând-o ca „un proces de

perfecţionare a dezvoltării personale,sociale şi profesionale pe durata întregii vieţi a indivizilor, în

scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii atât a indivizilor, cât şi a colectivităţii lor‖. Idei cum sunt „a

învăţa să fii‖ şi „o societate a învăţării‖, „o societate a cunoaşterii‖ sau „o societate educativă‖

sunt asociate cu acest concept (R. H. Dave, 1991, pp. 47-48).

Educatorii, în toate timpurile, au oferit cel mai sugestiv exemplu privind educaţia

permanentă. Dar nevoia de educaţie permanentă a devenit mult mai acută în zilele noastre.

Societatea de mâine este efectul societăţii de astăzi. În acest sens, ar trebui să fim optimişti, deşi

ne aflăm într-o perioadă în care mulţi sunt covârşiţi de îndoieli în ceea ce priveşte şansele pe care

le oferă educaţia. Întotdeauna educaţia oferă soluţii când omenirea se confruntă cu situaţii de

criză..... Aşadar multiple motive sunt pentru a pune din nou accentul pe dimensiunile educaţiei

permanente.

BIBLIOGRAFIE Albulescu, M.; Diaconu, M., (2006), Direcţii actuale în didactica disciplinelor socio-umane, Editura

Argonaut, Cluj-Napoca.

Bocoş, M.; Albulescu, I., (coord.), (2008), Studii de pedagogie universitară, Editura Presa Universitară

Clujeană, Cluj-Napoca.

Chiş, V.; Diaconu, M., (2006), Didactica universitară, Editura Argonaut, Cluj-Napoca.

Cristea, S., 1996, Pedagogie generală. Managementul educaţiei, E.D. P., Bucureşti

Cristea, S., (2003), Fundamentele ştiinţelor educaţiei. Teoria generală a educaţiei, Editura Litera

Educaţional, Chişinău.

Marinescu, M., (2009), Tendinţe şi orientări în didactica modernă, Eitura didactică şi pedagogică,

Bucureşti.

Vinţanu, N., (2001), Educaţia universitară, Editura Aramis. Bucureşti.

67

CONSILIERE, ORIENTARE SCOLARĂ

ȘI PROFESIONALĂ

PROF. LUPU DOREL

PROF. PÎRVU DELIA

LICEUL TEHNOLOGIC „CONSTANTIN IANCULESCU” CÂRCEA

Una dintre problemele permanente înscrise printre priorităţile şcolii şi societăţii noastre , o

constituie şi orientarea şcolară şi profesională. Actualitatea şi importanţa ei este dată de contribuţia

esenţială pe care şcoala o poate aduce la soluţionarea şi îmbunătăţirea acesteia. Contribuţia ei nu

se reduce numai la pregătirea tinerilor pentru a şti cum să ia o decizie conştientă, liberă dar fermă

cu privire la devenirea lor şcolară şi profesională, ci şi la pregătirea şi asigurarea unei forţe de

muncă în stare să acopere cu succes toate sectoarele activităţii sociale. O asemenea pregătire

trebuie să înceapă de timpuriu deoarece structura învăţământului permite elevilor să opteze pentru

clase speciale, pentru elevii cu aptitudini şi performanţe deosebite.

Orientarea şcolară este o acţiune complexă atât prin numărul factorilor implicaţi (profesori,

părinţi, sponsori, specialişti, etc) cât şi prin faptul că face parte integrantă din procesul instructiv-

educativ. Școala pregătește și îndrumă elevii, în funcție de aptitudinile și interesele lor, spre acele

forme de activitate școlară sau academice, care să le permită să opteze spre anumite domenii

profesionale. Este necesar să se cunoască personalitatea elevului, să se realizeze educarea sa în

vederea alegerii carierei, să fie informat cu privire la rețeaua școlară, la profesiile existente, să se

consolideze și să se îndrume efectiv.

Consilierea elevilor în vederea alegerii carierei, astfel încât acesta să efectueze opțiuni

școlare și profesionale realiste, presupune transmiterea și însușirea unor informații despre

diferitele domenii ale realității, formare de priceperi și deprinderi, dezvoltarea intereselor, a

aptitudinilor generale și speciale, formarea unor trăsături de caracter, volitive pozitive solicitate în

68

profesia pentru care optează elevul. Această activitate are un caracter permanent și vizează

echilibrul (obținerea acestuia) între ceea ce vrea, ceea ce poate și ceea ce trebuie să facă elevul.

Conținutul obiectelor de studiu, stabilirea unei legături permanente între procesul de

îvățământ și activitatea social-productivă, activitatea individuală cu elevii, influența personalității

profesorului constituie modalități ce mijlocesc educarea elevului.

Consilierea și îndrumarea efectivă a elevului presupune acordarea unui sfat de orientare cu

caracter facultativ (părerea despre corectitudinea alegerii studiului și profesiunii, despre felul în

care se autocunoaște, etc.). Elaborarea sfatului de orientare are în vedere trecutul elevului și

perspectivele de evoluție ale lui.

Cunoașterea, informarea și educarea elevilor constituie un sistem (se întrepătrund și se

intercondiționează) a cărui rezultantă este consilierea și îndrumarea.

Consilierea pentru orientarea școlară

Orientarea școlară prezintă interes atât pentru individ cât și pentru stat și societate.

Consilierea în acest scop constă în îndrumarea clientului în vederea alegerii unei forme de

învățământ potrivit nivelului de pregătire atins anterior și, mai ales, potrivit aptitudinilor ,

intereselor profesionale și personalității lui. Nivelul cunoștințelor și deprinderilor poate fi cunoscut

prin examene și probe profesionale. La acestea se adaugă diagnosticul psihologic stabilit de

specialist prin aplicarea unor baterii de teste psihologice : teste de aptitudini, teste de interese

profesionale, teste și chestionare de personalitate.

În urma evaluării, clientului i se fac recomandări privind continuarea educației, i se oferă

informații despre unitățile școlare care corespund cerințelor sale educaționale, despre condițiile de

acces la aceste unități și despre formalitățile ce trebuie îndeplinite în acest scop. Apoi se

alcătuiește un plan de acțiune. Orientarea școlară este o etapă premergătoare orientării

profesionale și este important ca încă din această etapă să se țină seama de criteriul integrării

ulterioare a actualului elev în viața activă.

În concluzie, putem spune că o informare asupra principiilor care guvernează piața muncii,

despre situația privind perspectivele reale de angajare, despre posibilitățile profesionale oferite de

69

un anumit nivel de educație reprezintă un demers util încă din perioada școlarizării. Prin

consilierea școlară și profesională acordată elevilor se urmarește creșterea încrederii acestora în

forțele proprii și în capacitatea lor de a alege.

Consilierea pentru orientarea școlară este un serviciu care se oferă atât clienților

individuali, cât și unor grupuri de clienți ( de exemplu, elevii unei clase) . Orientarea școlară

prsupune și o serie de activități dedicate părinților și profesorilor. Influența acestora asupra

deciziei copilului poate fi mai mare sau mai mică, în funcție de mentalitate, de poziția socială, de

nivelul lor cultural. Colaborarea cu părinții se poate face prin întrevederi, reuniuni, seminarii,

conferințe. Profesorilor li se pot propune stagii de formare prin activitatea de orientare și li se pot

furniza materiale informative. Scopul este același : transformarea parinților și profesorilor în aliați

în procesul de orientare conștientă și realistă a copiilor pe un drum profesional care să corespundă

aptitudinilor , dar și posibilităților concrete oferite pe piața muncii.

Părinții pot participa la ședințele de consiliere sau pot fi informați ulterior asupra mersului

acestora. Ei pot să-și prezinte propria experiență de muncă dacă aceasta oferă informații

interesante pentru elevi.

EVALUAREA INSTRUIRII ADULTILOR

Prof .inv. primar Marcu Daniela –Elena

Scoala Gimnaziala,,N. Romanescu”Craiova

Procesul de accelerare a schimbărilor, explozia demografică, evoluţia fără precedent a

ştiinţelor şi tehnologiei, sporirea timpului liber, criza modelelor relaţionale şi de viaţă,

multiplicarea profesiunilor , creşterea gradului de democratizare a vieţii sociale sunt factori ce

reclamă şi justifică înscrierea învăţământului în perspectivele educaţiei

permanente(Cucoş).Aceasta constituie un răspuns specific la dinamismul existenţial, o luare pe

cont propriu a unei formări adecvate la solicitarile multiple şi inedite, ,,este un mod al omului de a

se elibera de tensiuni, de crize, de surprizele profesionale neplăcute. Ea este un scut şi un sprijin

70

care întareşte încrederea în viitor şi în progress, ea are un caracter anticipativ, bazându-se pe

obişnuinţa de a învata şi pe ideea ca într-o societate democratică fiecare învaţă de la

fiecare‖(Văideanu,).Sistemul de educaţie permanentă reprezintă ansamblul experienţelor de

învaţare oferite de societate pe toată durata vieţii indivizilor cuprinzândeducaţia iniţială ( educaţia

de bază .învăţământul preşcolar şi învăţământul general obligatoriu , ea include oferta de educaţie

pe care majoritatea statelor se obligă să o asigure pentru toţi cetăţenii săi fără niciun fel de

discriminare ; se desfăşoară de obicei înainte de atingerea vârstei adulte);

Educaţia adulţilor cuprinde totalitatea proceselor de educaţie care continuă sau înlocuiesc

educaţia iniţială, această extindere a ofertei educaţiei se realizează pentru compensarea unei

educaţii iniţiale insuficiente, pentru completarea cunoştinţelor generale sau formarea profesională

continuă în sensul pur temporal; educaţia adulţilor cuprinde formarea profesională continuă,

educaţia recurentă, educaţia compensatorie (sau de ,,a doua şansă‘‘), educaţia pe durata timpului

liber (,,leisure education‘‘).Educaţia difuză (,, diffuse learning environments‘‘) se referă la

ansamblul mediilor culturale şi sociale cu valenţe emţionale intrinseci ( comunităţile, viaţa

particulară, presa, armata, biserica) fără să recurgă la programe educaţionale specifice.Educaţia

adulţilor este o cauză a fiecărui individ în parte şi a societăţii în general, o soluţie pentru

supravieţuire.Pentru adulţi învăţarea este o problemă de reorganizare, de restructurare,motivaţia sa

este mult mai complexă decât motivaţia şcolarului, are deja bine formate procesele psihice, face

mai multe asociaţii emoţionale cu materialul factologic decât copilul, are un înalt grad de

curiozitate, işi asumă responsabilitatea pentru calitatea însuşirii cunoştinţelor, studiază cu mai

multă strădanie şi e perseverent, ştie exact ce doreşte sa înveţe sau să cunoască. Literatura de

specialitate promovează ideea conform căreia instruirea adulţilor trebuie abordată într-o altă

modalitate decât cea a copiilor. Acest lucru este valabil şi pentru evaluarea instruirii adulţilor.

Evaluarea instruirii este o activitate destul de simplă atunci când dezvoltăm comportamente uşor

observabile , dar din păcate nu toate rezultatele învăţării sunt atât de uşor vizibile. Este mult mai

dificil să evaluezi succesul unui curs de comunicare. Nu putem vedea în mintea participanţilor

pentru a aprecia în ce măsură ei au achiziţionat noi cunoştinţe, deprinderi si atitudini. Instructorul

este interesat de evaluare din următoarele motive:trebuie să ştie dacă obiectivele cursului au fost

atinse; foloseşte evaluarea contină in timpul cursului ca mod de adaptare,, din mers‘‘activităţii; pe

baza evaluării, programul de instruire va fi îmbunataţit pentru urmatoarea derulare cu alţi

practicanţi; identificarea altor nevoi de instruire. Pe parcursul instruirii instructorul observă cum

71

reacţionează participanţii la sarcinile şi la informaţiile primite;eventual face o evaluare informală

printre participanţi;imediat după sesiunea de instruire sau la sfârşitul zilei fiind atent la feed-back-

ul participanţilor;după două săptămâni, o lună sau orice interval de timp adecvat abilităţilor şi

informaţiilor prezentate efectuează o evaluare aprofundată;Există patru niveluri spre care

evaluarea poate ţinti:nivelul reacţiilor participanţilor; nivelul cunoştinţelor dobândite; nivelul

performanţei profesionale;nivelul beneficiilor organizaţiei.Nivelul reacţiilor participanţilorse

refera in esenta la satisfacţia sau insatisfacţia participanţilor faţă de activitatea de

instruire.Procesul de instruire a ajutat sau a stânjenit învăţarea participanţilor ? Cum au perceput

participanţii ceea ce s-a petrecut pe parcursul perioadei de instruire? Practic acest nivel al

reacţiilor corespunde gradului de satisfacţie a ,,consumatorului‘‘dacă privim relţia instructor-

cursant prin prisma relatiei furnizor-consumator. Se face atât pe parcursul sesiunilor de instruire

cât si la finalul cursului. Pentru a realiza evaluarea la acest nivel avem nevoie de teste care să

măsoare nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor .Procedura este următoarea: se aplica teste înaintea

instruirii, pentru a determina nivelul de plecare; se face o nouă testare la sfârşitul instruirii; se

compară nivelul iniţial de cunoştinţe sau deprinderi ale participanţilor cu nivelul finalAstfel putem

răspunde la următoarele două întrebări:S-a produs un proces de învăţare?Au fost atinse obiectivele

cursului? La nivelul performantei profesionale se pun două probleme:Aplică participanţii

cunostinţele şi deprinderile dobândite?

Dacă da, duce acest lucru la creşterea performanţei profesionale?Aplicarea cunoştinţelor şi

deprinderilor dobândite prin instruireLa acest nivel se pune problema cercetării

faptelor:Persoanele instruite folosesc efectiv in munca lor ce au învăţat ?S-a făcut sau nu aplicarea

în practică a elementelor învăţate ?Au existat obstacole practice la aplicare şi care sunt

acestea?Prin evaluarea la acest nivel se observă rezultatele obţinute prin folosirea cunoştinţelor

dobândite: dacă persoanele instruite utilizează în munca lor ceea ce au învăţat, care este rezultatul

direct asupra muncii lor?

Se observă o îmbunătăţire a performanţelor profesionale?

Au fost identificate adecvat nevoile de instruire?

Este important să se facă o evaluare la acest nivel deoarece se poate ajunge în situaţia în care

instruirea să producă recţii pozitive- nivelul reacţiilor participanţilor, sa existe acumulări

72

incontenstabile de cunoştinţe- nivelul cunoştinţelor si deprinderilor dobândite, sa fi fost urmată de

o aplicare în practică –nivelul performanţei profesionale, fără ca aceasta sa aibă efect pozitiv

asupra performanţei în muncă sau chiar să contribuie la deteriorarea ei dacă nevoile de instruire nu

au fost corect identificate.

Este de la sine înţeles faptul că în urma unei perioade de instruire efectele acesteia trebuie să se

reflecte şi asupra organizaţiei: Care sunt beneficiile asupra organizaţiei în urma instruirii?Fiecărui

nivel îi corespunde unul sau mai multe mijloace de realizare a evaluării pe nivelul respectiv.Într-

un procedeu de evaluare pot fi folosite comentariile. Se cere persoanelor implicate să-şi comunice

reacţiile şi sentimentele faţă de diferite aspecte ale instruirii. Pentru aceasta sunt posibile mai

multe abordari: solicitarea unui punct de vedere, in scris, in legatura cu anumite aspecte ale

programului cu instruire –clasicul formular de evaluare; solicitarea ca grupele de lucru să

pregătească unele comentarii; notarea comentariilor spontane care sunt făcute pe parcursul

programului;

Cu cât comentariile sunt canalizate pe o structură prestabilită, cu atât analiza lor lor este uşurată.

Pe de altă parte, înregistrarea comentariilor libere poate furniza informaţii pe care le pierdem dacă

utilizăm numai formularele de evaluare cu itemi prestabiliţi. Tratarea în scris a unei teme

(exemplu: descrierea unui produs, proceduri de lucru, etc.)

Probe practice( solicitarea participantului sa presteze o muncă ce va fi apreciată de persoana care

va face evaluarea).simulare; atenţia se îndreaptă asupra procedurii pe care o urmează

participantul.Exemple:un viitor trainer simulează o prezentare; un viitor auditor al calităţii

simulează un audit si se va strădui să pună întrebări bune; un viitor vânzător va simula o discuţie

cu un client;considerarea ca material de evaluare a ceea ce este produs de participant de exemple:

un aparat fabricat sau montat pe parcursul instruirii;un interviu susţinut de participant şi înregistrat

în vederea evaluării(Suport de curs)

Analiza performanţei persoanei care a urmat un curs de instruire presupune existenţa unor

indicatori de performanţă cu care se urmăreşte evoluţia, aceşti indicatori putând fi atribuiţi unei

persoane sau unui grup de persoane instruite;totdodată necesită să se evidenţieze o legătură

cauzală între instruire şi evoluţia performanţei. Analiza disfuncţiilor În cazul în care se constată

performanţe slabe la persoane care au fost deja instruite este necesară identificarea cauzelor: nu a

73

fost instruirea eficace sau sunt alte cauze ( motivaţionale sau de mediu) pentru care performanţa se

menţine la un nivel scăzut .Cometariile colegilor şi ale şefului- pot fi folosite şi pentru detectarea

beneficiilor ce apar pentru organizaţie .În general, diagnosticul, observările sociale, pot fi ocazii de

a cosntata efectele şi beneficiile instruirii, care pot lua diverse forme: iniţiative noi, comunicare,

implicare sau exigenţe noi.

Indicatorii obiectivi ai creşterii eficienţei organizaţiei (exemple: scaderea nemulţumirilor

beneficiarilor, creşterea numarului de solicitanţi pentru serviciul respectiv )- sunt argumente ideale

în demonstrarea succesului programelor de instruire.

Problema este că influenţele instruirii sunt foarte greu de separat de influenţele altor factori

prezenţi într-o organizaţie .

Bibliografie Cucoş, Constantin, 2002, Pedagogie, Polirom, Iaşi;

Centrul Educaţia 2000, Suport de curs, Programul de formare a formatorilor, Bucureşti, martie, 2006;

Văideanu, George, 1988, Educaţia la frontiera dintre milenii, Ed. Politică, Bucureşti.

ŞANSE EGALE PENTRU ALEGEREA PROFESIEI ADECVATE

Prof. Trăistaru Gabriela

Ing. Olteanu Elena

Liceul Tehnologic ,,General Magheru”, Râmnicu Vâlcea

Principalii factori implicaţi în consilierea şi orientarea şcolară şi profesională sunt: şcoala,

familia, unităţile economice, mass-media, alte instituţii. Şcoala joacă un rol esenţial atât prin

structurile sale, ciclurile şi tipurile de programe, cât şi prin diversitatea obiectivelor de învăţământ,

a ariilor curriculare, a acţiunilor specifice de orientare şcolară şi profesională (ore de dirigenţie,

activitatea psihologului şcolar, activitatea profesorilor la diferitele discipline). Actualitatea şi

importanţa ei este contribuţia esenţială pe care şcoala o poate aduce la soluţionarea şi

îmbunătăţirea acesteia, pregătirea tinerilor pentru a şti cum să ia o decizie conștientă, liberă, dar

fermă cu privire la devenirea lor şcolară şi profesională. Problema alegerii şcolii şi, ulterior, a

74

profesiilor a devenit o problemă educativă de cel mai larg interes, mai ales în clasele terminale ale

ciclurilor şcolare.

În continuare se propune un proiect educaţional: ,,Profesia militară – prezent şi viitor“,

de orientare şcolară şi profesională elaborat pentru elevii claselor terminale.

Perioada de derulare: anul şcolar 2012 - 2013

Grupul ţintă: elevii din clasele a XII-a şi a XIII-a de la Liceul Tehnologic ,,General Magheru”,

Râmnicu Vâlcea.

Obiective:

- informarea elevilor cu privire la oportunităţile oferite de programele de studiu din cadrul

învăţământului militar;

- sprijinirea reciprocă a instituţiilor de învăţământ în derularea unor activităţi didactice;

- iniţierea şi dezvoltarea cunoştinţelor elevilor în domeniul militar.

Activitatea 1 - ,,Ce presupune profesia militară?”

Coordonatorii activităţii: diriginţii claselor implicate

Data desfăşurării: semestrul I, la orele de Consiliere şi Orientare

Locul de desfăşurare: sala de clasă

Descrierea activităţii:

Discuţiile cu elevii au fost purtate de profesorii diriginţi, comandanţii de companie şi

psihologul şcolar. Acestea au avut loc în timpul orelor de Consiliere şi au avut ca scop informarea

elevilor în legătură cu profesia de militar şi prezentarea oportunităţilor de studiu din cadrul

învăţământului militar. S-a urmărit identificarea elevilor care prezintă înclinaţii şi aptitudini pentru

această meserie care necesită anumite rigori.

Activitatea 2: ,,Prezentarea ofertei educaţionale a M.Ap.N”

Coordonatorii activităţii: prof. Trăistaru

Gabriela

75

Data desfăşurării: 18 aprilie 2013

Locul de desfăşurare: sala de clasă

Partener: Centrul Militar Judeţean, Râmnicu Vâlcea

Descrierea activităţii:

Şeful Biroului Informare – Recrutare,

locotenent colonel Constantin Măgădan, împreună cu

maiorul Nicolae Olaru, au venit în liceul nostru pentru

prezentarea ofertei educaţionale a M.Ap.N., având ca

obiectiv stabilirea membrilor grupului ţintă, vizat să

aplice ofertele educaţionale ale M.Ap.N. La activitate

au participat 42 de elevi, dintre care şi 13 fete, însoţiţi

de profesorii diriginţi, psihologul şcolii şi d-na director educativ Trăistaru Gabriela. Elevii au fost

informaţi direct în legătură cu reţeaua de învăţământ a M.Ap.N. şi li s-au distribuit pliante. După

prezentarea ofertei educaţionale, elevii au adresat întrebări referitoare la salarizare, echipamente şi

condiţii de instrucţie. Reprezentanţii M.Ap.N. au răspuns la întrebările elevilor, ajutându-i să-şi

formeze o opinie în legătură cu armata şi profesia militară şi au apreciat maturitatea întrebărilor

formulate de elevi. La finalul activităţii s-a ajuns l-a concluzia că impactul a fost unul pozitiv şi că

este oportună colaborarea dintre cele două instituţii.

Activitatea 3 - ,,Ce reprezintă recrutarea ?”

Coordonatorii activităţii: prof. ing. Olteanu Elena

Data desfăşurării: 24 aprilie 2013

Locul de desfăşurare: Centrul Militar Judeţean,

Râmnicu Vâlcea

Descrierea activităţii:

Un grup format din 19 elevi, însoţiţi de d-nele

profesoare Trăistaru Gabriela şi Olteanu Elena, s-a

deplasat de la Liceul Tehnologic ,,General Magheru‖ la

Centrul Militar Judeţean Râmnicu Vâlcea. Elevii au fost întâmpinaţi de şeful Biroului Informare –

Recrutare, care i-a condus în Sala de Adunări şi le-a prezentat elementele sistemului de învăţământ

militar postliceal şi universitar, precum şi aspectele ce trebuie avute în vedere la alegerea viitoarei

forme de învăţământ. Au urmat întrebări adresate de elevi în legătură cu perspectivele

76

absolvenţilor instituţiilor militare de învăţământ, posibilităţile de afirmare ale acestora şi

condiţiile de participare la misiuni în afara teritoriului naţional. La finalul activităţii elevii au fost

îndrumaţi să completeze cererea pentru eliberarea documentului de evidenţă militară.

REZULTATE OBŢINUTE ÎN URMA DERULĂRII PROIECTULUI:

- creşterea cu 50% a numărului de elevi informaţi asupra ofertei educaţionale şi a

transformărilor din sistemul militar;

- creşterea cu 30% a numărului de elevi interesaţi de învăţământul militar;

- o bună colaborare între cele două instituţii: Liceul Tehnologic ,,General Magheru‖ şi

Centrul Militar Judeţean, Râmnicu Vâlcea.

Concluzii

Analiza oportunităţilor de alegere a viitoarei profesii motivează factorii responsabili cu

realizarea consilierii vocaționale să discute cu tinerii care au aceleaşi aspiraţii profesionale, pentru

a-și face o autoevaluare în vederea determinării punctelor slabe, punctelor tari, precum şi a

aptitudinilor necesare unei cariere de succes.

Elevii au posibilitatea de a se informa despre domeniile profesionale existente pe piața

forței de muncă, pentru a le relaţiona cu interesele, aspiraţiile, calităţile și valorile proprii pentru

viitoarea meserie, să analizeze influenţele și motivele alegerii făcute.

E necesar ca cel puţin un proiect educaţional de informare şi consiliere să se desfăşoare cu

elevii din clasele terminale pentru alegerea carierei profesionale.

Bibliografie: Cosmovici A., Metode pentru cunoaşterea personalităţii cu privire specială la elevi, Ed. Polirom, București,

1972.

Tomșa Gheorghe, Orientarea şi dezvoltarea carierei la elevi, Casa de Editură și Presa Viața Românească,

Bucureşti, 1999.

Zăpârţan Marioara, Eficienţa cunoaşterii factorilor de personalitate în orientarea şcolară şi profesională a

elevilor, Editura Dacia, Cluj, 1990.

TINERII SI PROVOCARILE LUMII CONTEMPORANE

Prof. Pappa Daniela Dorina

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto

Dacă acceptăm ideea că adolescenţa este o etapă a perturbărilor, a confuziilor şi a

căutărilor, trebuie să acceptăm şi faptul că în această perioadă, psihicul adolescentului ―o ia de la

77

zero‖ şi încearcă să îşi găsească ―un rost‖, o formă de exprimare. Trăsăturile lui psihice şi

comportamentale se cimentează exact în perioada liceului şi ar putea rămâne ―agăţate‖ de

personalitatea acestuia, determinându-i şi comportamentul ulterior în viaţa matură. Cu alte

cuvinte, e posibil ca elevul care se simte persecutat de către profesori sau colegi pe timpul şcolii,

să dezvolte aceeaşi reacţie şi cu şefii sau colegii de muncă. Comportamentul agresiv poate

continua şi în perioada matură, în societate (de exemplu pe stadioanele de fotbal) sau, mai grav, în

familie unde fostului adolescent i se va cere să-şi asume sarcina de părinte. În mod similar, se

poate presupune şi că premiantul clasei va reuşi să-şi modeleze comportamentul şi atitudinea faţă

de societate astfel, încât să devină un om matur cu o familie şi o carieră de succes.

Trăirile, sentimentele, angoasele şi speranţele sunt identice tuturor liceenilor, fie că vorbim

de liceeni de la licee teoretice, industriale sau vocaţionale, din mediul urban sau rural. În mod

similar, fenomenul globalizării şi interacţiunile prin internet determină o apropiere până la

contopire a sistemelor de valori ale liceenilor din toată lumea, fie că vorbim despre liceenii din

Bucureşti, Tokio, Praga, Moscova sau Paris. Sunt sisteme de valori care nu sunt atât de

superficiale pe cât ar părea la prima vedere, cel puţin luate din perspectiva educatorului, a

părintelui dar, mai ales, a adolescentului. Pentru toţi, trecutul niciodată nu contează, trăiesc în mod

intens prezentul şi nu se gândesc decât arareori la viitor.

Valorile pe care tânărul le îmbrăţişează pot părea neglijabile sau „ciudate‖ pentru

persoanele mature. Unele valori au parte de o mai mare emfază şi sunt mai bine articulate (de

exemplu, loialitatea faţă de un grup, libertatea de expresie sau spiritul de aventură), iar altele sunt

mai vagi sau mai neinteresante (de exemplu, conştiinciozitatea, disciplina, loialitatea sau

toleranţa). Nici măcar calitatea învăţământului, propria devenire sau motivaţia pentru muncă (în

sensul învăţăturii) nu mai reprezintă o valoare importantă pentru licean atât timp cât şi sistemul

concurenţial pentru accederea în învăţământul superior nu mai există sau, în cel mai bun caz, este

extrem de atrofiat de mercantilism şi interese pe care le percepe şi adolescentul.

Prinşi între două identităţi, între ipostaza copilului şi aceea a adultului, căutându-şi propria

identitate, în drumul lor către maturizare adolescenţii vor răspunsuri la o serie de întrebări mărunte

din punctul de vedere al adultului, dar extrem de tulburătoare pentru ei, răspunsuri pe care nu le

caută la părinţi sau la rude, ci la prietenii de la şcoală sau din cartier, la eroii din revistele la modă

pe care le citesc, la vedetele mai mult sau mai puţin autentice promovate de mass-media. În

societatea actuală, supusă unui ritm rapid de dezvoltare, pe lângă provocările determinate de

78

trecerea prin această vârstă a contradicţiilor, apar alte provocări impuse de lumea contemporană.

Astfel, probleme legate de aspectul exterior (cum mă îmbrac, ce se poartă), de comunicarea cu

adulţii, de drepturi şi responsabilităţi, de preocupări pentru viitoarea carieră, de succesul sau

insuccesul şcolar, de întâlnirile sentimentale, de independenţă şi autonomie, de integrarea într-un

grup etc. se asociază cu schimbări ale mentalităţii societăţii şi acestea vor influenţa pozitiv sau

negativ dezvoltarea adolescentului: banii, situaţia materială a familiei care poate avea un rol

important în evoluţia spirituală a tânărului, ducând nu numai la obţinerea unor avantaje materiale,

ci şi la abordarea unei anumite atitudini a tânărului faţă de cei din jur; armele pot deveni un punct

de atracţie pentru unii adolescenţi care pot încerca să exercite control asupra celorlalţi prin forţă;

băutura, la modă la toate petrecerile adolescenţilor; drogurile şi substanţele etnobotanice devenite

cu adevărat o problemă în şcoala românească actuală; fumatul, homosexualitatea, internetul,

sinuciderea, tatuajele şi body-piercing-ul, violenţa şi agresivitatea, toate constituie doar o parte

dintre factorii care pot influenţa evoluţia tânărului în această perioadă şi pot avea consecinţe în

viaţa lui ulterioară, punându-şi amprenta asupra întregii lui vieţi.

Fără a avea pretenţia unei analize exhaustive asupra tuturor acestor probleme, vom încerca

în rândurile următoare să arătăm care pot fi efectele pe termen apropiat sau îndepărtat ale

îmbrăţişării de către tineri a unor asemenea provocări, pentru ei valori prost înţelese.

Despre conflictul între generaţii s-a vorbit dintotdeauna, mereu a existat o prăpastie între

adolescenţi şi generaţia adultă. Totuşi, se pare că în societatea actuală acest fenomen s-a acutizat,

poate şi datorită faptului că lumea s-a schimbat într-un ritm atât de rapid în ultimii 50 de ani, încât

generaţia adultă, respectiv vârstnică, nu mai face faţă schimbării, iar tinerii le reproşează deseori

că nici măcar nu încearcă să-i înţeleagă, pentru că se consideră atotştiutori, le dictează cum să se

îmbrace, cum să trăiască sau să gândească, ce să le placă şi ce nu. Dacă în foarte multe familii cu

adolescenţi apar probleme de comunicare, pe de altă parte trebuie spus că nici relaţia şcolii, a

profesorilor cu noul tip de adolescent nu este una mai bună şi asistăm la dificultăţi majore atât din

partea familiei, cât şi a şcolii în educarea noilor generaţii. Deseori, profesorii aud de la părinţi:

„Nu mai am ce să-i fac‖; „Nu vedeţi că e cu un cap mai înalt decât mine?‖; „Eu îl trimit la şcoală,

nu ştiu de ce nu ajunge la ore şi unde stă atâta timp‖; „Vine cu 2-3 ore mai devreme acasă şi spune

că nu s-au făcut ore, ba că a fost Ziua Armatei, ba că a fost Ziua Recoltei, ba că nu au venit

profesorii la ore‖ etc. Minciuna nevinovată este tipică adolescentului şi de multe ori el minte

pentru că există probleme de încredere între el şi părinţi, dacă nu pornim de la ideea că tânărul este

79

un mincinos patologic. Tânărul preferă să mintă atunci când se teme de reacţia părintelui şi se

supune riscului de a fi prins cu minciuna, dar nu va spune adevărul asumându-şi astfel

consecinţele, mai ales că este sigur că e puţin probabil să fie prins. Dacă părinţii ar recunoaşte

faptul că adolescentul minte mai ales din teamă şi ar încerca să construiască o relaţie bazată pe

încredere, în care adevărul să fie mai important decât pedeapsa, probabil că multe dintre

problemele cu care se confruntă tinerii s-ar rezolva mult mai uşor.

Atâta vreme cât adolescenţilor li se va impune un mod de viaţă într-un fel autoritar („Aşa

era pe vremea mea‖, „Bagă-ţi minţile în cap‖, „Când o să fii la casa ta atunci o să faci ce vrei,

acum faci ce-ţi spun eu‖, „Mai întâi şcoala şi apoi distracţia‖, „Noi facem multe sacrificii pentru

tine şi tu aşa ne răsplăteşti‖ etc.) cu siguranţă vor respinge toate normele de conduită pe care cei

mari se străduiesc să le impună şi, din păcate, mulţi dintre ei o pot apuca pe căi greşite,

distrugându-şi viaţa şi viitorul din convingerea că aşa îşi pot pedepsi părinţii. Cedând presiunii

unui grup sau încercând să se integreze într-un grup, pleacă de la ore, fură din casă bijuterii şi le

amanetează pentru bani, îşi cumpără băutură, ţigări sau droguri/etnobotanice, devin violenţi la

şcoală pentru că aici îşi pot manifesta furia, nemulţumirea, insatisfacţiile, devenind uneori de

necontrolat, intimidând şi terorizând de cele mai multe ori pe cei mai mici sau mai slabi, dar nu în

puţine cazuri chiar pe profesori.

Şcoala, ca instituţie socială educativă, este locul unde se întâlnesc tineri din medii sociale

diferite, este locul care preia problemele şi tensiunile familiale, conflictele şi dilemele societăţii în

general. Ne referim, desigur, la şcolile de stat, nu la cele particulare sau la acelea la care nu orice

elev are acces, unele dintre şcoli funcţionând ca nişte spaţii închise, ca nişte enclave sociale, de

exemplu licee ca „Jean Monnet‖ sau altele asemănătoare. Şcoala înseamnă şi respectarea unor

norme prevăzute în regulamentul şcolar, norme pe care din instinct tinerii le resping, le încalcă, se

revoltă împotriva lor. Nu este de mirare, aşadar, că micile acte de indisciplină şi neglijare a unor

reguli de conduită se transformă la un moment dat în agresivitate, în violenţă. Suntem cu toţii

conştienţi de faptul că mass-media promovează în mod frecvent comportamente agresive,

indecente, vulgare. Şi totuşi, chiar dacă acestea nu ar mai fi mediatizate, şcoala tot ar putea rămâne

locul unde se exprimă violenţa, pentru că asemenea comportamente sunt simptome ale unei

patologii sociale influenţate de mai mulţi factori: probleme în funcţionarea familiei, presiunea

grupului din care tinerii fac parte sau în care doresc să acceadă pentru a se simţi importanţi şi

apreciaţi, amestecarea valorilor cu nonvalorile, lipsa unei educaţii parentale adecvate etc. În

80

societatea consumeristă în care trăim, societate care promovează banul, prosperitatea financiară

dobândită pe căi obscure, nonvalorile capătă statut de valori autentice şi se numesc „vise‖,

„idealuri‖ (maşina bengoasă, vila, iubitul celebru, excursiile exotice, statutul de vip etc.), modelele

de reuşită socială sunt interpreţii de manele sau super-galacticii fotbalişti.

Totuşi, trebuie spus că nu toţi adolescenţii se aliază tablei de nonvalori a societăţii

moderne. Avem încă elevi care, supuşi aceluiaşi ritm de dezvoltare a societăţii şi aceloraşi

provocări, nu se lasă convinşi de elementele subculturii, ci reuşesc să discearnă între bine şi rău,

între valoare şi kitsch, între adevăr şi minciună, între adevăratul ideal de viaţă şi „visul‖ uşor de

obţinut prin bani sau aspect fizic. Poate părea surprinzător, dar există tineri care nu agreează nici

manelele, nici aşa-zisele şlagăre, ci preferă muzica veche, a anilor ‘70-‘80, există tineri atraşi de

muzică clasică sau simfonică, de pictură sau sculptură, de teatru, de literatură. Și există tineri

preocupați cu adevărat de viitorul lor, tineri care au deja un ideal încă de pe băncile liceului, tineri

care și-au creat deja un plan minuţios pentru a-şi atinge ţelurile. Iar aceşti tineri nu provin numai

din şcolile elitiste rămase fidele educaţiei, ci şi din şcolile care se confruntă cu probleme grave de

recuperare a copiilor cu risc de abandon şcolar, cu acte de agresivitate sau violenţă şi pentru care

principala problemă o constituie, de fapt, recuperarea socială, nu cea didactică sau academică.

În ciuda tuturor provocărilor impuse de lumea actuală, preocuparea permanentă a

profesorilor rămâne aceea de a-i învăţa pe adolescenţi să gândească atunci când sunt puşi în faţa

unei alegeri care presupune comportamente extreme sau de risc, să înţeleagă că viaţa este

importantă şi fragilă, să renunţe la principiul „E viaţa mea şi fac ce vreau cu ea‖. Printr-o bună

comunicare, prin deschiderea către lumea lor şi a problemelor cu care se confruntă, a frământărilor

pe care le trăiesc, totul devine posibil. Implicarea tinerilor cu probleme de comportament, cu risc

de abandon în activităţile extraşcolare (programe artistice, cercuri/ateliere culturale, activităţi de

voluntariat şi campanii umanitare, proiecte educaţionale vizând problematica drogurilor sau

acţiuni de protecţie a mediului, concursuri, festivaluri cu tematică diversă), organizarea unor

dezbateri privind alcoolul, fumatul, traficul de persoane, sexualitatea, drogurile sau noile

dependenţe (Internetul, calculatorul), toate, în definitiv, provocări ale lumii contemporane, pot

preveni şi combate comportamentele de risc. Dacă şcoala, poliţia, biserica, diferite organizaţii

nonguvernamentale naţionale şi europene iniţiază deja astfel de acţiuni pentru a veni în sprijinul

tinerilor, rămâne de văzut care ar fi aportul părinţilor în educarea propriilor copii. Sperăm că nu

81

doar acela de a nu se opune participării copiilor la astfel de activităţi, pentru că, să nu uităm, primii

paşi spre educaţie se fac în familie.

Bibliografie Abric, J.,(2002) Psihologia comunicării, Editura Polirom, Iaşi;

Baban, A.,(2001) Consiliere educaţionala, Editura Ardealul, Cluj-Napoca;

Băban, G., (2002), CONSILERE ŞI ORIENTARE, Editura Humanitas Educaţional,Bucureşti

STIMULAREA MOTIVATIEI PENTRU STUDIU

LA COPIII CU PROBLEME DE ADAPTARE SCOLARA

PROF.POENARU SILVIA

LICEUL TEHNOLOGIC DE TRANSPORTURI AUTO

PROF. DINCA SABINA

LICEUL TEHNOLOGIC DE TRANSPORTURI AUTO

MOTTO:‖De noi depinde ceea ce va fi si anume de fiecare individ separat,cu toate ca nici

un individ separat nu decide cursul istoriei.‖(Karl Jaspers).

Iata asadar un motto ce ne invita sa unim fortele pentru a decide ceea ce va fi, motto care

aparent nu si-ar avea locul in sfera de discutii despre modalitatile de a invinge inadaptarea scolara

,daca gandim lucrurile strict psihologic si anume trebuie tinut cont de faptul ca unele trasaturi si

potentiale psihologice,chiar nu pot fi schimbate, oricat de mult ne-am uni fortele,insa indraznesc

sa il folosesc impulsionata de ideea ca prin vointa si perseverenta ,chiar daca ―nu putem muta

muntii‖,macar ii putem urca si astfel explora.

Trecand la subiectul temei ,copiii cu probleme de adaptare,sunt tot copii,iar aceasta conditie a lor

,de cele mai multe ori nu depinde de ei si de capacitatea lor de a-si depasi aceasta conditie si

gandind lucrurile astfel acesti copii nu trebuie tratati cu compasiune excesiva,ci cu

responsabilitate,o responsabilitate care din punctual de vedere al dascalului se impune ca o

conditie impetuoasa in procesul instructiv-educativ ,conditie care desi nu ar trebui sa aiba la baza

compasiunea excesiva,ea trebuie alimentata din cand in cand de aceasta pentru a putea sa se

realizeze optim scopul final :INTEGRAREA SCOLARA SI SOCIALA. In continuare voi analiza

problema motivatiei pentru studiu la acesti copii,caci este bine cunoscut faptul ca exista carente in

ceea ce priveste motivatia ,numai daca o corelam cu inadaptarea scolara. Consider ca un prim

82

pas,in dezvoltarea motivatiei la acesti copii este relatia profesor-elev ca o consecinta impetuoasa

in procesul de relationare optim, proces ce sta la baza scopului final (integrarea), cat si la baza

procesului instructiv-educativ. O caracteristica importanta a relatiei profesor-elev ar trebui sa il

vizeze pe profesor , care trebuie sa fie un adevarat parinte spiritual al tuturor elevilor in general,si

al copiilor cu astfel de probleme in special si se stie foarte bine care sunt calitatile unui parinte

pentru copilul sau . Apoi ca si conditie care decurge din aceasta caracteristica,ar trebui sa stea

calitatile de bun psihopedagog al dascalului ,pentru a putea depasi cu succes ―barierele‖care apar

pe traseul educational. Ma voi opri in continuare asupra catorva astfel de obstacole care apar la

copiii cu probleme de adaptare scolara si asupra modalitatilor de a le depasi prin stimularea

motivatiei pentru studiu. Intrebarea care se pune este urmatoarea:ce legatura exista intre stimularea

motivatiei pentru studiu , problemele de adaptare ale copiilor ,pastrand cadrul de discutie al

prezentei teme si modalitatile de a le depasi.Pai,in primul rand,prin insesi caracteristica ei

definitorie ,motivatia pentru studiu poate sa ofere copilului acel impuls pozitiv care s ail faca sa

vada lucrurile intr-o nuanta favorabila atat procesului instructiv-educativ ,cat si asupra dezvoltarii

pozitive a personalitatii sale,personalitate care odata dezvoltata corespunzator ,ii poate facilita si o

adaptare mai buna in societate in general,cat si in scoala,in particular. Dintr-o proasta adaptare,

decurg mai multe consecinte nefaste ,consecinte ce pot fi privite ca si obstacole , cum ar fi: slaba

relationare atat in grupurile sociale in care fiinteaza ,cat si in grupul scolar , si de aici apar

implicit:

1.complexul de inferioritate,

2.retragerea sociala,

3.ramanerea in urma la invatatura,

4.abandonul scolar ,

5.incapacitatea de a duce la bun sfarsit anumite actiuni si chiar situatia in care acestea au fost

incepute ,nefinalizarea lor,

6.insatisfactii de tot genul si in cele din urma inadaptarea sociala.

1.complexul de inferioritate - in mod general,complexul de inferioritate nu corespunde cu

realitatea ,el apare ca o consecinta a neputintei de a realiza ceva.Dezvoltarea motivatiei pentru

studiu la copiii cu complex de inferioritate ,ar trebui sa vizeze in primul rand eliminarea

presupozitiei :-nu pot,nu voi putea niciodata sa duc la bun sfarsit actiunile acestea;ceilalti sunt mai

buni ca mine ,eu nu sunt bun de nimic.-Aceasta presupozitie blocheaza motivatia si deci

83

neputinta,iar motivatia odata blocata se instaleaza neputinta ,sub mai multe aspecte in grupul

scolar si deci,inadaptarea.

2.Retragerea sociala-Ca si consecinta a complexului de inferioritate ,apare si retragerea sociala a

copilului ,iar un astfel de copil nu va avea motivatie pentru studiu.Ca si modalitate de a indrepta

lucrurile ,atat sub aspect motivational,cat si social ,as propune in cazul retragerii sociale

,includerea copilului respectiv in anumite programe de consiliere si psihoterapie care sa aiba ca

scop final formarea unei atitudini realiste despre lume si viata care sa il ajute sa ia lucrurile ca

atare ,integrandu-se deci.

3.Ramanerea in urma la invatatura –se produce in cazul elevilor cu probleme de adaptare

,nu atat din slaba dotare intelectuala,ci chiar din insesi aceasta problema de adaptare .Cred ca aici

trebuie sa intervina cel mai bine rolul de psihopedagog al profesorului care uzand de metode

potrivite ,sa ii asigure elevului ―terenul‖favorabil pentru depasirea acestui obstacol,ex:stimularea

motivatiei prin depasirea tuturor consecintelor nefaste ale inadaptarii.Privit in ansamblu ,acest

proces de stimulare a motivatiei prin eliminarea consecintelor nefaste ,ar trebui sa aiba ca impuls

principal trasarea unei viziuni pozitive despre locul si rolul individului in viata ,despre

posibilitatile pozitive si pline de satisfactie pe care le poate aduce integrarea in societate.Cu alte

cuvinte,ramanerea in urma la invatatura ,in cazul copiilor cu probleme de adaptare ,trebuie depasita

printr-o viziune optimista despre viitor.Odata instalata aceasta viziune optimista despre viitor

,consider ca elevul devine motivat pozitiv ,iar impulsul despre care vorbeam mai sus isi atinge

telul sau nobil si pozitiv.

4.Abandonul scolar-apare intr-o modalitate similara ca si la ramanerea in urma la invatatura,

constituind finalitatea consecintelor negative ale problemelor de adaptare scolara.As aminti

aceeasi modalitate de depasire a acestui obstacol sau mare pericol, deci prin trasarea unei viziuni

optimiste despre viitor.

5.Neputinta de a incepe si finaliza actiunile scolare, cat si sociale. Stimularea motivatiei aici

trebuie sa vizeze stima de sine , constituirea unei imagini pozitive despre propria persoana, in asa

fel incat sa fie depasite presupozitiile:eu nu pot,nu voi putea niciodata.

6.Insatisfactii de tot felul –consider ca aici intervine cel mai bine stimularea motivatiei prin

viziunea de care vorbeam mai sus legata atat de viitorul luminos si prosper cat si de viziunea

pozitiva despre rolul si locul individului in lume si viata,cu alte cuvinte insatisfactia pe care

copilul cu probleme de adaptare scolara o simte in prezent va deveni satisfactie in viitorul ce se

84

vrea a fi luminos si prosper, cu o singura conditie:sa invete.In incercarea de a finaliza discutia

referitoare la aceasta problema ,as dori sa amintesc despre acei ―inadaptati social‖care prezinta

comportament deviant care se manifesta in mediul scolar si cateva modalitati de stimulare a

motivatiei pentru studiu la aceasta categorie. Copilul cu comportament deviant este(trebuie sa

recunoastem asta)de cele mai multe ori marginalizat in grupul scolar atat de catre colegi,dar si de

catre cadrul didactic, care il vede ca pe o povara,trimitandu-l astfel la cabinetul de consiliere

scolar,considerand ca responsabilitatea in remedierea comportamentului ii revine doar

consilierului scolar, uitandu-si rolul de parinte spiritual, tratandu-l ca pe un obiect al muncii, un

instrument ,nu cum este normal,ca si copil/elev. Acest dascal trebuie sa lucreze in echipa atat cu

consilierul scolar cat si cu ceilalti colegi, iar aceasta echipa sa inteleaga comportamentul deviant

de asa maniera incat stimularea motivatiei pentru studiu sa aiba ca scop final depasirea

comportamentului deviant ,in ciuda faptului ca acest comportament presupune de cele mai multe

ori violenta si rebelitate.Copilul/elevul trebuie invatat cu calm si intelegere sa isi inteleaga propriul

comportament violent,deviant si rebel .Intelegerea de catre copil a propriului comportament

deviant,constientizarea consecintelor nefaste ale acestuia ,precum si beneficiile pe care le va avea

in urma renuntarii la acest comportament constituie una dintre cele mai importante modalitati de

stimulare a motivatiei pentru studiu prin formarea, constientizarea si manifestarea ideii de

responsabilitate scolara si sociala.Concluzionand , dezvoltarea motivatiei pentru studiu la copiii cu

probleme de adaptare scolara,este o problema reala a procesului instructiv-educativ, care trebuie

tratata cu mare responsabilitate de catre dascali pentru a se putea produce o integrare sociala si

profesionala corespunzatoare .

Bibliografie: Consiliere si orientare-Ghid de educatie pentru cariera, Gabriela Lemeni, Mircea Miclea, Ed. ASCR, 2010

Consiliere educationala. Ghid metodologic pentru orele de dirigentie si consiliere, Adriana Baban, Ed.

ASCR

Creştere, schimbare, dezvoltare personală.Ghid pentru consiliere şi orientare- Anca Popovici, Ed. Sinapsi

CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII

CONSILIERE ŞI ORIENTARE. MODULUL EDUCAŢIA PENTRU CARIERĂ

Profesor DANIELA MARIA POPA

Liceul Teoretic „Tudor Arghezi” Craiova

85

Programa pentru Curriculum la Decizia Şcolii - CDŞ "Educaţia pentru carieră" se

adresează adolescenţilor aflaţi într-o formă de învăţământ de la toate filierele: teoretică,

tehnologică, vocaţională şi din învăţământul profesional, constituind un instrument util pentru

trasarea ulterioară a parcursului inserţiei lor pe piaţa muncii, din perspectiva autocunoaşterii.

Experienţele anterioare influenţează nevoile şi interesele actuale ale elevilor noştri, constituind

demersuri importante în reperele socio-profesionale ale acestora, influenţând opiniile personale,

aşteptările colegilor, profesorilor, părinţilor, rudelor, altor persoane semnificative, iar societatea

poate avea un impact determinant în conturarea deciziilor cu privire la carieră. Fiecare conţinut

prezentat debutează cu un motto, având incluse un set de activităţi care conţin exerciţii ale căror

obiective, scenarii şi analize sunt detaliate pe larg. Includerea exerciţiilor prezentate în CDŞ-ul

"Educaţia pentru carieră" este o recomandare utilă atât pentru o mai bună cunoaştere a elevilor,

pentru completarea portofoliului personal al acestora, constituind o premisă pentru optimizarea

comunicării eficiente şcoală-familie-societate. Problema consilierii pentru carieră este una

esenţială, cu atât mai mult cu cât exigenţele tinerilor faţă de ei înşişi şi faţă de lumea în care trăiesc

sunt din ce în ce mai mari. Centrarea pe componentele esenţiale ale personalităţii, pe relaţie, pe

analiza de nevoi, pe dezvoltare de abilităţi, capacităţi, competenţe-cheie necesare pregătirii pentru

o bună integrare socio-profesională, determină corelarea conţinuturilor curriculare la decizia şcolii

cu opţiunile elevilor, viitori profesionişti pe piaţa muncii europene.

Dezvoltarea carierei este un proces continuu, o succesiune de alegeri, aceste schimbări în

aria intereselor fiind generate de schimbările care apar atât în plan personal cât şi în plan

profesional. Luarea deciziei şi planificarea dezvoltării carierei este un proces care poate fi învăţat

şi aplicat de-a lungul vieţii, în contextul implicării multitudinii de factori ca: interese, aptitudini,

achiziţii şcolare, deprinderi, nevoi, valori, imagine de sine, alţi factori subiectivi. Mitul unei

singure ―profesii potrivite‖ este exclusivist şi inexact: orice persoană poate avea succes şi

satisfacţii profesionale în multe ocupaţii sau domenii profesionale. Imaginea de sine pozitivă,

realistă şi încrederea în forţele proprii are o importanţă particulară în conturarea opţiunilor şi

dezvoltarea carierei unei persoane. Şansa poate fi şi ―pregătită‖, ci nu doar aşteptată, atitudinea

personală pro-activă măreşte rata de succes în dezvoltarea carierei. [Băban, A. - Consilierea

educaţională],

86

Obiectivele operaţionale ale tematicii orelor de "Consilere şi orientare" se referă la:

a)cunoaşterea de sine în planul resurselor intelectuale, abilităţilor, deprinderilor, aptitudinilor;

b)socializarea vocaţională, familiarizarea cu diverse tipuri de profesii şi clarificarea opţiunii

tinerilor privind viitoarea profesie;

c)formarea capacităţii de a lua propriile decizii privind viitoarea carieră;

d)optimizarea eficienţei personale prin consiliere şi asistenţă psihopedagogică.

Metodele şi tehnicile folosite în procesul consilierii carierei sunt: teste, chestionare sau

inventare de aptitudini(intelectuale, verbale, numerice, de raţionament, viteză a reacţiilor, pentru

evidenţierea talentelor speciale) de personalitate, de interese şi nevoi speciale, despre valori şi

atitudini, de evaluare a "achiziţiilor academice(deprinderi şi stiluri de învăţare), de relaţionare

interpersonală, pentru dezvoltarea carierei(antrenarea/maturizarea în luarea deciziilor)." [Brătianu,

C. - Managementul schimbării în educaţie]

Aceste instrumente pot să-i ajute pe elevi în:

-cunoaşterea capacităţilor personale: a aptitudinilor, a abilităţilor, deprinderilor;

-identificarea filierei de educaţie şi formare profesională în consens cu proiectele şi resursele lor

cu privire la carieră in contexte concrete de viaţă;

-identificarea alternativelor ocupaţionale complementare structurilor de interese, aptitudini şi

caracteristici dominante de personalitate;

-conturarea pozitivă şi realistă a imaginii de sine;

-identificarea cauzelor, natura şi amploarea barierelor/blocajelor decizionale în aria ocupaţiilor;

-maturizarea decizională şi a autonomiei în planificarea dezvoltării carierei;

-compensarea lipsei de informaţii, a informaţiilor incomplete sau eronate şi atenuarea

stereotipurilor cu privire la piaţa muncii.

Eşalonarea activităţilor şi tematicilor propuse, pe etape, orientativ, poate fi:

Semestrul I:

-activităţi şi tematici care să vizeze cunoaşterea de sine, autocunoaşterea în planul resurselor,

capacităţilor; conturarea imaginii de sine;

-activităţi de informare, orientare şi consiliere privind cariera(informare privind reţeaua şcolară şi

planul de şcolarizare pentru anul şcolar următor, precum şi asupra registrului ocupaţional la nivel

judeţean sau naţional);

-familiarizarea elevilor cu conceptele de opţiune, decizie, planificarea carierei, planul de carieră.

87

Semestrul al II-lea:

-definitivarea opţiunilor privind viitorul traseu profesional şi scolar;

-informarea elevilor privind lumea profesiilor, analiza profilelor ocupaţionale, a tendinţelor de pe

piaţa ofertelor de muncă, etc.

-pregătirea elevilor din anii terminali prin familiarizarea cu instrumentele de acces necesare pe

piaţa muncii: CV, scrisoarea de intenţie, recomandări, interviu de angajare.

Derularea mai multor programe şi proiecte educative prin cooptarea elevilor în echipe,

dezvoltând abilităţi de comunicare şi asumare de roluri şi responsabilităţi, metodele diversificate,

de ameliorare/dezvoltare şcolară, dezvoltarea unor modele de parteneriat şcoală–comunitate,

şcoală–părinţi, şcoală şi alţi actori sociali, construirea unor reţele de tip colaborativ între şcoli şi

alte instituţii implicate în educaţie, atragerea elevilor la decizia privind propriul parcurs şcolar

contribuie la inserţia socio-profesională a absolvenţilor noştri pe piaţa muncii.

Bibliografie: Băban, Adriana - Consilierea educaţională, Editura PSINET, Cluj, 2001

Brătianu, Constantin. - Managementul schimbării în educaţie - suport de curs, S.N.S.P.A, Bucureşti, 2005

CONDUITE DIDACTICE ÎN EVALUAREA REZULTATELOR ŞCOLARE

Prof. Jana Popa

Colegiul Tehnic Dorin Pavel, Alba Iulia

Evaluarea rezultatelor şcolare, ca acţiune componentă a procesului didactic şi ca atribut

principal al educatorului, generează variate atitudini şi moduri de lucru din partea educatorilor.

Acestea pot fi înscrise pe o scală ale cărei poziţii extreme sunt marcate, pe de o parte, de

„fetişizarea‖ rolului acestei acţiuni în contextul actului didactic, atribuindu-i funcţii pe care, în

fapt, nu le poate realiza, iar, pe de altă parte, considerând-o ca fiind lipsită de importanţă pentru

derularea predării şi învăţării.

Evidenţierea, din perspectiva unui criteriu unic, a celor mai importante din conduitele

dezvoltate de educatori în evaluarea performanţelor elevilor pare imposibilă sau cel puţin foarte

anevoioasă. De aceea, este de preferat abordarea lor în mai multe planuri.

Rolul evaluării în activitatea şcolară. Din perspectiva locului pe care evaluarea îl deţine în

activitatea şcolară, unii educatori consideră evaluarea ca având un rol decisiv pentru eficacitatea

88

procesului de învăţământ şi pentru angajarea elevilor într-o activitate de învăţare susţinută. Din

aceasta decurg numeroase consecinţe. După cum observă Ch. Delorme, „activitatea de evaluare

este plasată sub responsabilitatea adultului formator, care este singurul abilitat de a o realiza, iar

elevul se află într-o poziţie de dependenţă în ceea ce priveşte aprecierea activităţii sale. Şi, dacă

această atitudine a elevului devine o obişnuinţă - conchide autorul citat - ea poate antrena efecte

asupra motivaţiei, care va fi redusă la dobândirea unei aprecieri imediate, la învăţare pentru

examinare şi pentru obţinerea unei aprecieri favorabile‖.

Atitudinea opusă este de subestimare a rolurilor pe care evaluarea este menită să le

îndeplinească în ansamblul activităţii şi se exprimă în realizarea superficială a acestei activităţi, ca

un fapt aflat la discreţia totală a evaluatorului sau, în cel mai bun caz, realizată exclusiv ca

acţiune de constatare şi de sancţionare, pozitivă/negativă, a performanţelor elevilor.

Teoretic, se argumentează că, în condiţiile în care educatorul realizează contacte de lucru

cu elevii săi pe parcursul activităţii de instruire, poate cunoaşte bine nivelul de pregătire şi

progresele elevilor săi, ceea ce poate fi adevărat. În consecinţă, se consideră că, chiar şi numai pe

baza activităţii de instruire a elevilor, profesorul este în măsură să realizeze o apreciere de

ansamblu temeinică a acestora, fără să fie nevoie să recurgă la proceduri sistematice de verificare a

cunoştinţelor acumulate şi a capacităţilor formate. În acest caz, este ignorat faptul că un proces de

instruire care ignoră conexiunile inverse (feed-back-ul), pe care evaluarea performanţelor şcolare

le realizează, îşi diminuează substanţial posibilităţile de reglare/autoreglare atât a predării, cât şi a

învăţării.

Apreciem că atitudinea dezirabilă constă în utilizarea raţională a timpului de învăţământ,

sub raportul ponderii proceselor de instruire, învăţare, evaluare şi realizarea celor din urmă astfel

încât să susţină şi să regleze predarea, să potenţeze activitatea de învăţare.

Evaluarea şi autoritatea educatorului. Stilul mai mult sau mai puţin autoritar pe care

educatorul îl promovează în conducerea procesului didactic şi, în particular, în relaţia cu elevii se

reflectă şi în planul evaluării performanţelor elevilor. În stilul de învăţământ promovat de unii

profesori, acţiunile de evaluare a performanţelor elevilor sunt întreprinse ca mijloc de întărire a

autorităţii acestora faţă de elevi, bazată pe constrângere şi intimidare. De obicei, acest stil se

exprimă într-o verificare agresivă a pregătirii elevilor, concretizată în intenţia vădită de „a-i

surprinde‖ când nu au învăţat, gata să sancţioneze prin notă orice scăpare, eroare sau lacună în

cunoştinţele solicitate, ca şi în aprecierea mai severă decât ar trebui a pregătirii elevilor. Alţi

89

profesori, dimpotrivă, adoptă atitudini mai „înţelegătoare‖, manifestă indulgenţă în aprecierea

rezultatelor obţinute de elevi, tinzând să fie „de treabă‖, cu intenţia de a câştiga simpatia elevilor.

În fapt, de cele mai multe ori, ambele stiluri produc efecte contrarii celor scontate. Astfel,

stilul agresiv în evaluare, mai ales în condiţiile evaluărilor realizate pe parcursul programului,

provoacă nelinişti permanente teama de a fi examinat şi judecat constituind o sursă continuă de

stres. Totodată, aceasta îi îndeamnă pe elevi să-şi ascundă lipsa de pregătire şi dificultăţile în

învăţare pe care le întâmpină. În schimb, atitudinea tolerantă şi indulgentă în evaluare nu

stimulează activitatea de învăţare, invită la lene intelectuală, generează un sentiment de suficienţă

şi o atitudine de minimă rezistenţă, declanşează tendinţa elevilor de a exploata generozitatea

profesorilor.

Experienţa în domeniu acreditează eficacitatea stilului de evaluare caracterizat prin

exigenţă raţională, care stimulează angajarea elevului în efortul pe care îl implică învăţarea şi, în

acelaşi timp, prin înţelegerea de către profesor a dificultăţilor pe care le întâmpină elevii, însoţită

de sprijinul necesar acordat de profesor.

Obsesia evaluării. O atitudine caracteristică unor educatori constă în ceea ce se poate numi

obsesia evaluării, exprimată în preocuparea, pozitivă de altfel, pentru realizarea funcţiilor

evaluării în ceea ce priveşte ameliorarea învăţării şi certificarea adecvată a pregătirii elevilor, dar

marcată de tendinţa (negativă) de a verifica foarte des activitatea acestora. Preocuparea în sine nu

poate fi decât pozitivă, ţinând seama de faptul că, pe această cale, se formează obişnuinţa elevilor

de a învăţa sistematic şi se asigură certificării finale (mediei semestriale) o fidelitate mai înaltă şi

mai multă credibilitate. De fapt, tocmai datorită acestor efecte pe care le produce, atitudinea în

discuţie este stimulată şi prin cerinţa administrativă - devenită şi ea obsesivă -, aceea a „ritmicităţii

notării‖.

Comportamentul de acest tip produce însă şi efecte nedorite: conferă verificării o notă de

agresivitate, face să crească timpul utilizat pentru evaluări şi, în consecinţă, diminuează timpul

necesar predării/învăţării.

Ce se evaluează? Stilurile promovate de educatori ca evaluatori se disting şi prin orientarea

pe care o conferă acţiunilor evaluative sub raportul a ceea ce constituie, preponderent, obiect al

evaluărilor. Din acest punct de vedere, poate fi considerată ca dominantă conduita centrată pe

cunoştinţe acumulate, fiind mai puţin evaluate capacităţi şi atitudini formate, în general, mai puţin

efecte formative ale activităţii instructiv-educative. În condiţiile în care în planul obiectivelor

90

educaţiei accentul se deplasează pe dezvoltarea capacităţilor intelectuale şi a celor aplicative ale

celor instruiţi, devine necesar ca această orientare să se reflecte şi în acţiunile de evaluare a

performanţelor elevilor.

BIBLIOGRAFIE

Jinga , I., Istrate Elena, Manual de pedagogie, Editura All, Bucureşti, 2006.

Joiţa Elena, Ilie, E., Vlad, M., Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară pentru examenele de definitivare

şi obţinerea gradului didactic II, Editura Arves, Bucureşti, 2003.

Radu, I.T., Ezechil, L., Pedagogie – Fundamente teoretice, Editura V&I Integral, Bucuresti, 2002.

http://www.tvet.ro

MODALITĂȚI DE DEZVOLTARE A COMPETENȚELOR TIC ȘI

ANTREPRENORIALE

ÎN RÂNDUL TINERILOR

Profesor Mihaela Carmen Popa,

Manager proiect

Liceul “Matei Basarab”

În perioada 3 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2012, Liceul “Matei Basarab” din Craiova

a implementat proiectul POSDRU/17/1.1/G/30148, cu titlul Acces la educaţie de calitate şi

competenţe cheie pentru elevii din grupurile dezavantajate, asistența financiară nerambursabilă

fiind de 1441500,62 lei, iar valoarea totală a proiectului a fost de 1470919,00 lei.

Prin activităţile derulate, timp de doi ani, în cadrul proiectului, s-a avut în vedere atingerea

obiectivului general, şi anume:

“Creșterea nivelului de educație şi pregătire profesională pentru 180 de elevi din învățământul

liceal, profesional și tehnic doljean, dezavantajați de situația materială precară, prin promovarea

culturii antreprenoriale și prin certificarea achizițiilor de competențe profesionale cheie în

utilizarea computerului.”

Prin proiect membrii grupului ţintă au avut acces la informaţii de ultimă oră în domeniul

IT, ceea ce va permite acestora să acceadă ulterior mult mai uşor pe piaţa muncii, în acord cu

scopul proiectului:

“Facilitarea tranziţiei şi accesul elevilor pe piaţa muncii, urmărindu-se crearea unei baze pentru

învăţarea pe tot parcursul vieţii.

Proiectul a fost implementat de Liceul “Matei Basarab”, în calitate de beneficiar, în

parteneriat cu Liceul “Traian Vuia” şi Liceul Tehnologic de “Transporturi Auto” Craiova,

91

grupul țintă fiind format din 180 de elevi de la cele trei licee din Craiova, elevi cu un venit net pe

membru de familie cel mult 500 lei.

Obiective specifice urmărite au fost:

- Orientarea şi consilierea în vederea alegerii unei cariere pentru grupul țintă;

- Abilităţi antreprenoriale şi de cetăţenie activă dezvoltate pentru 180 elevi prin cursuri având

caracter aplicativ, care să furnizeze instrumentele de bază pentru iniţierea unor activităţi având

caracter antreprenorial la momentul inserţiei pe piaţa muncii;

- Educaţia iniţială a elevilor completată prin cursuri care certifică la nivel internaţional

aptitudinile de operare pe calculator, în vederea asigurării de şanse egale pe piaţa europeană a

muncii;

- Certificarea competențelor în utilizarea calculatorului pentru cel puțin 75% dintre cursanți;

- O mai bună corelare cu nevoile pieţei muncii şi societăţii bazate pe cunoaştere completând

oferta de educație şi formare profesională iniţială cu informaţii în domeniul antreprenoriatului şi

competenţe relevante pentru piaţa muncii – TIC;

- Consolidarea parteneriatului între instituţiile de învăţământ implicate în proiect pentru a

dezvolta un învăţământ eficient, incluziv şi în concordanţă cu cerinţele pieţei muncii în Uniunea

Europeană.

1. CURSURI DESFĂȘURATE ÎN CADRUL PROIECTULUI:

1. ECDL este un curs care a avut ca scop obţinerea Permisului European de Conducere a

Computerului

2. „Vreau să am o carieră” este un curs care a avut ca scop orientarea și consilierea în carieră a

elevilor, prin aplicații ce au conţinut tehnici de căutare a unui loc de muncă

3. “Promovarea antreprenoriatului în rândul tinerilor” este un curs al cărui scop l-a

reprezentat dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale şi de cetăţenie activă pentru cursanţi, prin

activităţi extracurriculare având caracter aplicativ, care să furnizeze instrumentele de bază

pentru iniţierea unor activităţi având caracter antreprenorial la momentul inserţiei pe piaţa

muncii.

2. VALOARE ADĂUGATĂ ȘI REZULTATELE PROIECTULUI

Prin proiect membrilor grupului ținta li s-a facilitat accesul la informații de ultimă oră în

domeniul IT, ceea ce va permite acestora să acceadă ulterior mult mai ușor pe piața muncii. Un

deținător al certificatului ECDL are siguranța recunoașterii capacităților și competențelor sale

92

peste tot în Europa, mai ales în contextul extinderii UE și aderării la piața de muncă europeană.

Permisul european de conducere a computerului (ECDL – European Computer Driving Licence)

este cel mai important și cel mai răspândit standard de certificare pentru un utilizator de computer

recunoscut la nivel internațional și atestă faptul că deținătorul lui posedă cunoștințe de bază despre

tehnologia Informației (IT) și poate utiliza în mod eficient un calculator.

Beneficiarul și-a extins cu 30% activitatea și pentru persoanele dezavantajate din punct de

vedere social, oferind astfel egalitate de șanse tuturor celor care vor sa obțină un certificat

ECDL;

Din cei 180 de elevi participanți la proiect, 114 au fost din mediul rural și 64 din

mediul urban; din cei 180 de elevi participanți la proiect, 104 au fost din rândul celor

care au avut bursa Bani de liceu (deci cu venituri mici);

- Prin cursurile oferite după terminarea proiectului de către aplicant și altor persoane, va

creste cu 20% nivelul calitativ al competențelor acumulate de către participanții la cursuri.

În prezent Liceul “Matei Basarab”, beneficiarul proiectului, ca Centru ECDL

acreditat din 2005, și Oracle Academy, oferă formare în domeniu, atât pentru elevii

de liceu (și de la alte unități de învățământ decât cei de la beneficiar), cât și pentru

adulți;

- Partenerii și-au dezvoltat cu 10% know-how-ul in domeniul formarii profesionale. De

asemenea și-au îmbunătățit experiența în implementarea de proiecte cu finanțare

europeană, dar mai ales în crearea și gestionarea unor parteneriate eficiente între actorii

implicați în domeniul educației, acesta fiind un element de bază pentru dezvoltarea socio-

economică la nivelul regiunii, educația fiind baza formării unui individ;

Beneficiarul: și-a dezvoltat capacitatea instituțională prin creșterea puterii de absorbție a

fondurilor; promovează egalitatea de șanse, în special pentru persoanele defavorizate pe

piața muncii; își consolidează poziția ca furnizor de formare și asistență autorizată la nivel

local și regional;

Cursanții: și-au dezvoltat abilitățile și competențele, în funcție de nevoile actuale și de

perspectivă pe piața muncii; își vor spori posibilitățile de angajare;

Cursanții: procentul de 95% de elevi de liceu din cei care au făcut parte din grupul

țintă și au obținut certificatul ECDL, este relevant în acest sens, având în vedere că,

prin proiect ne-am propus 75%;

93

Elevii din grupul țintă nu au mai susținut proba de Competențe digitale la examenul

național de bacalaureat, deoarece certificatul ECDL obținut prin proiect echivalează

cu nivelul de competențe digitale – Utilizator experimentat.

Partenerii: înregistrează o cerere crescuta pentru noi parteneriate; își sporesc capacitatea

internă de a promova dezvoltarea resurselor umane

3. RELEVANȚA IMPLEMENTĂRII PROIECTULUI

Activitățile și obiectivele au contribuit la soluționarea necesităților specifice grupului țintă astfel:

Vor crește și vor valida competențele în TIC ale celor 180 elevi, au format abilități

antreprenoriale facilitând inserția și consolidarea pe piața muncii;

Au dezvoltat abilitățile și competențele în funcție de nevoile actuale și de perspectiva pe

piața muncii, extinderea competențelor profesionale şi eficientizarea învățământului

profesional și tehnic, instrumente menite să crească nivelul de performanță, armonizarea

pregătirii inițiale cu cerințele unei piețe dinamice, conștientizarea privind necesitatea FPC;

Se va îmbunătății gradul de adaptabilitate al elevilor dezavantajați, asigurând egalitatea de

șanse la o educație de calitate (au obținut un certificat de competențe recunoscut la

nivel european fără să-l plătească);

Au crescut șansele de angajare în UE pentru tot grupul țintă.

Având în vedere succesul implementării acestui proiect, prin care, pe lângă elevii din

grupul țintă care au beneficiat de o consolidare a formării inițiale și de obținerea de noi

competențe, diferite de cele din învățământul tradițional, putem spune, că și membrii echipei de

implementare al unui astfel de proiect cofinanţat din Fondul Social European sunt, în egală

măsură, câștigătorii unor experiențe și abilități manageriale sau de lucru în echipă, motiv pentru

care, încurajăm și sprijinim cadrele didactice să acceseze și să implementeze proiecte cu finanțare

europeană.

Închei, pentru a pune în evidență caracterul inovativ al proiectului nostru, citând-o pe

doamna Elena Chiru, director programe educaţionale ECDL ROMANIA, prezentă la Conferința

privind stadiul proiectului, desfășurată, la Craiova, în data de 19 iulie 2011:

„În acest moment, este singurul proiect social din ţară care să aibă ca finalitate

obţinerea de către elevi, în şcoală, a permisului european de conducere a computerului. Este o

şansă pentru copiii foarte săraci, care nu au de unde să cheltuiască bani pe instruire în afara

orelor de la clasă, să îşi îmbunătăţească portofoliul educaţional“.

94

Bibliografie: www.mbasarab-aec.ro

ȘCOALA FACTOR DE DECIZIE ÎN ORIENTAREA PENTRU CARIERĂ A

ELEVILOR

Prof. POPESCU IOANA

C.N.E “ GH CHIȚU ” CRAIOVA

Misiunea sistemului educaţional poate fi văzută ca atingerea standardelor calitative

ale educaţiei prin realizarea procesului de ghidare şi consiliere în carieră a elevilor din

învăţămîntul preuniversitar, orientat spre susţinerea persoanei în identificarea modalităţilor

eficiente de autorealizare prin profesie.

Educaţia, învăţămîntul, activitatea profesională, cariera sunt aspecte cheie ale activităţii

omului în devenire. Mediul şcolar, profesional şi academic asigură tuturor elevilor, studenţilor

posibilităţi să-şi formeze o cultura generală şi de specilitate, pentru a avea acces la diverse

domenii profesionale. Însă tendinţa continuă a schimbărilor sociale plasează omul în faţa unor

decizii personale vizavi de „profesiile cu viitor‖.

Educarea elevilor în vederea alegerii carierei este, în esenţă, un aspect principal al educaţiei

generale pe care o asigură şcoala. Ea presupune însuşirea unui ansamblu de cunoştinţe cu privire

la diversele domenii ale realităţii, formarea de abilităţi şi deprinderi, dezvoltarea unor interese

multilaterale şi profesionale dominante, dezvoltarea aptitudinilor generale şi speciale, formarea

atitudinilor pozitive faţă de muncă, dezvoltarea motivaţiei superioare şi a idealului profesional,

formarea trăsăturilor volitiv-caracteriale pozitive necesare în exercitarea diverselor profesiuni

pentru care optează elevii etc.

Școala este locul unde elevul își atinge dezvoltarea abilităților intelectuale, morale, civice

de lucru în echipă pentru a se integra în mediul social concurențial.

Școala are un rol essential în pregătirea tinerilor pentru viață. Dar pentru a ajunge la locul de

muncă elevul trebuie să-și formeze competențe pentru a se integra. De aceea școala prin profesorii

ei are misiunea de a forma adolescentul pentru lumea de mâine.

95

Rolul profesorului rămâne mereu în prim plan în opera de formare a personalității elevilor

începând cu formarea de conduite externe până la formularea aspirațiilor și idealurilor lor în viață.

Școala urmărește să formeze elevii astfel încât să fie capabili să se integreze socio-profesional să

învețe pe tot parcursul vieții.

Școala își propune să ofere servicii de educație și formare profesională în conformitate cu

cerințele comunității locale și cu dinamica pieței muncii.

Orientarea școlară urmărește accesul elevilor spre acele instituții școlare care sunt potrivite

aspirațiilor și posibilităților lor și sunt în concordanță cu cariera profesională pe care o doresc să o

aibă la terminarea școlii. Orientarea pentru carieră în cadrul școlilor este obligatorie și se bazează

pe o serie de factori precum:

- Cunoașterea potențialului individual

- Informarea despre profesii și piața muncii și oportunitățile sistemului educational

- Formarea sistemului de atitudini , valori și competențe, necesare integrării socio-

profesionale

Schimbările ce au loc în societatea contemporană contribuie evident şi asupra domeniului

de alegere a carierei, astfel încît în viitorul apropiat consilierea şi orientarea şcolară, profesională

va trebui să facă faţă şi următoarelor categorii de provocări şi situaţii noi:

-globalizarea pieţei forţei de muncă;

- creşterea surplusului de forţă de munca şi, mai ales, a celei tinere;

- extinderea sistemului economiei de piaţă în majoritatea ţărilor lumii;

- transformarea organizatională a locului de muncă;

- creşterea importanţei cunoştintelor, aptitudinilor de lectură, de calcul, comunicare, a

alfabetizării informaţionale şi învăţării continue;

- creşterea demografică;

- punerea în aplicare a noilor politici guvernamentale cu privire la dezvoltarea

economică, şcolarizare şi formare profesională.

Alegerea școlii pe care o urmează tinerii din zilele noastre se face, în mare măsură,

conform aprecierii dorințelor tinerilor, fie că ei consideră că aceste școli le vor asigura o

calificare/meserie de viitor, care să le permită găsirea unui loc de muncă, fie că așa au considerat

că este mai bine pentru ei.

96

Dinamica pieţii muncii crează uneori confuzii între: cererile şi ofertele de angajare;

competenţele profesionale formate la viitorul specialist şi cele pretinse de angajator etc.

Ţările dezvoltate cu o economie de piaţă avansată dau prioritate procesului de dezvoltare a

capitalului uman existent prin diverse programe educaţionale (formale, non-formale, informale)

burse, asistenţă educaţională şi vocaţională. Productivitatea socială a muncii este reflectată prin

investiţiile mari pe care le face statul în procesul de instruire şi asigurarea acestui proces cu

suficiente resurse în favoarea calităţii şi competenţei viitorilor specialişti.

Viitorul socio-profesional, economic şi cultural al ţării este „consecinţa‖ prezentului, în

termeni de investiţie în educaţie, formare şi dezvoltare a resurselor umane, or idealul educaţional

presupune structurarea şi formarea personalităţii, apte de a se integra socio-profesional, rezultanta

unui act judicios de consiliere în carieră.

Bibliogafie: Marcu A, Dumitrescu C; Orientare și consiliere pentru carieră în politicile pentru tineret,

Oradea 2006

Popa A, ș.a..Tinerii și incluziunea pe piața muncii, nevoi, așteptări, soluții, obstacole. Studiu al ANBCC,

București 2010

Dinu G, Smeurean M, Petrescu M.C, Dima D; Manualul consilierului VIA, Brașov 2011

Câmpean C, Constantin P, Mihalache E, Resurse și nevoi de suport în integrarea socială a copiilor și

tinerilor. Raport de cercetare, 2010

O CARIERĂ DE SUCCES

Prof. Popescu Eugen

Colegiul ”Ştefan Odobleja”, Craiova

Fiecare dintre noi visează să aibă succes în profesia lui, să îşi atingă obiectivele

profesionale şi să aibă cariera la care a visat. Cu toate că muncim din greu, nu întotdeauna avem

succes sau satisfactie profesională. Uneori ne explicăm realizările cuiva spunându-ne: „e omul

cuiva‖ sau „a avut noroc‖. Este suficient să aşteptăm ca succesul să ne surâdă? Este suficient să ne

facem munca bine, pentru a evolua în cariera noastră? Uităm foarte des că oamenii de succes au

muncit din greu ca să ajungă acolo unde sunt în momentul de faţă. De obicei nu vedem eforturile

lor, vedem numai rezultatul final şi ne dorim ceea ce ei au acum.

97

Care sunt trăsăturile oamenilor de succes? În primul rând ei au energie şi cred în succes.

Sunt încrezători, curajoşi, optimişti. Se comportă ca şi cum norocul ar fi mereu de partea lor. Dar

în loc să tindem să ne dezvoltăm calităţile şi să ne schimbăm comportamentul astfel încât să

devenim oameni de succes, în majoritatea cazurilor presupunem că succesul în carieră al

oamenilor de lângă noi se datorează unor factori externi:

1. Credeţi în succesul propriu. Încrederea în sine este esenţială, dar deseori este un element

neglijat.Trebuie să credeţi că succesul este la o aruncătură de băţ. Dacă dvs. nu credeţi în acest

lucru, este puţin probabil ca altcineva să creadă. Luaţi o foaie de hârtie şi schiţaţi cum arată cariera

ideală pentru dvs. Puneţi la punct un plan care să fie în faţa dvs. în fiecare zi, aşezat la vedere.

Cum arată cariera la care visaţi? Vă inspiră? Inspiraţia înseamnă motivaţie, iar de acolo vine

încrederea în sine şi în propriul succes.

2. Analizaţi-vă aspiraţiile şi motivaţiile. Descoperiţi paşii pe care trebuie să îi faceţi pentru a da

viaţă planului de pe hârtie. Aşa veţi începe să acţionaţi. De exemplu, dacă doriţi să munciţi într-un

alt domeniu, gândiţi-vă: Ce trebuie să faceţi? Aveţi nevoie de alte studii suplimentare? Vă puteţi

permite cheltuielile datorate studiilor? Dacă faceţi această investiţie, veţi câştiga suficienţi bani

pentru a vă recupera cheltuielile?

3. Angajaţi-vă în succesul Dumneavoastră. Oamenii de succes spun „eu voi face‖ în loc de „voi

încerca să fac‖ sau „poate într-o zi...‖ Angajarea în propriul succes are un impact foarte puternic

asupra capacităţii decizionale şi a încrederii în sine. Înainte de toate, hotărârea de a avea succes

este luată şi nu există cale de întoarcere. Al doilea avantaj al acestei angajări este că priviţi în

direcţia care vă va schimba perspectivele şi vă va da un scop. Angajarea în propriul succes vă

oferă ceva mai mult: motivaţia de a lucra în fiecare zi pentru atingerea obiectivului în care credeţi.

4. Planificaţi. Trasaţi-vă drumul către succes. Folosiţi informaţiile pe care le-aţi adunat.

Descompuneti planul în paşi mici şi faceţi un calendar pentru a uşura îndeplinirea lui. Stabiliţi-vă

priorităţile şi spuneţi „da‖ numai ofertelor care vă vor conduce către succes. Dacă vă abateţi din

drum, folosiţi planul şi calendarul pentru a vă întoarce din nou către ţinta dvs.

5. Mergeţi înainte, indiferent de ce se întâmplă. Cu siguranţă vor exista zile în care nu veţi avea

starea necesară să munciţi şi veţi putea considera că eforturile depuse sunt inutile. Este normal să

vă simţiţi aşa. Drumul către o carieră de succes este presărat cu suişuri şi coborâşuri. Nu uitaţi că

succesul vine la cei care cred în el. Nu este nimic rău în a avea îndoieli. Acţionaţi chiar în ciuda

98

acestora. Faceţi paşi mici în fiecare zi, indiferent de ce se întâmplă. Nici un motiv nu este aşa de

serios pentru a nu avea cariera la care aţi visat.

Oamenii au nevoie de o hartă a carierei pentru a avea cele mai mari şanse să obţină ce şi-au

propus. Si tu poţi să-ţi faci o hartă a carierei. Ea îţi va aduce mari beneficii, indiferent de vârsta pe

care o ai. Harta te ajută să navighezi cu uşurinţă când regulile pieţei de muncă se schimbă.

Stabilirea planurilor pentru viitor este o sarcină dificilă în societatea noastră. Procesul de

autocunoaştere îţi dezvăluie alternativele de succes, îţi extinde paleta opţiunilor. Aşa poţi avea

convingerea că te afli pe drumul cel bun. Un inventar personal îţi poate reliefa propriile abilităţi,

interese şi atitudini şi îţi va defini punctele "tari", dar şi pe cele slabe. Tu eşti punctul de plecare.

Ce ştii să faci cel mai bine şi ce-ţi place să faci - Răspunsurile te vor ajuta să identifici calităţile de

care dispui. Majoritatea oamenilor încearcă să se adapteze "job"-urilor mediatizate. Firmele care

angajează au de ales dintre mulţi candidaţi bine pregătiţi. Tu vei fi în mod real apreciat pentru un

post arătând că ştii cine eşti, ce poţi oferi sau încotro te îndrepţi. Uneori este greu să identifici un

punct vulnerabil. Nimeni nu este în egală măsură bun la toate. Dacă doreşti să-ţi îmbunătăţeşti o

capacitate, munceşte cu tine. Va trebui să sacrifici o parte din timpul tău pentru a-ţi pregăti

inventarul personal. Onestitatea şi calitatea efortului în întocmirea inventarului constituie premisa

nivelului de succes. Scrie-ţi răspunsurile şi concluziile la care ai ajuns pe un caiet permanent al

gândurilor tale. Aceste date vor fi o resursă importantă pe măsură ce continui în planificarea

carierei şi în activitatea de perfecţionare. Daca vei sti sa-ti stabilesti obiectivele de viitor, vei şti şi

care sunt propriile tale capacităţi. Vei fi capabil să pui în acţiune mai multe modele de

comportament pentru o situaţie dată şi vei putea să abordezi problemele de viaţă mult mai

elaborat. Consilierul de carieră nu-ţi dă sfaturi şi nici nu te judecă. El este un prieten care te ajută

să-ţi găseşti răspunsurile. Pentru el tu eşti persoana importantă. Tu ai ocazia să-ţi clarifici

atitudinea faţă de o problemă la care cauţi o soluţie. Consilierii educaţionali respectă codurile

deontologice şi principiul confidenţialităţii. Pentru a putea spune că vă clădiţi o carieră, fiţi

conştienţi de ce şi cât puteţi face, apoi alegeţi, încă odată, un obiectiv bine definit, după care

analizaţi cât de bine pregătiţi sunteţi. Dacă veţi considera că aveţi o cât de mică lipsă de informaţie

în acel domeniu, va sfătuiesc să o acoperiţi repede. O alta problemă este aceea a pregătirii

continue. Niciodată nu poţi spune ca ştii tot, "omul cât trăieşte învaţă", aceasta zicala din bătrâni

îşi găseşte foarte bine locul în fiecare din noi. Dacă vreţi să construiţi o carieră este necesar să

conştientizaţi că trebuie să fiţi permanent bine informaţi, să cunoaşteţi în amănunt fiecare detaliu

99

al oricărui fragment din oportunitatea pentru care aţi optat. O carieră se clădeşte în timp, cu

răbdare, cărămidă cu cărămidă. Încă un sfat: nu va entuziasmaţi imediat ce o cărămidă s-a

cimentat, pentru ca va veni timpul când, imediat cineva sau ceva o va dărâma. Cu consecvenţă veţi

cimenta alte două, trei în locul celei care a căzut, important este să nu RENUNŢAŢI. Drumul până

la o carieră de succes este lung, cu multe urcuşuri şi poate, cu mai multe coborâşuri, întotdeauna

când ajungi jos te ridici mai puternic, cu condiţia să ai curajul să recunoşti că tu ai greşit, să înveţi

din greşelile tale. Important este să fii îndeajuns de cerebral şi să observi fisurile pentru a le

acoperi în timp util, întrucât nu beneficiezi de timp la discreţie. Dar în primul şi în primul rând

dacă vrei ceva cu adevărat fă-o, nu ezita, nu aştepta şi mai ales nu amâna. Am să vă repet, aveţi

curajul să fiţi sinceri cu voi, nu va minţiţi, clemenţa faţă de sine este cea care ne duce la căderi

repetate şi inevitabil, la eşecul, pe care sper să nu aveţi ocazia să-l cunoaşteţi vreodată. Uneori veţi

fi tentaţi ca, în urma succesului să deveniţi aroganţi, din punctul meu de vedere este cea mai mare

prostie, nu uitaţi că este foarte greu să urci, dar foarte uşor să cazi şi dacă ai reuşit să fii sus, este

posibil ca în următoarele momente să fii mai jos decât ai fost vreodată. Astea sunt lecţiile pe care

ni le dă VIAŢA, ai grijă la ele, nu uita niciodată prietenii adevăraţi şi fii alături de ei aşa cum şi ei

sunt alături de tine, nu întoarce un serviciu doar dacă ţi s-a făcut o favoare, rămâneţi OAMENI

oricât de sus veţi ajunge.

Bibliografie 1. Managementul resurselor umane - Dan Anghel Constantinescu, Marinica Dobrin, Stănel Niţă, Anca Niţă;

editura Tehnică, Bucureşti 1999;

2. Managementul resurselor umane - Victor Lefter, Aurel Manolescu; editura Didactică şi Pedagogică R.A.,

Bucureşti 1995;

ROLUL PROFESORULUI DE ŞTIINŢE ALE NATURII ÎN SOCIETATEA

CUNOAŞTERII

Prof. Popoi Liviu Mihai

Liceul Tehnologic Auto Craiova

Prof. Șerban Oana

Colegiul Național „Frații Buzești” Craiova

O sintagmă relativ nouă, cea de Societate a Cunoașterii (Knowledge-Society), a fost

fundamentată de Raportul Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltarea Ştiinţei și Tehnologiei,

100

publicat în 1998, unde Societatea Cunoaşterii (Knowledge-Society) este prezentată astfel: ,,Recent

termenul de Societate a cunoaşterii a fost utilizat pentru a pune accentul pe faptul că rolul

tehnologiei informaţiei și comunicaţiilor (TIC) a fost schimbat din instrument de schimbare

tehnologică într-un instrument care oferă un nou potenţial din combinarea informaţiilor înglobate

în sistemele TIC cu potenţialul creativ al oamenilor pentru dezvoltarea cunoașterii acestora‖

(Mansell Robin, 1998).

Deşi recunoscută mondial, Societatea Cunoaşterii în ţara noastră nu a pătruns prea uşor,

deoarece ,,Factorul politic din ţara noastră, care ar fi trebuit să joace un rol integrator, acesta fiind

unul din rosturile lui, a fost ancorat cultural în dezvoltarea unilaterală a culturii umaniste, în

ultimii 10-12 ani, cu consecinţe nefaste asupra promovării stiinţei, cunoașterii și

profesionalismului, fapt care se manifestă și prin scăderea de pondere a aportului stiinţei românești

în dezvoltarea industriei naţionale. Marea diferenţă existentă între tratamentul public acordat, pe

de o parte, scriitorilor și artistilor și, pe de altă parte, oamenilor de știinţă a produs în timp o

autoizolare orgolioasă a acestora din urmă, într-un complex de inferioritate întreţinut și de

aroganţa fondată pe o mai largă audienţă a celor dintâi. În condiţiile în care ne integrăm politic

european și tindem spre construirea unei noi societăţi, societatea cunoașterii, nu se mai poate

îngădui să fie nesocotită contribuţia culturală a oamenilor de stiinţă din România.‖ [

Prof.univ.dr.ing. Ștefan Iancu]

Abordând relaţia cunoaşterii cu educaţia, J. Delors identifică patru piloni ai cunoaşterii în

jurul cărora trebuie organizată educaţia:

1) a învăţa să ştii (dobândirea instrumentelor cunoaşterii),

2) a învăţa să faci (relaţionarea cu mediul înconjurător),

3) a învăţa să trăieşti împreună cu alţii (cooperarea cu alte persoane, participarea la activităţile

umane),

4) a învăţa să fii (rezultă din primele trei).

Dar cele descrise mai sus reprezintă condiţiile educaţiei permanente („ansamblu de

mijloace puse la dispoziţia oamenilor de orice vârstă, sex, situaţie socială şi profesională, pentru

ca ei să nu înceteze să se formeze de-a lungul vieţii, cu scopul de a-şi asigura deplina dezvoltare a

facultăţilor şi participarea eficientă la progresul societăţii” [„Bazele educaţiei permanente‖-

Institutul de Educaţie Permanentă-UNESCO]), iar crearea acestor capacităţi trebuie să fie

finalitatea pe care trebuie să o atingă procesul realizat în şcoală, de realizarea acestora depinzând

101

şi viitorul educabilului prin dezvoltarea capacităţilor de formare continuă (ca modalitate de

realizare în practica socială a educaţiei permanente). Roxana Popescu conturează câteva

coordonate generale ale formării continue:

Perfecţionarea – ca o modalitate de aprofundare a pregătirii începute în perioada

formării iniţiale;

Reconversia profesională (variantă a perfecţionării) – punerea propriei pregătiri

iniţiale în slujba unui alt domeniu de activitate apropiat;

Re-formare profesională – reconstrucţia unei traiectorii profesionale sau recalificarea

într-un alt domeniu decât cel al specializării iniţiale;

Recuperarea traiectoriei şcolare sau profesionale la o vârstă la care s-a depăşit

perioada de formare iniţială normală;

Educaţie continuă, la cerere – pentru satisfacerea unor curiozităţi, nevoi sau hobby-

uri.

Cum posibilităţile statului român şi ale cetaţenilor săi sunt reduse, investiţia în formare

continuă va fi pe măsură! Situaţie în care profesorul de ştiinţe ale naturii are un dublu rol (din ce în

ce mai important, pentru că după finalizarea şcolarităţii de bază, persoana devenită adultă, va

investi în integrarea sa socio-profesională şi mai puţin în înţelegerea fundamentelor ştiinţifice

noiilor sale ocupaţii!): de educator dar şi de formator de noţiuni ştiinţifice (parte integrantă a

cunoaşterii!) la nivelul intelectului elevului.

Cunoscându-se faptul că programele de ştiinţe ale naturii şi manualele şcolare au în vedere

cu preponderenţă inteligenţa verbală, logico-matematică, prea puţin logica intuitivă, relaţională,

comunicativă, rolul profesorului în a îndrepta situaţia fiind hotărâtor prin prelucrarea materialului

noţional şi prin folosirea unor metode didactice adecvate: eseu, referat, investigaţie. Şcoala trebuie

să determine formarea unui om de succes care are capacitatea de a colabora cu ceilalţi şi de a se

plia pe doleanţele lor. Trebuie adoptat un sistem de evaluare care să pună în evidenţă

inventivitatea, creativitatea, capacitatea de a transpune în practică noţiunile învăţate. Trebuie

urmărită evaluarea calitativă, de progres individual şi nu cea de tip constatativ. Ştiinţele Naturii

urmăresc dezvoltarea inteligenţei logico-matematice şi pe cea lingvistică, iar profesorul trebuie să

contribuie la înlocuirea elevului conformist în reproducerea cunoştinţelor cu cel permanent deschis

spre educaţie, capabil să-şi utilizeze facultăţile mintale în contexte diferite.

102

Ştiinţele naturii şi matematica trebuie să ofere tinerilor premisele formării unei gândiri

logice, acesta reprezentând unul dintre obiectivele majore ale procesului de predare-învăţare.

Ştiinţa permite antrenarea elevilor în folosirea multor aspecte ale logicii deoarece conţinutul ei

asigură posibilităţi mari de analiză şi sinteză a fenomenelor naturii, de abstractizare a unor

caracteristici individuale, de generalitate şi comparare precum şi de clasificare a fenomenelor. În

predarea ştiinţelor naturii se folosesc termenii de gândire ştiinţifică şi gândire tehnico-ştiinţifică.

Gândirea ştiinţifică este legată de operaţiile logice specifice observării fenomenelor naturale, de

găsirea caracteristicilor principale ale celor mai complexe fenomene, de stabilire a legăturilor şi a

dependenţelor principale dintre caracteristicile fenomenelor, de găsire a legăturilor dintre laturile

calitative şi cantitative ale fenomenelor, de prevedere a consecinţelor unor teorii şi de aplicare a

cunoştinţelor pentru analiza unor noi fenomene. Cea de-a doua componentă este legată de

capacitatea de prevedere a aplicaţiilor fenomenelor studiate în practică, capacitatea de a aplica

ideile ştiinţifice în scheme, modele sau construcţii tehnice. Dezvoltarea acestor calităţi ale gândirii

se formează la elevi ca rezultat al unei experienţe de lucru îndelungată. În concluzie trebuie

urmărit la elevi:

- dezvoltarea gândirii logice şi a inteligenţei generale;

- însuşirea limbajului specific;

- dezvoltarea capacităţii de aplicare a acestor cunoştinţe;

- corelarea interdisciplinară a cunoştinţelor dobândite;

- dezvoltarea creativităţii, formarea deprinderilor de autoeducaţie;

- formarea unei atitudini etice referitoare la ştiinţă şi aplicaţiile sale;

- dezvoltarea unor trăsături pozitive de personalitate.

Elevii trebuie învăţaţi să gândească corect şi logic, să descopere legătura cauză efect din

fenomenul studiat. Prin exerciţiul gândirii logice elevul va învăţa să extindă această capacitate

asupra întregii existenţe viitoare.

Un alt rol important al învăţării ştiinţelor naturii îl constituie dezvoltarea creativităţii

elevilor. Fiind una dintre cale mai înalte forme ale condiţiei umane, creativitatea este aptitudinea

care orientează spre nou, fiind condiţionată de:

- sensibilitatea faţă de probleme (uşurinţa de a sesiza existenţa acestora);

- flexibilitatea gândirii (uşurinţa orientării gândirii în direcţii diferite);

103

- fluenţa gândirii, concretizată prin capacitatea de a produce un număr mare de idei, de

ingeniozitatea acestora şi de valoarea lor);

- capacitatea de redefinire;

- capacitatea de abstractizare.

În această lume în continuă schimbare, succesul în viaţă depinde de capacitatea de găsire

rapidă a soluţiilor problemelor apărute dar şi de găsirea unor noi forme de activitate care să pună

în valoare personalitatea şi capacitatea individului. Ştiinţele Naturii ajută dezvoltarea creativităţii

elevului prin metodele pe care le-am putea folosi în procesul de predare-învăţare-evaluare:

învăţarea prin descoperire sau rezolvarea de probleme care stimulează gândirea divergentă.

Identificarea potenţialului creativ şi dezvoltarea factorilor creativităţii presupun restructurarea în

spiritul stimulării creativităţii a modalităţilor de studiu, urmărindu-se metode şi tehnici active.

Ştiinţele Naturii, alături de celelalte discipline, trebuie să reprezinte interacţiunea dintre

ştiinţă, tehnologie şi societate, relaţiile dintre ele subliniind aspectele socio-economice, politice şi

umane ale ştiinţei, evidenţiind componenta ştiinţifică a problematicii sociale. Astfel elevii vor

dobândi acele concepţii, cunoştinţe şi atitudini care să-i determine să lupte pentru transformarea

propriei existenţe materiale şi spirituale, fiind pregătiţi pentru viaţă deoarece în contextul societăţii

moderne tânărul este supus la numeroase influenţe, sursele de informaţii sporind vertiginos iar

raporturile cu mediul înconjurător se îmbogăţesc şi se complică în timp ce relaţiile interpersonale

se diversifică.

Bibliografie Mansell, R.,

When Uta,

„Knowledge Societies: Information Society for Sustainable Development”, Oxford

University Press, (Ch.I, Building innovative societies) (1998)

Popescu, R. Formarea adulţilor în mileniul III- didactic.ro

*** Ordonanța de urgență nr. 75 / 2005 privind asigurarea calităţii educaţiei

*** Programele de fizică, chimie, biologie pentru liceu şi gimnaziu

*** http://cogito.ucdc.ro/nr_2/16%20-%20Stefan%20Iancu%20-

%20SOCIETATEA%20CUNOASTERII%20NECESITA%20GANDIRE.pdf

104

DIMENSIUNEA EUROPEANĂ A CONSILIERII SI ORIENTĂRII CARIEREI

Prof. Mihaela Postelnicescu

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova

Schimbările produse deja de aderarea României la Uniunea Europeană impun, inevitabil,

modificări ale actului consilierii carierei, procesului de educație și formare profesională. Piața

forței de muncă are particularități noi, diferite de cele naționale dar eforturile de compatibilizare si

recunoaștere a formării desfășurate în sisteme de educație diferite, cu conținuturi, durate, metode

si contexte culturale diferite vor continua. În acest sens, schimburile de informații și bune practici

în sfera consilierii vor diminua inegalitătile în ceea ce privește calitatea.

La nivel european, noile realități politice, culturale și economice impun actualizări,

modernizări, dezvoltări și restructurări ale tradiționalelor sisteme naționale de orientare școlară si

profesională. Primele semne ale noii dimensiuni ale activității de consiliere și orientare se

concretizează în cooperarea transnațională în acest domeniu și în schimbul de informații și

experiențe dintre țări.

Se dezvoltă, astfel, o continuă activitate inovatoare stimulată de proiecte specifice, se

pun în aplicare programe de mobilitate transnațională, se stimulează dezvoltarea cooperării între

diferite instituții care activează în aria consilierii, sunt încurajate și sprijinite programele de

formare profesională suplimentară a consilierilor.

Deschiderea la nivelul întregii Uniuni Europene a ofertei de educație și formare, la toate

nivelurile, este încă un aspect ce operează sensibil și de durată în sensul unei comunități largi

culturale și economice. La conferința de la Roma din 1999 a Programului PETRA, cu titlul ‘‘Noul

rol al orientării profesionale în Piața Unică‘‘ s-a adoptat o definiție a acestui proces: ‘‘Orientarea

profesională este un proces continuude sprijinire a indivizilor de-a lungul vieții, pentru a-i face

capabili să-și contureze și să pună în practică planul personal cu privire la carieră, prin clarificarea

aspirațiilor și abilităților, în urma informării și consilierii cu privire la realitatea lumii muncii, cât

și asupra schimbării meseriilor și ocupațiilor, a pieței forței de muncă, realităților economice și

posibilităților de educație și formare‘‘

Dimensiunea europeană a consilierii și orientării rezidă, astfel, în oferirea de informații și

consiliere cu privire la sistemele de educație și formare, piața forței de muncă, în transparența

105

criteriilor pentru certificarea competențelor sau calificărilor în diferite țări membre sau asociate,

colaborarea și diseminarea bunelor practici experimentate în acest domeniu, lucrul în rețea,

sprijinirea formării complementare a consilierilor în tehnicile și practicile consilierii si orientării

utilizate la nivelul întregii Europe.

Pentru realizarea dimensiunii europene, în plan național este necesară operarea de

ajustări concordante și compatibile cu instituțiile, practicile, sistemul de educație și formare

profesională comune majoritătii tărilor membre, dar fără a ignora realitățile naționale, tradițiile și

modul specific în care s-au dezvoltat socio-cultural și economic statele.

La nivel european, au fost inițiate programe care să sprijine acele proiecte ce vizează, în

mod direct, domeniul consilierii și orientării. Acestea sunt:

- Programul de formare profesională Leonardo da Vinci

- Programul Socrates de implementare a politicilor în domeniul educației

- Programul Adapt pentru dezvoltarea serviciilor de consiliere și orientare

- Programul Employment, pentru consilierea și și formarea femeilor, a persoanelor cu

handicap sau cu risc de marginalizare

- Proiectul Academia de mobilitate a consilierilor în scopul informării și schimburilor de

experiență

Un pas important în consolidarea decisivă a dimensiunii europene în domeniul orientării

profesionale a fost făcut prin înființarea în cadrul Programului PETRA, încă din 1992, a rețelei

europene a Centrelor Naționale de Resurse pentru Orientare Profesională.

Obiectivele de bază ale acestora constau în a oferi informații la nivel național și

transnațional cu privire la:

- Sistemul de educație și formare profesională

- Mobilitatea profesională transnațională

- Comparabilitatea calificărilor profesionale

- Piața forței de muncă

În România, Centrul Național de Resurse pentru Orientare Profesională (CNROP) a fost

înființat în 1999, prin ordinul Ministrului Educației. Acesta este situat în sediul Institutului de

Științe ale Educației. Centrul Național de Resurse pentru Orientare Profesională dă o dimensiune

europeană activităților naționale de informare, consiliere și orientare profesională.

106

Procesul construirii și consolidării dimensiunii europene în consilierea și orientarea

profesională, implică totodată, și actualizarea formării profesionale (inițiale și continue) a

consilierilor, cât și a altor specialiști care lucrează în astfel de servicii, prin:

- Cunoașterea sistemului național de consiliere și orientare profesională

- Cunoașterea sistemului național de educație și formare profesională din propria țară sau

alte țări din Europa

- Cunoașterea aspectelor comune și specifice ale pieței forței de muncă, dezvoltării socio-

culturale și economice.

- Cunoașterea programelor, proiectelor și facilităților existente în acest domeniu pentru

consilieri, tineri aflați în formare inițială sau continuă sau în căutare de locuri de muncă.

- Schimbul de infromații, lucrul în rețea, colaborare zonală sau la nivel european, noi

achiziții lingvistice etc.

Consilierea și orientarea desfașurate în școli vizează, în general, următoarele aspecte:

- Furnizarea informațiilor pertinente necesare luării deciziei de către elevi cu privire la

viitorul lor traseu educativ

- Acordarea de sprijin elevilor care au probleme de învățare, personale, de adaptare socială

sau de comportament

- Cooptarea părinților și profesorilor în procesul de facilitare a alegerilor scolar-profesionale

ale elevilor, în cunoașterea lumii muncii și în obținerea sprijinului comunității

Astfel, ralierea sistemului educațional românesc la cel european presupune introducerea

ariei curriculare Consiliere și Orientare, pentru a raspunde unor cerințe socio-economice noi. În

multe sisteme de învățământ, Consilierea și Orienterea este considerată și ca o funcție a procesului

de educație și formare și chiar una din finalitățile acestuia.

În concluzie, consilierea și orientarea școlară va trebui sa facă față următoarelor categorii

de provocări:

- Globalizarea pieței forței de muncă

- Extinderea sistemului economic

- Creșterea importanței cunoștințelor, aptitudinilor de lectură, de calcul, de comunicare

- Creșterea demografică, migrația sau mobilitatea transfrontalieră

- Punerea în aplicare de noi politici guvernamentale cu privire la școlarizare și formare

profesională

107

BIBLIOGRAFIE: JIGĂU, Mihai; Consilierea Carierei. București, Editura Sigma, 2001

ABORDAREA DISCIPLINEI COMUNICARE IN LIMBA ROMÂNĂ DIN

PERSPECTIVA CONSILIERII ŞI EDUCĂRII CARIEREI

Profesor învăţământ primar Radu Adriana Laura

Şcoala Gimnazială Drăgoteşti

Pentru eficienţa învăţării copiilor din clasa pregătitoare trebuie să ne raportăm la lumea lor,

respectiv la universul imediat, apropiat, la îndemână. Dar foarte adesea acest univers este şi o

creaţie a copilului - care arareori stă locului! Elevul meştereşte câte ceva în permanenţă -

desenează, modelează, rupe şi lipeşte, îngână o melodie cunoscută sau doar de el ştiută.

Mă refer la folosirea nonverbalului pentru intuirea conceptelor, fie că e vorba de nume de

obiecte sau de acţiuni, fie ca e vorba de filtre de comunicare de tipul funcţiilor limbii/actelor de

vorbire. Dacă profesorul mimează acţiunea de a se ridica/sta jos atunci când enunţă aceste

activităţi, pentru elev va fi mult mai clar despre ce este vorba. În acelaşi context, învăţarea va fi

facilitată dacă elevii sunt stimulaţi să combine verbalul (ceea ce au receptat sau ceea ce exprimă)

cu limbajul corporal sau vizual sau muzical.

O altă sugestie se referă la abordarea ludică: tot ceea ce se întâmplă la orele de

comunicare în limba română ar trebui să se deruleze sub forma unei suite de jocuri sau

antrenamente amuzante. Din spaţiul clasei nu trebuie să lipsească jucăriile. Profesorul are

posibilitatea să realizeze jucării simple (din materiale reciclabile) cu elevii mai mari, în cadrul

unor proiecte. Aceste jucării pot fi apoi folosite la cei mici, unde apar adesea ameliorări de design

- copiii pot colora, adăuga accesorii - ceea ce reprezintă tot atâtea contexte de învăţare (învăţarea

unor calităţi şi exprimarea unei descrieri rudimentare – litera e mare, P este galben, m este negru).

108

DISCIPLINA: Comunicare in limba română

Competenţa orizontală

Metode şi tehnici Teme şi activităţi propuse

Manifestarea curiozităţii

faţă de receptarea

semnificaţiei mesajelor

orale,

în contexte de

comunicare

cunoscute

Exprimarea de idei, trăiri

personale şi informaţii

prin

intermediul limbajelor

neconvenţionale

Metode de comunicare orală(conversaţia, problematizarea) Simularea /dramatizarea unei situaţii de viaţă cât mai apropiată de realitate) Metode de comunicare orală(conversaţia, dezbaterea, problematizarea) Metode de explorare a realităţii – investigaţia, proiectul Tehnici de luare a deciziei Simularea /dramatizarea unei situaţii de viaţă cât mai apropiată de realitate Metode de explorare a realităţii – investigaţia, proiectul Metode de explorare a realităţii – investigaţia,

-vizionarea unor scurte secvenţe din

emisiuni pentru copii ,,Micul

fermier’’, ,,Cel mai bun dansator’’,

,,Micul aviator’’, ,,Micul bucătar’’

-participarea la jocuri de rol ,,Voi

deveni papusar’’,de tipul vorbitor -

ascultător, folosind păpuşi pe deget, pe

mână, marionete, măşti etc.

- audierea unor poveşti citite,

înregistrate/povestite de adulţi/copii

-exprimarea răspunsului la anumite

întrebări cu ajutorul desenului sau

prin simboluri – Exemplu: <<Cum

putem arăta prin „scris” ce

doresc să devin când voi fi mare?>>

- confecţionarea unor mini-cărţi pe

tema ,,Meseriile,, , în care se vor folosi

limbaje neconvenţionale

- organizarea în clasă a unui colţ/panou

intitulat “Peretele vorbitor”, în care

copiii să-şi poată lăsa mesaje şi

informaţii pe tema ,,Ce doresc să

devin când voi fi mare,, în cadrul

unui proiect (prin desene, cuvinte şi

simboluri)

- participarea la activităţi de tipul

„Ştirile zilei prezentate de noi,

copiii”, în care elevii prezinta

întâmplări/evenimente colegilor sau

adulţilor invitaţi

- jocurile pe computer Barn Buddy,

Farm ville(unde instrucţiunile de

109

Explorarea şi crearea unor conţinuturi digitale simple în format vizual sau/şi audio Participarea la dialoguri

scurte, în situaţii de

comunicare uzuală

proiectul Exercitiul , demonstratia, analiza produselor activităţii Simularea /dramatizarea unei situaţii de viaţă cât mai apropiată de realitate Metode de comunicare orală(conversaţia, dialogul, problematizarea) Metode de comunicare orală(conversaţia, dialogul, problematizarea

intretinere a fermei sunt oferite scris)

-joc de rol – „Reporter la datorie!” -

prezentarea unei emisiuni pentru

copii, utilizând microfonul şi căştile

- joc de rol – „Ştiu să cânt şi să

dansez”, „Sunt actor” , ,,Cel mai bun

recitator’’- înregistrarea cu sprijinul

adultului a unor exerciţii fizice sau

jocuri de mişcare, un cântec sau o

poezie şi analiza acestora împreună cu

copiii

- formularea de sarcini/ instrucţiuni

adresate colegilor

- jocuri de tipul: „Să ne imaginăm”;

„Ce s-ar întâmpla dacă …”

-joc de rol – „Vreau să devin

fotograf!” - realizarea unor fotografii

cu o cameră digitală pe o temă dată

asociată unor conţinuturi ale altor

discipline – Exemple: produse

confecţionate de către copii la tema

,,Două mâini dibace - meşteşuguri

populare’’, confecţionarea de

jucării,semne de carte,rame de

fotografii, desene sau colaje cu tema :

colegii de clasă, familia mea, şcoala

mea etc.)

-dialoguri în diferite contexte, reale sau

simulate, pe teme de interes-

participarea la jocuri de rol: „Medicul

de familie”, „Vânzătorul”, „O zi

mămică de schimb”, „ Organizarea

aniversării celui mai bun prieten”

etc.

110

Manifestarea interesului

pentru exprimarea de idei

în

contexte cunoscute

-formularea de întrebări , conversaţii

scurte în grup, coleg-coleg, elev-

părinte, părinte-părinte, părinte-cadru

didactic-elev, cu adulţi de diferite

profesii

Bibliografie: 1.Elias M, Tobias S, Friedlander B, Inteligenta emotionala in educatia copiilor, Ed.Curtea Veche,

Bucuresti, 2011

2.Faber A, Mazlish E, Templeton R.A,Comunicarea eficienta cu copiii.Acasa si la scoala, Editia a IV-a

,Ed.Curtea Veche, Bucureşti,2013

3.Bacus A, Jocuri pentru copii de la o zi la 6 ani – 150 de jocuri antrenante, Ed.Teora, Bucureşti,2008

SCOPURILE GENERALE ŞI OPERAŢIONALE ALE ORIENTĂRII ŞI

CONSILIERII PROFESIONALE

PROF. RADUCAN CARMELIA

LICEUL TEHNOLOGIC DE TRANSPORTURI AUTO-CRAIOVA

Orientarea şi consilierea profesională nu poate fi concepută în afara finalităţii sale.

Interpretarea ca un corp de norme, metode şi tehnici de specialitate cu diverse grade de

generalitate, realizează îndepărtarea de însăşi raţiunea care a dus la generarea ei. Latura

instrumentală, de intervenţie socială în sensul armonizării activităţii persoanei în câmpul

muncii, apare astfel în evidenţă.

Fiind o activitate cu rol informativ şi educativ, orientarea şi consilierea profesională trebuie să

respecte anumite principii care îi generează întreg demersul: este un demers holistic – se referă

la întreaga fiinţă, este completă – trebuie să abordeze toate datele problemei, eclectică – prin

metodele şi procedeele folosite prin nivelul abordărilor şi conexiunile la ultimele noutăţi din

domeniu.

Scopul general al consilierii este acela de a asista persoana în acţiunile pe care acesta le

întreprinde pentru a construi o viaţă ce îi furnizează satisfacţii şi resurse. Ca proces, orientarea

şi consilierea sunt centrate pe acţiuni ce aparţin prezentului, se concentrează asupra dezvoltării

şi facilităţii atingerii intenţiilor personale pentru fiecare client.

111

Analiza obiectivelor poate pleca de la lista obiectivelor stabilite pentru orientarea şi

consilierea profesională în Declaraţia Asociaţiei Internaţionale pentru Orientare Şcolară şi

Profesională adoptată la Adunarea Generală din Stockholm ( 8 august 1995):

să spijine populaţia şcolară şi adultă pentru a se înţelege şi a se aprecia pe sine;

să sprijine populaţia şcolară şi adultă pentru a se raporta la ceilalţi;

să sprijine populaţia şcolară şi adultă pentru a-şi dezvolta planuri adecvate de

carieră şi formare profesională;

să sprijine populaţia şcolară şi adultă pentru a exploata planuri de carieră

alternative;

să sprijine oamenii de orice vârstă pentru a face faţă şi a se integra cu succes în

societate şi piaţa muncii.

După Adkin şi Cadza consilierea oferă asistenţă în formarea, dezvoltarea şi aplicarea

următoarelor capacităţi:

rezolvarea unor sarcini concrete;

rezolvarea unor crize existenţiale;

optimizarea relaţiilor interumane;

învăţarea unor metode de comportament, cum ar fi:

gestionarea eficientă a resurselor financiare şi de timp;

planificarea activităţii – stabilirea de scopuri în viaţă;

ascultarea activă;

conversaţia;

autoafirmarea;

concentrarea atenţiei;

dezvoltarea capacităţilor intelectuale;

opţiune şcoală/profesională;

dezvoltarea creativităţii;

menţinerea sănătăţii ş.a.

M. Jigău identifică următoarele obiective pentru orientare şi consiliere şcolară şi profesională:

cristalizarea imaginii de sine pozitivă;

creşterea responsabilităţii personale faţă de sine şi de alţii;

creşterea capacităţii de decizie;

112

păstrarea echilibrului în situaţii de succes şi eşec;

creşterea rezistenţei la frustrare;

autoevaluarea realistă;

asumarea de obiective realiste şi realizabile;

autoanaliza erorilor, greşelilor, eşecurilor;

asumarea riscurilor, stăpânirea situaţiilor de incertitudine;

adoptarea unei atitudini active faţă de propriul viitor şi faţă de carieră;

elaborarea unor situaţii alternative;

adoptarea unei atitudini pozitive faţă de mediu

Proiectarea unui program de consiliere trebuie să ţină seama de următoarele etape de conţinut:

clientul să primească regulat şi periodic informaţiile care să-i permită să ia decizii

bine documentate;

clientul să-şi dezvolte capacitatea de autocunoaştere, autocontrol şi planificare

clientul să beneficieze de un mediu de susţinere şi învăţare;

clientul să fie asistat să-şi depăşească problemele de disconfort social;

clientul să participe la un program organizat într-un cadru oficial;

rolurile din procesul de orientare şi consiliere să fie evidente;

programul de consiliere şi orientare să producă dezvoltarea celor implicaţi;

programul să fie revăzut şi actualizat continuu.

Eficienţa unui program este condiţionată de îndeplinirea obiectivelor operaţionale legate de

schimbarea comportamentală. Există trei tipuri de scopuri concrete pe care un program şi le

propune:

I. Schimbarea comportamentului inadecvat - inadecvarea nu este conştientizată,

dar individul resimte eşecul în carieră şi se adresează consilierului, în

program se vor planifica următoarele scopuri concrete: iniţierea unor noi

contacte sociale, învăţarea asumării sarcini şi responsabilităţii, modificarea

atitudinii faţă de sarcini, diminuarea gradului de autocompătimire, creşterea

capacităţii de comunicare cu alţii etc.

II. Învăţarea unor procese de luare a deciziilor în mod propriu – clientul trebuie

să conştientizeze că ajutorul consilierului este bine venit cu toate că acesta nu

113

dispune de răspunsuri „gata fabricate‖ la problemele sale. Scopurile concrete

pentru învăţarea unor procese de luare a deciziilor pot fi: identificarea unor

informaţii relevante despre alternativele fezabile la problemele fiecăruia,

estimarea succesului sau insuccesului în fiecare alternativă, stabilirea valorii

şi a efectelor probabile pentru fiecare alternativă, formularea de proiecte

individuale privind oportunităţile în carieră.

III. Prevenirea unor situaţii problemă - dezvoltarea unor programe educaţionale

care să prevină comportamentele inadecvate, luarea unor decizii greşite

legate de şcoli sau profesii, prevenirea şomajului etc.

Scopul fundamental al orientării şcolare şi profesionale şi consilierii în carieră „este de a

evalua potenţialul unei persoane, de a oferi sfaturi asupra modului cum se poate ajunge la cele

mai bune opţiuni în alegerea unui traseu profesional şi, în final creşterea capacităţii unui

individ de a decide în legătură cu propria carieră. Efectul general şi pe termen lung este

calitatea înaltă a vieţii şi a muncii pentru beneficiari‖.

Pe lângă evaluarea psihologică, sociologică şi pedagogică, consilierea realizează şi testarea

aptitudinilor şi intereselor; selecţia pentru anumite domenii, îndrumarea spre anumite profesii,

terapii comportamentale, informarea asupra pieţei muncii.

EVALUAREA INSTRUIRII ADULŢILOR

Prof .inv. primar Marcu Daniela –Elena

Scoala Gimnaziala,,N. Romanescu”Craiova

Prof. Stancele Mihaela Carmen

“Liceul Tehnologic de Tranporturi Auto” Craiova

Procesul de accelerare a schimbărilor, explozia demografică, evoluţia fără precedent a

ştiinţelor şi tehnologiei, sporirea timpului liber, criza modelelor relaţionale şi de viaţă,

multiplicarea profesiunilor , creşterea gradului de democratizare a vieţii sociale sunt factori ce

reclamă şi justifică înscrierea învăţământului în perspectivele educaţiei

permanente(Cucoş).Aceasta constituie un răspuns specific la dinamismul existenţial, o luare pe

cont propriu a unei formări adecvate la solicitarile multiple şi inedite, ,,este un mod al omului de a

114

se elibera de tensiuni, de crize, de surprizele profesionale neplăcute. Ea este un scut şi un sprijin

care întareşte încrederea în viitor şi în progress, ea are un caracter anticipativ, bazându-se pe

obişnuinţa de a învata şi pe ideea ca într-o societate democratică fiecare învaţă de la fiecare‖(

Văideanu,).Sistemul de educaţie permanentă reprezintă ansamblul experienţelor de învaţare oferite

de societate pe toată durata vieţii indivizilor cuprinzândeducaţia iniţială ( educaţia de bază

.învăţământul preşcolar şi învăţământul general obligatoriu , ea include oferta de educaţie pe care

majoritatea statelor se obligă să o asigure pentru toţi cetăţenii săi fără niciun fel de discriminare ;

se desfăşoară de obicei înainte de atingerea vârstei adulte);

Educaţia adulţilor cuprinde totalitatea proceselor de educaţie care continuă sau înlocuiesc

educaţia iniţială, această extindere a ofertei educaţiei se realizează pentru compensarea unei

educaţii iniţiale insuficiente, pentru completarea cunoştinţelor generale sau formarea profesională

continuă în sensul pur temporal; educaţia adulţilor cuprinde formarea profesională continuă,

educaţia recurentă, educaţia compensatorie (sau de ,,a doua şansă‘‘), educaţia pe durata timpului

liber (,,leisure education‘‘).Educaţia difuză (,, diffuse learning environments‘‘) se referă la

ansamblul mediilor culturale şi sociale cu valenţe emţionale intrinseci ( comunităţile, viaţa

particulară, presa, armata, biserica) fără să recurgă la programe educaţionale specifice.Educaţia

adulţilor este o cauză a fiecărui individ în parte şi a societăţii în general, o soluţie pentru

supravieţuire.Pentru adulţi învăţarea este o problemă de reorganizare, de restructurare,motivaţia sa

este mult mai complexă decât motivaţia şcolarului, are deja bine formate procesele psihice, face

mai multe asociaţii emoţionale cu materialul factologic decât copilul, are un înalt grad de

curiozitate, işi asumă responsabilitatea pentru calitatea însuşirii cunoştinţelor, studiază cu mai

multă strădanie şi e perseverent, ştie exact ce doreşte sa înveţe sau să cunoască. Literatura de

specialitate promovează ideea conform căreia instruirea adulţilor trebuie abordată într-o altă

modalitate decât cea a copiilor. Acest lucru este valabil şi pentru evaluarea instruirii adulţilor.

Evaluarea instruirii este o activitate destul de simplă atunci când dezvoltăm comportamente uşor

observabile , dar din păcate nu toate rezultatele învăţării sunt atât de uşor vizibile. Este mult mai

dificil să evaluezi succesul unui curs de comunicare. Nu putem vedea în mintea participanţilor

pentru a aprecia în ce măsură ei au achiziţionat noi cunoştinţe, deprinderi si atitudini. Instructorul

este interesat de evaluare din următoarele motive:trebuie să ştie dacă obiectivele cursului au fost

atinse; foloseşte evaluarea contină in timpul cursului ca mod de adaptare,, din mers‘‘activităţii; pe

baza evaluării, programul de instruire va fi îmbunataţit pentru urmatoarea derulare cu alţi

115

practicanţi; identificarea altor nevoi de instruire. Pe parcursul instruirii instructorul observă cum

reacţionează participanţii la sarcinile şi la informaţiile primite;eventual face o evaluare informală

printre participanţi;imediat după sesiunea de instruire sau la sfârşitul zilei fiind atent la feed-back-

ul participanţilor;după două săptămâni, o lună sau orice interval de timp adecvat abilităţilor şi

informaţiilor prezentate efectuează o evaluare aprofundată;Există patru niveluri spre care

evaluarea poate ţinti:nivelul reacţiilor participanţilor; nivelul cunoştinţelor dobândite; nivelul

performanţei profesionale;nivelul beneficiilor organizaţiei.Nivelul reacţiilor participanţilorse

refera in esenta la satisfacţia sau insatisfacţia participanţilor faţă de activitatea de

instruire.Procesul de instruire a ajutat sau a stânjenit învăţarea participanţilor ? Cum au perceput

participanţii ceea ce s-a petrecut pe parcursul perioadei de instruire? Practic acest nivel al

reacţiilor corespunde gradului de satisfacţie a ,,consumatorului‘‘dacă privim relţia instructor-

cursant prin prisma relatiei furnizor-consumator. Se face atât pe parcursul sesiunilor de instruire

cât si la finalul cursului. Pentru a realiza evaluarea la acest nivel avem nevoie de teste care să

măsoare nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor .Procedura este următoarea: se aplica teste înaintea

instruirii, pentru a determina nivelul de plecare; se face o nouă testare la sfârşitul instruirii; se

compară nivelul iniţial de cunoştinţe sau deprinderi ale participanţilor cu nivelul finalAstfel putem

răspunde la următoarele două întrebări:S-a produs un proces de învăţare?Au fost atinse obiectivele

cursului? La nivelul performantei profesionale se pun două probleme:Aplică participanţii

cunostinţele şi deprinderile dobândite?

Dacă da, duce acest lucru la creşterea performanţei profesionale?Aplicarea cunoştinţelor şi

deprinderilor dobândite prin instruireLa acest nivel se pune problema cercetării

faptelor:Persoanele instruite folosesc efectiv in munca lor ce au învăţat ?S-a făcut sau nu aplicarea

în practică a elementelor învăţate ?Au existat obstacole practice la aplicare şi care sunt

acestea?Prin evaluarea la acest nivel se observă rezultatele obţinute prin folosirea cunoştinţelor

dobândite: dacă persoanele instruite utilizează în munca lor ceea ce au învăţat, care este rezultatul

direct asupra muncii lor?

Se observă o îmbunătăţire a performanţelor profesionale?

Au fost identificate adecvat nevoile de instruire?

Este important să se facă o evaluare la acest nivel deoarece se poate ajunge în situaţia în care

instruirea să producă recţii pozitive- nivelul reacţiilor participanţilor, sa existe acumulări

incontenstabile de cunoştinţe- nivelul cunoştinţelor si deprinderilor dobândite, sa fi fost urmată de

116

o aplicare în practică –nivelul performanţei profesionale, fără ca aceasta sa aibă efect pozitiv

asupra performanţei în muncă sau chiar să contribuie la deteriorarea ei dacă nevoile de instruire nu

au fost corect identificate.

Este de la sine înţeles faptul că în urma unei perioade de instruire efectele acesteia trebuie să se

reflecte şi asupra organizaţiei: Care sunt beneficiile asupra organizaţiei în urma instruirii?Fiecărui

nivel îi corespunde unul sau mai multe mijloace de realizare a evaluării pe nivelul respectiv.Într-

un procedeu de evaluare pot fi folosite comentariile. Se cere persoanelor implicate să-şi comunice

reacţiile şi sentimentele faţă de diferite aspecte ale instruirii. Pentru aceasta sunt posibile mai

multe abordari: solicitarea unui punct de vedere, in scris, in legatura cu anumite aspecte ale

programului cu instruire –clasicul formular de evaluare; solicitarea ca grupele de lucru să

pregătească unele comentarii; notarea comentariilor spontane care sunt făcute pe parcursul

programului;

Cu cât comentariile sunt canalizate pe o structură prestabilită, cu atât analiza lor lor este uşurată.

Pe de altă parte, înregistrarea comentariilor libere poate furniza informaţii pe care le pierdem dacă

utilizăm numai formularele de evaluare cu itemi prestabiliţi. Tratarea în scris a unei teme

(exemplu: descrierea unui produs, proceduri de lucru, etc.)

Probe practice( solicitarea participantului sa presteze o muncă ce va fi apreciată de persoana care

va face evaluarea).simulare; atenţia se îndreaptă asupra procedurii pe care o urmează

participantul.Exemple:un viitor trainer simulează o prezentare; un viitor auditor al calităţii

simulează un audit si se va strădui să pună întrebări bune; un viitor vânzător va simula o discuţie

cu un client;considerarea ca material de evaluare a ceea ce este produs de participant de exemple:

un aparat fabricat sau montat pe parcursul instruirii;un interviu susţinut de participant şi înregistrat

în vederea evaluării(Suport de curs)

Analiza performanţei persoanei care a urmat un curs de instruire presupune existenţa unor

indicatori de performanţă cu care se urmăreşte evoluţia, aceşti indicatori putând fi atribuiţi unei

persoane sau unui grup de persoane instruite;totdodată necesită să se evidenţieze o legătură

cauzală între instruire şi evoluţia performanţei. Analiza disfuncţiilor În cazul în care se constată

performanţe slabe la persoane care au fost deja instruite este necesară identificarea cauzelor: nu a

fost instruirea eficace sau sunt alte cauze ( motivaţionale sau de mediu) pentru care performanţa se

menţine la un nivel scăzut .Cometariile colegilor şi ale şefului- pot fi folosite şi pentru detectarea

beneficiilor ce apar pentru organizaţie .În general, diagnosticul, observările sociale, pot fi ocazii de

117

a cosntata efectele şi beneficiile instruirii, care pot lua diverse forme: iniţiative noi, comunicare,

implicare sau exigenţe noi.

Indicatorii obiectivi ai creşterii eficienţei organizaţiei (exemple: scaderea nemulţumirilor

beneficiarilor, creşterea numarului de solicitanţi pentru serviciul respectiv )- sunt argumente ideale

în demonstrarea succesului programelor de instruire.

Problema este că influenţele instruirii sunt foarte greu de separat de influenţele altor factori

prezenţi într-o organizaţie .

Bibliografie Cucoş, Constantin, 2002, Pedagogie, Polirom, Iaşi;

Centrul Educaţia 2000, Suport de curs, Programul de formare a formatorilor, Bucureşti, martie, 2006;

Văideanu, George, 1988, Educaţia la frontiera dintre milenii, Ed. Politică, Bucureşti.

CONSILIERE SI ORIENTARE VOCATIONALA

prof.Roxana Udrea

L.T.Transporturi Auto Craiova

prof.Iulia Călina

L.T.Transporturi Auto Craiova

În alegerea unui loc de muncã, a unei specializãri trebuie sã tinem cont de lucrurile care ne

atrag și de care ne simtim capabili.Chiar dacã oricine se poate acomoda la aproape orice conditii

de muncã, aceastãacomodare cere eforturi suplimentare. O persoanã sociabilã se va acomoda cu

a munci singurã într-un birou, dar nu își va putea folosi abilitãtile de comunicare în așa fel încât sã

se simtã mulțumitã de sine; o persoanã creativã poate face cu succes și o muncã repetitivã, dar se

va simți subapreciatã.

Consilierea si orientarea vocaționalã este metoda științificã de a descoperi drumul de la

afinitãți la munca fãcutã cu plãcere și, prin entuziasm, la succes. Ea are rolul de a-i ajuta pe cei

care se aflã în cãutarea unei direcții profesionale sã facã primul pas înconstruirea unui plan de

studii și carierã.

Consilierea vocaționalã presupune evaluarea personalitãții vocaționale cu ajutorul

instrumentelor psihologiei și corelarea lor cu informații despre piața muncii. Specialistul care

realizeazã consilierea îl ajutã pe candidat sã identifice factorii care îi vor influența cariera, sã

anticipeze dificulțãtile și sã-și traseze un plan de studii sau profesional.

Consilierea vocațională presupune:

118

- evaluarea şi diagnoza copiilor si tinerilor;- consiliere şcolară şi vocaţională;

- intervenţie psihologică primară.Poţi beneficia de aceste servicii dacă doreşti sau ai nevoie de:-

promovarea stării de bine şi prevenirea apariţiei unor probleme şcolare;

- evaluarea şi dezvoltarea ariilor intelectuală, afectivă, socială a copiilor şi tinerilor la nivel

individual şi de grup,

- formarea şi educarea deprinderilor şi atitudinilor ce contribuie la învăţarea eficientă, a

comportamentelor de adaptare, a capacităţilor de integrare în viaţa comunitară;

- identificarea aptitudinilor, valorilor şi intereselor profesionale;

- orientare vocaţională şi formarea capacităţii de luare a deciziilor privindcariera şi a unor

deprinderi de integrare pe piaţa muncii;

- servicii de consiliere psihoeducaţională a copiilor şi tinerilor aflaţi în situaţii de criză familială,

de inadaptare şcolară, socială, eşec şcolar, abandon şcolar, absenteism, precum şi a celor cu

tulburări de comportament şi disciplină;

- consilierea părinţilor, cu privire la importanţa climatului familial pentru dezvoltarea optimă a

copiilor şi tinerilor, optimizarea relaţiilor dintre familie şi şcoală.

Dezvoltarea în carieră este un proces care se întinde pe durata întregii vieţi. Acest proces

este concretizat în locurile de muncă, ocupaţiile, activităţile de timp liber pentru care optează un

individ. Este un proces în care propria decizie este influenţată şi de mediul familial, de educaţia în

familie şi în şcoală, de orientarea religioasă şi de alţi factori sociali.

Consilierea în carieră îşi datorează existenţa ca disciplină ştiinţifică şi practica orientării

vocaţionale, mişcare care s-a manifestat ca răspuns la imensele schimbări sociale şi demografice

de la începutul secolului XX. În momentul de faţă, consilierea în carieră este considerată ca fiind

un serviciu cu un impact major în plan social.

Consilierea reprezintă procesul prin care o persoană specializată numită consilier oferă suport,

într-un cadru metodologic bine definit, unei alte persoane (client) care este astfel sprijinită în

adoptarea unor decizii privind propria viaţă personală şi profesională. Abordarea este una de tip

holistic, fiind atinse aspecte care ţin de stil de viaţă, carieră, dezvoltare personală – cu scopul

atingerii unui echilibru personal.

Consilierii pot fi regăsiţi într-o mulţime de roluri sociale, în şcoli, ca practicieni în domeniul

privat, în companii industriale, în organizaţii (non)guvernamentale etc. Consilierii lucrează cu

indivizii şi cu grupurile, administrează instrumente de evaluare a personalităţii clientului,

119

proiectează şi implementează planuri de dezvoltare individuală şi la nivel de instituţii, oferă

servicii de orientare în carieră, consultanţă, training etc. – pentru toate categoriile de vârstă.

Pregătirea teoretică este vastă; în general însă, deşi sunt multe domenii teoretice în care consilierul

are expertiză, nivelul de aprofundare nu este unul foarte înalt.

Termenii muncă şi slujbă/loc de muncă/job/ocupaţie au în anumite contexte acelaşi

înţeles, deşi din punct de vedere tehnic nu înseamnă acelaşi lucru. De la puritanii care considerau

munca drept unicul scop al omului ca fiinţă socială şi până la umaniştii contemporani care privesc

munca drept unul dintre mijloacele de împlinire personală – conceptul de muncă este, de câteva

zeci de ani, analizat în legătură cu termenul carieră.

Exerciţiu:

Vă rugăm să vă analizaţi actualul loc de muncă (sau unul trecut) din următoarele puncte de vedere:

1. Poziţia dumneavoastră profesională;

2. Responsabilităţile de la locul de muncă;

3. Clienţii dumneavoastră – publicul cu care interacţionaţi;

4. Aşteptările pozitive pe care le aveţi de la actualul loc de muncă; perspective ;

5. Rezerve (pe plan personal şi profesional) pe care le manifestaţi în legatură cu locul de muncă.

6. Aşteptările pe care le aveţi de la acest curs; în ce mod credeţi că experienţa pe care o veţi

câştiga vă va ajuta să depăşiţi acele rezerve/temeri.

Comentaţi situaţia actualului dumneavoastră loc de muncă, din perspectiva mai largă a carierei

dumneavoastră.

În prezent, munca este considerată a fi un efort sau o activitate (plătită sau neplătită)

desfăşurată cu scopul creaţiei unui produs valoros pentru propria persoană sau pentru societate, în

cadrul unui orar de lucru sau în timpul liber.

Poziţia profesională face referire directă la o serie de responsabilităţi repartizate unui individ.

Există, deci, atâtea poziţii profesionale câţi indivizi muncesc.

Cariera este un fenomen unic şi se construieşte în funcţie de alegerile fiecărei persoane.

Este un construct dinamic care se întinde de-a lungul întregii vieţi şi care nu include numai

ocupaţii, ci integrează armonios munca şi alte roluri sociale : familia, comunitatea, timpul

liber.

BIBLIOGRAFIE: 1. Amundson, Norman – ACTIVE ENGAGEMENT: ENHANCING THE CAREER COUNSELLING

PROCESS, Second Edition, Ergon Communications: Richmond, B.C., Canada, 2003.

120

2. Amundson, N; Poehnell, G. – CAREER PATHWAYS (in association with Human Resources Development

Canada), Second Edition, Ergon Communications: Richmond, B.C., Canada, 1996.

3. Bolles, Richard Nelson – WHAT COLOUR IS YOUR PARACHUTE? A PRACTICAL MANUAL FOR JOB-

HUNTERS & CAREER CHANGERS, Ten Speed Press, Berkeley, 1999.

4. Capuzzi, David; Gross, Douglas – INTRODUCTION TO THE COUNSELING PROFESSION, third

edition, Allyn and Bacon Publishing Company, Massachusetts, 2001.

5. Carney, Clarke G.; Wells, Cinda Field – WORKING WELL, LIVING WELL: DISCOVER THE CAREER

WITHIN YOU, Brooks/Cole Publishing Company, Pacific Grove, 1999.

6. Cormier, L.S.; Hackney, H. – THE PROFESSIONAL COUNSELOR: A PROCESS GUIDE TO HELPING,

Second Edition, Boston: Allyn & Bacon, 1993.

7. Ettinger, Judith M. – IMPROVED CAREER DECISION MAKING IN A CHANGING WORLD, Second

Edition, Garrett Park Press, 1996.

8. Gellat, H.B. – CREATIVE DECISION MAKING: USING POSITIVE UNCERTAINTY, Los Altos, CA:

Crisp.

9. Jigau, Mihai – CONSILIEREA CARIEREI, Editura Sigma, Bucuresti, 2001.

ALEGEREA VOCAŢIONALĂ-EXPRESIE A PERSONALITĂŢII

Profesor VÎRCAN CAMELIA GEORGETA

LICEUL TEHNOLOGIC DE TRANSPORTURI AUTO, CRAIOVA

Educaţia profesională este o componentă a formării armonioase a personalităţii omului

contemporan. Evoluţia rapidă a civilizaţiei contemporane impune învăţământului de toate gradele

pregătirea tinerelor generaţii astfel încât să se integreze, fără dificultăţi, în societatea informatică

de mâine, care va fi sensibil modificată faţă de cea de astăzi.

Lumea contemporană, dominată de efectele miraculoase ale noii revoluţii ştiinţifico-tehnice,

de mobilitatea profesiunilor şi a forţei de muncă, solicită formarea unei personalităţi policalificate,

capabilă să se adapteze la noile schimbări, să caute soluţii originale la problemele din ce în ce mai

complexe ale ştiinţei, tehnicii şi culturii umaniste.

Educaţia profesională este un sistem educativ complex, care se realizează pe baza educaţiei

tehnologice şi a orientării şcolare şi profesionale a elevilor.

Orientarea şcolară şi profesională este un proces complex de pregătire şi îndrumare a elevilor, în

funcţie de aptitudinile şi interesele lor, spre acele forme de activitate şcolară sau academice, care

să le permită să opteze spre anumite domenii profesiona!e.Este necesar să se cunoască

121

personalitatea elevului, să se realizeze educarea sa în vederea alegerii carierei, să fie informat cu

privire la reţeaua şcolară, în profesiile existente, să se consolideze şi să se îndrume efectiv.

După John Holland, alegerea profesiei reprezintă o expresie a personalităţii; inventarele de

interes sunt inventare de personalitate; membrii aceluiaşi domeniu de activitate au personalităţi

similare, precum şi istorii similare ale dezvoltării personalităţii ; indivizii unui grup vocaţional,

având personalităţi similare, vor răspunde, în multe situaţii şi la multe probleme punându-şi

amprenta asupra mediului de muncă, dându-i acestuia anumite caracteristici; satisfacţia

profesională, stabilitatea şi realizarea în profesie depind de congruenta dintre propria personalitate

şi mediul în care lucrează.

John Holland ajunge la următoarele concluzii :

- în cultura nostră, majoritatea oamenilor pot fi impărţiţi în şase tipuri de personalitate :

realist, intelectual, social, convenţional, întreprinzător şi artistic;

- sunt şase categorii de medii de muncă : realist, intelectual, social, convenţional,

întreprinzător şi artistic;

- oamenii caută medii şi vocaţii care să le permită să-şi exerciteze deprinderile şi aptitudinile, să-şi

exprime şi valorile, să rezolve probleme sau să joace roluri agreabile şi să le ocolească pe cele

dezagreabile;

- comportamentul unei persoane poate fi explicat prin interacţiunea personalităţii sale cu mediul

înconjurător .

Cele sase tipuri de personalitate sunt :

1. Tipul Realist ( motor ) – îi plac activitaăţi care impun forţa fizică ; este agresiv ; are o

organizare motorie bună; nu are deprinderi verbale şi de relaţionare interpersonală; preferă să

rezolve probleme concrete şi nu pe cele abstracte; este nesociabil. Preferinţele sale se îndreaptă

spre acele activităţi care nu solicită manipularea ordonată şi sistematică a obiectelor,

instrumentelor, maşinilor. Achiziţionează competenţe manuale în domeniul mecanic, agricol,

tehnic. Îi displac activităţile sociale şi educaţionale.

2. Tipul Intelectual ( investigator) – este orientat în sarcină; gândeşte problemele; încearcă să

înţeleagă şi să organizeze lumea; îi plac sarcinile ambigue şi activităţile intraceptive; este orientat

spre abstract. Preferinţele sale se orientează spre acele activităţi care implică investigaţii creatoare

122

ale fenomenelor fizice, biologice şi culturale. Achiziţionează competenţe ştiinţifice şi matematice.

Îi displac activităţile persuasive, sociale şi repetitive.

3. Tipul Artistic ( estetic) – preferă relaţionarea personală indirectă, printr-o autoexprimare proprie

mediului artistic. Preferinţele sale sunt axate pe activităţi nestructurate, care presupun manipularea

materialelor pentru a crea forme artistice noi. Achiziţionează competenţe artistice în domeniul

muzical, lingvistic, al artelor plastice, literar. Îi displac activităţile ordonate, administrative,

sistematizate, de afaceri.

4. Tipul Social ( de susţinere ) – alege roluri de predare şi/sau terapeutice; îi plac lucrurile sigure;

are deprinderi verbale şi interpersonale; este orientat social. Preferinţele sale se îndreaptă spre

acele activităţi care implică informarea, pregătirea, dezvoltarea, grija pentru alte persoane.

Achiziţionează competenţe în stabilirea unei bune relaţionări cu alte persoane. Îi displac

activităţile manuale şi tehnice care presupun utilizarea de materiale, maşini, unelte de lucru.

5. Tipul Întreprinzator (persuasiv) – preferă să-şi folosească deprinderile sale verbale în situaţii

care-i furnizează ocazii de vânzare, de dominare, de conducere a altora. Preferă acele activităţi în

care solicită alte persoane pentru atingerea scopurilor sale organizatorice sau financiare. Are

competenţe de lider, de persuasiune, de relaţionare interpersonală. Îi displac activităţile ştiinţifice,

de observare.

6. Tipul Convenţional ( conformist) – preferă activităţile în care foloseşte cifre; alege rolurile de

subordonat; îşi realizează scopurile prin conformism; este loial şefilor. Preferă activităţile care

solicită folosirea ordonată şi sistematică a datelor.

Educarea elevilor în vederea alegerii carierei, astfel încât acesta să efectueze opţiuni polare şi

profesionale realiste, presupune transmiterea şi însuşirea unor informaţii despre diferitele domenii

ale realităţii, formare de priceperi şi deprinderi, dezvoltarea intereselor, a aptitudinilor generale şi

speciale, formarea unor trăsături de caracter, volitive pozitive solicitate în profesia pentru care

optează elevul. Această activitate are un caracter permanent şi vizează echilibrul între ceea ce

vrea, ceea ce poate şi ceea ce trebuie să facă elevul.

Conţinutul obiectelor de studiu, stabilirea unei legături permanente între procesul de învăţământ şi

activitatea social-productivă, activitatea individuală cu elevii, influenţa personalităţii profesorului

constituie modalităţi ce mijlocesc educarea elevului.

123

Consilierea şi îndrumarea efectivă a elevului presupune acordarea unui sfat de orientare cu

caracter facultativ. Elaborarea sfatului de orientare are în vedere trecutul elevului şi perspectivele

de evoluţie ale lui.

Conţinutul orientării şcolare şi profesionale îl constituie pregătirea teoretică, practică şi

psihologică a elevilor.

Pregătirea teoretică are ca scop formarea culturii profesionale prin studiul disciplinelor

fundamentale, tehnice şi tehnologice prin care se asigură însuşirea de către elevi a bazelor

ştiinţifice ale diferitelor profesiuni şi ale tehnologiilor moderne folosite de acestea, cunoaşterea

limbajelor matematice, informatice şi tehnologice, cunoaşterea surselor de materii prime şi de

energie, cunoaşterea principiilor de management, dezvoltarea spiritului ştiinţific de cercetare,

înţelegerea raporturilor dintre tehnologii şi mediul ambiant, cunoaşterea domeniilor profesionale

necesare orientării şcolare şi profesionale.

Pregătirea practică cuprinde formarea de priceperi, deprinderi şi abilităţi tehnice, tehnologice,

literar-artistice. sportive, comerciale, medicale, juridice etc.

Pregătirea psihologică, are mai multe obiective: dezvoltarea proceselor de cunoaştere (percepţii,

reprezentări, gândire, memorie, imaginaţie), care se realizează prin folosirea metodelor parti-

cipative, dezvoltarea gândirii tehnice, tehnologice, cibernetice, economice, medicale, juridice şi

politice prin activităţi practice în domeniile respective.

Orientarea şcolară şi profesională a elevilor se bazează pe o serie de principii :

1.Conducerea procesului de orientare şcolară şi profesională de către şcoală, întrucât dispune de

cadre calificate, de programe şi manuale şcolare, precum şi de bază didactico-materială necesară.

2.Principiul pregătirii psihologice a elevilor pentru muncă. înţelegând rolul acesteia în crearea de

bunuri materiale şi spirituale şi în dezvoltarea omului ca personalitate.

3.Principiul cunoaşterii capacităţilor, intereselor, atitudinilor, aspiraţiilor, nivelului de cunoştinţe şi

aptitudinilor elev ilor, care trebuie corelate cu cerinţele psihofiziologice ale meseriilor.

4.Principiul autocunoaşterii şi al autodezvoltării elevilor, aceştia devenind subiecţi ai educaţiei

prin participarea la propria lor formare.

5.Principiul autoorientării şi autodeterminării în alegerea profesiunii, şcoala intervenind cu

anumite corecturi şi sugestii în acest proces atât de complex.

6.Principiul colaborării şcolii în orientarea şcolară şi profesională a elevilor cu alţi factori:

familia, organizaţiile de copii şi tineret, instituţiile economice şi culturale, mass-me-dia ele.

124

Bibliografie : Joiţa, Elena, Ilie,V. ,Vlad, M.Frăsineanu, E.,,Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară”, Ed. Arves, 2003;

Stoica, Marin, ,,Pedagogie şcolară”, Editura Gheorghe- Cârţu Alexandru, Craiova,1997;

Stoica, Marin, ,,Psihopedagogia personalităţii”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996;

Holland, J. ,,Making vocational choices: A theory of vocational personalities and work environments” (3rd

ed.) Odessa, FL: Psychological Assessment Resources, Inc., (1997)

DIMENSIUNEA INTERCULTURALĂ ÎN EDUCAŢIE

Prof. Popescu Adina

Grup Şcolar ,,Traian Vuia”, Craiova

Prof. Popescu Oana

Liceul Teoretic ,,Tudor Arghezi”, Craiova

Ca membrii ai Uniunii Europene avem, toţi, o cultură asemănătoare, aceea a începutului

secolului XXI; avem, în acelaşi timp, culturi diferite: cele care ţin de religiile noastre, de ţările

noastre, de grupul nostru etnic, de valorile politice, sociale, de familiile noastre. Suntem apropiaţi

şi îndepărtaţi în acelaşi timp, asemănători si diferiti şi avem, cu toţii, un potenţial valoric egal.

Recunoaşterea şi estimarea acestor diferenţe şi similitudini este unica posibilitate ca

oamenii să poata deveni cu adevarat solidari. Credem ca este singurul drum de urmat pentru ca

indivizii să nu mai aibă dorinţa unui raport de forţe şi a unui raport de dominare.

Îi putem stimula pe copii, îi putem motiva pentru a deveni cetăţeni responsabili şi creativi

tocmai prin calitatea relaţiei pedagogice a carei bogăţie este dimensiunea ei interculturală.

Şcoala are o dublă misiune:

1.să permită fiecaruia să crească, să-şi dezvolte spiritul, sufletul, corpul şi inima;

2.să permită copiilor să înveţe să trăiască împreună, să trăiască unii cu alţii, cu persoane diferite.

Interculturalitatea este acel ―instrument‖ cu ajutorul căruia , în şcoală dar şi în afara ei,

putem cultiva respectul diferenţelor. Este un lucru pozitiv, dar nu suficient pentru a învăţa să trăim

împreună. Cadrele didactice sunt garanţii ale spiritului care vegheaza asupra respectului

diferenţelor.

Cum sa motivam daca nu prin relatie? Avem nevoie de ratiune, avem nevoie de

sensibilitate, de afectivitate si avem nevoie de valori. Aceste 3 teritorii vaste sunt in noi si sunt

125

resursele noastre. "La sursa oricarei motivatii este intotdeauna o persoana privilegiata de anturaj.

Asta inseamna ca persoana cadrului didactic joaca un rol determinant. Prin atitudinile si

comportamentele sale, profesorul poate sa genereze un interes mare pentru disciplina pe care o

preda sau, dimpotriva, o respingere puternica."

Dispunem de mai multe resurse. Vom trasa, astfel, mai jos, 3 spatii care exista in noi, 3

stari inteioare care fac parte din noi insine. Vom face aluzie la analiza tranzactionala, care este, in

acelasi timp o teorie a personalitatii si a dezvoltarii copilului, o teorie a comunicarii si ofera un

ansamblu de instrumente de gestionare a relatiilor umane.

Este un profesor rigid, tensionat, crispat. Este prea exigent, nu suporta sa fie pus in

discutie. Intre Parintele Normativ Pozitiv si Parintele Critic Negativ (PC-) exista o frontiera care

poate sa ne dea de gandit. Nu exista educatie posibila fara a face referinta la lege. Insa legea nu

ajunge. Pentru a creste, copilul are nevoie de protectie si de bunavointa.

Parintele binevoitor (PB+)

Un parinte este de asemenea binevoitor, protector si incurajator. Profesorul binevoitor este

zambitor, destins, rabdator, disponibil, atent. El creeaza o ambianta amicala si stimulatoare.

Incurajeaza si valorizeaza. Sa-l privim pe cel mic cand merge in patru labe si cand se ridica pentru

prima oara in picioare. La primul lui pas, suntem fascinati si il felicitam din tot sufletul. Daca se

intampla sa cada la cel de-al doilea pas, nu-l vom pedepsi, ci il vom incuraja.

Parintele salvator (PS-)

Daca, dimpotriva, devenim prea buni, super-protectori, nu-l vom mai ajuta pe copil. Daca

reactionam in locul lui, fara solicitarea lui explicita, atunci cand facem mai mult din 50I din drum,

atunci cand il facem sa inteleaga ca nu va face bine un lucru si de aceea trebuie sa il ajutam, fara

doar si poate ca nu il ajutam in adevaratul sens al cuvantului. Ii luam doar locul, vrem sa il salvam,

ca si cum el insusi nu ar fi capabil sa se descurce. Vrand sa faca numai bine, Parintele Salvator din

noi nu lasa loc altcuiva. Exemple: "Nu-i asa, da-mi tricoul sa-ti arat eu." "Daca iti dau un pahar cu

apa, iarasi il vei varsa."(unui copil de 10 ani). "Alege asta, nu vei regreta, stiu sigur ce este bine

pentru tine." "Lasa, o voi face in locul tau, pentru ca nu stii." Lacan spunea: "Daca ma pun in locul

cuiva, in locul cui se va pune el?"

Un Parinte Binevoitor Pozitiv este un parinte care asculta, care asigura, care consoleaza,

ajuta, incurajeaza, chiar daca s-a inselat la un moment dat. Un adevarat profesor (PB+) nu incarca

o materie, o face mai lejera. Nu in sensul ca suprima materia sau isi diminueaza exigentele. Arata

126

cum trebuie facut pentru a se organiza mai bine, pentru a reusi intr-un domeniu sau lucru dificil.

Exigenta este buna atunci cand poate fi discutata, cand are sens pentru ambele persoane, cand nu

este nici rigida, nici prea dura. Un parinte prea bun, prea permisiv, care este gata oricand sa faca

orice in locul copilului sau, un parinte supraprotector nu-i va permite copilului nici sa se

maturizeze, nici sa-si asume riscuri.

Educatia pentru autonomie si pentru respectul celuilalt trece printr-o faza de recunoastere a

legii si a normei.

"Suntem intr-o perioada in care nu ne simtim suficient de protejati de norma si de valorile

interioare profunde, ca solidaritatea sau respectul naturii, care, de altfel, nici nu sunt complet

integrate. Inotam intr-o criza de cautare in randul unei societati de consum, al carei mesaj este

<<sunteti rugati sa consumati orice, ca sa fiti fericiti>>. Aceasta ideologie de consum nu este un

progres pentru Umanitate. Ceva mai uman e pe cale sa se nasca." (Jean-Yves Hayez, pedopsihiatru

UCL). In cazul in care le traim cu adevarat si atunci cand copiii vad ca suntem fericiti si mandri de

ele, ele vor fi integrate de copii. Insa valorile si legile noastre nu ajung pentru a educa.

Daca acesti copii ar invata sa respecte doar autoritatea, ar mai exista adulti care ar astepta

sa li se spuna ce trebuie sa faca. Ei se plaseaza cu cea mai mare bunavointa intr-un soi de

dependenta, ca si cei mici. Sunt extrem de ascultatori, prea supusi. Putem vorbi si de cazul opus,

cand adultii nu vor sa auda vorbindu-se de autoritate si, intr-o miscare de rebeliune si de revolta,

fac legea, isi fac propria lor lege. Vorbim in acest caz de derivate ale legii celui mai puternic, de

legea junglei, de legea mafiei.

BIBLIOGRAFIE 1.Perspective interculturale –Conferinte, Programul Masuri de Incredere al Consiliului Europei , Institutul

Intercultural Timisoara , 2000, coordonator: Calin Rus.

127

FACTORII CARE NE INFLUENŢEAZĂ ÎN ALEGEREA CARIEREI

Prof.Basarab Constantin

SCOALA 2 TRAIAN CRAIOVA

Fiecare dintre noi tinde spre un ideal în viaţă ce ţine de aspiraţiile, sensul şi semnificaţia

atribuite existenţei. Viaţa fiecăruia capătă sens atunci când ne alegem şi ne construim un traseu cu

obiective flexibile şi un plan de acţiune care să vizeze construirea unei cariere. Transpunerea în

practică a planului presupune însă luarea de decizii corespunzătoare. Una dintre cele mai

importante decizii este cea pentru carieră, care implică alegerea viitoarei profesii. Ambele sunt

procese decizionale asemănătoare celor implicate în rezolvarea de probleme. Alegerea „este mai

realistă decât preferinţa, iar preferinţa este mai realistă decât aspiraţia. Alegerea exprimă o

probabilitate, iar preferinţa o posibilitate, iar aspiraţia o dorinţă care adeseori poate fi fantezistă‖

(Tomşa, 1999, p. 102).

Fiecare persoană este supusă influenţei anumitor factori în procesul decizional:

- Interesele (preferinţe cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunoştinte

sau de activitate). Când un elev ia decizii legate de şcoala pe care doreşte să o urmeze sau

de profesia pe care urmează să o practice, el urmareşte ca acestea să corespundă intereselor

proprii, adică să existe o suprapunere cât mai mare între preferinţele persoanei şi

activităţile specifice mediului şcolar sau profesional.

- Valorile sunt convingerile unei persoane referitoare la ceea ce preţuieşte, la ceea ce e

important în viaţa pentru acea persoană; de exemplu valori generale legate de muncă,

valori intrinseci şi extrinseci. În constelaţia de valori a fiecarei persoane valorile extrinseci

coexista cu cele intrinseci. Valorile legate de muncă se dezvoltă în cadrul experienţelor

individuale din familie, scoală, comunitate sau loc de muncă.

- Factorii parentali au influenţă decisivă prin accentul pus pe valori, prin exemplul personal.

- Şcoala promoveaza valori prin cerinţele legate de performanţă, prin metodele de predare,

prin atitudinea profesorilor faţă de elevi.

- Grupul de prieteni exercită de asemenea o influenţă majoră prin valoarea acordată

performanţei şcolare şi angajării în activităţile şcolare de zi cu zi, timpul acordat studiului,

nivelul de performanţă aşteptat, implicarea la clasă.

128

- Experienţele concrete de muncă reprezintă o ocazie care le da elevilor o viziune asupra

muncii şi aspectelor ei celor mai importante.

- Aptitudinile şi deprinderile au si ele un rol important. Astfel pe baza aptitudinilor elevul

dobândeşte abilităţi care prin punere în practică şi exersare devin deprinderi.

- Caracteristicile de personalitate sunt criterii importante în selectarea mediului de muncă şi

cricumscrierea sarcinilor în cadrul unei ocupaţii dar nu în alegerea profesiei. În cadrul

fiecarei profesii există medii de muncă diferite care se pot ajusta la necesităţile şi

preferinţele persoanei. Alegerea este realizată atunci când există mai multe alternative,

când persoana are libertatea deplină de a alege, când se oferă servicii educaţionale

(consiliere psihopedagogică, pregatire psihologică) necesare formării persoanei pentru a

ştii ce corespunde posibilităţilor, capacităţilor şi dorinţelor acesteia, pe de o parte, şi

cerinţelor societăţii pe de alta parte. Va fi astfel dezvoltată o motivaţie corespunzatoare ce

va susţine şi direcţiona alegerile personale.

Se detaşează rolul familiei în sprijinirea propriilor copii în alegerea liberă a viitoarei lor

cariere. Ponderea influenţei părinţilor asupra copiilor este, uneori, decisivă. Modelele

comportamentale ce ţin de muncă şi care sunt vehiculate în familie, sunt preluate şi de copii,

contribuind la conturarea alegerilor. De asemenea, atitudinile parentale au rata lor de

,,manipulare‖(în sens pozitiv/negativ).

Criteriile pe care le are familia în vedere în influenţarea alegerii şcolare şi

profesionale a copiilor se referă la: siguranţa şi viitorul profesiei pe piaţa forţei de muncă,

avantajele materiale aşteptate, poziţia socială conferită de profesie, potenţiale riscuri ale muncii,

taxe ale educaţiei şi durata studiilor. Schimbările actuale şi rapide de pe piaţa muncii şi oferta

săracă pentru tinerii absolvenţi sunt luate în considerare de către elevi, aceştia fiind preocupaţi nu

doar de profesiile cele mai căutate pe piaţa internă, ci şi in străinătate unde o mare parte îşi doresc

să profeseze. Situaţia economică actuală influenţează şi ea alegerea elevilor noştri care se

orientează după criterii care vizează un salariu care să le asigure un nivel de trai bun, perspective

de dezvoltare profesională. Se constată tot mai mult că aşteptările pe care tinerii le au faţă de

primul loc de muncă sunt din ce în ce mai concentrate în jurul nevoii de statut şi de securitate

financiară. Alegerea şi dezvoltarea carierei sunt procese extrem de complicate. Teoriile ne oferă o

reprezentare simplificată a acestor procese. Aceste teorii pot fi utilizate, aşa cum s-a exprimat

Krumboltz (1994) ca nişte hărţi rutiere care ne ghideaza în procesul dezvoltării carierei.

129

Pe scurt, teoriile, ne ajută să înţelegem forţele care influenţează deciziile referitoare la

dezvoltarea carierei, ne sprijină să clarificăm procesele care au loc, oferă îndrumari pentru

practicieni în absenţa unor linii directoare empirice. Atunci când se aplică aceste teorii, va trebui

să ţinem seama că ele s-au dezvoltat într-o anumita perioada de timp şi au un anumit specific

cultural. Aceasta înseamnă că pentru aplicarea lor în societatea actuala, o societate postmoderna, şi

în culturi diferite fată de cea în care au luat naştere aceste teorii, este nevoie de anumite adaptari.

Din cele mai multe teorii, practicianul poate deduce implicaţii asupra modului în care să

elaboreze orientarea şcolara şi profesională în practică.

D.E. SUPER - cele mai importante concepte în cadrul teoriei lui Super sunt cele utilizate pentru a

nuanţa ideea de potrivire (maturitatea, identitatea vocaţionala, conceptul vocaţional despre sine) şi

pentru conştientizarea faptului că aceasta corelare este un proces continuu, repetat ori de cate ori

elevul trebuie să ia o decizie în legatură cu cariera sa. Aceasta sprijină ideea unei consilieri ciclice

şi a unui proces evolutiv. Super pune un accent mai mare pe alegerea profesiunii ca proces (şi nu

ca moment decizional unic) şi chiar sugerează că termenul de dezvoltare să fie folosit în locul

celui de alegere pentru că el include conceptele de preferinţă, alegere şi adaptare. De asemenea,

Super a introdus conceptul de ,,maturitate profesională‘‘. Dupa opinia sa, pe masură ce individul

se maturizează profesional, el trece printr-o serie de stadii, fiecare dintre ele corespunzând unei

anumite faze din procesul dezvoltării concepţiei despre sine. Un alt merit al lui D.E. Super constă

în faptul ca el a subliniat congruenţa alegerii profesionale cu conceptul despre sine, precum şi

relatia pozitivă dintre aceasta congruenţa şi satisfacţia profesională a individului. Dupa D.E. Super

concepţia despre sine reprezinta principiul director care ghideaza evoluţia întregii cariere

profesionale Prin exprimarea opţiunii profesionale, se consideră că individul nu face altceva decât

să-şi formuleze opiniile despre propria persoana, prin alegerea unei profesii el încearcă să se

realizeze pe sine.

De asemenea, în practica OSP, conform cu aceasta teorie, trebuie să recunoaştem importanţa

mediului şi a unor indicaţii asupra modului în care poate fi înţeles rolul acestuia.

Super considera ca sunt 5 mari stadii de dezvoltare, fiecăruia dintre acestea corespunzându-i

anumite sarcini vocaţionale specifice. Nu atât stabilirea unei periodizări a vieţii, cât faptul că

fiecare etapa de dezvoltare are anumite caracteristici specifice, este de un real folos consilierului

de OSP pentru formularea (împreuna cu clientul) a obiectivelor urmărite în cazul fiecărui

solicitant. Super arată clar că orientarea carierei este un proces de evoluţie, care durează întreaga

130

viaţă, urmând un maxi-ciclu, dar în care reapar mini-cicluri, ori de câte ori trebuie să se ia o

decizie. El ofera o explicaţie cu privire la modul în care evoluţia este rezultatul unei interacţiuni

între indivizi, luarea deciziei şi mediu. Se explică, de asemenea, modul în care profilul evoluţiei

carierei, (maturitatea carierei) joaca un rol cheie în dezvoltare.

Interesantă ni se pare şi abordarea lui Holland în care stabileşte relaţia existentă între lumea

ocupaţională şi personalitatea umană. Se considera că există o congruenţă între tipul de

personalitate şi tipul de ocupaţii, iar succesul vocaţional este dat numai în cazul în care matricea

ocupaţionala este identică sau asemănătoare cu matricea personalitatii.

Important pentru consilierul de OSP este ajutorul pe care îl ofera clientului în stabilirea şi

conştientizarea tipului sau de personalitate, pentru ca într-o etapa ulterioara să-şi poată găsi

alternativele posibile pentru el, din care să-şi aleagă pe cea optima din momentul respectiv. Teoria

lui Holland reprezintă paradigma în care vom desfăşura cercetarea propusa, deoarece ofera

informaţii şi instrumente eficiente în orientarea carierei elevilor.

ANNA ROE - aduce în prim plan: modul de cheltuire a energiei psihice care influenţează evoluţia

şi stilul de viaţă al unei persoane, cu implicaţii în comportamentul profesional, experienţa de viaţă

din copilărie, în care un rol hotărâtor îl au părinţii, luarea deciziilor vocaţionale în funcţie de

nevoile şi ierarhizarea acestora, la care se adauga influenţa factorilor genetici.

Accentul pus pe experienţa de viaţă din copilărie, pe zestrea genetică (modul de utilizare a

energiei psihice), pe mediul în care trăieşte şi creşte un copil, pe rolul determinant al părinţilor în

dezvoltarea acestuia constituie repere deosebit de importante pentru consilierul de orientare a

carierei.

GINZBURG, GINSBERG, AXELRAD, HELMA - consideră că alegerea vocaţională este

condiţionată de mediul în care trăim, de nivelul de instruire, de valorile individuale şi

personalitatea fiecăruia. Important ni se pare faptul că sunt aduse în discuţie valorile ca unul din

elementele cheie ce condiţioneaza alegerile vocaţionale, alături de influenţele pe care le au ceilalti

factori amintiţi.

Chiar dacă în această abordare valorile sunt considerate numai din perspectiva ocupaţiilor şi

implica numai o reacţie de răspuns din partea individului, dintr-o perspectiva ce vizează mai

curând interesele acestuia, totuşi acest punct de vedere ni se pare interesant prin conştientizarea

faptului că fiecare tip de activitate vocaţionala include valori ce se pot potrivi sau nu, accepta sau

nu de către fiecare persoana.

131

Din cele prezentate rezultă ca sunt o serie de factori care influenteaza activitatea profesională a

fiecaruia dintre noi, factori de care un consilier de orientare trebuie să ţină cont atunci când

lucrează cu clienţii săi:

> Ereditatea

> Mediul

> Experienţa de viaţă (cu precădere înregistrată în copilărie)

> Dezvoltarea individuală

> Aptitudinile, interesele, valorile individuale, trăsăturile de personalitate. Sintetizând aspectele de

bază ale diferitelor teorii în domeniu, vom remarca unele elemente comune precum:

Importanţa informaţiilor în procesul luării deciziei cu privire la carieră

Oscilaţia între stilul raţional şi cel intuitiv/afectiv în alegerea profesiei

Plurideterminarea factorială a maturizării profesionale şi a procesului luării deciziei cu privire la

carieră.

Dominanta psihologică, pedagogică sau sociologică în explicarea fenomenului dezvoltării carierei.

Importanţa succesului sau eşecului profesional asupra carierei.

Este necesară crearea unei culturi a dialogului, deschis, transparent şi flexibil, şi cu finalitate

practică pentru elev, dar şi pentru ofertanţii de locuri de muncă.

Bibliografie Băban, Adriana,Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Cluj-Napoca 2001.

Dumitru, Ioan Consiliere psihopedagogică. Baze teoretice şi sugestii practice, Editura Polirom, 2008.

Lemeni , Gabriela, Miclea, Miclea Ghid de educaţie pentru carieră, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2004.

Internet

CONSILIEREA VOCAŢIONALĂ ŞI IDENTITATEA VOCAŢIONALĂ

Prof.Cocos Elena

COLEGIUL STEFAN ODOBLEJA

Consilierea vocaţională reprezintă un ansamblu de acţiuni proiectate, organizate, desfăşurate în

procesul educaţional cu scopul identificării, stimulării, structurării capacităţilor specifice şi

pasiunilor complementare acestor capacităţi. Vocaţia este reprezentată de înclinaţii, aptitudini,

132

interese, atitudini legate de preocupări de natură profesională. Orientarea vocaţională se

cristalizează între 12 – 18 ani. Pasiunile sunt un bun predictor în anticiparea alegerii profesiei.

Donald Super dezvoltă conceptul de sine esenţial pentru alegerea vocaţiei, iar teoria sa despre

dezvoltarea conceptului de sine a fost influenţată de cercetarile lui Carl Rogers şi a le Charlottei

Büller (consideră că viaţa unei persoane este alcătuita în patru stadii distincte:

1. Stadiul de creştere (până la 14 ani),

2. Stadiul de explorare (până la 25 de ani),

3. Stadiul de menţinere (între 25 şi 60 de ani) şi

4. Stadiul de declin (după 65 de ani)).

Sursele vocaţionale conţin informaţii despre ocupaţii, tendinţe pe piaţa muncii, institutţii de

formare continuă, anunţuri despre posturi. Identitatea vocaţională reprezintă conştiinţa clara a

individualităţii unei persoane formată din percepţia de sine şi din percepţia aşteptărilor celorlalţi

faţă de propria persoană. Se structurează din primii ani ai copilăriei dar se află într-o permanentă

pendulare între construcţie şi reconstrucţie putându-se vorbind de identitate în perioada

adolescenţei. Dezvoltarea identităţii vocaţionale şi pregatirea pentru viitoarea carieră sunt

obiective primordiale ale educaţiei. Fiecare dintre noi se confrunta cu situaţii în care trebuie sa ia

decizii importante. În perioada adolescenţei, problemele decizionale duc la identificarea propriilor

valori, interese şi abilităţi, la evaluarea capacităţii decizionale şi la uşurinţa cu care tinerii fac faţă

confruntărilor cu dificultăţi. Identitatea vocaţională este măsura maturităţii individului şi se află la

graniţa între experienţele de muncă şi cele de învăţare. Componentele identităţii vocaţionale sunt:

educaţia, stilul decizional, valorile, interesele, atitudinile şi credinţele, deprinderile şi abilităţile,

caracteristicile de personalitate, stilul de viaţă. Perioadele caracteristice sunt:

- Perioada fanteziilor (3 – 10 ani) când copilul imită diferite persoane prin joc (apropiaţi ai

familiei, părinţi).

- Perioada tatonarilor (11 – 17 ani) este o perioada în care primordiale sunt experimentările,

observarea, explorarea.

- Perioada realismului (18 – 25 de ani) când se cristalizează, ia formă identitatea vocaţională

ca semn al maturităţii individului.

J. Marcia (1980) considera ca principalele forme de identitate vocaţională la adolescenţi sunt

identitatea forţată, criza identitară, difuzia identitară, identitatea conturată. Alegerea viitoarei

profesii este influenţată şi de nivelul stimei de sine. Cei cu o stima de sine ridicată tind să se supra

133

valueze şi să îşi aleagă profesii nobile ce presupun studii de durată şi invers, cei cu o stimă de sine

scăzută se subevaluează. Iată de ce e foarte important să găsim modalităţi de stimulare a stimei de

sine la adolescenţi. Rolul şcolii este determinant, ea fiind implicată în îmbunătăţirea competenţei

decizionale a elevilor şi în pregatirea lor pentru carieră. Prin consiliere şi orientare, adolescenţii

vor fi informati în legatura cu lumea profesiilor, vor fi ajutaţi să se cunoasca mai bine şi să ia o

decizie optimă.

Consilierea vocaţionala nu se face în mod regulat, deci pregătirea şi calificările oamenilor

care oferă şedinte de acest gen variază considerabil. Un sfătuitor cu diplomă de masterat sau chiar

cei care au învăţat despre consilierea vocaţională fara nici un fel de pregătire formala, pot oferi

servicii de consiliere vocaţională, pe lângă psihologii licenţiaţi.

Consilierea vocaţională include evaluarea ingeniozităţii, personalităţii şi variabilelor care se

referă la joburi specifice, identificarea scopurilor personale, a motivaţiei pentru dezvoltarea

personală şi a clarificării valorilor caracteristice stilului de viaţă. Psihoterapia are ca scop

ajutorarea persoanelor pentru a identifica şi pentru a rezolva problemele. Unii consilieri

vocaţionali îşi implică pregătirea în rezumarea dezvoltării şi oferă asistenţă în schiţarea unui

program pentru căutarea unui job. Aceste servicii pot fi oferite de oameni fara pregătire în

psihologie.

Nu toţi psihologii ofera şedinţe de consiliere vocaţională. Scopul psihoterapiei este de a-i

ajuta pe cei ce întâmpină dificultăţi în luarea deciziilor legate de carieră, să ţină cont de toate

variabilele implicate în luarea unor decizii importante. Psihologii vă pot ajuta de asemenea să

faceţi faţă stresului apărut din cauza fricii de eşec şi din cauza unui loc de muncă nesigur. Chiar

dacã oricine se poate acomoda la aproape orice condiţii de muncă, această acomodare cere eforturi

suplimentare. O persoană sociabilă se va acomoda cu a munci singură într-un birou, dar nu îşi va

putea folosi abilităţile de comunicare în aşa fel încât să se simtă mulţumită de sine; o persoanã

creativă poate face cu succes şi o muncă repetitivă, dar se va simţi subapreciatã. Consilierea şi

orientarea vocaţională este metoda ştiinţifică de a descoperi drumul de la afinităţi la munca făcută

cu plăcere şi, prin entuziasm, la succes. Ea are rolul de a-i ajuta pe cei care se află în căutarea unei

direcţii profesionale să facă primul pas în construirea unui plan de studii şi carieră. Consilierea

vocaţionalã presupune evaluarea personalităţii vocaţionale cu ajutorul instrumentelor psihologiei

şi corelarea lor cu informaţii despre piaţa muncii. Specialistul care realizeazã consilierea îl ajută

134

pe candidat să identifice factorii care îi vor influenţa cariera, să anticipeze dificultăţile şi să-şi

traseze un plan de studii sau profesional.

Principiile unei consilieri privind cariera sunt principiile generale de consiliere, conţinutul şi forma

însă sunt determinate de modelul de abordare a orientării vocaţionale.

A. Modele de consiliere vocaţională

Modelele de consiliere au evoluat de la o teorie simplă a compatibilizării dintre persoana şi

profesie (Parsons, 1909), care se concentra în principal asupra orientării individului spre o carieră

în cadrul unei singure profesii, considerând doar similaritatea dintre caracteristicile personale şi

cele ale mediului muncii, la modele holiste, care urmăresc integrarea tuturor rolurilor individului

în luarea unei decizii de carieră şi orientarea individului spre o carieră profesională realistă, în care

un rol important îl deţin tranziţiile (de la un loc de muncă la altul, de la o poziţie la alta în cadrul

aceleiaşi organizaţii, dar şi în organizaţii diferite, mutarea dintr-o localitate în alta pentru ocuparea

unei poziţii profesionale superioare, etc.). Modelele holiste pun accent pe viziunea individului

asupra vieţii, stilul de viaţă preferat şi dorinţa de autorealizare a individului ca determinanţi ai

deciziilor sale educaţionale şi profesionale. Continua schimbare a concepţiilor despre sine şi viaţă,

odata cu acumularea de experienţă şi cunoştinţe despre propria persoană, determină necesitatea de

continuitate şi flexibilitate în acordarea asistenţei de orientare vocaţională. În condiţiile

schimbărilor de pe piaţa muncii şi a modificărilor intraindividuale, indivizii vor avea nevoie de

asistenţă în mai multe momente ale carierei.

Modele teoretice de abordare a consilierii:

1. Modele personaliste.

La începutul secolului simpla concordanţă dintre persoană şi mediul muncii a reprezentat baza

conceptuală pentru orientarea pe baze ştiintifice a indivizilor spre o anumita carieră profesională.

Modelul teoretic ce a stat la baza activităţii agenţiilor de consiliere vocaţionala (model elaborat de

Parsons, 1909) consta în trei idei:

- oamenii sunt diferiţi

- mediile muncii sunt diferite

- există posibilitatea ca prin studiul acestora să găsim similarităţi care determină „potrivirea‖

individ - mediul muncii.

Ca urmare a acestor idei accentul se punea pe oferirea de date cât mai valide despre individ şi

mediul muncii, ceea ce a dus la dezvoltarea testelor psihometrice de aptitudini şi interese.

135

Modelul lui Holland este unul mult mai complex. Acesta încearcă să explice comportamentul

vocaţional al indivizilor pornind de la aspecte legate de interesele profesionale, competenţele şi

dispoziţiile individului, ceea ce, in contextul unei consilieri vocaţionale holliste, oferă informaţii

pertinente pentru o persoană aflată în faţa unei opţiuni profesionale sau confruntată cu o schimbare

în viaţa profesională.

Cu cât gradul de congruenţă (suprapunere) între individ şi mediul ocupaţional este mai mare cu

atât creşte şansa de satisfacţie profesională, stabilitate şi succes . Prin aceasta, modelul lui Holland

furnizează un suport teoretic substanţial pentru o abordare diagnostică a orientarii pentru carieră.

Modelele personaliste au fost criticate datorită caracterului lor static în abordarea problemelor

legate de carieră şi a insensibilităţii la impactul factorilor sociali şi economici în determinarea

comportamentului vocaţional (Kidd, 1996).

2. Modele dinamice.

Modelele developmentale sau dinamice au la baza ideea că dezvoltarea unei cariere presupune

parcurgerea mai multor etape, pe parcursul desăvârşirii identităţii vocaţionale. Un loc important în

cadrul acestor modele revine procesului actualizării imaginii de sine, conceptualizată ca o

rezultantă a interacţiunilor continue dintre factorii individuali şi cei situaţionali. Super (1957)

consideră că preferinţele şi competenţele vocaţionale ale indivizilor se modifică în permanenţă, la

fel ca şi situaţiile în care trăiesc şi muncesc. Actualizarea imaginii de sine a individului presupune

parcurgerea unor stadii evolutive, de la stadiul de creştere, la explorare, stabilizare, conservare şi

apoi retragere, în cariera profesională. Stadiile dezvoltarii vocaţionale impun cerinţe diferite

procesului de consiliere pentru carieră, având în vedere etapele diferite de actualizare a imaginii de

sine a individului. Unul din principalele domenii de intervenţie ale consilierului este asistarea

tranzitţei de la un stadiu la altul, iar în interiorul stadiilor de dezvoltare a carierei, asistarea

individului în dezvoltarea imaginii de sine, prin raportarea continuă a aspiraţiilor sale profesionale

la realitate.

3. Modelul cognitiv al consilierii pentru cariera (Peterson, Sampson si Reardon, 1991)

Pornind de la ideea că disfuncţionalitatea cognitivă are efecte negative asupra comportamentului

decizional şi a emoţiilor individului, modelul cognitiv al consilierii în carieră postulează existenţa

unei relaţii de cauzalitate directă între eficienţa în luarea deciziilor, pe de o parte, şi soluţionarea

problemelor legate de carieră, acurateţea procesării informaţiei despre sine şi problematica

ocupaţională, planificare şi abilităţi decizionale, pe de alta parte. Cunoaşterea de sine face referire

136

la modul în care individul îşi percepe sistemul personal de interese, valori şi abilităţi, în timp ce

cunoaşterea problematicii ocupaţionale se referă la integrarea într-un sistem a cunoştinţelor legate

de modalitatea complexă de organizare şi funcţionare a mediului profesional.

Consilierea permite individului să devină conştient de faptul că între dorinţe şi realitate poate

exista o discrepanţă datorată unor factori externi (evenimente neprevăzute, semnale negative din

partea celor apropiaţi, etc.) sau/şi interni (emoţii negative, comportament de evitare, etc).

Prin sintetizarea ulterioară a experienţelor din timpul consilierii individul poate să elaboreze, într-o

primă faza, iar apoi să circumscrie sfera alternativelor profesionale pe care le ia în considerare.

Acest proces este urmat de evaluarea alternativelor ocupaţionale, respectiv estimarea costurilor şi

beneficiilor pe care le implică fiecare din altenativele considerate, alături de evaluarea situaţiei

curente, în vederea realizării celei mai avantajoase alegeri.

Etapa de restructurare cognitivă este urmată de dezvoltarea şi implementarea unui plan de acţiune,

bazat pe strategii flexibile, care are ca scop atingerea de catre individ a unor obiective legate de

carieră, fixate în mod conştient şi realist. Ideea de bază a intervenţiilor cognitive în consilierea

pentru carieră este că dezvoltarea de către individ a unor patternuri dezadaptative (emoţionale şi

comportamentale) faţă de evenimentele de carieră profesională este facilitată mai mult de modul

de interpretare şi evaluare a evenimentelor, decât de evenimentele ca atare (Woolfe & Dryden,

1996)..

Consilierul trebuie să fie capabil să detecteze distorsiunile de procesare a informaţiilor privind

cariera, deoarece acestea pot constitui bariere în alegerea unei profesiuni sau adaptarea la o carieră

profesionala.

Unele dintre aceste probleme se pot rezolva în cadrul consilierii pentru carieră, altele însă necesită

intervenţii specializate, consilierea privind cariera urmând rezolvarii problemei specifice.

4. Modelul lui Krumboltz (1996)

Acest model se constituie într-o analiză critică a modelelor de consiliere care au la bază

teoria trăsăturilor. Pornind de la ideea că, în viitor, profesiile vor necesita o permanentă dezvoltare

şi perfecţionare din partea individului, Krumboltz (1996) subliniază lipsa de validitate a acestor

modele pentru consilierea privind cariera. Teoriile personaliste au implicită ideea inerţiei în

evoluţia intereselor şi a lumii ocupaţiilor, or individul trebuie să manifeste iniţiativă şi creativitate

deoarece sarcinile şi exigenţele muncii se află într-o continuă schimbare.

Este necesar astfel ca într-un proces de consiliere privind cariera să se abordeze probleme ca:

137

locusul controlului (factorii personali ăi contextuali care influenţează evoluţia carierei),

obstacolele (elementele cu caracter frenator care se interpun în ca1ea atingerii obiectivelor

profesionale), abilităţile (capacităţi care se cer dezvoltate), motivaţia (variabilele care asigură

caracterul activator), relaţiile interpersonale (abilităţile de relaţionare pozitivă cu ceilalţi),

schimbarea (modalitaţile de identificare a unui nou loc de muncă), avansarea ( strategiile ce se cer

implementate pentru asigurarea succesului în cariera), retragerea (modul de pregătire a

pensionării).

Krumboltz (1996) pune în centrul modelului său principiile teoriei învaţării conform cărora scopul

consilierii nu este acela al punerii unui diagnostic, ci al identificării nivelului de învăţare pe care îl

manifestă un individ la un moment dat. Rolul consilierului este de a-l învăţa pe individ cum să-şi

sporească şansele de succes în viaţă, prin ajustarea continua la realitatea profesională aflată într-o

continuă schimbare.

5. Modelul lui Herr (1996)

Modelul lui Herr are la bază conceptul de "flexibilitate personală"', înţeleasă ca abilitatea

generala a individului de a-şi renegocia continuu poziţia ocupaţională în funcţie de oportunităţile

profesionale existente. Teoria managementului carierei răspunde noilor cerinţe de orientare

impuse de o piaţă a muncii în continuă schimbare. Aceasta ia în considerare nevoia de

conştientizare a necesităţii de dezvoltare permanentă pe care o impune flexibilitatea pieţei muncii,

cunoaşterea pieţei de forţa de muncă, monitorizarea permanentă a situaţiei in care se află individul

din punct de vedere emoţional şi coping cu incertitudinea şi lipsa de securitate.

Un concept important în cadrul modelului propus de Herr este cel al ―demnităţii individuale‖.

Scăderea continuă a ofertei locurilor de muncă, creşterea ratei şomajului şi redefinirea condiţiilor

ce se cer îndeplinite pentru ocuparea unui post sunt doar câţiva factori care vor atenta la

demnitatea individuală. Rolul consilierii în acest context este de a determina conştientizarea

diversităţii opţiunilor profesionale pe care le poate avea un individ şi de a creşte posibilitatea de

autocontrol al acestora.

Bibliografie. Baban, Adrian, Petrovai, Dominica, Lemeni, Gabriela, Consiliere şi orientare. Ghidul profesorului,

Editura Humanitas Educaţional, 2000+, Bucuresti.

Dumitru, Ioan, Alexadru, Consiliere psihopedagogica, Polirom, 2008.

Lemeni, Gabriela, Miclea, Mircea, Ghid de educaţie pentru carieră, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2004.

Internet

Tiron, Elena, Dumitru,Consiliere educaţională, Editura Institutul European, 2005.

138

INFLUENŢA PĂRINŢILOR ASUPRA COPIILOR ÎN ALEGEREA CARIEREI

Prof.Zaharia Oana-Loredana

Liceul Teoretic ,,Tudor Arghezi”

Cariera este caracterizată ca o succesiune de profesiuni, ocupaţii, poziţii şi funcţii în care

se angajează o persoană în evoluţia vieţii sale active.

În înţelegerea conceptului de carieră sunt esenţiale:

- determinarea biunivocă dintre carieră şi persoană: carieră - persoană explicată de evoluţia

societăţii şi profesiunilor, de dispariţia unor profesiuni şi apariţia altora pe de o parte şi de evoluţia

persoanei pe parcursul vieţii sale active sau chiar dincolo de aceste limite (elevi, studenţi,

pensionari);

- creşterea rolului carierei în viaţa persoanei nu numai pe plan profesional. Cariera nu este numai

un mod de a-ţi câştiga existenţa ci şi un mod de viaţă, un rol social (Super D., 1957);

- sentimentul împlinirii de sine, al auto-împlinirii este legat de rolul esenţial al muncii, al carierei

în determinarea statutului social al persoanei.

Consilierea carierei a devenit un proces de o importanţă practică, deosebită, datorită

implicaţiilor pe care le are în diferite domenii: educaţie, muncă, economie, sănătate, cultură,

comerţ, servicii etc. Implicit, în plan ştiinţific, consilierea carierei are o sferă noţională din ce în ce

mai largă, dar include şi alte sfere mai restrânse. De fapt, preocuparea pentru consilierea carierei s-

a extins (dacă se face referire la viaţa individului) plecând de la apogeul perioadei active, în

ambele sensuri: înapoi către preşcolaritatea şi înainte către vârsta senectuţii.

Este o realitate certă faptul că părinţii joacă un rol important în viitorul profesional al

copiilor. Într-o societate care îşi propune acordarea de şanse egale la educaţie pentru toţi se

constată o agravare a discrepanţelor între copiii proveniţi din medii sociale şi culturale diferite.

Este un lucru recunoscut că educaţia şi creşterea copiilor revine în principal părinţilor.

Îndeplinirea funcţiei educative ţine de esenţa familiei şi desăvârşeşte existenţa acestui nucleu

fundamental al societăţii omeneşti.

Schimbările de natură socio-economică din societate au consecinţe negative asupra

situaţiei copiilor în familie. Părinţii, mult prea preocupaţi de satisfacerea nevoilor materiale ale

139

vieţii nu mai oferă suficientă afectivitate şi sprijin copilului- elemente atât de necesare dezvoltării

armonioase.

Una din modalităţile de ameliorare a acestor efecte este educarea părinţilor.

Educarea părinţilor are în vedere acţiuni îndreptate spre exersarea funcţiei educative şi

spre dezvoltarea unor practici eficiente de comunicare şi interacţionare în familie.

Aceste acţiuni vor conduce la:

-cunoaşterea şi acceptarea propriului copil ;

-abordarea pozitivă a trăsăturilor personalităţii copilului;

-înţelegera comportamentului copilului;

-cunoaşterea etapelor dezvoltării în timp a copilului ;

-procesul de educaţie a copilului ;

-crearea unui echilibru între factorii familiali de educaţie a copilului-rolul egal al ambilor părinţi ;

-modalităţi non-violente de rezolvare a conflictelor în familie.

Educând părinţii se va realiza şi o schimbare în mentalitatea părinţilor despre copil. Părinţii

trebuie să fie informaţi şi să accepte că orice copil :

-este o persoană cu anumite caracteristici, speciale, diferite, în concordanţă cu gradul de

dezvoltare ;

-are drepturi egale care trebuie recunoscute de către societate şi în special de către părinţi ;

-copilul are o personalitate individualizată.

Clasica întrebare ―Ce vrei sa te faci când vei fi mare?‖ începe de la grădiniţă. Mulţi dintre

ei ajung în clasa a XII-a şi oscilează încă între diverse domenii: arhitectura, medicina, drept, arta,

învăţământ, construcţii. Alţii nu îşi mai continuă studiile şi îşi caută un loc de muncă.

Pentru adolescenţii din ţara noastră, alegerea profesiei este cu atât mai dificilă cu cât se

află sub influenţa unui sistem educativ ce pune accent mai mult pe teorie decât pe experienţă,

vocaţie, talent. Pe de altă parte, mulţi dintre adolescenţi iau decizii sub presiunea părinţilor. Tinerii

sunt îndrumaţi să fie pragmatici, să se gândească mai degrabă la consecinţele financiare ale

deciziilor luate şi mai puţin la ce le-ar plăcea să facă. Din păcate, părinţii au mai mult tendinţa de a

impune alegerea profesiei decât de a ţine seama de dorinţele tânărului.

Este adevărat că primele modele la care se raportează copilul sunt părinţii. Valorile,

credinţele, comportamentul părintelui, îi sunt imprimate în mod inconştient copilului. Dar pe

măsură ce copilul creşte, cercul de cunoştinţe se lărgeşte şi apar alte modele, alte influenţe cu care

140

părinţii nu sunt întotdeauna de acord. Adolescentul se află într-o perioadă de căutări. Există familii

de intelectuali care sunt de-a dreptul disperate când fiica sau fiul nu le urmează exemplul şi atunci

încearcă să se impună în alegerea profesiei. Dar presiunile din partea părinţilor nu fac decât să

dezorienteze tânărul, subliniază specialistul. Un adolescent docil va accepta până la urmă direcţia

indicată de părinţi, pe când tânărul rebel se va îndeparta de familie şi va căuta ―sfătuitori‖ în gaşca

de prieteni. Tot mai mulţi tineri spun: ―Vreau să-mi deschid o afacere,‖ ―Vreau să am bani‖ sau

visează să se plimbe în maşini scumpe ori să meargă în vacanţă în locuri exotice. Poate aşa se

explică de ce sunt la modă aşa-zisele ―profesii‖ de fotbalist, om de afaceri, manechin, cântăreţ.

Adesea, adolescentul îşi dă seama că acele puţine repere oferite de prieteni în alegerea profesiei

sunt superficiale şi chiar imposibile. Dar nevoia de a fi acceptat în gaşcă şi de a se afirma este atât

de puternică, încât adolescentul îşi însuşeşte acele repere. Tânărul se lasă influenţat la presiunea

grupului şi riscă să îşi aleagă un drum greşit în viaţă sau să rămână pur şi simplu pe drumuri.

Educaţia familială depinde de viaţa de familie, depinde de resursele proprii de care

dispune, pe care le produce, sau asimilează, inclusiv de resursele culturale şi spirituale

(mentalităţi, credinţe, atitudini, norme, valori, idealuri). Desfăşurarea procesului educativ în

familie depinde în mare măsură şi de modul în care se stabilesc şi funcţionează relaţiile interne şi

relaţiile exterioare, cu mediul social, cultural. Metodele, felul în care se realizează educaţia

reciprocă, autoeducaţia şi mai ales educaţia tinerei generaţii, a copiilor, modelele şi principiile

asimilate, rutina şi aspiraţiile care orientează soluţiile în problemele de educaţie, converg spre

constituirea stilurilor de viaţă şi de educaţie în familie.

Ce pot face părinţii în cazul în care anturajul are o influenţă negativă asupra

adolescentului? Părinţii trebuie să-l orienteze pe calea cea bună, însă în mod obiectiv, fără certuri,

fără reproşuri, fără judecăţi pripite. Dacă argumentele părinţilor împotriva găştii se vor baza pe

replici de genul ―îţi pierzi timpul cu nişte derbedei‖, atunci tânărul se va simţi jignit şi nu va face

decât să alerge în mijlocul prietenilor să se plangă că nu este înţeles.

Orientarea profesională trebuie să ţină cont de talentul, aptitudinile, dorinţele tânărului, dar

şi de realitatea societăţii actuale. Părinţii copiilor înzestraţi cu talent, dar şi responsabilitate au cea

mai uşoară sarcină. Nu trebuie decât să le lase tinerilor libertatea de a-şi alege cariera dorită.

„Educaţia şi orientarea pentru carieră presupun oferirea de mijloace şi sprijin indivizilor

pentru ca ei să aplice cunoştinţele achiziţionate în circumstanţele reale alepieţei muncii şi să fie

capabili să ia o decizie de alegere a carierei, a viitorului lor profesional‖ (Jigău, 2001).

141

Etapele dezvoltării carierei sunt: explorarea, încercarea, stabilizarea, menţinerea, criza

mijlocului de carieră, schimbarea postului, declinul; succesiunea şi parcurgerea acestor etape nu

este imuabilă.

Explorarea începe foarte devreme, chiar din copilărie şi constă în identificarea şi clarificarea

intereselor / posibilităţilor proprii pentru a putea fi ulterior dezvoltate de-a lungul carierei.

Perioada de încercare presupune, de obicei, traversarea mai multor posturi, care permite

acumulare de experienţă necesară în etapele următoare. Tendinţa angajatului în această căutare

este aceea de a se stabiliza în cadrul unei companii (firme, instituţii) conform aspiraţiilor şi

competenţelor sale.

Rolul familiei este de a asigura climatul socio-afectiv de susţinere, înţelegere, de acceptare,

recunoaştere şi apreciere a copilului. În acest climat părinţii pot observa şi cunoaşte anumite

preferinţe ale copilului, curiozităţi, dinamica profesiunii dinamica persoanei înclinaţii. De

asemenea rolul lor nu este doar pasiv de observatori dar şi activ de a selecta înclinaţiile pozitive de

cele negative, de a orienta copilul către dezvoltarea înclinaţiilor benefice. Părinţii sunt cei care au

posibilitatea să pună la dispoziţia copiilor lor resurse materiale sau informaţionale sau să-i priveze

de ele. Ei pot să faciliteze accesul la unele domenii sau să-i orienteze către alte domenii. Din punct

de vedere afectiv gama de sentimente cu care părinţii pot influenţa consilierea şcolară şi

profesională a copiilor este foarte largă, de la cele pozitive de acceptare, încurajare, securitate,

până la cele negative de evitare, blamare, răceală sau indiferenţă.

Bibliografie: Cariera: şansă sau planificare? In: Revista de pedagogie, nr. 1-12, 1997.

Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere.

Consiliere şi orientare şcolară. Dan Butnaru (coord.). Iaşi, Editura Spiru Haret, 1999.

Klein, M. M. Orientarea carierei: încotro? In: Psihologia la răspântia mileniilor. Mielu Zlate (coord.).

Bucureşti, Editura Polirom, 2001.

Super, D. E. Dezvoltarea carierei. In: Psihologia procesului educaţional (Joel Davitz; Samuel Ball).

Bucureşti, Editura Didactică şi pedagogică, 1978.

Tomşa, Gh. Consilierea şi orientarea în şcoală . Bucureşti, Casa de Editură şi Presă Viaţa Românească,

1999.

http://bluepages.anu.edu.au/psy_supp.html

142

PROIECT DE ACTIVITATE

Prof.consilier şcolar Elena TONCA

prof CEOROIANU Raluca

Liceul Teoretic „Henri Coandă” Craiova

DISCIPLINA: Consiliere.

TIPUL ACTIVITATII:Consiliere de grup.Alegerea carierei.

TEMA: PROFESIUNILE MODERNE ŞI SUCCESUL

UNITATEA DE INVATAMANT: Liceul Teoretic „Henri Coandă‖ Craiova

CLASA: a XII a F

DATA: 07.02.2013

DURATĂ: 50 minute

CADRU DIDACTIC: Prof.consilier şcolar Elena TONCA şi prof CEOROIANU Raluca

OBIECTIV DE REFERINŢĂ:La sfarsitul activitatii, elevii vor fi capabili să-si aleaga o profesie

corespunzatoare propriilor aptitudini si aspiratii profesionale.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE

* Conştientizarea unor fenomene şi a unor tendinţe contemporane ale societăţii şi

familiarizarea cu lumea dinamică a profesiilor solicitate pe piaţa muncii

* Înţelegerea schimbărilor produse în societatea contemporană, ca factor stimulator şi

facilitator în construirea propriilor trasee de dezvoltare;

* Familiarizarea cu lumea profesiilor moderne şi a competenţelor-cheie pentru exercitarea cu

succes a acestora.

STRATEGII DIDACTICE:

1. METODE: dezbatere interactivă, exerciţiul, problematizarea,brainstorming, comentarea

unor meserii,prezentarea lor; exerciţii; discuţii şi analiza; jocul de rol; dezbaterea în

grupuri şi sesiuni de raportare

2. MATERIALE NECESARE:Coli albe de hârtie, bandă adezivă, markere (culori vii)

flip/chart, fişe de lucru, acces Internet

3. FORME DE ORGANIZARE: frontal şi individual; în grupe de 5-6 elevi.

143

EVALUAREA: Modul în care se realizează obiectivele stabilite se urmăreşte prin: observaţia

directă la clasă, tehnici autoevaluative.

ARGUMENT :

Apariţia unor noi informaţii, a unor noi instrumente şi echipamente tehnicie, necesită

elaborarea a noi conduite de raportare eficientă la acestea. Competenţele tehnice şi sociale sunt

esenţiale pentru acomodarea, încadrarea şi evoluţia profesională. Continua explozie informaţională

presupune capacităţi psihice, aptitudini, interese şi motivaţii specifice de lucru cu aceste

informaţii, codficarea şi decodificare lor în mod corect în procesul muncii. De aceea este esenţială

mobilitatea şi flexibilitatea educatorilor (profesorilor) în orientarea şcolară şi profesională a

tinerilor .

Este necesar astfel, ca elevii să perceapă aceste noi realităţi ca o oportunitate şi provocare

de a-şi pune în valoare propriile potenţialităţi şi capacităţi psihice şi obţinerea succesului

presupune responsabilitate, flexibilitate, constanţă, rapiditate de de adaptare la noi oportunităţi.

SCOPUL ACTIVITĂŢII : Cunoasterea unor fenomene şi a unor aspecte ale societăţii

contemporane şi familiarizarea cu lumea dinamică a profesiilor solicitate pe piaţa muncii .

DESFASURAREA ACTIVITĂŢII :

Activitatea debutează printr-un exerciţiu de ice-break: În scopul surprinderii

caracteristicilor propriei personalitati si a autocunoasterii,se solicită fiecarui elev sa identifice o

trasatura proprie de personalitate,care sa inceapa cu initiala numelui sau a prenumelui.

Se propune elevilor un joc în lanţ : „Fazan cu cariere”, în scopul familiarizării acestora cu

lumea complexă a profesiilor.

Exerciţiu de grup 1 :

Identificaţi o trasatura proprie de personalitate,care sa inceapa cu initiala numelui sau a

prenumelui.

................................................................................................................................................

144

Se solicită, în timp ce jocul se desfăşoară, selectarea profesiilor perimate în stânga unei

coli de fplip-chart şi gruparea, deasemenea, a profesiilor moderne în dreapta.

Vor fi prezentate analitic (descrierea job-ului, atribuţii şi resonabilităţi importante) câteva

profesiuni moderne identificate de elevi. Se va permite intervenirea cu întrebări adresate de

elevi, dar şi completarea datelor cu informaţiile despre diferite meserii,selectate din monografiile

profesionale sau de pe Internet.

Exemplu: copywtriter, analist programator, ofiţer credit, etc

În vederea înţelegerii mecanismelor economice şi a importanţei inserţiei socio-

profesionale, se va îndruma realizarea rapidă a unui exerciţiu individual, urmat de sinteza

informaţiilor, prin citirea/ expunerea unor puncte de vedere.(activitate independentă, urmată de

dezbaterea celor mai importante puncte de vedere sau opinii, cu privire la atitudinile elevilor

referitoare la muncă, salarizare, succes personal, etc).

Joc : „Fazan cu cariere” :

Identificaţi (în lanţ) meserii/ profesii care încep cu ultima literă a profesiei identificate anterior.

Exemplu : arhitect, tehnician dentar, reporter, etc.

Execiţiul 2 : Completaţi enunţurile lacunare :

Şomajul .................................................................................................................................

Munca ...................................................................................................................................

Succesul ...............................................................................................................................

Sunt optimist(ă) cu privire la ...............................................................................................

145

În vederea conştientizării celor mai adecvate atitudini, se va solicita împărţirea elevilor pe

grupuri mici (5-6 elevi) şi consultarea-lucrul în echipă, pentru identificarea unor patern-uri

comportamentale ale tinerilor în vederea obţinerii succesului profesional, respectiv, identificarea

atitudinilor ce determină eşecul sau întârzierea procesului de inserţie socio-profesională.

Work-shop pe două grupuri :

Listaţi comparativ, atitudini de obţinere a succesului, respectiv obstacole în calea

succesului socio-profesional. Exemplu :

SUCCES ÎN CARIERĂ :

- conştientizarea întregului potenţial al

unei persoane;

.......................................

.......................................

EŞEC ÎN CARIERĂ :

- supraevaluarea sau subevaluarea,

propriilor capacităţi profesionale;

.................................

................................

146

Activitatea se incheie printr-un exerciţiu: Realizaţi asociaţii libere, sinonime, accepţiuni

personale referitoare la semnificaţiile sintagmei „succes”. Se notează la flip-chart cele mai

interesante asociaţii şi semnificaţii.

SUCCES ÎN CARIERĂ ŞI ÎN VIATA!

Bibliografie: Xxx- Consiliere si orientare, ghid metodologic, Ministerul Educatiei si Cercetarii; Consiliul National pentru

Curriculum; Bucuresti, 2001

Baiasu, Nadia si Predonescu Eusebiu – Consilierea in scoala, Ed. Conphis, Ramnicu Valcea, 2001.

Tomsa, Gheorghe – Structuri, strategii si performante in invatamant,Ed. Academiei, Bucuresti, 1989.

Execiţiul 2 : Completaţi enunţurile lacunare :

Şomajul .................................................................................................................................

Munca ...................................................................................................................................

Succesul ...............................................................................................................................

Sunt optimist(ă) cu privire la ...............................................................................................

Execiţiul 2 : Completaţi enunţurile lacunare :

Şomajul .................................................................................................................................

Munca ...................................................................................................................................

Succesul ...............................................................................................................................

Sunt optimist(ă) cu privire la ...............................................................................................

Execiţiul 2 : Completaţi enunţurile lacunare :

Şomajul .................................................................................................................................

Munca ...................................................................................................................................

Succesul ...............................................................................................................................

Sunt optimist(ă) cu privire la ...............................................................................................

Execiţiul 2 : Completaţi enunţurile lacunare :

Şomajul .................................................................................................................................

Munca ...................................................................................................................................

Succesul ...............................................................................................................................

Sunt optimist(ă) cu privire la ...............................................................................................

147

Execiţiul 2 : Completaţi enunţurile lacunare :

Şomajul .................................................................................................................................

Munca ...................................................................................................................................

Succesul ...............................................................................................................................

Sunt optimist(ă) cu privire la ...............................................................................................

Execiţiul 2 : Completaţi enunţurile lacunare :

Şomajul .................................................................................................................................

Munca ...................................................................................................................................

Succesul ...............................................................................................................................

Sunt optimist(ă) cu privire la ...............................................................................................

Execiţiul 2 : Completaţi enunţurile lacunare :

Şomajul .................................................................................................................................

Munca ...................................................................................................................................

Succesul ...............................................................................................................................

Sunt optimist(ă) cu privire la ...............................................................................................

AUTOCUNOAŞTEREA

PRIMUL PAS ÎN EDUCAŢIA PENTRU CARIERĂ

Prof. STĂNCULESCU MARINELA ALINA

Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Dolj –

Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică

„Alege un job care îţi place şi nu va trebui

să munceşti o zi din viaţa ta.”(Confucius)

Planificarea carierei este procesul prin care o persoană îşi conturează o direcţie de

carieră, îşi stabileşte scopuri în legătură cu propria carieră şi iniţiază acţiuni în vederea

atingerii acestor scopuri. Planificarea carierei nu înseamnă realizarea unui plan pentru

148

întreaga viaţă, ci este un proces continuu de ajustare a scopurilor de carieră la caracteristicile

personale şi oferta educaţională şi ocupaţională care este într-o continuă dezvoltare.

Planificarea carierei presupune parcurgerea mai multor etape :

1. Autocunoaşterea. Pentru a alege profesia cea mai potrivită, în primul rând trebuie să ne

cunoaştem foarte bine însuşirile de personalitate, aptitudinile, abilităţile, competenţele,

interesele, valorile, trebuie să ştim ce trebuie să facem pentru a ne dezvolta în direcţia dorită

(este vorba despre educaţie, formare, dar şi de autoeducaţie, autoformare).

2. Explorarea profesiilor este o etapă deosebit de importantă. Trebuie să avem cât mai multe

informaţii despre profesiile existente, pentru a găsi profesia care este în concordanţă cu

interesele şi aptitudinile noastre, cu însuşirile de personalitate care ne caracterizează. În acelaşi

timp adunăm informaţii şi despre ofertele instituţiilor de învăţământ, pentru a găsi şcoala care

ne poate pregăti cel mai bine.

3. Luarea deciziei privind o anumită profesie va fi urmată de admitere şi frecventarea

cursurilor şcolii care formează specialişti în domeniul respectiv.

4. Urmează căutarea unui loc de muncă, angajarea, iar apoi dezvoltarea carierei (şi, la nevoie,

reluarea etapelor anterioare).

Autocunoaştere şi dezvoltare personală

Fiecare tânăr îşi pune uneori întrebări de felul: Cine sunt eu? Prin ce mă deosebesc de

cei din jur? Care sunt punctele mele tari şi slabe? Care sunt posibilităţile mele? Cum aş putea să

îmi dezvolt calităţile şi să îmi depăşesc slăbiciunile? Răspunsurile la întrebările de acest fel se

referă la cunoaşterea însuşirilor de personalitate definitorii, a aptitudinilor, a sistemului

motivaţional şi de valori, la creşterea stimei de sine, a încrederii în sine, dezvoltarea creativităţii, a

capacităţii de autocontrol, a abilităţilor de comunicare şi relaţionare interpersonală,

a posibilităţilor de gestionare a emoţiilor, etc.

Autocunoaşterea presupune:

a.Formarea conceptului de sine (imagine de sine + stimă de sine)

b.Conştientizarea aptitudinilor

c.Conştientizarea intereselor şi a sistemului de valori

Autocunoaşterea presupune formarea conceptului de sine (Self-concept) care

cuprinde totalitatea ideilor şi sentimentelor pe care o persoană le are despre ea însăşi.

Conceptul de sine are două aspecte: imaginea de sine şi stima de sine.

149

Imaginea de sine (Self-image) reprezintă părerile despre calităţile şi defectele pe care le

avem - sau credem că le avem (de ex. o adolescentă se poate considera fiică ascultătoare, studentă

bună, prietenă fidelă, talentată la desen etc.). Imaginea de sine şi stima de sine se formează

începând cu primii ani de viaţă.

Formarea unei imagini de sine realiste şi a unei stime de sine ridicate depinde în primul rând

de atitudinea celor din jur, în special a părinţilor, fraţilor, prietenilor, cadrelor didactice. Ei

sunt cei care prin cuvintele, comportamentele, reacţiile lor ne oferă o "oglindă", în care se

reflectă comportamentele noastre şi prin intermediul căreia începem să ne construim propria

imagine. Mulţi părinţi greşesc prin faptul că, dorind să îşi motiveze copiii, le impun cerinţe

exagerate în raport cu posibilităţile lor. În acest fel copilul va suferi numeroase eşecuri şi va avea

sentimente de vinovăţie pentru că nu se poate ridica la nivelul aşteptărilor părinţilor. O altă greşeală

frecventă este etichetarea copilului ca fiind rău, prost, incapabil etc., pentru nişte comportamente

greşite. În aceste cazuri părinţii fac o confuzie între comportament şi personalitate, ei

devalorizează întreaga personalitate a copilului pentru un singur eşec. Creşterea stimei de sine are o

mare importanţă şi se poate realiza prin diferite metode. Dacă stima de sine scăzută se

datorează unor competenţe deficitare, este necesară îmbunătăţirea acestor competenţe (de

exemplu, dacă un student are o stimă de sine scăzută din cauza unor eşecuri la examene, este

importantă îmbunătăţirea tehnicilor de învăţare). Dacă cineva îşi impune nişte standarde

exagerate în raport cu posibilităţile sale şi are eşecuri din acest motiv, va fi necesară adoptarea

unor standarde mai realiste. Pentru creşterea stimei de sine este esenţial ca individul să îşi

conştientizeze calităţile, competenţele, să acorde atenţie succeselor sale, să înveţe să se

autovalorizeze.

Aptitudinile

Autocunoaşterea presupune şi conştientizarea aptitudinilor. Spunem că o persoană are

aptitudini într-un domeniu dacă are posibilitatea de a obţine performanţe superioare în acel

domeniu. Obţinerea reală a acelor performanţe depinde de mulţi alţi factori: motivaţie, învăţare,

exersare, atitudinea părinţilor şi a cadrelor didactice, condiţii materiale, sănătate etc.

Clasificarea aptitudinilor.

După nivelul de generalitate, aptitudinile pot fi generale sau speciale. Aptitudinile

generale permit obţinerea unor rezultate superioare în mai multe domenii. Cea mai generală

aptitudine este inteligenţa. Aptitudinile speciale ne ajută să obţinem rezultate deosebite într- un

150

număr mai restrâns de domenii. Astfel vorbim despre aptitudine pentru desen, gimnastică, muzică

etc.

După domeniul în care se manifestă, aptitudinile pot fi: aptitudini cognitive (abilitatea

generală de învăţare, aptitudinea verbală, numerică, spaţială, de percepţie a formei, de a lua

decizii), aptitudini sociale, artistice, muzicale, fizice etc.

Pentru reuşita în carieră este foarte importantă conştientizarea aptitudinilor. Trebuie să ştim

ce aptitudini avem şi în ce domenii avem cele mai mari şanse de succes. Aptitudinile fac parte

dintre punctele noastre tari. Ele pot fi cunoscute în primul rând prin autoobservare şi prin

compararea performanţelor noastre cu cele obţinute de ceilalţi. Putem considera că avem aptitudini

pentru un domeniu dacă reuşim să ne însuşim cu uşurinţă cunoştinţele şi să ne formăm mai

repede deprinderile specifice, dacă obţinem rezultate mai bune decât ceilalţi, dacă putem să ne

implicăm în activitatea respectivă un timp mai îndelungat, fără să obosim.

Succesul într-un domeniu de activitate nu depinde de o singură aptitudine. Are o mare

importanţă modul în care interacţionează aptitudinile între ele, cât şi cu celelalte însuşiri de

personalitate (voinţa, sistemul de valori etc.). Unii oameni reuşesc să obţină rezultate bune într-

o activitate chiar dacă nu au aptitudini deosebite. Unele aptitudini mai slab dezvoltate pot fi

compensate prin alte aptitudini sau prin ambiţie, perseverenţă (la şcoală unii elevi cu nivel

intelectual mai redus obţin rezultate mai bune decât elevii foarte inteligenţi pentru că sunt mai

perseverenţi). Alţi oameni foarte bine dotaţi "de la natură" nu au rezultate deosebite în

activitate, deoarece nu sunt bine motivaţi, nu sunt perseverenţi.

Dezvoltarea aptitudinilor de care dispunem presupune motivaţie, perseverenţă,

însuşirea unor cunoştinţe şi deprinderi, adică necesită multă muncă. De asemenea trebuie să găsim

cele mai bune modalităţi de valorificare a aptitudinilor noastre.

Interesele şi sistemul de valori

Conştientizarea intereselor şi a sistemului de valori reprezintă un alt aspect al

autocunoaşterii.

Interesele reprezintă preferinţele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de

cunoştinţe sau de activitate. Interesele au un rol esenţial în luarea deciziilor privind cariera.

Formarea intereselor depinde de factori genetici (potenţialul aptitudinal) şi de

experienţele de viaţă pe baza cărora individul învaţă să prefere unele activităţi şi să evite

altele.

Cum putem să ne conştientizăm interesele?

151

O posibilitate la îndemâna oricui pentru a-şi conştientiza interesele este cea de a

reflecta la alegerile anterioare pe care le-a făcut: în ce activităţi s-a implicat, în ce domenii a lucrat

ca voluntar, ce cursuri opţionale / facultative a frecventat? Reflectând asupra

asemănărilor dintre domeniile preferate, îşi poate conştientiza interesele, sistemul de

valori.Interesele pot fi descoperite şi prin utilizarea inventarelor de interese. Aceste inventare în

general sunt alcătuite din liste de activităţi şi ocupaţii dintre care ni se cere să le selectăm pe cele

preferate. Prin gruparea preferinţelor pot fi puse în evidenţă interesele şi modul în care pot fi

valorificate acestea.

Psihologul Holland descrie 6 tipuri de personalitate, în funcţie de preferinţele

manifestate faţă de obiecte, date, idei sau oameni . Aceste tipuri sunt: realist, investigativ,

artistic, social, întreprinzător şi convenţional.

Tipul realist manifestă preferinţă pentru manipularea obiectelor, maşinilor,

instrumentelor şi datelor. Este orientat către prezent şi activităţi concrete, predominant fizice.

Posedă aptitudini manuale, mecanice sau tehnice.

Tipul investigativ se orientează spre activităţi care presupun gândire abstractă şi valori de

ordin intelectual, preferă activităţile care presupun cercetare, investigare în cele mai diferite

domenii (biologie, fizică, domeniul social, cultural etc.). Are de obicei abilităţi matematice şi

ştiinţifice şi preferă să lucreze singur pentru rezolvarea de probleme.

Tipul artistic preferă lumea ideilor, a activităţilor mai puţin structurate, care presupun o

rezolvare creativă şi oferă posibilitatea de autoexpresie. Cei care aparţin acestui tip au

imaginaţie şi abilităţi artistice.

Tipul social este interesat de oameni, dar şi de lumea ideilor. Preferă activităţile care

implică relaţionare interpersonală, doreşte să ajute oamenii sau să îi înveţe diferite lucruri.

Tipul întreprinzător (antreprenorial) preferă să lucreze în echipă, dar cu scopul de a

conduce, de a ocupa locul de lider. Evită activităţile ştiinţifice sau domeniile care implică o muncă

foarte dificilă, preferându-le pe cele care îi pun în valoare iniţiativa, calităţile oratorice şi

manageriale.

Tipul convenţional preferă activităţile care necesită manipularea sistematică şi

ordonată a unor date sau obiecte. Se adaptează greu în situaţiile cu grad ridicat de ambiguitate în

care nu sunt descrise cerinţe clare, dar are abilităţi pentru activităţi administrative. Oamenii care

aparţin acestui tip sunt conformişti, bun executanţi, care se supun unor convenţii, reguli. Preferă

152

ordinea, mediile de muncă în care sarcinile sunt bine structurate şi presupun punerea în practică a

unor algoritmi.

În general nu există tipuri pure de interese, ci combinaţii ale acestora.

Valorile reprezintă convingerile fundamentale ale oamenilor referitor la ceea ce este

important în viaţă, în relaţiile interpersonale şi în muncă. Fiecare om îşi elaborează în cursul vieţii

un sistem de valori care îi ghidează viaţa, opţiunile, inclusiv pe cele referitoare la carieră.

Exemple de valori sunt familia, sănătatea, securitatea, banii, puterea etc. Valorile legate de muncă

se pot referi la mediul de muncă, relaţiile de muncă, conţinutul muncii sau la muncă în general.

Ce mai putem face ca să ne cunoaştem cât mai bine?

Dezvoltarea autocunoaşterii poate fi stimulată prin încercarea de a răspunde cât mai

sincer şi mai obiectiv la următoarele întrebări:

1. Ce ştiu şi ce pot să fac bine? Răspunsurile formulate ne ajută să ne identificăm

cunoştinţele, capacităţile, abilităţile, deprinderile.

2. Ce aş dori, ce mi-ar plăcea să fac? Răspunsurile conduc la conştientizarea intereselor, dorinţelor,

preferinţelor, aspiraţiilor, idealurilor referitoare la carieră.

3. Ce este important pentru mine? Răspunsurile se vor referi la sistemul de valori.

4. Cum sunt? Această întrebare se referă la identificarea trăsăturilor de personalitate.

5. Ce ar trebui să ştiu / să pot / să fac pentru a-mi satisface interesele şi dorinţele, pentru a-mi

îndeplini scopurile, aspiraţiile, idealurile privind cariera?

Răspusul conduce la alegerea studiilor şi a programelor de formare profesională care ne

asigură dobândirea competenţelor necesare pentru reuşita în carieră.

Bibliografie: Aslett, D., Ghidul Carierei de succes, Editura Alex 2000, 1999;

Băban, Adriana, Consilierea educaţională, Ghid metodologic pentru ora de dirigenţie, Editura S.C. Psinet

SRL, Cluj- Napoca, 2001, 2003;

Clarke, L., Managementul schimbării, Editura Teora, Bucureşti, 2002;

Ghid metodologic, Orientarea Carierei, proiectul GIANT, ISE, 2010;

Jigău, Mihai, Consilierea carierei adulţilor, Editura Afir, Bucureşti, 2001;

Marcinschi Călineci, M., Start pentru o Carieră de Succes, Editura Humanitas Educaţional, 2004;

Vlăsceanu, Mihaela, Managementul carierei, Să învăţăm să ne construim o carieră, Editura Comunicare.ro,

Bucureşti, 2002.

153

PLANIFICAREA CARIEREI

Prof. STĂNCULESCU GEORGE LEONARD

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova

„Dacă nu ştii în ce port vrei să ajungi,

nici un vânt nu este favorabil.”(Seneca)

Meseriile şi piaţa muncii sunt într-o schimbare permanentă, de aceea este necesar să înveţi

mereu lucruri noi şi să te adaptezi la dinamica schimbărilor din societate, dar să-ţi cunoşti şi

priorităţile prin activităţile de planificarea carierei.

Aceasta presupune responsabilitate şi o nouă atitudine faţă de muncă. Una din condiţiile de

bază pentru asigurarea succesului în carieră este planificarea carierei. De aceea, nu ezitaţi să

concepeţi planuri de carieră.

Planificarea carierei nu este o activitate care ar trebui făcută o singură dată, ci aceasta poate

fi iniţiată de la vârste fragede, iar în condiţiile actuale, este de dorit să fie extinsă pe tot parcursul

vieţii. (lb. engl. lifelong career planning). Planificarea carierei poate avea beneficii multiple, de la

stabilirea obiectivelor la o viaţă plină de succes.

Mai degrabă, planificarea carierei este o activitate care are efectele scontate numai dacă

este realizată în mod regulat, mai ales datorită faptului că, după cum s-a demonstrat, un angajat

îşi schimbă cariera (nu numai joburile) de mai multe ori. Şi nu este niciodată prea devreme sau

prea târziu să începi să-ţi planifici cariera!

În procesul de planificare a carierei, nu uitaţi:

1. Identificarea calităţilor

Unii angajaţi sunt atât de absorbiţi de profesiile lor, încât nu pot vedea alte oportunităţi de carieră.

Orice job necesită un anumit set de calităţi, şi este mult mai bine să vă încadraţi într-o anumită

categorie în funcţie de aceste calităţi.

2. Revizuirea tendinţelor joburilor şi carierelor

Informaţiile despre tendinţele profesionale îţi sunt vitale pentru o planificare a carierei de

succes, pe termen lung. Un domeniu profesional aflat astăzi în dezvoltare poate merge prost mâine,

154

sau anul viitor. Este important să observaţi care sunt joburile ce vor lua amploare, în perspectivă, în

special în domeniile care vă interesează cel mai mult.

3. Stabilirea obiectivelor profesionale

Majoritatea cercetărilor afirmă că în cele mai multe cazuri cresc şansele de succes

într-un domeniu dacă vă planificaţi obiectivele şi vă stabiliţi un traseu profesional. O

componentă esenţială a planificării carierei este stabilirea obiectivelor profesionale pe termen

scurt (anul curent), mediu (anul următor) şi lung (peste 3-5 ani), dar şi revizuirea şi ajustarea

acestora, pe măsura îndeplinirii celor anterioare, pe parcursul evoluţiei sau modificărilor

planurilor.

4. Studierea noilor oportunităţi (studii, training-uri, ateliere de lucru, proiecte

educaţionale).

Informaţia este putere. Informaţia este succes. Şansa de a învăţa şi a vă dezvolta

personal sau profesional constituie miezul planificării carierei. Este bine să vă implicaţi în

experienţe educaţionale necesare atingerii scopurilor profesionale. Căutaţi în cadrul liceului, în

asociaţiile de tineret, ale universităţilor/ facultăţilor, precum şi în cadrul proiectelor de formare

profesională europene, programelor de învăţare online, la distanţă, pentru a găsi oportunităţi de

învăţare şi dezvoltare profesională.

5. Cercetarea oportunităţilor de promovare profesională

Presupune realizarea unui scenariu profesional în viitor. Unde veţi fi peste un an? Dar în 5

ani? Un element important al dezvoltării acestor scenarii din viitor este cercetarea oportunităţilor

profesionale sau chiar dezvoltarea mai multor scenarii ale posibilelor cariere, pentru a vedea care

din ele este mai potrivită de realitatea pe care vi-o doriţi.

În planificarea carierei, este foarte important accesul la informaţii despre: nevoia de

forţă de muncă în anumite domenii, piaţa muncii, responsabilităţile profesiei, condiţiile de pregătire

educaţională şi profesională, succesele obţinute în domeniu, câştigul şi alte beneficii (oportunităţi

de dezvoltare profesională).

Planificarea carierei este un exerciţiu extrem de util. Planificarea carierei nu este o

activitate dificilă, pe care trebuie s-o amânaţi, ci prin implicare va crea un sentiment de

împlinire, o experienţă pozitivă. Este de dorit să transformaţi planificarea carierei într-un

eveniment, care să se întâmple în mod regulat.

Sugestii pentru planificarea carierei

încurajează autoevaluarea

155

observă propria personalitate

identifică priorităţile şi resursele

reflectează asupra ceea ce vă place/ ce nu vă place

plănuieşte schimbări importante în carieră

analizează aspiraţiile, scopurile, valorile personale

analizează informaţiile primite de la ceilalţi

fii pregătit pentru incertitudinile şi dificultăţile în viaţa cotidiană

manifestă siguranţă în ceea ce priveşte alegerile făcute

conturează traseul carierei

examinează preferinţele pentru activităţi

investighează hobby-urile şi modalităţile de petrecere a timpului liber

analizează succesele obţinute

stabileşte planuri de viitor

Planificarea carierei este un exerciţiu care implică dezvoltarea carierei

deoarece:

procesul de învăţare şi adaptare la diferite roluri exercitate de către o persoană pe parcursul

vieţii, include diferite stadii, aflate în succesiune cronologică.

medierea între factorii de personalitate şi cerinţele sociale, în beneficiul individului.

totalitatea factorilor psihologici, sociologici, educaţionali, fizici, economici care combinaţi

influenţează natura şi importanţa muncii pe parcursul întregii vieţi a unei persoane.

În societatea contemporană, tipurile fundamentale de învăţare au evoluat de la a învăţa să

ştii, a învăţa să faci, a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi la a învăţa să fii.

(UNESCO, 1996)

În orientarea şi consilierea vocaţională se parcurg următoarele etape (M. Jigău, 2003):

1. Explorarea

Ce meserie vreau să practic?

Ce calităţi am?

Care sunt speranţele, visurile, poate uneori, îndrăzneţe, legate de carieră?

2. Evaluarea personală

Care sunt opţiunile personale în legătură cu viaţa şi cariera?

Autoevaluaţi şi analizaţi punctele forte, trăsăturile de personalitate, abilităţile, interesele, stilul de

învăţare, stilul de muncă, domeniul preferat pentru muncă, valorile personale şi interpersonale?

156

3.Luarea deciziei

Care sunt obiectivele de carieră, în funcţie de informaţiile anterioare?

4.Planificarea

Elaboraţi un plan de management personal detaliat.

Identificaţi sarcinile avute pentru atingerea fiecărui obiectiv, timpul alocat, ordinea în care veţi

realiza sarcinile, persoanele resursă, termene - limită, rezultate aşteptate, autoevaluare.

5.Implementarea şi/ sau dezvoltarea planului de acţiune

Aplicaţi planul de carieră elaborat în etapa de planificare.

Evaluaţi modul în care s-a implementat planul de carieră.

Bibliografie: Clarke, L., Managementul schimbării, Editura Teora, Bucureşti, 2002;

Ghid metodologic, Orientarea Carierei, proiectul GIANT, ISE, 2010;

Giblin, L., Arta relaţiilor interumane, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2000;

Goleman, D., Inteligenţa emoţională, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001;

Jigău, Mihai, Consilierea carierei, Un model deschis şi flexibil, Euroguidance, 2005;

Vlăsceanu, Mihaela, Managementul carierei, Să învăţăm să ne construim o carieră, Editura Comunicare.ro,

Bucureşti, 2002.

PROBLEMATICA FORMĂRII CONTINUE DIN PERSPECTIVA

MANAGEMENTULUI ŞCOLAR

Prof. Prodescu Marius-Cristinel

Liceul Teoretic „Tudor Arghezi”

Prof. Gheorghiţoiu Maria

Liceul Teoretic „Tudor Arghezi”

În contextul reformei actuale a sistemului educaţional, a restructurării conţinuturilor, a

reevaluării locului şcolii în societate, o problemă de maxim interes o constituie formarea continuă a

profesorilor. Atfel, "redefinirea statutului profesional şi social al cadrelor didactice prin

reexaminarea şi ierarhizarea funcţiilor şi rolurilor profesionale"1, constituie un obiectiv important al

eficientizării activităţilor educative. În ceea ce priveşte dezvoltarea resurselor umane la într-o

instituţie şcolară trebuie avute în vedere nevoile de formare prevăzute în Reforma Învăţămîntului

Obligatoriu din România. În cadrul principalelor priorităţi identificate referitoare la dezvoltarea

1 Dragomir, Mariana - Managementul activităţilor didactice. Eficienţă şi calitate. Editura Eurodidact, Cluj-Napoca 2008

157

resurselor umane şi, în mod specific, la formarea profesională iniţială şi continuă, au fost agreate

măsuri concrete care vizează învăţământul preuniversitar.

Notele definitorii ale unei şcoli eficiente se referă la un management profesionist, cu

manageri activi, cu o viziune clară, programatică şi pragmatică asupra optimizării calităţii actului

educaţional, având obiective clar definite, cu activităţi de predare-învăţare-evaluare eficiente, într-

un cadru ambiental propice dezvoltării elevilor.

Alte obiective vizate sunt: respectarea drepturilor elevilor, asumarea de responsabilităţi şi

roluri care să-i transforme în parteneri activi ai propriei lor formări şi dezvoltarea de programe-

proiecte-parteneriate comune cu alte şcoli, cu organizaţii non-guvernamentale şi intensificarea

relaţiei şcoală-familie. Educaţia permanentă se defineşte ca fiind ansamblul experienţelor de

învăţare oferite de societate pe toată durata vieţii indivizilor cuprinzând:

educaţia iniţială (educaţia de bază - învăţământul preşcolar şi învăţământul general

obligatoriu); ea include oferta de educaţie pe care majoritatea statelor se obligă să o asigure

pentru toţi cetăţenii săi fără niciun fel de discriminare; se desfăşoară de obicei înainte de

atingerea vârstei adulte

educaţia adulţilor cuprinde totalitatea proceselor de educaţie care continuă sau înlocuiesc

educaţia iniţială; aceasta extindere a ofertei de educaţie se realizează pentru compensarea

unei educaţii iniţiale insuficiente; pentru completarea cunoştinţelor generale sau formarea

profesională continuă. În sensul pur temporal, educaţia adulţilor cuprinde formarea

profesională continuă, educaţia recurentă, educaţia compensatorie (sau de "a doua şansă"),

alfabetizarea, educaţia pe durata timpului liber ("leisure education")

educaţia difuză ("diffuse learning environments") se referă la ansamblul mediilor culturale

şi sociale cu valenţe educaţionale intrinseci(comunităţile, viaţa particulară, presă, armată,

biserică) fără să necesite programe educaţionale specifice.

Platformele de e-learning a cursurilor de formare on-line reprezintă o soluţie la nevoia continuă de

specializare a adulţilor. Misiunea programelor de formare on-line este descrisă de obiectivele

propuse: oferirea unui set cuprinzător de experienţe profesionale sistematice; dobândirea unui

ansamblu de deprinderi fundamentale de management; orientarea către formarea unor atitudini şi

competenţe antreprenoriale proactive şi de leadership. Administrarea platformelor on-line oferă

drepturi de acces fiecărui cursant la suportul de curs, la caietele de laborator pentru studiul

individual.

158

Cadrul didactic este un profesionist, un vector de educaţie, în sensul că orice lecţie predată

îşi propune pe lângă obiectivele specifice disciplinei şi obiective cu valoare atitudinal-

motivaţională, generatoare de comportamente adecvate. De aceea, o bună pregătire în domeniul

specialităţii predate este un deziderat de bun-simţ profesional, care ar trebui să fie dublată de

preocuparea pentru formarea continuă în domeniul psiho-pedagogic.

Formarea iniţială şi continuă a profesorilor presupune:

Profesionalizarea carierei didactice în România;

Redimensionarea raportului dintre componenta teoretică şi cea practică a curriculum-

ului de pregătire a cadrelor didactice prin extinderea rutei de formare iniţială;

Dezvoltarea unei pieţe educaţionale a programelor de formare continuă, on-line,

bazată pe un sistem concurenţial, prin intermediul căruia cadrele didactice vor beneficia de o

ofertă diversificată din partea furnizorilor de programe de formare continuă;

Corelarea momentelor din cariera didactică cu standardele educaţionale şi asigurarea

unei dinamici profesionale prin utilizarea sistemului creditelor profesionale transferabile;

Dezvoltarea unor structuri instituţionale moderne în scopul optimizării activităţilor

de formare continuă a personalului didactic (în acest caz se încadrează Centrul Naţional

pentru Formarea Personalului din Învăţământul Preuniversitar).

Coerenţa în formarea iniţială şi continuă presupune: sporirea contribuţiei şi a responsabilităţii

cadrelor didactice din învăţământului preuniversitar în formarea iniţială prin activitatea mentorilor

pentru practica pedagogică, corelată cu creşterea importanţei componentei metodice în inserţia

profesională eficientă prin introducerea programului de mentorat pentru stagiatură.

Asigurarea continuităţii dinamicii profesionale prin parcurgerea unor programe de formare

on-line care să răspundă atât nevoilor induse de evoluţia sistemului de învăţământ, cât şi

conştientizării individualizate a nevoilor de evoluţie în carieră oferă oportunităţi de dezvoltare

personală în contextul globalizării pieţii muncii.

Bibliografie: http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/data/policies/lisbon/article_7207_ro.html

Dragomir, Mariana - Managementul activităţilor didactice. Eficienţă şi calitate. Editura Eurodidact, Cluj-

Napoca 2008

159

ROLUL MUNCII ÎN ECHIPĂ ÎN ALEGEREA PROFESIEI

Profesor TĂNEAŢĂ-MIREA LILICA

Liceul Teoretic „Tudor Arghezi” Craiova

Profesor ION MIREA

Liceul Tehnologic Văleni, judeţul Olt

Astăzi schimbarea locului de muncă a devenit ceva normal. Fiecare dintre noi este liber să

muncească acolo unde valorile sale personale sunt respectate. Deşi pare dificil, demersul angajării

sau obţinerii unui loc de muncă satisfăcător depinde de hotărârea şi de muncă depusă în acest scop.

Totodată, informarea, cunoaşterea specificului domeniului de interes şi a strategiilor de căutare a

unui loc de muncă sunt câteva aspecte esenţiale de care trebuie să ţinem seama.

Orientarea în carieră este expresia unor talente personale sau aptitudini dominante. În timp,

ele se intersectează cu interesele, motivaţiile şi valorile personale ale individului şi ale mediului

extern, social şi economic şi modelează un traseu profesional optim. asigură conturarea

alternativelor pe care le au la dispoziţie şi la fixarea obiectivelor pe termen scurt şi mediu. Deseori,

pe traiectoria vieţii noastre colaborăm cu alte persoane pentru a realiza diverse activităţi, cooperăm

pentru a obţine anumite rezultate. Putem chiar considera că în orice moment al vieţii noastre suntem

membrii unei echipe care încearcă să lucreze împreună.

Ce înseamnă o echipă? Răspunsul cel mai sugestiv îl oferă imaginea celor 5 degete ale

mâinii care, funcţionând împreună, fac întreaga mână un instrument fără de care adaptarea nu ar fi

posibilă. Un alt exemplu îl reprezintă mecanismul unui ceasornic, cu multiplele sale roţi dinţate,

învârtindu-se una prin cealaltă, una lângă alta, şi numai toate măsurând timpul. Echipă înseamnă

ansamblul de elemente/persoane care funcţionează împreună pentru atingerea anumitor obiective, în

virtutea unor roluri specifice, a unor reguli de comunicare şi comportament şi între care se stabilesc

relaţii de respect, cooperare, toleranţă, diversitate în unitate. Echipa este necesară, oportună,

serveşte atingerii unui scop precis, obţinerii unor rezultate. Contextul general în care membrii ei îşi

desfăşoară activitatea este atingerea scopului.

Formarea echipei eficiente are în vedere că fiecare individ trebuie să aibă un rol precis,

specific, o anumită responsabilitate care să îl diferenţieze de ceilalţi. Ca parte a unei echipe, prin

interacţiunea cu ceilalţi, individul învaţă ceva nou: despre el însuşi, despre ceilalţi, comunică,

ascultă, primeşte feedback. Astfel, învăţăm să socializăm într-o lume a individualităţilor, învăţăm

să cerem sprijin şi să oferim ajutor, să comunicăm eficient şi să explorăm noi modele relaţionale.

Echipa oferă siguranţă, pentru că apartenenţa la un grup, apariţia în sine a grupurilor răspunde unor

160

motivaţii fundamentale, bazale ale comportamentului uman - nevoia de siguranţă şi afiliere -

condiţie esenţială a evoluţiei umane. Lucrând împreună cu alţii, alături de ei, având un scop comun

şi atingându-l, ai treptat sentimentul propriei valori, a unicităţii tale, a încrederii de sine.

O echipă nu se formează de la sine, are un lider formal şi unul informal; înseamnă un proces

de construcţie care trece prin diferite faze şi care necesită timp pentru a fi finalizat.

Faze în dezvoltarea unei echipe:

1. Confuzie - legată de nevoia de management, responsabilităţi şi scopuri

2. Relaţii de tip atracţie-respingere

3. Nemulţumire

4. Formarea de minigrupuri

5. Autoacceptare şi empatie

6. Coeziune

7. Feedback şi relatii suportive

8. Autenticitate şi eficienţă

Rolurile posibile ale membrilor unei echipei:

- Conducătorul echipei: atribuie sarcini, controlează rezultatele

- Organizatorul: impune modele, administrează, stabileşte drumul până la atingerea obiectivelor

- Promotorul: vine permanent cu idei noi, inovează

- Supraveghetorul: evaluează activitatea colegilor săi pentru a-i aduce pe calea cea bună -

Executantul: face tot ce i se cere, aplică efectiv

- Susţinătorul: ridică moralul celorlalţi în situaţii dificile

- Investigatorul: explorează ideile pe toate părţile, în toate amănuntele

- Finalizatorul: trage concluziile, retuşează rezultatul final

Experimentarea situaţiei de a fi parte a unei echipe, de a colabora cu ceilalţi pentru

realizarea unui scop comun dă posibilitatea ca fiecare să-şi aducă contribuţia într-un fel sau altul.

Analiza oricărei activităţi de echipă răspunde la întrebările:

- Cum s-a organizat echipa?

- A încercat cineva să preia rolul de lider?

- Cum v-aţi simţit ca parte componentă a echipei?

- Care a fost poziţia ta în grup?

- Cum credeţi că v-au privit ceilalţi?

161

Uneori ne este foarte greu să lucrăm împreună cu alţii, să ne adaptăm stilului de muncă în grup.

Există persoane care se simt bine de la început şi funcţionează cu mare eficienţă în compania

celorlalţi, iar alţii care cooperează mai dificil. Ca eficienţă, lucrul în echipă depăşeşte rezultatele

unei activităţi solitare, de aceea este necesar să învăţăm, să exersăm şi să experimentăm cât mai des

colaborarea cu ceilalţi.

Bibliografie: Nedelcea, Cătălin, Dumitru, Paula - Optimizarea comportamentului profesional, Editura SPER, Bucureşti, 1999

Pintilie, Marian - Metode moderne de învăţare-evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2006

Tomşa, Gheorghe - Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de Editură Viaţa Românească, Bucureşti, 1999

CONSILIERE SI ORIENTARE VOCAȚIONALA DINTR-O PERSPECTIVA

MODERNA

Prof. Ionescu Bianca

Scoala Gimnaziala Nicolae Romanescu Craiova

Prof. Fera Marioara

Scoala Gimnaziala Gheorghe Braescu Calafat

Consilierea în carieră vizează asistarea indivizilor, indiferent de vârstă și de momentul vieții

active, pentru a lua cele mai bune decizii cu privire la propria carieră. Cu alte cuvinte, consilierea în

carieră se adresează deopotrivă elevilor, care fac primele alegeri legate de viitorul lor profesional,

și persoanelor adulte, care doresc să își dezvolte cariera sau să se orienteze spre o nouă profesie.

În cadrul procesului de consiliere în carieră sunt investigate, pe de o parte, resursele și

aspirațiile personale (caracteristici individuale, nivelul de educație, experiența acumulată,

obiectivele de carieră), pe de altă parte, oportunitățile existente în mediu (oferta de educație și/sau

formare profesională, apariția de noi ocupații, soluții flexibile de angajare). Așadar, consilierea în

carieră are ca scop compatibilizarea resurselor și aspirațiilor personale cu oportunitățile mediului

socio-economic.

Spre deosebire de adulți, în cazul cărora consilierea în carieră îmbracă adesea forma unei

intervenții țintite pe rezolvarea unei probleme de carieră (reorientare profesională, reinserție pe

piața muncii după o perioadă de inactivitate etc.), în cazul elevilor, acest tip de consiliere este, mai

degrabă, un proces de explorare:

- explorarea caracteristicilor personale (elevii învață de ce este important să se cunoască și

identifică metodele prin care poate fi realizată autocunoașterea)

162

- explorarea lumii ocupaționale (elevii învață unde să caute informații despre ocupații, care sunt

caracteristicile ocupațiilor și cum să le compare între ele)

- explorarea ocupațiilor potrivite (elevii învață să identifice ocupațiile compatibile cu profilul lor

vocațional și să adune cât mai multe informații despre aceste ocupații)

- explorarea alternativelor/rutelor educaționale care îi pot conduce spre ocupațiile compatibile

(elevii învață să identifice alternativele educaționale, să le evalueze și să ia decizii cu privire la

traseul educațional)

Astfel, la vârsta adolescenței obiectivele consilierii în carieră țin de:

Autocunoaștere – identificarea și înțelegerea caracteristicilor personale relevante pentru orientarea

în carieră (cunoașterea intereselor, abilităților, valorilor, caracteristicilor de personalitate și

conturarea profilului vocațional)

Explorarea lumii ocupațiilor – acumularea de informații referitoare la ocupații (caracteristicile

ocupațiilor și dinamica lor pe piața muncii)

Explorarea alternativelor de carieră – luarea deciziilor cu privire la carieră (identificarea,

explorarea și evaluarea alternativelor, având ca rezultat: alegerea unei ocupații, alegerea unui traseu

educațional)

Planificarea carierei – implementarea deciziilor (stabilirea scopului și obiectivelor de carieră pe

termen scurt și mediu, elaborarea și implementarea unui plan de acțiune) și, în timp, reevaluarea

acestora

Tendințele actuale în consilierea carierei pun accent pe necesitatea formării și dezvoltării

abilităților de management al cariereiîncă din timpul anilor de școală. Astfel, prin programele de

educație pentru carieră, elevii își însușesc primele noțiuni legate de: promovarea personală,

strategiile de căutare a unui loc de muncă, identificarea surselor de satisfacție profesională,

învățarea permanentă, îmbinarea optimă a vieții profesionale cu viața de familie etc.

Etapele procesului de consiliere în carieră

Atunci când ne referim la procesul de consiliere în carieră trebuie să facem distincție

între: demersul tipic de consiliere, cu valențe normative, care impune parcurgerea succesivă a mai

multor pași, și un demers centrat pe nevoile clientului, asemănător unui proces de rezolvare de

probleme, care presupune identificarea și rezolvarea problemei țintă cu care se confruntă clientul.

Procesul tipic de consiliere în carieră presupune parcurgerea următorilor pași:

Evaluarea caracteristicilor personale (interese, abilități, caracteristici de personalitate, valori) și

întocmirea profilului vocațional al clientului.

163

Explorarea lumii ocupațiilor (caracteristici ale ocupațiilor).

Identificarea și evaluarea alternativelor (ocupații potrivite, trasee educaționale).

Elaborarea planului de carieră (scop și obiective de carieră, plan de acțiune).

Dezvoltarea abilităților de management al carierei (promovare și dezvoltarea personală).

Acest demers reprezintă, mai degrabă, un standard care se aplică identic în cazul tuturor clienților,

fără să țină seama de nevoile individuale ale acestora. Prin prisma unei astfel de abordări, toți

clienții au aceleași nevoi și urmăresc aceleași obiective.

În practică însă, lucrurile sunt mult mai nuanțate. În cele mai multe situații, clienții (fie că sunt

elevi, fie că sunt persoane adulte) se prezintă la consilierul de orientare în carieră cu probleme

țintite care nu necesită abordarea tuturor pașilor menționați. De exemplu, un client poate solicita

ajutorul consilierului doar pentru a obține cât mai multe informații despre ocupațiile de pe piața

muncii sau pentru a-și întocmi un curriculum vitae, un alt client vrea să-și exploreze interesele,

abilitățile și valorile, pe când un altul vrea ajutor în elaborarea planului de carieră. Un bun consilier

se va axa pe cerința sau cerințele clientului, fără să îl plimbe prin toți pașii procesului de consiliere.

Alftel spus, eficiența procesului de consiliere în carieră nu este dată de implementarea obligatorie a

unui demers standard, cât mai ales de competența consilierului în a-și ajuta clientul să-și identifice

problema reală cu care confruntă și de a-și centra intervenția pe nevoile acestuia.

În concluzie, identificarea nevoilor este, poate, cel mai important pas din cadrul procesului propriu-

zis de consiliere în carieră. Cei mai mulți dintre clienți nu au o reprezentare clară a nevoilor pe care

le au în raport cu alegerile pe care trebuie să le facă în planul carierei. Atunci când ajung în fața

unui consilier de orientare în carieră, problema pe care acești clienți o acuză, cel mai adesea, ține de

incapacitatea de a lua o decizie. Astfel, consilierului îi revine rolul de a-și ghida clientul în

identificarea problemelor sale reale, a factorilor care stau la baza acestor probleme și, implicit, în

conturarea nevoilor individuale de consiliere.

BIBLIOGRAFIE: 1. Adams G., Berzonsky A. Facultatea ca etapă de tranziţie la stadiul de adult în Psihologia

adolescenţei, Iaşi: Editura polirom, 2009, p.180-208, 701 p.

2. Agapie L. Factorii şi mecanismele luării deciziei cu privire la carieră. În Constantinescu,

G.(coord.) Responsabilitate publică în educaţie, Bulgaria:Crizon, 2009, pag. 270-271,

3. Andrei S., Belcin M. Consiliere şi orientare, concepte moderne şi idei practice. Constanţa:

Crizon, 2007, 102 p.

4. Badea E. Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului de la 3 la 18 ani cu aplicaţie la

fişa şcolară.Bucureşti: E.D.P.,1993, 201 p.

5. Barbaroş T. Aspecte ale consilierei carierei în Problematica educaţiei în mileniul III:

naţional, regional, european. Comunicări la Simpozionul Ştiinţific Internaţional, 2-3

noiembrie, Chişinău, ISE.

6. Barbaroş T. Consilierea carierei – o nouă abordare în Buletin tematic BIFA (Buletin

Informativ Formativ Adresat Adulţilor, Părinţilor şi Cadrelor Didactice), Februarie 2008,

Constanţa: Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Constanţa, 25 p.

164

7. Barbaroş T. Consilierea privind cariera – un model pentru diriginţi în Simpozionul Naţional

Kreatikon. Creativitate – Formare – Performanţă. Ediţia a V-a, 12 Aprilie 2008, Iaşi, p. 348- 351, 549 p.

8. Barbaroş T. Părinţii – parteneri activi în procesul decizional privind cariera la adolescenţi in

Caluschi M.( coord.), Simpozionul Naţional - Kreatikon Creativitate – Formare – Performanţă, Ediţia a VI-a,

4 Aprilie 2009, Iaşi: Pim, p. 297-299, 429 p.

9. Barbaroş T. Eu îmi aleg viitorul. Proiect O.S.P. în Experienţe didactice şi psihopedagogice

de succes, Simpozion Internaţional, Ediţia I, Poarta-Albă, 2010, , p. 25-28, 358 p.

10. Barbaroş. T. Implicarea părinţilor în procesul consilierii şcolare şi profesionale al elevilor în

Învăţământul universitar din Republica Moldova la 80 de ani: Materialele Conferinţei

Ştiinţifice Internaţionale Chişinău 28-29 septembrie 2010/colegiul de redacţie L Calmuţki

(red. şef), Chişinău: Universitatea de Stat din Tiraspol, 2010, Vol.1: Probleme actuale ale

ştiinţelor filologice, psihologice, pedagogice şi social politice, p. 7-9.

11. Barbaroş T. Consilierea carierei la adolescenţi - o abordare integrativă în Univers Pedagogic,

Revistă ştiinţifică de pedagogie şi psihologie, Categoria C, Nr. 4 /2010, Chişinău, Republica

Moldova, p. 53-59.

STRATEGII ÎN CONSILIEREA ŞCOLARĂ

Prof. consilier, Albu Laura

Magdalena C.S.A.P.-C.J..R.A.E.-L.T.T.A., Craiova

Notă introductivă

Necesitatea consilierii (din lb. engleză: counseling) psihologice, psihopedagogice şi

educaționale s-a conturat la începutul secolului XX mai întâi în S.U.A., apoi în tot restul lumii.

Apariția acestui tip de activitate a fost generată mai ales de nevoia orientării şi selecției profesionale

a indivizilor. Se poate considera că specificitatea demersului de consiliere constă, la modul

cumulativ, în găsirea de alternative, sprijinirea în identificarea obiectivelor și furnizarea de

informații referitoare la particularitățile elevilor.

Caracteristici ale activităţii de consiliere

În cadrul procesului de consiliere, specialistul (consilier şcolar, psiholog, psihoterapeut

etc.)trebuie să asigure, în general:

- confidențialitatea, ca premisă a inducerii unui real sentiment de siguranță la nivelul

subiectului consiliat;

- non-judecarea şi ascultarea activă;

- suportul afectiv;

- respectul față de client;

165

- responsabilizarea pentru realizarea obiectivelor fixate în comun de către consilier şi

clientul său.

Tipuri de consiliere

Literatura de specialitate identifică mai multe tipuri de consiliere (cf. Adriana Băban, 2001,

p. 16):

informațională: oferă informații pe domenii/teme specifice;

educațională: oferă repere psiho-educaţionale pentru sănătatea mentală, emoțională,

fizică, socială şi spirituală a copiilor, adolescenților integraţi în şcoală;

de dezvoltare personală: contribuie la formarea de abilitățişi atitudini care să

permită o funcţionare personală şi socială flexibilă şi eficientă în scopul atingerii

stării de confort sau de bine;

suportivă: oferă suport emoţional, apreciativ şi chiar material;

vocațională: vizează dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei;

de criză: oferă asistenţă psihologică de urgenţă persoanelor aflate în dificultate (de

exemplu victimelor unor traume psihice cauzate de un anumit accident).

Consiliereaşcolară reprezintă practic activitatea prin intermediul căreia elevii, părințiişi

cadrele didactice devin conştiente de factorii declanşatori ai diferitelor fenomene negative, între

care amintim:

inadaptare la cerinţele şcolii (regulamente, standarde educaţionale, conduită în incinta

şcolii, ţinută etc.);

absenteism, urmat deseori de abandon școlar temporar sau definitiv;

delincvenţa juvenilă (vandalism, incendiere, ultraj, implicare în trafic de droguri,

persoane, arme etc., uz de arme albe şi de foc etc.)

manifestarea agresivităţii / violenţei în şcoală (atitudine, limbaj, comportament);

probleme de autocunoaştere (stil personal de învăţare, organizare a timpului de lucru şi

loisir, asertivitate, toleranţă la factori perturbatori precum stresul cotidian, frustrările

etc.)

dificultăţi de învăţare, elevi cu C.E.S.;

probleme de comunicare/relaţionare interpersonală;

probleme în familie (dificultăţi de comunicare, violenţă domestică, părinţi plecaţi la

muncă în străinătate, venituri reduse sau lipsa acestora etc.);

166

stil de viaţă sănătos (exerciţiu fizic / practicarea sportului, prevenţia expunerii la riscul

alimentaţiei nesănătoase, consumului de alcool, tutun, droguri etc.);

traficul de fiinţe umane;

educaţie sexuală.

Reguli şi strategii utile în activitatea de consiliere

Aşadar, se impun anumite strategii şi tehnici în consiliere (cf. Ion Al. Dumitru, 2008), de

care trebuie să ţină seama atât consilierul (în cazul nostru, şcolar), caât şi clientul acestuia

(beneficiarul serviciilor de consiliere):

1. Stabilirea contactului direct consilier – client: între cei doi participanţi la şedinţa de

consiliere trebue să existe o legătură nemijlocită, fără intermediari, implicând contact

vizual, comunicare, empatie, cultivarea încrederii în sine, cultivarea respectului reciproc

etc.;

2. Cooperarea cu clientul: consilierul nu se rezumă la a da sfaturi, ci trebuie să asigure

asistenţa clientului în găsirea de soluţii pentru reziolvarea problemelor acestuia din

urmă; clientul trebuie să dorească el însuşi să se schimbe şi să accepte că are cu adevărat

o problemă;

3. Prezentarea de către consilier a tuturor etapelor şi metodelor/tehnicilor de consiliere de

utilizat pe perioada şedinţei sau şedinţelor de consiliere, ceea ce implică:

trasarea regulilor, sarcinilor obligaţiilor care nu se reduc la punerea de întrebări şi

răspunsurile la acestea;

evitarea întreruperii nejustificate a expunerii problemei de către client;

consilierul intervine numai atunci când este necesar, aşa cum vom vedea mai

departe;

conştientizarea faptului că un client poate, în timp scurt, să parcurgă mai multe

stări emoţionale sau schimbări de dispoziţie;

asigurarea confidenţialităţii datelor şi informaţiilor oferite în timpul şedinţelor de

consiliere;

clientul nu trebuie considerat inferior sau umilit sub nicio formă;

conştientizarea faptului că nu numai persoanele aflate în suferinţă trebuie să

participe la şedinţe de consiliere;

167

conştientizarea faptului că rezolvarea problemelor clientului necesită timp,

perseverenţă, voinţă etc. din partea ambilor factori implicaţi în activitatea de

consiliere.

4. Îndrumarea sau ghidarea (în lb. engleză guidance) din partea consilierului implică

impunerea unui anumit ritm şi a unei anumite tonalităţi a conversaţiei, ţinându-se cont

neapărat de caracteristicile vărstei, genului, personalităţii clientului;

5. Concizia în exprimare: consilierul va vorbi mai puţin, iar consilierul mai mult; clietul nu

va fi angajat în găsirea de unul singur a soluţiilor şi se vor evita metaforele, comparaţiile

şi divagaţiile neavenite iar ideile clientului vor fi formulate coerent şi concret sub

asistenţa consilierului;

6. Intervenţia în expunere nu se va face abrupt, agresiv, nejustificat, ci numai în momentul

în care clientul face divagaţii care nu au legătură cu subiectul sau deviază voit de la

acesta, evită prezentarea problemei în forma autentică, introduce fals în informaţii sau

are o atitudine necorespunzătoare; clientul va fi ajutat să-şi corecteze atitudinea prin

relaxare şi tratarea cu calm, tact şi luciditate a problemelor;

7. Individualizarea consilierii: şedinţele se vor desfăşura prin adaptarea specificului lor la

particularităţile fiecărui client în parte, chiar dacă cazurile prezentate sunt similare; aât

consilierul cât clientul trebuie să fie pregătit să înfrunte situaţii neprevăzute;

8. Observaţia sistematică din partea consilierului este uneori esenţială: consilierul trebie să

identifice şi să ţină cont de schimbarea atitudinii, tonlităţii vocii, stărilor psihice, a

mimicii şi pantomimicii survenite la client; clientul poate deveni anxios, nervos, frustrat,

reticent etc. pe parcursul unei şedinţe de consiliere;

9. Cooperarea este esenţială în găsirea de soluţii la problemele care se ridică: clientul

trebuie să fie conştient că o şedinţă de consiliere poate fi o formă de descărcare psihică şi

de detensionare prin expunerea problemelor personale; totodată clientul trebuie să-şi

recunoască singur problema care îl frământă;

10. Planificarea şedinţei în toate aspectele ei: unei activităţi de consiliere trebuie să i se

anticipeze forma, etapele şi finalităţile pentru a nu provoca un şoc emoţional clientului;

de asemenea se vor programa din timp şedinţele ulterioare (dacă acestea sunt necesare)

în corelaţie cu păstrarea contactului (cel puţin pentru o perioadă) dintre consilier şi

clientul său.

168

ROLUL TIC ÎN PREDAREA-ÎNVĂȚAREA LIMBILOR STRĂINE

Prof. ARDELEAN CRISTINA IULIANA

Liceul Tehnologic Transporturi Auto, Craiova

Cu accent pe limbă, comunicare şi cultură în standardele naţionale pentru învăţarea limbilor

moderne, cadrele didactice sunt într-o continuă căutare de modalităţi mai bune de accesare a

materialelor autentice şi de furnizare de experienţe care vor dezvolta mai bine competenţele elevilor

de comunicare în limbi străine. Tehnologia este probabil cel mai bun mijloc pentru crearea unui

mediu favorabil pentru învăţare. TIC poate sprijini profesorii în a face învăţarea limbilor străine

rapid, mai uşor, mai atractiv şi mai interesant.

Mijloacele informatice fac parte din cultura noastră, din viaţa noastră de fiecare zi (acasă sau

la serviciu). Deşi uniţi într-o reţea planetară, se manifesta o îngrijorare faţa de riscul izolării sociale

a celor care petrec multe ore în faţa calculatorului. Şi totuşi, internetul trebuie privit ca orice alt

mijloc de comunicare asemeni celorlalte mijloace moderne de comunicare.

Cand vorbim de noi tehnologii de informare ne referim la internet precum şi orice alte metode de

comunicare offline şi online, la diverse programe de eLearning create sau diverse posibilităţi pe

care calculatorul ni le dă şi de care ne putem folosi ca şi mijloc de redare a unor informaţii

(messenger, Skype, MS Office, produse Apple, tabele, video si audio etc. )

Utilizarea Internetului în procesul de învăţământ, alături de alte instrumente auxiliare,

favorizează accesul în timp real la informaţii, schimburile interne şi internaţionale şi oferă noi

posibilităţi de învăţare – predare. În acest cadru participă diverse categorii de persoane (elevi,

profesori, specialişti în informatică), fiecare având un rol bine determinat.

Aplicaţiile didactice ale internetului ar putea fi clasificate în mai multe tipuri de activităţi de

predare – învăţare.

* Comunicarea interpersonală, realizată cu ajutorul poştei electronice (email) şi a

comunicării directe (chat). Aceasta reuneşte acele aplicaţii pedagogice care favorizează schimburile

interpersonale între tineri şi îi determină să cunoască şi să respecte asemănările şi deosebirile

culturale, politice, lingvistice din cele mai îndepărtate zone. Se pot organiza întâlniri cu

personalităţi, ori forma clase virtuale, prin care studenţii vor avea posibilitatea de a-şi verifica

aptitudinile comunicaţionale într-o limbă străină. Profesorii îi vor învăţa pe tineri tehnici de

corespondenţă amicală şi oficială specifice limbii străine studiate, ceea ce va conduce la ameliorarea

169

exprimării scrise, la utilizarea informaţiilor pertinente şi corecte, la structurarea ideilor. Tot pentru

exprimarea în scris se poate avea în vedere şi mesageria electronică.

* Culegerea de texte autentice în limbi străine. În funcţie de specificul tematicii lecţiei,

profesorul va defini în mod clar un subiect care să atragă interesul studenţilor şi expune mai multe

tipuri de documente (PDF, articole de presă, eseuri etc.). Studenţii (individual sau în grup) ar avea

ca sarcină culegerea documentelor, analizarea şi interpretarea documentelor culese, solicitarea

avizului unor cadre didactice specialiste în domeniul respectiv, precum şi redactarea unei lucrări

scrise (rezumat, sinteză, comentariu etc.) în limba străină.

* Cercetarea documentară, validarea şi utilizarea resurselor în limbă străină în vederea

realizării unei bibliografii pe o temă dată respectând regulile citării documentelor electronice.

* Publicarea de documente în limbi străine pe Internet implică nu numai o bună cunoaştere

a calculatorului, a programelor specifice unei astfel de activităţi ci şi o bună cunoaştere a unei limbi

străine. Se poate avea în vedere redactarea une pagini personale în care studentul să se prezinte, să-

şi descrie realizările în plan intelectuale şi profesional, domeniile de interes, proiectele. Rolul

profesorului este de a-l învăţa pe student tehnicile de structurare, redactare şi prezentare personală

în limbă străină. Studenţii vor putea să-şi perfecţioneze cunoştinţele de exprimare scrisă în limbă

străină (respectarea stilului jurnalistic specific unei reviste de specialitate, prezentarea

convingătoare a informaţiei etc.) prin redactarea unui articol.

* Auto-formarea prin conectarea la situri specializate în manuale virtuale ori teste de

verificare a cunoştinţelor de limbi străine.

Cateva din avantajele utilizarii noilor tehnologii de formare sunt actualitatea (materiale de

calitate, autentice şi de actualitate), flexibilitatea, autonomia elevilor (au posibilitatea de a-şi

organiza singuri propriul proces de învăţare), abordarea diferentiata, facilitarea unui tip de învăţare

contextuală.

Aspecte tehnice: Complexitatea este semnalată ca aspect pozitiv. In programele

multimedia de limbi străine sunt integrate imagini, secvenţe video, grafice, animaţii, înregistrări

audio, etc. care în mod normal apar izolat în cazul altor mijloace de învăţare. Combinarea

elementelor audio-vizuale cu textele facilitează trecerea rapidă de la un tip de exerciţiu la altul, fără

a fi necesară schimbarea metodei de învătare. De asemenea specificul interactiv este des întalnit în

aceste metode de învatare, precum şi atractivitatea. Prin colorit, animaţie, efecte speciale,

programele multimedia sunt atractive şi motivante. De asemenea elementele vizuale, sonore,

170

fragmentele de film, personajele animate, conferă atractivitate programelor multimedia şi paginilor

web.

Tehnologia este tot mai folosită în procesele de învatare a limbilor străine fie ca o

completare a instruirii, fie ca singurul mijloc de învăţare. Deşi accesul la tehnologie poate prezenta

dificultăţi în accesarea programelor de educaţie pentru adulţi şi practicieni, acestea pot fi depăşite.

Platformele online au progresat considerabil în ultimii ani. Acestea continuă să ofere din ce

în ce mai multe aplicaţii utile, la preţuri accesibile şi instrumente pentru învăţarea limbilor străine.

Profesorii care utilizează aceste tehnologii trebuie să continue să ofere oportunităţi pentru

învătare şi pentru promovarea şi dezvoltarea limbilor străine. Însă este recunoscut faptul că sunt

necesare cercetări suplimentare cu privire la impactul utilizării tehnologiei; având în vedere ritmul

rapid de inovaţii în software şi acces la Internet, sunt necesare studii de cercetare pe termen lung

pentru a înţelege mai multe despre rolul şi impactul folosirii tehnologiei în învăţarea limbii engleze.

Bibliografie: 1. Elena Popa, Predarea si invatarea limbilor straine cu ajutorul mijloacelor informatice

2. Lector univ.dr. Cristina Prisecaru, Avantaje şi dezavantaje ale utilizării IT&C în predarea limbilor străine

3. Sarah Catherine K. Moore – Center for Applied Linguistics, Uses of Technology in the Instruction of Adult

English Language Learners

IMPACTUL NOILOR TEHNOLOGII ÎN DEMERSUL DIDACTIC TRADIŢIONAL

Prof. ANDREEA LUCIA GEORGESCU

Colegiul Naţional “Nicolae Titulescu”, Craiova

Dezvoltarea spectaculoasă a tehnologiilor moderne informaţionale şi de comunicare a

revoluţionat, în ultimii ani, toate domeniile de activitate ale omului: industrie, agricultură, medicină,

învăţământ, comerţ, etc. Având în vedere tehnologizarea şi implementarea sistemelor computerizate

în toate aceste direcţii, se impune, pe plan educaţional necesitatea unei restructurări în ceea ce

priveşte procesul de învăţare, urmărind o pregătire reală a elevilor pentru viaţa de dincolo de băncile

şcolii, prin dezvoltarea unor competenţe cheie capabile să asigure succesul social.

Introducerea în şcoală a tehnologiei educaţionale bazate pe TIC (Tehnologia informaţiei şi a

comunicaţiilor), poate asigura crearea unui mediu propice de învăţare în vederea creşterii accesului

la educaţie de calitate, având un puternic impact asupra strategiilor didactice şi a dezvoltării unor

forme de organizare a activităţii care nu sunt posibile cu ajutorul metodelor şi mijloacelor

tradiţionale. În acest fel, actul învăţării devine rodul unor interacţiuni ale elevului cu cel care

171

conduce învăţarea, cu calculatorul, cu sursele de informare puse la dispoziţie şi nu mai poate fi

considerat doar efectul rezultat în urma demersurilor profesorului.

Fundamentarea sistemului educaţional pe metodele moderne de instruire este un factor

determinant în ceea ce priveşte achiziţionarea mai bună de cunoştinţe, formarea şi dezvoltarea de

abilităţi, deprinderi şi capacităţi de gândire, toate acestea fiind necesare adaptării behavioriste a

individului la provocările societăţii moderne.

Prin utilizarea e-learningul şi noilor tehnologii, învăţământul asistat de calculator aduce

schimbări majore în procesul didactic tradiţional, îmbunătăţeşte şi chiar restructurează modul de

predare-învăţare-evaluare prin adaptarea curriculumului la cerinţele societăţii informatizate, cerinţe

care impun perfecţionarea şi adaptarea continuă la conceptele din sfera TIC, ca o necesitate a

dezvoltării profesionale. Astfel, se remarcă faptul că sistemul educaţional actual realizează trecerea

de la învăţarea indusă sau receptată, la o învăţare interactivă, bazată pe dialogul inteligent cu

calculatorul, acesta amplificând capacitatea de prelucrare şi asimilare a informaţiilor, ce conduce la

creşterea performanţelor intelectuale.

Beneficiind de noile tehnologii, competenţele TIC pot fi dezvoltate prin activităţi specifice,

cum sunt cele recomandate de UNESCO(2004):

- ―utilizarea pachetelor software generice: aplicaţii de editare de texte, programe pentru grafică,

programe pentru realizarea de prezentări, calcul tabelar, etc;

- utilizarea softului educaţional pentru învăţare-evaluare interactivă, pentru simulări şi pentru

diverse operaţii cu conţinut ştiinţific;

- utilizarea instrumentelor de comunicare sincronă şi asincronă pentru colaborare online şi pentru

schimb de informaţii (email, forum, mesagerie, audio şi video-conferinţe);

- utilizarea Internetului ca resursă de informare şi pentru cercetare.‖ (Susana Gălăian, Carmen

Mincă, Cristina Sichim - Ghid metodologic de integrare a Tehnologiei informaţiei şi a

comunicaţiilor(TIC) pentru disciplinele informatice).

Studiile realizate de-a lungul anilor arată că nivelul performanţei şcolare depinde, în mare

măsură, de metodele de predare/evaluare aplicate. Aşadar, se constată o creştere a calităţii instruirii

atunci când metodele tradiţionale se completează cu metodele moderne, care implică noile

tehnologii. Utilizarea TIC în demersul didactic a devenit deja o formă firească de desfăşurare a

activităţii, în care elevii sunt tot mai pregătiţi pentru a se integra într-o societate informatizată, aşa

cum este societatea modernă.

Acelaşi ghid metodologic identifică o serie de avantaje, dar şi câteva oportunităţi

172

administrativ/logistice oferite de sistemul educaţional românesc pentru utilizarea noilor tehnologii

în predarea-învăţarea-evaluarea disciplinelor de studiu şi anume: legislaţie la nivel european şi

naţional cu privire la planul de acţiuni pentru pregătirea elevilor pentru societatea digitală; dotarea

cu echipamente a laboratoarelor specializate şi a sălilor multimedia; conectarea la Internet; curricula

naţională prevede ore de studiu pentru disciplinele informatice atât în trunchiul comun cât şi în

curriculum diferenţiat şi la decizia şcolii (Susana Gălăian, Carmen Mincă, Cristina Sichim - Ghid

metodologic de integrare a Tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor(TIC) pentru disciplinele

informatice).

Utilizarea instrumentelor TIC în activitatea didactică prezintă mai multe avantaje, atât

pentru elevi cât şi pentru profesori. Pentru cadrele didactice, amintim câteva avantaje din punct de

vedere al organizării activităţii didactice:

îmbogăţirea arsenalului de instrumente didactice, partajarea şi utilizarea lui repetitivă;

valorificarea instrumentelor şi resurselor TIC pentru realizarea progresului şcolar;

creşterea ponderii timpului alocat interacţiunii cu elevii în procesul educaţional;

obţinerea unui feedback rapid prin evaluare automată.

Pentru elevi se ramarcă mai multe avantaje, atât din punct de vedere al procesului de

învăţare-evaluare, cât şi din punct de vedere al competenţelor psiho-sociale:

individualizarea învăţării;

realizarea unor experienţe de învăţare prin stimularea învăţării prin colaborare;

reducerea timpului de învăţare şi creşterea eficienţei învăţării;

creşterea interesului elevilor faţă de disciplinele studiate;

motivarea elevilor pentru obţinerea progresului şcolar;

dezvoltarea interesului pentru abordarea integrată şi interdisciplinară/transdisciplinară

stimularea capacităţii de inovare şi consolidarea abilităţilor de investigare ştiinţifică;

creşterea încrederii elevilor în procesul de evaluare;

activizarea elevilor în vederea formării competenţei de comunicare prin medii virtuale;

stimularea creativităţii elevilor atât în activităţile individuale, cât şi în cele de grup;

dezvoltarea capacităţilor de mobilizare a efortului voluntar;

dezvoltarea abilităţilor de abstractizare.

Aşadar, ţinând cont de faptul că una dintre cerinţele societăţii actuale este pregătirea

permanentă a persoanelor implicate în actul educaţional, putem afirma că integrarea noilor

tehnologii în demersul didactic tradiţional se remarcă prin contribuţia deosebită adusă modului de

173

organizare, structurare şi comunicare a informaţiei, promovând noi modalităţi de predare-învăţare şi

evaluare.

BIBLIOGRAFIE: 1. Dumitriu-Lupan, N., Ioca, L. (coord.), Gălăian, S., Mincă, C., Sichim, C., 2011, Ghid metodologic de

integrare a Tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor(TIC) pentru disciplinele informatice,

Bucureşti.

2. Dumitru, M., 1985, Metodologia cercetării în educaţie şi învăţământ, Bucureşti.

3. Chicioreanu, T., 2011, Instruirea asistată de calculator, E-learning şi cursuri on-line, Bucureşti, sursa:

https://dictionarelearning.wikispaces.com/

ÎNVĂŢAREA ÎN FORME MODERNE ȘI ATRACTIVE

Prof. înv.primar FUGACIU TASI

L. P. S. ”Petrache Trișcu”, Craiova

Nevoile şi cerinţele copiilor „actori‖ pe scena educaţională pretind dascălilor o schimbare

radicală a modului de abordare a activităţii didactice. În teoriile moderne se vorbeşte din ce în ce

mai mult de învăţarea experienţială, de profesor cu rol de ghid sau de facilitator al proceselor de

învăţare, de valorizarea şi dezvoltarea fiecărui copil, de respectarea ritmului şi a stilului său cognitiv

propriu.

Învățarea experiențială furnizează mediul și instrumentele care îi pot ajuta pe copii în

înțelegerea informațiilor și a proceselor cognitive, prin crearea interacțiunii dintre participant,

profesor și grup. Este esențială pentru creșterea motivației şi crearea unui potențial de învățare, dar

și pentru a crea o gândire independentă şi flexibilă. Poate reprezenta o provocare și deschide o lume

complet nouă de explorare.

Ciclul de învăţare experienţială integrează următoarele 4 etape:

Experienţa concretă

Observaţii reflexive cu privire la experienţe (observare și reflectare)

Generalizări ca urmare a experienţei trăite şi a observaţiilor pe marginea acesteia (formarea

conceptelor abstracte)

Experimentare activă utilizând concepte abstracte (verificarea în situații noi).

Caracteristici ale învăţării experienţiale:

Asigură o implicare activă a copiilor;

174

Se bazează pe experienţele lor;

Asigură un dialog activ între profesor şi copil;

Implică reflecţia activă (învăţarea este eficientă după ce reflectăm asupra situaţiei la care am

participat);

Experienţele personale şi dezvoltarea personală sunt valorizate;

Învățarea este centrată pe fiecare copil în parte;

Este o învăţare bazată pe percepţie, nu pe teorie – învăţarea experienţială stimulează

abilităţile copiilor de a motiva şi explica un subiect din perspectivă proprie;

Învăţarea experienţială este învăţarea prin care copilul face ceva – nu este pus doar în

situația de a se gândi la ceva.

În timpul orelor de clasă, în toată lumea, profesorii predau, elevii iau notiţe, iar apoi elevii

sunt testaţi în legătură cu ceea ce au învăţat. Totuşi, în multe ore învăţarea experienţială începe să

înlocuiască sau să completeze lecţia tradiţională de tip explicativ urmată de scrierea unor idei pe

tablă. Prin experimente, simulări, dezbateri şi alte activităţi participative, elevii descoperă

concepte singuri. S-a arătat că învăţarea experienţială măreşte capacitatea de memorare, motivează

elevii să înveţe, şi încurajează cooperarea de grup. A avut succes în special în activităţile de

rezolvare a problemelor de mediu.

Se poate organiza o varietate de activităţi şi tehnici experienţiale.

Mulţi oameni susţin că elevii de pretutindeni – în special din zonele urbane – pierd legătura

cu lumea naturală. În multe locuri, experienţele în aer liber nu sunt o parte obişnuită a instrucţiei;

experienţele în aer liber se reduc adesea la câteva ieşiri în clasele primare în loc ca ele să fi fost

folosite de-a lungul întregii perioade de şcolarizare a elevului. Aducerea elevilor în mediul

înconjurător în mod regulat este o parte importantă a unui program conştient de educaţie a mediului.

Nimic nu poate înlocui propriile experienţe care îi ajută pe elevi să-şi înţeleagă propria comunitate,

sistemele naturale şi problemele mediului.

Folosirea mediului ca sală de clasă este de asemenea un mod de a aduce elevii mai aproape

de natură. De exemplu, profesorii de limbă maternă îşi pot duce elevii în natură la orele de lectură

şi pentru a le stimula creativitatea în exprimarea scrisă. Profesorii de ştiinţe şi matematică pot

folosi mediul ca un laborator în care elevii îşi efectuează investigaţiile şi experimentele.

Atelierele practice de știință sunt dedicate copiilor începând cu clasa pregătitoare.

Tematica abordează fenomene științifice din jurul nostru (chimie, fizică, biologie, anatomie și

fiziologie, astronomie, matematică distractivă etc) adaptate înțelegerii copiilor în funcție de

175

interesele și abilitățile lor, prin experimente practice care dezvoltă capacitatea lor de gândire critică,

analiza și în final conceptualizare.

Copiii cunosc legile nescrise ale lumii în care trăiesc, cum ar fi faptul că merele cad din pom

sau ca un obiect ascuțit sparge un balon. În cadrul atelierelor vor investiga principiile științifice de

bază cum ar fi : electricitatea, forțele, magnetismul, proprietățile substanțelor, proprietățile luminii

etc.

Atelierele se bazează pe principiul învățării experiențiale și pe faptul că a combina învățarea

cu distracția este cel mai bun mod de a ne lărgi orizontul de cunoaștere și creativitate.

Învățarea experiențială îi ajută pe copii în:

• asumarea inițiativelor, luarea deciziilor și conștientizarea rezultatelor acestora;

• dezvoltarea intelectuală, creativă, emoțională și socială;

• observarea rezultatelor experimentelor și a consecințelor propriilor acțiuni;

• înțelegerea succesului și depășirea obstacolelor;

• dezvoltarea capacității de reflecție, sinteză și analiză.

Atelierele se pot desfășura într-un « laborator » special amenajat și utilat pentru copii, astfel

încât să constituie un mediu sigur și plăcut pentru a descoperi și a experimenta.

Copiii nu au nevoie de prea multe lucruri ca să creeze, ci au nevoie doar de un mediu

potrivit în care să se dezvolte.

BIBLIOGRAFIE http://www.dekon.biz/Invatarea+experientiala+(prin+experienta)

David KOLB, 1984

Experiential Learning: Experience as the Source of Learning and Development. Prentice-Hall,

Inc.,Englewood Cliffs, N.J. Andy SZEKELY

http://www.andyszekely.ro/invatare-experientiala/#sthash.OlVN3Ggl.dpuf

ȘTIINȚĂ ȘI PRACTICĂ

Prof. ANGHEL GHEORGHIȚA

Colegiul Economic ,,Ion Ghica’’ Târgoviște

Studiul în clasă presupune întotdeauna abordarea mai multor metode tradiționale și mai ales

metode activ-participative.

176

Cu toate acestea, studiile științifice din ultimii ani au demonstrat că metodele didactice

folosite în clasă nu sunt suficiente. De aceea, se pune tot mai mult accent în ultimul timp pe

activități practice realizate în locuri special amenajate (laboratoare, ateliere, restaurant-școală,

bucătărie, etc.)

Elevii confirmă de fiecare dată că orele de instruire practică îi ajută să-și însușească

cunoștințele și să-și dezvolte competențele necesare pentru profesia aleasă.

Profesorul are un rol important, catalizator de a realiza transferul de cunoștințe, de a favoriza

dezvoltarea personalității elevilor, prin implicarea activă a acestora la rezolvarea fișelor de lucru,

responsabilităților încredințate, activităților curriculare și extracurriculare.

Relația profesor-elev trebuie să fie întotdeauna o relație de încredere, stimă și benefică

pentru o societate modernă.

Lecția ,,Tipuri de mice-en-place‘‘ s-a dorit a fi una de succes, folosindu-se mai multe

materiale didactice, planșe, fișe de lucru, fișe de documentare și nu în ultimul rând efectuarea orelor

177

de laborator și instruire practică în Restaurantul școală, prin folosirea obiectelor de inventar și a

mobilierului din dotare.

Pe parcursul orelor, alocate acestei teme, s-a urmărit:

- descrierea tipurilor de mise-en-place

- realizarea mise-en-place-ului in mod corespunzator

-identificarea obiectelor de inventar

-transportul obiectelor de inventar

-servirea clientului

-asezarea obiectelor de inventar pe masa

-debarasarea

-folosirea tavii pentru a aduce obiectele de inventar

-manevrarea caruciorului

-manevrarea gheridonului

Binențeles că filmulețul realizat cu elevii de la clasa a IX-a G se poate folosi și ca material

didactic (pentru diferite momente ale lecției).

Materialul folosit în cadrul orei a fost studiat din următoarea biliografie.

Bibliografie 1. Dobrescu E.,Stavrositu S.-Tehnica servirii consumatorilor- manual pentru cls.XI-XII., Ed.Didactica şi

Pedagogică, Bucuresti , 2003

2. Mihai St., Turcescu A. şi alţii , Alimentaţie publiă şi turism –manual pentru clasa a IX-a, Editura

Niculescu, Bucuresti, 2006

3. Vintilă I., Turcescu,A.,Tehnologia activităţilor din unităţile de alimentaţie publică şi turism,

Ed.Didactica şi Pedagogică , Bucureşti ,2005

MODALITATI DE PERFECȚIONARE A EVALUARII

Prof. BĂJĂU DANA

LT Transporturi Auto, Craiova

Evaluarea se bucură de o atenție deosebită în contextul reformei actuale în învățământul

românesc. Sistemul actual de evaluare fost supus unor critici considerandu-se orientat după

concepția de tip succes sau eșec și nu după cea centrată pe urmărirea progresului inregistrat de

elevi. Criteriile de evaluare susțin aceeiași critici sunt lipsite de transparența necesară, sunt

ascunse elevilor cu o grija demna de o cauza mai bună ,iar uneori sunt de o transparență lipsita de

178

coerență. Examinările se produc si sunt proiectate pe baza unor indicatori lipsiti de unitate

conducând la dezechilibre. Calitatea tehnică a examinarilor rămane scazută, fiind afectată

validitatea, fidelitatea și comparabilitatea rezultatelor.

Critici aduse sistemului traditional de evaluare:

-Se consacra prea multa energie de către elevi in asimilarea unor idei preluate de-a gata, pe care

apoi le reproduc la cerere, in loc să-si dezvolte spiritul critic si autonomia.

-Aptitudinea de a se exprima trece uneori înaintea conținutului, adevăr valabil pentru mulți elevi si

la multe discipline de învătamânt.

-Se încurajeaza exagerat spiritul de competiție în dauna celui de cooperare, se neglijează spiritul de

echipa si bucuria succesului comun in favoarea unui egoism cu accente uneori cinice.

-Unii învata să-și speculeze șansa și ajung la înșelăciuni derizorii.

-Se dezvoltă sentimente de culpabilitate gratuite, uneori se ajunge la adevarate fobii scolare.

Pentru a se diminua sau înlătura asemenea cauze trebuie luate măsuri de intregrare optimă a

evaluarii în actul didactic ,renuntându-se la evaluările impresioniste, superficiale, lipsite de criterii

clare. Evaluarea formativă trebuie să capete o pondere cât mai mare si, deci, să se evalueze nu

numai produsul, ci și procesul. Orientarea progresivă a elevilor trebuie să se facă pe baza utilizării a

cât mai multor metode de evaluare si a muncii în echipa de profesori.

Majoritatea autorilor care s-au referit la problemele evaluării obișnuiesc să prezinte un tablou

al factorilor peturbatori ai aprecierilor.

-Efectul halo, care constă în supraaprecierea rezultatelor unor elevi pe baza unei imagini globale

despre aceștia.

-Efectul de contaminare, notarea este influențată de notarea unui alt examinator.

-Efectul blând presupune o apreciere indulgenta a persoanelor mai bine cunoscute

-Efectul de anticipare sau efectul oedipian al prezicerii, efectul Pygmalion: convingerea că un elev

nu poate satisface cerințele școlare, convingere transmisă acestuia de către profesor, îl conduce

aproape inevitabil, la eșec, la asumarea prezicerii.

-Efectul de contrast, efectul ordine un elev este apreciat cu mai multă exigență dacă urmează la

răspuns după unul mai bun care dă răspunsuri foarte bune; o lucrare relativ bună poate primi o notă

mai mare dacă urmează unei lucrări slabe sau foarte slabe.

Mulți elevi care se obisnuiesc cu recompensa notei mari își formează o atitudine pozitivă față

de activitatea școlară si față de profesori, dar există și riscul de a ajunge la automultumire în timp

179

ce elevii în permanență ironizați , sanctionați, dezaprobați de profesori dezvoltă în timp atitudini

ostile față de profesori si față de autoritate și în general există riscul de a se instala in eșec.

Este important să provocam elevilor sentimentul reușitei, al succesului, măcar din când în

când, oferindu-le sarcini pe măsura posibilităților lor ori în funcție de natura dotarii de care dispun.

Succesul naște succes si într-un mod sau altul un elev nu va reusi atâta timp cât nu va avea, un

succes într-un sector important al viețiii sale, scrie Glasser in 1973.,

Perfecționarea evaluării este o datorie atat a profesorului cat și a școlii cat și o șansă egală

acordată elevilor, o speranță cu privire la reușita tuturor.

Printre direcțiile de perfecționare se află accentuarea evaluării continue, formative, raportarea la

obiective, la progresul înregistrat de elevi, la perspectivele dezvoltării lor în toate planurile.

Actul evaluării va trebui să fie centrat pe aflarea nivelului real atins în dezvoltarea lor de

atitudinile, capacitătile, deprinderile elevilor si nu pe cel al cantității de cunoștințe factuale.

Profesorul va trebui să se sprijine mai mult pe excercitarea funcției simulative a evaluarilor, pe

orientarea si susținerea elevului. Efectele stresante ale evaluării ar trebui să cedeze în fața înțelegerii

rolului de istrument de reglare a procesului de învățare , de predare pe care îl are evaluarea corect

înțeleasă. Elevii trebuie sprijiniți să se autoevalueze ,pe baza conștientizării exigențelor, a criteriilor

si a interiorizarii treptate a cerințelor.

În același timp, profesorii trebuie să fie unitari si consecvenți în prezentarea cerințelor si în

utilizarea criteriilor si să folosească instrumente si tehnici docimologice cât mai diverse.

Repere privind evaluarea în activitatea scolară:

-O intregrare adecvată a proceselor evaluativă în actul didactic.

-Promovarea evaluarii de tip formativ fară a renunța la evaluările de bilant si nici la cele initiale.

-Realizarea evaluării de o maniera aptă să dezvolte si să sustină interesul elevilor pentru studiu.

-Utilizarea în aprecierea progreselor școlare a unui complex de criterii.

-Extinderea proceselor evaluative asupra procesului didactic prin excelenta ca demers

autoevaluativ realizat de educator.

Una dintre cele mai importante direcții de perfecționare ramane, desigur, educarea capacitatii

de (auto) evaluare la elevi, fiind folosite pentru aceasta tehnici specifice de dezvoltare a aptitudinii

de autoapreciere.

Se pledează în favoarea unei evaluări de tip portofoliu. Dosarele trebuie să conțină lucrări, referate,

chestionare completate de către elevi, teste cu alegere multiplă și alte produse ale activității

180

elevilor, însoțite de propriile lor comentarii cu privire la procesul de învățare. Agenția Națională de

Evaluare va oferi soluții noi problemelor evaluării învățământului românesc.

Bibliografie: Ion T. Radu, Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Bucureşti, EDP

C. Cucoş, Pedagogie, Iaşi, Polirom

EVALUAREA PROBELOR PRACTICE PRIN INTEGRAREA

COMPETENŢELOR AFECTIVE ŞI PSIHOMOTORII

Prof. DOINIŢA BĂLĂŞOIU

Colegiul „Ştefan Odobleja” Craiova

Realizarea taxonomiilor obiectivelor educaţionale a avut la bază două modele. Modelul

morfologic a fost fundamentat de concepţia despre inteligenţă a lui Guilford iar taxonomiile

realizate sunt mai mult un inventar fără pretenţii taxonomice. Modelul cel mai des folosit în

realizarea taxonomiilor este cel al clasificarii ierarhice (iniţiat de Bloom şi colaboratorii săi).

Modelul are două dimensiuni: de conţinut (din care au rezultat domeniile cognitiv, afectiv şi

psihomotor) şi cea de diferenţiere şi ordonare a proceselor psihice implicate. Corelate, cele două

dimensiuni au condus la elaborarea mai multor încercări taxonomice, prezentate pe larg în literatura

pedagogică.

Cele mai elaborate sunt cele care privesc domeniile cognitiv şi psihomotor. În cadrul

domeniului afectiv cercetătorii sunt încă în faţa unui ghem încâlcit de probleme, pe care în

perspectivă trebuie să le rezolve încetul cu încetul.

Domeniul cognitiv. Taxonomia lui B.S. Bloom (1956) cuprinde, în ordine: achiziţia

cunoştinţelor, înţelegerea (comprehensiunea), aplicarea, analiza, sinteza, evaluarea.

Domeniul afectiv. Taxonomia lui Krathwohl

Nivelul Verbe - infinitivul

Receptare

Conştiinţa

Voinţa de a recepta

Atenţia dirijată sau preferenţială

A diferenţia, a separa, a izola, a accepta, a

acumula, a combina, a alege, a asculta, a controla

Reacţie/Răspuns A se conforma, a oferi spontan, a-şi petrece

181

Asentimentul

Voinţa de a răspunde

Satisfacţia de a răspunde

timpul liber într-o activitate, a aplauda, a urma,

a aproba, a discuta, a practica

Valorizare

Acceptarea unei valori

Preferinta pentru o valoare

Angajarea

A-şi spori competenta prin …., a renunţa, a

protesta, a subvenţiona, a argumenta

Organizare

Conceptualizarea unei valori

Organizarea unui sistem de valori

A discuta, a abstrage, a compara, a teoretiza,

a organiza, a defini, a formula, a omogeniza

Caracterizare

Dispoziţie generalizată

Caracterizarea (concepţia despre lume)

A revizui, a schimba, a completa, a dirija,

a rezolva, a evita

Bloom sublinia că domeniul afectiv are în vedere obiectivele legate de modificarea

sistemului de interese, a atitudinilor, a valorilor şi dezvoltarea capacităţii de adaptare. Dificultăţile

de elaborare a taxonomiilor acestui domeniu sunt legate de imprecizii conceptuale; de distincţiile

dintre domeniile cognitiv şi afectiv; de anumite frâne de ordin cultural (zona sentimentelor este

considerată drept cea mai tainică a personalităţii); de ignorarea achiziţiilor în domeniul procesului

de învăţare afectivă; de insuficienţa instrumentelor de măsură (se recurge, de obicei, la probe

indirecte).

Puncte forte:

- pentru a explica taxonomia acestui domeniu se recurge la principiul interiorizării;

- s-a propus un paralelism între domeniile cognitiv şi afectiv;

- se cunosc şi încercări de operaţionalizare (N. Metfessel ş.a.);

Puncte slabe:

- caracterul abstract, general;

- conceptul de interiorizare nu este deloc operaţionalizat;

- nu constituie un instrument concret pentru educatori

Pentru domeniul psiho-motor modelul lui Simpson clasifică următoarele niveluri:

182

Nivelul Verbe- infinitivul

Percepere A auzi, a vedea, a pipăi, a gusta, a mirosi, a simţi

Dispoziţie A cunoaşte instrumente, a lua atitudine, a fi dispus să …., a dori să …

Reacţie dirijată A imita, a descoperi un procedeu, a descoperi prin erori, a răspunde la…..

Automatism A executa, a avea deprinderi

Reacţia

complexă

A înlătura nesiguranţa, a se adapta la ..., a creea, performanţa

automatizată

În concluzie obiectivele cognitive se refera la dobândirea de cunoştinte, la formarea de

capacităţi şi de abilităţi intelectuale.

Obiectivele cognitive specifice actualei etape de dezvoltare a societăţii româneşti nu constau

în memorizarea mecanică a cunoştinţelor ci în înţelegerea acestora, în dezvoltarea capacităţii de

aplicare a cunoştintelor în situaţii educaţionale diferite, la perfecţionarea capacităţilor analitico-

sintetice şi evaluative ale persoanei.

Obiectivele afective se referă la modelarea emotiilor şi la formarea sentimentelor

superioare, la dezvoltarea conştiinţei şi conduitei morale.

Obiectivele psiho-motorii, acţionale, practice de aplicare şi creaţie se referă la formarea

priceperilor, a deprinderilor şi obişnuinţelor.

O categorie de obiective încă insuficient abordată o constituie obiectivele volitiv-

caracteriale care constau în formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter.

INSTRUMENT DE EVALUARE PRIN PROBĂ PRACTICĂ

Modulul V: Maşini şi aparate electrice

Obiectivele evaluării prevăzute în SPP

Identificarea componentelor schemei de acţionare.

Montarea aparatelor electrice în circuitul electric de acţionare.

Verificarea funcţionării circuitului electric realizat.

Specificarea defectelor circuitului de acţionare.

183

Se dau : schema de acţionare (circut de forţă, circuit de comandă)

echipament specific atelierului electric

Se cer:

realizarea practică a schemei de acţionare, având în vedere următoarele criterii:

poziţionarea aparatajului electric

alegerea sculelor necesare în funcţie de lucrarea de executat

fixarea aparatajului electric

transpunerea schemei de conexiuni şi executarea legăturilor electrice

verificarea funcţionalităţii în absenţa tensiunii

verificarea sub tensiune a funcţionalităţii schemei

executarea manevrelor de conectare şi de deconectare

alegerea şi montarea aparatelor de măsurat în circuit

citirea şi înregistrarea indicaţiilor aparatelor

simularea suprasarcinii la axul motorului

repunerea în funcţiune a sistemului de acţionare după ce a fost realizată protecţia la suprasarcină

organizarea ergonomică a locului de muncă

respectarea normelor de electrosecuritate şi a instrucţiunilor de lucru specifice, în atelierul electric

prezentarea lucrării executate prin punerea în evidenţă a următoarelor aspecte:

a. lista cu elementele schemei de acţionare, cu referire atât la circuitul de forţă, cât şi la circuitul de comandă

b. explicarea rolului funcţional al elementelor identificate în schema electrică a sistemului de acţionare

c. ordonarea şi descrierea operaţiilor procesului tehnologic de realizare a unei scheme de acţionare

TIMP DE LUCRU: 100 min.

Criterii de evaluare şi descriptori de performanţă corespunzători performanţei

minime/optime/maxime.

Criteriul

Descriptori de performanţă

minimale

nota 5

optime

nota 7

maxime

nota 10

planificarea

sarcinii de lucru

alegerea aparatajului

după criteriul funcţiei

din circuit

organizarea

alegerea aparatajului

după criteriul funcţiei

şi în corelare cu

puterea motorului

alegerea aparatajului

după criteriul funcţiei şi

în corelare cu puterea

motorului şi

184

ergonomică a locului

de muncă

cunoaşterea

instrumentelor necesare

realizării practice

organizarea

ergonomică a locului

de muncă

poziţionarea acestuia

pentru montaj,

respectând normativele

organizarea ergonomică

a locului de muncă

realizarea

sarcinii de lucru

alegerea sculelor

necesare şi fixarea

mecanică a aparatajului

respectarea normelor

de electrosecuritate şi a

instrucţiunilor de lucru

specifice, în atelierul

electric

diferenţierea circuitelor

(forţă şi comandă) prin

utilizarea unor

conductoare de culori

diferite

alegerea sculelor

necesare, fixarea

mecanică a

aparatajului şi

realizarea

conexiunilor electrice

respectarea normelor

de electrosecuritate şi

a instrucţiunilor de

lucru specifice, în

atelierul electric

demonstrarea

deprinderilor de

asigurare a esteticii

circuitelor

alegerea sculelor

necesare, fixarea

mecanică a aparatajului,

realizarea conexiunilor

electrice şi verificarea

continuităţii circuitelor

respectarea normelor de

electrosecuritate şi a

instrucţiunilor de lucru

specifice, în atelierul

electric

adaptarea conduitei la

condiţiile simulate de

funcţionare

prezentarea

sarcinii de lucru

realizate

justificare aproximativă

a soluţiei alese

argumentarea

deciziilor luate

referitoare la lucrările

efectuate

organizarea

informaţiei de

prezentat şi

formularea

concluziilor

argumentarea deciziilor

luate referitoare la

lucrările efectuate şi

verificarea

funcţionalităţii

montajului sub tensiune

completarea

documentaţiei

tehnologice

■ cerinţe de ordin afectiv

■ cerinţe de ordin psiho-motor

185

BIBLIOGRAFIE 1. Negreţ, I., Ştiinţa învăţării, Editura Polirom, Iaşi, 2005

2. Manolescu, M. Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente. Editura Meteor, Bucureşti, 2006

FORMAREA ŞI EVALUAREA COMPETENŢELOR CHEIE

ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PROFESIONAL ŞI TEHNIC

Prof. TATIANA BĂLĂŞOIU

Colegiul „Ştefan Odobleja”, Craiova

Introducere

Legea Educaţiei introduce conceptul de competenţe cheie, dobândirea acestora fiind

principalul scop al învăţământului liceal. Sunt listate, fără a fi explicate, opt deziderate care

determină profilul de formare al elevului. Aceste deziderate se află centrul atenţiei, în toate cele 27

de ţări ale Uniunii Europene.

Într-un document din anul 2004, competenţele cheie sunt descrise drept ,,o combinaţie de

abilităţi, cunoştinţe, apritudini şi atitudini cruciale pentru împlinirea personală, angajare, includerea

în societate şi participarea activă la procesul democratic". Este important să înţelegem diferenţa

dintre competenţe şi simple abilităţi de aplicare a cunoştintelor pentru a duce la îndeplinire diferite

sarcini. Cadrul European al Calificărilor (EQF) împarte abilităţile (skills) în cognitive (folosirea

gândirii logice, intuitive şi creative) şi practice (dexteritate manuală, folosirea de metode, materiale,

unelte şi instrumente).

Competenţele-cheie, pe de altă parte, trebuie să-i ajute pe tineri să aiba o viaţă împlinită şi să

contribuie la buna funcţionare a societăţii, într-o lume modernă, globală, diversă şi interconectată.

Ei trebuie să stăpânească tehnologiile moderne de comunicare şi să poată filtra cantităţile mari de

informaţie la care au acces, păstrând, totodată, echilibrul între creşterea economică şi

sustenabilitatea mediului înconjurător, între prosperitate şi echitate socială.

Originea conceptului se găseşte într-un studiu din anul 2002 al Reţelei Eurydice pentru

Informaţie şi Educaţie, afiliată Comisiei Europene. În cadrul acestui document, competenţele se

împart în trei categorii:

abilitatea de a folosi o gamă vastă de unelte pentru a interacţiona efectiv în mediul de viaţă

şi de a înţelege modul lor de funcţionare pentru a le adapta scopurilor proprii;

abilitatea de a interacţiona cu ceilalţi într-o lume interdependentă;

186

abilitatea de a-şi asuma responsabilitatea pentru cursul propriei vieţi, de a-şi situa existenţa

într-un context social mai amplu şi de a avea un comportament autonom.

Dobândirea lor asigură, conform aceluiaşi document, o autogestionare mai bună a procesului

de învăţare, a relaţiilor sociale şi interpersonale şi reflectă schimbarea centrului de interes de la

predare la învăţare. Competenţele cheie integrate în curriculum-ul şcolar sunt:

1. Comunicarea în limba maternă

2. Comunicare în limbi străine

3. Competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie

4. Competenţe în matematică şi competenţe elementare în ştiinţe şi tehnologie

5. Competente pentru a învăţa să înveţi

6. Competenţe de relaţionare interpersonală şi competenţe civice

7. Spirit de initiaţivă şi antreprenoriat

8. Sensibilizare culturală şi exprimare artistică

În continuare, se prezintă un exemplu de integrare a competenţelor cheie în SPP-ul pentru

calificarea de nivel 2 – Electrician exploatare joasă tensiune, domeniul electric, şi anume Unitatea

de rezultate ale învăţării tehnice specializate „Realizarea instalaţiilor electrice de iluminat‖.

Precizări:

a. Strucura SPP-ului este stabilită prin consultarea reprezentanţilor agenţilor economici din

domeniu (Comitetul Sectorial Electrotehnică, Energetică) şi cuprinde două categorii de unităţi

ale rezultatelor învăţării: tehnice generale (valabile pentru toate calificările din domeniul

respectiv) şi tehnice specializate (valabile numai pentru o calificare). Fiind a cincea Unitate, în

structura ei se regăseşte indicativul respectiv.

b. Competenţele cheie sunt integrate prin prevederea abilităţilor şi atitudinilor care trebuie formate

prin instruire şi probate prin evaluare, fiind marcate cu fonturi italic.

c. Competenţele cheie sunt detaliate/particularizate pentru fiecare Unitate de rezultate ale învăţării, fiind

corelate cu competenţele de execuţie şi cu cunoştinţele prin care se formează aceste competenţe.

d. În ansamblul său, un SPP integrează toate competenţele cheie, însă o Unitate de rezultate ale învăţării

integrează doar acele competenţe cheie adecvate, acestea fiind precizate clar pentru fiecare Unitate.

e. Standardul de evaluare asociat Unităţii de rezultate ale învăţării face şi el referire la competenţele

cheie, cunoscut fiind că acestea nu pot fi evaluate de sine stătător, ci odată cu competenţele de

execuţie cu care sunt agregate.

f. Competenţele cheie sunt avute în vedere şi particularizate pentru:

187

a fi dezvoltate şi diversificate în procesul de formare profesională;

a fi evaluate în procesul de evaluare continuă (curentă), dar şi sumativ;

a fi menţionate în documentele care atestă certificarea profesională a absolvenţilor.

Cunoştinţe Abilităţi Atitudini

5.1.1. Instalaţii electrice

de iluminat (interior,

exterior):

- structură

- rol

- componente.

5.1.2. Funcţionarea

secvenţială a schemelor

electrice pentru

instalaţiile de iluminat

(interior, exterior).

5.1.3. Simboluri folosite

în documentaţia

tehnologică a instalaţiilor

de iluminat.

- plan de execuţie

- schemă electrică

- simboluri standardizate.

5.1.4. Materiale, aparate

şi echipamente necesare

pentru realizarea

instalaţiilor electrice de

iluminat (interior,

exterior).

5.1.5. Documentaţia

tehnologică pentru

5.2.1. Analizarea structurii

instalaţiilor electrice de iluminat.

5.2.2. Identificarea componentelor

dintr-o instalaţie electrică de

iluminat şi precizarea rolului

funcţional al fiecăreia.

5.2.3. Explicarea funcţionării

secvenţiale a unei instalaţii electrice

de iluminat pe baza schemei

acesteia.

5.2.4. Citirea planului şi schemei

(decodificarea simbolurilor) din

proiectul de execuţie al instalaţiei

de iluminat (exterior sau interior).

5.2.5. Selectarea materialelor

necesare realizării instalaţiei de

iluminat (exterior sau interior).

5.2.6. Verificarea calitativă şi

cantitativă a materialelor şi

aparatelor necesare realizării unei

instalaţii de iluminat (interior,

5.3.1. Analizarea atentă a

sarcinilor repartizate în cadrul

lucrărilor de realizare a

instalaţiilor electrice de

iluminat.

5.3.2. Analizarea atentă a

proiectului de execuţie a

instalaţiei de iluminat, în

vederea corelării cu condiţiile

existente la beneficiar.

5.3.3. Rezolvarea problemelor

de execuţie a instalaţiei de

iluminat prin adecvare la

condiţiile concrete de la

beneficiar.

5.3.4. Asumarea, în cadrul

echipei de la locul de muncă,

a responsabilităţii pentru

sarcina de lucru primită.

5.3.5. Respectarea etapelor

procesului tehnologic la

lucrările de realizare a

instalaţiilor de iluminat.

188

execuţia unei instalaţii

de iluminat (interior,

exterior).

- plan de execuţie

- listă de echipamente

- schemă electrică.

5.1.6. Tehnologia

realizării/verificării

instalaţiilor electrice de

iluminat interior/exterior.

- analiza documentaţiei

tehnologice prin

raportare la situaţia

concretă

- etapele tehnologiei de

execuţie

- verificări

(intermediare, finale).

5.1.7. Norme de protecţia

mediului şi de gestionare a

deşeurilor.

exterior).

5.2.7. Evaluarea materialelor şi

aparatelor necesare realizării unei

instalaţii de iluminat (interior,

exterior) prin raportare la

documentaţia tehnologică.

5.2.8. Verificarea adecvării planului

de execuţie la situaţia concretă (din

teren).

5.2.9. Selectarea SDV-urilor

necesare executării operaţiilor

tehnologice în instalaţii de iluminat.

5.2.10. Executarea instalaţiilor

electrice de iluminat (exterior sau

interior).

5.2.11. Verificarea intermediară şi

finală a instalaţiilor electrice de

iluminat (exterior sau interior).

5.2.12. Gestionarea deşeurilor în

vederea protecţiei mediului.

Recuperarea şi refolosirea

materialelor în cadrul lucrărilor de

realizare a instalaţiilor electrice de

iluminat.

5.2.13. Utilizarea corectă a

vocabularului de specialitate.

5.2.14. Comunicarea/raportarea

rezultatelor activităţilor desfăşurate.

5.3.6. Colaborarea cu

membrii echipei de lucru, în

scopul asigurării calităţii

lucrărilor realizate.

5.3.7. Respectarea normelor

de sănătatea şi securitatea

muncii la lucrările de

realizare a instalaţiilor de

iluminat.

5.3.8. Asumarea iniţiativei în

rezolvarea creativă a

problemelor la locul de

muncă.

189

Unitatea de rezultate ale învăţării tehnică specializată URÎ 5 Realizarea instalaţiilor electrice de

iluminat integrează următoarele domenii de competenţe cheie:

Comunicarea în limba română şi în limba maternă

Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate.

Comunicarea/raportarea rezultatelor activităţilor desfăşurate.

Competenţe matematice, în ştiinţe şi tehnologii

Citirea planului şi schemei (decodificarea simbolurilor) din proiectul de execuţie al

instalaţiei de iluminat (exterior sau interior).

Selectarea materialelor necesare realizării instalaţiei de iluminat (exterior sau interior).

Evaluarea materialelor şi aparatelor necesare realizării unei instalaţii de iluminat (interior,

exterior) prin raportare la documentaţia tehnologică.

A învăţa să înveţi

Rezolvarea problemelor de execuţie a instalaţiei de iluminat prin adecvare la condiţiile

concrete de la beneficiar.

Competenţe civice şi sociale

Asumarea, în cadrul echipei de la locul de muncă, a responsabilităţii pentru sarcina de lucru

primită.

Respectarea etapelor procesului tehnologic la lucrările de realizare a instalaţiilor de

iluminat.

Colaborarea cu membrii echipei de lucru, în scopul respectării etapelor de realizare a procesului

tehnologic.

Respectarea normelor de sănătatea şi securitatea muncii la lucrările de realizare a

instalaţiilor de iluminat.

Asumarea iniţiativei şi antreprenoriat

Asumarea iniţiativei în rezolvarea creativă a problemelor la locul de muncă.

Lista minimă de echipamente pentru calitatea formării (necesare în şcoală sau la operatorul economic):

1. Materiale:

1. Conductoare şi conducte electrice

2. Tuburi de protecţie

3. Accesorii pentru conductoare şi tuburi de protecţie

190

4. Aparate şi echipamente electrice: întreruptoare de lumină, comutatoare (de capăt, în cruce,

de scară), variatoare de lumină, prize, siguranţe automate şi fuzibile, relee de timp, sonerii,

tablouri electrice (de branşament, de firidă, de apartament), blocuri de măsură şi protecţie,

automate de scară;

5. Diferite tipuri de lămpi: cu incandescenţă, tuburi fluorescente, economice

6. Corpuri de iluminat interior şi exterior

7. Elemente auxiliare

4. SDV-uri:

1. Scule: trusa electricianului, daltă lată, ciocan, lampă cu benzină, fierăstrău de mână pentru

lemn şi metal, tile, cleşte de dezizolat

2. Aparate de măsură: multimetru, voltmetru, ohmmetru

3. Maşini: portabile de găurit, de săpat şanţuri (cu rotopercutor).

Standardul asociat unităţii:

1. Materialele, echipamentele necesare

1. Materiale:

1. Conductoare şi conducte electrice

2. Tuburi de protecţie

3. Accesorii pentru conductoare şi tuburi de protecţie

4. Aparate şi echipamente electrice: întreruptoare de lumină, comutatoare (de capăt, în cruce, de

scară), variatoare de lumină, prize, siguranţe automate şi fuzibile, relee de timp, sonerii, tablouri

electrice (de branşament, de firidă, de apartament), blocuri de măsură şi protecţie, automate de

scară;

5. Diferite tipuri de lămpi: cu incandescenţă, tuburi fluorescente, economice

6. Corpuri de iluminat interior

7. Elemente auxiliare

2. SDV-uri:

1. Scule: trusa electricianului, daltă lată, ciocan, lampă cu benzină, fierăstrău de mână pentru

lemn şi metal, tile, cleşte de dezizolat

2. Aparate de măsură: multimetru, voltmetru, ohmmetru

3. Maşini: portabile de găurit, de săpat şanţuri (cu rotopercutor).

191

2. Criterii şi indicatori de realizare şi ponderea acestora

Nr.

crt.

Criterii de realizare

şi ponderea acestora

Indicatorii de realizare

şi ponderea acestora

1.

Primirea şi

planificarea

sarcinii de lucru

35%

Pertinenţa analizei şi soluţiei de rezolvare propuse

pentru sarcina de lucru primită. 30%

Citirea planului şi schemei (decodificarea simbolurilor)

din proiectul de execuţie al instalaţiei de iluminat

(exterior sau interior).

40%

Selectarea SDV-urilor necesare executării operaţiilor

tehnologice în instalaţii de iluminat. 30%

2. Realizarea

sarcinii de lucru 50%

Verificarea calitativă şi cantitativă a materialelor şi

aparatelor necesare realizării unei instalaţii de iluminat

(interior, exterior).

25%

Executarea instalaţiilor electrice de iluminat (exterior

sau interior). 40%

Verificarea intermediară şi finală a instalaţiilor electrice

de iluminat (exterior sau interior). 30%

3.

Prezentarea şi

promovarea

sarcinii realizate

15%

Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate. 40%

Comunicarea/raportarea rezultatelor activităţilor

desfăşurate. 60%

BIBLIOGRAFIE [1] *** Competenţele cheie pentru Educaţia pe tot parcursul vieţii – Un cadru de referinţă european,

noiembrie 2004, Grupul de lucru B „Competenţe cheie”, Implementarea programului de lucru

„Educaţie şi instruire 2010”, Comisia Europeană

[2] *** Competenţe cheie. Studiu 5. Eurydice 2002

[3] *** Documentele de lucru ale CNDIPT pentru Proiectul CRIPT (Curriculum Revizuit pentru

Învăţământul Profesional şi Tehnic)

192

CREATIVITATE ÎN PREDARE- ÎNVĂŢARE, O GIMNASTICĂ A MINŢII

Prof. BĂRBOIANU DANA-CORALIA

Şcoala Gimnazială Bucovăţ

Prof. SANDA SIMONA

Colegiul Naţional Economic ,,Gh. Chiţu"

,,A educa înseamnă a fi un artizan al personalităţii, un poet al inteligenţei, un semănător de idei.‖[1]

Criza prin care trece educaţia în zilele noastre, necesită schimbări la nivelul sistemului de

învăţământ. Cultivarea gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor.

Un prim pas trebuie făcut în formularea obiectivelor instructiv-educative, astfel încât cultivarea

creativităţii să stea alături de educarea gândirii, prin combaterea conformismului cultural manifestat

la mulţi dintre profesori. Astfel, chiar progresul gândirii în soluţionarea problemelor depinde de

factorul creativitate.

Educarea creativităţii la copiii de toate vârstele, presupune atingerea următoarelor obiective cu

caracter general[2]:

- formarea unei atitudini pozitive faţă de progres, faţă de elementele de noutate şi faţă de

introducerea acestora în propriile acţiuni;

- pregătirea lor pentru a accepta noul ca un indiciu al progresului, al inovaţiilor şi al

creativităţii umane;

- încurajarea manifestărilor elevilor caracterizate prin caracter şi rezultate originale;

- formarea şi dezvoltarea aptitudinilor şi capacităţilor de a crea, de a regândi strategiile de

lucru şi de a le integra în sisteme dinamice, flexibile şi eficiente;

- formarea şi dezvoltarea capacităţilor creative, a capacităţilor de a realiza ceva nou:

conexiuni, idei, teorii, modele ideale sau materiale, produse materiale etc.

Foarte importantă este atitudinea profesorului, relaţia sa cu elevii. Atitudinea autoritară poate

crea blocaje afective ale elevilor. Este de preferat o atmosferă democratică, destinsă, prietenoasă.

Profesorul trebuie să fie apropiat de elevi, îngăduitor (în limite rezonabile), să încurajeze

imaginaţia.

De asemenea, este necesar ca profesorul să fie creativ, în următoarele direcţii:

- proiectarea activităţilor instructiv-educative;

193

- organizarea şi conducerea activităţilor didactice, respectiv realizarea activităţilor de învăţare

şi predare;

- desfăşurarea procesului de verificare şi evaluare a randamentului şcolar al elevilor;

- reglarea demersurilor didactice proprii pe baza informaţiilor obţinute prin feed-back;

- realizarea de cercetări ştiinţifice teoretice şi practic-aplicative în domeniul specialităţii sale şi

în cel al psihopedagogiei, introducerea şi valorificarea unora din rezultatele acestor cercetări în

practica şcolară curentă.

Elevii cu potenţialităţi creative superioare au nevoie de asigurarea unor condiţii speciale de

dezvoltare a acestora. Ei pot fi depistaţi cu ajutorul unor teste speciale sau prin observarea directă,

la clasă.

După Augusto Cury, psihiatru şi educator, cadrele didactice trebuie să se axeze pe anumite

criterii care să le ghideze activitatea la clasă, pentru a-i pregăti pe tineri pentru viaţă. El consideră că

foarte importantă este educarea emoţiei elevilor, care înseamnă printre altele, învăţarea lui ,,a

gândi‖ înainte de a reacţiona, acceptarea sentimentului de frică, managementul propriilor gânduri,

filtrarea stimulilor stresanţi şi capacitatea de a opera şi cu contradicţiile vieţii, nu doar cu probleme

concrete, curajul de a-şi asuma riscuri şi a şti să piardă.

Profesorii trebuie să pătrundă în inima elevilor dându-le exemple de viaţă, povestindu-le din

experienţa proprie sau a altora, rezolvând conflictele prin blândeţe şi surprinzându-i cu reacţii

neaşteptate.

Pe de altă parte, următoarele comportamente nu sunt indicate:

- corectarea elevilor în public;

- exprimarea autorităţii prin agresivitate;

- critica excesivă şi compararea copilului cu alţi colegi;

- pedepsirea copilului fără a da explicaţii;

- lipsa de răbdare şi pierderea afectivităţii pentru elevi;

- încălcarea promisiunilor;

- distrugerea speranţelor şi viselor copiilor.

Pentru dezvoltarea creativităţii elevilor există mijloace nespecifice, care nu au legătură cu vreun

obiect de învăţământ şi metode specifice pentru o anumită materie, în funcţie de conţinutul

acesteia.

În prima categorie se includ probele de tip imaginativ-inventiv (li se cere copiilor să elaboreze o

compunere care are în centru un obiect simplu – o frunză, un nasture etc.); exerciţiile de tip

194

problematic (elevii trebuie să formuleze întrebări în legătură cu obiecte cunoscute); exerciţiile

combinate (realizarea unor mici compuneri pe baza unor tablouri cu diverse scene sau formularea

moralei ce se desprinde dintr-un astfel de tablou).

Rolul acestor metode nespecifice este acela de a dezvolta atitudini creative şi aptitudinea de a

căuta şi găsi probleme.

Progresul creativităţii se realizează şi prin metode şi procedee specifice, de care beneficiază

procesul instructiv-educativ: metodele active cum ar fi învăţarea prin descoperire, descoperirea

dirijată (călătoriile pe hartă, continuarea unei nuvele sau povestiri), brainstormingul, sinectica,

metoda 6-3-5, metoda ,,Philips 6-6‖, discuţia panel. De asemenea, un rol important îl au metodele

moderne de predare-învăţare, centrate pe elev. De exemplu, printre procedeele aplicate la clasă pot

fi: la cererea profesorului elevii trebuie să creeze o problemă şi să o rezolve singuri, individual sau

în grup; pot să imagineze probleme cu mai multe soluţii; foarte interesante sunt călătoriile pe hartă

la geografie; la literatură pot continua un text (poveste, nuvelă, povestire) folosind un început dat,

personajele autorului etc.; jocurile de rol activează imaginaţia şi capacitatea de a empatiza cu

personajul.

Pentru ca stimularea creativităţii să aibă loc, este necesară cultivarea la elevi a unor capacităţi:

- valorificarea şi dezvoltarea spiritului de observaţie;

- cultivarea flexibilităţii gândirii, a abilităţilor intelectuale care să le permită elevilor să

stabilească dacă o ipoteză este sau nu validă, să renunţe la cele neproductive şi să identifice altele;

- cultivarea curajului de a încerca şi a peseverenţei, precum şi dezvoltarea asumării riscului;

- dezvoltarea fluidităţii ideilor şi asociaţiilor realizate de elevi prin enumerarea unui număr cât

mai mare de obiecte, fenomene, procese, elemente de conţinut ideatic, în funcţie de anumite criterii

prestabilite.

În concluzie, pentru educarea spiritului creativ în şcoală este necesară schimbarea modului de

gândire tradiţional, a stilului de lucru în clasă, a atitudinii faţă de elevi.

Bibliografie: [1] A. Cury, Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi, Ed. For You, Bucureşti, 2005, p. 53

[2] M. Ionescu, Demersuri creative în predare şi învăţare, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-

Napoca, 2000, p.129

[3] http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/06/27/cultivarea-creativitatii-in-invatamant/

195

CULTIVAREA CREATIVITĂŢII LA ŞCOLARI ÎN CADRUL ORELOR DE

ŞTIINŢE ALE NATURII

Prof. BĂRBOI MARIANA

Şcoala Gimnazială N. Romanescu, Craiova

PROF. PETCU SIMONA ADRIANA

Şcoala Gimnazială N. Romanescu, Craiova

Raporturile sociale, interpersonale din grup, aşa cu au demonstrat J. Piaget, G.Mugni ş.a.,

dezvoltă nu numai operativitatea gândirii individuale, ci modelează personalitatea, motivaţia,

conduita şi performanţa elevului. Învăţarea interactivă în grupuri formate din doi sau mai mulţi

colegi de clasă cu capacităţi cognitive similare sau diferite asigură o îmbunătăţire a competenţelor, a

structurii cognitive şi reuşitei şcolare. Pentru ca elevii să obţină succese în activitatea de învăţare

şcolară ei trebuie să fie competenţi şi motivaţi în rezolvarea sarcinii, să fie ajutaţi, încurajaţi,

implicaţi şi evaluaţi adecvat de învăţător.

Astăzi, teoreticienii învăţării sunt de acord că motivaţia participării elevilor şi a cadrelor

didactice la activitatea şcolară este mai optimă pentru performanţă atunci când asimilarea

cunoaşterii are şi o finalitate socială. Preţuirea, recunoaşterea şi valorizarea activităţii de învăţare

şcolară de către mediul social constituie factori care influenţează, în mare măsură, aptitudinile,

atitudinile, comportamentele elevilor şi învăţătorilor în situaţiile didactice.

Iată câteva metode prin care poate fi stimulată creativitatea elevilor în cadrul orelor de Ştiinţe:

Jocul didactic creează cadrul organizatoric în care se dezvoltă curiozitatea şi interesul elevilor

pentru conţinutul studiat, spiritul de investigare şi se formează deprinderile elevilor de folosire

spontană a cunoştinţelor dobândite; este menit să învioreze, să antreneze şi să activeze elevii.

Iată câteva exemple de jocuri didactice menite să stimuleze creativitatea elevilor: Unde

trăiesc animalele?, Să născocim animale!, Zece întrebări.

Pentru jocul Unde trăiesc animalele? sunt necesare: o hartă a lumii, o bucată mare de carton,

un atlas, poze cu animale, bandă adezivă.

Deşi copiii nu cunosc încă harta lumii, ei ştiu totuşi că animalele exotice locuiesc în zone

îndepărtate şi în peisaje cu totul diferite de cele pe care le cunosc.

Să cumpărăm din librărie o hartă a lumii. Din reviste, ziare, cataloage, pliante, vom decupa

imagini cu animale. Le lipim pe hartă în spaţiile care corespund locurilor în care aceste animale

196

trăiesc. Este una din modalităţile prin care ne ajutăm copilul să-şi reprezinte concret savana

africană, pădurea amazoniană sau tundra din Alaska.

Îl obişnuim în acest fel şi să distingă, fără dificultate, animale ce aparţin aceleiaşi specii, dar

trăiesc în zone geografice diferite; de exemplu, elefantul african şi cel indian. Două elemente pot fi

în acest caz uşor sesizate: dimensiunea urechilor şi prezenţa sau absenţa fildeşilor ca trăsătură ce

distinge masculul de femelă. Astfel elefantul african are urechile mari, iar fildeşi au atât femelele,

cât şi masculii. Urechile elefanţilor indieni sunt mai mici, iar fildeşi au doar masculii.

Pentru jocul Să născocim animale! sunt necesare: bucăţi dreptunghiulare de carton, cretă

cerată, cariocă.

Cu o serie de dreptunghiuri din carton, cu dimensiunile de 10 x 20 cm, cu câteva bucăţi de

cretă sau cu un set de carioca se pot crea noi rase de animale.

Pentru început, trebuie să suprapuneţi trei cartoane, în aşa fel încât al doilea carton să-l

acopere pe primul până la jumătate, iar cel de-al treilea să acopere tot jumătate din al doilea carton.

Cereţi copilului să deseneze capul unui animal pe prima jumătate de carton vizibilă şi o pereche de

picioare pe al treilea cartonaş. Reluaţi această etapă de câte ori doriţi şi, când credeţi că numărul

cartoanelor desenate e suficient, amestecaţi-le, şi copilul va putea să „studieze― noi rase de animale:

o vietate cu cap de crocodil, trup acoperit cu blană şi picioare de gâscă etc. După ce toate

cartonaşele au fost combinate putem înfiinţa un parc cu rase noi. Urmăriţi cu grijă ca, pe fiecare

desen, capul să fie la locul lui, de asemenea corpul şi picioarele. La început, ajutaţi copilul; după

aceea, lăsaţi-l să deseneze singur.

Pentru jocul Zece întrebări este necesar: timpul dumneavoastră liber.

Acesta este un joc mai vechi, foarte popular pe vremea în care televizorul nu acaparase încă

petrecerea timpului liber. Unul dintre cei care iau parte la joc să se gândească la un lucru sau la o

persoană (sunt excluse noţiunile abstracte, de tipul „neoclasicismul― sau al „sărbătorii naţionale a

României―). Jocul se desfăşoară în felul următor: fiecare participant pune pe rând câte o întrebare la

care primul jucător răspunde prin „da― sau „nu―.

Prin tradiţie, prima întrebare este „animal, plantă sau ţară?―. În mod excepţional, la această

întrebare nu se răspunde monosilabic, ci se indică una dintre cele trei categorii. Cea de-a doua

întrebare este hotărâtoare: „Este mai mare decât un ghiozdan?―.

Persoana care trebuie să dea răspunsurile va număra întrebările puse de fiecare concurent şi

cine va ghici obiectul din mai puţin de zece întrebări va avea la rându-i dreptul de a se gândi la un

obiect în jocul următor.

197

Problematizarea – o întrebare devine problemă numai în cazul în care trezeşte în mintea

elevilor o contradicţie neaşteptată, o tensiune, o incertidudine, o uimire care le stimulează interesul,

le mobilizează capacităţile psihice şi îi determină la o atitudine activă, creativă până la găsirea

soluţiei.

Utilizarea problematizării în studierea conţinutului acestui obiect, pe lângă dezvoltarea

gândirii elevilor, contribuie şi la trezirea interesului şi a curiozităţii pentru cunoaşterea

particularităţilor lumii vii, a modului de existenţă a vieţuitoarelor, la dezvoltarea spiritului de

observaţie şi a unei motivaţii pozitive pentru învăţare.

Învăţătorul poate formula „situaţii problemă― care să-i ceară elevului prelucrarea creatoare a

cunoştinţelor asimilate anterior, reorganizarea şi aplicarea acestora în condiţii variate: „Cum

explicaţi faptul că bradul are iarna frunze verzi?― sau „Pot animalele domestice să trăiască fără

îngrijirea omului?―

Stimulând elevul să se confrunte cu fapte şi fenomene care pentru el constituie noutăţi,

învăţarea prin descoperire are o deosebită valoare formativă prin faptul că asigură cunoaşterea

căilor, metodelor şi tehnicilor de investigare a realităţii.

Învăţarea prin descoperire contribuie la dezvoltarea capacităţilor de cunoaştere ale elevilor, a

interesului pentru cunoştinţele despre natură şi le dezvoltă importante trăsături morale: spiritul de

ordine, perseverenţa, curajul de a se confrunta şi de a rezolva diferite situaţii.

Poeziile cântecele, poveştile, povestirile, proverbele şi zicătorile despre vieţuitoare sau despre

fenomene ale naturii sunt câteva modalităţi de învăţare despre lumea ce ne înconjoară. Însoţite de

desene sugestive, planşe, rebusuri create de copii, acestea dezvăluie frumosul din natură, viaţă şi

societate, arată diversitatea şi farmecul lumii vii, lucruri care dinamizează limbajul, gândirea,

imaginaţia creatoare a copiilor.

Exerciţiile creatoare presupun reproducerea creatoare a unor modele, alcătuirea de către elevi

a unor exerciţii aplicative, executarea unor acţiuni cu caracter de investigare ca, de pildă în cazul

studierii plantelor de cultură. Elevii pot fi puşi sub îndrumarea învăţătorului în situaţia de a aplica

îngrăşăminte de tipuri diferite şi în cantităţi variabile fiind apoi antrenaţi în activităţi permanente de

observare a efectelor acestora asupra ritmului de creştere a plantelor respective, dimensiunilor

organelor reproducţiei etc.

Orice exerciţiu utilizat într-o lecţie trebuie înţeles ca o modalitate de prelucrare activă a

cunoştinţelor dobândite sau în curs de asimilare, de antrenare treptată a creativităţii elevilor.

198

Modelarea reprezintă orientarea didactică prin care gândirea elevilor este condusă la

descoperirea adevărului cu ajutorul unor modele, prin antrenarea raţionamentului analogic.

Modelul nu reprezintă o copie a originalului, el este asemănător cu acesta, nu prin totalitatea

însuşirilor sale, ci numai prin cele esenţiale, tipice.

Deoarece modelul reprezintă numai esenţialul din obiectele şi fenomenele reale, este mult

mai simplu, mai uşor de observat, dar în acelaşi timp, mai abstract.

Folosirea modelelor contribuie la dezvoltarea gândirii elevilor, prin iniţierea acestora în

utilizarea raţionamentului analogic, îi obişnuieşte cu ideea că obiectele şi fenomenele pot fi

modelate şi îi conduce, prin studierea lor, la descoperirea unor proprietăţi şi relaţii, la cunoaşterea

mai adâncă a realităţii. Totodată, modelul mediază înţelegerea unor fenomene şi procese greu

accesibile elevilor.

Elevii pot primi ca sarcină să realizeze modele din plastilină ale acelor părţi ale plantei care

au importanţă pentru om, sau să le reprezinte printr-un desen schematic.

Conversaţia este o metodă cu o valoare formativă importantă, întrucât, prin sistemul de

interacţiuni angajat între învăţător şi elevi, dezvoltă atât memoria şi imaginaţia, şi mai ales gândirea.

Prin intermediul dialogului învăţător-elevi, prin efort propriu, aceştia trec mai uşor de la reţinerea

informaţiilor despre alcătuirea unei plante sau a unui animal, caracteristicile unui fenomen din

natură, ale unei roci sau învelişul Pământului, la înţelegerea relaţiilor dintre acestea şi factorii de

mediu care au determinat apariţia şi particularităţile alcătuirii lor, a interdependenţei care există în

natură între organism şi mediu, a legăturilor de cauzalitate dintre diferiţi agenţi ai mediului

înconjurător în dinamica lor şi organizarea generală a vieţuitoarelor.

În predarea-învăţarea cunoştinţelor despre natură, conversaţia se poate folosi în toate

variantele sale: euristică, de fixare, consolidare şi sistematizare, de verificare şi apreciere.

Practica şcolară a demonstrat că forma euristică a conversaţiei contribuie în cea mai mare

măsură la realizarea obiectivelor formative ale instruirii.

Conversaţia euristică constă dintr-o succesiune de întrebări care urmăresc stimularea gândirii

şi creativităţii elevilor în descoperirea notelor caracteristice şi comune unui grup de vieţuitoare. De

exemplu, în cazul plantelor şi animalelor de pădure, se urmăreşte descifrarea relaţiilor cauzale

dintre plantele lemnoase (copacii) ale pădurilor de foioase care determină prin condiţiie create,

apariţia timpurie, a unor anumite specii de plante (ghiocelul, vioreaua) cu o perioadă de vegetaţie

rapidă şi scurtă, precum şi existenţa anumitor specii de animale (păsări agăţătoare, păsărele,

199

mamifere erbivore şi carnivore) condiţionată de posibilităţile specifice hrănire şi de viaţă oferite de

acest mediu.

Prin intermediul ei se pot mobiliza cunoştinţele dobândite anterior de elevi în vederea

descoperirii unor adevăruri noi.

Întrebările adresate elevilor trebuie să-i solicite la realizarea unor acţiuni, a unor operaţii

intelectuale, să le sugereze sau să anticipeze diferite operaţii ce vor trebui efectuate, să le stimuleze

interesul şi curiozitatea, participarea activă în timpul desfăşurării lecţiilor şi să le dezvolte

capacitatea de a examina şi analiza cu atentie realitatea.

Elevii vor fi încurajaţi să adreseze întrebări învăţătorului, din dorinţa de a cunoaşte mai bine,

mai exact condiţiile în care se poate dezvolta o plantă sau un animal, cauzele apariţiei sau dispariţiei

unor vieţuitoare pentru verificarea cunoştinţelor, ei vor fi îndemnaţi să adreseze întrebări colegilor

lor. Aceste întrebări trebuie să fie precise, clare şi concise, cât mai variate, să nu cuprindă parţial

răspunsul aşteptat şi să nu aibă răspunsuri monosilabice, o întrebare să nu conţină de fapt mai multe

întrebări.

Folosindu-şi cunoştinţele despre natură şi om, copiii pot crea rebusuri, ghicitori, poveşti,

povestiri, poezii, cântece despre animale domestice, animale sălbatice, fenomene ale naturii, gâze,

plante, lucruri etc.

Creativitatea elevilor poate fi stimulată şi prin utilizarea desenelor ce folosesc simetria

(„Încearcă să refaci întregul şi colorează-l―), a tablourilor din natură în care se găsesc „intruşi― sau

nereguli (de exemplu, flori şi fructe într-un pom roditor, brad galben, peşte pe uscat sau în aer etc.),

prin confecţionarea unor lucrări din deşeuri sau materiale refolosibile, întocmirea unei liste cu reguli

şi măsuri de protejare mediului înconjurător, listă însoţită de nominalizarea unor acţiuni concrete

etc.

BIBLIOGRAFIE E. Varzari, M. Taiban, V. Manasia, E. Gheorghian – Cunoaşterea mediului înconjurător şi dezvoltarea

vorbirii, metodică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971

Virginia Todor, Reasilvia Bărbuleanu, Elisabeta Burtea – Metodica predării cunoştinţelor despre natură

la clasele I-IV, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985

Aurel Popescu – Posibilităţi de predare-învăţare a geografiei şi cunoştinţelor despre natură într-un cadru

interdisciplinar, Revista Învăţământul primar, nr.3/1992

Elena D. Bârsan – Noţiunile de plante şi integrarea lor în conceptul de vieţuitoare ale pământului,

Revista Învăţământul primar, nr.3/1992

Marla Magdalena Bogheanu, Niculina Ilarion – Ştiinţe ale naturii-Experimente, evaluare, autoevaluare,

Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti 2002

200

INOVAŢIE ŞI CREATIVITATE ÎN ÎNVĂŢARE

Prof. BELU ADRIANA

Colegiul Naţional Al.D.Ghica, Alexandria

Predarea creativă este o artă.Nimeni nu poate să le predea profesorilor cum să fie creativi şi nu

există o reţetă pentru asta.Alegerea strategiilor de predare trebuie să pornească de la nevoile

individuale ale elevilor.

Ca profesori,căutăm permanent modalităţi inovatoare şi creative de predare care să îi stimuleze pe

elevi.Crearea unui mediu de învăţare relaxat,care să le ofere acestora încredere şi siguranţă

favorizează procesul de învăţare.Alegerea unor activităţi inovatoare împiedică instalarea plictiselii

şi îi motivează pe elevi să se implice în activitate .

Contribuţia la editarea unui ziar poate fi o activitate care să stimuleze creativitatea elevilor şi să le

ofere posibilitatea de a folosi activ limba străină.Profesorul propune elevilor un subiect de

investigaţie,aceştia trebuie să folosească informaţiile obţinute la elaborarea titlurilor şi articolelor

unui ziar.Ziarul poate conţine evenimente istorice,imagini şi referinţe.De exemplu, elevii primesc

sarcini de lucru în cadrul grupului ilustrator,fotograf,scriitor şi editor.În timpul lecţiei, profesorul se

concentrează pe acurateţea redactării articolelor.

Redactarea de proze scurte îi poate ajuta pe elevi să înţeleagă mai bine faptele istorice şi să

exerseze abilităţile de scriere .

Jocul de rol şi punerea în scenă a unor piese de teatru pot fi folosite creativ în cadrul orelor de

Istoria Mariii Britanii,opţionalul pentru clasa a X—a bilingv.De exemplu,pentru a studia regii

Angliei,elevii pot citi şi apoi discuta una dintre piesele istoice ale lui William Shakespeare.

Abordarea învăţării prin proiecte este formativă atunci când implică elevii în investigarea unor

probleme ce pot deveni pentru ei captivante.Pentru a oferi oportunităţi de învăţare, proiectele pot fi

diferite în ceea ce privește aria tematică sau obiectivele. Putem aplica această abordare la mai multe

niveluri de studiu,cu orice fel de clasă.

Proiectele dau elevilor roluri active: rezolvare de probleme, luarea de decizii, investigare,

documentare în vederea realizării sarcinilor de lucru.

În orice proiect,se au în vedere obiectivele operaţionale ale unităţii de învăţare.Unii profesori se

tem că prin proiecte ne abatem de la programa școlară,încărcând elevii cu activităţi

suplimentare.Aceasta temere este nejustificată dacă vom orienta proiectul,prin întrebări care leagă

201

obiectivele operaţionale și gândirea de nivel superior a elevilor,cu viaţa de fiecare zi. Prin

proiecte,elevii sunt puşi în situaţii autentice,își asumă roluri din viaţa reală și trebuie să

îndeplinească sarcini care au sens.

Profesorii creativi apreciază originalitarea şi schimbul de idei,stimulând astfel disponibilitatea

creativă a elevilor.Strategiile inovative de predare facilitează nu doar achiziţia deprinderilor de

bază:citit,scris,aritmetică,ci folosirea nivelor de gândire superioare. Astfel,elevii abordează creativ

conţinuturile şi aplică informaţiile în contexte noi .

Pentru cadrul didactic,cea mai dificilă manevră educaţională este crearea sau consolidarea

motivaţiei pentru sarcină.O activitate de învăţare va fi eficientă dacă profesorul va determina o

motivaţie optimă,adică acea intensitate a mobilizării energetice a elevului adecvată sarcinii date.

Evaluarea autentică propune modalităţi de evaluare care să "provoace" analiza, integrarea şi

valorificarea cunoştinţelor,creativitatea.Denumirea sa subliniază ideea de a solicita elevului să

demonstreze ce poate face în situaţii similare din afara şcolii,rezolvarea de sarcini complexe,

căutare de soluţii,elaborarea unor produse,care le permit să integreze cunoştinţele dobândite şi să

genereze cunoştinţe noi. În loc să rezolve itemi cu alegere multiplă,elevii sunt angajaţi în

experimente ştiinţifice,conduc cercetări sociale,scriu referate şi eseuri,citesc şi interpretează opere

literare,rezolvă probleme de matematică în contexte reale.Profesorul proiectează oportunităţi de

învăţare adecvate pentru elevi,implică părinţii, elevii, colegii- învăţători şi profesori - în evaluare.

Fiecare student are puncte tari şi puncte slabe.Metodele creative de predare dezvoltă înclinaţiie

elevilor pentru stimularea învăţării.Chiar şi elevii cu dificultăţi de învăţare şi comportament pot

avea rezultate mai bune prin aplicarea unor strategii neconvenţionale. Acestea trebuie să ţină

seama de stilurile de învăţare şi de teoria inteligenţelor multiple.

Stategile creative sunt vitale pentru eficienţa activităţii didactice.Profesorul trebuie să menţină

permanent atenţia şi interesul elevilor.Creativitatea îi permite profesorului să transmită informaţiile

cuprinse în programa şcolară într-un mod care să îi atragă pe elevi .

Profesorii valoroşi folosesc strategii de predare inovative pentru a se adapta stilurilor individuale de

învăţare ale elevilor.Creativitatea promovează abordarea multi-senzorială în educaţie,care este

benefică pentru toţi elevii .

Stilul de învăţare al elevilor trebuie cunoscut de către profesor,asfel încât acesta să includă

activităţi corespunzătore fiecărui elev.Cum elevii sunt pasionaţi de televiziune şi calculatoare,

profesorul trebuie să găsească un mod de a integra aceste cunoştinţe şi afinităţi în alcătuirea

metodelor lor de predare Folosirea mijloacelor multimedia reprezintă o şansă pentru elevi de a

202

învăţa într-o varietate de moduri,de a avea perspective diferite asupra conţinutului învăţării.

Adaptarea creativă a programei la nevoile elevilor,la stilurile de învăţare şi la abilităţile acestora

reprezintă soluţia de succes pentru profesorul modern.

Bibliografie Katie Strawn ,The English Magazine ,November 13 ,2003

Krashen, S.D. & Terrell, T.D. (1983). The natural approach: Language acquisition in the classroom.

London: Prentice Hall Europe.

CALCULATORUL, UN PRIETEN DE NADEJDE

Prof. BORANGIC DIANA

C.N. Fratii Buzesti

Calculatorul nu va înlocui niciodată total acţiunea profesorului dar a ignora rolul şi

importanţa lui înseamnă a te opune firescului. Este evidentă necesitatea accesului la informaţie, este

evidentă necesitatea utilizării calculatorului în toate şcolile, măcar pentru asigurarea reală a şanselor

egale în educaţie.

În lumea informaticienilor este cunoscut că "folosirea calculatorului este limitată doar de

lipsa de imaginaţie a utilizatorului‖- deci numai faptul că noi nu vrem sau nu putem să folosim

calculatorul în rezolvarea unei probleme este singura limitare posibilă. Mai rămâne să ne gândim că,

dacă noi nu vom folosi calculatorul , alţii o vor face cu siguranţă şi vor fi astfel cu mulţi paşi

înaintea noastră.

Posibilităţile de informare, prelucrare şi stocare pe care le oferă calculatorul, constituie

oportunităţi de ameliorare a actului didactic. Pe de o parte, calculatorul incită la permanenta

reconfigurare a imaginii pe care o avem despre domeniile cunoaşterii – accesarea de surse diverse

de informaţii ne dă ne dă nu numai un plus de cunoaştere în termeni cantitativi (aflăm mai multe

despre subiectul x !), dar şi în termeni calitativi (privim subiectul x din mai multe perspective !). Pe

de altă parte expunerea la acest demers de informare conduce la noi idei pentru practica didactică.

Deci învăţătorul / profesorul este mai bine pregătit şi în specialitate şi metodologic. Avantaj pentru

elevii.

Pentru elevi, calculatorul poate fi un prieten de nadejde, cu ajutorul lui se pot elabora şi redacta pe

calculator planuri de lecţii, schiţe, desene, scheme, fişe de

lucru individuale sau de grup, pentru elevi; aceste materiale, stocate sub formă de fişiere,

203

pot fi periodic actualizate, pot fi listate la imprimantă apoi multiplicate pentru toţi elevii

clasei, se pot utiliza facilităţi multimedia pentru a susţine auditiv şi vizual teoria (prezentări

multimedia), se pot accesa informaţii de pe CD-uri, dischete, se pot elabora schiţe structurate ce

conţin elementele esenţiale din tema discutată (asigură atât fixarea ideilor cât şi feed-back-ul-atunci

când se revine ulterior la schiţa respectivă - şi permit utilizarea metodelor moderne de evaluare-

portofoliul va conţine materialele acumulate pe parcursul anului pe care elevul le consideră

necesare sau care iau fost folositoare/i-au plăcut cel mai mult etc.).

Există aplicaţii complexe în care calculatorul efectiv predă utlizând texte tehnoredactate,

imagini, animaţie şi audio; tot calculatorul generează teste de evaluare sau evaluează pe testele

introduse de profesor anterior şi pune şi note.

Sa ne imaginam cum ar fi o oră de clasă, indiferent de materie, la care profesorul în loc să

dicteze elevilor lecţia de zi, o distribuie, într-o variantă esenţializată, redactată pe foi fiecărui elev în

parte, apoi împreună cu elevii analizează materialul, face exerciţii pe tema respectivă şi câte şi mai

câte pentru că timpul dedicat lecţiei narate este câştigat ! Să nu mai vorbim de faptul că elevul poate

fi cu mintea aiurea şi nici să nu priceapă prea bine ce-a scris, atunci când i se dictează lecţia.

Rămâne timp pentru ca elevii, împreună cu profesorul să realizeze în caiete o schemă a lecţiei.

Elevii pleacă cu lecţia, vrând–nevrând , învăţată şi acasă pot avea timp să studieze pe marginea

temei respective, să facă conexiuni cu alte subiecte legate de tema lor. Elevii au timp în oră să

dezbată subiectul şi chiar să-şi exprime păreri personale legate de tema respectivă; le dăm astfel

posibilitatea să-şi dezvolte personalitatea.

Modul de aranjare în pagină a lecţiei redactată de profesor (aceea pe care o dă fiecarui elev)

îi poate ajuta să înteleagă gradarea lecţiei, momentele ei, tematica, etapele, îi ajută să ierarhizeze şi

să-şi formeze de la prima lectură o schemă a lecţiei.

Pentru toate acestea este nevoie de un calculator, o imprimantă şi un copiator în şcoală. Fiecare

profesor ar redacta notiţele pe calculator, ar avea astfel posibilitatea să actualizeze (să adauge sau să

modifice pasaje întregi) de câte ori vrea, apoi lista un exemplar la imprimantă, iar acesta să fie

multiplicat pe copiator pentru numărul de elevi din clasă.

Cu ajutorul calculatorului pot fi concepute teste grilă care presupun vizualizarea întrebării, a

variantelor de răspuns, (eventual textul este însoţit de imagini sugestive). Avantajul constă în

interacţiunea dintre calculator şi răspunsul selectat de elev (vizual şi auditiv); se poate afişa

punctajul din oficiu, cel acordat răspunsului curent şi cel cumulat până la acel moment. Notarea este

obiectivă, rapidă şi eficientă. Testele grilă pot fi periodic actualizate.

204

Sunt evidente valenţele benefice pe care calculatorul le are în predarea-învăţarea-evaluarea

diferitelor discipline şcolare. Este de remarcat că această valoare metodologică indiscutabilă este

‖inspirată‖, preluată, prelungită din viaţa reală, unde, la momentul actual, nu mai există multe

domenii în care calculatorul să nu joace un rol fundamental în rezolvarea problemelor curente.

Din această perspectivă prezentăm mai jos o serie de cursuri opţionale care îşi propun nu

atât mai eficienta învăţare în cadrul unui obiect şcolar sau al altuia cât abilitarea elevilor cu

proceduri de folosire a calculatorului în contextul domeniului exterior pentru care pregăteşte o

disciplină şcolară.

Altfel spus, elevii care aleg aceste opţionale îşi fac ‖ucenicia‖ în sensul folosirii

calculatorului pentru rezolvarea de probleme după modelul ‖expertului‖ dintr-un anumit domeniu

de cunoaştere.

Bibliografie: 1. Marin Manolescu, „Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar. Teorie şi practică”, Ed.

Credis, 2004.

2. “Utilizarea calculatorului in procesul de invatare- predare” – Didactika.wordpress.com

VALOAREA NOILOR TEHNOLOGII ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-

EDUCATIV

Prof. CARMEN ANCA BRĂICULEANU

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto, Craiova

Calitatea în educaţie presupune asigurarea condiţiilor pentru cea mai bună, completă si utilă

dezvoltare corespunzătoare fiecărui elev. Acest concept este dependent de valorile societăţii în care

funcţionează sistemul educaţional. Dintre valorile calităţii în educaţie se pot enumera democraţia,

umanismul, echitatea, autonomia morală şi intelectuală, calitatea relaţiilor interpersonale,

îmbogăţirea comunităţii etc.

Datorită ritmului alert de dezvoltarea a tehnologiilor informației și comunicațiilor și

pătrunderii acestora în sistemul educațional, instituțiile dezvoltă și aplică politici eficiente,

corespunzătoare unui nou mod de predare și învățare.

Eforturile organizațiilor de a dezvolta noi specificații și comunități de practică în ceea ce

privește aspectele tehnice ale implementării sistemelor e-learning se oglindesc și în definirea acestui

termen.

205

Multimedia și învățarea interactivă sporesc motivarea și asigură succesul școlar – numeroase

cercetări efectuate pentru a studia efectul utilizării multimedia în învățare au arătat că anumite tipuri

de media utilizate eficient prelungesc perioada de reținere a cunoștințelor. Combinarea mai multor

tipuri de media într-un mod plăcut poate fi foarte eficientă, ducând la reamintirea în totalitate a

întregului material.

Prin utilizarea eficientă a noilor tehnologii, e-learning poate realiza atât „simularea„ clasei

tradiționale cât și integrarea unui set modern de instrumente necesare în pregătire, cum ar fi ghid de

studiu, avizier, forum studențesc, consiliere online, bibliotecă de cursuri multimedia interactive.

Educaţia la distanţă este doar o expresie a acestei noi orientări spre consumator a diverselor

instituţii de pregătire. Acumularea de credite şi transferul, modularizarea cursurilor sunt părţi ale

aceleiaşi transformări de structură a sistemului de învăţământ.

Rezultatele cercetărilor de până acum, realizate în ţările cu tradiţie în educaţia prin

corespondenţă, relevă faptul că învăţământul la distanţă este la fel de eficient ca formele

tradiţionale de educaţie, cu condiţia unei proiectări corespunzătoare.

Oricum, noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării au dat o mână de ajutor instituţiilor

de învăţământ superior în concentrarea asupra scopului esenţial al instruirii. Realitatea ne indică o

cerere masivă de cursuri în tehnologia învăţământului deschis şi la distanţă, grefată pe o nevoie tot

mai mare de educaţie continuă. Problema care se pune în aceste condiţii este aceea de a creşte

eficienţa programelor existente şi proiectarea altora, pe baza unei teorii pedagogice a educaţiei la

distanţă care să susţină practica la toate nivelele.

Un alt tip de predare-învăţare la distanţă, care câştigă teren pe zi ce trece, este educaţia prin

Internet. Cursurile suport sunt stocate pe un computer într-o formă specifică şi un navigator uzual

pentru Internet sau, în unele cazuri rare, un program special, permite cursanţilor să acceseze

informaţiile în ritmul propriu de asimilare.

Materialele de învăţare sunt prezentate într-o formă multimedia - prin îmbinare de text,

sunet, imagine si chiar scurte filme - şi în modul hyperlink - un model structural în care accesul la

alte informaţii se realizează prin legături multiple de la o singură pagină; la rândul lor alte pagini

permit revenirea, aprofundarea prin accesarea altor pagini cu subiect similar sau saltul la alte tipuri

de informaţii.

Obiectivul principal al introducerii e-learningului în sistemul naţional de învăţământ este

acela de a sprijini personalul didactic, elevii, părinţii şi comunitatea în realizarea obiectivelor lor pe

termen scurt, mediu şi lung în contextul societăţii bazate pe cunoaştere. Soluţia de e-learning oferă

206

pentru sistemul educaţional, prin funcţionalităţile sale, beneficii directe (în relaţie imediată cu

utilizatorii) şi beneficii indirecte (care contribuie la dezvoltarea altor instrumente educaţionale) cu

efecte asupra procesului de predare/învăţare. Procesul educaţional reprezintă elementul central de

referinţă în conceptul, proiectarea şi crearea unui sistem educaţional modern, bazat pe tehnologie de

ultimă generaţie.

Aşadar, e-learning se adresează tuturor celor ce doresc să înveţe, indiferent de vârstă sau

pregătire, deci atât elevilor cât şi dascălilor sau alţii de alte meserii. E-learningul este deci o variantă

a educaţiei permanente în societatea informatizată.

În sens restrâns, e-learning reprezintă un tip de educație la distanță, ca experiență planificată

de predare-învățare organizată de o instituție ce furnizează mediat materiale într-o ordine

secvențiala și logică pentru a fi asimilate de studenți în maniera proprie. Medierea se realizează prin

noile tehnologii ale informației și comunicării - în special prin Internet. Internetul constituie atât

mediul de distribuție al materialelor, cât și canalul de comunicare între actorii implicați.

Abordarea învăţământului la distanţă ca modalitate alternativă sau complementară de a face

educaţie porneşte de la asigurarea şi respectarea unor criterii de calitate în ce priveşte aspectele

pedagogice, academice, administrative și tehnice.

Conceptul pregătire pentru viaţă, care a constituit multă vreme un obiectiv major al

sistemelor educative din întreaga lume, a devenit redundant în perspectiva deschisă de uriaşele

transformări din societate datorate schimbărilor tehnologice şi economice. Cu treizeci de ani în

urmă, educaţia pe tot parcursul vieţii putea fi privită ca o opţiune pentru o vârstă cu mai mult timp

liber. Acum a devenit o necesitate.

Un sistem de e-learning, de formare la distanță sau educație virtuală constă într-o experiență

planificată de predare-învățare, organizată de o instituție ce furnizează mediat materiale într-o

ordine secvențială și logică pentru a fi asimilate de studenți în maniera proprie, fără a constrânge

agenții activității la coprezență sau sincronicitate. Medierea se realizează prin modalități diverse, de

la material pe dischetă sau CD, eventual prin corespondență și la tehnologii de transmitere a

conținuturilor prin Internet.

Sarcina educației si formării bazate pe noile tehnologii ale informației și comunicării nu este

de a demonstra că are rezultate imediate într-o întrecere cu alte tipuri de sisteme educaționale, ci de

a substitui o parte din structurile actuale cu un nou, probabil superior, spectru de performanțe, în

întâmpinarea schimbărilor inerente ce au loc în cultură și civilizație.

207

În România, învăţământul trece printr-o perioadă de mari schimbări, iar Internetul este o

parte majoră a acestor transformări. Apariţia şi răspândirea tot mai semnificativă a învăţământului la

distanţă este o parte importantă a mutaţiilor care au loc în învăţământ. Existenţa conexiunilor la

Internet deschide larg porţile de pregătire şi perfecţionare în orice domeniu, pentru orice nivel şi la

orice vârstă. Învăţarea cu ajutorul Internetului se constituie ca o alternativă educaţională atractivă

care reduce restricţiile de ordin temporal, social, spaţial sau de altă natură.

Învăţământul din toată lumea trece printr-o schimbare legată de utilitatea Internetului, dar

trebuie precizat faptul că Internetul este un obiect de studiu şi o sursă de documentare

semnificativă.Internetul deschide foarte mult porţile şcolilor pentru studenţii de toate vârstele şi

gradele de pregătire.

Internetul are pe de o parte şi un rol negativ, deoarece datorită lui şi numeroaselor informaţii

pe care le posedă, oamenii , în special tineretul uită să mai treacă pe la bibliotecă pentru a citi o

carte.Uneori cei care tot timpul navighează pe internet uită de familie, de prieteni, se închid în sinea

lor nemailegând prietenii şi trăind într-o lume creată de ei.

Internetul are o latură pozitivă,dar poate avea şi una negativă.Atâta timp cât nu exagerezi şi

îţi impui o limită, Internetul nu va deveni o obsesie, cu atât mai puţin un generator de lucruri rele.

Deoarece Internetul a fost şi rezultatul unei interacţiuni sociale, dintre specialişti, instituţii,

state şi un extrem de mare număr de utilizatori din întreaga lume, şi numai în acest context el a fost

posibil, ca o invenţie tehnologică şi socială, numai în acest context el a căpătat forma sa de astăzi,

este normal să gândim că şi globalizarea, ca efect al Internetului să ia forma la care să participe toţi

participanţii la globalizare. Aceasta este lecţia Internetului, care s-a dovedit un mare succes în

istoria tehnologică şi socială a omenirii, arătând şi calea pe care trebuie s-o urmeze procesul de

globalizare, aceea a participării tuturor în moduri care urmează a fi generate în mare măsură de

utilizatorii globalizării.

Societatea cunoaşterii presupune nu numai o extindere şi aprofundare a cunoaşterii umane,

dar mai ales managementul cunoaşterii şi o diseminare fără precedent a cunoaşterii către toţi

cetăţenii prin mijloace noi, folosind cu prioritate Internetul. Prima dintre aceste mari noutăţi care

oferă o diseminare fără precedent a cunoaşterii este cartea electronică.

Bibliografie:

1) Achimas-Cadariu, A. Ghid practic pentru educatie la distanta, Bucuresti: Alternative, 1998;

2) Bruner, J.S., Procesul educatiei intelectuale, Bucuresti: Stiintifica, 1970;

3) Clarke A., M. Costello, T. Wright. The Role and Tasks of Tutors in Open Learning Systems,

Cambridge, 1985;

4) Istrate, O., Educația la distanță. Proiectarea materialelor. Botosani: Agata, 2000;

208

ROLUL CREATIVITĂȚII ÎN METODELE DE PREDARE

Prof. BREZOVAN MARINA

Colegiul Ștefan Odobleja Craiova

Absolventul învățământului actual trebuie să corespundă tipului de economie specifică

societății românești, respectiv economiei de piață. El trebuie să fie competitiv, creativ, flexibil,

capabil de adaptare pentru a face față unei societăți concurențiale, dar și fenomenului de

globalizare, știind că foarte mulți tineri absolvenți din Romania pleacă să-și completeze

studiile în străinătate sau chiar să se lanseze pe piața muncii în țări din Uniunea Europeană. În

aceste condiții, învățământul bazat pe creativitate, pe inventivitate devine o necesitate.

Dezvoltarea unor capacităţi precum acelea de a pune probleme, a construi ipoteze, a explora

lucruri şi fenomene ale lumii înconjurătoare, de a investiga independent, de a inventa şi testa, de a

observa şi explica, de a manipula obiecte sunt considerate aspecte mai utile decât a asimila

cunoştinţe ori a ajunge la soluţii de-a gata oferite.

Pentru educarea creativității sunt necesare câteva condiții:

- Trebuie realizată pe toată perioada școlarizării

- Profesorii trebuie să fie ei înșiși creativi

- Profesori bine pregătiți și devotați acestei nobile profesii

- Existența unor relații de cooperare între profesori și elevi și a unor relații de respect între

elevi, între profesori și elevi

- Recunoașterea și aprecierea realizărilor elevilor

Prin învăţarea activă sunt prioritare metode care stimulează: strângerea de informaţii,

prelucrarea şi sintetizarea informaţiilor, asocierea de informaţii şi idei, producerea de idei, căutarea

de soluţii, organizarea şi reorganizarea progresivă a ideilor, interpretare, reflecţie personală,

comunicare, interacţiuni libere, inventivitate şi creaţie, adică acţiuni care presupun un efort propriu

de studiu independent, de transformare a reprezentărilor, de producere a unor noi informații pentru

cel ce învaţă.

Activ nu este elevul care se menţine la nivelul acţiunii concret senzoriale, intuitive şi nici

al acţiunii fizice, manuale, practice, ci acela care gândeşte, care depune efort de reflecţie personală,

209

interioară şi abstractă, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi redescoperire a

adevărurilor, de elaborare a noilor cunoştinţe.

La disciplina informatică sunt foarte multe posibilități de a-i pune pe elevi în situația de a-și

dovedi creativitatea. Metodele cu valenţe creatoare folosite sunt : Brainstormingul; Metoda

„ciorchinelui‖; Turul galeriei; Metoda Phillips 6/6 sau 6-3-6; Dezbaterea panel; Jocul de rol.

Utilizarea TIC (Tehnologia Informaţiei şi Comunicării) se bazează pe o proiectare a

tehnologiei centrată pe om, orientată către nevoile şi interesele utilizatorului.Interfaţa om-calculator

este utilizabilă dacă vom considera următoarele condiţii: utilizarea ei este uşor de învăţat şi

reamintit, este eficientă, adică se pot efectua rapid acţiuni complexe, este consistentă, unitară,

flexibilă, confortabilă. Proiectarea interfeţelor utilizabile, prietenoase şi personalizate impune

considerarea mai multor principii de ergonomie cognitivă: coerenţei, caracterul unitar al

constituenţilor interfeţei, conciziunii, asigurarea unei economii cognitive, conexiunii inverse

(feedback-ului), asigurarea unei reacţii la orice interacţiune pentru a furniza informaţii utilizatorului

asupra funcţionării sistemului în scopul înţelegerii cât mai uşoare a stării curente şi detectarea

situaţiilor nedorite.

Utilizarea metodelor activizatoare nu este simplă, necesită exerciţiu şi este de preferat să se

facă la toate disciplinele , de la vârste fragede. Metodele trebuie selectate şi utilizate în mod

riguros, creativ, în funcţie de obiectivele propuse și de specificul grupului educaţional . Metodele

active şi interactive au multiple valenţe formative care contribuie la dezvoltarea gândirii critice și

se bazează pe învăţarea independentă şi prin cooperare, elevii învăţând să respecte părerile

colegilor.

O metodă interactivă, utilă şi eficientă în predarea noţiunilor de TIC este ciorchinele.

Metoda ciorchinelui este o metodă didactică, utilizată individual sau în grup, care constă în

evidenţierea de către elevi a legăturilor dintre idei, pe baza găsirii altor sensuri ale acestora şi a

relevării unor noi asociaţii.

Această metodă este un brainstorming neliniar care stimulează găsirea conexiunilor dintre

idei și care presupune următoarele etape:

- Se scrie un cuvânt/temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a foii de hârtie:

- Se notează toate ideile, sintagmele sau cunoştinţele care le vin în minte elevilor în leg*tură cu

tema respectivă în jurul acestuia, trăgându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial;

- Pe măsură ce se scriu cuvinte, idei noi, se trag linii între toate ideile care par a fi conectate;

- Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de

210

timp acordată.

Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în perechi. În acest fel se

îmbogăţesc şi se sintetizează cunoştinţele. Rezultatele grupurilor se comunică profesorului care le

notează la tablă într-un ciorchine fără a comenta sau judeca.

În etapa finală a lecţiei, ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se anumite concepte

supraordonate găsite de elevi sau de profesor.

De exemplu, la disciplina T.I.C., la unitatea tematică „Excel – program de calcul tabelar‖ se

poate cere realizarea următorului ciorchine, pornind de la întrebările profesorului:

1.Cum se numesc fişierele Excel?

2.Ce extensie au fişierele Excel?

3.Din ce este format un registru de calcul?

4.O foaie de lucru este formată din …………….. şi ……………………

5.Intersecţia unui rând cu o coloană se numeşte ……………………

6.Aplicaţia Excel se utilizează pentru realizarea: ……………………………..

7.Aplicaţia Excel face parte din pachetul ……………………… etc.

Acest ciorchine poate fi completat de un altul ce va avea ca noţiune centrală „Operaţii în

foile de calcul‖. Această metodă este un bun mod de sintetizare a informaţiei şi de evaluare a

cunoştinţelor. Aceşti ciorchini pot fi folosiţi şi pentru identificarea deosebirilor şi asemănărilor

dintre aplicaţia Microsoft Excel şi aplicaţia Microsoft Word (de exemplu), la final realizându-se o

diagramă Vernn, pentru a pune în evidenţă aceste asemănări şi deosebiri.

În concluzie , putem spune că marele avantaj al acestor metode constă în valențele lor

formative şi posibilitatea evaluării continue şi obiective a elevilor. Prin intermediul acestor metode

pot fi valorificate şi operaţionalizate în practică ideile de interdisciplinaritate şi transdisciplinaritate

des folosite în activitatea didactică, favorizând în acelaşi timp colaborarea între cadrele didactice şi

desfăşurarea lecţiilor în echipă.

Bibliografie: 1.Stoica, Ana, Creativitatea elevilor. Posibilităţi de cunoaştere şi educare, Editura didactică şi pedagogică,

Bucureşti,1983;

2.Ion Al.Dumitru - Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest,

Timişoara, 2000.

3.Voiculescu, Florea, Analiza resurse-nevoi şi managementul strategic în învăţământ, Editura ,,Aramis”,

Bucureşti, 2004.

211

EXERCIȚII STIMULATIVE PENTRU CULTIVAREA CREATIVITĂȚII ÎN

CADRUL ORELOR DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Prof.Cap Iuliana-Valentina

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto

În cadrul orelor de limba română, creativitatea ar trebui cultivată prin excelență, doar că

programa testului final de evaluare impune „îndoctrinarea‖ elevilor cu același gen de exerciții, cu

memorarea rezumatelor, caracterizărilor și argumentărilor pentru obținerea rezultatului dorit, în

detrimentul imaginației, creativității, ingeniozității. Prin urmare, în cadrul unor ore este necesar să

fie puse în valoare dezvoltarea personală a elevilor (capacitatea de utilizare maximă, eficientă a

cunoștințelor și a propriei experiențe).

Studiul limbii române în școală are o importanță deosebită, deoarece, pe lângă faptul că

limba unui popor se identifică cu modul particular de a înțelege existența, limba română are un

statut oficial care asigură dobândirea cunoștințelor din sfera celorlalte obiecte de învățământ,

procesul studierii limbii române în școală fiind parte integrantă a acțiunii de cultivare a gândirii

elevilor (spirit de observație, capacitate creatoare, imaginație, etc.) a disponibilităților de a întreține

relații interumane eficiente, imperativ categoric al dezvoltării vieții moderne.

Realizarea obiectivelor generale ale studierii limbii române impun respectarea unor cerințe

metodologice care derivă din particularitățile disciplinei și din factorii care condiționează însușirea

instituționalizată a ei. Astfel, procesul de predare- învățare urmărește limba în funcțiune, nu limba

ca sistem abstract. Aceasta înseamnă că nu interesează predarea abstractă a unor norme gramaticale,

ci abordarea funcțională și aplicativă a acestora ca elemente constitutive a unei comunicări coerente

și corecte.

Pentru o învățare eficientă pusă sub semnul activizării elevilor, se impune implementarea

metodelor moderne de predare într-un procent covârșitor, neexcluzând metodele și procedeele

tradiționale cum ar fi: comunicarea, conversația, analiza lingvistică, fonetică, morfologică, lexicală,

sintactică, ortografică, a punctuației și stilistică, învățarea prin exerciții, dar rolul covârșitor va fi

preluat de brainstorming, metoda mozaic, a bulgărelui de zăpadă, a ciorchinelui, a galeriei, etc.

Profesorul va deveni un mediator, iar lecțiile, experiențe de învățare prin stimularea imaginației și

212

creativității elevilor, care în acest mod, vor deveni adaptabili și competitivi. Pentru aceasta trebuie

stimulate componentele creativității: ingeniozitatea, spontaneitatea, flexibilitatea, noutatea prin

aplicații stimulative, interesante, plăcute.

În realizarea lecțiilor de recapitulare finală putem avea în vedere o serie de exerciții

stimulative, care să cultive creativitatea și imaginația elevilor.

1. Putem începe de la un cuvânt-cheie pentru a formula sarcini ce vizează compartimentele limbii:

probleme de vocabular, sintaxă, semantică, morfologie, stilistică și continuând cu exerciții

distractive în care să realizeze diferite asocieri stimulând găsirea conexiunilor prin idei.

Pornind de la cuvântul PRIETENIE, putem formula sarcini de găsire a sinonimelor, antonimelor,

integrarea în anumite contexte pentru a îndeplini diverse funcții sintactice, alcătuirea familiei

lexicale și a câmpului lexical din care face parte cuvântul, grupuri vocalice, formarea unor figuri de

stil pornind de la termenul în discuție, enumerarea unor opere literare cu această temă, găsirea unor

proverbe (‖Prietenia cutreieră în ritm de dans pământul și ne invită pe toți să ne redeșteptăm pentru

preamărirea fericirii‖ Epicur; ‖Egalitatea este sufletul prieteniei‖ Aristotel; ‖Prietenia îndoiește

bucuriiloe și înjumătățește necazurile‖ F. Bacon; ‖Prietenia unui om mare este o binefacere a

zeilor‖ Voltaire, etc.) și continuțând cu exerciții atractive în care să descopere o serie de metafore

‖bucuria de a trăi‖, ‖sensul existenței‖, ‖caritate reciprocă‖, ‖virtutea altruiștilor‖, etc; sau

constituirea unei definiții a termenului pornind de al fiecare literă a acestuia:

Puterea de a avea încredere în oameni

Rostul bucuriilor

Iubire

Empatie

Trăire intensă

Efervescență

Necesitatea de a comunica

Imboldul de a merge mai departe

Eternitate

2. O aplicație asemănătoare constă în sugerarea a trei-patru cuvinte-cheie cu care elevii vor alcătui

rime, dialoguri, narațiuni, punând accent pe munca în echipă.

3. O altă metodă de activare a elevilor este ‖povestea șirului‖. Fiecare elev propune un cuvânt, se

face inventarul acestora pe tablă și se alcătuiește o narațiune, refăcându-se apoi povestea șirului.

213

4. Un exercițiu la fel de antrenant, dar și amuzant este ‖știrea trăznită‖. Prin amestecarea într-o urnă

a o sută de cuvinte, fiecare elev va alege trei dintre acestea și va compune o știre trăznită, căreia

colegul de bancă îi va da un titlu. Lista poate conține termeni precum: alfabet, bisturiu, cort, drojdie,

elegie, finanțare, grindă, hienă, iod ș.a.

5. Un exercițiu ce stimulează imaginația ar fi găsirea de soluții la unele întrebări neașteptate de

tipul: la ce s-ar mai putea folosi o glastră, un manual de matematică, o vază etc? Ce s-ar fi întâmplat

dacă Lefter Popescu ar fi avut lozurile cu adevărat câștigătoare? Dacă popa Tanda ar fi ajuns preot

într-un sat foarte bogat?

6. Cultivarea imaginației se face și în cadrul orelor de literatură atrăgând interesul elevilor către

acest domeniu prin rescrierea unui fragment dintr-o operă literară într-o versiune nouă: ‖În altă zi ne

trezim că iar vine părintele la școală cu moș Fotea, cojocarul satului care ne aduce, dar de școală

nouă, calculatoare, DVD-uri, sisteme home-cinema…‖.

7. În prezența elevilor se notează prin numerotare câte un titlu reprezentțnd o temă pentru eseurile

lor. Fiecare își alege un număr, iar profesorul le comunică titlul viitorului eseu pe care-l vor

prezenta într-un termen stabilit. Iată câteva astfel de titluri: ‖Trăiesc în mezozoic‖, ‖Dacă aș fi

singur‖, ‖Ce caut pe pământ‖, ‖Povestea unui fulg de nea‖, ‖Casa bântuită‖, ‖Tabieturile mele‖,

‖Lumea zburătoarelor‖, ‖Cartea cu o mie de dorințe‖, ‖Sunt un magician‖, ‖Trăiesc doar o zi‖,

‖Fantezie și realitate‖, ‖Cum pot zbura‖, ‖Viața unui cărăbuș‖, ‖Destinul bradului‖, ‖La capătul

puterilor‖, ‖Fac orice‖, ‖Sunt o stea în galazie‖, ‖De ce aici și acum?‖, ‖Am prieteni, am totul‖,

‖Ce-aș face dacă…‖, ‖Nimic‖, ‖Egoismul‖, ‖Sufletele morților‖, ‖Cer lumină‖, ‖Nu renunț‖, etc.

Creativitatea nu are limite, trebuie doar să o stimulăm, să o activăm, eliminând caracterul

descriptivist din acțiunea didactică și adoptând o viziune nouă asupra limbii, ceea ce duce la

formarea de competențe și performanțe în alegerea și combinarea elementeleor componente ale

sistemului limbii, într-o manieră personală.

Bibliografie:

1. Parfene Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală, Iași, Editura Polirom, 1999.

2. Goia Vistian, Frăgătoiu Ion, Metodica predării limbii și literaturii române, București, Editura Didactică și

Pedagogică, 1995.

3. Paul Cornea, Introducere în teoria lecturii, București, Editura Minerva, 1988.

4. Marinescu Silvia, Dinescu Rodica, Invitație la educație, Pitești, Editura Carminis, 2003.

214

CREATIVITATE ŞI PERFORMANŢĂ ÎN PROIECTAREA ŞI UTILIZAREA

SITE-URILOR EDUCATIVE

Prof. CRĂCIUNOIU ȘTEFANIA LILIANA

Colegiul “Ștefan Odobleja” Craiova

Fiecare profesor în calitatea sa de factor al instrucției, educării și pregătirii tinerei generații,

investit cu rolul de îndrumător, are datoria ca pentru îndeplinirea la un înalt nivel de performanță și

eficiență a activității sale, să-și formeze și să manifeste o mulţime de calități, care să-l definească

drept specialist, om de știință, om de cultură, pedagog, cetățean, manager, cu o personalitate activă

şi creativă, interesat de realizarea modernă şi adaptativă a obiectivelor de formare propuse.

În condițiile exploziei informaționale și ale transformărilor din societatea contemporană,

rolul și răspunderea profesorilor sunt bine conturate, dar necesită o continuă îmbunătățire.

''Profesorului i se cere, în ansamblu, să apropie maximal instrucția de modelul cunoașterii

active, învățându-și elevii să exploreze, să elaboreze ipoteze și să le verifice, să facă deducții, să

identifice și să rezolve probleme (știința ca model epistemic). El trebuie să activeze (să incite și să

susțină), să antreneze, să cultive și să îmbogățească fondul cognitiv-aptitudinal, să dezvolte

potențialul de autoexpresie și împlinire creatoare.''(Maciuc Irina)

Proiectarea optimală a întregii activități a unui profesor trebuie privită ca un act de creație cu

atenta respectare a principiilor didactice, sintetizând cele mai recente date științifice implicate în

procesul de învățământ. Aceasta se concretizează în proiectarea modernă a lecției și realizarea

performantă a acesteia.

Ceea ce reprezintă modernitatea în alegerea modalităților de realizare a actului didactic

constă în libertatea de acțiune controlată de teorie și principii didactice, având un plus de

ingeniozitate și creație din partea profesorului, evitând șabloanele și stereotipiile.

Fiecare etapă a relizării unei lecţii, privită ca nucleu definitoriu al întregului proces de

învăţământ, necesită implicarea activă şi creativă a principalului realizator al formării, profesorul.

Etapa de pregătire, de creare a premiselor desfăşurării activităţii include şi pregătirea mijloacelor de

învăţământ necesare, integrate în strategia didactică propusă.

Mijloacele informatice reprezintă una dintre resursele cele mai moderne şi la îndemâna

oricărui profesor. În ultimii ani, explozia informatică a fost benefică în ceea ce priveşte oferirea de

mijloace la îndemâna profesorilor moderni şi creativi care doresc să-şi îndeplinească rolul cu

succes.

215

Aş aminti succesul pe care îl au lecţiile integrate AEL. De asemenea, soft-urile educaţionale

de învăţare, tutoriale, manuale distribuite prin reţeaua Internet gratuit şi pe care profesorul le poate

găsi şi utiliza cu uşurinţă… însă fără amprenta creativă a acestuia nimic nu poate avea succes!

Astfel, se poate considera de bun augur integrarea în lecţie a produselor "creaţii proprii" ale

profesorilor (cum sunt produsele ce folosesc Microsoft PowerPoint) deoarece acestea urmăresc

viziunea proprie cadrului didactic referitoare la aspectele ce se pot preda, accentuând fiecare etapă a

învăţării, sintetizând aspectele ştiinţifice într-o formă atractivă şi modernă.

Un pas mai avansat îl reprezintă crearea de soft-uri educaţionale proprii, prin utilizarea

cărora elevul să devină participant activ interacţionând cu informaţia.

Profesorii de informatică au posibilitatea creării unor astfel de soft-uri fiind cei mai de

succes "realizatori" deoarece ei posedă cele trei calităţi necesare: pregătirea ştiinţifică de

specialitate, pregătirea metodică, pregătirea ştiinţifică în proiectarea site-urilor şi soft-urilor

educaţionale.

Doresc acum să exemplific prin prezentarea site-ului "Metoda Backtracking- problema celor

n regine" care a fost realizat de mine din dorinţa de modernizare a mijloacelor utilizabile în lecţia cu

acelaşi nume. Site-ul a fost conceput la început ca o înşiruire de pagini web utilizând HTML,

XHTML, CSS şi XML. Aceste pagini ar fi arătat ca şi o prezentare Powerpoint dacă, mai apoi, nu

aş fi integrat elemente şi obiecte flash ce permit interacţiunea cu elevul. De un real folos a fost şi

integrarea unui produs al firmei SIVECO, din pachetele de lecţii gratuite AEL, cu respectarea

termenilor şi condiţiilor impuse de autori. Astfel, a rezultat un mijloc de învăţământ pe care l-am

integrat în etapa de dobândire de cunoştinţe şi de formare de priceperi şi deprinderi, şi care a permis

tingerea obiectivelor lecţiei cu succes.

În concluzie aş vrea să sugestionez că spiritul inovativ al fiecărui profesor este dependent de

evoluţia societăţii şi a ştiinţei, şi fiecare dintre noi avem datoria autoperfecţionării propriilor

mecanisme de dezvoltare a creativităţii.

Bibliografie: Maciuc, Irina, Formarea continuă a cadrelor didactice, Editura Omniscop, Craiova,1998, pag.48

Bontaș, Ioan, Pedagogie, Editura ALL, București, 1994, pag.257, pag.258, pag.261

Radu Ion, Ionescu Miron, Experiență didactică și creativitate, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1987, pag.23,

pag.110

Teodoru Gugoiu, HTML, XHTML, CSS şi XML, prin exemple, ghid practic, Ed, Teora, USA, 2007

*** surse Internet

216

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR- ALTERNATIVĂ A DIDACTICII

INFORMAŢIONALE ŞI MODALITĂŢI DE UTILIZARE ÎN PREDARE

Prof. LEMENI TAMARA

Şcoala Gimnazială Specială "Sf. Mina" Craiova

Prof. DEACONU MIRELA

Şcoala Gimnazială Specială "Sf. Mina" Craiova

În anii 1950, B.F.Skinner şi Norman Crowder, teoreticieni americani, au emis idei despre

instruirea programată, aceştia fiind consideraţi pionierii modernelor tehnici de instruire cu ajutorul

calculatorului. Principiile instruirii programate au fost aplicate într-o metodă de instruire numită

sistem de învăţare personalizată.

Aceasta este o metodă de instruire în care studentul învaţă în ritm propriu, materialul

educaţional este structurat în secvenţe mici de studiu, urmate de chestionare instruitul şi instructorul

putând să observe imediat evoluţia procesului de instruire2. Folosirea calculatorului în procesul de

învăţământ se dovedeşte a fi o necesitate în condiţiile dezvoltării în ritm accelerat a tehnologiei

informaţiei.

Pentru noile generaţii de elevi şi studenţi, a devenit o cerinţă conceptul de asistare a

procesului de învăţământ cu calculatorul, în condiţiile avalanşei de informaţii multimedia.

Conceptul de asistare a procesului de învăţământ cu calculatorul include :

Predarea unor lecţii de comunicare de cunoştinţe ;

Aplicarea, consolidarea,sistematizarea noilor cunoştinţe;

Verificarea automată a unei lecţii sau a uni grup de lecţii.

Numită şi « inovaţia tehnologică cea mai importantă a pedagogiei moderne », instruirea

asistată de calculator – IAC – contribuie la eficienţa instruirii, este un rezultat al introducerii treptate

a informatizării în învăţământ3.

Calculatorul poate fi utilizat în procesul de predare –învăţare de către profesor şi elev în

scopul intermedierii activităţii de predare interumană ce are loc între cei doi poli educaţionali :

profesor şi elevi.

Secvenţa de instruire, proiectată în cazul instruirii ramificate are următoarea structură de

organizare :

a. Informarea elevului ;

2 Gabriela Moise, Modele de instruire asistată de calculator din generaţia a cincea. 3 Note de curs

217

b. Prezentarea sarcinii didactice ;

c. Rezervarea spaţiului şi timpului pentru alegerea răspunsului ;

d. Întărirea pozitivă,în cazul răspunsului corect,care asigură trecerea la informaţia necesară

pentru parcurgerea secvenţei următoare/,,pasului‘‘următor,sau d¹) întărirea negativă, în cazul

alegerii răspunsului incorect,care orientează elevul spre o ,,programă secundară‘‘,

obligatorie pentru corectarea răspunsului, după care urmează trecerea la informaţia necesară

pentru parcurgerea secvenţei următoare ,,pasului‘‘următor ;

e. Confirmarea răspunsului (corect sau incorect în varianta de întărire pozitivă, respectiv în cea

de întărire negativă) ;

f. Informarea din secvenţa următoare (Ţîrcovnicu,1975).

Avantajele şi dezavantajele instruirii asistate de calculator

Această metodă depinde nu numai de calitatea calculatorului, ci şi de condiţia pedagogică asumată

la nivelul programelor elaborate special pentru :

o Conştientizarea valorii interactive a informaţiei alese ;

o Sistematizarea rapidă aunui volum mare de informaţii ;

o Difuzarea eficientă a unor informaţii esenţiale solicitate de un număr ridicat de participanţi

la actul didactic ;

o Individualizarea reală şi completă a actului învăţării, adaptabilă la ritmul fiecărui elev prin

,,asistenţă pedagogică imediată, realizată/realizabilă de/prin calculator" ;

o Stimularea capacităţii profesorului de ,,a deveni un adevărat educator : ghid şi animator,

evaluator şi îndeosebi formator preocupat de cultivarea atitudinilor superioare‘‘ (Văideanu,

1988).

Valoarea instruirii programate constă în faptul că, prin organizarea procesului de învăţare,

principiile didactice (al însuşirii conştiente şi active, al sistematizării şi continuităţii, al

accesibilităţii şi însuşirii temeinice a cunoştinţelor) acţionează concomitent şi în fiecare moment al

activităţii elevului cu programa, stimulând formarea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale, precum

şi deprinderi de muncă independentă. De asemenea, se reduc în mod simţitor timpul necesar

însuşirii cunoştinţelor şi redundanţa inerentă procesului de transmisiune a informaţiilor de la

profesor sau de la manual la elev.

În instruirea asistată de calculator rolul esenţial revine educatorului. Pe lângă o serie de avantaje,

această modernă şi eficientă formă de învăţare are şi anumite limite :

218

Individualizarea excesivă a învăţării duce la negarea dialogului elev-profesor şi la izolarea

actului de învăţare în contextul său psihosocial ;

Segmentează şi atomizează prea mult materialul de învăţat;

Duce prea mult la ,,tutelare", dirijând pas cu pas activitatea mentală a subiectului şi, prin

aceasta, împiedicându-l să-şi dezvolte capacităţile creatoare.

Totodată, instruirea programată nu poate cuprinde întregul proces instructiv-educativ şi nu poate

constitui o metodă generală şi universală în pedagogie, în primul rând din cauză că modelul

cibernetic al procesului de învăţământ pe care se bazează îl reprezintă, ca orice model, numai din

anumite puncte de vedere şi nu cuprinde toate reacţiile elevului la perturbaţiile interne şi externe,

dar şi pentru că nu toate obiectele de învăţământ sau disciplinele ştiinţifice pot fi programate, pentru

că accentuează verbalismul (în scris) fără a dezvolta suficient intuiţia, pentru că elevul nu are

imaginea conturată a obiectului în ansamblul şi pentru că, dificultăţile fiind fragmentate, se

limitează formarea unor motivaţii superioare, spiritul critic şi gândirea independentă. De asemenea,

instruirea programată prezintă, datorită formalizării procesului de instruire, şi pericolul

formalismului şi al standardizării cunoştinţelor.

Cu toate acestea, integrarea noilor tehnologii – dependente de capacitatea de asistenţă pedagogică a

calculatorului – în structura de acţiune specifică metodei didactice conferă activităţii elevului un

caracter reactiv şi proactiv, în raport cu informaţia vehiculată, cu timpul real de învăţare, cu

valoarea formativă a cunoştinţelor dobândite4‘‘.

Modalităţi de utilizare a calculatorului electronic în procesul de predare – învăţare.

Calculatorul oferă posibilităţi reale de individualizare a instruirii. El nu este doar un mijloc de

transmitere a informaţiei ci poate oferi programe de învăţare adaptate conduitei şi cunoştinţelor

elevului.

Realizarea unei metodologii care să facă eficientă asistarea procesului de învăţământ cu calculatorul

a solicitat folosirea instrumentelor psihopedagogiei.

Conceptul de asistarea procesului de învăţămînt cu calculatorul include :

Predarea unor lecţii de comunicare de noi cunoştinţe ;

Aplicarea, consolidarea, sistematizarea noilor cunoştinţe;

Verificarea automată a unei lecţii sau a unui grup de lecţii ;

Verificarea automată a unei discipline şcolare sau a unei anumite programe şcolare.

4 Instruirea asistată de calculator-definiţie şi caracteristici; C.Oprişor

219

Utilizarea calculatorului în procesul de învăţământ devine din ce în ce mai importantă (chiar

indispensabilă) deoarece :

Are loc o informatizare a societăţii;

Mediile de instruire bazate pe informatică oferă un puternic potenţial educativ5.

Calculatorul – mijloc didactic

Acceptând ideea civilizaţiei informatice trebuie admisă şi aceea a instruirii în spiritul interesului

pentru informaţie (aceasta fiind privită ca resursa cea mai de preţ a omenirii, neconsumabilă şi

conştientizată doar de puţin timp ca resursă naturală). Deci informaţia a devenit un element al

infrastructurii şi aceasta a determinat apariţia unui fenomen important : comanda socială a societăţii

impune tot mai mult însuşirea unei cît mai largi culturi generale informatice. Adică, luând în seamă

necesităţile automatizării, robotizării, cibernetizării pe scară largă a proceselor economice rezultă

imperativul familiarizării, încă de pe băncile şcolii cu modul de lucru şi cu facilităţile oferite de

tehnica de automatizare.

Se diferenţiază mai multe nivele de asimilare a calculatorului în învăţământ :

Nivelul iniţierii şi acomodării (ciclul primar şi gimnazial) ;

Nivelul aprofundării şi exersării (ciclul liceal) ;

Nivelul dezvoltării de aplicaţii cu grad înalt de complexitate (ciclurile universitar şi

postuniversitar)

Program de instruire şi autoinstruire

Aceste programe de soft educaţional pun la dispoziţia elevului respectiv studentului

material informativ fragmentat în module de dimensiuni mici respectiv 1 – 2 pagini ecran.

Prezentarea materialului informativ cuprinde definiţii, teoreme, exemplificări prin aplicaţie ale

acestor probleme. Utilizarea computerului facilitează însoţirea materialului informativ de

reprezentări grafice sugestive şi elocvente prntru tema pusă în discuţie.

Fiecare dintre modulele informaţionale presupune însuşirea de către elev sau student a unor

concepte sau noţiuni şi a modului de utilizare a acestora în rezolvarea unor probleme complexe.

Pentru a asigura fiecăruia cunoştinţele acumulate, crearea deprinderilor de utilizare a

acestora în rezolvarea unor probleme inedite şi pentru a oferi elevului posibilitatea feedback-ului, ca

principiu esenţial al autoreglării, adică a aprecierii nivelului de însuşire a cunoştinţelor de soft

educaţional, pun la dispoziţia elevului module de autoevaluare. Acestea vor cuprinde teste grilă cu

5 Despre învăţare asistată de calculator şi softul educaţional; C.Oprişor

220

întrebări tip alegere, completare, răspuns numeric, Da sau Nu, adevărat – fals, problemă, răspuns

scurt.

Prin urmare, programele de autoinstruire se pot defini ca fiind succesiuni de module

informaţionale de evaluare şi de autoevaluare ce asigură parcurgerea, însuşirea, fixarea şi evaluarea

gradului de acumulare a cunoştinţelor la o anumită disciplină sau într-un anumit domeniu.

Meritul deosebit al instruirii asistate de calculator constă în faptul că presupune participarea

activă a elevilor în procesul de predare-învăţare şi că permite dezvoltarea intelectuală a acestora,

adecvată ritmului lor de lucru.

BIBLIOGRAFIE C.Oprişor, Despre învăţare asistată de calculator şi softul educaţional;

Gabriela Moise, Modele de instruire asistată de calculator din generaţia a cincea

PRINCIPIILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT ÎN PREDAREA LIMBII LATINE

Prof. MINODORA DECĂ

Liceul Teoretic “ Tudor Arghezi”, Craiova

Ţinând seama de condiţiile specifice în care îşi desfăşoară activitatea şi de importanţa

obiectivelor pe care trebuie să le înfăptuiască, profesorului de limba latină i se cere să fie în

permanenţă conştient atât de posibilităţile cât şi de dificultăţile materiei sale: pe de o parte,

necesitatea de a asigura, într-un timp relativ scurt, însuşirea unui volum mare de cunoştinţe cu largi

aplicaţii asupra limbii române şi a nivelului de cultură generală al elevilor, iar pe de alta, multiplele

însuşiri de care dispune acest studiu în rezolvarea cu succes a tuturor sarcinilor instructiv-educative.

Procesul de instruire şi educare se realizează în primul rând prin aplicarea riguroasă şi

creatoare a principiilor de învatământ.

Pentru studiul limbii latine, care nu implică, mai ales în primele clase, o legătura imediată cu

practica sau obiecte şi fenomene concrete care să atragă atenţia elevilor, să le stimuleze interesul, de

o deosebită importanţă este aplicarea principiului însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor.

Aceasta presupune pentru profesor o grijă deosebită în asigurarea principalei cerinţe a învăţării, care

pretinde înţelegerea cunoştinţelor predate. Greşeala care era curentă în trecut, în sensul că de cele

mai multe ori elevii erau obligaţi să înveţe, fără să le înţeleagă provenienţa, reguli, definiţii cu toate

excepţiile lor, este din ce în ce mai rară în şcoala noastră actuală. Totuşi n-a dispărut complet ideea

că elevul trebuie să consume multă energie pentru a-şi însuşi gramatica latină, care, după unele

păreri, nu se poate învaţa decât prin mare efort intelectual, deoarece prin aceasta se măsoară

221

valoarea unui obiect de învăţământ. Desigur că în munca de învăţare este necesar efortul, dar acesta

trebuie să se întemeieze pe gândire şi nu numai pe memorie. În realitate , profesorul de limba latină

dispune de un material bogat şi de mijloace variate pentru îndeplinirea cerinţelor pe care le impune

aplicarea acestui principiu: necesitatea înţelegerii, dezvoltarea gândirii logice şi a spiritului de

independenţă, orientarea elevilor spre o activitate proprie, creatoare.

În predarea limbii latine, necesitatea obiectivă a însuşirii cunoştiinţelor, deprinderilor şi

priceperilor implică realizarea unui alt principiu didactic important, prin care se asigură

continuitatea, trecerea gradată de la inferior la superior, de la simplu la complex: principiul

sistematizarii și continuităţii. În predarea limbii latine nicio lecţie nu poate fi însuşită dacă aceasta

acţiune nu se sprijină, nu este organic legată de conţinutul celei dinainte, care reprezintă un element

mai simplu, dar absolut necesar pentru întelegerea celui mai complex. În felul acesta se creează un

sistem de cunoştinţe în care elementele componente se susţin şi se sudează reciproc, fiecare

constituind baza celui următor, iar toate, temelia pe care se va înălţa vârful mereu în deplasare al

piramidei ştiinţei, care la randul său întruchipează sinteza cunoştinţelor dobândite pe parcursul

urcuşului.

Studierea limbii și literaturii latine permite profesorului de specialitate, şi îl obligă chiar,

atunci când pregăteşte şi desfăşoară munca de predare, la variatele aspecte ale realizării principiului

legării teoriei de practică.

Este necesară o strânsă legătură cu cunoştinţele de limba română, care trebuie să fie prezentă

de la începutul până la sfârşitul lecţiilor, atât ca punct de plecare cât şi ca obiectiv principal.

Asemenea legături trebuie să se realizeze şi cu alte obiecte de învăţământ: istoria, geografia,

filozofia, limbile străine, ştiinţele naturii. Principiul legării teoriei de practică se realizează, de

asemenea, în numeroasele exerciţii de aplicare a cunoştinţelor de gramatică, în traducerea şi

interpretarea textelor extrase din operele scriitorilor sau din lucrări cu conţinut ştiinţific efectuate în

cadrul lecţiilor.

De asemenea, ţinând seama de structura şi conţinutul studiului limbii latine, o largă aplicare

îşi găseşte în predarea acestei specialităţi principiul accesibilităţii, care pretinde ca, fără a diminua

valoarea efortului personal de gândire, să se găsească mijloacele necesare pentru a determina o

însuşire activă, sistematică şi temeinică a conţinutului lecţiilor. Cerinţele acestui principiu se

realizează, în primul rând, prin programele şi manualele şcolare, care sunt astfel concepute, încât să

se respecte trecerea gradată de la cunoştinţe mai uşoare la altele mai grele. În afară de aceasta,

profesorul însuşi, având de predat un material raţional repartizat după particularităţile de vârstă ale

222

elevilor, după posibilităţile lor de asimilare, este dator să-l dozeze în unităţile mai mici ale tematicii

astfel încât fie să completeze manualul în anumite situaţii, fie să aprecieze adaptarea unor fragmente

literare mai extinse la posibilităţile elevilor.

Tot atât de important dar mai puţin aplicabil în totalitatea lui decât la alte obiecte de

învăţământ care se bazează pe studiul actualităţii, este principiul intuiţiei. Caracterul intuitiv al

lecţiilor de limba şi literatura latină ţinând seamă de specificul acestui obiect de învăţământ, se

poate realiza prin următoarele forme şi procedee:

a. Pentru însuşirea, prin punerea în funcţiune a mai multor analizatori (auditivi şi vizuali) a

problemelor de gramatică, este necesar ca profesorul să citească textul în care sunt cuprinse

exemplele cât se poate de clar şi expresiv, în sensul imprimării cât mai corecte a acestor forme de la

primul contact al elevilor cu ele. În afară de aceasta, orice temă de gramatică trebuie să-şi găsească

un corespondent în gândirea elevilor şi prin intermediul analizatorului vizual, ceea ce se poate

realiza prin schemele pe care profesorul le efectuează la tablă în cadrul fiecărei lecţii de

comunicare, ca şi în lecţiile de repetare sau de verificare. La schemele efectuate la tablă se adaugă

planşele executate artistic şi folosite în activitatea din clasă.

b. Pentru înţelegerea multilaterală a conţinutului de idei al fragmentelor literare, pe lângă

exprimarea clară şi precisă se impune intuirea şi a altor materiale menite să fixeze pe elevi în

atmosfera redată în text: portretul scriitorului, imagini de viaţă (peisaje din regiunile care au inspirat

pe poeţi, scene din for, dintr-o şcoală, dintr-o librărie, dintr-o bibliotecă, de la o adunare a poporului

etc. ), realizări artistice ale unor mari pictori şi sculptori ( Appolo, fresce, frize, temple etc.), ediţii

vechi ale unor opere etc. Se pot viziona filme, spectacole de teatru pe teme mitologice sau din

istoria popoarelor antice, se pot organiza vizite şi excursii la muzee, pe şantierele de săpături

arheologice toate precedate de îndrumări şi urmate de discuţii.

Sinteza tuturor celorlalte principii se realizează prin înfăptuirea în munca instructiv-educativă

a principiului însuşirii temeinice a cunoştinţelor. Aceasta presupune o activitate intensă şi

permanentă din partea profesorului şi a elevilor, în vederea predării ştiinţifice şi însuşirii sistematice

a cunoştinţelor, a folosirii celor mai potrivite metode pentru formarea şi consolidarea priceperilor şi

deprinderilor, pe baza intensificării muncii independente a elevilor şi a unei continue legături dintre

teorie şi practică.

Bibliografie: Constantin Drăgulescu, Metodica predării limbii latine, ed. Didactică și pedagogică, București, 1966;

Clara Georgeta Chiosa, Metodica predării limbii și literaturii române, ed. Didactică și pedagogică,

București, 1964;

M. Marinescu Himu, Metodica predării limbii latine, ed. Didactică și pedagogică, București, 1964.

223

DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT

Prof. înv. primar Dobre Maria-Cristina

L.T. „Tudor Arghezi” Craiova

Creativitatea pedagogică defineşte modelul calităţilor necesare educatorului/cadrului

didactic pentru proiectarea şi realizarea unor activităţi eficiente prin valorificarea capacităţilor sale

de înnoire permanentă a acţiunilor specifice angajate la nivelul sistemului şi al procesului de

învăţământ.

Creativitatea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres

în planul social. Componenta principală a creativităţii o constituie imaginaţia, dar creaţia de valoare

reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Şi cum noutatea nu

se obţine cu uşurinţă, o altă componentă este voinţa, perseverenţa în a face numeroase încercări şi

verificări.

Rolul şcolii la formarea comportamentului creator este foarte important, deoarece rămâne

principalul instrument pe care societatea îl foloseşte pentru cultivarea creativităţii la membrii ei

tineri, de vârstă şcolară.

Preocuparea de formare a independenţei în gândire şi exprimare implică şi o legătură cu

familia. Părinţii trebuie convinşi că tutelarea excesivă împiedică dezvoltarea intelectului,

manifestarea independentă a gândirii şi fanteziei lui, factori esenţiali în dobândirea viitoare a unei

autentice competenţe profesionale.

Rolul si factorii creativităţii

Despre importanţa creativităţii nu e nevoie să spunem multe: toate progresele ştiinţei,

tehnicii şi artei sunt rezultate ale spiritelor creatoare. Desigur, există mai multe trepte de

creativitate. C. W. Taylor descrie cinci „planuri‖ ale creativităţii.

Creativitatea expresivă se manifestă liber şi spontan în desenele sau construcţiile copiilor

mici. Nu se pune problema, la acest nivel, de originalitate. Este însă un mijloc excelent de a cultiva

aptitudinile creatoare ce se vor manifesta ulterior.

Planul productiv este planul creării de obiecte, specific muncilor obişnuite. Un olar sau o

ţesătoare de covoare produc obiecte a căror forma se realizează conform unei tradiţii, unei tehnici

consacrate, aportul personal fiind redus. Este planul la nivelul căruia accede orice om muncitor.

Planul inventiv este accesibil unei minorităţi foarte importante. E vorba de inventatori, acele

persoane ce reuşesc să aducă ameliorări parţiale unei unelte, unui aparat, unei teorii controversate.

224

Creativitatea inovatoare o găsim la oamenii caracterizaţi ca fiind „talente‖. Ei realizează

opere a căror originalitate este remarcată cel puţin pe plan naţional.

Creativitatea emergentă este caracteristică geniului, omului care aduce schimbări radicale,

revoluţionare într-un domeniu şi a cărui personalitate se impune de-a lungul mai multor generaţii.

În afară de aceste aspecte, dacă nu creativitatea, cel puţin imaginaţia este necesară fiecăruia

dintre noi în condiţiile vieţii obişnuite.

În ce priveşte factorii creativităţii, se poate vorbi, mai întâi, de aptitudini pentru creaţie.

Există anumite structuri cerebrale, pe care nu le cunoaştem, care favorizează imaginaţia, ele creând

predispoziţii de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, unor noi idei. Totuşi, e nevoie de

intervenţia mediului, a experienţei pentru ca ele să dea naştere la ceea ce numim talent.

A doilea factor care trebuie amintit este experinţa, cunoşţintele acumulate. Importantă nu

este doar cantitatea, bogăţia experienţei, ci şi varietatea ei. Multe descoperiri într-un domeniu au

fost sugerate de soluţiile găsite în altă diciplină.

Se disting două feluri de experienţe:

a) o experienţă directă, acumulată prin contactul direct cu fenomenele;

b) o experienţă indirectă, obţinută prin lectură sau audierea de expuneri.

Alţi factori interni ai dezvoltării creativiăţii sunt motivaţia şi voinţa. Creştera dorinţei, a

interesului pentu creaţie, ca şi a forţei de a birui obstacole are, evident, un rol notabil în susţinerea

activităţii creatoare.

Metode de cultivare a creativităţii

Deşi pare paradoxal, creativitatea este educabilă. Pentru dezvoltarea creativităţii la elevi

există două căi:

a) modernizarea sistemică a învăţământului, în toate verigile sale, în lumina unei pedagogii a

creativităţii;

b) introducerea unui curs aplicativ de creativitate ca o materie de sine stătătoare, repetabil la

anumite intervale de timp. Acesta va avea un triplu caracter: interdisciplinar (ca metodologie,

material faptic şi aplicaţii), supradisciplinar (ca realizare şi finalitate) şi paradisciplinar (ca plasare

în programa şcolară, alături de celelalte discipline de studiu).

Aspiraţia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o

parte, să combată blocajele, iar pe de alta, să favorizeze asociaţia cât mai liberă a ideilor.active deja

cunoscute şi frecvent utilizate de cadrele didactice, învăţarea prin descoperire dirijată

Dezvoltarea creativităţii în învăţământ

225

În primul rând, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale şi emotive,

puternice în şcoala din trecut. Se cer relaţii destinse, democratice, între elevi şi profesori. Apoi,

modul de predare trebuie să solicite pariciparea, iniţiativa elevilor prin folosirea metodelor. În fine,

fantezia trebuie şi ea apreciată corespunzător, alături de temeinicia cunoştinţelor, de raţionamentul

riguros şi de spiritul critic.

Produsul creator reflectă complexitatea corelaţiilor subiect-obiect, corelaţii angajate la

nivelul acţiunii educaţionale/didactice prin multiplicarea corespondenţelor pedagogice necesare

între obiectivele pedagogice - conţinuturile pedagogice - strategiile de predare-învăţare-evaluare,

direcţionate special pentru realizarea unui învăţământ prioritar formativ.

Domeniul educaţiei dezvoltă un spaţiu şi un timp pedagogic deschis creativităţii în plan

individual (creativitatea cadrului didactic, creativitatea elevului), colectiv (creativitatea colectivului

didactic, creativitatea clasei de elevi, creativitatea microgrupurilor de elevi) şi social (creativitatea

organizaţiei şcolare, creativitatea comunităţii educaţionale, naţionale, teritoriale, locale).

Procesul creator de tip pedagogic este angajat la nivelul proiectării didactice/educaţiei care

presupune valorificarea etapelor de pregăure-incubaţie-iluminare-verificare a modului de realizare a

lecţiei, orei de dirigenţie etc în sens prioritar formativ.

Primele două etape - pregătirea şi incubaţia - impun un anumit (auto)control pedagogic,

exercitat de cadrul didactic în diferite contexte educaţionale.

Etapa iluminării presupune înţelegerea deplină a situaţiei didactice/educative create

stimulând decizia originală şi eficientă, condensată afectiv într-un anumit moment. de eliberare, ,,la

care nu se poale ajunge dacă lipsesc premisele obţinute în faza de incubaţie" (Landau, Erika).

Etapa verificării definitivează procesul creator, exprimat printr-un produs specific – simbol,

sens verbal, obiect, acţiune, relaţie socială etc. - care respectă particularităţile domeniului de

referinţă (ciclu, disciplină de învăţământ), acţionând la nivelul perfecţionării corelaţiei subiect-

obiect, angajată în mediul şcolar şi extraşcolar

Produsul creator de tip pedagogic este situat la nivelul inventivităţii care reflectă capacitatea

educatoarelor, învăţătorilor, profesorilor, de ,,a produce" corelaţii instrucţionale şi educaţionale noi

(vezi corelaţia subiect-obiect. dezvoltată la nivelul structurii acţiunii educaţionale/didactice) în

raport cu realizările anterioare).

În concluzie, se pot face multe pentru educarea spiritului creativ în şcoală. Dar, se vede

necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire şi stilul de lucru în clasă, cristalizate în

226

secole de învăţământ tradiţional, prea puţin preocupat de această latură a personalităţii elevului, care

capătă în zilele noastre o valoare din ce în ce mai însemnată.

Bibliografie:

Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1976;

Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom ,Iasi, 2001;

Maria, Gârboveanu, Stimularea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti,1981;

Stoica, Ana, Creativitatea elevilor. Posibilităţi de cunoaştere şi educare, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti,1983;

Voiculescu, Florea, Analiza resurse-nevoi şi managementul strategic în învăţământ, Editura ,,Aramis”,

Bucureşti, 2004.

STUDIU DE CAZ

DIFICULTĂȚI DE ADAPTARE ȘCOLARĂ ȘI SOCIALĂ A COPIILOR CU

C.E.S.

Prof. DRĂGAN AURELIA

C.S.E.I. Alexandria

Numele și prenumele: B.M.

Data nașterii: 15.03.1997

Școala: Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă

PREZENTAREA CAZULUI

Elevul a fost adus la Centrul de Plasament din oraș în anul 2008, provenind dintr-o familie

dezorganizată . Are un anturaj de prieteni cu probleme de comportament și nimeni din familie nu s-

a interesat vreodată de situația lui.

El prezintă probeme la invățătură, aflându-se în relații conflictuale cu colegii.

OBIECTIVE URMĂRITE

- descoperirea cauzelor ;

- eliminarea cauzelor ;

- propunerea unui proiect educativ de intervenție personalizat.

SISTEMATIZAREA INFORMAȚIILOR

Date familiale:

Tatăl: deosebit de agresiv, ca pregătire are doar școala gimnazială, iar ocupația lui este de

muncitor zilier.

Mama: are ca pregatire școala primară și este casnică.

227

În componența familiei mai există patru frați, dintre care doi au tot diagnostic de debilitate

mintală sau alte tulburări neuropsihice.

Bugetul familiei este inconstant.

Relații familiale și sociale :

- dese conflicte între părinți;

- atitudine indiferentă a părinților față de copil;

- condiții de viață inumane (locuia într-o casă fără curent electric);

- colaborarea inexistentă a familiei cu școala (nu a vizitat niciodată copilul de când a

fost adus la Centru);

- copilul prezintă indiferență față de familie;

- grup restrâns de prieteni;

- relații încordate cu colegii de clasă.

Observații psihopedagogice:

Elevul B.M. are capacitate de grupări parțiale și face clasificări prin operații de reunire.

Volumul limbajului este restrâns, alcătuind dificil propoziții, iar acordul gramatical fiind incorect.

De asemenea, verbalizarea acțiunilor efectuate îi sunt greu de realizat. Are o memorie mecanică de

scurtă durată, recunoașterea este dificilă, iar reproducerea se face foarte greu. Atenția îi este mobilă,

concentrându-se numai în cazul în care există interese personale de moment. Imaginația este slab

dezvoltată, are un stil de muncă dezordonat, dar sub supravegherea educativă se mobilizează ușor în

activitate. Temperamentul este coleric combinat cu melancolic, fiind energic, vioi, uneori impulsiv.

Nu se atașează afectiv de ceva sau de cineva decât pe moment. Prezintă aptitudini sportive.

În cadrul activității școlare nu își indeplinește sarcinile decât dacă este recompensat,

prezentând un comportament neadecvat în reațiile cu profesorii. Obține note mici la toate materiile

și nu participă activ la ore.

IDENTIFICAREA PROBLEMEI

Elevul prezintă dificultăți de adaptare-integrare școlară și socială, reflectate și de rezultatele

școlare nesatisfăcătoare.

ANALIZA CAZULUI

În cadrul acestei etape s-a pus accentul pe observații personale și pe discuții cu factorii

implicați (delegații Centrului de Plasament, cadre didactice, colegi și prieteni); s-au aplicat probe

menite să reflecte aspectele pozitive și negative ale conduitei elevului; investigații speciale

(aplicarea de teste, interpretarea rezultatelor și sintetizarea constatărilor). De comun acord cu

228

reprezentanții Centrului de Plasament, s-au stabilit câteva modalități concrete de sprijin pe termen

scurt(pentru sesizarea schimbărilor, a receptivității subiectului).

În ansamblu, activitatea desfășurată a fost axată pe următoarele obiective:

- instaurarea unui climat afectiv prielnic studiului, în care elevul să se simtă protejat și

ajutat;

- realizarea unei bune comunicări și înțelegeri a particularităților de vârstă și individuale

ale elevului;

- efectuarea de exerciții de dezvoltare a limbajului, de soluționare prin dialog a

problemelor ivite;

- implicarea într-o serie de activități de deconectare;

- verificarea permanentă a modului de îndeplinire a obligațiilor școlare și de

comportament.

Conștientizarea problemei este un rezultat al observațiilor personale și al discuției cu factorii

implicați în caz. Subiectului i s-a prezentat cazuri ale altor copii care se confruntă cu situații

similare, pentru a conștientiza faptul că nu se află numai el în acea situație. S-a utilizat jocul de rol,

punând elevul, pe rând, în locul fiecărui factor implicat: părinți, educatori, copii aflați în situații

dificile, prieteni.

De asemenea, s-a intervenit activ la nivelul subiectului și al factorilor educativi, pe domeniile:

- activitatea școlară–s-au continuat eforturile de integrare prin antrenarea elevului în

activități comune, în care să primească diverse roluri și responsabilități;

- activitatea extrașcolară s-a concretizat în vizionari de spectacole și convorbiri pe

marginea lor, organizarea unor cercuri aplicative corespunzătoare aptitudinilor elevului;

- socializarea – s-au continuat eforturile de integrare în grup;

- orientarea școlară – s-au programat activități care vizează stimularea încrederii în forțele

proprii, descoperirea unor modalități de deconectare care să îi facă plăcere, precum și

lărgirea orizontului de cunoaștere și autocunoaștere prin implicarea în cât mai multe

activități.

CONCLUZII

În urma intervenției la nivelul subiectului au fost formulate concluzii și recomandări axate pe

obiective realizabile:

- detașarea parțială, după caz, de problemele familiale și orientarea interesului către

activități școlare;

229

- reechilibrarea emoțională, prin întărirea aspectelor pozitive ale personalității și prin

cultivarea unor sentimente pozitive față de cei din jur;

- conturarea unor modele care să valorifice interesele și aptitudinile practice;

- un regim de viață ordonat;

- cultivarea interesului față de o serie de activități formative.

Elevul a fost introdus într-un proiect educativ de intervenție, având ca scop intensificarea

colaborării școlii cu personalul centrului de plasament, depășirea problemelor de comportament, dar

și stimularea motivației pentru învățătură.

BIBLIOGRAFIE:

Gheorghe Radu: „Introducere în psihopedagogia școlarilor cu handicap” (1999) Editura Pro

Humanitate

Gilly, M: „Elev bun, elev slab” (tradusă) (1976), E.D.P. București

Vincent, R: „Cunoașterea copilului” (1972) E.D.P. București

Mihai Jigău: „Consilierea carierei” (2007) Editura Sigma București

EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎNTRE TEORIE ŞI PRACTICĂ. ACTIVIZAREA

ELEVILOR – CONDITIE A REUSITEI OREI DE RELIGIE

Prof. DRAGOMIR GABRIELA DENISA

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto

Prof. TUDOR EMILIA

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto

Modelele de bună practică oferite, precum şi modalităţile de aplicare în cadrul orelor de religie se

doresc a fi instrumente de lucru cu ajutorul cărora profesorul să-i dea elevului posibilitatea de a

folosi din plin întregul său potenţial şi capacitatea creativă. Elevul va reuşi, prin intermediul

activităţilor din cadrul orelor de religie, să fie deschis cunoaşterii, să devină sensibil şi receptiv la

valorile spiritului, pentru că educaţia religioasă este o iniţiere care presupune drumul de la

cunoaştere la trăire. Nu este neglijat nici rolul şi importanţa metodelor şi strategiilor folosite în

orele de religie insistându-se asupra acelora care permit implicarea activ-participativă a elevului în

propria formare dar şi stimularea creativităţii şi interesului pentru nou.

Profesorul este cel care are un rol foarte important în schimbarea percepţiei copilului despre şcoală

şi de aceea acesta trebuie să se pregătească pentru activităţile didactice şi să folosească metode

230

activ-participative, realizând lecţii de învăţare deplină şi evaluare formativă, pentru constatarea

progresului şi depăşirea dificultăţilor, pentru apropierea experienţelor şcolare de experienţele de

viaţă ale celor aflaţi în plină formare.

Profesorul de religie fiind „în pas cu lumea, dar nu ca lumea‖ va reuşi să „cioplească‖ chipul lui

Dumnezeu în sufletul elevilor săi, numai dacă educaţia religioasă va fi facilitată de respectarea unor

metode şi principii didactice. Răspunzând chemării Mântuitorului, asemenea Sfinţilor Apostoli, de

a fi „pescar de oameni‖(Mt. 4,19), profesorul va prinde cu mreaja cuvântului sufletul elevilor săi

încercând să le dezvolte creativitatea la ora de religie. „Progresul omenirii nu este disponibil fără

activitatea creatoare, teoretică şi practică a oamenilor. Din acest motiv este firesc ca activitatea

creatoare să fie considerată ca forma cea mai înaltă a activităţii omeneşti‖.

Pentru aceasta, pe lângă metodele tradiţionale, profesorul va face apel la acele metode activ-

participative (brainstorming-ul, metoda „ciorchinelui‖, tehnica „cvintetului‖, teoria inteligenţelor

multiple, eseul religios etc) oferindu-i elevului posibilitatea dezvoltării creativităţii. Un elev îşi

dezvoltă spiritul critic atunci când: se implică activ în procesul de predare-învăţare, adoptând o

atitudine activă şi interactivă; gândeşte critic şi are o deprindere de gândire critică; preferă gândirea

divergentă, imaginativă şi creativă; acţionează în totală libertate în planul alegerilor pe care le face;

îşi valorifică şi dezvoltă imaginaţia, originalitatea, inventivitatea, creativitatea; problematizează

conţinuturile şi face descoperiri; are încredere în forţele proprii şi dorinţă de autodepăşire; devine

responsabil.

Cele mai importante blocaje în dezvoltarea creativităţii sunt, cel mai probabil, cele de natură

emotivă. Pur şi simplu teama de a greşi împiedică procesul creativ, unii elevi refuzând să-şi ducă

sarcina la îndeplinire din această cauză. Un alt aspect al acestui blocaj este teama de competiţie

(colegul probabil va spune ceva mai interesant decât celălalt elev) şi, în fine, poate apărea

descurajarea deoarece procesul creativ presupune efort intelectual susţinut de multă muncă. Sunt

multe alte metode care într-o mai mică sau mai mare măsură dezvoltă creativitatea elevilor,

încearcând să le deschidă orizonturile, să le dea o altă perspectivă de a vedea lucrurile, să-i înveţe să

caute întotdeauna noi soluţii, să nu se lase bătuţi în faţa dificilului. Ca dascăli trebuie să le

încurajăm iniţiativa lor, să-i învăţăm să nu le fie frică să-şi exprime ideile, să le arătăm că nu

întotdeauna ideile lor sunt bune, dar totdeauna să aibă încredere că ei vor fi ascultaţi.

Educaţia religioasă se realizează într-un cadru instituţional (şcoală şi biserică), iar dintre formele de

organizare a acestei educaţii, pe lângă lecţia de religie, cel mai mare succes îl au vizitele şi

excursiile la biserici şi mănăstiri, precum şi manifestările cultural-religioase.

231

Vizitele şi excursiile la biserici şi mănăstiri oferă elevilor, nu numai momente de relaxare, ci şi

posibilitatea dobîndirii sau aprofundării cunoştinţelor religioase. Excursiile se realizează cu elevi

dintr-o clasă, din clase paralele sau cu nivel de şcolaritate apropiat.

Întrucât educaţia religioasă pune accent şi pe latura formativă, nu numai pe cea informativă, le-am

oferit şi noi excursii elevilor noştri, mergând în pelerinaj la bisericile din oraşul Craiova. Elevii au

avut astfel posibilitatea să se închine la sfintele moaşte din Catedrala Sfântul Dumitru din oraşul

Craiova, rămănând impresionaţi, mai ales de viaţa Sfinţilor Nifon, Tatiana, Serghie şi Vah;

participarea la Slujba Sfintei Liturghii la biserica Madona Dudu din Craiova elevii închinându-se şi

la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului aflată în incinta acestei frumoase biserici;

participarea cu elevii cls. I-XII la Slujba Sfintei Liturghii, duminica, la biserica ,, Petru Movilă‖ din

cartierul Romaneşti, spovedindu-se şi împărtăşindu-se la părinţii duhovnici din această biserică.

Manifestările cultural-religioase antrenează un număr foarte mare de elevi, incluzând serbările

şcolare, concursurile, conferinţele religioase, întâlniri cu mari duhovnici, vizionările de filme cu

subiect religios, expoziţiile de icoane şi alte obiecte de artă religioasă.

Activităţi extracurriculare practice dar şi la clasă am desfăşurat, în colaborare cu profesori,

învăţători şi alte instituţii, îndrumând, implicând şi supraveghind elevii şi aduc următoarele exemple

de bună practică:

- Am organizat împreună cu doamnele învăţătoare serbări implicând elevii de la clasele dumnealor

cu prezentare de poezii cu tematică religioasă, scenete şi colinde, dar şi realizarea de planşe cu

tematica religioasă fiind expuse ulterior în incinta şcolii.

- Am organizat o activitate cu titlul ,,Un cadou pentru fiecare‖- eveniment special dedicat copiilor

fără posibilităţi materiale şi surprize pentru cei dragi la clasa a VI-a (cu ocazia sărbătorii Sfântului

Nicolae-6 decembrie) .

- Împodobirea clasei cu elemente decorative realizate de elevii clasei a VI a cu ocazia Sărbătorii

Naşterii Domnului.

- Încheierea unui parteneriat cu Asociaţia PRO-VITA intitulat ,,Dragoste şi responsabilitate‖,

acţiune ce implică formarea unei perspective responsabile faţă de relaţiile de dragoste şi

determinarea unor principii de viaţă solide şi prezentarea de mulaje, filmuleţe de scurt metraj

elevilor de la clasele de liceu.

- Participarea cu elevii clasei a IV-a: la concursul interjudeţean de creaţie artistică de la Vaslui

,,Culorile toamnei‖, unde au obţinut premii; la Concursul Regional „Praznicul Invierii!‖ - organizat

232

de Şcoala Gimnazială ,,Sfântul Andrei‖, Brăila, finalizat prin concurs de creaţie şi îndemânare,

Secţiunea ,,Creaţii plastice‖ , unde elevii au obţinut premiul I, III şi menţiune;

la Concursul Naţional ,,Cărticica mea de suflet‖– ediţia a VII-a, Secţiunea II- ,,Tradiţiile noastre la

sărbătorile mari‖ (Grafică) unde un elev a obţinut menţiune.

-Activitatea Hristos a înviat! cuprinde aspecte esenţiale ale activităţii desfăşurate la clasa a III-a ,

elevii prezentând sceneta „Ciocnirea ouălor de Paşti‖ şi expoziţie de ouă încondeiate, icoane cu

suport, confecţionare de icoane înrămate şi felicitări pascale

- În cadrul Proiectului “Şcoală după şcoală - o modalitate de învăţare, aprofundare, comunicare şi

relaxare” am desfăşurat cu elevii diverse activităţi- confecţionare cizmuliţa Sfântului Nicolae,

confecţionarea unor semne de carte religioase, felicitări pascale, icoane înrămate, realizarea

machetei Mănăstirii Voroneţ din hârtie, troiţe confecţionate din carton, îngeraşi etc. fiind realizate

din materiale reciclabile (carton gros-de la ambalajeTV,frigidere), dar şi procurarea unor alte

materiale (tapet care imită lemnul, autocolant transparent, foarfeci, rigle de plastic, creioane,

carioci, prelandez , kutter, coli mari de carton groase A1, lipici solid, coli xerox A4 groase,

perforator, hârtie glace diverse culori, ace mari de cusut, aţă groasă de toate culorile, vatelină)

dovedind creativitate, originalitate şi naivitate.

- Cu elevii am mers la Căminul pentru persoane vârstnice din oraş, în cadrul unei acţiuni de

voluntariat şi strângere de fonduri ―Fii şi Tu Moş Crăciun pentru pentru o zi‖, iniţiată în colaborare

cu profesori de alte discipline din şcoala noastră dar şi cu elevi de gimnaziu de etnie roma-cls a VII-

a care au prezentat colinde şi scenete religioase ,,Cele patru lumânări”, ,,Moşneagul”, ,,Oare este

Dumnezeu?‖, colinde şi Pluguşorul. Elevii şi-au dorit să fie alături de bătrânii ce la centru pentru ca

aceştia din urmă să simtă că nu sunt singuri.

-Datorită unui proiect/parteneriat cu Biserica Sfântul Petru Movilă din Craiova, am organizat cu

elevii clasei a V-a în incinta bisericii sceneta Naşterea Domnului unde au asistat credincioşii .

Activităţile au fost realizate atât în cadrul orelor de religie, cât şi în afara acestora. Pentru buna

desfăşurare a activităţii, au fost implicaţi un numar mare de elevi de la toate clasele I-XII, care au

participat din propria iniţiativă. Elevii au învăţat să lucreze în echipă apreciind şi efortul depus de

colegii lor participanţi la realizarea activităţilor.

Scopul activităţilor la disciplina religie este stimularea interesului pentru ora de religie şi

apropierea elevilor mai mult de Dumnezeu, de a răspândi morala creştină în rândul elevilor şi

părinţilor, de cunoaştere a învăţăturilor Sfintei Scripturi, a tradiţiilor religioase şi a istoriei Bisericii,

precum şi utilizarea adecvată a limbajului din sfera valorilor religioase.

233

Datorită caracterului programat, planificat şi organizat metodic al tuturor activităţilor educative,

educaţia religioasă realizată în şcoală are o deosebită importanţă deoarece conduce la un nivel înalt

de dezvoltare a personalităţii religios-morale a elevilor.

BIBLIOGRAFIE 1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,

Bucuresti, 1998

2. Metodica predării religiei, Alba Iulia, 2000

3. Cucoş, Constantin, Educaţia religioasă – repere teoretice şi metodice, Editura Polirom, Iaşi, 1999,

p.242;

4. Opriş, Dorin, Opriş Monica, Metode active de predare-învăţare. Modele şi aplicaţii la religie, Editura

Sf. Mina, Iaşi, 2006;

5. Plămădeală, Antonie Mitropolit, Biserica în mers, vol II, Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, 1999,

p.169;

6. Roşca, Al., Creativitatea, Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972;

7. Şebu, Sebastian, preot prof. univ.dr., Opriş, Monica, Opriş, Dorin, Metodica predării religiei, Editura

Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.

USING ICT FOR TEACHING SKILLS

IN ENGLISH LANGUAGE CLASSES

Prof. DANIELA FLORESCU,

Liceul Teoretic “Tudor Arghezi “,Craiova

INTRODUCTION

The Romanian education scene has been undergoing dramatic changes in the last 15 years as

far as the learning and teaching strategies are concerned. In keeping with the demands of

globalization, there has been deliberate effort to depart from an examination oriented system to one

of creative learning, one of venturing towards advocating creative thinking skills.

Creative and innovative teachers are needed in order to encourage students to concentrate

and participate in the class. A wide variety of materials and methods of teaching, as well as modern

technology devices should be explored, as students come in different packages with different

learning styles, capabilities and interests. The innovative teacher can extract information from texts,

audio and visual sources of information, making use of a computer, a videoprojector and internet

connection, for teaching purposes.

Using ICT has a lot of advantages, such as attracting students‘ attention, facilitating

students‘ learning process, helping to improve students‘ vocabulary and promoting meaningful

234

learning. On the other hand, there are disadvantages, too, and they include the sometimes difficult

class control, distraction and the students‘ tendency to make too much noise, as well as difficulty in

managing technological and IT problems that may occur during the class. However, the satisfaction

of seeing enthusiastic learners is far more important than some little disfunctions, so teachers should

be as creative and open-minded as possible when designing English classes.

One of the ICT classes that I have designed was based on the lesson “Save the White

Rhino – Endangered species” in the textbook ―Prospects Upper-Intermediate‖ for the 11th grade.

The teacher wants to develop their reading, writing, listening and speaking skills, the textbook

being regarded only as a starting- point for the lesson. As far as the class management is concerned,

students are divided into pairs, each pair working on one computer.

The lesson in the textbook is about endangered species, such as the white rhino

, killed for its horns used as daggers in Yemen, and the Siberian tiger

whose home is the Kamchatka Peninsula in the Russian Far East.

The teacher‘s task is:

to prepare the class carefully, knowing the stages of the lesson and its exact timing

to design activities for each stage

to be able to guide the students while working with the Internet or with Power Point presentations

to have extra activities prepared in case something goes wrong

to ask for students‘ e-mail addresses in advance

As a warm-up activity, the teacher starts the lesson by asking students to watch the video of

Michael Jackson‘s „Earth Song‖: http://www.youtube.com/watch?v=XAi3VTSdTxU, for

developing both listening and speaking skills. After watching it, Ss are supposed to talk about the

message of the lyrics and the impact of the video.

Then, their reading comprehension skills are checked while reading the lesson in the

textbook about the white rhino. After answering the questions connected to the lesson, the textbook

is no longer necessary, the only resource being the computer.

Each pair of Ss is supposed to look up for the two words: extinct and endangered, in order

to establish the semantic differences between them and give examples of animals for each category.

They will write the definitions and explanations in their notebooks, having to mention the websites

on which they found the information (e.g. http://www.thefreedictionary.com/endangered or

235

http://en.wikipedia.org/wiki/Endangered). If they have trouble finding a suitable website, the

teacher should guide them. This activity is a good way of practicing the students‘ reading skills,

especially skimming and scanning, in a limited span of time.

After Ss‘ coming up with examples of extinct species of animals, T shows Ss a power-point

presentation on this topic (10 Most Amazing Extinct Animals).

Tyrannosaurus Rex (extinct 65

million years ago)• It was one of the largest land

carnivores of all time, measuring

up to 43.3 feet long, and 16.6 ft

tall, with an estimated mass that

goes up to 7 tons. Like other

tyrannosaurids, Tyrannosaurus

was a bipedal carnivore with a

massive skull balanced by a

long, heavy tail. Relative to the

large and powerful hindlimbs,

Tyrannosaurus forelimbs were

small and they retained only two

digits.

Quagga: half zebra, half horse

(extinct since 1883)• One of Africa's most famous extinct animals,

the quagga was a subspecies of the plains

zebra, which was once found in great

numbers in South Africa's Cape Province and

the southern part of the Orange Free State. It

was distinguished from other zebras by

having the usual vivid marks on the front part

of the body only. In the mid-section, the

stripes faded and the dark, inter-stripe spaces

became wider, and the hindquarters were a

plain brown. The name comes from a

Khoikhoi word for zebra and is

onomatopoeic, being said to resemble the

quagga's call.

• the quagga was hunted to extinction for meat,

hides, and to preserve feed for domesticated

stock. The last wild quagga was probably

shot in the late 1870s, and the last specimen

in captivity died on August 12, 1883 at the

Artis Magistra zoo in Amsterdam.

Thylacine: the Tasmanian Tiger

(extinct since 1936)• The Thylacine was the largest

known carnivorous marsupial

of modern times. Native to

Australia and New Guinea, it is

thought to have become extinct

in the 20th century. It is

commonly known as the

Tasmanian Tiger (due to its

striped back), and also known

as the Tasmanian Wolf, and

colloquially the Tassie (or

Tazzy) Tiger or simply the

Tiger.

Irish Deer: the largest deer that ever

lived (extinct about 7,700 years ago)• Discussion of the cause of their

extinction has still focused on the antlers ,which may be due more to their impact on the observer than any actual property. Some have suggested hunting by man was a contributing factor, even assuming that the large antler size restricted the movement of males through forested regions or that it was by some other means a "maladaptation". But evidence for overhunting is equivocal, and as a continental species, it would have co-evolved with humans throughout its existence and presumably have adapted to their

presence.

Caspian Tiger: the third largest

(extinct since 1970)• The Caspian tiger or Persian

tiger was the westernmost

subspecies of tiger, found in

Iran, Iraq, Afghanistan, Turkey,

Mongolia, Kazakhstan,

Tajikistan, Turkmenistan and

Uzbekistan until it apparently

became extinct in the 1970s. Of

all the tigers known to the

world, the Caspian tiger was the

third largest.

Aurochs: a very large type of

cattle (extinct since 1627)• One of Europe's most famous extinct animals,

the aurochs or urus (Bos primigenius) were a

very large type of cattle. Aurochs evolved in

India some two million years ago, migrated

into the Middle East and further into Asia,

and reached Europe about 250,000 years ago.

• By the 13th century A.D., the aurochs' range

was restricted to Poland, Lithuania,

Moldavia, Transylvania and East Prussia. The

right to hunt large animals on any land was

restricted to nobles and gradually to the royal

household. As the population of aurochs

declined, hunting ceased but the royal court

still required gamekeepers to provide open

fields for the aurochs to graze in.

Dodo: the archetype of extinct species

(extinct since late 17th century)

• The Dodo (Raphus cucullatus) was a flightless bird that lived on the island of Mauritius. Related to pigeons and doves, it stood about a meter tall (three feet), lived on fruit and nested on the ground. The dodo has been extinct since the mid-to-late 17th century. It is commonly used as the archetype of an extinct species because its extinction occurred during recorded human history, and was directly attributable to human activity.

The next activity implies Ss‘ working in pairs again. Each pair is supposed to search

information about species of endangered animals, apart from the one read about in the textbook.

Moreover, they must create a Word Document -of a given number of words- about these species,

mentioning the websites where they gather the information from. After completing the task,

students exchange fact files via e-mail, having to add examples of the animals received from their

classmates, examples that are missing on their own lists. Reading the e-mails can be assigned as

homework. The teacher will also send them an e-mail with a questionnaire about endangered

species that the students will have to fill in. The fact that the teacher gets involved in the activity in

this way gives students confidence.

A very important example of assignment consists of:

- a Power Point presentation meant to raise awareness among both teenagers and adults

about the danger of getting extinct some species of animals are in

- a poster created on the computer meant to persuade people to join Greenpeace or other

environmental organizations.

One of the best posters I have had to assess so far belonged to my former student, Andrei

Gresita, whose message written in rhyme had a powerful impact on his classmates, as well as on

me:

236

CONCLUSION

Students need opportunities to participate in tasks that require them to negotiate meaning

and practice language in communication being able to express their opinions on various topics.

Every student perceives, conceptualizes, acquires information, forms ideas, processes and

memorises and forms value judgments differently. Motivational factors affect the way they react to

the classroom environment and to the acquisition of basic educational skills. (Collinson,2000)

The average teacher feels comfortable with the prescribed textbook, but generations have

changed and it is necessary that teachers try using other materials as a teaching resource. By

incorporating ICT-based lessons into their everyday language classroom, teachers are preparing

students to enter the real world. A non-threatening environment should be created to encourage both

shy and talkative students to participate. In short, teachers can help students „catch the passion for

learning English‖.

A quotation keeps tormenting me: „Teaching English is an uphill battle and the teacher who

tries to win it is the one who makes the difference‖. I am not sure I can win this kind of a battle

every day, but I am pretty confident that I always do my best not to give up the fight and be one

who tries to make the difference.

REFERENCES 1) Cursul Intel Teach- Instruirea in societatea cunoasterii, Proiect implementat de Ministerul Educatiei

Nationale, in parteneriat cu Siveco Romania S.A.

2) Programele de formare – „Introducere in tehnologia informatiei” si „Dimensiuni europene moderne

in predarea –invatarea limbii engleze”

3) *** Integrating ICT into Language Learning and Teaching, Guide for Authors – available at

4) Sperling, D. (1998). Dave Sperling’ s Internet Guide. New Jersey. Prentice Hall.

5) Eastment, D. (1999). The Internet and ELT. The British Council.

6) http://www.youtube.com/watch?v=XAi3VTSdTxU

7) http://www.thefreedictionary.com/endangered

8) http://en.wikipedia.org/wiki/Endangered)

237

UTILIZAREA WEB SITE-URILOR IN PREDAREA BIOLOGIEI.

Prof. ATIA FODOR

Liceul Teoretic “Tudor Arghezi”,Craiova

Tehnologiile informaţionale şi de comunicare produc schimbări în toate domeniile

de activitate ale societăţii, inclusiv în procesul de învăţământ. Pentru a putea beneficia de

posibilităţile pe care le oferă TIC înîmbunătăţirea calităţii procesului de predare/învăţare

urmează a fi respectate următoarele condiţii:

• Profesorii şi elevii trebuie să aibă acces la tehnologiile informaţionale şi la Internet în sălile de

curs sau de clasa, în şcoli şiinstituţii de învăţământ super

• Resursele digitale de conţinut trebuie să fie disponibile atât pentru profesori, cât şi pentru

elevi.

• Profesorii trebuie să posede competenţe şi deprinderi adecvate pentru utilizarea

instrumentelor şi conţinutului digital.

În biologie pentru o mai bună cunoaştere şi înţelegere a lumii vii se pot utiliza web site-urile

ce conţin informaţii,dar mai alesimagini din lumea vie,greu accesibile în condiţii normale.

Deasemenea profesorul de biologie trebuie să aibă capacitatea de

a crea la rîndul sau ,noi pagini

Web cu aplicabilitate în biologie,prin care poate

aduce la cunoştiinţă elevilor sau colegilor săi noutăţi ,aplicabilităţi în domeniul biologiei.

Web site-ul în unitatea de învăţare Plante şi animale.

Plante din alte zone ale lumii.

Profesorul selectează mai multe Web site-uri potrivite şi le introduce în secţiunea Favorites a

browser-ului Internet Explorer.Pregăteşte pentru fiecare elev fişe cu informaţii despre câteva plante

exotice şi a adduce din biblioteca şcolii atlasele botanice disponibile.

Profesorul speră că elevii vor ajunge cu uşurinţă la paginile Web selectate pentru

ei, având în vedere că elevii aveau deja cunostiinte de utilizare a computerului . Unii dintre ei aveau

computere acasă şi erau maifamiliarizaţi cu ele.

Profesorul se poate baza pe acei elevi să îşi ajute colegii să acceseze Internetul.

238

Lecţia vizează dezvoltarea la elevi nu doar a curiozităţii asupra plantelor exotice, ci şi a unui

sentiment de admiraţie şi respect pentru biodiversitatea planetei. Acest sentiment de respect

conduce la formarea comportamentului de protejare a mediului înconjurător.

Integrarea resurselor Web în predarea acestei lecţii face posibil că fiecare elev să observe o

multitudine de fotografii ale plantelor exotice.

Totodată, permite elevilor să privească reproduceri tridimensionale ale habitatului din

junglă. Deocamdată, această reprezintă singurămodalitate în care elevii

pot fi conştienţi de existenţa unor plante exotice.

Neutilizarea Internetului sau a computerelor ar fi făcut că lecţia să fie mai puţin atractivă şi

convingătoare.

Ar fi rămas opţiunea folosirii ilustraţiilor din cărţi (precum atlasul botanic),care nu erau, însă,

disponibile pentru fiecare elev.

În plus, o reproducere tipărită într-o carte nu este întotdeauna la fel

de expresivă că şi o imagine

afişată pe monitorul computerului.

Imaginile, simulările vizuale şi clipurile oferă importante oportunităţi educaţionale datorită faptului

că analizatorul vizual este celmai utilizat de către fiinţele umane.

Tehnologia a favorizat învăţarea elevilor în special în sensul formării sentimentului

de admiraţie şi a dorinţei de a vedea plantele exotice în habitatul lor natural. Ei

au învăţat, mai presus de conţinutul curricular allecţiei, că Internetul oferă o mare oportunitate:

crearea de legături între diferite locuri din întreagă lume.

În timpul lecţiei,profesorul observă că elevii pot fi surprinşi să înveţe despre plante

despre care nu auziseră înainte. Această este o atitudine excelenţă deoarece crează motivaţie

pentru învăţare. Deasemenea, pot fi fascinaţi de mărimea, formă şi culorile vii ale

orhideelor. Privind mai multe specii de orhidee, elevii descoperă şi formulează , în mod spontan,

asemănări între aceste flori şiinsecte. Ei pot adresa întrebări interesante: De ce sunt orhideele aşa de

colorate? Cât timp rămân aceste florideschise? De ce nu crescşi în ţară noastră?

Descoperirea unei noi realităţi (plante din alte zone ale lumii ) îi face pe elevi

foarte receptivi. Imaginile selectate de pe Internet reuşesc să le dezvolte percepţia asupralumii.

Elevii pot încorpora în mod spontan acele imagini în propriile lor reprezentări (desen,

picturi, limbaj, texte). De exemplu, lucrând laproiectul ―Ce înseamnă pacea pentru mine‖, elevii

pot reprezenta în desenele lor palmieri şi orhidee. Având în vedere că ei

239

nu văzuserăpalmieri înainte, această ilustrează impactul pozitiv pe care l-a avut lecţia asupra lor.

Elevii pot discuta despre tentativă de aclimatizare a palmierilor la condiţiile oferite de climă

ţării noastre. Realizând legături între conceptele predate şi situaţiile de viaţă reală, elevii

potdemonstra interesul şi implicarea lorcompletă în această activitate de învăţare.

Integrarea tehnologiei presupune din partea cadrului didactic

o investiţie suplimentară de timp pentru proiectarea şi pregătireaactivităţilor educaţionale.

Profesorul se bazează pe tehnologie pentru realizarea lecţiei. Această înseamnă

că totul trebuie să fie pregătit cu grijă pentru a funcţiona. Profesorul trebuie să se asigure

că legarea la Internet este posibilă şică paginile Web nu conţin imagini şi informaţii nerecomandate

minorilor. Acesta reprezintă un aspect foarte important al integrării Web-ului în învăţare. Cadrul

didactic trebuie să aleagă cu grijă site-urile pe care elevii le vor deschide.

Elevii trebuie asistaţi şisupravegheaţi permanent în timpul navigariipe Internet.

Pentru integrarea Web site-urilor în lecţie, elevii ar

trebui să deţină anumite abilităţi computeriale, dar acestea nu reprezintă oproblema dacă alte

echipamente tehnologice sunt disponibile (de exemplu, table interactive, videoproiectoare).

Instrumentele de evaluare corespunzătoare pentru o astfel de activitate de învăţare

sunt prezentările orale, portofoliile, rubricile.Profesorul poate utiliza în lecţia menţionată

prezentarea orală pentru a evalua muncăîn echipe. Elevii au sarcina de a citi un material şi de

a realiza un poster despre o anumită plantă exotică.

În final, reprezentantulfiecărei echipe poate susţine prezentare orală a rezultatelor.

Posterul şi activitatea din grup se evaluează cu ajutorul rubricilor. În orele următoare se

vor realiza portofolii despre plantele exotice, evaluate, la rândul lor, cu ajutorul rubricilor

plantele exotice, evaluate, la rândul lor, cu ajutorul rubricilor.

240

Alte câteva Web site-uri care pot fi utilizate în curriculum-ul de ştiinţe sunt:

Exploratorium – www.exploratorium.edu. Web site-ul conţine o colecţie de exponate

virtuale interactive, prezentări, noutăţi din domeniul ştiinţelor de la Exploratorium Museum

din San Francisco, California, SUA.

WhaleNet – http://whale.wheelock.edu este un Web site educaţional centrat

pe cercetările asupra balenelor, habitatul marin şi studii de mediu. Site-ul conţine activităţi ce

pot fi realizate cu elevii în clasa, referitoare la balene şi la mediul marin.

Elevii sunt încurajaţi să pună cercetătorilor întrebări online în secţiunea „Ask a scientist‖

(„Întreabă un om de ştiinţă‖).

În folderul ataşat acestei lucrări se găseşte o pagină web creată personal împreună cu profesori

de informatică şi afişată pe site-ul ISJ Dolj,care cuprinde informaţii despre un concurs interactiv pe

teme ecologice,ce se desfăşoară de 3 ani în judeţul nostru.

Bibliografia

Chiş, V. (2001) Activitatea profesorului între curriculum şi evaluare, Editura PUC, Cluj-Napoca

Cuilenburg van, J.J.; Scholten, O.; Noomen, G.W., 1998, Ştiinţa comunicării, Editura

Humanitas,Bucureşti

Eager, Bill; Utilizare Internet, Ed. Teora, Bucureşti, 1996

Ionescu, M. (2005), Instrucţie şi educaţie, ediţia a II-a revăzută, "Vasile Goldiş" University

Press, Arad

Jalobeanu, M.; Internet: Informare şi instruire: paşi în lumea comunicaţiilor, Ed. Promedia Plus,

Cluj-Napoca, 1995

Tutoriale Microsoft Office şi Microsoft Internet Explorer

Udroiu, Neagu, 1999, Tehnologia în tranşeele informaţiei, Editura Economică

CREATIVITATEA ÎN PROCESUL DIDACTIC

Prof. GEOROCEANU LAVINIA

LTT AUTO CRAIOVA

Prof. Paun Aurora-Mihaela

Scoala Gimnaziala Ion Creanga

Creativitatea constituie pentru omenire nu numai o mare speranţă, dar şi o mare

problemă. La acest început de mileniu „ne înecăm în informaţie, dar suntem înfometaţi de

cunoaştere‖. Acum poate, mai mult ca oricând, promovarea creativităţii individuale, dar şi a

241

creativităţii colective, constituie soluţia pe care omenirea o are ca unică şansă de supravieţuire şi

de progres. Cea mai rentabilă investiţie pe care o pot face acum factorii decizionali, este investiţia

în domeniul creativităţii prin programe adecvate de antrenament, de valorificare şi stimulare a

imaginaţiei şi creativităţii. În acest context, factorul educaţional deţine un rol prioritar, deoarece

această calitate umană – creativitatea - se poate dezvolta şi pune în valoare prin politici

educaţionale, strategii, tactici şi tehnologii adecvate. Dacă şcoala nu ţine seama de particularităţile

şi abilităţile cu care copiii păşesc pragul şcolii, dacă nu are şi nu ştie să folosească dozat şi

diferenţiat, modalităţile de depistare, de antrenare, de stimulare a lor într-un cadru organizat,

strategic, aceste abilităţi ce anunţă un potenţial creativ în dezvoltare nu vor putea răzbate prin

mulţimea problemelor şcolii.

Elevul creativ se caracterizează prin spirit de independenţă în muncă, printr-o gândire ce se

desfăşoară pe traiectorii lungi, fără bariere de ordin cognitiv. Elevii creativi dau dovadă de multă

îndrăzneală, de independenţă în abordarea şi analiza problemelor, de spirit de contrazicere, de

libertate în manifestarea lor comportamentală generală. Acest comportament nonconformist, care

se exprimă puternic în activitatea creatoare, nu trebuie să fie interpretat de către cadrele didactice

ca o lipsă de disciplină, de politeţe sau respect. De aceea, profesorii nu trebuie să frâneze acest

comportament printr-o atitudine negativă, de respingere, de disciplinare ci, dimpotrivă, să creeze

un climat favorabil de manifestare liberă a spiritului creator. O muncă bine organizată şi bine

condusă are ca rezultat stimularea imaginaţiei elevilor, a capacităţii lor de a gândi, de a reflecta, de

a lăsa câmp liber independenţei lor în gândire şi acţiune, le pune în faţă noi sarcini, care necesită

căutarea şi găsirea de noi soluţii cât mai ingenioase. Orice profesor trebuie să ştie că elevul creativ

se detaşează de ceilalţi şi în loc să-i omoare spiritul inventiv şi inovator, trebuie să-l trateze ca

atare, dându-i sarcini de muncă pe măsura capacităţilor şi aptitudinilor sale. Elevii trebuie învăţaţi

să caute mereu soluţii, să-şi pună întrebări, să-şi imagineze căi multiple de rezolvare a

problemelor. Interesul, ataşamentul şi înclinaţia pentru muncă sunt factori centrali în formarea

calităţilor creative.

Nivelul de creativitate nu se poate determina în funcţie de nivelul de inteligenţă,

creativitatea fiind o formaţiune mult mai complexă decât inteligenţa, pe care o include ca pe o

valoroasă componentă instrumentală. Aşadar, creativitatea nu poate fi redusă la componenta ei

intelectuală, deoarece angajează plenar întreaga personalitate umană. Stimularea potenţialului

creativ al elevilor reprezintă una dintre principalele priorităţi ale educaţiei în lume la acest început

al mileniului III. în condiţiile existente la noi, e necesară dezvoltarea creativităţii fiecărei

242

personalităţi, încă din copilărie, aşa încît viitorii absolvenţi ai liceelor să poată contribui la

progresul ţării noastre. Factorii care facilitează performanţele creatoare colective sunt: climatul de

libertate pentru emiterea ideilor noi, respectul unanim faţă de valoare, relaţii de încredere, stimă şi

cooperare între membrii grupului (clasei), încredere şi ataşament faţă de profesor. La educarea

creativităţii, sunt importante deopotrivă metodele utilizate, relaţia profesor-elev, atitudinea

profesorului faţă de elevi şi atmosfera instaurată în clasă de cadrul didactic. Cunoaşterea

parametrilor actului creativ şi a propriilor succese în rezolvarea sarcinilor de tip creativ constituie

principalele condiţii care contribuie la conşientizarea de către elevi a propriului potenţial creator,

la autoîncredere şi sensibilitate în rezolvarea problemelor.

Promovarea creativitaţii elevilor vizează două direcţii principale. Una se referă la

conţinutul învaţamântului si alta la tehnologia desfasurarii sale. Referitor la conţinutul procesului

de învaţamânt se apreciază că existenţa unui echilibru între cultura generală şi cea de specialitate

constituie un factor stimulativ pentru elementele potenţialului creator al elevilor. Un conţinut

multidisciplinar şi interdisciplinar, stiinţific şi artistic, teoretic şi aplicativ, cunostinţe

fundamentale şi de specialitate oferă şanse sporite apariţiei unor conexiuni inedite şi contribuie la

fortificarea potenţialului creator în ansamblul său.

Pentru dezvoltarea creativităţii la elevi, trebuie să preluăm şi să dezvoltăm, în mod

organizat, potenţialul creativ al fiecărui copil. Pentru introducerea într-o lecţie nouă, ne putem

folosi de un cuvânt cheie din titlul lecţiei pe care îl scriem pe tablă şi aplicăm metoda

brainstorming. La propunerea clasei se desemnează un secretar, care va nota ideile emise de

fiecare membru al clasei. Pentru îndepărtarea blocajelor, se poate interveni prin strategii

stimulative. Brainstormingul ca metodă, are funcţia de a înlesni producerea unui număr cât mai

mare de soluţii, într-un timp scurt. Cu cât numărul ideilor este mai mare, cu atât este mai mare

probabilitatea apariţiei unei idei valoroase. Din totalitatea ideilor emise se desprind soluţii pentru

întreg conţinutul lecţiei. Elevii sunt felicitaţi pentru colaborarea şi aportul adus la lecţia nouă.

Un alt exemplu, o activitate de învăţare aplicată conţinutului: Fome compoziţionale,

desfăşurată sub forma unui concurs. Se anunta tema concursului: Realizarea unei etichete pentru un

produs alimentar. Se scrie tema citeţ pe o planşă, iar pentru rezolvarea ei se aplica metoda „Philips

6-6‖. Explic modul de lucru, împart clasa în grupe de câte şase elevi. Fiecare grup îşi desemnează

un conducător care supravegheză şi dirijează activitatea grupei sale. Timpul de lucru este de şase

minute. Fiecare elev va reprezenta un mode de eticheta pe foaia de lucru, folosindu-se de

imaginaţie, respectând condiţiile impuse prin tema dată. La expirarea timpului de lucru,

243

conducătorii grupelor se adună lucrările şi sunt invitaţi în jurul unei mese, în faţa clasei, pentru

prezentarea pe scurt a punctelor lor de vedere. Deciziile luate de conducătorii grupelor , vor fi

afişate pe planşă, sub titlul scris iniţial. Soluţia finală va fi elaborată pe baza opiniei majoritare, ea

fiind cea mai viabilă alternativă din câte au fost propuse. Se considera că această metodă

funcţionează ca un autentic blitz-brainstorming. Dacă ar fi să se contabilizeze toate secvenţele ei,

metoda este deosebit de rapidă, necesită doar patru minute pentru organizare, şase minute pentru

realizarea propriuzisă şi două minute pentru colectarea deciziilor emise de fiecare grup.

În procesul de predare – învăţare - evaluare, cu toţii trebuie să ţintim către atingerea unui

scop generos al educaţiei – formarea şi încurajarea indivizilor capabili. Educaţia tehnlogică are un

real aport la stimularea creativităţii elevilor prin multitudinea şi varietatea temelor practice pe care

le propune şi prin caracterul interdisciplinar pe care îl are.

Bibliografie: 1. Landău E., „Psihologia creativităţii”, E.D.P.Bucureşti, 1981

2. Stoica M., „Sinteze de pedagogie şi psihologie şcolară”, Ed. Universitaria, Craiova, 1992

3. Ceauşu V., „Autocunoaştere şi creaţie”, Ed. Militară, Bucureşti, 1983

INOVAŢIE ŞI CREATIVITATE ÎN CADRUL PROGRAMEI ŞCOLARE

Prof.GHIŢĂ NELUŢA

Colegiul Naţional Al.D.Ghica, Alexandria

Datorită schimbărilor rapide din societate,inovaţia a devenit o aptitudine absolut necesară în viaţa

de azi.Creativitatea este motorul inovaţiei şi esenţa educaţiei viitorului.Dezvoltarea creativităţii a

devenit o ţintă importantă a reformei educaţionale şi a dezvoltării economice peste tot în lume.

În condiţiile competiţiei globale,inovaţia este cea care îmbunătăţeşte competitivitatea iar inovaţia

poate fi cultivată prin intermediul educaţiei.Pentru a permite elevilor să fie creativi predarea trebuie

să fie inovativă astfel încât să îmbunătăţească capacitatea de creaţie a elevilor,Activitatea de predare

trebuie să se adapteze nevoii de dezvoltare socială,prin înlocuirea metodelor de predare rigide cu

mijloace moderne de predare,metode de predare interactive şi conţinuturi mai atractive,pentru a

dezvolta spiritul inovativ al elevilor.Astfel, aceştia vor putea să gândească independent şi să

alcătuiască raţionamente atunci când sunt confruntaţi cu o problemă reală.

Factorii principali care afectează eficienţa învăţării sunt satisfacţia învăţării şi predarea

inovativă.Acestea sunt determinate de o serie de factori externi cum ar fi profesorii sau mediul de

244

învăţare.Înnoirea permanentă a metodelor de predare,satisfacţia elevului în procesul de învăţare şi

dezvoltarea eficientă a învăţării,pot pune bazele creşterii creativităţii elevilor.

Studile au arătat că persoanele cele mai inventive din orice domeniu sunt foarte creative în alte

domenii în afara vieţii lor profesionale( Root-Bernstein &Bernstein,2003).Ele se inspiră permanent

din experienţele dobândite în scopul dezvoltări profesionale.Factorii externi influenţează modul în

care profesorul abordează predarea.De exemplu,un profesor pasionat de muzica rap şi de versificare

a creat lecţii de matematică care implicau folosirea definiţiilor şi formulelor matematice la crearea

versurilor pentru melodile rap,această iniţiativă crescând interesul elevilor săi pentru matematică .

În cadrul programelor de perfecţionare formatorii pot să îi încurajeze pe profesori să îşi valorifice

aptitudinile.De exemplu,ei le pot cere să realizeze un plan de lecţie pe o anumită temă în care

aceştia să îşi folosească un hoby sau preocupare personală.Lecţia poate să pornească de la a

introduce pasaje muzicale în cadrul activităţilor până la organizarea elevilor pe grupuri de interes

care să dezbată probleme globale cum ar fi politicile privind resursele de energie alternativă.Pe

măsură ce profesorii încep să privească predarea ştiinţelor din perspectivă artistică sau să aplice

sociologia în rezolvarea problemelor de matematică, programa şcolară capătă o nouă perspectivă

prin integrarea preocupărilor şi intereselor individuale .

Transformarea lecţiei într-o experienţă reală stimulează creativitatea elevilor.Profesorii trebuie să

ia în considerare moduri în care pot sa realizeze o legătură între conţinutul predat şi lumea reală.Un

prim pas ar fi de a arăta aplicaţiile practice ale cunoştinţelor predate,modul în care acestea devin

utile în rezolvarea unor probleme reale ale comunităţii .

Creativitarea nu reprezintă o calitate generică,detaşată,ea determină modul în care percepem lumea

înconjurătoare.Experienţa dobândită într-un domeniu poate fi aplicată în alte domenii de

activitate.Un profesor creativ se pune adesea în postura elevului,întrebându-se cum ar vrea să înveţe

o clasă sau un grup de studenţi o anumită temă şi ce metode ar fi adecvate acelui grup pentru ca

tema predată să le trezească interesul.

Creativitarea este de asemenea stimulată de colaborarea şi schimbul de idei în cadrul grupului.Deşi

inspiraţia creatoare poate apare în cadrul studiului individual sau chiar în joacă, posibilitatea de a

comunica,de a schimba păreri poate fi un catalizator important al creativităţii.Profesorii ar trebui de

asemenea să îşi împărtăşească idei cu colegii,să asiste la lecţiile colegilor,să ceară sfatul sau ajutorul

acestora.

În cadrul comisiilor metodice profesorii pot să fie creativi.Acestora li s-ar putea cere să contribuie

fiecare cu o idee originală pentru a începe un dialog de la clasa lor sau să vină cu idei despre felul

245

în care artele sau activităţile inter-disciplinare pot fi introduse în programa existentă.Este evident că

profesorii au tendinţa de a colabora cu colegii de aceeaşi specialitate. De aceea,discuţiile trebuie să

aibă un caracter trans-disciplinar.

Profesorii trebuie să-şi asume riscul unei noi metode creative a predării.Numai încercând şi

experimentând noi metode de lucru cu elevii, noi materiale şi resurse,vor descoperi modalitatea de a

transmite informaţiile într-un mod eficient şi util pentru elevii lor Aceştia vor căpăta deprinderile

necesare pentru o abordare eficentă a problemelor din lumea reală.

Entuziasmul elevilor,pasiunea de a învăţa sunt determinate de înţelegerea de către aceştia a

utilităţii cunoştinţelor dobândite.Posibilitatea de a le aplica în cadrul unor proiecte care să le ofere

satisfacţia munci lor reprezintă o motivaţie solidă în procesul de învăţare.

Autorităţile din domeniul educaţiei trebuie să încurajeze metodele creative de predare.Ideile

inovative trebuie să devină exemple de bună practică şi prin adoptarea lor în cadrul programelor

educaţionale se va stimula creativitatea şi inovaţia în procesul de predare-învăţare .

Bibliografie

Pink, D. H. (2005). A whole new mind. New York: Riverhead Books.

Root-Bernstein, R. S., & Bernstein, M. (1999). Sparks of genius: The thirteen thinking tools of the

world's most creative people. New York: Houghton Mifflin.

STIMULAREA CREATIVITĂȚII ELEVILOR-UN DEZIDERAT AL

PROFESORULUI FACILITATOR

Prof. ILIE MONICA CEZARINA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,, VASILE CÂRLOVA”

Fiecărei perioade istorice îi corespunde un ideal educațional ce reprezintă un cumul de

aserțiuni de politică educațională, care consemnează la nivelul Legii Învățământului profilul de

personalitate dezirabil la absolvenții sistemului de învățământ. Absolventul învățământului actual

trebuie să corespundă tipului de economie specifică societății românești, respectiv economiei de

246

piață. Acesta trebuie să fie competitiv, creativ, flexibil, capabil de adaptare pentru a face față unei

societăți concurențiale, dar și fenomenului de globalizare, știind că foarte mulți tineri absolvenți din

Romania pleacă să-și completeze studiile în străinătate sau chiar să se lanseze pe piața muncii în țări

din Uniunea Europeană și nu numai. În aceste condiții, învățământul bazat pe creativitate, pe

inventivitate, devine o necessitate resimțită atât de profesori , cât și de elevi.

În aceste condiții, consider că este o datorie a profesorului să folosească acele metode și procedee

didactice, care să contribuie la punerea în evidență la maximum a capacităților personale ale

fiecarui elev. Acestei exigențe, deloc nouă în perimetrul școlilor românești, îi răspunde foarte bine

teoria inteligențelor multiple creată de profesorul de teoria cunoașterii, educație și psihologie la

Universitatea Harvard, Howard Gardner, teorie pe care am început s-o aplic la clasele unde predau

limba și literatura română, iar rezultatele nu au întârziat să apară.

Astfel, fiecare elev își poate etala calitățile și totodată își dezvoltă stima de sine, încrederea în

forțele proprii și dorința de perfecționare. Este foarte important să înțelegem că nu toți elevii pot

performa la toate disciplinele, cu atât mai mult cu cât limba și literature română, dincolo de

noțiunile teoretice, de altfel extreme de importante, presupune talent, fantezie, înclinație. Dar, având

în vedere diversificarea conținuturilor, eu apreciez că, dacă elevul are dorința de a se perfecționa în

ceea ce știe să facă cel mai bine și își dorește să fie corect și lucrul făcut de el să fie bine făcut, sigur

va obține rezultate marcabile. Aceste trăsături de caracter, odată formate, îi vor folosi toata viața și

apoi asta își dorește orice dascăl, să formeze caractere în adevăratul sens al cuvântului.

Dezvoltarea creativității elevilor trebuie să înceapă odată cu formularea obiectivelor

instructiv-educative. Cultivarea imaginației nu trebuie să fie un scop secundar, ea trebuie să

figureze alături de educarea gândirii, de formarea competențelor lingvistice, dar pentru aceasta e

nevoie să combatem conformismul și să nu privim exercițiile de fantezie ca un simplu joc, fără

consecințe asupra dezvoltării intelectuale, chiar dacă programa testului final de evaluare impune

„îndoctrinarea‖ elevilor cu același gen de exerciții, cu memorarea rezumatelor, caracterizărilor și

argumentărilor pentru obținerea rezultatului dorit, în detrimentul imaginației, creativității,

ingeniozității. Prin urmare, în cadrul orelor de limba și literature română este necesar să fie puse în

valoare dezvoltarea personală a elevilor (capacitatea de utilizare maximă, eficientă a cunoștințelor și

a propriei experiențe).

Pentru educarea creativității sunt necesare câteva condiții pe care să le îndeplinească și

cadrele didactice. Creativitatea trebuie avută în vedere pe întreg procesul instructiv-educativ,

profesorii să fie, la rândul lor, creativi, pregătiți și devotați acestei profesii.

247

Pentru o învățare eficientă pusă sub semnul activizării elevilor, se impune implementarea

metodelor moderne de predare într-un procent covârșitor, neexcluzând metodele și procedeele

tradiționale cum ar fi: comunicarea, conversația, analiza lingvistică, fonetică, morfologică, lexicală,

sintactică, ortografică, a punctuației și stilistică, învățarea prin exerciții, dar rolul covârșitor va fi

preluat de brainstorming, metoda mozaic, a bulgărelui de zăpadă, a ciorchinelui, a galeriei, a

diagramelor etc. Profesorul va deveni un mediator, un facilitator, iar lecțiile, experiențe de învățare

prin stimularea imaginației și creativității elevilor, care, în acest mod, vor deveni adaptabili și

competitivi. Pentru aceasta trebuie stimulate componentele creativității: ingeniozitatea,

spontaneitatea, flexibilitatea, noutatea prin aplicații stimulative, interesante, plăcute.

În proiectarea lecțiilor de recapitulare vom avea în vedere o serie de exerciții stimulative,

care să cultive creativitatea și imaginația elevilor.

1.O posibilă cerință ar putea începe cu un cuvânt-cheie pentru a formula sarcini ce vizează

compartimentele limbii: probleme de vocabular, sintaxă, semantică, morfologie, stilistică și

continuând cu exerciții distractive în care să realizeze diferite asocieri stimulând găsirea

conexiunilor prin idei.

Pornind de la cuvântul ,,carte,, formulăm sarcini de scriere a sinonimelor, antonimelor, integrarea

acestora în anumite contexte pentru a îndeplini diverse funcții sintactice, alcătuirea familiei lexicale

și a câmpului lexical din care face parte cuvântul, grupuri vocalice, formarea unor figuri de stil

pornind de la termenul în discuție, enumerarea unor opere literare cu această temă, găsirea unor

proverb pe care apoi le vom comenta, pe baza cărora elevii vor realize compuneri argumentative în

care își vor exprima opinia, le vor căuta aplicabilitatea și veridicitatea în societatea actuală. De la

același cuvânt se pot forma figure de stil și imagini artistice , se pot crea cvintete sau acrostihuri.

2. Un exercițiu asemănător constă în sugerarea a trei-patru cuvinte-cheie cu care elevii vor alcătui

rime, dialoguri, narațiuni, punând accent pe munca în echipă sau în grupă.

3. O altă metodă de activare a elevilor este ‖povestea fără sfârșit‖. Profesorul sau un elev spune un

enunț, iar ceilalți vor continua povestea, cu câte un enunț fiecare. La final se încearcă citirea

acesteia de la sfârșit.

4. Un exercițiu la fel de antrenant, dar și amuzant este ‖știrea trăznită‖. Prin amestecarea într-o urnă

a o sută de cuvinte, fiecare elev va alege trei dintre acestea și va compune o știre trăznită, căreia

colegul de bancă îi va da un titlu. Lista poate conține termeni precum: alfabet, bisturiu, cort, drojdie,

elegie, finanțare, grindă, hienă, iod ș.a.

248

5. Un exercițiu ce stimulează imaginația ar fi găsirea de răspunsuri la unele întrebări neașteptate de

tipul: Venind la școală, m-am întâlnit cu zmeul.Ce crezi că mi-a spus?/ Lefter Popescu avea un

mare secret, care crezi că era? etc.

6. Cultivarea imaginației se face și în cadrul orelor de literatură atrăgând interesul elevilor către

acest domeniu prin rescrierea unui fragment dintr-o operă literară într-o versiune nouă sau prin

schimbarea finalului unor opera literare. Succes au și transformarea textelor nonliterare în texte

literare, crearea unor rețete ale fericirii, bucuriei, zâmbetului etc.

Acestea sunt doar câteva metode care reprezintă modalități moderne de stimulare a învățării

active, de cooperare și de dezvoltare a creativității elevilor. Ele demonstrează că se pot face multe

pentru dezvoltarea spiritului creativ în școală, însă nu e suficient dacă nu există și o preocupare din

partea familiei. Părinții pot contribui la dezvoltarea creativității copilului lăsându-i libertatea de a

greși din când în când, de a încerca lucruri noi, care-l vor ajuta să-și dezvolte imaginația. Aceste

aspecte le putem aborda cu ocazia lectoratelor organizate pentru părinți.

Un rol important în dezvoltarea creativitții îl are activitatea desfășurată în afara clasei, cea

extrașcolară, de exemplu, vizitarea unor muzee, a caselor memoriale, a unor expozitii, vizionarea

unor piese de teatru, efectuarea excursiilor tematice etc, care lărgesc câmpul fanteziei copiilor și

sunt surse inepuizabile pentru a pune întrebări, iar întrebările sunt o manifestare a unei curiozități

lăuntrice.

Alte modalități concrete de dezvoltare a creativității elevilor care merită a fi menționate,

sunt proiectele educative realizate cu ajutorul elevilor și pentru elevi, precum și activitățile

organizate în ―săptămâna altfel. ‖ În toate aceste activități îi avem alături, ca parteneri egali, pe

elevii nostri, beneficiari a tot ceea ce ne străduim sa îi învățăm.

Bibliografie:

1. Parfene Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală, Iași, Editura Polirom, 1999.

2. Paul Cornea, Introducere în teoria lecturii, București, Editura Minerva, 1988.

3. Marinescu Silvia, Dinescu Rodica, Invitație la educație, Pitești, Editura Carminis, 2003.

249

„INTUITIVE INTERPRETATIONS OF ABSTRACT”

PROF. IVAN MARIUS

LICEUL TEORETIC „MIHAI VITEAZUL” VISINA

A. GEOMETRIC INTERPRETATION OF MEAN INEQUALITIES

using a trapezoid

Level 1.

In the trapezoid ADCD with parallel sides AB and CD let M,N be points on the sides AD,CB

respectively such that MN is parallel to AB and let

n

m

NB

CN

MA

DMk .

------------------------------------------------------------

Draw a line CE parallel to AD ( ABE ).

The lines CE and MP intersect an the point P.

Since PN // AF, ∆CPN~∆CEB.

We obtain the proportionalities

nm

m

CB

CN

CE

CP

EB

PN

Then nm

mba

nm

mEBPN

)(

and

nm

bnam

nm

mbabPNMPMN

)(

Concluding:

MN the weghted mean between AB and DC with weight nm

m

and

nm

n

--------------------------------------------------------------

Observations:

For 1n

mk (m=n)

2

baMNa

= A.M. (midline)

For a

b

n

mk abMN g = G.M.

A B

C D

M N P

E

a

m

n

b

250

For a

b

n

mk

ba

MN h 11

2

= H.M.

--------------------------------------------------------------

Since 1a

b

a

b if follows the lengths of correspondings segments increas.

This shows that AMGMHM

B. GEOMETRIC APLICATION of inequalities

Level 2.

Let a triangle ABC and M be a point inside. Drop perpendicular from the point M on the

sides of the triangle in the point P,Q and R. What is position for the point M such that the sum

MR

AB

MQ

CA

MP

BC is a minimum.

Denot: BC=a; MP=x; AC=b; MQ=y; AB=c; MR=z

and: a+b+c = 2p.

Hence MR

AB

MQ

CA

MP

BC

z

c

y

b

x

a

r

p2

S2

p2

czbyax

cba

cz

c

by

b

ax

a

z

c

y

b

x

a22222

In the general inequality:

n21

2

n21

n

2

n

2

2

2

1

2

1

b...bb

a...aa

b

a....

b

a

b

a

We have equalities if and only if n

n

2

2

1

1

b

a....

b

a

b

a .

In our case,

czbyax

cba

cz

c

by

b

ax

a2222

if and only if:

cz

c

bx

b

ax

a

z

1

y

1

x

1

which yields x=y=z.

251

We know that such a point M lying at equal distances to the sides of the triangle is the

incenter I of ABC .

On the other hand, such a point is unique.

There fore, in our case, the required point M for which

MR

AB

MQ

CA

MP

BC is minimum is the incenter.

The problem can be obvionsly extended to a tetrahedron.

Given a tetrahedron ABCD and on interior point M such that its projections on the sides

BCD, CDA, DAB, ABC are P,Q,R,S respectively, then the sum:

MS

]ABC[

MR

]DAB[

MQ

]CDA[

MP

]BCD[ is least when M is the centre of the inscribed sphere in the

tetrahedron.

ELEMENTE DE CREATIVITATE ÎN CADRUL ORELOR

DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Prof. înv. primar LEULESCU CRISTIANA

Şcoala Gimnazială Leşile

„Capul tânărului nu este un vas pe care trebuie să-l umpli, ci o făclie pe care s-o

aprinzi, astfel încât mai târziu să lumineze cu o lumină proprie‖ – această frază fundamentală

ce aparţine istoricului şi moralistului latin Plutarh are o actualitate frapantă în didactica

modernă. Fiinţa umană are în dotarea ei naturală predispoziţia creativităţii, care, prin

instrucţie educaţie şi cultură, poate deveni capacitate efectivă de creaţie şi trăsătură

definitorie a personalităţii.

Limba română constituie principalul obiect de studiu în procesul de învăţământ. Studierea

limbii române în şcoală prezintă o importanţă inestimabilă, deoarece limba română este expresia cea

mai cuprinzătoare a fiinţei naţionale a poporului român, ea identificându-se cu existenţa milenară a

acestui popor, cu modul lui particular de a înţelege existenţa, cu momentele istorice cruciale prin

care a trecut, cu bucuriile şi tristeţile trăite din plin într-un spaţiu geopolitic destul de vitreg, cum

252

spunea poetul: „ Limba noastră-i o comoară / În adâncuri înfundată, / Un şirag de piatră rară / Pe

moşie revărsată. / Limba noastră-s vechi izvoade, / Povestiri din alte vremuri / Şi cetindu-le-nşirate,

/ Te-nfiori adânc şi tremuri‖.

Limba română este disciplina căreia îi revin sarcini exprese pentru dezvoltarea capacităţilor

de comunicare şi creaţie. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor de comunicare verbală se află în

strânsă legătură cu formarea şi dezvoltarea capacităţilor de creaţie. Limba, produs complex al

dezvoltării istorice şi sociale a speciei umane, care evoluează şi se îmbogăţeşte odată cu aceasta,

rămâne nu numai cel mai folosit, dar şi cel mai important mijloc de comunicare şi de creaţie,

principalul instrument al gândirii umane. De aceea este necesar ca în studiul integrat al limbii

române în şcoală să-şi găsească loc şi exerciţii exprese pentru dezvoltarea creativităţii verbale şi

scrise la elevi. Ei învaţă să fie creativi încă din primele clase prin intermediul jocurilor de

cuvinte pe care le putem organiza sub forma unor concursuri, cum ar fi: crearea unor propoziţii în

care toate cuvintele să înceapă cu aceeaşi literă; găsirea cât mai multor cuvinte care încep cu o

anumită literă sau care să aibă un anumit număr de litere;crearea unor cuvinte prin înlocuirea primei

litere; crearea unor cuvinte noi prin posibila combinare a unor litere date. De altfel, jocul utilizat cu

pricepere în toate clasele învăţământului primar, are o contribuţie demonstrată la formarea spiritului

creator, fiind calea cea mai sigură de a comunica deschis cu elevii, fără limite între real şi imaginar.

Este lumea ideală în care totul devine posibil. Să exploatăm această lume pentru a putea intra fără

obstacole în lumea creativităţii. Exerciţiul reprezintă una dintre metodele clasice cel mai frecvent

utilizate pentru dezvoltarea creativităţii gândirii. Voi prezenta în continuare câteva tipuri de exerciţii

folosite la clasa a doua în acest scop şi selectate din lucrarea „Comoara din cuvinte―,un auxiliar pe

care l-am folosit la clasă.

Sunt exerciţii prin care li se cere elevilor, ca plecând de la un text dat, să-şi imagineze

personaje, fapte, date, locuri şi întâmplări diferite. De pildă:

- Şi clopoţelul este vesel când elevii se întorc din vacanţă. Imaginează-ţi că el le povesteşte copiilor

despre ce s-a întâmplat la şcoală în timpul vacanţei.Ce crezi că le spune?

- Imaginează-ţi că eşti autorul unei cărţi de poveşti. Despre ce ţi-ar plăcea să scrii în poveştile tale?

(„Cărţile mele―)

La clasa I, în procesul învăţării citirii şi scrierii, însăşi metoda utilizată – fonetică, analitico-

sintetică – solicită activităţi ce dezvoltă spiritul creativ.

Varietatea de jocuri didactice folosite în cadrul lecţiilor, solicită, de asemenea, un efort creator:

exerciţiile de completare a silabelor, de inversare sau substituire a acestora; jocuri de rol pe teme

253

cotidiene date; jocuri de grup cu teme date; povestirea unor întâmplări personale; recitări,

dramatizări, repovestiri; jocuri de sinonimie, antonimie, omonimie; jocuri pentru alcătuirea de

propoziţii conţinând cuvinte noi ş. a.

La clasa a II-a dezvoltarea creativităţii este influenţată de activităţi precum:

- jocuri de tipul: ,,Ce poţi face cu…?‖, ,,La ce foloseşte?‖ ;exerciţii de stabilire a sensului unui

cuvânt necunoscut ; dialoguri pe teme familiare ;conversaţii în grup pe teme cunoscute; exerciţii de

completare a unor mesaje orale scurte, pentru obţinerea mai multor informaţii în cadrul grupurilor;

jocuri de rol; dramatizări; recitări; dialoguri; exerciţii de construire a unor enunţuri pe baza unui set

de cuvinte/şir de întrebări date; exerciţii de construire a unor scurte texte orale, pe baza unui suport

vizual; exerciţii de povestire/repovestire, cu sau fără ajutor; exprimarea propriei păreri în legătură

cu o temă cunoscută; etc.

Toate activităţile angajate în ,,formarea capacităţii de comunicare‖ fie că au loc în ore special

destinate, fie că se desfăşoară în orice împrejurare în care elevii exersează actul vorbirii, au o

contribuţie reală la cultivarea creativităţii la şcolarii mici.

La clasa a III-a și a-IV-a, programa prevede activităţi de învăţare precum:

- exerciţii de construire a unor texte narative pe baza unor imagini (benzi desenate), după un

plan propriu de idei, pe baza unui şir de întrebări sau a unui plan de idei; exerciţii de povestire orală

a unor fapte, întâmplări reale sau fictive; conversaţii pe teme cunoscute, dialoguri; exerciţii de

povestire în scris a unor fragmente de text; formulare de întrebări şi răspunsuri în legătură cu textul

, transpunere a unor idei într-un şir de enunţuri cu o succesiune logică; exerciţii de descriere a unor

obiecte/fenomene/fiinţe; elaborarea planului simplu de idei şi a planului dezvoltat al unui text

studiat; elaborarea planului iniţial al compunerii; compuneri: după un suport vizual, cu

început/sfârşit dat, după un plan dat sau plan propriu de idei, pe baza unor cuvinte şi a unor expresii

date, cu titlu dat, narative, libere, descriptive, cu dialog, funcţionale.

Activitatea de formare a capacităţii de lectură/citire are drept conţinut creaţii literare unele ale

unor scriitori cunoscuţi. Cunoaşterea structurii unor texte, în special cele narative, orientează elevii

către o exprimare originală, atât în ceea ce priveşte povestirea acestora, cât şi elaborarea unor

compoziţii proprii. Povestirea textelor de citire sau a faptelor trăite, ori auzite, are un caracter

reproductiv. De aceea valoarea lor ar creşte dacă s-ar solicita mai mult capacitatea de inventivitate,

dacă s-ar cere elevilor să povestească despre fapte şi întâmplări imaginare, presupunând că acestea

s-ar putea transforma în situaţii pe care copiii le-ar putea trăi în viitor. Sunt recomandate povestirile

prin analogie, dar la timpul viitor, precum şi cele prin contrast.Întâmplările pe care le creează elevii

254

solicită combinarea reprezentărilor, ideilor, cunoştinţelor de care dispun, îi îndeamnă să facă diferite

presupuneri, să imagineze situaţii posibile la care să participe ca personaje active sau simpli

spectatori. Astfel poate fi solicitată şi gândirea probabilistică. La povestirile prin contrast, dacă se

relatează despre un personaj cu o conduită exemplară, se poate cere elevilor să construiască o

povestire în care să apară un personaj cu însuşiri morale, fizice, opuse celui prezentat în text.

Elemente de exprimare a opiniei personale cu privire la personaje, fapte, evenimente, stilul realizării

creaţiei, ce le-a plăcut mai mult copiilor din lecţia de citire, constituie intervenţii creatoare ale

acestora. Alte exerciţii de intervenţie creatoare pot fi: continuarea povestirii sau a conţinutului unor

texte, exprimarea unui alt punct de vedere cu privire la deznodământ, răspunsuri la întrebări precum

,,Ce s-ar fi întâmplat dacă…‖, ,,Voi ce aţi fi făcut dacă…‖ ş.a. Lectura unei cărţi implică circulaţia

unor mesaje cu o încărcătură informativă şi formativă de mari dimensiuni Astfel, scopul

profesorului este de a organiza util, plăcut, timpul elevilor, de a produce trăiri afective intense,

capabile se revitalizeze dorinţa şi curiozitatea de a explora, de a descoperi veleităţile fiecărei

personalităţi, conform inteligenţelor multiple predominante. El poate realiza asociaţii, întrebări, ce

facilitează comportamentul creativ, angajând elevii într-un ―joc‖ al inteligenţei. Iată câteva metode

de stimulare a creativităţii:jocul de-a creaţia poate să înceapă încă de la titlul operei literare, dacă

elevii n-au mai avut contact cu acel text. Astfel, li se cere acestora să imagineze un conţinut pentru

titlul respectiv pentru ca ulterior el să poată fi comparat cu textul propus spre studiu. Urmează

apoi lectura predictivă prin care elevii sunt incitaţi să ghicească parcursul evenimentelor sau,

eventual, să completeze unele părţi care li se par lacunare. Rescrierea finalului, mai ales dacă acesta

este tragic sau vag precizat, este foarte importantă, pentru că astfel li se oferã elevilor posibilitatea

de a alege un final pe măsura personalităţii lor.

Creativitatea poate fi descoperită şi prin întrebări ce valorifică inteligenţele multiple ale

elevului. Pe lângă inteligenţa lingvistică şi logico-matematică, ce dezvoltă vocabularul, funcţiile

limbajului dar şi folosirea analogiei, interesante sunt şi inteligenţa spatial-vizuală şi cea muzicală.

Astfel, prin inteligenţa spatial-vizuală, copilul se joacă repovestind basmul prin desene. El poate

realiza un portret-caricatură ce sugerează defectele personajelor negative din basm. Inteligenţa

muzicală dovedeşte sensibilitatea la sunete, elevii pot crea o melodie sau un ritm. Ca sarcină de

învăţare, ei pot fredona un cântec, pe care l-ar fi cântat fetele de împărat furate de zmei, pentru a-l

îndupleca pe Prâslea să le salveze. De asemenea, prin inteligenţa corporal-kinestezică, elevii pot

participa la un joc de rol. Ei pot realiza o mica scenetă în care să interpreteze secvenţe din basm..

Educarea creativităţii gândirii la elevi ar trebui să devină o preocupare de prim ordin a şcolii.

255

BIBLIOGRAFIE: 1.Ioan Şerdean – Metodica predării limbii române la clasele I-IV, E.D.P.,Bucureşti, 1991,p.160-165;

2.Dumitru Gherghina – Limba română în şcoala primară, Ed. Did. Nova, 1999, p.204;

3.Învăţământul primar nr.1/1998 – revistă dedicată cadrelor didactice;

RAPORT DE DISEMINARE DESPRE O ACTIVITATE DE

FORMARE EUROPEANĂ COMENIUS

Prof. LULACHE MARIANA

Colegiul Teghnic Energetic Craiova

Subsemnata LULACHE MARIANA, profesor inginer, am participat in perioada

26/08/2013 - 30/08/2013 la activitatea de formare Comenius „EDUCATION FOR

SUSTAINABLE DEVELOPMENT AND ENVIRONMENT PROTECTION AND USING

INDOOR AND OUTDOOR ACTIVITIES‖- finantată de Comisia Europeană prin ANPCDEFP.

Cursul a fost organizat de QUARTER MEDIATION –OLANDA la Praia da Luz, regiunea Algarve,

Portugalia.

Obiectivele cursului au fost indeplinite și au constat în :

1. prezentarea de exemple de bune practici privind noile metode de colectare și selectarea

deșeurilor și în ceea ce privește educația de mediu ;

2. cunoaşterea sistemelorde educaţie din Europa ;

3. cunoaşterea patrimoniului natural, istoric, edificat, cultural din Praia da Luz si Lagos si

din regiunea Algarve, Portugalia ;

4. dezvoltarea şi implementarea reţelei Comenius printre participanţi ;

5. promovarea principiilor interculturalităţii in UE.

Am apreciat in mod deosebit abordarea inedita pe care o are față de formările europene prin

cursuri Comenius/Grundtvig„Quarter Mediation‖ , o instituție de formare foarte apreciată,din

Olanda.

În timpul cursului am primit noțiuni de Legislație europeană pentru dezvoltarea durabilă și

pentru mediu, precum și noțiuni legate de standardele comunitare în gestionarea deșeurilor de

diferite origine și materiale reciclabile.

Ni s-a prezentat și am analizat amănuntit ―Declarația Universală a Drepturilor Omului‖.

256

Am participat activ la activitățile Școlii de vară din Lagos. Am asistat la activitățile lor in

aer liber organizate pe plajă ,am impărtășit impresiile sub forma unor discuții de tip

„Brainstorming‖.

In ziua de mijloc a cursului, a fost organizat un program cultural și turistic. Am vizitat principalele

obiective culturale și turistice din Lagos. A fost impresionant și pentru că a fost prima experiență de

trecere a Oceanului Atlantic cu vaporul!

Am participat sistematic la activități outdoor : "Abilități de comunicare și de viață prin

muzică si dans‖.

Contactul cu Proiectul ―Permacultura și sustainabilitate ‖ a fost impresionant.

Vizita la Institutul de Permacultură ‖ Quinta do Vale da Lama‖ mi-a prilejuit cunoasterea unui alt

stil de abordare a agriculturii, a grijii față de mediul ambiant.

Incredibil de interesantă a fost si vizita la Organizatia Internațională de Protecție a Păsărilor

―Arocha and Ria de Alvor‖.

Dupa ce am explorat mediul inconjurător din Burgau, o localitate la Ocean, am realizat workshopul

:‖ Photo reportage. Exemple de bună practică‖.

Foarte interesant a fost si workshop-ul ―Culoare si creativitate‖.

Comunicarea din timpul cursului a fost ea insăsi un exemplu de bună practică privind

interculturalitatea, implicarea in rezolvarea sarcinilor zilnice conform bogătei si foarte interesantei

agende de curs.

„Quarter Mediation‖ din Olanda ne-a propus o agendă de curs extrem de valoroasă, inedită ,

remarcabilă. Apreciez că toate aceste activitati se constituie în puncte tari ale instituției de

formare„Quarter Mediation‖ din Olanda.

Cursul a oferit exemple de bune practici legate de:

o proceduri care ar putea fi aplicate pentru colectarea și selectarea deșeurilor în țările

participanților; predare în aer liber și în interior și activități de învățare;

o utilizarea energiei curate, inclusiv a energiei obținute din deșeuri;

o inițiative locale în ceea ce privește modul de viață și dezvoltarea durabilă;

Impactul activităţii de formare asupra competenţelor mele personale şi profesionale, inclusiv

beneficiile lingvistice și interculturale a fost foarte consistent și anume :

- beneficii lingvistice: intrarea in contact cu vorbitori de limbi străine;

- beneficii interculturale: provin din programul foarte bogat socio-cultural oferit cursanților de către

organizatori , din diferite activități culturale in zonă, din interacțiunea cu participanții la curs.

257

Activitatea de formare m-a incurajat :

o să adopt o abordare mai reflexiva asupra modului în care predau ;

o să conştientizez noi modalitati de abordare interdisciplinară ;

o să imi îmbunatațesc cunoştinţele în disciplina pe care o predau/în aria mea profesională;

o să imi imbunătățesc competențele de utilizare a limbilor străine ;

o să-mi actualizez și să/mi imbogățesc cunoștințele referitoare la alte țări/ culturi/ sisteme

educaţionale ;

o să-mi dezvolt continuu competenţele profesionale și perspectivele în carieră .

Apreciez că acest stagiu de formare ar un impact consistent nu numai asupra mea, ci mai ales asupra

elevilor , părinților și colegilor mei cadre didactice.

In ceea ce privește activitatea mea la școală, activitatea de formare m-a ajutat:

1. să motivez mai mult elevii pentru disciplinele tehnice pe care le predau ;

2. să motivez mai mult elevii pentru abordarea interdisciplinara a notiunilor/conceptelor;

3. să antrenez mai mult elevii in activități de educație nonformală, indoor și outdoor ;

4. să motivez mai mult elevii pentru a participa la activitățile extracurriculare , in special la

cele legate de protecția mediului;

5. să cresc interesul elevilor , părinților și colegilor pentru tematicile și mobilitățile europene;

6. să ii incurajez pe colegii mei să participe la activități similare și la programe educaționale

europene de formare continuă.

Cursul a fost o multiplă și reușită pledoarie pentru :

1. educația pentru mediu;

2. protecția mediului ;

3. utilizarea educației nonformale in activitățile curriculare și extracurriculare.

Activitatea de formare continuă Comenius „EDUCATION FOR SUSTAINABLE

DEVELOPMENT AND ENVIRONMENT PROTECTION AND USING INDOOR AND

OUTDOOR ACTIVITIES‖ este finanțată de Comisia Europeană prin ANPCDEFP la sesiunea

ianuarie 2013 .

Prezentul raport de diseminare reprezintă punctul de vedere al autoarei . Comisia Europeană

și ANPCDEFP nu sunt responsabile pentru eventuala utilizarea eronată a informațiilor pe care le

conține.

BIBLIOGRAFIE: 1.Documente ANPCDEFP;

2.Materiale de diseminare personale ;

3. Documente de formare primite la curs .

258

FOLOSIREA METODEI PROBLEMATIZARII IN PREDAREA

DISCIPLINELOR ECONOMICE

Prof. dr. MĂNESCU DORINA NICOLETA

Colegiul Național Economic Gh. Chițu, Craiova

Problematizarea este considerată în didactica modernă una dintre cele mai valoroase metode

deoarece orientează gândirea şcolarilor spre rezolvarea independentă de probleme. Utilizând

metoda în discuţie, profesorul pune pe şcolar în situaţia de a căuta un răspuns pertinent, o soluţie

pentru problema cu care se confruntă. Punctul de pornire îl constituie crearea situaţiei – problemă,

care desemnează o situaţie contradictorie pentru elev, dificilă deoarece se crează un conflict între

experienţa de cunoaştere a elevului şi elementul de noutate cu care se confruntă acesta.

Situaţia – problemă este necesar să prezinte următoarele caracteristici:

să prezinte o dificultate cognitivă pentru şcolar, rezolvarea acesteia necesită un efort real de

gândire;

să trezească interesul şcolarului, să-l surprindă, să-l uimească, provocându-l să acţioneze (să

caute, să depăşească obstacolele, să alcătuiască, să facă legături cu ce cunoaşte, să

descopere, să decidă);

să orienteze activitatea şcolarului în direcţia rezolvării, aflării soluţiei de rezolvare.

Rezolvarea nu este posibilă fără activarea cunoştinţelor şi experienţelor dobândite anterior.

Tensiunea (conflictul) este creată între experienţa anterioară (ceea ce şcolarul deja cunoaşte)

şi elementul de noutate cu care se confruntă. Această tensiune îl va determina să acţioneze, să caute

(investigheze) şi să intuiască soluţia de rezolvare a acestei tensiuni. Rezolvarea situaţiei problemă

solicită logica elevului, inducţia, deducţia, intuiţia, analogia, dar şi voinţa şi perseverenţa.

Formularea situaţiei – problemă şi activitatea exploratorie a elevului pentru a descoperi

soluţia presupune patru momente fundamentale:

I. punerea problemei şi perceperea ei de către elevi (inclusiv primii indici orientativi pentru

rezolvare). Acum, profesorul formulează situaţia problemă, expune faptele, (în general) explică o

serie de relaţii cauzale care se stabilesc, apoi profesorul recepţionează primele solicitări ale elevilor

şi dă informaţii suplimentare. Practic, profesorul dezvăluie doar germenii adevărurilor ce vor fi apoi

descoperite de elevi prin efort propriu;

259

II. studierea aprofundată şi restructurarea datelor problemei (în acest moment,

problematizarea se apropie de cercetarea fundamentală). În această etapă, elevul lucrează

independent: reactualizează cunoştinţele, se documentează în domeniu, compară informaţiile, se

opreşte la o sumă de informaţii pe care le consideră necesare şi relevante;

III. căutarea soluţiilor posibile la problema pusă

a) analizează atent şi cu discernământ materialul faptic;

b) procedează la o sinteză, pentru a recupera esenţialul, face conexiuni logice,

analizând condiţiile de producere/ manifestare a fenomenului sau situaţiei,

formulează ipoteze privind soluţionarea problemei şi le verifică pe fiecare parte.

Trece în ultima fază.

IV. obţinerea rezultatului final şi evaluarea acestuia. La acest moment, elevul compară

rezultatele obţinute prin rezolvarea fiecărei ipoteze. În final, elevul decide / alege soluţia optimă,

care se confruntă cu ideile prezentate în manual.

Folosirea metodei problematizării este foarte bună deoarece are un pronunţat caracter

formativ:

a) antrenează întreaga personalitate a elevului (intelectul, calităţile voliţionale, afectivitatea),

captând atenţia şi mobilizând la efort propriu;

b) cultivă autonomia acţională şi curajul în formarea unor proiecţii proprii;

c) formează un stil activ de muncă;

d) asigură susţinerea motivaţiei învăţării şi sporeşte durabilitatea învăţării;

e) dă încredere în sine.

Experienţa arată că problemele din viaţa curentă sau cu aplicaţie în activităţile profesionale

trezesc rapid interesul elevilor. Problematizarea cere respectarea unor condiţii precum:

elevii să aibă cunoştinţe anterioare legate de problema dată;

elevii să fie realmente interesaţi să rezolve;

dificultăţile să fie judicios dozate pentru a nu bloca elevul;

momentul plasării problemei să fie potrivit.

Strategia problematizării nu are, însă, aplicabilitate universală. Există conţinuturi care nu se

pretează la o astfel de abordare, după cum există şi situaţii când şcolarii nu dispun de cunoştinţele şi

abilităţile necesare. Această metodă se poate aplica în combinaţie cu dezbaterea, studiul de caz,

lectura şi analiza de text, învăţarea prin descoperire etc.

Exemplu

260

Disciplina: Gestiune Economică

Clasa: a X a

Subiectul lecţiei: Structura preţului de vânzare cu ridicata

Situaţia problemă: ―Un depozit de băuturi răcoritoare achiziţionează de la un producător suc

de portocale la un preţ de producţie fără TVA de 8 lei / bucată. Dacă depozitul practică un adaos

comercial de 30% iar TVA=24%, care este preţul la care va vinde respectivul depozit sucul de

portocale către agenţii economici?‖

După formularea şi descrierea situaţiei-problemă de către profesor şi înregistrarea de către

elevi, se iniţiază demersul de soluţionare a ei, care se derulează după cum urmează:

1. elevii, împărţiţi în grupuri de câte şase, realizează o incursiune în propria cunoaştere,

reamintindu-şi ce cunosc despre relaţia cost – adaos - pret, modul de calcul al TVA, adaosului

comercial, despre noţiunea de preţ cu ridicata

2. pornind de la cunoştinţele însuşite anterior, elevii vor consulta manualul, vor solicita

clarificări profesorului, completează ceea ce cunosc cu ceea ce au reţinut din manual, consultă şi o

lucrare de specialitate, extrag ideile principale şi formulele de calcul necesare soluţionării;

3. cu ajutorul profesorului, elevii formulează o ipoteză privind soluţionarea problemei (un

posibil adevăr), pe care o verifică apelând la propria judecată şi consultându-se cu colegii.

Evaluarea soluţiei propuse (şi rezultată din verificarea ipotezei) se poate realiza prin confruntarea cu

ideile descoperite prin lectura textelor din lucrările consultate

4. soluţia propusă (răspunsul considerat corect de către elevi) este prezentată profesorului.

Acesta contorizează soluţiile tuturor grupurilor de elevi şi împreună cu întreaga clasă este aleasă

soluţia optimă, confruntând cu manualul. Evident că profesorul reia ideile principale, le comentează

cu elevii şi le scrie pe tablă. Pentru a întări învăţarea, formulează o altă problemă ce urmează a fi

rezolvată individual (temă pentru acasă).

Bibliografie - Albulescu, I. Albulescu,M. - Predarea şi învăţarea disciplinelor socio-umane, Editura Polirom, Iaşi,

2000

- Druţă, M.E. - Didactica disciplinelor economice, Editura ASE, Bucureşti, 2002

- www.contabilizat.ro

261

COMPUTERUL IN PREDAREA DISCIPLINELOR SOCIO-UMANE

Prof. MANTA LARISA

L.T.Transporturi Auto, Craiova

Cea mai importantă invenție a secolului trecut rămâne calculatorul și odată cu acesta Internetul.

Aceesul la Internet permite, pe lângă multitudinea de jocuri, mai mult sau mai puțin utile,

participarea în cadrul diverselor proiecte, parteneriate între școli și îmbogățirea cunoștințelor cu

multitudinea de informații pe care le posedă. Pregătirea pentru viitoarea profesie prin informații

legate de diverse domenii de activitate. Internetul este un depozit imens de informație, cei care

navighează în Internet au acces necenzurat la acestă informație. Este un fapt pozitiv sau nu ? Există

site-uri porno, satanice, grupuri de discuții pe teme "nepotrivite", etc. Dar, în școală putem evita

aceste probleme, elevii fiind supravegheați și îndrumații să utilizeze Internetul ca un mijloc de

documentare. La disciplinele socio-umane pot afla o multitudine de informații despre teme actuale

sau de interes general. Teme care să prezinte economisti sau filosofi, psihologi celebri, laureați ai

premiului Nobel sau mii de alte subiecte care pot deveni utile la un moment dat.

Procesul instructive- educativ al secolului nostrum presupune imbinarea talentului

pedagogic cu capacitatea profesorului de a se instrui permanent, de a folosi tehnologia informatica

in procesul instructive- educativ pentru dezvoltatrea muncii independente si a unei informari

temeinice.

Prezența calculatorului în școală permite de asemenea, familiarizarea elevilor cu editorul de

texte Word, unde eceștia pot creea și salva documente, se pot familiariza cu diferite tipuri de

caractere, dimensiunile literelor, alinierea automată a textului, aranjarea textului în pagină și

tipărirea textului. De asemenea ne dă posibilitatea să creeăm tabele să utilizăm imagini grafice și să

inserăm ilustrații in document.

Copiii nu trebuie educați pentru lumea de azi, deoarece nu se știe cum va fi lumea lor și e

nevoie să fie învățați să se adapteze. Într-o societate viitoare, este nevoie de stimularea creativității

și acest lucru este posibil prin promovarea interdișciplinarității. Calculatorul permite aceasta printr-

o conexiune a cunoștințelor de economies pre exemplu. Programul AeL prezintă diverse lecții

atractive, care cuprind jocuri de simulare, calcule, jocuri didactice și texte de evaluare.

De asemenea, calculatorul permite realizarea de prezentări power- point cu imagini, text și

sunet, despre subiectele aflate in discuție. Orele de consiliere pot fi îmbogățite cu diverse prezentări

262

power-point, de exemplu despre violența în școlii, despre diferite sărbători religioase: Naștere

Domnului, Paștele, etc., sau alte activități desfășurate în școală . Navigarea pe Internet permite

prezentarea unor informații utile pentru adoleșcenți: drogurile, alcoolul, fumatul, bunele maniere

sau violența în școlii, de asemenea , orientarea școlară și profesională, drepturile copilului, diverse

jocuri, dezbateri și confruntări. Se pot afla informații despre olimpiadele și concursurile școlare,

utile pentru cei care doresc să participe. Calculatorul este util și în activitățile extracurriculare.

Interactiunea elev-calculator permite diversificarea strategiilor didactice, facilitând accesul

elevului la informații mai ample, altfel organizate din punct de vedere logic, structurate variat,

prezentate în modalități diferite de vizualizare, cu diferite efecte și îmbunătățiri. De fapt, nu

calculatorul în sine, ca obiect fizic, produce efecte pedagogice imediate, ci tehnologiile utilizate,

materialele, sursele folosite, calitatea actului de predare, interesul elevilor, etc. . Modernizarea

pedagogică implică deci, existența echipamentelor necesare, dotări la nivel de clase sau laboratoare

și a capacității de adaptare a profesorilor la noile tehnologii. Pe langă inovație, tehnologia înseamnă

și alte resurse de informare, în afara de profesor ca furnizor de informații și factor declanșator de

interes pentru un anumit domeniu. Comunicarea cu specialiști, accesul la bibliotecile cu un sistem

de căutare virtual, unde se poate avea un acces facil la baza de date, cu o economie de timp uneori

facilă, ofera celui ce vrea să se informeze, prin utilizarea tehnicilor moderne .

Școala trebuie să țină pasul cu tehnologia, să înțeleagă și să anticipeze impactul pe care îl

are aspra modului și tipului de învățare. Calculatoarele au fost încorporate în programele

educaționale oferind astfel celor care îl utilizează o libertate si flexibilitate mai mare dar si o

anumită individualitate în clasă. Utilizarea Internetului de către oameni a fost o idee care a prins

foarte repede. Relația dintre oameni și Internet a dat naștere mai multor proiecte, mai multor modele

de aplicare a acestora.

Învățarea, care pune accentul pe participarea intensă a elevilor, reprezintă un tip de instruire

care îi dă elevului un rol activ în procesul de învățare. Modalitatea de învățare este specifică fiecărui

elev în parte în funcție de înclinarea acestuia sau de tipul de memorie.Astfel învățarea îl situează pe

elev în rolul central, creîndu-i mediul propice de a se concentra la subiect. Calculatorul folosit în

predarea lecțiilor stimulează motivația învățării și acumulării de cunoștințe de către elev.

În concluzie, calculatorul înseamnă o mare economie de timp, este o sursă seminficativă de

documentare, eficientizează activitatea de instruire și menține trează atenția copiilor.

Bibliografie:

VIZIUNEA NOASTRĂ DESPRE UTILIZAREA CALCULATORULUI ÎN ȘCOALĂ – autor Prof. Hedesiu

Ligia, co-autor Prof. Scridon Ioana

263

“Predarea si invatarea disciplinelor socio-umane. Elemente de didactica aplicata” – 2000 - Ion

Albulescu, Mirela Albulescu

ARTA INOVAŢIEI ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

Prof. MIRCEA MIRELA

C.N. „Al. D. Ghica”, Alexandria

În contextul actual, al schimbărilor rapide, al competiţiei acerbe şi accelerate care ne

influenţează viaţa, ne dinamizează mediul, ne impune noi determinări, ne provoacă la o regândire a

sistemelor şi a structurilor economice şi sociale, dintre identitatea naţională şi globalizare, se fac

eforturi de adaptare a societăţii la exigenţele lumii de mâine. Trăim într-o lume bazată pe competiţie

şi eficenţă, a cărei forţă rezidă în cunoaştere.

Creativitatea este acea caracteristică a gândirii care foloseşte inventiv experienţa şi

cunoştinţele acumulate, oferind soluţii şi idei originale. Ea face posibilă crearea de produse reale

sau pur mintale, constituind un progres în planul social. Componenta principală a creativităţii o

constituie imaginaţia, dar creaţia de valoare reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza

ceva nou, ceva deosebit. Şi cum noutatea, azi, nu se obţine cu uşurinţă, o altă componentă este

voinţa , perseverenţa în a face numeroase încercări şi verificări.

Gândirea creatoare este deosebit de complexă şi are la bază o serie de factori

care-i permit combinările, transformările, implicările, relaţiile, identificările sau evaluările. Pe lângă

coeficentul de inteligenţă, un rol important în creativitate, îl au: ereditatea, capacităţile intelectuale,

aptitudinile, caracterul, mediul socio-cultural, efortul susţinut de pregătire şi investigaţie. Cultivarea

gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor contemporane. Stimularea creativităţii

tinerilor se poate realiza printr-o susţinută şi elevată pregătire teoretică şi practică; dinamizarea

iniţiativei şi muncii independente, a spiritului critic ştiinţific; dinamizarea activităţii de documentare

şi experimentare independentă; receptivitatea faţă de nou; pasiune pentru ştiinţă în concordanţă cu

aptitudinile fiecăruia. Deosebit de importantă este atitudinea profesorului, relaţia sa cu elevii.

Aceasta implică schimbări importante, atât în mentalitatea profesorilor, cât şi ceea ce priveşte

metodele de educare şi instruire. În primul rând, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina

blocajele culturale şi emotive, puternice în şcoala din trecut. Se cer relaţii distinse, democratice,

între elevi şi profesori, ceea ce nu înseamnă a coborî statutul social a celor din urmă, apoi, modul de

264

predare trebuie să solicite participarea, iniţiativa elevilor – e vorba de acele metode active, din

păcate prea puţin utilizate în şcoala românească.

Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe

valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din

punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă.

Prioritatea învăţământului o constituie informatizarea, softul educaţional, reprezentat de

programele informatice special dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, ceea ce

reprezintă o necesitate evidentă .

Utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ facilitează realizarea scopurilor

didactice şi idealurilor educaţionale.

Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic, ci

pentru a veni tocmai în sprijinul predării, ajutându-l astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia sa

didactică fundamentală. Programul de calculator poate deveni un suport important pentru o predare

eficientă.

Formarea capacităţii de a utiliza calculatorul , de a folosi internetul este benefică elevilor, atât

în activitatea şcolară cât şi în cea extraşcolară, în plan cognitiv cât şi psihic, prin relaţionarea cu

lumea oferită de aceste instrumente de lucru ale mileniului al III-lea.

Promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului determina de asemenea o dezvoltare optimă

din punct de vedere somantic, fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual.

Este foarte important ca in formarea unui stil de viaţă sănătos pentru elevi să se pună accent

pe :

autocunoaşterea şi construirea unei imagini pozitive despre sine;

comunicare şi relaţionare interpersonală;

controlul stresului;

dezvoltarea carierei profesionale ;

prevenirea accidentelor şi a comportamentelor cu risc pentru sănătate;

prevenirea atitudinii negative faţă de sine şi viaţă.

In abordarea creativitǎţii in procesul educaţional, elevul trebuie încurajat să gândească

independent, să îşi asume riscuri si responsabilităţi in demersul său spre formare intelectuală.

Evaluarea pentru asigurarea calităţii şi rezultatele obţinute trebuie să ne lărgească perspectiva

asupra situaţiei reale din şcoli, să identifice nivelul de pregătire al elevilor şi să ne ajute să

descoperim componentele ce au nevoie de sprijin în dezvoltare.

265

Un obiectiv important ce ar trebui stabilit pentru anii următori este de a dezvolta un indicator

internaţional al capacităţii de a învăţa, toate acţiunile bazându-se pe cercetarea ştiinţifică.

Învăţământul modern are ca sistem de referinţă competenţele generale şi specifice pe care

trebuie să le dobândească cel ce învaţă – elevul – pe parcursul şi la finele unui ciclu de instruire, al

unui an de studiu etc. Centrarea pe competenţe reprezintă o preocupare majoră în triada predare-

învăţare-evaluare.

Noua imagine a profesorului trebuie stabilită prin luarea în considerare a tuturor abordărilor

de până acum, de la conceperea ca distribuitor de recompense sau ca sursă de informaţii, până la cea

de „manager al învăţării‖.

Pentru fiecare profesor sunt fundamentale două roluri, cel de manager şi cel de evaluator.

Procesul instructiv-educativ trebuie astfel conceput şi desfăşurat, încât să-i convingă pe elevi

să preţuiască propria moştenire naţională, să primească contribuţiile originale ale oricărei naţiuni la

civilizaţia modernă, pregătind atât elevii, cât şi dascălii să înţeleagă valoarea diversităţii şi a

independenţei de spirit.

Educaţia este factorul hotărâtor al dezvoltării psihoindividuale a persoanei. Ea sistematizează

şi organizează influenţele mediului,dezvolta personalitatea.

Creativitatea, in termeni generali, este un proces mental care permite generarea de idei şi

concepte noi sau asocieri originale intre concepte şi idei deja existente.

Lumea modernă pune accentul pe folosirea mai eficientă a cunoaşterii şi a inovaţiei. Este

necesară extinderea abilităţilor creatoare ale întregii populaţii, mai ales ale acelora care le permit

oamenilor să se schimbe şi să fie deschişi faţă de idei noi într-o societate diversă din punct de

vedere cultural, bazată pe cunoaştere.

În concluzie, ca premise ale performanţelor în învăţământ, creativitatea şi capacitatea de

inovare au un rol important, iar obiectivele pe care şcoala contemporană ar trebui să le aibă în

vedere, pot fi următoarele:

Să sprijine toate formele de creativitate printre care cea artistică, în cadrul programelor

şcolare aferente ciclurilor de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial şi vocaţional;

Să creeze un context care să permită tinerilor să dobândească competenţe de exprimare a

propriei personalităţi, necesare de-a lungul vieţii;

Să promoveze diveritatea culturală ca sursă a creativităţii şi inovatiei;

Să încurajeze utilizarea TIC ca modalitate de exprimare creativă a propriei personalităţi;

Să contribuie la formarea unui spirit antreprenorial mai pregnant;

266

Să sensibilizeze linia publică cu privire la perceperea inovaţiei drept modalitate de

promovare a dezvoltării durabile;

Să aducă în atenţia publicului strategiile regionale şi locale bazate pe creativitate şi inovaţie

;

‖Excelenţa şi competenţele esenţiale, în special cele legate de antreprenoriat, creativitate şi tehnicile

de învăţare dezvoltate în toate sistemele şi la toate nivelurile de educaţie şi de formare. Atât şcolile

cât şi învăţământul şi formarea profesională deţin o contribuţie majoră la facilitarea procesului de

inovare. Învăţământul şi formarea profesională de înaltă calitate, de exemplu, pot contribui la

favorizarea inovării la locul de munca. Se pot face multe pentru educarea spiritului creativ în şcoală,

apare necesitatea modificării modului de gândire şi a stilului de lucru în clasă, cristalizat în secole

de învăţământ tradiţional, prea puţin preocupat de această latură a personalităţii elevului, care

capătă în zilele noastre o valoare din ce în ce mai însemnată.

Bibliografie: 1. Ionescu M., Radu I.-” Didactica modernă”, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 2001;

2. Alois Gherguţ,- “Management general şi strategic în educaţie”, Ed. Polirom, Iaşi, 2007;

3. I..Cerghit – “Sisteme de instruire alternative”, Aramis, Bucuresti, 2002.

MODALITĂȚI ATRACTIVE DE ÎNȚELEGERE

A TEXTULUI LITERAR

Prof. NEGUŢ CARMEN MIRELA

L. T.”Tudor Arghezi” Craiova

În conceperea activității de predare-învățare, alegerea unei anumite variante de lecție

reprezintă opțiunea pentru o anumită experiență de învățare care urmează să fie trăită de către elevi.

Strategiile didactice oferă o bază de trecere de la concepția de acțiune, de la modul de

concepere a unei lecții la programarea desfășurării ei practice. Alegerea strategiei trebuie să se

armonizeze cu obiectivele, sarcina didactică de bază, precum și cu tipul de învățare, elemente care

determină și tipul de lecție corespunzător.

În școala românească contemporană, studiul limbii și literaturii române dorește să dea

elevului libertate de expresie și de creație. În realizarea acestui deziderat major învățătorul dispune

de o varietate de metode clasice sau moderne, specifice limbii și literaturii române. Este bine ca

învățătorul să cunoască și să aplice cât mai multe metode didactice pentru a evita repetiția și

plictiseala din partea elevilor.

267

Pentru receptarea unei opere literare trebuie să folosim metode interactive la care să

participe cât mai mulți elevi.

Pentru ca o astfel de metodă să aibă succes la copii, ea trebuie să fie bine pregătită de către

cadrul didactic. Cu riscul de a apărea situații neprevăzute, care să împiedice obținerea rezultatului

dorit, merită să încercăm.

Tot ce este nou ne poate speria. De multe ori ezităm să încercăm folosirea unei metode noi,

dar o dată folosită, observăm imediat rezultatele. Elevii sunt atașați de tot ceea ce reprezintă noul.

Orice strategie nouă folosită îi captează pe elevi, îi atrage și ei doresc reluarea.

Una dintre inovațiile pedagogice în domeniul învățării este lectura guri-urechi. Metoda se

poate aplica la orice clasă. Am folosit-o și eu și s-a bucurat de succes din partea elevilor. Pentru

aplicarea acestei metode se alege un text care nu are o întindere prea mare, necunoscut, ușor de

înțeles. Eu m-am oprit asupra textului Operipeție și o călătorie, de I.Șt.Badice. Textul a fost

împărțit în trei fragmente, acesta nefiind prea mare ca întindere. Trebuie să se țină seama ca

fragmentele să fie dozate ca mărime, complexitate și după capacitatea fiecărei guri.

Am ales trei copii, buni cititori, care au primit câte un fragment. Pentru a putea efectua o

citire corectă, fără ezitări, expresivă, copiii au primit fragmentele corespunzătoare cu două zile

înainte.

În aplicarea corectă a acestei metode, am ținut seama de următoarele competențe:

A. Pentru guri׃

Să citească untext adaptat posibilităților lor, fără ezitări și fărăr erori;

Să utilizeze cu bună știință o intonație sugerată de situațiile întâlnite;

Să selecționeze din text informațiile utile;

B. Pentru urechi׃

Să știe să răspundă la întrebările de înțelegere;

Să prezinte propria opinie și să argumenteze prin ceea ce a fost citit;

C. Pentru toți elevii׃

Să corecteze răspunsurile în colectiv;

Să citească răspunsurile scrise în forma finală.

Desfășurarea unei astfel de lecții este următoarea׃

1. Gurile care au primit fragmente de text le vor lectura în vederea familiarizării cu acestea.

2. Urechile care nu au textul în față, după audiere, răspund individual la întrebările de

înțelegere.

268

3. Urechile apreciază modul cum au citit colegii lor. Se vor face aprecieri constructive

referitoare la fluență, respectarea punctuației, articularea cuvintelor, ezitări, erori.

4. În grupe de câte doi elevi, Urechile își confruntă răspunsurile scrise la întrebările de

înțelegere.

5. Se notează pe tablă toate răspunsurile primite de la copii pentru fiecare întrebare.

Pentru stabilirea celui mai bun răspuns, gurile citesc fragmentul sau părțile din propoziție care

conțin răspunsul corect. Gurile sunt cele care validează răspunsurile, având în față răspunsurile

corespunzătoare. Se face citirea răspunsurilor în forma finală.

6. Se lecturează din nou textul în întregime. Urechile fac comparații între prima și cea

de-a doua citire. Apreciază dacă gurile au ținut cont de observațiile făcute în urma primei lecturi.

7. În final, se face o povestire a lecturii folosindu-se întrebările și răspunsurile date.

Pentru o cât mai bună reușită a unei astfel de lecție, învățătorul trebuie să țină seama de׃

- Lungimea fragmentelor citite;

- Complexitatea fragmentelor;

- Timpul de pregătire a lecturii;

- Numărul de întrebări (acesta nu trebuie să fie prea mare);

- Ordinea întrebărilor (aceasta poate să coincidă cu cea a fragmentelor din text);

- Pentru cei care întâmpină greutăți, întrbările pot să respecte ordinea cronologică din

text sau să fie grilă cu mai multe variante de răspuns, iar penru cei care nu întâmpină greutăți de

înțelegere, întrebările pot să nu respecte ordinea cronologică a faptelor. Important este să se

folosească același text pentru toată clasa.

Folosirea unie astfel de metode îi atragepe elevi. Ei doresc repetarea acesteia oro de câte ori

este posibil. Elevii trebuie să fie atenți, să folosească un limbaj adecvat lecturii, să gândească, să

își imagineze și să răspundă cât mai concis la întrebări.

BIBLIOGRAFIE׃ 1. Badice, I. Șt., Traista cu povești, E.D.P., București, 1968

2. Cerghit, Ioan, Metode de învățare, E.D.P., București, 1980

269

ÎNVĂŢAREA LIMBILOR STRĂINE PRIN UTILIZAREA NOILOR

TEHNOLOGII

Prof. PANĂ MONICA – ROXANA

Seminarul Teologic Ortodox “Sf. Grigorie Teologul”, Craiova

Tehnologia informaţiei şi a comunicării – TIC- prezintă un rol important în predarea

limbilor străine, ceea ce presupune posibilitatea de a integra instrumente informatizate în activitatea

de învăţare.

Internetul este un instrument ce reuneşte multe posibilităţi de exploatare didactică,

instrument care poate fi utilizat în cadrul orelor de limbi moderne. Obiectivul exploatării

internetului este de a dezvolta competenţele de exprimare orală şi scrisă şi de comunicare.

Exploatarea pedagogică a paginilor web constă în consultarea lor de către elevi cu scopul de

a căuta informaţii. Astfel elevii realizează o activitate de lectură selectivă sau globală.

Există numeroase site-uri cu documente audio-vizuale ( www.tv5.org ) ce permit realizarea

de activități de înțelegere a mesajului oral. Unele posturi de radio sau televiziune dispun de site-uri

care abordează subiecte ale realității ( www.radiofrance.fr ), ( www.france2.fr ). Elevii pot asculta

informațiile online, profesorul propunând exerciții de înțelegere și exprimare orală pe subiectele

tratate de buletinele de știri ascultate. Site-ul www.tv5.org propune o serie de clipuri video intitulate

„Une minute aux musées‖/ „ Un minut prin muzee‖. Este vorba de trei personaje care petrec un

minut în fața unei opere de artă, o analizează, oferă informații culturale și istorice, își exprimă

sentimentele cu privire la opera prezentată. Dosarul pedagogic propune șase exerciții, un rezumat, o

transcriere. Activitățile de nivelul A2, B1 si B2 ( elementar, intermediar și avansat) sunt organizate

după logica progresiei, permit descoperirea documentelor pe etape și evoluează de la o înțelegere

globală la una detaliată.

Pentru dezvoltarea optimă a compețentelor în cadrul orelor de limbă modernă este necesar

să se insiste asupra comunicării elev-elev, prin introducerea sistematică a activităților care presupun

o interacțiune între aceștia. Lucrând pe grupe, elevii vor căuta informații diferite pe o anumită temă,

pe care apoi le vor schimba între ei.

Integrarea internetului în cadrul orelor de limbi străine permite elevului contactul cu

documente reale ce reflectă cultura și limba în mod autentic. Contacul cu realitatea socială a limbii

este un factor motivațional. Nu mai este vorba de a învăța o limbă din manual, ci o limbă utilizată și

270

practicată cu scop comunicativ. Calculatorul, vector al învățării, conferă activității didactice un

caracter activ. De exemplu, s-a constatat o diminuare a greșelilor de ortografie intr-un text

tehnoredactat, deși corectorul automatic nu era selecționat, aspect explicat prin faptul că este

generată o reflecție asupra limbii care e mai puțin importantă în timpul scrierii pe suport clasic. Pe

de altă parte, utilizarea exercițiilor on-line, oricât de sistematice ar fi, conferă un caracter ludic

învățării și favorizează progresul.

Dimensiunea interactivă a învățării încurajează autonomia învățării. Încrezator, elevul va

considera ca fiind plăcută activitatea de a vizualiza alte site-uri, de a descoperi alte aspecte ale

limbii și de a dobândi competențe de înțelegere, competențe lexicale, gramaticale și de civilizație.

În timpul căutării, elevul învață să selecteze informațiile, să le trateze, să supună gândirii critice

ceea ce descoperă, să efectueze o sinteză. Utilizarea internetului la clasă permite accesul spre noi

orizonturi, evadarea în universul limbii studiate. Descoperirea culturală devine un pretext al

exersării limbii. Prin exploatarea site-urilor și documentelor cu caracter non didacic, stereotipurile

sunt combătute, iar limba redobândește rolul de vehicul cultural, în măsura în care o limbă și o

cultură sunt asociate. Această expunere a limbii utilizată în afara contextului școlar subliniază

unicul scop al învățării unei limbi străine: comunicarea și nu reușita la un examen.

Integrarea internetului în clasăă se poate realiza sub diferite aspecte. Numărul mare

de exerciții on-line este un mijloc de exploatare a documentelor electronice. Acestea sunt utilizate

precum orice exercițiu clasic, „pe hârtie‖, cu deosebirea că sunt auto-corectoare. Elevii pot lucra

singuri și să refacă exercițiile de câte ori doresc. Caracterul auto-corector permite înlăturarea

oricărui sentiment de judecată și ușurează învățarea de greutatea și constrângerile performanței.

Exercițiile on-line pot fi exploatate suplimentar la metodele de la clasă, dar pot constitui un model

în sine de refolosire sistematică a lexicului și a gramaticii. Resursele prezente pe internet sunt în

egală măsură un mijloc de învățare cu ajutorul documentelor autentice și actuale. Prezentarea

documentelor reale este un factor de motivare nu doar pentru elev, ci și pentru profesor care meține

un contact cu cultura limbii străine. Acest aspect al învățării reduce și combate stereotipurile.

Un alt mijloc de integrare, și probabil cel mai eficient în ceea ce privește dezvoltarea

competențelor lingvistice, sociale și tehnice, îl reprezintă înlocuirea cărților și a exercițiilor scrise,

tradiționale, cu internetul. Suporturile online permit diversificarea activităților și documentelor,

conferind studiului limbii caracter viu și variat. Utilizarea platformelor de formare reprezintă un

mijloc de integrare completă a noilor tehnologii în procesul de învățare. Acestea concretizează

lumea virtuală a internetului. În funcție de tipul lor, elevii își pot înscrie lucrările pe aceste

271

platforme de învățare. Acest aspect permite înlocuirea manualelor, dar și repsonsabilizarea elevilor.

Lor le revine sarcina de a se conecta la platforma de învățare și de a utiliza documentele. Etapele

specifice acestei activități (identificare, click, descărcare a documentului) favorizeză o învățare mai

eficientă și mai activă decât învățarea provocată de deschiderea manualului la pagina X și

rezolvarea cvasi-automată a exercițiilor.

Prin integrarea tehnologiilor informațiilor și ale comunicării în cadrul orelor de limbă

străină, profesorii au posibilitatea de a desfășura diferite activități. Acestea pot fi integrate în mod

progresiv, răspunzând unor obiective specifice, al caror punct comun este capacitatea de a dezvolta

competențele scrise și de înțelegere orală. În cadrul orelor de utilizare a internetului se pot desfîșura

și activități de exprimare orală. Video-conferințele, utilizarea camerelor web și a microfoanelor pot

favoriza, în mod avantajos, dezvoltarea legăturilor sociale între elevii francofoni din zone

geografice diferite, dezvoltându-le competențele de comunicare orală și interculturală. Acest tip de

activitate are ca efect înlăturarea aspectului artificial al dialogurilor și jocurilor de rol realizate în

cadrul grupului de elevi.

Resursele cele mai ușor de integrat și folosit sunt exercițiile on-line, gramaticale sau

lexicale. Alte tipuri de resurse ce pot fi ușor utilizate sunt: site-urile de învățare ce propun

activități și exerciții grupate pe teme și documentele autentice ( imagini sau texte). Un avantaj

important al internetului este posibilitatea de a găsi documente sonore și video, ce pot fi descărcate

sau exploatate „direct‖, insistându-se asupra unor fragmente ale acestora. În plus se poate reveni

asupra acestora ori de câte ori este nevoie.

Utilizarea internetului presupune și valorificarea site-urilor fără raport didactic cu limbă de

studiu. Activitățile care pot fi organizate au drept finalitate descoperirea aspectului cultural, al celui

georafic și al celui istoric al unei regiuni sau al unei țări. Cu ajutorul unor chestionare sau ghiduri,

elevii sunt stimulați să parcurgă diferite etape pentru a atinge obiectivul final. Aceste activități se

dovedesc a fi motivante în măsura în care elevii folosesc documente autentice și descoperă o

utilizare reală a limbii. Acest demers de învățare se poate realiza și cu ajutorul motoarelor de

căutare, ceea ce presupune sortarea cuvintelor pertinente și a propozițiilor. Se realizează astfel o

lectură rapida, o selectare a informațiilor, operații de înțelegere imediată și globală. Îndeplinirea

acestor activități răspunde unui obiectiv particular, complementar dobândirii de competențe

lingvistice: responsabilizarea elevului și autonomia învățării. Elevul „învață să învețe‖ și să își

dezvolte competențe în mod individual pentru ca apoi să le valorifice în cadrul activităților

colective. Încurajarea activităților în echipă favorizează învățarea prin cooperare, procedeu prin care

272

sunt valorificate strategiile de ascultare, de organizare și de explicare în cadrul grupului. Aceste

strategii sunt la fel de importante ca și utilizarea limbii , în măsura în care favorizează nu doar

învățarea, ci și dezvoltarea competențelor generale de comunicare și a compețenetelor sociale.

Blogul, versiune electronică și publică a jurnalului personal, poate fi exploatat diferit în

funcție de obiectivele propuse ( ex. :descrierea etapelor unei activități ). Blogul este o modalitate

excelentă pentru elev de a reflecta asupra activității sale de învățare.

În cadrul orelor TIC pot fi folosite instrumente ce sunt vectori de comunicare și care

favorizează dezvoltarea competențelor sociale în limba străină. E-mailul este un mijloc de

comunicare reală țntre profesor și elev, folosit din rațiuni administrative și pedagogice. Limba nu

mai este utilizată, în acest caz, ca un instrument de învățare ci și ca un instrument de comunicare.

Criteriul de evaluare este înțelegerea mesajului. Dacă e-mailul este un mijloc de comunicare

privată, forum-ul și „chat-ul‖ reprezintă un mijloc de comunicare publică, permițând tuturor să

participe și să reacționeze. Forum-ul reprezintă un dispozitiv de comunicare asincronă, iar „chat-ul‖

încurajează comunicarea sincronă, favorizând o utilizare imediată a limbii. Datorită acestor

instrumente, frica elevilor de a vorbi dispare treptat, cei mai timizi, cei mai puțin pregătiți

îndrăznind să se exprime.

Utilizarea internetului în cadrul orelor de limbi străine presupune o etapă anterioară de

pregătire. O formare pedagogică adecvată i-ar încuraja pe profesori să integreze tehnologia

comunicării în practica lor pedagogică și să accepte noul lor rol, și anume acela de ghid care

favorizează autonomia învățării.

Bibliografie: • UDRAN J., SIMONIAN S., Profiler les apprenants à travers l’usage d’un forum, ISDM n°10, spécial

colloque TICE, octobre 2003.

• CRINON J., GAUTELLIER C., dir., Apprendre avec le multimédia et Internet, Retz Pédagogie, Paris,

2001,

• LANCIEN T., Le multimédia, coll. Didactique des langues étrangères, CLE international, Paris, 1998

• BLAKE , R. 2008 . Brave New Digital Classroom: Technology and Foreign

Language Learning . Washington, DC: Georgetown University Press.

273

CONSTRUCTIVIST STRATEGIES IN THE TEACHING OF THE PAST TENSE

Prof. PASARE DENISA

Liceul Teoretic”Henri Coanda”

Teaching grammar is surely an essential element in assisting students to learn a foreign

language. At the same time, it has been proven to be quite a challenge for teachers since they have

to make it accessible to all learners. It is true that nowadays the learners‘ linguistic knowledge is

assessed according to their ability to communicate efficiently in a foreign language. Within the

communicative framework of language teaching, the focus is no longer on accuracy but on fluency

and communicative effectiveness (Higgs,1984).

The research was conducted targeting two groups of students. It involved the use of a

control group (Group A) and a treatment group (Group B). Both groups consisted of 30 students

being diagnosed as beginners( level of proficiency).For both groups English was the second foreign

language they studied. The two groups were taught according to the same syllabus. The teacher

used a traditional grammar syllabus with units devoted to the verb to be, the Present Simple, the

Present Continuous, the Genitive case, Countable and Uncountable nouns etc.

Each group consisted of students having different learning styles, similar educational

expectations and different learning paces. Although the groups were heterogeneous, there were no

significant differences regarding their general level of linguistic knowledge. Students had been

given almost the same practice in speaking, listening, writing and reading skills. The teacher

explored the same grammar content using the same traditional teaching strategies with both classes.

Therefore, the treatment group was chosen at random.

Development of Materials and Instruments

In the teaching-learning process of the treatment group an active–participative strategy was

used. According to the type of reasoning the strategy was designed, an inductive strategy was

implemented. The teaching-learning process unfolded having the students and their abilities,

learning styles, learning rhythms and expectations in the centre of the teacher‘s preoccupations.

The teacher explored with both groups the same paces: the Past Tense Simple and the Past

Tense Continuous. The content for each of the grammar structures was organized in a system of

mixed grammar lessons comprising the following stages: warm-up, presentation and elicitation,

controlled practice, free practice, feedback, homework assignment. The first lesson of the system

with the treatment group differed significantly from the one with the control group. The teaching

274

lesson unfolded using an active-participative strategy with the treatment group, while the control

group was taught using traditional strategies.

The students were given texts with regular and irregular verbs in the Past Tense form. The

texts contained verbs in the present tense simple and continuous. Future tenses and perfect tenses

were not given, since those forms hadn‘t been studied. The lexical items in the text were

represented by words which had already entered the students‘ active vocabulary. Therefore, we

made sure that vocabulary would not hinder the students‘ reading and text comprehension, since the

study focused on grammar constructions.

Students read the texts and identified the Past Tense forms using contextual clues and

specific grammar markers such as the adverbs of time (yesterday, last week, an hour ago etc.).

The teacher encouraged students to identify the semantic roots of verbs and infer the rule of

forming the Past Tense of the regular verbs. Students identified verbs such as answered, cooked,

walked, worked etc. and recognizing the roots (answer, cook, walk, work) discovered that the

ending –ed is attached to the roots in order to form the Past Tense of regular verbs. In a similar way

students noticed that the auxiliary do is used in making up the interrogative and the negative.

Further on, using the context students identified the basic forms of irregular verbs such as

met, said, spoke and helped by the teacher, they explained the sound transformations.

Students conjugated independently verbs using the pattern they had identified. The teacher

intervened and monitored them, also acting as a performer and resource.

The students played many roles making assumptions, deductions, knowledge associations,

interpretations.

Throughout the teachinglearning process of the control group a deductive strategy was

used. Lessons were organized having the teacher in the centre as an absolute and indispensable

source of information. Students were viewed as the simple receivers of the educational messages.

The teacher gave the definition of the Past Tense, told students that in English there are two

types of verbs, regular and irregular. The teacher explained the way of forming the Past Tense

Simple and Continuous and gave the students the model of conjugating verbs in the affirmative,

interrogative and negative. The teacher‘s role was an essential one. She was for most of the time

informant, controller, resource.

During the grammar exercises and the thoroughgoing study lessons the treatment group was

given writing skills practice with different types of grammar exercises: fill in the gaps, multiple

choice and sentence correction. The control group was given the same type of exercises. In addition

275

to this, both groups were given communicative skills practice as they performed dialogues speaking

about their past experience using both Past Tense Simple and Past Tense Continuous.

The two student groups were given the same written test. The test contained all types of

exercises the students had been given practice during the thoroughgoing study lessons. Both of the

groups were given the same explanations regarding the tasks, the way of formulating the answers

and the assessment mode. The treatment group and the control group had fifty minutes to complete

the tasks and to hand in the test paper. The test was administered within the same period of time to

both groups, so that the time couldn‘t have been regarded as a variable factor that might have

influenced the results, affecting students‘ power of concentration.

Findings and Interpretation

Each group was given the same written text. The students were given the same instructions

and they completed the tasks within the same period of time. After the comparative analysis of the

data, we concluded that there were significant test score differences between the treatment group

and the control group. Our hypothesis, that constructivist and active-participative strategies will

lead to significant better results in teaching grammar constructions than traditional strategies, was

validated. The test scores of the treatment group were higher than those of the control group.

The results of the control group led us to the following observations: there were 2 students

who got 3 points, 3 students who got 4 points, 11 students who got 6 points. There was only one

student who got 9 points and no students to get 10 points.

The table and the diagram clearly show that the majority of students in the control group got

6 points. Regarding the types of items, students found more difficult the exercises where they had to

correct possible mistakes than multiple choice exercises. The test scores of the treatment group

differ from those of the control group. The diagram shows that the majority of students got 6 points.

The results of the treatment group show the following : there was only one student who got 4

points. There were 12 students who got 8 points, 3 students who got 9 points and 2 students who got

10 points.

Regarding the type of items, students from the treatment group found less difficult

correction items than multiple choice items. The results confirm their statements, as there were less

mistakes made in the sentence correction exercises than in those of multiple choice. Most of the

students completed successfully the fillin exercises. The findings indicated that the constructivist

strategies of teaching is more effective than traditional teaching strategies. Indeed, students get

276

more involved in the teaching process. The fact that students discover for themselves rules and

irregular verb forms, makes the new data be better understood and stored for a larger period of time.

As our hypothesis was verified by actual observation, we shall continue to apply

constructivist strategies in the didactic process trying to supplement it with other teaching methods.

Although the use of the constructivist strategies leads to better results, the improvement of these

strategies constitutes a complex field for further research.

Selected Bibliography

Bachman, L. (1990).Fundamental considerations in language testing. Oxford: Oxford University

Press.

Burkart, G.S.(1998).Spoken Language: What It Is and How to Teach It. Washington:

Washington DC: Center for Applied Linguistic

Goodlad, J.(1983). A Place Called School: Prospects For The Future. Hightstown, NJ: McGraw

Hill.

Harmer, J.(2001).The Practice of the English Language Teaching. Essex: Longman.

Hawkins, E.(1981). Awareness of a Language. Cambridge: Cambridge University Press.

Labinowicz, S. and Menlo, P. (1980).The Piaget Primer: Thinking, Learning, Teaching.

Addison-Wesley Publishing CoRichards, J. C. and Rodgers, T.S.(1986).Approaches and Methods

in Language Teaching.

Cambridge: Cambridge University Press. Riley, P. (1985).Discourse and Learning. Essex:

Longman.

CUM DEZVOLTĂM CREATIVITATEA ELEVILOR

Prof. OLIMPIA – ALUNIŢA POPA

Liceul de Arte “Marin Sorescu” Craiova

În accepţia învăţământului contemporan, este modern tot ceea ce îl pune pe elev în situaţia

de a învăţa pe cât posibil, prin efort propriu, cu mobilizarea la maxim a capacităţilor sale. Astfel tot

ceea ce învață se transformă în instrumente și tehnici de lucru care pot fi utilizate cu ușurință în

activitățile de învățare ulterioare.

Valenţele formative ale învăţământului din ciclul primar oferă largi şi bogate posibilităţi

pentru educarea creativităţii răspunzând prin aceasta comenzii societăţii noastre. Climatul de

creativitate este mult mai dificil de realizat decât climatul obişnuit de studiu şi transmitere a

informaţiei, al învăţământului tradiţional, presupune prevederea de situaţii apte să stimuleze

curiozitatea, confruntările, spiritul de investigaţie şi de căutare a unor soluţii originale. Copilul îşi

manifestă în mod spontan tendinţa de a exersa o activitate altfel decât ceilalţi, în a pune ceva de la el

277

în tot ceea ce face. Copilul care a stricat o jucărie şi încearcă să o refacă este supus unui exerciţiu de

inventivitate.

Lecțiile de limba și literatura română oferă o gamă largă de exerciții care contribuie la

dezvoltarea creativității elevilor. Alcătuirea unei propoziții, povestirea unui fragment dintr-un text,

completarea unor texte lacunare sunt câteva din exercițiile care solicită creativitatea elevilor într-o

anumită măsură. Însă compunerea oferă mai multe posibilități care pun la încercare aptitudinile lor

creatoare.

În condiţiile în care şcoala contemporană nu pune accentul pe memorarea unei cantităţi de

cunoştinţe, ci pe dezvoltarea gândirii creatoare, pe însuşirea metodelor şi tehnicilor muncii

intelectuale, pe dobândirea deprinderilor de muncă independentă, elevul devine participant activ la

propria formare, iar învăţătorul se situează pe poziţia de îndrumător al elevului.

Un important obiectiv al procesului de învăţământ în ciclul primar este exprimarea orală şi

scrisă. Ea reprezintă unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale, fără de care nu poate fi

concepută dezvoltarea intelectuală viitoare a elevilor. Elevii care reuşesc să se exprime corect cu

uşurinţă, prezintă garanţia de reuşită deplină în activitatea de învăţare. Ei nu vor rămâne niciodată în

urmă la învăţătură. În schimb elevii cu o exprimare greoaie, săracă, care nu reuşesc să-şi verbalizeze

gândurile, ideile, sentimentele în mod liber, vor fi predispuşi insuccesului şcolar.

Din această perspectivă, lecţia de compunere capătă sarcini sporite. Pe lângă însuşirea

exprimării corecte, orale şi scrise a elevilor, activităţile specifice compunerii vizează dezvoltarea

imaginaţiei şi gândirii acestora, formarea deprinderii de a-şi ordona logic ideile, de a le dezvolta, de

a crea, după posibilităţile fiecăruia, contribuind astfel la formarea personalităţii copiilor.

Capacitatea de exprimare corectă se formează şi se perfecţionează la toate disciplinele de

învăţământ, dar în special la limba şi literatura româna. Compunerea şcolară reprezintă cadrul cel

mai prielnic pentru cultivarea capacităţii de exprimare corectă a elevilor. Compunerile realizează o

sinteză a tot ceea ce învaţă elevii la limba şi literatura română, dar și la alte discipline. Ele constituie

cel mai nimerit prilej de valorificare a experienţei de viaţă a elevilor, de manifestare a imaginaţiei şi

fanteziei creatoare.

Orice compunere are un anumit subiect luat din realitatea înconjurătoare, pe care elevul o

cunoaşte direct sau indirect. Competențele care se formează în orele de compunere nu vin numai în

ajutorul însuşirii temeinice a limbii şi literaturii române, ci constituie un sprijin valoros în

înţelegerea şi aplicarea cunoştinţelor dobândite la alte discipline. Spre exemplu la matematică se

folosesc aptitudinile creatoare în compunerea problemelor. Aici imaginația elevilor se împletește cu

278

gândirea creativă. De asemenea la științe, geografie, istorie elevii alcătuiesc compuneri, la educație

plastică pot picta o imagine după un text dat, sau pot alcătui o compunere după o pictură realizată

într-o oră anterioară. Îmbinând armonios secvențe din aceste activități putem realiza demersuri

didactice interdisciplinare la care elevii participă cu interes.

Originalitatea unei compuneri depinde de subiectul tratat, de volumul de cunoştinţe şi

experienţa de care dispune elevul. Materialul utilizat oferă posibilităţi diferite de participare

independentă, creatoare a elevilor în realizarea compunerilor.

Sursa de informare este mediul ambiant (natură, societate, cărţi) şi propria personalitate.

Exerciţiile de compunere trebuie să se împletească cu preocuparea pentru cultivarea curiozităţii, cu

formarea deprinderii de a observa, care nu e aceeaşi cu ―a auzi‖, ―a vedea‖, ―a simţi‖. Există o

disciplină a observării, care pune la contribuţie ―toate părţile inteligenţei‖ (Robert Dottrens). A şti

să observi înseamnă, printre altele, a fi capabil să distingi între ―a vedea‖ şi ―a privi‖, între ―a auzi‖

şi ―a asculta‖.

Elevii sunt puşi în situaţia de a realiza o activitate creatoare, de a face ca fiecare lucrare a lor

să fie rodul unei activităţi independente, al unui efort intelectual şi nu doar o simplă reluare a unor

lucrări dinainte cunoscute. Ideile compunerilor le vin și din imaginaţie. Copiii nu vorbesc şi nici nu

scriu numai despre ce li se întâmplă lor. Adesea ei născocesc, îşi închipuie fiinţe şi fapte nu cum

sunt, ci cum cred ei că ar putea să fie. Ideile, de cele mai multe ori, sunt legate de lucruri sau de

fiinţe cu care se întâlnesc pe stradă, în familie, la şcoală. Ideile unei compuneri le ia din limba

vorbită şi din cea scrisă. De aceea este foarte important ca atât școala cât și familia să urmărească

lectura copiilor, să adopte o atitudine potrivită, să aleagă un limbaj corespunzător în preajma lor,

care să le servească drept model.

Compunerile şcolare trebuie să devină mijloace de formare complexă a personalităţii umane,

a omului zilelor noastre, căruia viaţa îi cere să acţioneze spontan, critic şi creator.

Bibliografie:

Şerdean, Ion - Metodica predării limbii române la clasele I-IV, E.D.P., Bucureşti, 1988;

Molan, Vasile şi Peneş, Marcela – Metodica desfăşurării orelor de compunere-expunere în ciclul

primar, E.D.P., Bucureşti, 1983;

Nedelcuţ, Daniela – Exerciţii de limba română, compuneri şi tehnici de studiu, Ed. Cardinal,

Craiova, 1994.

279

INOVAŢIE ŞI CREAŢIE IN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Prof. POPESCU ALIS

L.T.de Transporturi Auto

In societatea contemporană, cu schimbări rapide şi efecte imediate, educaţia şi învăţământul

trebuie reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem vorbi despre o permanentă inovaţie şi

creaţie in activitatea didactică.

Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe

valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din

punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă.

Prioritatea învăţământului o constituie informatizarea, softul educaţional, reprezentat de

programele informatice special dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, ceea ce

reprezintă o necesitate evidentă .

Utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ facilitează realizarea scopurilor

didactice şi idealurilor educaţionale.

Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic, ci

pentru a veni tocmai în sprijinul predării, ajutându-l astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia sa

didactică fundamentală. Programul de calculator poate deveni un suport important pentru o predare

eficientă.

Formarea capacităţii de a utiliza calculatorul ,de a folosi internetul este benefică elevilor,atât

în activitatea şcolară cât şi în cea extraşcolară, în plan cognitiv cât şi psihic,prin relaţionarea cu

lumea oferită de aceste instrumente de lucru ale mileniului al III-lea.

Promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului determina de asemenea o dezvoltare optimă

din punct de vedere somantic, fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual.

Este foarte important ca in formarea unui stil de viaţă sănătos pentru şcolari să se pună accent

pe :

autocunoaşterea şi construirea unei imagini pozitive despre sine;

comunicare şi relaţionare interpersonală;

controlul stresului;

dezvoltarea carierei profesionale ;

prevenirea accidentelor şi a comportamentelor cu risc pentru sănătate;

280

prevenirea atitudinii negative faţă de sine şi viaţă.

In abordarea creativitǎţii in procesul educaţional, elevul trebuie încurajat să gândească

independent, să îşi asume riscuri si responsabilităţi in demersul său spre formare intelectuală.

Evaluarea pentru asigurarea calităţii şi rezultatele obţinute trebuie să ne lărgească perspectiva

asupra situaţiei reale din şcoli, să identifice nivelul de pregătire al elevilor şi să ne ajute să

descoperim componentele ce au nevoie de sprijin în dezvoltare.

Un obiectiv important ce ar trebui stabilit pentru anii următori este de a dezvolta un indicator

internaţional al capacităţii de a învăţa, toate acţiunile bazându-se pe cercetarea ştiinţifică.

Învăţământul modern are ca sistem de referinţă competenţele generale şi specifice pe care trebuie

să le dobândească cel ce învaţă – elevul – pe parcursul şi la finele unui ciclu de instruire, al unui an

de studiu etc. Centrarea pe competenţe reprezintă o preocupare majoră în triada predare-învăţare-

evaluare.

Noua imagine a profesorului trebuie stabilită prin luarea în considerare a tuturor abordărilor

de până acum, de la conceperea ca distribuitor de recompense sau ca sursă de informaţii, până la cea

de „manager al învăţării‖.

Pentru fiecare profesor sunt fundamentale două roluri, cel de manager şi cel de evaluator.

Procesul instructiv-educativ trebuie astfel conceput şi desfăşurat, încât să-i convingă pe elevi

să preţuiască propria moştenire naţională, să primească contribuţiile originale ale oricărei naţiuni la

civilizaţia modernă, pregătind atât elevii, cât şi dascălii să înţeleagă valoarea diversităţii şi a

independenţei de spirit.

Educaţia este factorul hotărâtor al dezvoltării psihoindividuale a persoanei. Ea sistematizează

şi organizează influenţele mediului,dezvolta personalitatea.

Creativitatea, in termeni generali, este un proces mental care permite generarea de idei şi

concepte noi sau asocieri originale intre concepte şi idei deja existente.

Lumea modernă pune accentul pe folosirea mai eficientă a cunoaşterii şi a inovaţiei. Este

necesară extinderea abilităţilor creatoare ale întregii populaţii, mai ales ale acelora care le permit

oamenilor să se schimbe şi să fie deschişi faţă de idei noi într-o societate diversă din punct de

vedere cultural, bazată pe cunoaştere.

Ar trebui, de exemplu, să se pună accent pe o gamă largă de subiecte, precum matematica,

ştiinţa şi informaţia şi alte tehnologii.

281

Noul mileniu aduce noi cerinţe educaţionale care impun noi metode, altele decât cele folosite

pânǎ acum. O importanţǎ majoră în pregǎtirea elevilor pentru noile cerinţe, o au cele trei forme ale

educaţiei şi anume:

educaţia formală însemnând învăţare sistematică, structurată si gradată cronologic,

realizată in instituţii specializate de către un personal specializat;

educaţia nonformală constând in activităţi educative desfăşurate in afara sistemului

formal de învăţământ de către diferite instituţii educative;

educaţia informală care se referǎ la experienţe de învăţare spontană, cotidiană,

existenţială, desfǎşurate în medii culturale care nu au educaţia ca scop principal.

Criteriul de calitate aplicat educaţiei are un rol foarte important deoarece măsurile propuse

pentru a promova creativitatea şi capacitatea pentru inovare vor fi adaptate fiecǎrei etape din cadrul

învăţării continue.

Focalizată pe unitatea de învăţare, evaluarea ar trebui să asigure evidenţierea progresului

înregistrat de elev în raport cu sine însuşi pe drumul atingerii obiectivelor prevăzute în programă.

Este important să fie evaluată nu numai cantitatea de informaţie de care dispune elevul, ci, mai ales,

ceea ce poate el să facă utilizând ceea ce ştie sau ceea ce intuieşte.

Fiecare activitate de evaluare a rezultatelor şcolare este însoţită de o autoevaluare a procesului

pe care profesorul l-a desfăşurat cu toţi elevii şi cu fiecare elev în parte. Astfel poate fi descris

nivelul de formare a competenţelor pentru fiecare elev şi pot fi stabilite modalităţi prin care se pot

regla, de la o etapă la alta, activităţi de învăţare-formare a elevilor, în mod diferenţiat.

De o importanta deosebita este realizarea unui echilibru dinamic între evaluarea scrisă şi

evaluarea orală; aceasta din urmă, deşi presupune un volum mare de timp pentru aprecierea tuturor

elevilor şi blocaje datorate emoţiei sau timidităţii, prezintă avantaje deosebite, precum: realizarea

interacţiunii elev-profesor; demonstrarea stadiului de formare a unor competenţe prin intervenţia cu

întrebări ajutătoare, demonstrarea comportamentului comunicativ şi de interrelaţionare al elevului

etc;

De asemenea este necesară folosirea cu o mai mare frecvenţă a metodelor de autoevaluare şi

de evaluare prin consultare, în grupuri mici, vizând verificarea modului în care elevii îşi exprimă

liber opinii proprii sau acceptă cu toleranţă opiniile celorlalţi, capacitatea de a-şi susţine şi motiva

propunerile etc.

Managementul clasei este un domeniu de cercetare în ştiinţele educaţiei care studiază atât

perspectivele de abordare ale clasei de elevi cât şi structurile dimensionale ale acesteia, în scopul

282

facilitării intervenţiei cadrului didactic în situaţii de criză micro-educaţională şi a evitării

consecinţelor negative ale acesteia.

Trebuie pus accent pe dimensiunile managementului clasei :

dimensiunea ergonomică – se referă la dispunerea mobilierului, vizibilitatea,

amenajarea sălii de clasă ;

dimensiunea psihologică - se referă la cunoaşterea, respectarea şi exploatarea

particularităţilor individuale ale elevilor ;

dimensiunea sociala – se referă la clasă ca şi grup social ;

dimensiunea operaţională - se referă la instrumentele operaţionale care sunt

recompensele şi pedepsele;

dimensiunea inovatoare – se referă la cunoaşterea practicii educaţionale la un moment

dat, cunoaşterea tendinţelor şi tradiţiilor activităţilor educaţionale vizate, cunoaşterea

orizonturilor de aşteptare ale elevilor;

dimensiunea normativă – se referă la norme,. ansambluri de reguli care reglementează

desfăşurarea unei activităţi educaţionale.

O importanţă deosebită in inovaţia şi creaţia în activitatea didactică o au rolurile manageriale

ale cadrului didactic :de planificare (planifică activităţile cu caracter instructiv - educativ) ;de

organizare (organizează activităţile clasei) ;de comunicare (comunică idei, cunoştinţe, ascultă

efectiv, oferă feedback, stabileşte canalele de comunicare); de conducere (conduce activităţile cu

elevii , desfăşurate în clasa şi în afara ei) ;de coordonare (sincronizează obiectivele individuale cu

cele comune clasei, contribuind la întărirea grupului şi formării echipelor de lucru); de îndrumare

(prin intervenţii punctuale adaptate unor situaţii specifice, recomandări) ;de motivare (prin întăriri

pozitive, prin utilizarea aprecierilor verbale şi non-verbale în sprijinul consolidării

comportamentelor pozitive); de consiliere (de orice tip, în probleme personale sau legate de şcoală);

de control (în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor şi

nivelul de performanţă); de evaluare (măsura în care scopurile şi obiectivele au fost atinse).

Pentru a susţine creativitatea, predarea declarativă, de tip clasic trebuie depăşită şi înlocuită cu

metode care pun accent pe explorare, pe descoperire, pe încurajarea gândirii critice a elevului, pe

participarea activă a acestuia la formarea şi dezvoltarea sa intelectuală.

In viziunea metodologilor moderne, demersul didactic se centrează pe elev şi are in vedere

transformarea acestuia din ―obiect‖ al procesului didactic in‖ subiect activ‖ al propriei deveniri.

283

Modelul de proiectare a activităţii didactice are în vedere trecerea de la centrarea pe conţinut

la centrarea pe activitatea elevului, care presupune deplasarea accentului în activitatea didactică:

Bibliografie: 1. Ionescu M., Radu I.-” Didactica modernă”, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 2001;

2. Alois Gherguţ,- “Management general şi strategic în educaţie”, Ed. Polirom, Iaşi, 2007;

3. I..Cerghit – “Sisteme de instruire alternative”, Aramis, Bucuresti, 2002.

Liceul Teoretic “Tudor Arghezi “

Str. Bucovina, nr.5, Craiova

ÎNVĂŢAREA LIMBII FRANCEZE PRIN MIJLOACE AUDIO-VIZUALE

Prof.dr. PURCĂRESCU OANA-ANGELA

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto

Prof. SLĂMNOIU SORINA

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto

―Limba este un fenomen social. Învăţarea limbii nu se poate face decât prin practici sociale,

comunicând cu ceilalţi. În plus, faţă de manualele şcolare sau alte metode de învăţământ, internetul

este un formidabil rezervor de documente autentice(…) Faţă de biblioteci sau librării, informaţia

on-line este disponibilă permanent. Elevul este liber să şi-o însuşească în ritmul său, în funcţie de

interesele proprii, de modalităţile care-i convin: elevii care preferă gramatica vor găsi explicaţii şi

exerciţii, cei care nu învaţă decat ascultând muzică vor petrece ore întregi cântând şi citind cuvintele

Dalidei.‖( Fabrice Darrigrand)

Principalele mijloace de învăţământ utilizate în învăţarea limbii franceze

Ele contribuie la crearea situaţiilor de învăţare, la favorizarea unei învăţări rapide, conştiente,

accesibile, sistematice şi temeinice. Mijloacele de învăţământ se folosesc diferenţiat în funcţie de

categoria de vârstă, de nivelul intelectual al celor care învaţă, de specificul disciplinelor, de

scopurile şi obiectivele urmărite. După natura şi funcţionalitatea lor, distingem mai multe categorii

de mijloace de învăţământ.

Mijloacele de învăţământ reale:

- mijloace naturale – obiecte, reviste, ziare, pliante, caiete didactice pentru exerciţii etc.

Mijloacele de substituţie sunt modele intelectuale, grafice, schematice:

- mijloace obiectuale

- mijloace iconice (figurative): fotografii, desene didactice, scheme, planşe, hărţi, panouri etc.

284

Mijloace ideative – conceptele, raţionamentele, teoriile. Ele devin suporturi mintale de

cooperare pentru însuşirea altor cunoştinţe. Învăţarea interdisciplinară obligă la deplasarea

învăţării în planuri diferite de cunoaştere. Teoriile dintr-un domeniu devin elemente de sprijin

pentru teorii din alte domenii. Transferurile cognitive fac posibile colaborările

interdisciplinare.

Mijloace acţionale:

- modele experimentale, de organizare a experienţelor;

- modele de concepere şi realizare a lucrărilor, atelier, de proiectare;

- modele informatice - calculatoarele

Conceperea şi calitatea realizării lor contribuie la însuşirea cunoştinţelor, formarea

priceperilor şi deprinderilor şi, mai cu seamă, la formarea atitudinilor de cunoaştere.

Condiţii:

- să se selecteze modelele de acţiune în concordanţă cu specificul disciplinelor, vârsta şi

nivelul de pregătire al elevilor;

- să fie relevante pentru fenomenele studiate;

- să se asigure învăţarea dirijată;

- să se formeze şi să se consolideze atitudini pozitive de cunoaştere.

Mijloacele „Gutenberg” – cărţile, cursurile, îndrumătoarele, culegerile de texte,

categoriile de exerciţii, revistele de specialitate.

Se recomandă pentru:

- formarea deprinderilor de lectură, de studiu individual;

- formarea sentimentului de respect faţă de cărţi;

- formarea deprinderilor de folosire a sistemului biblioteconomic, pentru o recepţie rapidă,

eficientă actuală a informaţiilor.

Mijloacele informatice: calculatoarele

Mijloacele informatice sunt absolut necesare învăţământului.

Sunt folosite pentru:

- instruirea asistată de calculator necesară pentru însuşirea cunoştinţelor, formarea priceperilor şi

deprinderilor;

- exersarea asistată de calculator: pentru fixarea cunoştinţelor;

- verificarea asistată de calculator; se realizează cu ajutorul programelor pentru testarea

nivelului de învăţare şi pentru evaluarea răspunsurilor pe baza algoritmilor.

285

Calculatorul, cu toate avantajele incontestabile, rămâne un mijloc de învăţământ integrat

sistemului uman de învăţare, rămâne un auxiliar preţios.

Mijloace de evaluare:

- modele de evaluare orală – chestionarea individuală şi de grup;

- modele de evaluare scrisă – lucrări de control, teste de cunoştinţe;

- modele de evaluare practică – de apreciere şi notare a obiectelor sau a activităţilor desfăşurate;

- modele de evaluare informatizată – cu ajutorul calculatorului.

Mijloace tehnice audiovizuale:

- auditive: discuri, benzi, imprimări radio, casete, compact-discuri;

- vizuale: folii transparente, diapozitive, diafilme;

- audiovizuale: file şi montaje de televiziune şi prin satelit, videocasete.

Mijloacele auditive se realizează cu pick-up, magnetofon, emiţător radio, radio-casetofon,

casetofon, CD-player, mp3.

Mijloacele vizuale se realizează prin proiecţii fixe.

Mijloacele audiovizuale se realizează prin proiecţiile cinematografice şi prin emisiunile de

televiziune.

De ani buni, didactica predării limbii franceze s-a schimbat, rolul profesorului este în

transformare, cel al elevului se schimbă în mod egal. Elevii actuali nu vor să mai facă eforturi

pentru a obţine informaţii, ei doresc răspunsuri imediate şi scurte, sunt obişnuiţi să petreacă mult

timp în faţa ecranului. Profesorul la rândul lui utilizează internetul pentru a căuta informaţii, pentru

a-şi pregăti cursurile sau pentru a-şi stimula elevii să lucreze. Termenul TIC desemnează ansamblul

instrumentelor folosite pentru a produce, organiza, tria, schimba şi consulta informaţii sau

documente numerice în scopul predării şi învăţării.

Calculatorul nu va înlocui niciodată total acţiunea profesorului, dar a ignora rolul şi

importanţa lui înseamnă a te opune firescului. Este evidentă necesitatea accesului la informaţii, este

evidentă necesitatea utilizării calculatorului în toate şcolile, măcar pentru a asigura şansele egale în

educaţie. Posibilităţile de informare, prelucrare şi stocare pe care le oferă calculatorul, constituie

oportunităţi de ameliorare a actului didactic.

Conceptul de E-learning vizează un sistem organizat de formare, incluzând toate

componentele unui demers didactic şi anume: conţinuturi, metodică, interacţiune, suport, evaluare.

„Locaţia‖ unde se produce acest proces de învăţare este aşa numita „clasă virtuală‖. Lecţia on-line

acoperă acelaşi conţinut şi pune aceleaşi probleme ca şi o lecţie care se desfăşoară în sala de clasă

286

tradiţională. Marele avantaj este că o astfel de lecţie poate fi accesată oricând şi de oriunde.

Calculatorul devine astfel un prieten de nădejde, iar momentul didactic rămâne permanent deschis.

Ca profesor de limba franceză, folosesc frecvent site-uri de resurse, de o bogăţie şi varietate

întotdeauna uimitoare, oferind activităţi audio-video, exerciţii de gramatică / fonetice /lexicale,

biblioteci digitale, resursele de cultură şi civilizaţie, dictionare şi enciclopedii on-line. Este vorba

despre câteva site-uri de referinţă pentru utilizarea noilor tehnologii în predarea limbii franceze:

Site-ul Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei http://www.francophonie.org, care

organizează acţiuni în domeniul politicii internaţionale şi al cooperării.

http://educnet.education.fr/, un site guvernamental al direcţiei TIC pentru educaţie, un

departament al ministerului francez al Educatiei nationale, al Invăţămantului şi Cercetării.

http://cavilamenligne.com/, un site de resurse pentru profesorii de FLE, propune metode

inovante, fişe pedagogice şi sugestii de activităţi pentru integrarea mijloacelor multimedia în orele

de limbi străine.

Site-ul http://www.tv5.org/ propune o abordare interculturală a limbii franceze prin

numeroase activităţi audio-video nu numai referitoare la limba şi cultura franceză, ci şi la culturile

altor ţări. Acest site propune şi aşa numitele «dosare pedagogice», reînnoite săptămânal ( vizionarea

unei ştiri de aproximativ 30 de secunde, însoţită de exerciţii on-line, dar şi de o fişă în format pdf

pentru activităţile la clasă).

http://www.france-synergies.org/ este un portal educativ gratuit pus la dispoziţia

profesorilor şi elevilor de Ambasada Franţei în Statele Unite, ale cărui obiective vizează valorizarea

şi dezvoltarea relaţiilor educative şi culturale cu Franţa, promovarea celor mai bune practici

pedagogice şi introducerea suporturilor inovante pentru învăţarea limbii franceze

http://www.lepointdufle.net/ care constituie poate cea mai bogată culegere de material

educaţional pentru didactica FLE.

Exerciţii de audiţie. Pentru o astfel de activitate, computerul înlocuieşte casetofonul. Adesea

aceste activităţi sunt combinate cu altele cum ar fi exerciţiile cu variante multiple de răspuns menite

să verifice dacă elevul/studentul a înţeles conţinutul enunţurilor.

Noile tehnologii transformă radical modul de comunicare, simplifică şi îmbunătăţesc relaţiile

dintre oameni. Întreaga planetă devine o „familie‖ în care toţi ne putem întâlni virtual. Apar

comunităţi de idei, de creaţie, de muncă fără ca distanţele să mai fie un obstacol. Globalizarea

solicită un om deschis spre comunicare, pentru că ea, comunicarea, are un rol esenţial şi

fundamental în progresul omenirii. Modernizarea învăţământului se poate înfăptui în interesul

287

elevului – viitor cetăţean european – prin deschiderea dascălilor spre nou, fiind mereu şi firesc în

mijlocul provocărilor, fiind oameni ai timpului în care trăim.

În concluzie am putea spune că predarea limbii franceze prin intermediul calculatorului şi a

mijloacelor audio-vizuale este o metodă benefică atât elevului/studentului, deoarece îi

stimulează creativitatea, spiritul de observaţie, gândirea alternative, cât şi profesorului, deoarece

ea joacă un rol esenţial în eficienţa şi atractivitatea orelor de curs.

Bibliografie: 1. Ehsani, Fazard; Knoldt, Eva, „Speech technology in computer-aided language learning: Strenghts and

limitations of a new CALL paradigm”, July 1998.

2. Pârvu, Elena, „Computerul, mijloc de predare şi învăţare a limbilor moderne” în „Multimédia et

enseignement des langues étrangères”, AUC, Editura Universitaria, Craiova, 1998, pagina 23.

3. Stepp-Greany, Jonita, „Students’ perceptions on language learning in a technological environment:

Implications for the new millenium”, January 2002.

CUM PUTEM UTILIZA TIC LA ORELE DE LIMBA FRANCEZA

Prof. Viorica Rugina

Liceul Teoretic « Tudor Arghezi », Craiova

Europa îşi doreşte să promoveze valorile umaniste şi progresiste şi să garanteze că fiinţa umană

este stăpânul şi nu victima schimbărilor majore care au loc la nivel global. Europenii se mândresc

cu patrimoniul bogat de valori, printre care se numără drepturile omului, solidaritatea socială,

libertatea întreprinderii, distribuirea echitabilă a roadelor creşterii economice, dreptul la un mediu

protejat, respectarea diversităţii culturale, lingvistice şi religioase şi o sinteză armonioasă a tradiţiei

şi a progresului.

În lumea modernă, diversitatea în sens larg, indiferent dacă este de natură culturală sau lingvistică

poate fi pusă pe seama a doi factori esenţiali: intensificarea migraţiei şi noile tehnologii de

informare şi comunicare

Profesorii sunt fascinaţi din ce în ce mai mult de internet graţie numeroaselor posibilităţi de

expoatare pedagogică pe care acesta le oferă: pregătirea cursurilor, utilizarea internetului la orele

de limbi moderne, auto-invatarea, un suport autentic actualizat sau proiecte scolare internationale.

De exemplu, e-twinning este un program pentru profesori şi elevi. Pentru profesori, el facilitează

accesul la un mediu virtual de colaborare şi de schimb de experienţă, la parteneriate cu alţi

profesori şi la activităţi de formare profesională, alături de colegi din ţările europene.

288

Prin participarea la proiecte de e-twinning (înfrăţire online între şcoli), elevii au posibilitatea să

comunice cu alţi elevi din ţările participante, să afle elemente de specific cultural sau de specific al

educaţiei în ţările partenere, să înveţe utilizând noile tehnologii şi să îşi perfecţioneze competenţele

de comunicare în limbi străine .

Elevii mei au apreciat activitațile desfășurate in cadrul proiectelor pe care le-am coordonat: Omnes

romani cives sumus, De la culture en boite(s) , Correspondance électronique, Ouvre-moi ta porte,

Avec le français on a des amis partout, Jeunes européens, decouvrons-nous !.

Dar utilizarea internetului la orele de limbi modene constituie un avantaj numai în măsura în care

el contribuie la dezvoltarea competenţelor de comunicare ale elevilor. A utiliza internetul nu

înseamnă că fiecare elev citeşte ceea ce e scris pe ecran, stand cuminte în colţul său. Pentru a

rentabiliza folosirea acestui instrument în activitatea didactică trebuie să trezim în rândul elevilor

―dorinţa de a învăta‖ şi aceasta se poate face respectând cateva reguli specifice acestui tip de

activitate.

In lucrarea de faţă imi propun să arat cum am utilizat internetul intr-o abordare interculturală la

clasa a XI-a , la o lectie de tipul ―Lire une image‖. (―Sunetul marii‖, de Sabin Balasa).

Orice operă picturală poate fi subiectul unei ore de limbi moderne Descoperirea unui tablou

deschide poarta caracterizării, emoţiei şi interpretării care se pot exprima în limba maternă şi în

egală măsură intr-o limbă straină. Nu trebuie să aşteptăm ca elevii noştri să aibă un anumit nivel

lingvistic pentru a i sensibiliza cu pictura. Alegând un astfel de tip de lecţie evităm monotonia ,

surprindem prin suportul metodic şi putem atinge obiective variate , de la cele mai simple la cele

mai complexe. De fapt, astfel de lecţii sunt pregătite încetul cu încetul de interpretarea imaginilor

pe care le intâlnim la toate unităţile didactice.

Căutarea pe internet a fost integrată într-un ansamblu de activităţi de învăţare pe parcursul a

două ore. Am stabilit competenţele generale si derivate si demersul didactic specific acestui tip

de lecţie.

In prima oră elevii împărţiţi pe grupe au avut sarcini de lucru diferite. Am stabilit cu precizie

gradul de participare al fiecarui elev, folosind o pedagogie diferenţiată, iar activităţile propuse au

necesitat o interacţiune permanentă între elevi. Am limitat timpul de căutare a informaţiei si am

dat sarcini precise de lucru. In situaţia în care nu suntem atenţi la acest principiu elevul se poate

rătăci in multitudinea informaţiilor pe care le găseste şi nu mai poate face selecţia informaţiilor.

Grupa 1 a strâns date despre biografia pictorului şi a făcut o prezentare scurtă în limba franceză.

Grupa 2 a prezentat lucrarile pictorului şi a tradus in limba franceză titlurile tablourilor. Aceste

289

activităţi diferenţiate au necesitat o interacţiune între interlocutori în faza traducerii textelor pe

care le-au creat.

In momentul următor am propus elevilor să observe cu atenţie tabloul ―Sunetul mării‖ şi să

răspundă la intrebările de pe fişa de lucru. ( Descrieţi decorul ! Ce obiecte observaţi? Câte planuri

distingeţi? Este un tablou static/dinamic? Tonurile utilizate sunt reci/calde? Care e culoarea

dominantă? Ce vă sugerează această culoare?, La ce va face sa va gânditi această imagine?

Inchipuiti-vă că intraţi în tablou. Ce senzatii aveti ? Imaginati-vă zgomote, mirosuri, gusturi.

Imaginati-vă povestea acestei cochilii, etc). Pentru acasa , elevii au avut ca tema sa redacteze o

scurta interpretare a tabloului.

Pentru a doua oră, am prevăzut introducerea unui efect surpriză. Dupa ce am ascultat cateva

interpretari , am reluat cercetarea pe internet. Am modificat compozitia grupelor pentru a stabili

alte raporturi intre elevi. In prima etapă a lecţiei, am propus elevilor să dea un alt titlu acestui

tablou. Din variantele propuse am ales ―Cântecul mării‖. Le-am cerut apoi să facă o căutare pe

www.google.fr folosind « Le chant de la mer ». Astfel au gasit

situl :http://chantsongs.centerblog.net/197298-LE-CHANT-DE-LA-MER

Au descoperit poezia « Le chant de la mer » a lui Bernard PICHARDIE. Am citit-poezia, am

explicat lexicul, apoi am încercat cu elevii traducerea poeziei.

Traducerea în limba română a reuşit să redea aceeaşi muzicalitate a textului original. Iată textul

în franceză şi varianta în limba română.

LE CHANT DE LA MER CANTECUL MARII

Le chant de la mer Cântecul mării

Résonne dans les airs Răsună în cor

Le chant de la mer Cântecul mării

Est un bruit éphémère E vuiet trecător

Sur le sable émouvant Pe nisip nemişcat

De tendre lassitude De puternic dezgust

Se dépose le carcan Te-ntinzi descătuşat

De cette vie trop rude De-al vietii greu curs

290

Mais tu vis Dar traiesti

Mais tu pleures Insă plângi

Mais tu cries De frică

Sur tes peurs Tu strigi

Si le chant de la mer Si dacă al mării cânt

S‘échappe en douces plaintes Se scapă-n dulci suspine

Tu gémis et tu perds Tu suferi renunţând

Des accalmies défuntes La acalmii depline

Une écume orpheline O spumă orfelină

Délasse tes efforts Pe corpu-ţi odihneşte

Sur le cœur-brillantine Ca suflul parfumat

D‘un enfant qui s‘endort Când pruncul aţipeşte

Au creux de cette vague Pe varfuri de val

Somnolant devant toi Dormind in faţa ta

Sur d‘étranges zigzags In jucaus zigzag

Tu découvres la joie Descoperi bucuria

Et tu vis Si trăieşti

Et tu cours Si alergi

Et tu cries Si iubire

Vers l‘amour Culegi

Si le chant de la mer Si dacă-al mării cânt

Te chavire en fanfare Vasul îți răstoarnă

Tu souris et tu serres Tu zâmbeşti străbătând

Les embruns sous le phare Stropi de apă sub ramă

Les lumières étincellent Lumini scânteiază

Sur ton regard heureux In privirea-ţi ferice

291

Échoué près de celle Eşuat langă cea care

Qui allume ton feu Iubirea-ţi aduce

Le chant de la mer Cântecul mării

Résonne dans ta tête In minte-ţi rasună

Le chant de la mer Cântecul mării

Te laisse des paillettes Iţi pune cunună

În ultima parte a lecţiei, am propus elevilor o altă căutare pe internet folosind : Bernard

PICHARDIE- Le chant de la mer si am ales: http://chansonnade.centerblog.net/

Aici elevii au găsit o pagină completă: pictură- poezie –muzică. Pictura la care situl face trimitere

este tabloul lui Sabin Balasa « Sunetul mării » pe care elevii tocmai l-au interpretat. Elevii au

descoprit apoi o melodie superbă, compusă de romanca Ariane ROBRESCO. Se poate asculta

melodia pe macheta http://chantsongs.centerblog.net/rub-ROBRESCO.html

Abordarea interculturală la orele de limbi moderne presupune inţelegerea, aprecierea şi punerea

in valoare a culturii proprii la care se adaugă respectul bazat pe o informare autentică şi trezirea

curiozitaţii faţă de cultura celuilalt.

Am întrebat elevii dacă au apreciat lectiile pe care le-am realizat şi am concluzionat că am

transformat activitatea de invăţare cu internetul, într-o plăcere.

Munca cu internetul şi in general cu documentele autentice actuale permite profesorilor să

continue să înveţe odată cu elevii şi să rămână motivaţi în a exersa meseria lor.

In plus folosirea internetului in orele de limbi modene poate antrena cele patru competenţe:

citire –scriere -ascultare-vorbire. Un demers didactic adecvat face lectia antrenantă, dezvoltă

curiozitatea si interesul pentru invătare.

292

IMPLEMENTAREA CREATIVITĂŢII ŞI A INOVAŢIEI

ÎN PROCESUL INSTRUCTIV- EDUCATIV

Prof. ALINA ŞERBAN

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova

Transformările survenite în societatea contemporană, progresul tehnic şi informatic al

ultimilor ani, au impus sincronizarea acestor metode tradiţionale şi moderne cu cerinţele procesului

instructiv-educativ. Se vorbeşte foarte mult despre metodele moderne de predare-învăţare şi

adaptarea acestora la procesul instructiv-educativ, despre menirea acestora de a dezvolta gândirea

critică a elevilor, dar să nu uităm faptul că aceste inovaţii nu puteau fi realizate fără alternarea

metodelor tradiţionale.

Alături de metodologia didactică, mijloacele de învăţământ reprezintă o subdiviziune a

tehnologiei instruirii şi autoinstruirii – un proces complex, care vizează toate etapele procesului de

învăţământ, urmărind legăturile stabilite între acestea: proiectare, realizare, (auto)evaluare,

(auto)reglare. Mijloacele de învăţământ se dovedesc a fi utile în măsura în care sunt integrate

organic în contextul lecţiilor şi li se imprimă o finalitate pedagogică. Eficienţa utilizării mijloacelor

de învăţământ tine de inspiraţia si experienţa didactică a profesorului în a alege şi a şi sprijini

discursul pe un suport tehnic.

Profesorul, indiferent de specialitatea sa, trebuie să depună eforturi susţinute pentru a

forma şi dezvolta comportamente creative la elevii cu care lucrează. El are la îndemână o gamă

largă de modalităţi şi de mijloace concrete pentru stimularea şi dezvoltarea creativităţii elevilor săi.

(A. Stoica, 1983).

Profesorul creativ asigură climatul favorabil pentru exprimarea ideilor proprii, creează

oportunităţi pentru autoînvăţare, încurajează gândirea divergentă. El îi stimulează pe copii să caute

noi conexiuni între fenomene, să imagineze noi soluţii pentru probleme care se pot rezolva în

manieră, să asocieze imagini şi idei, să formuleze ipoteze îndrăzneţe, neuzuale şi să dezvolte ideile

altora. Un dascăl creativ stăpâneşte arta de a pune întrebări, are o inteligenţă lingvistică specială,,

competenţe de comunicare, este empatic, prietenos, neobosit, disponibil să-i ajute şi să-i asculte pe

copii.

Tehnicile de învăţare creativă ar trebui să constituie o componentă de bază în formarea

cadrelor didactice iar atitudinile creative o componentă a personalităţii lor care trebuie depistată şi

susţinută permanent.

293

Pentru a avea elevi creativi trebuie să ne străduim noi înşine să evităm rutina, să fim

creativi ,să producem ,,noul”, în toate domeniile vieţii noastre, fiind cunoscut rolul de formator pe

care îl are cadrul didactic în mediul său social. Putem şi trebuie să facem mai mult în acest

domeniu, fiind conştienţi că şcoala trebuie să trezească noul din fiecare individ.

Pentru a eficientiza procesul instructiv-educativ, pentru a dezvolta creativitatea elevilor,

capacitatea acestora de a comunica, imaginaţia, profesorul trebuie să utilizeze în procesul didactic

desfăşurat la clasa numeroase metode interactive. El are menirea de a se adapta nivelului de

cunoştinţe al elevilor, cerinţelor acestora.

Am constatat că, metodele activ-participative au determinat eficientizarea procesului

instructiv–educativ printr-o creştere a calităţii învăţării, elevii reuşind să înregistreze rezultate mai

bune la învăţătură. Acestea au ajutat la formarea anumitor competenţe şi au contribuit la dezvoltarea

proceselor psihice ale copiilor.

Iată câteva metode interactive de predare-învăţare utilizate de către mine orele de Limba şi

literatura română, care au contribuit la eficientizarea procesului instructiv educativ.

Prelegerea – o perspectivă modernă

Prelegerea este fără îndoială cea mai frecventă alegere într-o abordare didactica tradiţională. În

acest sens este tipică imaginea profesorului la catedră (sau la tablă) care vorbeşte elevilor care stau

cuminţi în bancă şi ascultă sau scriu după dictare. Această abordare este foarte puţin eficientă pentru

învăţare.

Prelegerea poate fi recondiţionată însă şi introdusă într-un demers didactic modern, centrat pe

achiziţiile elevului. Din această perspectivă, dascălul trebuie să se preocupe de:

● Stimularea interesului elevilor prin:

- intrarea în prelegere prin intermediul unei poante, poveşti, imagini captivante şi în deplină relaţie

cu ceea ce urmează să fie predat prin intermediul prelegerii;

- prezentarea unei probleme/unui studiu de caz pe care se focalizează prezentarea;

- lansarea unei întrebări incitante (astfel încât elevii să fie atenţi la prelegere pentru a afla

răspunsul).

● Aprofundarea înţelegerii elevilor prin:

- folosirea de exemple şi analogii pe parcursul prezentării (pe cât posibil cu trimiteri la viaţa reală);

- dublarea verbalului cu alte coduri – oferirea de imagini, grafice şi alte materiale ilustrative;

- folosirea limbajului corporal.

● Implicarea elevilor pe parcursul prelegerii prin întreruperea prelegerii:

294

- pentru a incita elevii la a oferi exemple, analogii, experienţe personale;

- pentru a da răspunsuri la diferite întrebări;

- pentru a efectua o sarcină scurtă care clarifică diverse poziţii enunţate.

● Evitarea unui punct final la final!

● Încheierea prelegerii prin intermediul unei probleme/aplicaţii care urmează să fie rezolvate de

elevi

● Solicitarea elevilor pentru a rezuma cele prezentate sau pentru a concluziona.

Brainstorming

Brainstorming-ul (sau asaltul de idei) reprezintă formularea a cât mai multor idei – oricât de

fanteziste ar putea părea acestea – ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul cantitatea

generează calitatea. Conform acestui principiu, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este

necesară o productivitate creativă cât mai mare.

O asemenea activitate presupune o serie de avantaje:

- implicarea activă a tuturor participanţilor;

- dezvoltarea capacităţii de a trăi anumite situaţii,de a le analiza,de a lua decizii privind

alegerea soluţiei optime;

- exprimarea personalităţii;

- eliberarea de prejudecăţi;

- exersarea creativităţii şi a unor atitudini deschise la nivelul grupului;

- dezvoltarea relaţiilor interpersonale, prin valorizarea ideilor fiecăruia (şi, în consecinţă, prin

înţelegerea calităţilor celor din jur);

- realizarea unei ambianţe pline de prospeţime şi de emulaţie.

Pentru derularea optimă a unui brainstorming se pot parcurge următoarele etape:

- Alegerea temei şi a sarcinii de lucru

- Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid, în fraze scurte şi concrete, fără cenzură, a

tuturor ideilor – chiar neobişnuite, absurde, fanteziste, aşa cum vin ele în minte legate de rezolvarea

unei situaţii-problemă conturate. Se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi, se pot

prelua, completa sau transforma ideile din grup, dar, sub nici un motiv, nu se vor admite referiri

critice. Nimeni nu are voie să facă observaţii negative.

- Înregistrarea tuturor ideilor în scris (pe tablă, flipchart)

- Anunţarea unei pauze pentru aşezarea ideilor (de la 15 minute până la o zi)

295

- Reluarea ideilor emise pe rând şi gruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte cheie, imagini

care reprezintă diferite criterii etc.

- Analiza critică, evaluarea, argumentarea, contraargumentarea ideilor emise anterior, la

nivelul clasei sau al unor grupuri mai mici

- Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluţii fezabile pentru problema

supusă atenţiei. În această etapă se discuta liber, spontan, riscurile şi contradicţiile care apar.

- Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte, propoziţii, colaje,

imagini, desene, cântece, joc de rol etc.

Jurnalul cu dublă intrare

„Jurnalul cu dublă intrare― este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură strânsă

între text şi propria lor curiozitate şi experienţă. Acest jurnal este deosebit de util în situaţii în care

elevii au de citit texte mai lungi, în afara clasei.

Pentru a face un asemenea jurnal, elevii trebuie să împartă o pagină în două, trăgând pe

mijloc o linie verticală. În partea stângă li se va cere să noteze un pasaj sau o imagine din text care

i-a impresionat în mod deosebit pentru că le-a amintit de o experienţă personală, pentru că i-a

surprins, pentru că nu sunt de acord cu autorul, sau pentru că o consideră relevantă pentru stilul sau

tehnica autorului. În partea dreaptă li se va cere să comenteze acel pasaj: de ce l-au notat? La ce i-a

făcut să se gândească? Ce întrebare au în legătură cu acel fragment? Ce i-a făcut să-l noteze? La ce

i-a făcut să se gândească? De ce i-a intrigat? Pe măsură ce citesc, elevii se opresc din lectură şi

notează în jurnal. Unii profesori cer un număr minim de fragmente comentate, în funcţie de

dimensiunile textului.

După ce elevii au realizat lectura textului, jurnalul poate fi util în faza de reflecţie, dacă

profesorul revine la text, cerându-le elevilor să spună ce comentarii au făcut în legătură cu pasaje

diverse. Şi profesorul ar trebui să fi făcut comentarii, pentru a atrage atenţia asupra unor părţi din

text pe care ţine neapărat să le discute cu elevii.

Concluzie: Rolul profesorului în sistemul educaţional actual este acela de a se adapta

cerințelor educaționale actuale, centrate pe metode noi, interactive, de predare-învăţare, menite să

ducă la eficientizarea procesului instructiv-educativ, la dezvoltarea creativităţii, a imaginaţiei

elevilor.

Bibliografie: *** Pedagogie – Marin Stoica, Ed. Ghe. Cârţu Alexandru, Bucureşti, 1997.

*** Pedagogie – Formarea continuă a cadrelor didactice – Ed. Omiscop, Craiova, 1998.

*** Simona Mădălina Tănase – „De la tradiţional la modern în studiul limbii şi literaturii române”-

Simona Mădălina Tănase , Ed. Rovimed Publishers, Bacău, 2012

296

***Limba şi literatura română- Didactica specialităţii – Gabriela Cojocăreanu , Alina Vâlceanu, Arves,

Craiova, 2011

*** Ghid de Evaluare şi examinare, SNEE, Editura Prognosis, Bucureşti, 2001.

*** Ghid de Evaluare Limba şi Literatura Română, SNEE, coord. Mihail Stan, Editura Aramis,

Bucureşti, 2001.

Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 2006.

*** Ghid metodologic Aria curriculară Limbă şi comunicare, CNC, Bucureşti, 2002.

***Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, coord. Elena Joiţa, Editura Arves, Craiova, 2003.

***Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, EDP, Bucureşti, 2000, p. 173.

***Cerghit, Ioan, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii, Editura

Aramis, Bucureşti, 2002.

***Constantin Cucoş, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1996

***Chereja Florica, ,,Dezvoltarea gândirii critice în învăţământul gimnazial”,Ed. Humanitas

Educaţional, Bucureşti 200

***Aurel Clinciu - „Creativitatea – Pregătirea psihologică , pedagogică şi metodică a profesorului”, Ed.

Universităţii Transilvania, Braşov, 2001.

***Ana Stoica - ,,Creativitatea elevilor-Posibilităţi de cunoaştere şi educare”, E.D.P.,Bucureşti, 1983.

***Nicolae Constantin Matei -“Educarea capacităţii în procesul de învăţare”, E.D.P, Bucureşti, 1982.

EXEMPLE DE BUNÃ PRACTICÃ DIN DOMENIUL EDUCAŢIONAL

Prof. SIMA NICOLETA

Școala Gimnaziala,,Ion Țuculescu’’ si

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto, Craiova

Creativitate şi inovaţie în procesul instructiv-educativ (exemple de bună practică).

,,Creativitatea nu înseamnă să găseşti un lucru, ci să faci ceva din el după ce l-ai găsit.‖James

Russell Lowell,,

Creativitatea este un proces de învăţare aparte, la care elevul şi profesorul sunt una şi aceeaşi

persoană.‖Arthur Koestler,,

Imaginaţia este primul pas în procesul creativ.‖ Herbert Harris,,

Creativitatea este o formă superioară a activităţii umane, fiind un fenomen extrem de complex cu

numeroase aspecte, faţade sau dimensiuni. Unii autori definesc creativitatea ca fiind aptitudinea sau

capacitatea de a produce ceva nou şi de valoare. Pentru alţii creativitatea nu este aptitudine sau

capacitate, ci un proces , prin care se realizează produsul. Sunt unii autori pentru care reativitatea

este orice rezolvare de probleme noi. Pentru alţii, pentru tot mai mulţi, creativitatea implică

realizarea unui produs nou şi de valoare pentru societate. Într-un sens mai larg, creativitatea se

referă şi la găsirea de soluţii, idei, probleme metode care nu sunt noi pentru societate, dar la care s-

a ajuns pe o cale independentă. Produsul este nou numai pentru copil. De exemplu rezolvarea unei

probleme la Domeniul Biologie se consideră că este creatoare dacă se realizează pe o cale

297

independentă, chiar dacă modul de rezolvare nu este nou pentru ştiinţă . Se presupune că rezolvarea

de probleme este creativă ȋ n măsura ȋ n care satisface una sau mai multe din următoarele criterii:

1.Produsul gândirii prezintă noutate şi valoare

2.Gândirea este neconvenţională, ȋ n sensul că cere modificarea sau respingerea ideilor acceptate

anterior cât şi moderne. Doar măiestria profesorului poate transforma orice metodă folosită ȋ ntr-un

moment deosebit, ȋ ncărcat emoţional, ȋ n aşa fel ȋ ncât să-l determine pe elev să ȋ şi folosească

gândirea şi creativitatea pentru a descoperi informaţii şi lucruri noi.

De exemplu o metodă creativa folosită ȋ n şcoala este problematizarea.

Specificul problematizării constă în faptul că profesorul nu comunică cunoştinţe gata elaborate ci îi

pune pe elevi în situaţia de căutare,de descoperire, propunându-le spre rezolvare situaţii-problemă

autentice.

Un alt exemplu pentru a stimula creativitatea este metoda pălăriilor gânditoare.Astfel,elevii ȋ nvaţă

:să comunice ce simt fără reţinere; să comunice liber gândurile, dar din perspectiva semnificaţiei

culorii; să -si exteriorizeze emoţiile, sentimentele; să evite greşelile; să ia decizii.

O altă metodă creativa utilizata la orele de biologie, este metoda predării/învăţării reciproce ; elevii

trăiesc bucuria de a fi ei înşişi profesori şi de a explica colegilor rezolvarea unei probleme. Scopul

metodei este de a asigura cooperarea în înţelegere a lecţiilor şi îi implică pe elevi în propria lor

educaţie.

Consider că unele procupări care la prima vedere par a fi obişnuite, creativitatea depistată şi

cultivată la elev poate deveni mai târziu un mare bun în folosul lui.Atât acţiunile cât şi raportările

preferenţiale ale copiilor nu au desigur numai direcţii artistice, ci mii şi mii de alte direcţii. La fel şi

creativitatea pe care ele o provoacă.

Din unele cercetări existente privind influenţa familiei, rezultă că dezvoltarea

personalităţii creatoare este favorizată de o afecţiune moderată a părinţilor faţă de copii, combinată

cu încurajarea independenţei lor intelectuale şi cu crearea de ocazii care să favorizeze dezvoltarea

intereselor şi aptitudinilor pentru diferite domenii de activitate.Fie că este vorba de familie sau de

mediul educaţional, printre condiţiile care facilitează dezvoltarea conduitei creatoare se pot

enumera: limitarea constrângerii şi a factorilor care produc frustrare,ȋ ncurajarea comunicării, a

acceptării unui risc rezonabil.

În şcoală sunt unele condiţii şi situaţii specifice care pot duce la dezvoltarea spiritului investigativ, a

gândirii divergente, a atitudinii creative. Astfel de condiţii şi situaţii pot fi : încurajarea elevilor să

298

pună întrebări, să fie active prin operare cu idei şi obiecte, să discute şi să dezbată, să facă critici

constructive, să folosească tehnici noi.

Apariţia unei idei noi, creatoare nu este un proces simplu şi facil. Ea trebuie să învingă numeroase

bariere înainte de a fi realizată în practică.

În concluzie toate activităţile desfăşurate de elevi în şcoală conduc spre stimularea şi educarea

creativităţii lor, acest lucru nu ar fi posibil fără o bună pregătire a profesorului.

După A.Haven „oamenii ar fi mult mai creativi dacă li s-ar explica în ce constă , de fapt, noţiunea

de creativitate‖.

Bibliografie 1.Clegg Brian, Birch Paul, Creativitatea, Editura Polirom, Iaşi, 2003

2.Roşca Al., Zorgo B., Aptitudinile, Editura Ştiinţifică,Bucuresti1972

3.Roşca Alexandru, Creativitatea generală şi specifică, Editura Academiei Republicii Socialiste România,

Bucureşti, 1981

METODE FOLOSITE PENTRU ANTRENAREA CREATIVITĂŢII

Prof. GABRIELA TRUŢĂ

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova

Prof. IONELA SMARANDACHE

Şcoala Gimnazială “Ioan Grecescu” Brădeşti

Metodele de antrenare a creativităţii sunt sisteme de reguli şi procedee orientate spre

atingerea unuia din urmatoarele scopuri:

- cercetarea creativităţii;

- stimularea creativităţii;

- rezolvarea creativă a problemelor;

- formularea creativă a problemelor;

- antrenament creativ.

Metodele nu pot fi delimitate strict funcţie de scopuri, deşi ele au o anumită specificitate. De

regulă, aceste metode sunt polivalente: una şi aceaşi metodă satisface mai toate aceste scopuri, în

grade diferite.

Analogia şi extrapolarea

Analogia reprezintă o tehnică specială, presupusă, un transfer de însuşiri de la un obiect la altul.

Ea joacă un rol de bază în creaţia ştiinţifică şi tehnică, conducând sub aspect practic, la tehnica

299

extrapolării. Marele as al analogiei şi extrapolării a fost Leonardo da Vinci, inventatorul planorului

şi al deltaplanului, prin analogie cu soluţiile naturale materializate de sistemele de zbor ale

păsărilor.

Inversia

Inversia constă în abordarea inversă a problemei, mijloc principal de eliminare a inerţiei

psihologice, a desprinderii de concepţiile şi părerile precedente asupra acesteia.

Tehnica inversiei presupune folosirea întrebărilor de tipul: Care sunt elementele contrare? De ce

nu s-ar înlocui pozitivul cu negativul? De ce de jos în sus şi nu de sus în jos? De ce orizontal şi nu

vertical? De ce de la general la particular şi nu invers?

Empatia

În inventică, empatia, consta în substituirea inventatorului/creatorului cu obiectul creaţiei şi

analizarea temei şi a posibilităţilor de rezolvare din acest nou punct de vedere.

Combinarea

Majoritatea ideilor noi apar prin combinare, în aşa măsură încât sinteza este, în general,

considerată ca însăşi esenţa creativităţii. Această tehnică de creaţie presupune a găsi răspunsul la

întrebări de tipul: Ce idei s-ar putea combina? Ce mişcări s-ar putea combina?

Modificarea – ameliorarea – dezvoltarea

În majoritatea cazurilor, la o invenţie nu se regăsesc decât 10% noutăţi reale, restul de 90% fiind

deja cunoscute. Aici intervine abilitatea de a şti ―unde ― şi ―ce‖ trebuie căutat, spre a evita să se

descopere ceea ce alţii au realizat anterior. Ce se poate modifica? Ce se poate ameliora? Ce se poate

dezvolta? Ce se poate reduce? Ce se poate îmbunătăţi?

Brainstorming-ul (asaltul creierelor)

Poate fi definit ca o modalitate de a obţine, într-un răstimp scurt, un număr mare de idei, de la

un grup de oameni, idei care pot servi ca orientare pentru soluţionarea unei probleme. Definiţia se

axeaza pe trei elemente:

- un număr mare de idei;

- un grup de oameni;

- un răstimp scurt.

O sedinţă de brainstorming bine condusă generează sute de sugestii şi soluţii – de la cele absolut

extraordinare, la cele absolut nebuneşti, stupide ori inutile. Toate ideile sunt acceptate în acest

stadiu; chiar şi cele mai aiurite sau fanteziste pot fi utile la un moment dat – fie şi numai pentru a

stârni râsul.

300

Succesul activităţii de brainstorming depinde în mod considerabil de aplicarea în practică şi de

respectarea a patru jaloane:

- suspendarea oricărui raţionament impune ca toţi participanţii, inclusiv liderul, să se abţină

de la critici, aprecieri sau judecăţi de valoare, pe întreg parcursul şedinţei;

- libertatea de gândire presupune eliminarea tuturor barierelor sau a inhibiţiilor, lăsând astfel

minţii libertatea de a zbura şi de a cerceta problema pe toate feţele;

- cantitatea, participanţii fiind încurajaţi, în mod deliberat, să emită un mare număr de idei,

indiferent de nivelul lor calitativ;

- fertilizarea încrucişată impune ca ideile celorlalte persoane din grup să fie studiate şi

elaborate.

Metoda matricelor de descoperire

Cu ajutorul acestei metode se cerceteză corelaţiile şi interacţiunile posibile între elementele

cuprinse în una sau doua liste omogene, ordonate în cadrul unui tabel cu dublă intrare (matrice).

Fiecare căsuţă din matrice pune în evidenţă o combinaţie între două elemente înscrise în tabel,

unul din lista orizontală şi altul din lista verticală, relevând în principiu o corelaţie potenţială sau o

interacţiune posibilă între elementele respective.

Aplicarea practică a metodei matricelor se realizează în trei faze:

1) alcătuirea listei de elemente în funcţie de obiectivul urmărit şi construirea matricei;

2) analiza matricei: identificarea combinaţiilor existente, identificarea şi eliminarea

combinaţiilor incompatibile, nerealizabile sau iraţionale, examinarea combinaţiilor

compatibile încă nerealizate, selectarea combinaţiilor compatibile semnificative în raport

cu obiectivul urmărit;

3) evaluarea combinaţiilor compatibile semnificative în raport cu obiectivul urmărit.

Problematizarea

Este modalitatea de a crea în mintea individului o stare conflictuală intelectuală pozitivă,

determinată de necesitatea cunoaşterii unui obiect, fenomen, proces sau rezolvării unei probleme

teoretice sau practice pe cale logico-matematică şi (sau) experimentală.

Tipurile de problematizare sunt:

- întrebarea problemă se referă şi produce o stare conflictuală intelectuală relativ restrânsă ca

dificultate sau complexitate, abordând, de regulă, o singură chestiune;

- problema este un tip de problematizare care produce un conflict intelectual mai complex şi

are anumite dificultăţi de rezolvare;

301

- situaţia-problemă este tipul de problematizare care produce o stare conflictuală puternică şi

complexă.

Etapele problematizării:

1) crearea tipului de problematizare;

2) dobândirea de noi date şi restructurarea celor vechi cu cele noi într-un sistem unitar cerut de

rezolvarea tipului de problematizare;

3) stabilirea variantelor informative sau acţionale de rezolvare şi alegere a soluţiei optime;

4) verificarea experimentală a soluţiei alese – dacă este cazul.

Autochestionarea

Este, de fapt, un dialog în sine. Se dovedeşte a fi o modalitate de autoinvestigaţie a spiritului

care-şi amplifică, pe această cale, potenţele creative.

Băncile de idei creative

Această metodă porneşte de la premisa că societatea contemporană şi cu atât mai mult societatea

viitorului, în nevoia lor acută de creativitate, vor pune neîndoielnic la punct organizarea şi

funcţionarea băncilor de idei creative, ca modalitate practică, eficientă, de stimularea a creativităţii

individuale şi grupate.

Practicarea meşteşugurilor

―Inteligenţa măinilor‖ are un rol deosebit în ceea ce priveşte întreţinerea tonusului cerebral

ridicat al indivizilor şi grupurilor, în cultivarea preciziei şi răbdării, a spiritului de observaţie, a

capacităţii de concentrare şi a atenţiei.

Utilizarea cât mai intensă şi cât mai extinsă a inteligenţei mâinilor, pe lângă efectele sale

economice – productive, valoroase – are şi un rol extrem de important în ceea ce priveşte formarea

şi dezvoltarea creativităţii individuale şi grupale.

BIBLIOGRAFIE

Noveanu, E., Modele de instruire formativă la disciplinele fundamentale de învăţământ, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983

Noveanu, E., Învăţarea matematicii şi a ştiinţelor naturii, Editura Aramis, Bucureşti, 2002

Neacşu, I., Instruire şi învăţare teorii, modele, strategii, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1999

Ionescu, M., Radu, I., Salade, D., Studii de pedagogie aplicate, Editura Presa Universitară

Clujeana, Cluj Napoca, 2000

302

SUGESTII METODOLOGICE ÎN PROIECTAREA ȘI DESFĂȘURAREA UNOR

EXCURSII LITERARE

PROIECT EXTRACURRICULAR

" PE URMELE MARILOR NOȘTRI SCRIITORI"

Prof. ALINA VÎLCEANU

Liceul Teoretic “Tudor Arghezi”,Craiova

Prof.învățământ preșcolar Aurelia Bîrțan

Scoala Gimnazială Țuglui,Grădinița Nr.1

Tipul proiectului: proiect extracurricular cu finanțare extrabugetară

Durata proiectului: un an școlar

Organizatorii proiectului: profesori din învățământul preșcolar,primar,profesori de limba și

literatura română

Colaboratori: profesori de geografie

Scopul proiectului :

Proiectul iși propune să ofere elevilor mici și mari , pe lângă o formă plăcută de a-și petrece

timpul liber, ca alternativă a navigării pe internet , și o metodă educațională modernă care să le

permită cunoașterea/ asimilarea unor valori culturale și literare românești, prin realizarea unei

imagini de ansamblu asupra vieții și operei unor scriitori români, în relație cu programele școlare în

vigoare.

Obiectivele proiectului:

- cunoașterea vieții și operei unor scriitori canonici și/ sau reprezentativi pentru evoluția literaturii

române ;

- consolidarea cunoștințelor dobândite în școală la orele de literatura română ;

- educarea gustului estetic al elevilor și cultivarea plăcerii de a citi ;

- stimularea creativitații la orele de limba si literatura română ;

- dezvoltarea abilitaților de comunicare inter si intrapersonală ;

- dezvoltarea spiritului de echipă și promovarea toleranței, a comportamentelor prosociale în relația

cu alteritatea.

- Grupul tinta/ beneficiarii directi ai proiectului:

-elevii din ciclul preșcolar,ciclul primar și ciclul gimnazial.

Descrierea proiectului

303

Proiectul iși va realiza, pe parcursul unui an școlar, obiectivele propuse prin organizarea și

desfașurarea a 4 excursii cu tematică literară, ce au ca obiective:

Casa memorială I.L. Caragiale din localitatea I.L.Caragiale ;

Muzeul I.L.Caragiale din Ploiești ;

Casa memorială Nichita Stănescu-Ploiești ;

Muzeul Marin Sorescu-Bulzești ;

Casa memorială Marin Preda –Siliștea –Gumești ;

Casa memorială Zaharia Stancu-Salcia ;

Muzeul Tudor Arghezi-Tg.Cărbunești ;

Casa memorială Anton Pann-Râmnicu Vâlcea.

Itinerarii

Craiova- Târgoviște- IL Caragiale- Ploiești ;

Craiova-Bulzești ;

Craiova- Siliștea- Gumești-Salcia ;

Craiova Tg.Cărbunești-Râmnicu Vâlcea ;

Activitațile proiectului

- Anunțarea scopului și obiectivelor proiectului ;

- Anunțarea itinerariilor celor 4 excursii cu tematică literară ;

- Asigurarea finanțarii proiectului prin contribuția comitetului de parinți al fiecărei clase și din

diverse sponsorizari ;

-Stabilirea grupurilor de elevi care participă la proiect( 4 grupuri diferite) ;

- Stabilirea/negocierea sarcinilor și responsabilitaților ce revin fiecărui participant în parte ;

Clasele/grupele , cu efective de 15- 27 de elevi/reșcolari fiecare, vor fi imparțite în grupuri

omogene de cca 10 elevi. Fiecare grup va participa la una din excursiile propuse .

Fiecare grup va fi imparțit, de fiecare dată,îin urmatoarele grupe de lucru:

1. grupa ,,istoricilor literari", care va consemna datele biografice ale scriitorilor respectivi

2. grupa ,, ghizilor" , care va realiza materiale informative despre obiectivele vizitate

3.grupa ,, literaților", care va redacta un jurnal de călătorie și/sau lectură și o antologie de texte

reprezentative din opera scriitorilor respectivi

4. grupa,, fotografilor", care va realiza un colaj de fotografii cu obiectivele vizitate.

304

Aceste activităti,adecvate în special palierului de vârstă cuprins între 10-14 ani, vor fi adaptate la

particularitățile de vârstă ale elevilor cu care se lucrează,sarcinile de lucru diferențiindu-se în

funcție de abilitățile și aptitudinile acestora.

La intoarcerea din fiecare excursie, fiecare grupă va prezenta materialele realizate și va împărtăși

celorlalte grupuri experiența traită și informația acumulată.Impresiile/experiențele vor fi

consemnate într-un jurnal al proiectului în care se vor preciza,de asemenea,punctele tari si punctele

slabe ale fiecărei activitați,precum și modalitațile de îmbunatațire a activitaților viitoare.(Analiza

S.W.O.T).

Pentru finalizarea proiectului,grupurile de elevi din cele două clase se vor organiza într-o

singură grupă de istorici literari,o singură grupă de literați,o grupă de ghizi și o singură grupă de

fotografi.Grupele reunite vor sintetiza informația dobindită în cadrul celor patru activitați ale

proiectului și vor realiza,în funcție de vârsta lor și de aptitudini,următoarele produse:

-biografiile scriitorilor respectivi și panouri cu viața și activitatea acestora;

-o antologie comentată de texte reprezentative din opera acestora;

-un ghid turistic în care să prezinte casele memoriale și muzeele vizitate ca atracții turistice;

-un colaj de fotografii în care să prezinte obiectivele excursiilor și activitațile desfășurate în cadrul

proiectului.

Modalitati de evaluare a proiectului

-analiza S.W.O.T;

-evaluari de etapă ale produselor ;

-autoevaluare/coevaluare ;

-observare sistematică ;

-portofolii individuale și de grup.

305

JOCUL-LOCUL ŞI ROLUL ÎN DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII

Prof. VLĂDOIU RUXANDRA CRISTINA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ „C.D. ARICESCU”

,,Copilul râde:

Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul

Tânărul cântă:

Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea

Bătrânul tace:

Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea.‖

Lucian Blaga

Una din metodele cele mai atractive şi îndrăgite de copii este jocul, activitatea care de altfel

este specifică vârstei,importanţa sa deosebită este astăzi un adevăr incontestabil.,,Jocul este cea mai

bună introducere în arta de a munci‖.(Claparede), ,,Jocul este un pol al exerciţiilor funcţionale în

cursul dezvoltării individului‖. (Piaget)

Alături de învăţare, muncă şi creaţie, jocul reprezintă una din modalităţile esenţiale prin care

omul se raportează la realitatea înconjurătoare. Prin joc copilul învaţă şi se dezvoltă, explorează

universul,reproduce, reconstruieşte secvenţe din viaţă sau creează o nouă lume, o altă realitate.Din

multiplele modalităţi de activităţi didactice utilizate la micii şcolari, cea mai activă şi îndrăgită este

jocul. El angajează în activităţi de cunoaştere cele mai intime operaţii ale acestora, având în acelaşi

timp, un important rol formativ şi educativ. Procesele intelectuale declanşate de joc, în special cele

ale gândirii, au darul de a-l conduce pe copil cu o oarecare uşurinţă pe fondul angajării, în

descoperirea unor adevăruri noi pentru el, doar în aparenţă cu un efort mic, şi mai ales în condiţiile

unor satisfacţii evidente.

În joc, elevul se regăseşte în situaţia de actor, de protagonist şi nu de spectator, ceea ce

corespunde foarte bine dinamismului gândirii, imaginaţiei şi vieţii lui afective, unei trebuinţe

interioare de activitate şi afirmare (Ioan Cerghit, Met. de învăţare).Ca metodă, procedeu şi mijloc de

formare şi dezvoltare a personalităţii copilului, jocurile îmbină finalităţile educative cu bucuria

copilului.

Jocul este un puternic stimulent cognitiv atât pentru învăţarea independentă, cât şi pentru

învăţarea în grup; dincolo de natura primă a experienţei, există feedback-ul, care determină

adevăratul progres. Jocul se îmbină cu învăţarea, dar şi cu creaţia, astfel îi dă posibilitatea copilului

306

de a experimenta rolul creator al realităţii.Cel mai important element în educarea creativităţii

elevilor îl constituie jocul didactic.

Nu trebuie uitat că jocul devine în mâna celor chemaţi să formeze spirite creatoare calea cea

mai sigură de a comunica deschis, sincer cu elevul, fără limite şi fără bariere între real şi imaginar.

Copilul este extrem de receptiv şi sensibil. Trebuie să ne aplecăm inima şi urechea la tot ce doresc

să ne spună în nevinovăţia lor de copil, să ni-i apropiem mai mult. Manifestând creativitate,

învăţătorul va determina avântul libertăţii şi creativităţii elevilor săi.

În joc, copiii învaţă să se ajute unii cu alţii, să se bucure de succesele colegilor, să aprecieze

obiectiv succesele altora. Având dulcea iluzie că se joacă ei participă activ la propria lor formare,

achiziţionând cunoştinţe, formându-şi atitudini şi comportamente. Prin jocuri reuşim să fim mai

aproape de elevi, să picurăm mai multă omenie, mai multă iubire şi grijă pentru copii şi să formăm

sufletele lor pe căi raţionale şi sentimentale încât la fiecare pas să avem satisfacţia de a vedea

triumfând bunul simţ şi superioritatea inimii.

Introducerea jocului în structura lecţiei constituie un mijloc de prevenire precum şi de

înlăturare a oboselii, cunoscută fiind capacitatea redusă la efort a micilor şcolari.Menirea sa este de

a crea momente de destindere, de relaxare, de odihnă, dar pe acelaşi fond general de activitate, care

este dominantă la fiecare lecţie, în funcţie de obiectivul de referinţă urmărit.Utilizându-l în procesul

de învăţare, activitatea didactică devine mai interesantă, mai plăcută, mai atractivă,elevul îşi

angajează întreg potenţialul psihic, îţi ascute observaţia, îşi cultivă iniţiativa, inventivitatea,

flexibilitatea gândirii, îşi dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă.

Jocul de rol încurajează interacţiunea dintre copii, le uşurează sarcina de învăţare, asigură

accesibilizarea cunoştinţelor şi ancorarea lor într-o sferă mai largă, pătrund în pielea unor personaje

şi dezvoltă capacităţile empatice, le dezvoltă mijloacele de expresie, atitudini comunicative,

manifestarea originalităţii în exprimarea opiniilor, receptivitate şi toleranţă faţă de interlocutori .

În realizarea jocurilor didactice trebuie pus accentul pe introducerea unor procedee care să

implice în mod creativ elevul în joc, să-l determine efectiv să creeze. Pentru a nu inhiba elevul

trebuie să fim uneori doar antrenori, organizatori de joc didactic şi de cele mai multe ori să fim

parteneri la joc ai elevilor. Numai aşa vom fi dascăli întregi şi mai ales atunci vom putea constitui

acea parte între copilărie şi vârsta matură.

Cultivarea spiritului creativ al elevilor depinde în mare măsură de capacitatea dascălului de a

crea o atmosferă propice. Cu măiestrie, învăţătorul creează situaţii de joc în care elevul realizează

307

cea mai autentică învăţare având impresia că se joacă. Un dascăl creativ va avea cu siguranţă elevi

creativi. Jocul ,,este binecuvântarea copilăriei‖.

Învăţarea creativă urmăreşte să formeze sentimente şi pasiuni pentru nou, pentru

descoperirea ştiinţifică, inovaţie tehnică, creaţie artistică. Acest tip de desfăşurare a lecţiei prin joc,

pentru a deveni creativi, intenţionează să fundamenteze teoretic şi metodologic activitatea de

asimilare a cunoştinţelor de către elevi prin înţelegere, asociere şi combinare astfel încât, prin

jocurile propuse să rezulte cunoştinţe originale şi valoroase. Învăţarea creativă urmăreşte cultivarea

unui stil de muncă receptiv la nou, a unui comportament inovativ, bazat pe încercare- eroare-

succes- rezolvare. Aplicând jocuri, metode, tehnici de învăţare creativă, observăm că activitatea

noastră dar şi a elevilor nu va mai fi un chin ci se va transforma într-o adevărată plăcere, ei

conştientizează că tot timpul există în jurul lor ceva ce poate deveni interesant şi care le poate fi

ulterior util.

,,Iubirea mea e jocul, râde copilul. Şi dascălul ar trebui să ştie un lucru: capul copilului nu

este un vas pe care să-l umpli, ci o făclie pe care s-o aprinzi astfel, încât, mai târziu să lumineze cu

lumină proprie. ( Plutarh)

Vă propun câteva exemple de jocuri utilizate de mine:

CĂLĂTORIA MISTERIOASĂ

Călătoria misterioasă îşi propune ca obiectiv exersarea orientării pe baza reprezentărilor

spaţiale prin indicaţii scurte şi precise. Ea reprezintă un joc de imaginaţie prin care copiii sunt

direcţionaţi să se orienteze în funcţie de poziţiile spaţiale; de obicei, ocupă un spaţiu temporal mai

mare decât o activitate de sine stătătoare şi se desfăşoară în mod integrat (limba şi literatura română,

matematică, educaţie plastică, abilităţi practice, cunoaşterea mediului).Principalele avantaje ale

acestui joc de imaginaţie sunt: stimulează creativitatea, competiţia între grupuri, cooperarea între

participanţi,exersează capacităţile de orientare spaţială,îmbină activitatea statică cu

mişcarea,consolidează reprezentările spaţiale,evaluează cunoştinţe, priceperi şi deprinderi.

În organizarea jocului vom ţine seama de următoarele: implicarea participanţilor care

manifestă spirit creativ, gândire logică, orientare în spaţiu, spirit de observaţie,

comunicativitate,respectarea etapelor:

a) organizarea pe grupuri: Copiii se împart în grupuri de câte patru membrii; fiecare grup devine, pe

rând, ghidul călătoriei;

b) prezentarea temei, a obiectivelor şi a sarcinii didactice;

308

c) activitatea în grupuri mici: Fiecare grup îşi alege în mod secret un loc pe care îl amenajează, se

documentea- ză despre tema aleasă, face o scurtă prezentare a elementului principal al locului ales;

Fiecare grup pregăteşte spaţiul pe care l-a ales (selectează şi aşază cărţi în câmpul vizual al

„călătorilor‖, pregătesc un moment de teatru, concep portrete ale personajelor, etc.);

d) călătoria spre destinaţie: Grupurile pleacă spre destinaţii;Grupul care a propus prima destinaţie va

dirija un reprezentant al altui grup către prima staţie prin intermediul poziţiilor spaţiale

(Deplasează-te 3 paşi spre dreapta, mai mergi înainte 2 paşi);

e) sosirea la destinaţia locului misterios: Grupul care a propus vizitarea locului respectiv îl prezintă

în aşa fel încât să atragă atenţia vizitatorilor;

f) evaluarea. Variante:

Drumul pe harta poveştii;

Joc „Fierbinte, rece‖.

Călătorie în lumea cărţilor (Clasa a II-a)

Călătorie în Europa „Trenul prieteniei‖ (Clasa a IV-a)

AUTOPORTRETELE

Pe coli de hârtie A4, veţi trasa silueta proprie şi veţi indica: numele, vârsta, adresa şi, prin

desen,caracteristicile personale şi fizice, ce vă place mai mult să învăţaţi sau să faceţi la şcoală,

pasiunile etc.Portretele vor fi fixate sau expuse pe perete în sala de clasă, pentru a vă permite să vă

cunoaşteţi mai binepe voi înşivă şi între voi.

CERCUL DE CONVERSAŢIE

Fiind dispuşi în cerc, veţi răspunde învăţătorului, continuând şi completând enunţurile date.

Exemple:

• ceea ce prefer eu este .......... ;

• mi-ar plăcea să fiu .......... ;

• jocul meu preferat este ......... ;

• cred că numele meu semnifică ................ ;

• nu mi-ar plăcea să ştiu ............ ;

• sunt fericit (trist) când ........... ;

• aş vrea să fiu mai .......... ;

• într-o zi sper .......... .

Vi se acordă acelaşi timp pentru a da răspunsul potrivit, precum şi libertatea de a nu răspunde, dacă

nu doriţi acest lucru, „sărind‖ peste cei care nu vor sau nu ştiu să-şi exprime opţiunea.

309

Detectivi internaţionali! Formaţi 3 echipe. Fiecare echipă primeşte câte un săculeţ (sau o cutie) în

care au fost puse, în prealabil, obiecte sugestive şi/ sau bileţele pe care sunt scrise indicii care să

conducă la descoperirea unei anumite ţări (de exemplu, turnul Eiffel în miniatură, un desen cu un

muşchetar, un bileţel pe care e scris „Paris― etc.). Scopul jocului este ca fiecare echipă să ghicească,

în cel mult 7 minute,analizând indiciile oferite, despre ce ţară este vorba (în acest exemplu,

„Franţa―). Câştigă echipa care descoperă prima răspunsul corect.

ŞTAFETĂ

Ştafetă! Formaţi un cerc. Conducătorul jocului va da unuia dintre voi un obiect (o minge, un

penar etc.), şi îi va cere să spună un cuvânt care să aibă legătură cu o temă dată (de exemplu:

„instituţii―, iar copilul va spune „Guvern―) şi să dea obiectul mai departe următorului elev, care va

trebui să spună, la rândul lui, un cuvânt care să aibă legătură cu tema dată (de exemplu, ministru) şi

să dea „ştafeta― mai departe. Este eliminat din joc acela dintre voi care ţine în mână obiectul în

momentul în care a trecut timpul alocat jocului (de exemplu, 2 minute), sau cel care nu mai poate

spune un cuvânt nou din categoria dată.

Să încropim o povestire! Conducătorul jocului lipeşte o imagine sau scrie pe tablă un enunţ

sugestiv pentru conceptul de „naţiune―. Formaţi 3 echipe. Fiecare echipă va scrie o povestire

pornind de la imaginea sau enunţul de pe tablă. Fiecare membru al unei echipe va scrie câte o

propoziţie care să aibă legătură cu propoziţia scrisă de cel de dinaintea sa. La sfârşit, câştigă echipa

care a obţinut o compunere cât mai cursivă şi creativă.

BLAZONUL PERSONAL

Toţi copiii vor avea reviste cât mai ilustrate, foarfece, lipici şi o coală A4. Alegeţi din

revistele pe care le aveţi, câteva ilustraţii care vă plac mai mult sau care reprezintă ceva pentru voi

şi decupaţi-le,apoi lipiţi-le pe foaie, pentru a obţine un poster. Se vor prezenta toate lucrările

(Atenţie! Lucrările sunt individuale.), fiecare dintre voi spunând de ce a ales imaginile respective.

ARATĂ-NE CE SIMŢI!

Arată-ne ce simţi! Conducătorul jocului vă împarte bilete, pe care sunt notate diferite situaţii care au

rolul de a crea o stare de supunere sau de revoltă. De exemplu: „Mama te pune să faci curat în

camera ta exact la ora la care la televizor sunt desenele tale preferate―, sau „Doamna învăţătoare te-

a certat pentru că nu ai fost cuminte şi te trimite să stai la colţ― etc. Pe rând, fiecare dintre voi va

încerca să transmită, folosind doar gesturi şi expresii ale feţei, starea pe care i-o creează situaţia

respectivă.

310

UN PRIETEN ADEVĂRAT

Un prieten adevărat! Formaţi patru echipe. Fiecare echipă are sarcina de a stabili care sunt

cele mai importante 7 calităţi pe care trebuie să le aibă un prieten adevărat. După 7 minute de

discuţii, fiecare echipă prezintă întregului grup de elevi calităţile descoperite în urma discuţiilor.

Conducătorul de joc va cere echipelor să aleagă, din cele 7, numai câte 3 calităţi pe care le

consideră cele mai importante, iar în final, numai câte una. Astfel, identificând cele 4 calităţi ajunse

„în finală‖, veţi găsi, probabil, definiţia prietenului adevărat.

Prin joc ,,copilul imaginează, rejoacă o lume reală în scopul de a cunoaşte mai bine , de a –şi

lărgi orizontul de cunoaştere, de a-şi forma anumite deprinderi.‖ ( I. Cerghit, Metode de înv. )

,,Copilul este o fiinţă a cărei principală trebuinţă este jocul .―

Ed. Claparede

BIBLIOGRAFIE

Agrigoroaie, D., Educaţie pentru gândire creatoare, Ed. Alfa, Piatra-Neamţ, 2005;

Amabile, T.M., Creativitatea ca mod de viaţă, Educaţia Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1996;

Antonovici , Ş., Nicu ,G.:Jocuri interdisciplinare, Ed. Aramis, 2004;

Bejat ,M.:Creativitatea în ştiinţă,Tehnică şi învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1991;

Beveridge ,W. I..:Arta cercetării ştiinţifice, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968;

Matei, C., educarea capacităţilor creatoare în procesul de învăţământ, E.D.P:, Bucureşti, 1982;

Mihăescu ,M.,Dulman, A.,Mihai, C., Activităţi transdisciplinare,Ed. Radical,Dolj, 2003;

Moraru,I., Creativitatea socială, Ed Politica, Bucureşti, 1981;

Moraru, I., Psihologia creativităţii, Ed.Victor, Bucureşti, 1997;

Nicola, Ioan,: Tratat de pedagogie şcolară,Ed. Aramis,Cercetarea în pedagogie, 2003;

Planchard, Emile: Cercetarea în pedagogie, E.D.P.,Bucureşti, 1972;

Popescu-Neveanu, P., Zlate, M., Creţu, T.,: Psihologie-manual pentru clasa a x-a, E.D.P.,

Bucureşti, 1993, Creativitatea;

Rawilson, J.G.,Gândire creativă şi brainstorming, Ed. Codecs, Bucureşti, 1998;

Roşca,A., Creativitatea generală şi specifică, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1981

Stoica, A., Creativitatea elevilor, E.D.P., Bucureşti, 1983;

Stoian ,Stanciu:Cercetarea pedagogică, Bucureşti,1969;

311

METODE DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII ELEVILOR

Prof. înv. primar ROBU DENISA

Școala Gimnazială Calopăr, Dolj

„Creativitatea este o floare atât de delicată încât elogiul o face să înflorească în timp ce

descurajarea o înăbușă adesea chiar înainte ca ea să se poată transforma în floare. ”

Osborn

Creativitatea, potrivit lui Al. Roșca este „ un proces care conduce la un produs

caracterizat prin noutate sau originalitate ‖, iar U. Șchiopu consideră creativitatea „ o dispoziție

spontană de a crea și de a inventa.‖

Educarea creativitǎţii presupune luarea în considerare a tuturor dimensiunilor

personalitǎţii, a întregului potenţial intelectual, psihomotoriu, afectiv şi motivaţional al elevilor,

precum şi a factorilor de mediu. Cea mai eficientǎ modalitate de stimulare a spiritului creativ al

elevului o reprezintǎ sprijinirea motivaţiei intriseci.

Creativitatea individuală pune în evidență calitățile elevului de a acționa prin sine

însuși, independent , atât pe plan mental, cât și pe plan practic,ca o premisă și un prim pas pe calea

unor produse în care independența actului să garanteze originalitatea soluției.

Un produs realizat de cǎtre un elev poate fi considerat act creativ dacǎ îndeplineşte

urmǎtoarele criterii de:

- originalitate: produsul este în mod esenţial diferit de tot ce a fǎcut, a auzit sau a vǎzut elevul;

- oportunitate: produsul sǎ fie realizat corect, sǎ fie util pentru atingerea unui scop, având şi un

anumit sens pentru elev.

În vederea dezvoltǎrii spiritului creativ este foarte important sǎ se combatǎ anumite

blocaje care stau în calea manifestǎrii imaginaţiei dar şi sǎ se favorizeze asociaţia liberǎ a ideilor

precum şi valorificarea la maxim a resurselor existente. Profesorii pot identifica spiritul creativ al

elevilor prin:

- evaluǎri nemijlocite prin intermediul testelor de cretivitate;

- diagnosticarea unei creativitǎţi specifice, particularizatǎ pe domenii precise;

- evidenţierea capacitǎţilor şi motivaţiilor care influenţeazǎ creativitatea elevilor.

Principalele metode de stimulare a creativitǎţii elevilor sunt:

Brainstormingul (Asaltul de idei)

312

Este metoda cel mai frecvent folositǎ pentru optimizarea creativitǎţii elevilor. În esenţǎ

aceastǎ metodǎ constǎ în separarea intenţionatǎ a actului imaginaţiei de faza gândirii critice,

raţionale. Ea porneşte de la urmǎtoarele principii de bazǎ:

- orice persoanǎ este capabilǎ sǎ genereze idei;

- cantitatea genereazǎ calitate.

Aceastǎ metodǎ favorizeazǎ manifestarea liberǎ a imaginaţiei, stimuleazǎ un flux ideatic

bogat şi ajutǎ de asemenea la preluarea şi prelucrarea ideilor emise de alţi elevi din grup. Cadrul

didactic poate interveni favorizând cǎutarea de soluţii prin încurajarea participanţilor prin

intermediul unor fraze adecvate.

Ex: Exprimați-vă liber asupra modului în care v-ați comporta în cazul în care ați fi în locul

unui personaj real sau imaginar.

Sinectica.

Se bazeazǎ pe analogii şi asociaţii de idei şi constǎ în îmbinarea de elemente diferite aparent

necorelate ce are ca scop evadarea din gândirea şablon pentru realizarea de idei originale. Se

regǎsesc urmǎtoarele forme de analogii:

- analogia directǎ: în care pentru rezolvarea unei situaţii problemǎ pune în relaţie o idee cu situaţii

comparabile din alte domenii ale vieţii.

Ex: Construiţi o locuință în miniatură după un model împrumutat din lumea animalelor.

- analogia fantasticǎ: prin raportarea la situaţii imaginare sau legendare se asigurǎ transferul

soluţiilor gǎsite cu ajutorul imaginaţiei în rezolvarea problemei propuse.

Ex: Imaginaţi-vă o cǎlǎtorie în timp, pe vremea dacilor.

- analogie personalǎ: elevii se transpun în situaţia în care ei se aflǎ în locul obiectului pe care vor sǎ-

l inventeze sau sǎ-l amelioreze

Ex: Elevii dintr-un grup se imaginează în locul unui extraterestru pe care ar trebui să-l abordeze.

- analogia simbolicǎ: în care se solicitǎ punerea în relaţie a problemei studiate cu imagini, simboluri

etc.

Ex: Elevilor li se solicită să reprezinte prin simboluri anumite cuvinte, gesturi sau mesaje.

Ca metodă extrem de eficace pentru lucrul în grup în vederea formării de capacități de

creație este jocul didactic. Nu trebuie uitat că jocul devine în mâna celor chemați să formeze spirite

creatoare calea cea mai sigură de a comunica deschis, sincer cu elevul, fără limite și fără bariere

între real și imaginar. Este lumea ideală în care totul devine posibil.

313

Jocurile descătușază fanteziile copiilor, dau posibilitatea exprimării unor atitudini personale.

Această metodă dezvăluie bogăția vocabularului copiilor și exersează memoria, gândirea creativă.

Din practica școlară, s-a putut constata că jocul didactic oferă copilului cadrul adecvat

pentru o acțiune independentă. Precum se știe, există o mulțime de jocuri didactice și activități

creatoare, axate pe teme lingvistice, prin care se poate învăța și forma un limbaj figurativ: jocul

însușirilor( epitete ); jocul „cele mai potrivite expresii‖ (limbaj figurat ); jocul „nu spune cuvântul‖

(descriere menită să-l sugereze);„jocul rimei‖; jocul „să comparăm‖ (comparația) ; jocul „găsește

însușiri omenești pentru fenomene ale naturii și lucruri ‖ (personificare); „compune ghicitori !‖;

jocul „Căsuța poveștilor‖.

În jocul „Căsuța poveștilor‖ , copiii și-au asumat diferite roluri din poveștile cunoscute, iar

la final caracterul interdisciplinar s-a concretizat în ilustrarea prin desen a unei imagini din povestea

preferată. Creativitatea se dezvoltă și prin această modalitate, dar în sens artistic, plastic. În urma

convorbirilor se pot realiza de către copii desene, picturi cu teme legate de subiectul dezbătut.

Participând la astfel de jocuri, copilul aprofundează cunoștințele lingvistice, devenind el

însuși.

O condiție esențială ce trebuie respectată în aceste activități de stimulare a creativității este

instaurarea unui climat favorabil, caracterizat printr-o tonalitate afectiv- pozitivă, de exigență și

înțelegere, de responsabilitate.

Un dascăl creativ îi îndrumă pe copii să caute noi conexiuni între date, să asocieze, să-și

imagineze, să găseasca soluții la probleme, să admită idei , să perfecționeze ideile altora și să

orienteze aceste idei în direcții noi.

Printr-o comunicare generoasă între învățător și copil, prin ofeta cu care dascălul îi iese în

întâmpinare copilului, se pot realiza punți trainice care să conducă la rezultate inedite. Trebuie să se

realizeze, cu simț de răspundere și tact, transferul setului de valori propice creativității de la

profesor la elev.

BIBLIOGRAFIE

Coord. Şchiopu, U., Dicţionar de Psihologie, Ed. Babel, Bucureşti, 1997

Popescu-Neveanu, P., Dicţionar de Psihologie, Ed.Albatros, Bucureşti, 1978

Cristea, Sorin, Dicţionar de termeni pedagogici, E.D.P., Bucureşti, 1998

Roco, Mihaela, Creativitate şi inteligenţa emotională, Ed.Polirom, 2004

Cristea, Sorin, Curriculum pedagogic, E.D.P., Bucureşti, 2008

314

EXEMPLE DE BUNA PRACTICA IN CADRUL ORELOR

DE LIMBA FRANCEZA - CURSUL GIMNAZIAL

Prof. BOBOLOCU VIRGINICA

Școala Gimnazială,,Elena Farago’’ Craiova

Profesorul trebuie să evalueze în permanență nevoile educative ale elevilor, să descopere

cauzele eșecului școlar și să elaboreze strategii sau tehnici pedagogice care să facă accesibile

orele de curs.

Am observat că predarea unor noțiuni de gramatică a limbii franceze, cum ar fi

conjugarea verbelor ore la rând are drept rezultat eșecul școlar.Însă folosirea acelorași verbe în

textul unor piese de teatru are un efect pozitiv.Memoria afectivă este un factor important în

reținerea pe o durată mai lungă a unor noțiuni în aparență aride. Recurgând la metoda învățării

limbii franceze prin intermediul teatrului, succesul școlar este asigurat.Actul înțelegerii, al

memorării și al asimilării cunoștiințelor de gramatică sau lexicale este însoțit de bucuria

jocului, a creativității, a afirmării personalității.Metodele și strategiile didactice bazate pe

elemente ludice și creativitate sunt cheia unei bune comunicări cu elevii pe parcursul orelor de

limba franceză, sau orice altă limbă. Brâncuși spunea că suntem copii de-a lungul întregii vieți

până la moarte, iar Huizinga consideră că ,, jocul este o treabă serioasă‘‘, jocul este cel care a

contribuit la evoluția culturii.Esența lucrurilor serioase, majore, o descoperim jucându-ne.

Posibilitatea abordării unor strategii didactice cu conținut ludic în cadrul orelor de limbă

franceză este multiplă.

Limba franceză se poate învăța fără prea mari eforturi prin intermediul acelor

,,saynètes‘‘ - piese scurte de teatru, sketch-uri care abordează teme adaptate gustului estetic al

copiilor și adolescenților. ,,Saynetele‘‘ au decât un singur act și un număr restrâns de

personaje fiind o specie a genului dramatic propice teatrului în școală.

Teatrul este practicat în toate școlile din lume, nu doar în cadrul orelor de limbi străine. În

școlile din Franța opțiunea pentru teatru este prevăzută în programele disponibile pe site-ul

Ministerului Educației.Competențele cerute de programe fac referire cel mai adesea la

memorare,dar teatrul nu reprezintă doar atât. Teatrul ca strategie didactică înseamnă

interdisciplinaritate. Această artă face apel la numeroase competențe dincolo de pregătirea

spectacolului în sine. Am putea să elaborăm o listă non-exhaustivă a activităților care vizează

315

diferite discipline : expresia orală-punerea în scenă fiind un bun prilej de dezbateri,

dialog,conversație în limba franceză,artele plastice-crearea de decoruri,de afișe, de costume

pentru spectacol,expresia scrisă-profesorul poate să propună elevilor, în cadrul unor ,,Ateliers

de créativité‘‘(Ateliere de creativitate) să redacteze ei înșiși textul pieselor de teatru.În acest

caz este necesară stăpânirea unor cunoștiințe de gramatică și lexic.Lista disciplinelor necesare

metodei de predare a limbii franceze prin teatru poate continua cu :istoria, geografia, muzica,

coregrafia(expresia corporală), noile tehnologii.

Cu ocazia unui concurs de ,,saynete‘‘ susținut de elevii clasei a V-a C de la Școala

Gimnazială Elena Farago din Craiova, la Biblioteca franceză ,,Omnia‘‘ în ,,Săptămâna

altfel‘‘,în cadrul orelor de limba franceză am organizat trei ateliere de creativitate. În primul

atelier, elevii au dobândit cunoștiințele necesare redactării unui text dramatic. Ei au creat

dialoguri sau monologuri. Au stabilit decorul,numărul de actori,dar și distribuția rolurilor.O

atenție deosebită au acordat-o didascaliilor făcând referire la comportamentul, gestica,

mimica actorilor.În al doilea atelier au creat decorul și costumele. Fiind vorba în piesă de

interferența a două epoci :Belle Époque și Parisul contemporan, a trebuit să recurgem la

utilizarea internetului. Elevii au realizat acasă Power Point-uri cu Parisul de altădată, marile

magazine din la Belle Époque, cafenele, vestimentație,afișe.La rândul lor elevii au realizat

afișe necesare decorului piesei.Afișele reprezentau marile magazine din epocă:Le Bon

Marché,Le Printemps, Au Bonheur des Dames, sau conțineau sloganuri caracteristice epocii

noastre :Ne fumez plus! , C’est la Période des Soldes!Dacă în primul atelier elevii au dobândit

cunoștiințe despre textul dramatic și au pus în practică cunoștiințele de gramatică și vocabular,

au exersat utilizarea dicționarului, în al doilea atelier ei au avut câștigul unor cunoștiințe de

istorie și civilizație franceză privind perioada începutului secolului al XX-lea.De asemenea ei

și-au manifestat creativitatea prin desen și crearea de afișe. Al treilea atelier dedicat punerii în

scenă a oferit prilejul unor lecturi repetate, a corectării pronunției, a îmbogățirii vocabularului

prin intermediul traducerii.

Pregătirea unui skech cu ocazia Crăciunului a fost un bun prilej pentru elevi de a se

informa asupra tradițiilor și obiceiurilor francezilor dar și a altor popoare.

Teatrul, artele plastice, muzica,vizionarea unor documentare sau audierea unor

documente sonore sunt activități și strategii care captează atenția clasei de elevi, asigură

participarea activă a acestora.

316

Un alt exemplu de bună practică ar fi organizarea unei expoziții de desen și pictură.

Pregătirea unor afișe și a unor desene originale sau copii după mari pictori pe tema: Le Paris

d’autrefois a însemnat pentru elevi: muncă de documentare, utilizarea internetului,

familiarizarea cu pictori celebri precum Cézanne, Toulouse-Lautrec,Gauguin,Picasso,

sensibilizarea pentru artă, pictură în special.

Franceza prin muzică este o altă activitate didactică ludică adorată de copii. Elevii își vor

îmbogății vocabularul prin intermediul unor cântece aparținând folclorului francez.Bucuria de

a fredona textul atrage după sine câștigul memorării unor cuvinte și expresii aparținând unei

limbi străine. Învățarea cântecului Sur le pont d’Avignon atrage după sine învățarea

meseriilor în limba franceză. Cântecul datează din secolul al XV-lea și oferă posibilitatea mai

multor variante, toate meseriile pot fi enumerate, iar copiii adoră să inventeze gesturi dar și să

enumere noi meserii.

Audierea cântecului Si j’étais président intrepretat de Gérard Lenorman,oferă dincolo

de înțelegerea globală a textului, descoperirea personajelor din lumea Disney sau a altor benzi

desenate, posibilitatea de a fi utilizat ca suport pentru predarea unei lecții de gramatică:Si

conditionnel.

Exemplele de bună practică pot continua.Strategiile didactice din manualele de

pedagogie pot fi susținute de metodele pe care noi cadrele didactice le descoperim, le creăm

sau le adaptăm ținând cont de posibilitățile intelectuele ale elevilor și de capacitatea acestora

de a fi motivați.

CREATIVITATEA – PREMISĂ A PERFORMANŢEI ŞCOLARE

Prof.CATRINA ANA

Liceul de Arte ,, Marin Sorescu” Craiova

De-a lungul timpului specialiştii au elaborat mai multe teorii asupra conceptului de

creativitate. Astfel J.P.Guilford concepe creativitatea ca o etapă a învăţării, transferabilă şi în alte

domenii de activitate, iar Nednik consideră creativitatea un proces de organizare şi transformare a

unor elemente asociative în combinaţii noi pe baza gândirii. Creativitatea nu înseamnă doar

receptarea şi consumul de nou, ci în primul rând crearea noului. După C.Rogers adaptarea

317

creativă naturală pare a fi singura posibilitate prin care omul poate ţine pasul cu schimbarea

caleidoscopică a lumii sale. În condiţiile ratei actuale a progresului ştiinţei, tehnicii şi culturii, un

popor cu un nivel scăzut al creativităţii, cu o cultură limitată nu va putea rezolva eficient

problemele cu care se confruntă. Dacă oamenii nu vor realiza idei noi şi originale în adaptarea lor

la mediu, atunci popoarele lor nu ar mai fi competitive în plan internaţional.

Viaţa modernă, cu schimbările socioeconomice şi micşorarea depozitului de resurse

convenţionale, impune dezvoltarea creativităţii şi punerea ei în slujba progresului uman şi

bunăstarea materială şi spirituală a omenirii. Rolul cel mai important în depistarea, stimularea şi

finalizarea creativităţii îl ocupă şcoala. Astfel şcoala contemporană trebuie să fie centrată pe elev,

oferindu-i posibilitatea de dezvoltare la maxim a capacităţilor şi aptitudinilor creatoare prin procesul

învăţării. Cercetările în domeniul creativităţii au arătat că există interacţiune între creativitate,

inteligenţă, randament şcolar, conţinutul învăţământului şi rezultatele învăţării. Arthur Koestler

spunea că „Creativitatea este un proces de învăţare aparte, la care elevul şi profesorul sunt una şi

aceeaşi persoană‖ fapt ce demonstrază că fiecare cadru didactic are azi o mare responsabilitate în

procesul de învăţământ, în sensul că e obligat să le ofere elevilor posibilitatea dobândirii unei

experienţe sociale şi constructive noi, bazată pe cooperare şi colaborare în rezolvarea problemelor

vieţii, ca să poată să-şi asigure convieţuirea într-o lume paşnică.

O cercetare întreprinsă în Marea Britanie, în anii '90, de către M. Fryera a arătat că 70%

dintre profesorii intervievaţi (peste 1.000 de profesori) consideră creativitatea drept un har ce nu-i

este dat fiecăruia.

Este un contrast puternic cu punctul de vedere al americanilor, în S.U.A., după al doilea

război mondial şi până în prezent, creativitatea este percepută drept ceva ce poate fi dezvoltat în

cazul majorităţii indivizilor. J.P. Guilford a susţinut că fenomenul creativităţii reprezintă o trăsătură

generală umană şi că toţi oamenii pot fi distribuiţi, la niveluri diferite, pe o scală continuă a

creativităţii. Alexandru Roşca (1981, p. 17) preciza că, în sens larg, creativitatea se referă şi la

găsirea de soluţii,idei, probleme, metode care nu sunt noi pentru societate, dar la care s-a ajuns pe o

cale independentă. De exemplu, rezolvarea de către un elev a unei probleme, la o anumită materie

de învăţământ, se consideră că este creatoare dacă se realizează într-un mod diferit decât cel

prezentat în manual sau de către profesor la clasă, chiar dacă modul de rezolvare nu e nou pentru

ştiinţă.

318

În aceste condiţii, putem considera că există o creativitate cotidiană, obişnuită, manifestată

ori de câte ori oamenii rezolvă o situaţie problematică, şi o creativitate de nivel înalt, accesibilă unei

minorităţi.

Teresa Amabile (1983) consideră că adoptarea deciziilor, atât într-un domeniu profesional

cât şi în viaţa cotidiană implică creativitate. Soluţiile creative asigură rezolvarea problemei cu o

neaşteptată eficienţă, dar în acelaşi timp dispun de o eleganţă şi o uimitoare simplitate. În general,

răspunsurile creative sunt evidente şi totuşi puţină lume se gândeşte la ele.

Profesor şi cercetător în Unitatea de Management Antreprenorial la Harvard Business School,

Teresa Amabile susţine că creativitaea este capacitatea de a produce lucruri care sunt atât noi (adică

originale sau neaşteptate) cât şi eficiente (adică folositoare sau care rezolvă problemele).

În funcţie de felul cum este organizat şi orientat, procesul de învăţământ poate duce la dezvoltarea

gândirii creatoare, dar din păcate şi la formarea unei gândiri şablon. Acest lucru se întâmplă atunci

când profesorul se mulţumeşte cu o reproducere textuală şi acordă note mari pentru o atare

reproducere textuală, caz în care elevii nu se vor strădui să reprezinte materialul consultat într-o

formă personală, să gândească asupra lui, să caute soluţii originale, să grupeze şi să ierarhizeze

ideile. Un astfel de profesor va contribui la educarea unei gândiri şablon, la frânarea dezvoltării

spiritului critic şi a gândirii creatoare.

Gândirea creatoare a elevilor se dezvoltă în instituţia de învăţământ prin creşterea exigenţei

faţă de capacităţile lor, fără a distanţa însă prea mult exigenţele faţă de posibilităţi. Cerinţa

principală trebuie să vizeze nu reproducerea fidelă a textelor sau explicaţiilor date la lecţie, ci

stimularea independenţei şi originalităţii gândirii, căutarea activă de soluţii şi răspunsuri,

experimentarea, chestionarea etc. În şcoală elevii ridică adeseori întrebări. Între întrebare şi răspuns

este util să se ducă o mică discuţie de tip euristic cu elevul, care să-i dea cât mai mult posibilitatea

să contribuie la găsirea răspunsului, pe baza experienţei şi a cunoştinţelor sale.

Una din greutăţile principale pe care le întâlnesc elevii la toate nivelele învăţământului este

detaşarea dintr-un obiect a componentelor esenţiale de cele neesenţiale. Din acest motiv, activitatea

de generalizare şi abstractizare este influenţată de flexibilitatea gândirii, de capacitatea de a renunţa

la ipotezele infirmate de experienţă.S-au elaborat numeroase metode şi procedee menite să uşureze

procesul de conceptualizare la elevi. Aceste metode trebuie să aibă în componenţă şi mijloacele de

învăţământ adecvate.

Creativitatea nu se poate realiza numai prin educarea gândirii. Un rol important revine

factorilor motivaţionali. Mulţi autori consideră că motivaţia este o componentă vitală a creativităţii.

319

În şcoală, motivaţia principală, o constituie pentru majoritatea elevilor, obţinerea unor note mari,

dar şi satisfacţia multor elevi de a descoperi noutăţi, fapte şi idei noi.

Scopul oricărei educaţii creative este acela ―de a da elevului posibilitatea să folosească din plin

întregul său potenţial‖(Landau,E.,1979), iar ―discrepanţa dintre capacitatea creativă înnăscută şi

performanţele creative ale unui elev poate fi atenuată printr-o educaţie bine orientată‖, de la o

învăţare necreativă la o învăţare creativă (Parnes.S.J.,1962).

Legea creativităţii. Orice progres începe cu o idee în mintea cuiva. Tot ceea ce mintea noastră

poate concepe şi crede cu adevărat, poate să şi obţină.

( Peter Arnold)

Bibliografie: Sălăvăstru,D.,Psihologia educaţiei,Editura Polirom, Iaşi,2004

Amabile,T., Creativitatea ca mod de viaţă, Ghid pentru părinţi şi profesori, Editura Ştiinţă şi

Tehnică, Bucureşti,1997

Jiga,I.,Negruţ, I., Învăţarea eficientă, Editura Editis, Bucureşti,1999

Roşca, A., Creativitatea generală şi specifică, Editura Academiei, Bucureşti, 1981

Ana Stoica, Creativitatea elevilor, Editura Didactică şi Pedagocică, Bucureşti, 1983

CALCULATORUL ŞI ROLUL SẶU ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

Prof. CIUGULIN EUGENIA

Liceul Teoretic’’Tudor Arghezi’’

Cunoaşterea si conştientizarea beneficiilor noilor cuceriri ale ştiinţei şi tehnologiei

determinǎ sincronizarea procesului de învaţamant cu acestea , folosirea în folosul procesului

instructive-educativ a beneficiilor tehnologiei.

Procesul de învaţǎmant trebuie sa vinǎ în spiritual noilor generaţii, actualizandu-şi

permanent finalitaţile şi resursele pentru ridicarea randamentului, pentru eficientizarea acestuia.

Învǎţarea sistata pe calculator, vine înainte de toate sǎ schimbe relatia elev –profesor, relaţie

în care profesorul devine din conducator atotstiutor un ghid al infosferei, iar elevii au posibilitatea

ca în locul manualelor rigide sǎ aleaga programele cu informaţii mult mai accesibile.

Ne propunem in continuare sǎ argumentam necesitatea utilizari invǎţarii asistate pe

calculator.

320

Calculatorul şi conectarea la internet s-au dovedit extrem de eficiente, aducând o

multitudine de avantaje procesului educaţional. Vom menţiona şi, noi, o serie de beneficii ale

acestora.

Elevul va fi solicitat de calculator într-o mult mai mare mâsura, acesta fǎcându-l sǎ lucreze

individual, sǎ-şi consolideze abilitaţile de investigare ştiinţificǎ, sǎ constienţizeze faptul cǎ noţiunile

învǎţate îşi vor gǎsi utilitatea . Calculatorul îl va ajuta în creşterea randamentului însuşirii coerente a

cunoştinţelor, îi va stimula gândirea logica şi imaginatia, îi va mobiliza funcţiile psihomotorii în

utilizarea calculatorului, îi va dezvolta cultura vizuala .

Extrem de ultil se dovedeste calculatorul şi în simularea unor procese si fenomene

complexe, pe care nici un alt mijloc didactic nu le poate pune atat de bine in evidenţǎ. Prin

intermediul accestuia li se ofera elevilor o serie de modelǎri justificǎri si ilustrǎri ale conceptelor

abstracte , ilustrǎri ale proceselor si fenomenelor neobservabile sau greu observabile din diferite

motive . Întelegem de aici ca acest mijloc extrem de important de învǎtǎmant ajutǎ atât la instruire

cât si la auto instruirea individului. În acest sens calculatorul face posibilǎ reaparitia unui model

educaǎional extreme de eficient si anume ucenicia.

Elevii sunt atraşi de mediul interactic, de date legate prin hiperconexiuni şi ajung sǎ

dobandeasca abilitatea de a analiza şi a rezolva o varietate de probleme într-un mod rapid,

economisirea timpului reprezentând un alt mare avantaj pe care îl prezintǎ calculatorul.

Prin intermediul unui sistem de teste, elevi sunt puşi in nişte situatii concrete ale lumi reale

si fortati sǎ ia decizii. În procesul instructiv-educativ multimedia trebuie folositǎ pentru a dezvolta

aptitudinile observationale şi pentru a le dezvolta obiectivele cognitive.

Un interes aparte îl prezinta calculatorul pentru elevii timizi, care se inhibǎ , acestea gǎsesc

în calculator un prieten care îi ajutǎ sǎ evite multe situaţii neplǎcute, de asemenea pentru clasele

eterogene unde TIC-ul poate oferi documente de lucru adaptate nevoilor si ritmurilor diferite ale

elevilor .

Pe langǎ dezvoltatea capacitaţii de analizǎ, selectare, combinare si sintetizarea datelor

obţinte, elevul întelege cǎ nu trebuie sa leage orice informaţie aparutǎ pe net şi doar pe cele care

corespund temelor cerute, iar obijnuinta de a verifica o informaţie folosind mai multe surse, le poate

dezvolta deprinderea de a gandi critic ajungând sǎ lucreze individual.

Totuşi rolul profesorului este unul essential, el incercand înainte de toate sa selecteze cat

mai multe si mai variate elemente prin care sa capteze şi sa întreţina atenţia elevilor.

321

Pentru ca rolul profesorului sǎ fie unul tot mai important acesta trebuie sǎ aibǎ în vedere

urmǎtoarele aspecte:

- conştientizarea valorii interactive a informaţiei alese;

- sistematizarea rapidǎ a unui volum mare de informaţii;

- difuzarea eficientǎ a unor informaţii esenţiale solicitate de un numar ridicat de participanţi

- individualizarea realǎ a actului învaţǎrii adaptabilǎ la ritmul fiecǎrui elev.

Luând un exemplu din domeniul literaturii, şi referindu-ne la realizarea studiului de caz

putem spune cǎ elevii folosesc internetul ca sursa de documentare , însǎ profesorul este cel care

îi formeaza pe elevi în direcţia selectari judicioase si critice a surselor.

Un alt avantaj major al utilizari calculatorului este acela cǎ asigura feed-back-ul permanent,

profesorul având posibilitatea de a reproiecta activitatea în funcţie de secvenţa anterioarǎ.

Facilitaţiile de prelucrare rapidǎ a datelor, de efectuare a calculelor, de afişarea rezultatelor

de realizare de grafice si tabele, asigurarea alegeri si folosirea strategiilor adecvate pentru

rezolvarea diverselor aplicaţii, asigurǎ pregatirea elevilor pentru o societate bazatǎ pe conceptul

de educaţie permanentǎ, determinǎ o atitudine pozitivǎ fatǎ de disciplinele la care se utilizeazǎ

calculatorul şi fatǎ de valorile morale, culturale şi spirituale ale societǎtii.

În concluzie ,utilizarea calculatorului in procesul instructiv-educativ duce la creşterea

performanţelor şcolare. In acest sens se poate spune cǎ utilizarea tehnologiilor informaţiei si

comunicaţiilor de cǎtre elevi si profesori, şi, în general de cǎtre cei care învatǎ, devinǎ o

prioritate.

TIC-ul nu trebuie sǎ fie decat un instrument pentru a prezenta conţinuturile existente intr-o

altǎ manie ra ci trebuie sǎ duca la modificarea moduluide gândire şi a stilului de lucru la clasǎ .

BIBLIOGRAFIE: Milosescu M, Ce este calculatorul? , Editura Teota, Bucuresti 1996

Dumitrescu V, Paiu, O, Ghid de initiere NOVEL- NETWARE, Editura Microinformatica, Cluj-

Napoca, 1991

Romita Iucu, Marin Manolescu, Elemente de Pedagogie , Editura Credis, Bucuresti, 2004

Miron Ionescu, Ioan Radu, Didactica Moderna , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004

Cristea V. Patriciu V, Pietrosan M, Mai multe depre Internet -Internet in Romania , Editura

Teora, 1997

Kiraly, A., Ilea, H. Internet- Ghid, Edutura Dacia, Cluj-Napoca, 1998

322

PROFESORUL, PERSONAJ PEDAGOGIC ÎN SPAŢIUL VIRTUAL

Prof. HERTZOG ROXANA-CAMELIA

Colegiul „Ştefan Odobleja” Craiova

Pe lângă unele tehnici tradiţionale de predare-învăţare care încă se menţin pentru că sunt

bune, scoala modernă oferă acum o înfăţişare diferită în anumite aspecte faţă de cea din trecut. E-

learningul reprezinta un tip de educaţie la distanţă, ca experienţă planificată de predare-învăţare

organizată de o instituţie care furnizează

materiale într-o ordine secvenţială şi

logică, pentru a fi asimilate de catre elevi

în manieră proprie. Medierea se realizează

prin noile tehnologii ale informaţiei şi

comunicaţiilor – în special prin Internet.

Acesta constituie atât mediul de

distribuţie a materialelor, cât si canalul de

comunicare între elevi şi profesor. Tot

mai multe bloguri sunt folosite în

educaţie. Pentru crearea şi administrarea

unui blog nu sunt obligatorii cunoştinţe de

programare web. Există multe posibilităţi de a publica blog-uri

în mod simplu şi gratuit. În ultima perioadă a crescut foarte

mult numărul de blog-uri disponibile pe Internet. Există mai

multe platforme pentru blog-uri, de exemplu Wordpress (cea

mai cunoscută și folosită platformă de blogging), Blogger ș.a.

Multe dintre acestea permit vizitatorilor lor să răspundă prin

comentarii, care sunt și ele publice, creându-se astfel o

comunitate de cititori centrată în jurul blog-ului. Voki

(www.voki.com) este un serviciu gratuit care permite crearea

de avatare personalizate care transformă textul scris în mesaj

vocal şi pot fi foloste pe blog , profil, mesaje de e-mail sau ca

prezentari ale participanţilor în proiecte. Pe lângă grafica atractivă şi sugestivă oferită de soft, ideea

323

profesorilor de a utiliza un ―personaj‖ imaginar, ca o mascotă care însoţeşte şi ―dă viaţă‖

activităţilor noastre de suport pentru utilizatorii platformei de elearning. În literatura domeniului,

acestea sunt numite avatare, actori virtuali, sau ―personaje pedagogice‖. În general, animaţiile au

un potenţial extraordinar pentru formarea la distanţă pe Internet. Rup monotonia, sunt distractive,

dar mai ales umanizează contextul virtual şi pot transmite mesaje text, audio sau video care au un

impact mult mai mare asupra celor care învaţă.

Un Voki este un personaj care vorbeşte, o versiune a profesorului generată de computer. Termenul

generic pentru un Voki este un avatar vorbind, o reprezentare digitală a unei persoane care se vrea a

fi profesorul care predă. Profesorii au descoperit că pot folosi aceste avatare care vorbesc în

educația la distanţă a elevilor în special în sala de clasă on-line voki-classroom. Voki este de

asemenea, o modalitate foarte bună de a implica elevii timizi sau pentru a permite accesul la

comentarii cu elevii din alte clase sau chiar țări. Puteți avea chiar și un Voki în care dumneavoastră

vorbiți cu vocea proprie înregistrată prin microfon, sau prin telefon. Avatarele sunt excelente pentru

o educație on-line. Ele oferă interacțiunea umană, care este naturală în sălile de clasă și în mediul de

învățare tradițional.

Avatarele oferă interfaţa profesorului față în faţă cu elevul. Ele oferă elementul uman de predare

on-line. În plus, utilizarea personajelor (imaginare) are valenţe de tip practic. În combinaţie cu alte

instrumente şi metode, creează relativ simplu un context social inteligent; personajele animate sunt

mai rentabile şi mai uşor de reprodus; nu obosesc niciodată, fiind întotdeauna disponibile [2].

324

BIBLIOGRAFIE:

1. Aspectul vizual al platformei de elearning: imagini, animaţii şi… o mascotă – elemente care susţin

învăţarea online , Olimpius Istrate – Universitatea din Bucureşti, DPPD

2. www.voki.com

UTILIZAREA ORGANIZATORILOR GRAFICI ÎN LECŢIILE DE ŞTIINŢE

Prof. Dr. FLORENTINA IOFCIU

Şcoala Gimnazială nr 195 Bucureşti

Prof. Dr. MARIANA LILI BADEA

Colegiul Naţional Iulia Haşdeu

Abordarea cognitiv-constructivistă a predării ştiinţelor naturii presupune evidenţierea

modului în care are loc construcţia înţelegerii conceptului sau a problemei ce va fi studiată.

Această abordare presupune utilizarea şi valorificarea unor proceduri de vizualizare ,

structurare şi organizare mentală a nodurilor informţionale şi a rutelor de cunoaştere precum şi a

legăturii dintre acestea.

Reprezentarea grafică reprezintă o imagine globală, de asamblu al construcţiei înţelegerii

problemei prin utilizarea organizatorilor grafici. Folosirea organizatorilor grafici este utilă

profesorilor în procesul de învăţare întrucât le permite să prezinte şi să explice relaţiile dintre

concepte şi modul în care acestea interacţionează. Astfel, aceste instrumete devin mijloace de

învăţare, adică unelete cu ajutorul cărora profesorii îşi ating scopul didactic.

Teoria încărcării cognitive ( Sweller) evidenţiază procesul de învăţare ca o funcţie a

procesării memorei umane. Această teorie se concentrează pe două domenii majore de lucru:

arhitectura cognitivă , adică structura memoriei umane şi încărcarea cognitivă , adică modul în care

este procesată informaţia. Conform lui Novak, arhitectura cognitivă umană este compusă din trei

sisteme ale memoriei: memorie senzorială, memorie de scurtă durată sau memorie de lucru şi

memorie de lungă durată. Sweller, a descoperit faptul că memoria de lungă durată este astfel

construită încât permite că mai multe elemente de informaţie să fie asimilate ca fiind un singur

element. Aceasta înseamnă că informaţia este stocată în pachete ce comprimă costrucţiile noastre

mentale despre idei şi relaţiile dintre ele.

În anul 1998 teoria încărcării cognitive a fost extinsă cu încă un tip de încărcare cognitivă,

respectiv încărcarea relevantă pentru învăţare. Acest tip de încărcare este relevantă pentru

achiziţionarea şi automatizarea schemelor

325

O metodă de optimizare a încărcării cognitive intrinseci constă în prezentarea

secvenţială a informaţiei, adică de la simplu la complex. Această modalitae de prezentare a

informaţiei este mai eficientă decât prezentarea de la început a materialului în toată

complexitatea lui.

O altă metodă de optimizare a încărcării cognitive intrinseci este reprezentată de adaptarea

materialului instrucţional la nivelul de expertiză al utilizatorilor, ceea ce presupune oferirea unui

suport adecvat, a unor sarcini potrivite ca nivel de dificultate, precum şi înlăturarea informaţiei

redundante.

O soluţie eficientă pentru studiul ştiinţelor naturii (fizică, chimie, biologie) este utilizarea

diferitelor tipuri de organizatori grafici.

Traseul de învăţare reprezintă un organizator grafic ce poate fi folosit în cadrul activităţilor

experimentale de lucru în laboraor cu elevii. Se prezintă secvenţial fiecare etapă în rezolvarea

sarcinii de lucru astfel încât elevii să primească informaţiile necesare structurate astfel încât să

poată să se ghideze singuri. Informaţiile sunt prezentate succint, fiind structurate pe mai multe

nivele ce trebuiesc parcurse succesiv în paşi mărunţi. Un exemplu este descrierea activităţii de

învăţare experimentală – Electroliza / Celula galvanică. Primul nivel de structurare a informaţiei

este reprezentat de teoria lucrării , urmat de descrierea modului de lucru, înregistrarea, prelucrarea

datelor experimentale şi în final formularea concluziei.

Harta cognitvă cu varianta harta conceptuală reprezintă un organizator grafic ce poate fi

folosit în fiecare etapă a lecţiei: reactualizarea cunoştinţelor din lecţiile anterioare, feedback din

partea elevilor pe parcursul lecţiei dar şi în procesul de transmitere a noilor cunoştinţe. Se porneşte

de la conceptul principal şi se stabilesc legături cu conceptele intermediare, adiacente. Din punct de

vedere grafic se folosesc săgeţi care evidenţiază relaţia dintre concepte. În cazul hărţilor

conceptuale, pe săgeţi se scriu cuvintele de legătură.

Avantajul utilizării acestor organizatori grafici este că oferă o imagine de ansamblu a

conceptelor şi noţiunilor utilizate în procesul de predare, oferind elevilor o perspectivă asupra a

ceea ce au de învăţat, precum şi posibilitatea de a realiza conexiuni logice.

O variantă de lucru este realizarea împreună cu elevii a unui astfel de organizator grafic, în

special în cadrul orelor de recapitulare, sau a lecţiilor de sinteză de la finalul unui capitol sau a unei

unităţi de învăţare.

Într-o variantă modernă, hărţile conceptuale sau hărţilecognitive se pot realiza sub forma

instrumentelor informatice în scopul utilizării lor în mediul virtual.

326

Bibliografie:

Elena Joiţa (coordonator), (2008), Formarea pedagogică a profesorului, Editura Didactică şi

Pedagogică Bucreşti

Van Merriënboer, J. J. G., (1997), Training complex cognitive skills: A four component

instructional design model. Englewood Cliffs, NJ: Educational Technology Publications.

Van Merriënboer, J. J. G., & Ayres, P, (2005). Research on cognitive load theory and its design

implications for e-learning. Educational Technology Research and Development, 53(3), 5–13.

Van Merriënboer, J. J. G., Clark, R. E., & de Croock, M. B. M. ,(2002), Blueprints for complex

learning: The 4C/ID-model. Educational Technology, Research and Development, 50 (2), 39-64.

Sweller, J., (1988), Cognitive load during problem solving: Effects on learning. Cognitive

Science, 12, 257–285.

Sweller, J., (1993), Some cognitive processes and their consequences for the organisation and

presentation of information. Australian Journal of Psychology, 45, 1–8.

Sweller, J. ,(1999), Instructional design in technical areas. Melbourne: ACER.

Sweller, J. ,(2004), Instructional design consequences of an analogy between evolution by

natural selection and human cognitive architecture. Instructional Science, 32, 9–31.

Sweller, J. ,(2005), Implications of cognitive load theory for multimedia learning. In R. E. Mayer

(Ed.), The Cambridge handbook of multimedia learning (pp. 19–30). New York: Cambridge

University Press

Kalyuga, S., Chandler, P., Tuovinen, J., & Sweller, J. ,(2001), When problem solving is superior

to studying worked examples. Journal of Educational Psychology, 93, 579–588.

Kalyuga, S., & Sweller, J., (2004), Measuring knowledge to optimize cognitive load factors

during instruction. Journal of Educational Psychology, 96, 558–568.

Kalyuga, S., & Sweller, J., (2005), Rapid dynamic assessment of expertise to improve the

efficiency of adaptive e-learning. Educational Technology, Research and Development, 53, 83-93

Schnotz, W., & Kürschner, C.,(2007), A reconsideration of cognitive load theory. Educational

Psychology Review, 19(4), 469-508.

Iofciu F., Miron C., Antohe Ș., (2011), Learning pathway for advanced science concepts

approach: the study of magnetorezistive materials ,Procedia Social Behavioral Sciences

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877042811029843

Iofciu F., Miron C., Antohe Ș.,(2011), A constructivist approach of advanced physics concepts:

using a cognitive map for the study of magnetoresistive materials Procedia Social Behavioral

Sciences http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1877042811003016

http://www.rrp.infim.ro/2013_65_2/art24Iofciu.pdf

Florentina Iofciu, Cristina Miron, Ştefan Antohe Studying Advanced Science Concepts Using

Constructivist Strategies In Middle And High School* Romanian Reports in Physics, Vol. 65, No.

2, P. 591–605, 2013 http://library.iated.org/view/IOFCIU2010CON

CREATIVITATE ŞI INOVAŢIE ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

Pip. IORDACHE LEONORA TAMARA

GRADINITA TRAIAN DEMETRESCU

In societatea contemporană, cu schimbări rapide şi efecte imediate, educaţia şi învăţământul

trebuie reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem vorbi despre o permanentă inovaţie şi

creaţie in activitatea didactică.

327

Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe

valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din

punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă.

Prioritatea învăţământului o constituie informatizarea, softul educaţional, reprezentat de

programele informatice special dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, ceea ce

reprezintă o necesitate evidentă .

Utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ facilitează realizarea scopurilor

didactice şi idealurilor educaţionale.

Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic, ci

pentru a veni tocmai în sprijinul predării, ajutându-l astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia sa

didactică fundamentală. Programul de calculator poate deveni un suport important pentru o predare

eficientă.

Formarea capacităţii de a utiliza calculatorul ,de a folosi internetul este benefică elevilor,atât

în activitatea şcolară cât şi în cea extraşcolară, în plan cognitiv cât şi psihic,prin relaţionarea cu

lumea oferită de aceste instrumente de lucru ale mileniului al III-lea.

Promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului determina de asemenea o dezvoltare optimă

din punct de vedere somantic, fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual.

Este foarte important ca in formarea unui stil de viaţă sănătos pentru şcolari să se pună accent

pe :

autocunoaşterea şi construirea unei imagini pozitive despre sine;

comunicare şi relaţionare interpersonală;

controlul stresului;

dezvoltarea carierei profesionale ;

prevenirea accidentelor şi a comportamentelor cu risc pentru sănătate;

prevenirea atitudinii negative faţă de sine şi viaţă.

In abordarea creativitǎţii in procesul educaţional, elevul trebuie încurajat să gândească

independent, să îşi asume riscuri si responsabilităţi in demersul său spre formare intelectuală.

Evaluarea pentru asigurarea calităţii şi rezultatele obţinute trebuie să ne lărgească perspectiva

asupra situaţiei reale din şcoli, să identifice nivelul de pregătire al elevilor şi să ne ajute să

descoperim componentele ce au nevoie de sprijin în dezvoltare.

Un obiectiv important ce ar trebui stabilit pentru anii următori este de a dezvolta un indicator

internaţional al capacităţii de a învăţa, toate acţiunile bazându-se pe cercetarea ştiinţifică.

328

Învăţământul modern are ca sistem de referinţă competenţele generale şi specifice pe care trebuie

să le dobândească cel ce învaţă – elevul – pe parcursul şi la finele unui ciclu de instruire, al unui an

de studiu etc. Centrarea pe competenţe reprezintă o preocupare majoră în triada predare-învăţare-

evaluare.

Noua imagine a profesorului trebuie stabilită prin luarea în considerare a tuturor abordărilor

de până acum, de la conceperea ca distribuitor de recompense sau ca sursă de informaţii, până la cea

de „manager al învăţării‖.

Pentru fiecare profesor sunt fundamentale două roluri, cel de manager şi cel de evaluator.

Procesul instructiv-educativ trebuie astfel conceput şi desfăşurat, încât să-i convingă pe elevi

să preţuiască propria moştenire naţională, să primească contribuţiile originale ale oricărei naţiuni la

civilizaţia modernă, pregătind atât elevii, cât şi dascălii să înţeleagă valoarea diversităţii şi a

independenţei de spirit.

Educaţia este factorul hotărâtor al dezvoltării psihoindividuale a persoanei. Ea sistematizează

şi organizează influenţele mediului,dezvolta personalitatea.

Creativitatea, in termeni generali, este un proces mental care permite generarea de idei şi

concepte noi sau asocieri originale intre concepte şi idei deja existente.

Lumea modernă pune accentul pe folosirea mai eficientă a cunoaşterii şi a inovaţiei. Este

necesară extinderea abilităţilor creatoare ale întregii populaţii, mai ales ale acelora care le permit

oamenilor să se schimbe şi să fie deschişi faţă de idei noi într-o societate diversă din punct de

vedere cultural, bazată pe cunoaştere.

Obiectivul principal este promovarea unor abordări inovative şi creative în diferite domenii de

activitate.

Ar trebui, de exemplu, să se pună accent pe o gamă largă de subiecte, precum matematica,

ştiinţa şi informaţia şi alte tehnologii.

Noul mileniu aduce noi cerinţe educaţionale care impun noi metode, altele decât cele folosite

pânǎ acum. O importanţǎ majoră în pregǎtirea elevilor pentru noile cerinţe, o au cele trei forme ale

educaţiei şi anume:

educaţia formală însemnând învăţare sistematică, structurată si gradată cronologic,

realizată in instituţii specializate de către un personal specializat;

educaţia nonformală constând in activităţi educative desfăşurate in afara sistemului

formal de învăţământ de către diferite instituţii educative;

329

educaţia informală care se referǎ la experienţe de învăţare spontană, cotidiană,

existenţială, desfǎşurate în medii culturale care nu au educaţia ca scop principal.

Criteriul de calitate aplicat educaţiei are un rol foarte important deoarece măsurile propuse

pentru a promova creativitatea şi capacitatea pentru inovare vor fi adaptate fiecǎrei etape din cadrul

învăţării continue.

Focalizată pe unitatea de învăţare, evaluarea ar trebui să asigure evidenţierea progresului

înregistrat de elev în raport cu sine însuşi pe drumul atingerii obiectivelor prevăzute în programă.

Este important să fie evaluată nu numai cantitatea de informaţie de care dispune elevul, ci, mai ales,

ceea ce poate el să facă utilizând ceea ce ştie sau ceea ce intuieşte.

Fiecare activitate de evaluare a rezultatelor şcolare este însoţită de o autoevaluare a procesului

pe care profesorul l-a desfăşurat cu toţi elevii şi cu fiecare elev în parte. Astfel poate fi descris

nivelul de formare a competenţelor pentru fiecare elev şi pot fi stabilite modalităţi prin care se pot

regla, de la o etapă la alta, activităţi de învăţare-formare a elevilor, în mod diferenţiat.

De o importanta deosebita este realizarea unui echilibru dinamic între evaluarea scrisă şi

evaluarea orală; aceasta din urmă, deşi presupune un volum mare de timp pentru aprecierea tuturor

elevilor şi blocaje datorate emoţiei sau timidităţii, prezintă avantaje deosebite, precum: realizarea

interacţiunii elev-profesor; demonstrarea stadiului de formare a unor competenţe prin intervenţia cu

întrebări ajutătoare, demonstrarea comportamentului comunicativ şi de interrelaţionare al elevului

etc;

De asemenea este necesară folosirea cu o mai mare frecvenţă a metodelor de autoevaluare şi

de evaluare prin consultare, în grupuri mici, vizând verificarea modului în care elevii îşi exprimă

liber opinii proprii sau acceptă cu toleranţă opiniile celorlalţi, capacitatea de a-şi susţine şi motiva

propunerile etc.

Managementul clasei este un domeniu de cercetare în ştiinţele educaţiei care studiază atât

perspectivele de abordare ale clasei de elevi cât şi structurile dimensionale ale acesteia, în scopul

facilitării intervenţiei cadrului didactic în situaţii de criză micro-educaţională şi a evitării

consecinţelor negative ale acesteia.

O importanţă deosebită in inovaţia şi creaţia în activitatea didactică o au rolurile manageriale

ale cadrului didactic :de planificare (planifică activităţile cu caracter instructiv - educativ) ;de

organizare (organizează activităţile clasei) ;de comunicare (comunică idei, cunoştinţe, ascultă

efectiv, oferă feedback, stabileşte canalele de comunicare); de conducere (conduce activităţile cu

elevii , desfăşurate în clasa şi în afara ei) ;de coordonare (sincronizează obiectivele individuale cu

330

cele comune clasei, contribuind la întărirea grupului şi formării echipelor de lucru); de îndrumare

(prin intervenţii punctuale adaptate unor situaţii specifice, recomandări) ;de motivare (prin întăriri

pozitive, prin utilizarea aprecierilor verbale şi non-verbale în sprijinul consolidării

comportamentelor pozitive); de consiliere (de orice tip, în probleme personale sau legate de şcoală);

de control (în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor şi

nivelul de performanţă); de evaluare (măsura în care scopurile şi obiectivele au fost atinse).

Ar trebui să se ţină cont de toate formele de inovaţie socială şi antreprenorială. De asemenea,

ar trebui să se acorde atenţie creaţiei artistice şi noilor abordări în domeniul culturii.

Bibliografie: 1. Ionescu M., Radu I.-” Didactica modernă”, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 2001;

2. Alois Gherguţ,- “Management general şi strategic în educaţie”, Ed. Polirom, Iaşi, 2007;

3. I..Cerghit – “Sisteme de instruire alternative”, Aramis, Bucuresti, 2002.

MOTIVUL MAGULUI ÎN OPERA LUI MIHAI EMINESCU

Prof. dr. NEAGOE LOREDANA-EMILIA

Liceul Teoretic „Tudor Arghezi”, Craiova

Închis în magnifica lui strălucire şi unitate refăcută după care a tânjit cu o dureroasă şi

dramatică sete cât a fost pe pământ, adică în sfârşire, fragmentare şi imperfecţiune, Mihai Eminescu

oferă în cultura românească unul din cele mai izbitoare exemple şi argumente pentru

descompunerea unei creaţii care depăşeşte puterea de cuprindere a minţii noastre omeneşti, în

părţile ei constitutive.

Identitatea culturală a fiecărui popor poate fi reflectată de miturile şi legendele care l-au

însoţit pe tot parcursul dezvoltării lui. De aceea, este foarte important să cunoaştem literatura de

natură populară, să cunoaştem miturile şi legendele care au circulat odinioară.

Mitul (gr. mithos, fr. mythe) este o povestire fabuloasă care cuprinde credinţele

popoarelor (antice) despre originea universului (cosmogeneză) şi a fenomenelor naturii, despre zei

şi eroi legendari. Mitul implică fiinţe spirituale, precum Dumnezeu, îngeri sau demoni, şi personaje

fantastice ca de exemplu: oameni-animale, precum şi existenţa unei alte lumi. Încercând să

definească mitul, M.Eliade arată că acesta „povesteşte o istorie sacră; el relatează un eveniment care

a avut loc în timpul primordial, timpul fabulos al «începuturilor».

331

Există în opera lui Mihai Eminescu un spaţiu mitic. Eroul liric, personajul, intră într-un

cadru fundamental diferit de tot ceea ce cunoscuse. Pentru poet există o lume a celor vii, precum şi

o lume a celor morţi. Între ele, ca un purgatoriu şi ca un spaţiu specific, se află tărâmul celor şi vii şi

morţi, în egală măsură. Arald şi Maria (Strigoii) sunt, cum ar spune Algiradas Julien Greimas,

„suflete moarte care duc o viaţă paralelă cu a celor vii şi sunt dotate cu o prezenţă fizică―.

Cei mai mulţi dintre eroii mitologiei eminesciene sunt stăpâni ai vieţii şi ai morţii.

Hyperion, fiinţă eternă, ar dori să coboare printre muritori; în poezia Memento mori, sub nisipul

arzător al pustiului, îşi duce viaţa o lume insolită; zmeul din Fata din grădina de aur este un

„daimon― aspirând la fiinţarea terestră.

Din spaţiul Eternului Demiurg, omul este privit ca un copil crescut de un timp înşelător.

Însă tocmai acest „copil al universului‖ va putea să perceapă, prin forţa gândirii, diferenţa dintre

timpul universal, înnegrit de vremea eternă, şi timpul său, divizat în ore ale efemerităţii. La graniţa

dintre aceste două entităţi – timp (nemăsurabil) şi vreme (efemeră) – se află, ca un Demiurg

pământesc, cea mai importantã ipostază a eului eminescian ce tinde către etern: Magul. De obicei,

acesta e cufundat în sânul naturii: este stăpânul elementelor, domină legile spaţiului, ale gravitaţiei

şi, mai ales, legile timpului.

Povestea magului călător în stele relevă ipostaza unui divin pământesc, ce pare să se fi

născut odată cu omenirea. De aceea, de cele mai multe ori, el îşi primeşte atributul de „bătrân‖ –

echivalent cu măsurarea timpului: „Când încă eram tânăr, el tot bătrân era/ Al vremilor curs vecinic

nu-l poate turbura‖.

Povestea este cronica timpului echinoxial, adică a timpului care nu cunoaşte, încă,

istoria. De aceea, idila eminesciană se dispensează de convenţia pastorală şi se structurează pe

scheme mitice subiacente (teiul =axis mundi, lacul =omphalos etc.). Simbolismul călătoriei, extrem

de bogat, se rezumă totuşi la căutarea adevărului, a păcii, a nemuririi, la descoperirea unui centru

spiritual. Căutarea lor a dat naştere aventurilor nenumărate. Călătoria mai înseamnă seria de încer-

cări pregătitoare ale iniţierii, ca progres spiritual."Simbolul" este un obiect sau eveniment care

trimite la altceva decât la ceea ce indică îm mod direct, care posedă deci un sens "secund" mai

profund decât cel "primar" sau "literar". El este expresia unui lucru pe care n-am ştii să-l definim

de-o manieră mai clară, mai precisă. Simbolul consistă deci în transformarea unui obiect, unui gest,

unui cuvânt în ceva diferit, care devine astfel semnul unei realităţi considerate mai înalte, mai

cuprinzătoare.

332

Călătoria exprimă o dorinţă profundă de schimbare interioară, o nevoie de noi

experienţe; ea este mărturia unor nemulţumiri ce împing la căutarea şi descoperirea de noi

orizonturi. Călătoria simbolizează o aventură şi o cercetare, fie că este vorba de o comoară sau de o

simplă dorinţă de cunoaştere, concretă ori spirituală. Mereu nemulţumiţi, călătorii visează la un

necunoscut mai mult sau mai puţin accesibil. Dar nu găsesc niciodată lucrul de care au vrut să fugă:

pe ei înşişi. Astfel călătoria devine semnul unui perpetuu refuz de sine.

Magul este timpul însuşi, în raport cu vremelnicia omenească. Faţă de eternul divin, el se

situează însă tot în sfera efemerului, dar având puterea, prin forţa gândirii, de a năzui către Etern.

Condiţia magului implică necesitatea cunoaşterii Cuvântului, a valorii sacrale a acestuia, pe care a

avut-o la originile sale. Cuvântul naşte formula magică a eternului: „În fruntea lui e strânsă un ev

de-nţelepciune,/ Viaţa lumii toate în minte-i a-ncăput‖. Acesta este Magul, rupt de lume, izolat de

gândirea efemeră, imortalizat în vreme, prin forţa nesperată a gândirii sale superioare. Locuinţa

Magului, „neagra peşterã‖, este acea solitudine necesară pentru a se desprinde efemer. E închiderea

în sine, vãzută nu ca izolare, ci ca o cunoaştere profundă, pentru ca apoi să acceadă către forme

superioare de cunoaştere: Divinitatea. Imaginea corespunde primei ipostaze din Odă (în metru

antic): „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată‖. Moartea poate să însemne o închidere a privirii către

exterior, pentru ca ochiul minţii să desluşească tainele fiinţei. „Steaua singurătăţii‖ conferă

verticalitate gândirii. Către ea spiritul uman îşi îndreaptă cu toată forţa tulburătoare întrebări, de aici

recunoaşterea efemerităţii sale, în urma căreia survin cele douã atitudini: a renunţării: „Piară-mi

ochii tulburători din cale,/ Vino iar în sân, nepăsare tristã‖, şi, în final, a depăşirii crizei existenţiale.

În călătoria sa astrală, magul din Povestea magului călător în stele întâlneşte, pe un

ţărm de mare, un călugăr-ascet, ce rătăceşte cântând dintr-o harfă de aramă cu coarde ruginite. Este

harfa din care Orfeu voia să cânte în faţa zeilor Walhalei. Este acolo un templu pustiit, înecat în ape,

prin sălile căruia călugărul-ascet îşi sună paşii ca într-un mormânt. Aceasta este viziunea din poezia

Diamantul Nordului, cu templele pustiite, din care zeii au dispărut. Călugărul-ascet este Orfeu într-o

altă ipostază, predilect-eminesciană, un tânăr de o frumuseţe hi-eratică, intonând un cântec amar ca

însăşi amarul mării cu care-şi potoleşte setea şi care cheamă la sine durerea întregului univers: „Eu

de pe stâlpul negru iau arfa de aramă/Arfa al cărei sunet e tulbur, tremurat,/Arfa care din pietre

durerile le cheamă/ Din stâncile stârpite, din valu-nfuriat."

Poezia începe asemeni unei poveşti, acţiunea are loc în „ vremuri demult trecute‖ unde

un bătrân împărat domneşte în împărăţia sa. Glasul lui puternic şi înţelepciunea lui adâncă şi dreaptă

par să supună lumea. E descrisă încaperea, camera tronului, făcându-se referire şi la societatea care-

333

l înconjura. Asemeni poveştilor populare, şi aici împăratul vrea un moştenitor destoinic pe care îl

pune la încercare, chiar dacă e vorba de fiul lui. Acesta se supune voinţei părintelui şi pleacă în

căutarea magului . Urcă pe jos muntele, fără frică şi cu perseverenţă, trecând de grelele încercări la

care este supus. Află pe drum însă ca el pare să nu aibă nici înger şi nici stea. Autorul meditează

asupra oamenilor cu minţi oculte pe care lumea nu vrea să-i audă: „Deşi rari şi puţini-s, lumea nu va

să-i vază,/Viaţa lor e luptă, când mor se duc neplânşi./ Ei n'au avut la leagăn un blând înger de

pază/Şi-a lor ochi de durere sunt turbure, şi stinşi".

Raze luminoase vin să mângâie fruntea călugărului şi acesta, îmbătat de propria sa

durere, cade în vis şi i se năluceşte acolo, iarăşi, arătarea în chip de înger pal, cu care se identifică:

„ Nu e vreo fantasmă nebună şi deşartă/ E o făptură-aievea, un gând din gândul

meu/Dintr-un noian de raze am întrupat-o eu/ Şi inima-mi o cheamă, gândirea-mi o dezmiardă/ Şi

sufletul din mine e şi sufletul său/Tot ce-am gândit mai tânăr, tot ce-am cântat mai dulce,/ Tot ce a

fost în cântu-mi mai pur şi mai copil/S-a-mpreunat în marea aerului sterial/ Cu razele a lunei

ce-n nori sta să se culce/ Şi a format un înger frumos şi juvenil."

Invocând moartea, el nu doreşte însă cu adevărat să moară, ci să vieţuiască în ea, ca într-

o nouă viaţă:„O, de-ar fi o moarte fără ca eu să mor/ Eu aş cuprinde-o-n braţe şi-aş strânge-o cu

dor."

Aceeaşi imagine a Magului apare în poemul Memento mori: „Acolo, prin ruini, prin

stînci grãmãdite/ E peştera neagrã zăhastrului mag‖. Puterea magului, hiperbolizarea staturii lui,

contopirea sa cu unitatea cosmică, toate acestea ni se relevã şi în poemul Strigoii. Aici figura

Preotului-Mag e construitã cu elemente ale folclorului autohton. El este Preotul lui Zamolxe:

„Zamolxe, zeul vecinic, ridică a sa frunte/ şi decât toatã lumea/ De două ori mai mare/ Îşi pierde-n

ceruri capul/ În jos a lui picioare‖. În imaginaţia poetului, Magul, încarnare a Profetului şi, poate

chiar a Demiurgului, izbuteşte să biruie bariera verticală a timpului. Eul eminescian adaugã

amarnic, aproape lipsit de speranţă în Memento mori: „Ar fi fost Dumnezeu însuşi, dacă-dacă nu

murea‖.

Povestea magului călător în stele deschide calea către universul fără margini şi lui Dan-

Dionis, „sărmanul călător prin timp din nuvela fantastică eminesciană: „ce nimeni în veci n-o

citeşte/ Cu semnele strâmbe întoarse-arăbeşte/ Sunt legile-n semne din ăst univers‖.

Orice gând inspirat din sfera cunoaşterii îl duce peste hotarul lumii şi al vieţii. Muzica îl

poartă spre eternitate, iubirea şi natura îi trezesc dor de moarte; misterul morţii îl obsedează. El

caută semnificaţia vieţii, morţii şi a existenţei după moarte. Neputând să ajungă singur la concluzia

334

că „moartea şi nemurirea sunt doar umbrele sale‖ („Rgveda‖), viaţa îi prezintă o antiteză a morţii.

El priveşte moartea ca „un caos de lumină‖, „o mare de stele‖, „un secol cu sori înflorit‖ şi viaţa „o

baltă de vise rebele‖, „un basm pustiu şi urât‖ („ Mortua est !‖).

Predispus pentru lumea ideilor înalte, Eminescu a rămas în poezie un meditativ, un

cugetător genial, mânat de dramatismul alegerii dilematice, impusă de condiţia umană, între

„aspiraţia pură către integrarea cosmică şi dorinţa firească de implinire în viaţa pământească‖.

Eminescu se impune în poezie ca un profund căutător al Fiinţei, condus de puterea

gândului genial întemeietor prin poezie şi filosofie. Filosofia se naşte din mirare, iar mirarea

poetului nu s-a oprit numai la aspectele relative ale existenţri. Creaţia sa proiectează o viziune

unică, susţinută de o puternică nevoie de Absolut.

Bibliografie • Bhose, Amita, Eminescu şi India, Editura Junimea, Iaşi, 1978;

• Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundaţia Regală pentru

Literatură şi Artă, Bucureşti, 1941;

• Călinescu, G., Opera lui Mihai Eminescu, I – IV, Editura Minerva, Bucureşti, 1985;

• Eliade, Mircea, Mituri, vise şi mistere, Editura Univers, Bucureşti, 1998;

• Eminescu, Mihai, Poezii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005;

• Noica, Constantin, Introducere la miracolul eminescian, Humanitas, Bucureşti, 1992.

METODELE DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII (JOCUL DE ROL)

Prof. MILITARU GABRIELA

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto, Craiova

Formele metodelor de simulare:

1) jocul didactic

-„La magazin‖ – jocul îi învață pe elevi să calculeze și îi responsabilizează să se descurce

singuri în anumite situații.

„Ghidul și vizitatorii‖ – jocul mobilizeaza limbajul și intelectul elevilor.

2) învățarea dramatizată

-se împrumută procedeele artei dramatice;

-citire pe roluri, povestire dramatizată etc.

3) învățarea cu oponent

Un elev explică și ceilalți ascultă, adresează întrebări. Elevii schimbă roulurile între ei. Jocul

ajută la dezvoltarea capacităților de comunicare și empatie.

335

4) învățarea pe simulatoare

Se practică mai multe la orele de informatică, instruire practică la liceele tehnologice

sau în concursurile contra cronometru

Metoda jocurilor este prezentată pe două categorii:

de o parte cea a jocurilor didactice sau educative,

de altă parte categoria jocurilor simulative.

Jocurile educative au caracter imitativ empiric, această specie fiind proprie vârstei și educației

preșcolare.

Jocurile simulative sunt ocazii de antrenament, pentru îndeplinirea unor roluri reale în viață. De

aceea, ele capătă mai mare densitate la vârste școlare mai mari și se prezintă mai ales sub forma

jocurilor de rol. Ele pot fi: jocuri de decizie, jocuri de arbitraj, jocuri de previziune etc.

Jocul de rol este o metodă activă de predare-învățare, bazată pe simularea unor funcții, relații,

activități, fenomene, sisteme etc. Elevii sunt priviți ca niște "actori" ai vieții sociale pentru care se

pregatesc. În societate, elevii de acum vor ocupa pozitii sau statusuri profesionale, culturale,

știintifice etc., pentru efectuarea cărora este necesar să "joace" anumite roluri corespunzătoare

acestor statusuri. De aceea este necesar să-și formeze anumite abilități, atitudini, convingeri etc. De

exemplu, un viitor muncitor, conductor, cadru didactic, medic, specialist într-un domeniu oarecare

trebuie ca o dată cu cunoștințele de specialitate să-și formeze și tipuri de comportamente necesare

abordării, înțelegerii și influențării partenerilor de interacțiune, altfel spus, este necesar să învețe

rolul corespunzator statusului.

Metoda jocurilor de rol urmăeste formarea comportamentului uman pornind de la simularea

interactiunii ce caracterizează o structură, relație sau situație socială de grup, prin distribuirea în

rândul participanților la instruire a unui set de statusuri foarte bine precizate și relaționate între ele.

Se remarcă o serie de avantaje ale metodei:

activează elevii din punct de vedere cognitiv, afectiv, acțional, punându-i în situația de a

interacționa;

prin dramatizare, asigură problematizarea, sporind gradul de înțelegere și participare activă a

cursanților;

interacțiunea participanților asigură un autocontrol eficient al conduitelor și achizițiilor;

pune în evidență modul corect sau incorect de comportare în anumite situații;

este una din metodele eficiente de formare rapidă și corectă a convingerilor, atitudinilor și

comportamentelor.

336

Există însă și anumite dezavantaje sau dificultăți legate de utilizarea metodei, între care se enumeră:

este o metodă mai greu de aplicat, pentru ca presupune nu numai aptitudini pedagogice, ci și

aptitudini regizorale și actoricesti ale conducatorului jocului;

desi activitatea bazată pe jocul de rol durează relativ putin -aproximativ o oră - proiectarea și

pregătirea sa cer timp și efort din partea cadrului didactic;

există riscul devalorizării jocului de rol, ca rezultat al considerarii lui ca ceva pueril, facil de

către elevi;

este posibilă apariția blocajelor emoționale în preluarea și interpretarea rolurilor de către unii

elevi.

Utilizarea cu eficiență sporită a acestei metode presupune stăpânirea de către cadrele didactice a

unui evantai de concepte: statut, rol, persoană sau actor, parteneri de rol, comportamente de rol,

obligații de rol etc.

Etapele pregătirii și folosirii jocului de rol sunt următoarele:

- Identificarea situației interumane care se preteaza la simulare prin jocul de rol. Acum este

foarte important ca situația ce urmează a fi simulată să fie relevantă obiectivului,

comportamentelor de însușit de către elevi în urma interpretării rolurilor.

- Modelarea situației și proiectarea scenariului. Situația de simulat este supusă analizei sub

aspectul statusurilor și categoriilor de interacțiuni implicate. Din situația reală sunt reținute

pentru scenariu numai aspectele esențiale: status-urile și rolurile cele mai importante care

servesc la constituirea unui model interacțional. Urmează apoi să se elaboreze scenariul

propriu-zis, respectiv noua structură de status-uri și roluri, care este mult simplificată față de

situația reală.

- Alegerea partenerilor și instruirea lor relativ la specificul și exigențele jocului de rol. Este

vorba de distribuirea rolurilor și familiarizarea participanților cu sarcinile de realizat. Status-

urile și roluriie sunt descrise amănunțit pentru fiecare participant în parte pe o fiță.

- Învățarea individuală a rolului de către fiecare participant prin studierea fișei. Este necesar

ca participanții să fie lăsați 15-20 de minute să-și interiorizeze rolul și să-și conceapă modul

propriu de interpretare.

- Interpretarea rolurilor

- Dezbaterea cu toți participanții a modului de interpretare și reluarea secvențelor în care nu

s-au obținut comportamentele așteptate. La dezbatere participă și observatorii. Este necesar

ca interpreților să li se dea prioritate pentru a comunica ceea ce au simțit .

337

În repartizarea status-urilor și rolurilor, conducatorul activității să țină seama de aspirațiile,

aptitudinile și preferințele fiecărui participant; este foarte bine ca înainte de interpretarea rolurilor să

se efectueze exercitți individuale sau în grup, discutarea unor cazuri similare și relevarea de către

participant a modului de rezolvare etc.; să fie urmărit fiecare participant referitor la modul cum

preia și interpretează rolul și cât de mult se identifică cu el; să se asigure o atmosferă placută de

lucru, pentru a se evita blocajele cognitive și emotionale, conflictele etc; fiecare participant să

cunoască atât conduitele proprii pe care trebuie să le adopte, cât și pe cele pe care le așteaptă de la

interlocutorii săi; interpreții să fie ajutați să nu se abată de la rolul primit; un joc de rol să fie

interpretat de mai multe ori de aceeași categorie de elevi pentru a se asigura însușirea și

automatizarea deprinderilor și comportamentelor;

Exista multe tipuri de jocuri de rol, cu o gama larga de posibilitati de aplicare la obiectele de

invatamant.

- Jocul de decizie. Elevilor li se distribuie status-uri si roluri menite a simula structura unui

organism de decizie, confruntarea cu o situație decizională importantă. Elevii înșiși sunt puși în

situația de a lua decizii. Înainte de a decide, participanții la joc vor cunoaște obiectivele pe care le

urmărește organul de decizie. Metoda este utilizată în predarea și învățarea științei conducerii,

istoriei, economiei, psihologiei și culturii civice.

- Jocul de arbitraj ușurează înțelegerea și dezvoltarea capacităților de soluționare a problemelor

conflictuale ce apar între două persoane, două grupuri, două unități economice etc. Prin jocul de

arbitraj se urmărește soluționarea litigiului; în înfăptuirea sa sunt implicați: conducatorul procesului

de simulare ( cadrul didactic, notat cu C ); arbitrii ( participanti - A); partile conflictuale (persoane,

grupuri - P1 si P2) și experti ( E).

- Jocul de competiție urmărește simularea obținerii unor performanțe de învingere a unui adversar,

real sau imaginar. Conducătorul grupului împarte participanții în două microgrupuri sau perechi de

câte două persoane angajate în competiție. Distribuie status-urile și rolurile ce revin fiecărei părți și

se comunică obiectivul competiției.

- Jocul de negociere s-a dovedit util pentru dezvoltarea capacităților de negociere a celor care

lucrează sau vor lucra în domeniul relațiilor comerciale. Profesorul împarte elevii în două grupuri

care sunt puse în situația de a realiza tranzacții comerciale. Fiecare microgrup încearcă sa-I

convingă pe partenenii de negociere să-i accepte condițiile.

În cadrul activității de consiliere de grup cu titlul Rolul umorului în educarea tinerilor, am

realizat, ca secvență de lecție, un joc de rol. Am început prin a stabili ce este umorul și care este

338

rolul acestuia în educarea tinerilor. „Preferați să învățați într-o atmosferă serioasă orientată

strict către transmiterea/receptarea de informații sau o glumă isteață vă pune pe gânduri și vă

face să îndrăgiți și mai mult o disciplină? Se întâmplă să vă speriați inutil într-o anumită

situație. Vă place ca cineva să detensioneze atmosfera cu o glumă prietenească?”

Apoi am continuat dorind să arătăm dacă umor este perceput ca o metodă pedagogică bună

de toți elevii sau daca există și tineri pentru care această modalitate de abordare a procesului

instructive educativ este fie desuetă, fie exagerată. Jocul de rol a constat în gruparea elevilor pe trei

grupe dintre care una aduce agrumente pro umor, cea de a doua aduce argumente contra, iar cea de

a treia grupă are rol de juriu stabilind care dintre primele două grupe și-a argumentat mai bine

poziția.

La final, împreună cu toți elevii am conchis că există vizibil o diferență numerică între

tinerii care au susținut umorul și cei care au forst contra acestuia. Totuși, există cazuri de elevi care

au argumentat că „la școală venim să învățăm, nu să râdem‖. În cele din urmă, ei au recunoscut că

au înțeles că umorul nu se conjugă cu lipsa seriozității ci că dorește să aducă un plus de relaxare la

oră.

O parte dintre elevii din tabăra pro au avut de înțeles că umorul își are limitele sale și că nu

orice remarcă poate trece drept amuzament de calitate.

Bibliografie:

Bernat, S., E., 2003. Tehnica învăţării eficiente, Ed. P.U.C., Cluj-Napoca

Gibă, R., 2007. Cum să predăm pentru ca elevii să ştie, să aplice, să explice, Ed. Sinapsis, Cluj-

Napoca

Neacşu, I., 1990. Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Ed. Militară, Bucureşti

Popovici, A., 2007. Creştere, schimbare, dezvoltare personală, Ed. Sinapsis, Cluj-Napoca

339

CREATIVITATE ŞI INOVAŢIE ÎN PROCESUL DE PREDARE

A ŞTIINŢELOR EXACTE

Prof. NICA AUGUSTINA MARIANA

Liceul Teoretic ”Tudor Arghezi”,Craiova

Prof.IAGĂRU FLORENTINA

Liceul Teoretic ”Tudor Arghezi”,Craiova

Metodele de învăţământ (―odos‖ = cale, drum; ―metha‖ = către, spre) reprezintă căile

folosite în şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile,

şi să folosească noţiunile în studiul fizicii ,biologiei ,sau chimiei .Ele sunt totodată mijloace prin

care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacitaţile elevilor de a acţiona asupra

naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare.

Dezideratele de modernizare şi de perfecţionare a metodologiei didactice se înscriu pe

direcţiile sporirii caracterului activ al metodelor de învăţământ, în aplicarea unor metode cu un

pronunţat caracter formativ, în valorificarea noilor tehnologii instrucţionale (e-learning), în

contaminarea şi suprapunerea problematizării asupra fiecărei metode şi tehnici de învăţare, reuşind

astfel să se aducă o însemnată contribuţie la dezvoltarea întregului potenţial al elevului

Cerinţa primordială a educaţiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o

metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de muncă independentă, cu

activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de muncă interdependentă.

Deşi învătarea este eminamente o activitate proprie, ţinând de efortul individual depus în înţelegerea

şi conştientizarea semnificaţiilor ştiinţei, nu este mai puţin adevărat că relaţiile interpersonale, de

grup sunt un factor indispensabil apariţiei şi construirii învăţării personale şi colective. ―Învăţarea în

grup exersează capacitatea de decizie şi de iniţiativă, dă o notă mai personală muncii, dar şi o

complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură o participare mai vie, mai

activă, susţinută de foarte multe elemente de emulaţie, de stimulare reciprocă, de cooperare

fructuoasă.‖ (Ioan Cerghit)

Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre

minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate

evidente. Acest tip de interactivitate determină identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în

care acesta este antrenat , ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei transformări şi

340

formări. „Metodele interactive urmăresc optimizarea comunicări, observând tendinţele inhibitorii

care pot apărea în interiorul grupului‖ . ( I. Pânişoară)

Interactivitatea presupune atât cooperarea – definită drept ―forma motivaţională a afirmării

de sine, incluzând activitatea de avansare proprie, în care individul rivalizează cu ceilalţi pentru

dobândirea unei situaţii sociale sau a superiorităţii‖ – cât şi competiţia care este o ―activitate

orientată social, în cadrul căreia individul colaborează cu ceilalţi pentru atingerea unui ţel comun‖

În condiţiile îndeplinirii unor sarcini simple, activitatea de grup este stimulativă, generând

un comportament contagios şi o strădanie competitivă; în rezolvarea sarcinilor complexe, rezolvarea

de probleme, obţinerea soluţiei corecte e facilitată de emiterea de ipoteze multiple şi variate.

Interacţiunea stimulează efortul şi productivitatea individului şi este importantă pentru

autodescoperirea propriilor capacităţi şi limite, pentru autoevaluare. Există o dinamică intergrupală

cu influenţe favorabile în planul personalităţii, iar subiecţii care lucrează în echipă sunt capabili să

aplice şi să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai

temeinic decât în cazul lucrului individual. În acest fel se dezvoltă capacităţile elevilor de a lucra

împreună ce se constituie într-o componentă importantă pentru viaţă şi pentru activitatea lor

profesională viitoare.

Avantajele interacţiunii:

- în condiţiile îndeplinirii unor sarcini simple, activitatea de grup este stimulativă, generând un

comportament contagios şi o strădanie competitivă; în rezolvarea sarcinilor complexe, rezolvarea de

probleme, obţinerea soluţiei corecte e facilitată de emiterea de ipoteze multiple şi variate; (D.

Ausubel)

- stimulează efortul şi productivitatea individului;

- este importantă pentru autodescoperirea propriilor capacităţi şi limite, pentru autoevaluare;

- există o dinamică intergrupală cu influenţe favorabile în planul personalităţii; subiecţii care

lucrează în echipă sunt capabili să aplice şi să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi

complexe, învăţând în acelaşi timp mai temeinic decât în cazul lucrului individual;

- dezvoltă capacităţile elevilor de a lucra împreună - componentă importantă pentru viaţă şi pentru

activitatea lor profesională viitoare.(Johnson şi Johnson);

- dezvoltă inteligenţele multiple, capacităţi specifice:

inteligenţei lingvistice - ce implică sensibilitatea de a vorbi şi de a scrie; include abilitatea de

a folosi efectiv limba pentru a se exprima retoric, poetic şi pentru a-şi aminti informaţiile,

341

inteligenţei logice-matematice - ce constă în capacitatea de a analiza logic problemele, de a

realiza operaţii matematice şi de a investiga ştiinţific sarcinile, de a face deducţii

inteligenţei spaţiale - care se referă la capacitatea, potenţialul de a recunoaşte şi a folosi

patternurile spaţiului; capacitatea de a crea reprezentări nu doar vizuale,

inteligenţei interpersonale - capacitatea de a înţelege intenţiile, motivaţiile, dorinţele

celorlalţi, creând oportunităţi în munca colectivă,

inteligenţa intrapersonală - capacitatea de autoînţelegere, autoapreciere corectă a propriilor

sentimente, motivaţii, temeri,

inteligenţa naturalistă - care face omul capabil să recunoască, să clasifice şi să se inspire din

mediul înconjurător,

inteligenţa morală - preocupată de reguli, comportament, atitudini – Gardner H. – 1993;

- stimulează şi dezvoltă capacităţi cognitive complexe

gândirea divergentă,

gândirea critică,

gândirea laterală – capacitatea de a privi şi a cerceta lucrurile în alt mod, de a relaxa

controlul gândirii;

- munca în grup permite împărţirea sarcinilor şi responsabilităţilor în părţi mult mai uşor de realizat;

ENSEIGNER LE FRANÇAIS AVEC LA VIDEO

Prof. ELENA-ALINA OPREA

Liceul Traian Vuia

La pédagogie audio-visuelle est à la mode aujourd‘hui, en particulier dans l‘enseignement

des langues étrangères, grâce aux progrès enregistrés par la technique.

Les moyens audio-visuels nous intéressent dans la mesure où ils s‘intègrent à un processus

didactique.

On a employé depuis longtemps des auxiliaires visuels comme : tableaux muraux,

illustrations, gravures, photographies, albums, cartes et tableaux de language. Mais à ceux-ci on

ajoute maintenant des moyens audio-visuels de date récente : le tableau de feutre, les tableaux

phonétiques, le projecteur, le film, la télévision, la vidéocassette et l‘ordinateur.

342

Parmi ces moyens techniques employés dans l‘enseignement des langues étrangères on va

analyser l‘utilisation de la vidéo en classe de français langue étrangère.

L‘éveil de l‘attention et de la curiosité c‘est l‘une des fonctions essentielles de l‘image.

La séquence visuelle est le plus souvent conçue comme une récréation, voire une

récompense autorisée après que le cours ait été enseigné et appris. Si la vidéo intervient après

l‘exposé, son rôle se bornera à la redite ou à l‘illustration.

Imaginons, au contraire, tout ce que l‘on peut tirer de l‘effet de surprise engendré par la

projection d‘un film court ou d‘une série d‘images fixes au début de la leçon, le commentaire du

professeur se limitant à quelques informations succintes destinées à situer dans un contexte plus

large ce fragment arraché à la réalité qui se projette sur l'écran. Après le film cent questions sont sur

les lèvres des élèves, on les recense, les classe au tableau noir et la leçon s'organise autour des

grandes parties et des articulations ainsi dégagées. Il n'y a plus à solliciter l'attention, à soutenir

artificiellement l'intérêt.

Il est possible qu'à la fin du cours on n'ait pas épuisé le sujet et que certains enseignants

regrettent le temps perdu. Mais les élèves auront appris à observer, à ranger et classer les éléments

de cette observation ; au lieu de recevoir la leçon, ils l'auront créée avec leur professeur.

Sans doute une telle méthode conduit parfois à faire quelques entorses au programme. Mais

quel est l'ordre logique ? Celui imposé par le manuel ou celui spontanément organisé par les élèves.

Inévitablement aussi, la liberté laissée aux élèves fera éclater le contenu de la leçon vers les

chapitres suivants et vers d'autres disciplines.

Le contact direct entre l'élève et le document visuel brise évidemment toute une tradition

pédagogique qui veut que le professeur s'impose sans cesse. On a souvent reproché au film ou à

l'émission télévisée de manquer de souplesse, de flexibilité dans le temps.

Pendant quinze ou vingt minutes, rien d'autre n'existe que l'information donnée par la vidéo.

L'absence apparente du professeur pendant cette période de réception ne fait que renforcer

sa présence dans les minutes qui suivent. Ce n'est plus lui qui sollicite l'attention, qui cherche le

regard des élèves; ce sont soudain les élèves qui ont besoin du professeur, de ses explications, de

son savoir, des documents complémentaires. Les rôles sont inversés.

Les psychologues qui ont étudié les problèmes du groupe nous apprennent que chaque

participant n'accorde son attention aux autres qu'après avoir exprimé une idée qui lui tient à

cœur.L'émission télévisée permet souvent la cristallisation de cette idée et il suffit souvent à

l'animateur d'un premier tour de parole pour permettre le déblocage psychologique de son auditoire.

343

Cette technique doit naturellement se retrouver dans la salle de classe.

L'image peut être utilisée à deux niveaux. À un premier stade, elle permet de faire voir dans

la classe, ce qu'il eût été impossible d'y apporter.

Mais l'image est encore le moyen de clarifier notions et concepts, de les organiser dans

l'espace et dans le temps.

À l'aide du film, de la vidéo on peut introduire des notions de littérature, de langue et de

civilisation.

La littérature élargit la connaissance de soi et du monde. La vidéo a les mêmes possibilités.

Toutes les deux offrent de bons modèles de langue et stimulent le développement du language. En

lisant et en visionnant des films, les élèves devraient acquérir une meilleure oreille pour les

rythmes, les structures et le vocabulaire. La littérature présentée à l'aide de la vidéo engendre aux

élèves le désir de lecture, même s'il s'agit d'un film de qualité d'origine littéraire.

L'aspect langagier doit toujours être considéré lors de la sélection d'un film pour une

présentation en salle de classe. Le cinéma permet aux élèves d'entrer en contact avec des accents

différents. Il permet d'enrichir le vocabulaire dans des registres de langue variés et il permet de

mettre en pratique les stratégies d'apprentissage du français développées en classe. Comme

l'anglais, le français connaît des différences régionales de prononciation. Lors de la première prise

de contact avec un accent qui lui est inconnu, l'auditeur met en pratique des stratégies de

compréhension comme tolérer l'ambiguïté afin de se donner le temps de reconnaître les mots et de

s'ajuster à la prononciation. La langue parlée est différente de la langue écrite. Le film a l'avantage

de faire parler les personnages et d'avoir recours à un rythme, un débit, des intonations variées.

Dans des situations réelles, les personnes ont tendance à s'exprimer dans le registre qui leur est

familier. Le cinéma permet donc aux élèves de se familiariser avec des situations de communication

proches du réel et de mettre en pratique leurs compétences langagières dans ces situations. En

intéressant l'élève et en stimulant sa curiosité, un film permet de mettre en pratique les méthodes de

résolution de problèmes propres à la langue. En tolérant l'ambiguïté, on met en pratique la fonction

de compensation. L'image permet de voir ce qui n'a pas été compris; l'action est un bon support au

dialogue; le langage corporel des personnages permet de saisir le message lorsque la langue est

difficile à comprendre. Autant de situations où les fonctions de compensation sont utilisées. La

fonction de planification et celle de gestion sont aussi mises en pratique par le cinéma. Toute la

préécoute fait partie de la planification. Les élèves doivent se poser les questions suivantes: Où se

déroule l'histoire qui va nous être contée? À quelle époque a-t-elle lieu? À quelles références

344

culturelles dois-je faire appel pour mieux situer l'action et les personnages? Autant d'éléments de

planification à préparer. Le film, par qui a-t-il été réalisé? Appartient-il à un mouvement esthétique

ou social? Occupe-t-il une place jugée importante dans l'histoire du cinéma? La gestion permet de

donner un sens à l'ensemble de l'œuvre qui est présenté. L'élève doit gérer les informations

provenant de l'histoire qui est racontée. Il ou elle doit tenir compte des moyens techniques utilisés

pour la raconter. Le sens du message émis par les personnages et/ou par le narrateur sera sans cesse

réévalué.

On peut enseigner aussi la civilisation française à l'aide de la cassette vidéo parce que le film

réintroduit le concret, la vie dans la classe de civilisation. L'utilisation de la vidéo implique une

pédagogie inductive : partir du vécu pour remonter au concept. C'est pourquoi on utilise la vidéo au

début d'un parcours pédagogique, parce qu'elle fonctionne comme moteur, déclencheur de la parole.

Grâce à l'image, la télévision est capable de refléter les qualités physiques du pays, dont on

veut apprendre la langue. On peut dire que l'image télévisuelle se prête très bien à la visualisation

de la réalité socio-culturelle environnante.

Toute démarche pédagogique qui repose sur le film doit tenir compte de certains principes :

les informations linguistiques (voix off, dialogues, documents écrits) ne sont qu‘une petite partie du

message. Le contexte de l‘acquisition d‘une langue conduit souvent à choisir des documents en

raison de leur apport linguistique (nouveaux mots, formes gramaticales etc.), à en rejeter d‘autres à

cause de leur difficulté linguistique supposée (mots inconnus, débit de voix trop rapide etc.). Cette

concentration sur la langue occulte une caractéristique essentielle de la communication : la plupart

des messages sont transmis par le non – verbal ; la communication interpersonnelle est marquée par

la situation de communication, la gestuelle, la kinésique. Or, message visuel ou sonore et message

linguistique sont indissociables.

Travailler avec un document filmique, ce n‘est pas regarder le film ensemble, c‘est visionner

une courte séquence, consciemment, et organiser sa découverte. Le document sert de support pour

analyser, résumer, reformuler, imiter, critiquer, juger, rédiger des textes ou produire des échanges à

l‘oral. L‘enseignant fait appel aux compétences cognitives des apprenants : observer, repérer,

reconnaître, associer, classer, deviner, anticiper, formuler des hypothèses. Il est donc possible de

travailler l‘ensemble des actes de parole prévus habituellement dans l‘enseignement des langues.

L‘analyse technique du document est une des pistes possibles.

Les tâches, les activités qui sont proposées déterminent le niveau linguistique nécessaire

pour travailler avec le document. Il n‘est pas nécessaire de tout exploiter, tout analyser jusqu‘à

345

épuisement. On peut utiliser les mêmes séquences filmiques à plusieurs niveaux. Le choix va être

déterminant, mais aussi la stratégie de présentation. Il vaut mieux passer cinq séquences avec un

objectif précis que travailler cinq objectifs sur le même document. L‘élève prend progressivement

confiance ; il s‘habitue à fréquenter des documents en langue authentique, il n ‗a plus peur de

rencontrer l‘inconnu.

Toute séquence filmique appartient à des genres bien codifiés (reportage, documentaire, film

artistique) ce qui facilite le travail de l‘enseignant. Les différents moments du document sont

identifiables, toujours les mêmes, prévisibles. Une fois le moment identifié, il est très facile de

répéter la démarche pédagigique, pratiquement sans préparation, avec d‘autres documents de même

type.

L‘utilisation de la séquence filmique, surtout si elle est de date récente, place l‘enseignant

devant un défi : être pratiquement en simultanéité avec ses élèves en situation de découverte d‘un

document inconnu et accepter de ne pas tout comprendre lui – même. L‘enjeu est d‘apprendre à

gerer le savoir commun pour réussir dans un projet de découverte de la langue.

Pour conclure on doit préciser que la conséquence immédiate de l'emploi de la vidéo en

classe de français langue étrangère vise la modification du rôle de l'enseignant. Celui-ci se libère

d'une partie de sa tâche d'informateur pour se consacrer avec plus d'attention au travail de

comprehension et de fixation des nouvelles connaissances. Il a la tâche de modérateur, car le

document s'offre à la compréhension et à la critique de tous.

Il faut remarquer également que les moyens visuels ne peuvent et ne doivent pas se

substituer au professeur de français. Ils ne sont que des instruments, des auxiliaires qui aident

l'enseignant à augmenter la motivation de élèves, le plaisir de lire, de parler, de découvrir une

langue étrangère.

RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES : Apprendre et enseigner avec TV 5, 2001, janvier.

ILIE Cătălin, NICA Traian, 1995, Tradition et modernité dans la didactique du français langue étrangère,

Ed. Celina.

MAUGER G., 1953 – 1959, Cours de langue et de civilisation française, Paris, Hachette.

PLANQUE Bernard, 1971, Audio – visuel et enseignement, Ed. Casterman.

346

METODE SI TEHNICI DE PREDARE - INVATARE INTERACTIVA IN GRUP

Prof. OLTEANU AURORA

LICEUL TEHNOLOGIC DE TRANSPORTURI AUTO-CRAIOVA

Dezideratele de modernizare şi de perfecţionare a strategiilor didactice se înscriu pe

direcţiile sporirii caracterului activ al metodelor şi tehnicilor de învăţământ, în aplicarea unor

metode cu un pronunţat caracter formativ, în valorificarea noilor tehnologii instrucţionale, în

contaminarea şi suprapunerea problematizării asupra fiecărei metode şi tehnici de învăţare, reuşind

astfel să se aducă o însemnată contribuţie la dezvoltarea întregului potenţial al elevului.

Cerinţa primordială a educaţiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o

metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de muncă independentă, cu

activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de muncă interdependentă.

Învăţarea în grup exersează capacitatea de decizie şi de iniţiativă, dă o notă mai personală

muncii, dar şi o complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură o participare

mai vie, mai activă, susţinută de foarte multe elemente de emulaţie, de stimulare reciprocă, de

cooperare fructuoasă.

Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre

minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate

evidente. Acest tip de interactivitate determină ―identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în

care acesta este antrenat‖, ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei transformări

şi formări. „Metodele interactive urmăresc optimizarea comunicării, observând tendinţele

inhibitorii care pot apărea în interiorul grupului‖.

Interactivitatea presupune atât cooperarea – definită drept ―forma motivaţională a afirmării

de sine, incluzând activitatea de avansare proprie, în care individul rivalizează cu ceilalţi pentru

dobândirea unei situaţii sociale sau a superiorităţii‖ – cât şi competiţia care este o ―activitate

orientată social, în cadrul căreia individul colaborează cu ceilalţi pentru atingerea unui ţel

comun‖. Ele nu sunt antitetice; ambele implică un anumit grad de interacţiune, în opoziţie cu

comportamentul individual.

În condiţiile îndeplinirii unor sarcini simple, activitatea de grup este stimulativă, generând

un comportament contagios şi o strădanie competitivă; în rezolvarea sarcinilor complexe, rezolvarea

de probleme, obţinerea soluţiei corecte e facilitată de emiterea de ipoteze multiple şi variate.

Interacţiunea stimulează efortul şi productivitatea individului şi este importantă pentru

347

autodescoperirea propriilor capacităţi şi limite, pentru autoevaluare. Există o dinamică intergrupală

cu influenţe favorabile în planul personalităţii, iar subiecţii care lucrează în echipă sunt capabili să

aplice şi să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai

temeinic decât în cazul lucrului individual. În acest fel se dezvoltă capacităţile elevilor de a lucra

împreună ce se constituie într-o componentă importantă pentru creativitate, cu alte cuvinte pentru

viaţă şi pentru activitatea lor profesională viitoare.

Clasificarea metodelor şi tehnicilor interactive de grup

După funcţia didactică principală putem clasifica metodele şi tehnicile interactive de grup

astfel:

A. Metode de predare-învăţare interactivă în grup:

• Metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar);

• Metoda Jigsaw (Mozaicul);

• Citirea cuprinzătoare;

• Cascada (Cascade);

• STAD (Student Teams Achievement Division) - Metoda învăţării pe grupe mici;

• TGT (Teams/Games/Tournaments) – Metoda turnirurilor între echipe;

• Metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles);

• Metoda piramidei;

• Învăţarea dramatizată;

Metoda „Schimbă perechea‖ (Share-Pair Circles)

Această metodă are la bază munca elevilor în perechi astfel: se împarte clasa în două grupe

egale ca număr de participanţi, se formează două cercuri concentrice, elevii fiind aşezaţi faţă în faţă

pe perechi.

348

Metoda oferă elevilor posibilitatea de a lucra cu fiecare coleg. Toţi se implică în activitate şi

îşi aduc contribuţia la rezolvarea sarcinii.

ETAPELE:

1. Etapa organizării colectivului în două grupe egale.

Fiecare elev ocupă un scaun, fie în cercul din interior, fie în cercul exterior. Cadrul didactic

poate să lase elevilor libertatea de a-şi alege locul sau poate organiza colectivul punând copiii să

numere din doi în doi. Astfel, cei cu numărul 1 se vor aşeza în cercul interior cu faţa la exterior, iar

cei cu numărul 2 în cercul exterior cu faţa către elevii din cercul interior. Stând faţă în faţă, fiecare

elev are un partener. Dacă numărul de elevi este impar, la activitate poate participa şi cadrul

didactic sau doi elevi pot lucra în ―tandem‖.

2. Etapa prezentării şi explicării problemei:

Cadrul didactic oferă cazurile pentru studiu, problemele de rezolvat sau situaţiile didactice

şi explică importanţa soluţionării.

3. Etapa de lucru în perechi:

Elevii lucrează doi câte doi pentru câteva minute. Apoi elevii din cercul exterior se mută un

loc mai la dreapta pentru a schimba partenerii, realizănd astfel o nouă pereche. Jocul se continuă

până când se ajunge la partenerii iniţiali sau se termină întrebările.

3. Etapa analizei ideilor şi a elaborării concluziilor:

În acest moment, clasa se regrupează şi se analizează ideile emise. Profesorul face împreună

cu elevii o schemă a concluziilor obţinute.

349

Această metodă poate fi folosită la clasa a X-a sau a XI-a, la teme precum „Evoluţia criticii

literare româneşti‖ sau „Criticismul junimist‖. Se pot da elevilor întrebări cu răspunsuri eliptice. De

exemplu:

a) În accepţia lui T. Maiorescu, rolul poeziei este să exprime....., în timp ce ştiinţa

exprimă......

b) „Viţiul radical‖, identificat de Maiorescu în cultura timpului său este .......

c) Sintagma „formă fără fond‖ face referire la .....

În final vor fi analizate toate răspunsurile şi se vor face corectările şi competările necesare.

Avantajele metodei Share - Pair Circles:

− este o metodă interactivă de grup, care stimulează participarea tuturor elevilor la activitate;

− elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare dintre membrii colectivului;

− stimulează cooperarea în echipă, ajutorul reciproc, înţelegerea şi toleranţa faţă de opinia

celuilalt;

− este o metodă uşor de aplicat la orice vârstă şi adaptabilă oricărui domeniu şi obiect de

învăţământ;

− dezvoltă inteligenţa logică-matematică (capacitatea de a analiza logic problemele, de a

realiza operaţii matematice şi a investiga ştiinţific sarcinile, de a face deducţii), inteligenţa

interpersonală ce creează oportunităţi în munca colectivă.

Bibliografie:

Ausubel, David, Floyd R., Învăţarea în şcoală, E.D. P., Bucureşti, 1981, p24

Cerghit Ioan, Metode de învăţământ, E.D. P., Bucureşti, 1997, p. 44

Zlate Camelia, Zlate Mielu, Cunoaşterea şi activarea grupurilor sociale, E.D. P., Bucureşti,

1982, p. 136-140.

COMPUTERUL-INSTRUMENT DE LUCRU PENTRU ELEV SI PROFESORUL

DE BIOLOGIE

Prof. ROSCA CAMELIA

Liceul Teoretic „Tudor Arghezi”

De ceva vreme, învăţământul românesc a venit în întâmpinarea dorinţei elevilor de a şti să

utilizeze calculatorul. În acest sens şi în şcoala noastră sunt oferite condiţii pentru ca elevii să

cunoască activitatea cu calculatorul în cadrul orelor speciale pentru această disciplină.

350

În activitatea instructiv-educativă, ca profesor de biologie la clasele V-VIII, am utilizat

calculatorul pentru asimilarea, sistematizarea şi evaluarea cunoştinţelor în foarte multe situaţii.

În domeniile biologiei pot fi folosite soft-uri pentru studiul individual, pentru dispozitive

experimentale, interpretarea datelor experimentale, formarea deprinderilor de a rezolva probleme.

Materialele prezentate au fost cele furnizate prin prigramul SEI, dar și realizate personal.

Computerul poate fi un instrument de lucru pentru elev şi profesorul de biologie prin:

- prezentarea informaţiei sub formă grafică (tabele, scheme) sau prin realizarea unor desene;

- întocmirea şi utilizarea unor „bănci de date‖, stocarea de informaţii din domeniile biologiei

(genetică, ecologie, anatomie comparată ş.a.) într-o modalitate care să permită ulterior regăsirea

informaţiilor care îndeplinesc anumite condiţii de date;

- învăţarea unui limbaj de programare;

- laborator de biologie asistat de calculator.

Computerul poate interveni în procesul instructiv în două moduri:

1. direct, când poate îndeplini sarcina de predare a profesorului, organizând procesul

instructive-educativ.

2. indirect, când computerul este managerul instruirii. În acest caz se prezintă elevului

obiectivele de atins, atribuie sarcini de lucru specifice, administrează teste pentru determinarea

progresului elevului în raport cu obiectivele prestabilite, înregistrează şi raportează rezultatele

obţinute, în final prescrie ce secvenţe va studia elevul în funcţie de rezultatele testului anterior.

Realizarea softurilor reprezintă o muncă în echipă a informaticienilor şi a biologilor. Deosebit

de utile pentru învăţământ sunt softurile de simulare a unui fenomen real (ciclul

cardiac, fotosinteza) prin intermediul unui model care are un comportament analog. Se pot „realiza

în clasă‖ procese cum ar fi creşterea, mişcările plantelor, circulaţia sevei brute şi

elaborate, permeabilitatea selectivă a membranei celulare, polaritatea acesteia, fecundaţia, mitoza

şi meioza ş.a.

Ţinând cont de faptul că elevii sunt foarte receptivi la imaginile vizuale acest tip de

activităţi, uşurează foarte mult munca, ajutându-ne în activitatea de predare-învăţare. Acest tip de

activităţi sunt foarte atractive pentru elevi şi asigură o participare activă a acestora pe tot parcursul

activităţii.Dacă toate astea se întâmplă în mod frecvent cu precădere în mediul urban, copiii din

mediul rural sunt puţin mai dezavantajaţi, deoarece calculatorul nu e un obiect care este frecvent

întâlnit în casele lor, acesta fiind întâlnit în şcolile lor. Având în vedere noile tendinţe în

metodologia didactică, se urmăreşte realizarea unei instrumentalizări optime a acesteia prin

351

integrarea unor mijloace de învăţământ adecvate care au un aport autentic în eficientizarea predării-

învăţării.

Aceasta este o modalitate care se extinde pe măsură ce tot mai multe şcoli sunt echipate cu

calculatoare ori îşi organizează laboratoarele de învăţare dotate cu calculatoare.

Utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ facilitează realizarea scopurilor

didactice şi idealurilor educaţionale:

1.sensibilizarea elevilor în vederea desfăşurării activităţii didactice;

2.comunicarea, transmiterea, demonstrarea şi ilustrarea noului;

3.înţelegerea noului de către elevi;

4.aplicarea şi exersarea noilor cunoştinţe teoretice şi practice;

5.fixarea şi consolidarea noilor cunoştinţe şi competenţe;

6.verificarea şi evaluarea cunoştinţelor şi abilităţilor elevilor.

Asumându-şi o serie de roluri şi funcţii în cadrul realizării acestui tip de instruire, calculatorul

poate fi privit ca al treilea actor care, împreună cu profesorul şi elevii, contribuie la căutarea şi

găsirea unor soluţii mai bune la problemele specifice activităţii didactice.

Instruirea asistată de calculator constituie la ora actuală una dintre principalele preocupări ale

dascălilor. Esenţa acesteia constă în distribuirea materialului de studiu în unităţi sau „cuante de

informaţii‖ care să poată fi asimilate dintr-o dată, punând în faţa elevului probleme şi cerându-i o

activitate îndreptată spre rezolvarea lor.

Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic, ci

pentru a veni tocmai în sprijinul predării, ajutându-l astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia sa

didactică fundamentală.

Prioritatea învăţământului o constituie informatizarea, softul educaţional, reprezentat de

programele informatice special dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, ceea ce

reprezintă o necesitate evidentă presupusă de această prioritate. Programul de calculator poate

deveni un suport important pentru o predare eficientă.

Bibliografie: Bârză, Silviu, Bazele informaticii si noțiuni de birotică, Ed. Fundaţiei României de mâine, Bucureşti,

2002

Ionescu, C., Metodica predării informaticii, Univ. Babeş-Bolyai, Cluj, 1998

Ionescu, Miron, Demersuri creative în predare si învăţare, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2000

Magdas I., Didactica informaticii, de la teorie la practică, Editura Clusium, 2007

Radu, Ion T., Evaluarea în procesul didactic, E.D.P., București, 2000

352

ŞCOALA ROMANEASCA INTRE TRADITIE SI MODERNITATE

Prof.VÎNĂTORU MARIANA

LICEUL TEHNOLOGIC DE TRANSPORTURI AUTO

“Profesorul care nu permite şi nu încurajează diversitatea operaţiilor în tratarea

problemelor pune ochelari de cal intelectului elevilor, restrângându-le viziunea doar în direcţia în

care mintea profesorului este întâmplător de acord” (J.Dewey).

Pornind de la această afirmaţie, ne dăm seama că trebuie să folosim metode de învăţământ cât mai

variate; trebuie să le alegem pe cele care se potrivesc cel mai bine temei pe care o discutăm cu

elevii.

Dacă în învăţământul tradiţional, principalele metode le constituie conversaţia, expunerea,

demonstraţia, metodele centrate pe profesor, transmiterea de cunoştinţe ducând la pasivitatea

elevilor, învăţământul modern solicită aplicarea metodelor active şi interactive, a celor care dezvoltă

gândirea critică.

Noile pedagogii şi ştiinţe ale educaţiei ţintesc dezvoltarea gândirii critice a elevilor, prin

folosirea metodelor şi tehnicilor activ-participative: cubul, brainstormingul, metoda cadranelor,

reportajul, tehnica ciorchinelui, metoda mozaicului, metoda SINELG, jurnalul cu dublă intrare,

diagrama Venn, cvintetul.

Aplicarea acestor metode nu este simplă şi necesită timp, rabdare, exerciţiu si este de

preferat să se facă de la vârste fragede, la toate disciplinele. Acestea trebuie să fie selectate şi

utilizate în mod riguros, creativ, în funcţie de obiectivele propuse, de specificul grupului

educaţional şi nu trebuie să constituie un trend sau un moft al cadrului didactic.

Metodele active şi interactive implică activ elevii în învăţare, punându-i în situaţia de a

gândi critic, de a realiza conexiuni logice, de a produce idei şi opinii proprii argumentate, de a le

comunica şi celorlalţi, se bazează pe învăţarea independentă şi prin cooperare, se bazează pe

respectarea părerilor celorlalţi.

Pe lângă mijloacele clasice (tabla, creta, manualul,planşele, hărţile, mijloacele audio-vizuale)

se folosesc tot mai mult mijloacele moderne- fişe de lucru, portofolii, jocuri didactice, aparate,

maşini şi mijloace electronice, sisteme, mecanisme cu ajutorul cărora se prezintă fenomenele din

natură, calculatoarele, reţelele de calculatoare, platforme educaţionale pentru realizarea de proiecte

sau pentru prezentarea unor teme.

353

Într-o lecţie reuşită se folosesc mai multe mijloace de învăţământ, care sunt selectate şi se

utilizează impreună, în funcţie de conţinuturi.

― Nu trebuie să pierdem din vedere cercetările realizate de Roger Mughielli(1982, pag57),

care demonstrează că la sfârşitul unei secvenţe de învăţare , în condiţiile unei atenţii voluntare şi cu

un grad sporit de concentrare, elevul reţine diferenţiat:10% din ceea ce citeşte, 20% din ceea ce

aude, 30% din ceea ce vede, 50% din ceea ce vede şi aude în acelaşi timp, 80% din ceea ce spune şi

90% din ceea ce spune şi face in acelaşi timp.‖(Miron Ionescu,2007, pag. 265).

La alegerea mijloacelor se ţine cont şi de factorii subiectivi, şi anume psihologia clasei de

elevi, personalitatea şi gradul de instruire a profesorului.

A aplica metode moderne de predare- evaluare nu înseamnă renunţarea la predarea sistematică

a cunoştinţelor. În perioada de reaşezare a învăţământului românesc pe baze noi, trebuie să se

găsească o linie de mijloc între suprasaturarea informaţională care era specifică vechiului sistem şi

cantitatea prea mică de informaţii care s-ar putea transmite (se incearcă o îmbinare a mijloacelor

tradiţionale , metodelor tradiţionale cele mai eficiente ,cu cele mai moderne pentru obţinerea unor

finalităţi cât mai bune).

Cel mai utilizat mijloc modern de învăţământ este calculatorul (computerul).

Se foloseşte tot mai mult noţiunea de instruire asistată de calculator , computerul fiind

instrumentul care a permis punerea in valoare a lecţiei programate.

Potenţialul pedagogic al computerului a fost demonstrat prin posibilităţile de înregistrare,

stocare, prelucrare şi redare a informaţiilor.

„Elevul este pus în situaţii educative de interacţiune, de interactivitate şi de comunicare rapidă

şi intensă, realizate intr-un univers autentic-cyberspaţiul. Interactivitatea este, practic, generalizată

şi oferă celui care învaţă un feed-back prompt, operativ şi permanent.‖(Miron Ionescu, 2007,

pag.305).

Astăzi putem vorbi despre învăţământ pentru şi prin calculator . Nu este vorba de a înlocui

profesorul, ci de a suplini părţi din activitatea sa de instruire, precum şi momente auxiliare din

munca elevului. Prezentarea şi explicarea materialului este realizată, de regulă, de profesor, el fiind

sursa de informaţie în acest caz, nu calculatorul. Acesta poate interveni cu succes în momente de

muncă independentă / diferenţiată în lecţii, deoarece e în stare să modifice ritmul de lucru /

prezentare a temei în funcţie de particularităţile individuale, să regleze o segmentare mai extinsă sau

mai comprimată a temei în funcţie de cerinţele elevilor, să ofere subprograme diferenţiate de sprijin,

354

sau corectare . Desigur, în momentele de fixare, de exerciţii, de formare a deprinderilor, care

constituie momente de rutină pentru profesor, calculatorul este mult mai util.

Mulţi cercetători sunt de părere că există o legătură adâncă intre gândirea logică şi utilizarea

unui calculator.

Calculatorul electronic poate să simuleze procese şi fenomene complexe pe care nici un alt

mijloc didactic nu le poate pune atât de bine în evidenţă. Astfel, prin intermediul lui, se oferă

elevilor modelări, justificări şi ilustrări ale conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor şi

fenomenelor neobservabile sau mai greu observabile din diferite motive.

Tendinţa cea mai nouă este folosirea unui Sistem Educaţional Informatizat (SEI) . Programul

SEI are ca şi element principal platforma AEL.

este coloana vertebrală a programului SEI, oferind suport pentru predare/învăţare,

evaluare şi notare, administrarea, proiectarea şi monitorizarea conţinutului.

De asemenea, asigură mijloacele necesare comunicării şi sincronizării între centrele locale şi

regionale din cadrul programului SEI.

AEL permite vizualizarea şi administrarea unor tipuri vaste de conţinut educaţional, precum:

materiale interactive, tutoriale, exerciţii, simulări, jocurile educative. Bazată pe principii

educaţionale moderne, AEL este o platformă educaţională dedicată învăţământului preuniversitar

sau universitar , este o platformă e-Learning . Platformele e-Learning îşi fac destul de repede loc în

sistemul de învăţământ deoarece permit utilizarea mai eficientă a resurselor materiale cât şi umane.

În prezent, e-Learning-ul a devenit o alternativă viabilă la metodele de educaţie tradiţionale,

astfel că a fost adoptat de către multe dintre unităţile de învăţământ, mai ales datorită avantajelor

oferite de posibilitatea instruirii continue sau de cele legate de larga aplicabilitate în cadrul

organizaţiilor cele mai diverse.

Ca o definiţie a e-Learning-ului putem spune că reprezintă o vastă categorie de aplicaţii şi

procese, precum: instruirea asistată de calculator, învăţarea prin intermediul

Internetului/Intranetului (Web based learning), învăţământ oferit prin intermediul calculatorului

(computer based learning), clase virtuale, colaborare online. Conţinutul electronic este oferit cu

ajutorul Internetului, a Intranetului, a casetelor audio şi video, prin satelit, sau CD-ROM . În sens

larg, prin e-Learning se înţelege totalitatea situaţiilor educaţionale în care se utilizează semnificativ

mijloacele tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor.

Proiectele şi programele care folosesc e-learning in ţara noastră sunt legate de :

strategii de dezvoltare şi formare,

355

management de proiecte,

lucru în echipe,

metodologii de implementare.

De asemenea, s-a urmărit promovarea şi integrarea noilor tehnologii în educaţie şi formarea

continuă, adaptarea sistemului de învăţământ românesc la noile cerinţe şi provocări impuse de

construirea societăţii cunoaşterii potrivit Strategiei Europene "Instruirea în Societatea Cunoaşterii.

Bibliografie

Vasile Flueraş , Paideia şi Gândire Critică, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2007

Miron Ionescu , Instrucţie şi Educaţie ,“ Vasile Goldiş” University Press, Arad, 2007

Miron Ionescu, Preocupări actuale în ştiinţele educaţiei, Editura Eikon, Cluj -Napoca, 2005

http://www.cniv.ro/2009/elearning.

INFORMATICA, DEZVOLTATA DIN MATEMATICA

Prof. ZAMFIR LIDIA

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto

Cel mai vechi mecanism cunoscut care se pare că putea funcționa ca o mașină de calculat se

consideră a fi mecanismul din Antikythira, datând din anul 87 î.H. și folosit aparent pentru

calcularea mișcărilor planetelor. Tehnologia care a stat la baza acestui mecanism nu este cunoscută.

O dată cu revigorarea matematicii și a științelor în timpul Renașterii europene au apărut o

succesiune de dispozitive mecanice de calculat, bazate pe principiul ceasornicului, de exemplu

mașina inventată de Blaise Pascal. Tehnica de stocare și citire a datelor pe cartele perforate a apărut

în secolul al XIX-lea. În același secol, Charles Babbage este cel dintâi care proiectează o mașină de

calcul complet programabilă (1837), însă din păcate proiectul său nu va prinde roade, în parte din

cauza limitărilor tehnologice ale vremii.

În prima jumătate a secolului al XX-lea, nevoile de calcul ale comunității științifice erau

satisfăcute de calculatoare analoage, foarte specializate și din ce în ce mai sofisticate. Perfecționarea

electronicii digitale (datorată lui Claude Shannon în anii 1930) a condus la abandonarea

calculatoarelor analogice în favoarea celor digitale (numerice), care modelează problemele în

numere (biți) în loc de semnale electrice sau mecanice. Este greu de precizat care a fost primul

calculator digital; realizări notabile au fost: calculatorul Atanasoff-Berry, mașinile Z ale germanlui

Konrad Zuse - de exemplu calculatorul electromecanic Z3, care, deși foarte nepractic, a fost

probabil cel dintâi calculator universal, apoi calculatorul ENIAC cu o arhitectură relativ inflexibilă

356

care cerea modificări ale cablajelor la fiecare reprogramare, precum și calculatorul secret britanic

Colossus, construit pe bază de lămpi și programabil electronic.

Echipa de proiectare a ENIAC-ului, recunoscând neajunsurile acestuia, a elaborat o altă

arhitectură, mult mai flexibilă, care a ajuns cunoscută sub numele de arhitectura von Neumann sau

„arhitectură cu program memorat―. Aceasta stă la baza aproape tuturor mașinilor de calcul actuale.

Primul sistem construit pe arhitectura von Neumann a fost EDSAC.

În anii 1960 lămpile (tuburile electronice) au fost înlocuite de tranzistori, mult mai eficienți,

mai mici, mai ieftini și mai fiabili, ceea ce a dus la miniaturizarea și ieftinirea calculatoarelor. Din

anii 1970, adoptarea circuitelor integrate a coborât și mai mult prețul și dimensiunea

calculatoarelor, permițând printre altele și apariția calculatoarelor personale de acum.

Programele de calculator sunt listele de instrucțiuni de executat de către un calculator.

Acestea pot număra de la câteva instrucțiuni, care îndeplinesc o sarcină simplă, până la milioane de

instrucțiuni pe program (unele din ele executate repetat), plus tabele de date. Un calculator personal

curent din anul 2008 din categoria sub 1.000 euro este capabil să execute peste 4 miliarde de

instrucțiuni pe secundă. Compunerea sau scrierea acestor programe este efectuată de către

programatori, care pot fi profesioniști, semiprofesioniști sau și amatori, în funcție de temele de

rezolvat și mediul de dezvoltare.

În practică, programele nu se mai scriu demult în limbajul mașină al calculatorului. Scrierea

în limbaj-mașină era extrem de laborioasă și erorile se puteau strecura ușor, ceea ce putea provoca

scăderea productivității la programare. Actualmente programele dorite sunt de obicei descrise/scrise

într-un limbaj de programare de nivel mai ridicat (superior), care, înainte de a putea fi executat, este

tradus automat în limbaj-mașină de către programe specializate (interpretoare și compilatoare),

adică într-o „limbă‖ inteligibilă mașinii de calcul (computerului).

Unele limbaje de programare sunt foarte strâns legate de limbajul mașină de la baza

calculatorului, ca de ex. limbajul de asamblare, de aceea sunt numite limbaje de „nivel jos‖. La

cealaltă extremă se situează limbajele de „nivel înalt‖, de ex. C++, Java, Lisp, Visual Basic ș.a.

Acestea oferă programatorilor posibilitatea operării cu concepte foarte abstracte, complexe, a căror

implementare concretă la nivelul de jos nu mai interesează (dacă interpretorul sau compilatorul

funcționează corect). Limbajul ales pentru o anume problemă depinde în primul rând chiar de

natura problemei, de competența profesională a programatorilor, de disponibilitatea uneltelor de

proiectare precum și de bugetul disponibil.

357

Programele mai sunt numite și software, ele putând fi memorate permanent sau/și doar

memorabile temporar; însă software-ul poate include, pe lângă programele propriu-zise, și material

auxiliar, cum ar fi date grafice, în cazul unui joc pe calculator.

Instrumentele moderne de proiectare software precum și tehnicile de programare ce pun

accentul pe reutilizarea codului (de ex. programarea orientată pe obiecte) fac posibilă realizarea

unor programe complexe, constituite din zeci de milioane de instrucțiuni; de exemplu browserul

Firefox al organizației Mozilla se compune din peste 2 milioane de linii de cod în limbajul C++.

Gestiunea acestor programe complexe face obiectul unei științe numite ingineria programării.

În anii 1970 inginerii de la institutele de cercetare militare din SUA au început să își

interconecteze calculatoarele folosind tehnologia telecomunicațiilor. Rețelele de calculatoare au

avut caracter coordonator-subordonat, adică structura respectivă conținea calculatoare „egale în

drepturi‖, dar care erau supuse comenzilor unui calculator principal, „dirijor‖. Proiectul a fost

sprijinit de către agenția DARPA a ministerului apărării, iar rețeaua de calculatoare care a luat astfel

naștere s-a numit Arpanet.

În timp, rețeaua Arpanet s-a extins enorm, dincolo de scopul ei inițial academic și militar, și

a devenit cunoscută sub numele de Internet. Evoluția rețelelor a adus cu sine o redefinire a naturii și

limitelor unui calculator. În cuvintele lui John Gage și Bill Joy (de la firma Sun Microsystems), „the

network is the computer― — „rețeaua este calculatorul―. Sistemele de operare și aplicațiile

computerelor s-au modificat, incluzând acum capacitatea de a defini și accesa resurse de pe alte

calculatoare din rețea (fie programe și informații, fie dispozitive conectate la ele), ca extensii ale

resurselor locale. Inițial aceste facilități erau disponibile numai celor care lucrau în medii de înaltă

tehnologie, însă din anii 1990, odată cu răspândirea aplicațiilor ca de exemplu e-mail sau World

Wide Web, și cu dezvoltarea tehnologiilor de conectare în rețea ieftine și rapide precum Ethernet

sau ADSL, rețelele de calculatoare au pătruns practic în toate domeniile vieții.

Bibliografie: Norton P., “Secrete PC“, Editura Teora, Bucuresti, 1996

Popescu T.& colectiv, “Dictionar de informatica“, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1999

Barbu Gh., Văduva I,. Boloşteanu M., Bazele informaticii, Ed. Tehnică, 1997

358

ŞCOLARIZAREA LA VÂRSTE ÎNAINTATE

MOTIVAŢIA-CHEIA SUCCESULUI

Înv. BADEA TITINA

LICEUL TEORETIC,,TUDOR ARGHEZI, CRAIOVA

Parcurgem o perioadă de profunde transformări politice, sociale, economice, climatice, culturale,

etc. Ca urmare a acestor schimbări rapide, în martie 2000, a avut loc la Lisabona un Consiliu

European având ca rol stabilirea direcţiilor de acţiune în domeniul educaţiei. Acest moment decisiv

a dus la elaborarea , în octombrie 2000, a Memorandumului privind învăţarea permanentă, trasând

noile căi şi noua filozofie, pentru o tranziţie reuşită spre economia şi societatea bazate pe

cunoaştere.

Europa este o ,,lume complexă‘‘din punct de vedere social şi politic şi numai educaţia poate asigura

cheia învăţării şi înţelegerii. Soluţia este promovarea unei cetăţenii active şi a ocupării forţei de

muncă, garanţie a unei atitudini participative, a dobândirii bunăstării şi respectului de sine, a

coeziunii sociale, dar şi a menţinerii competitivităţii economice, ca mijloc de combatere a

excluziunii sociale. De aceea învăţarea permanentă a devenit, în vederea atingeriii acestor obiective,

principiul calăuzitor pentru noua generaţie de programe comunitare în educaţie, formare şi

perfecţionare continuă, atât pentru tineret, cât şi pentru maturi sau vârstele înaintate.

Memorandumul îşi asumă mandatul de a implementa îvăţarea continuă şi permanentă pentru

toţi,,,cu scopul de a îmbunătăţi cunoştinţele, deprinderile şi competenţele.

Societetea actual s-a schimbat şi se schimbă radical. Amploarea acestei schimbări poate fi

comparată numai cu cea cunoscută sub numele de ,,revoluţie industrială‘‘, noile mijloace de

comunicare, ca şi biotehnologia au schimbat viaţa oamenilor, relaţiile economice şi culturale, stilul

de viaţă. Prelungirea perioadei de educaţie şi formare devine, în acest context, o condiţie a

menţinerii sănătăţii şi condiţiei intelectuale, a dobândirii unor noi calificări, a învăţării unui nou stil

inovativ şi creativ. Europa promovează modelul de ,,societate cognitivă‘‘, invitând oamenii să-şi

gestioneze inteligent disponibilităţile, să-şi ia soarta în propriile mâini, să devină cetăţeni activi.

Învăţarea va trebui să devină o constantă atitudinală, să facă parte din viaţa fiecăruia, să-l

însotească până la sfârşit,,omul cât trăieşte-nvaţă‘‘-se spune-şi nu gratuit! Aeasta înseamnă, nu

numai ca indivizii să ,,înveţe să înveţe‘‘, ci să şi dorească acest lucru,(şi să o facă permanent), să fie

motivaţi, să găsească în învăţare satisfacţii psihologice şi spirituale, să înveţe de plăcere, din dorinţa

de a afla cât mai multe şi de a se autoîmplini.

359

Conceptul de învăţare şi educaţie permanentă ,,de-a lungul întregii vieţi‘‘ dezvoltă acum şi strategii

corespunzătoare pentru fiecare categorie de indivizi şi pentru fiecare moment al parcursului

individual:

-învăţarea formală este rezervată instituţiilor abilitate să confere cunoaşterea de bază şi calificări

recunoscute prin diplomă şi certificate;

-învăţarea nonformală, are uneori rol complementar şi este oferită, fie la locul de muncă, fie de către

instituţii şi organizaţii ale societăţii civile;

-învăţarea informală este oferta contextului social şi cultural, exprimată prin mijloacele de

informare în masă sau prin vocile unor reprezentanţi de marcă ai câmpului social, contribuind la

şlefuirea personalităţii indivizilor;

Terminologia care descrie educaţia adulţilor, ca şi practică corespunzătoare s-a diversificat

considerabil în ultimul timp, deşi se pune, adesea, semnul de egalitate între educaţia adulţilor şi

educaţia permanentă. Astăzi se vorbeşte de educaţia continuă, de formare profesională, industrială,

agricolă, de formarea profesională superioară, cursuri de alfabetizare, şcoli secundare serale, studii

universitare serale, învăţământ axat pe nevoile colectivităţii, educaţia femeilor, a tinerilor, a

vârstnicilor, a consumatorilor, educaţia referitoare la sănătate şi nutritie, pace, mediu, e.t. c.

Dar trebuie ştiut că adultul care învaţă se diferenţiază de copil sau tânăr prin câteva caracteristici:

*el şi-a asumat déjà responsabilităţi sociale şi profesionale, în familie şi comunitate ;

*abordează învăţarea cu o experienţă de viaţă şi o curiozitate déjà orientate, dictate de interesele

sale profesionale şi culturale;

*mecanismele învăţării la adulţi sunt diferite de ale celor tineri;

Asfel, educaţia şi instruirea adulţilor, prin diferite forme de manifestare(şcolarizare) este mai ales

ştiinţa despre procesele educaţionale care vizează oamenii maturi. Înseamnă, mai ales, activităţile

prin care se realizează educaţia adulţilor, cuprinzând toate experienţele care ajută persoanele mature

să dobândească noi cunoştinţe, priceperi, deprinderi, atitudini, interese, valori; toate experienţele

individuale sau de grup care rezultă din învăţare: lectura, audiţia muzicală, învaţarea prin racordarea

la viaţa cotidiană, de familie sau de muncă.

Definiţiile date şcolarizării la vârste înaintate, sunt axate, cele mai multe, pe satisfacerea nevoilor

indivizilor (de a-şi îmbogăţi experienţa personală, de a-şi putea exprima personalitatea, de a-şi

atinge ţelurile personale, de a se adapta lumii în care trăiesc, de a depune un efort personal pentru a

se schimba). Angajarea individului în astfel de forme de educaţie instituţionalizată sau liber aleasă ,

în funcţie de dorinţele sale, de ineterese, pe preferinţe, de necesităţi, etc, nu trebuie să însemne

360

pulverizarea acţiunilor educative într-o zonă exterioară sau opusă contextului social. Există o

unitate şi o reciprocitate individ-societate. Educaţia adulţilor are, deci, un caracter global, integrator,

vizând formarea omului-întreaga viaţă-pentru participarea la viaţa socială şi la progresul şi fericirea

personală.

Începând cu anii ‘90, sistemul de învăţământ din România a devinit unul dintre sistemele de

învăţământ în care s-au operat cele mai multe schimbări , la nivelul tuturor componentelor sale.

Cuvântul de ordine la nivelul sistemului de învăţământ este reforma.

Ne îndreptăm, crede unul dintre exegeţi, spre o,,societate care învaţă să înveţe‘‘, o societate care

investeşte cu funcţii importante instituţia educaţiei adulţilor. Aceste funcţii sunt:

>oferă o a doua şansă de a obţine o calificare ce n-a putut fi obţinută în tinereţe;

>furnizează un învăţământ de plăcere, nesancţionat prin diplomă;

>favorizează dezvoltarea personalităţii prin aprofundarea cunoaşterii de sine;

>ridică competenţa profesională;

>orienteaza adultii spre rezolvarea problemelor importante si catre un nou mod de a proceda;

>promoveaza actiunea comunitara;

Prima scoala suprioara de adulti este considerate aceea organizata de Grundtving, in Danemarca, si

care a instituit unmodel scandinav de educatie comunitara.

Si acum , in Europa, toate acestea au fost determinate de evolutia conditiilor economice si sociale,

pe plan mondial, ceea ce a deschis noi directii de actiune in educatia adultilor :

-momdializaerea;

-evolutia culturala;

-somajul;

-sociala si economica;

-educatia pentru cetatenie democratica;

Inovarea urmareste identificarea de solutii, oportunitati, strategii, prin care idealul educational sa fie

atins.Reforma invatamantului romanesc vizeaza asdigurarea unui tratament egal in fata educatiei,

tuturor indivizilor,indifferent de particularitatile psihofizice, intelectuale, sociofamiliale, economice,

entice, religioase sau de alta natura.Tratarea egala a indivizilor poate genera , uneori, inegalitati in

fata educatiei –indivizii apartinand minoritatilor nationale se pot confrunta cu dificultati uin

intelegerea continutului manualelor.Cei cu diferite forme de handicap au nevoie de supot ethnic sau

intellectual, indivizii care au parasit premature sistemul, pot decide sa revina pentru a-si continua

scolarizarea.De asemenea, diferenta dintre reforma si inovatie in invatamant este data si de faptul

361

ca,in timp ce prima este impusa de la nivel central-de sus in jos-si are de la inceputun grad mare de

generalitate, cea de-a doua, inovarea poate pleca de la nivelul unei institutii de invatamant, de la

nivelul unui colectiv didactic, cercetatori, grup de parteneri in problema educatiei-de jos in sus.

Scolarizarea adultilor , in Romania, se efectueaza de catre mai multe institutii si organizatii abilitate

in acest sens:

~organizatii patronale si sindicale

~centre de pregatire profesionala

~ONG-uri umanitare sau culturale

~serviciile bisericesti

~institutii ale Ministerului Muncii-specializari antreprenoriale

~Ministerul Solidaritatii Sociale si Familiei

~Ministerul Educatiei si Cercetarii

La noi în ţară, şcolarizarea adulţilor, în sensul de învăţare continuă-de bună vioie şi din interes

personal –nu se desfăşura înainte de 1989, pentru că locul de muncă era asigurat, infomatia şi

tehnologia nu cunoştea actualul progres şi practic, cetăţenii nu erau interesaţi sau nu aveau ce şi

pentru ce să înveţe atât de mult şi permanent.

Totuşi, deşi -se declara că s-a lichidat analfabetismul- la nivel de ţară, în regim penitenciar, a

funcţionat tot timpul şcolarizarea adulţilor privati de libertate , care nu ştiau carte, sau care au

abandonat şcoala din diferite motive.

În regim de detenţie, frustraţi, supăraţi, plictisindu-se în cameră sau dându-şi seama că le este

foarte necesară ştiinţa de carte, deţinuţii au frecventat şi au fost şcolarizaţi, atât înainte de 1989, cât

şi după evenimentele din decembrie 1989.

La aceşti elevi, majoritatea de etnie romă, dorinţele, atitudinile, interesele, motivaţiile şi tot ceea ce

îi determină pe ei să înveţe este diferit de ce se petrece cu adulţii din afara penitenciarului, cu

oamenii liberi.

Fiecărei perioade istorice îi corespunde un ideal educaţional ce reprezintă un set de aserţiuni de

politică educaţională, care consemnează la nivelul Legii Învăţământului profilul de personalitate-

dezirabil- la absolvenţii sistemului de învăţământ. Absolventul învăţământului actual trebuie să

corespundă tipului de economie specifică societăţii româneşti, respectiv economiei de piaţă. El

trebuie să fie competitiv, creativ, flexibil, capabil de adaptare pentru a face faţă unei societăţi

concurenţiale, dar şi fenomenului de globalizare, ştiind că foarte mulţi tineri absolvenţi din

România pleacă să-şi completeze studiile în străinătate sau chiar să se lanseze pe piaţa muncii în ţări

362

din Uniunea Europeană. În aceste condiţii, învăţământul bazat pe creativitate, pe inventivitate,

devine o necesitate.

Dacă, în perioada anterioară Revoluţiei de la 1989, elevii maturi din penitenciare aveau ca motivaţie

pentru învăţare, angajarea intr-un loc de muncă-la eliberare-sau să ştie să citească o scrisoare

primită de acasă şi a şti să scrie răspus la acea scrisoare, acum motivele învăţării sunt altele. După

cum am spus, motivaţia este cheia succesului şi de felul cum, cadrul didactic ştie

! să dezvolte creativitatea elevilor pe toată perioada şcolarităţii

! să fie ei înşişi creativi

! să fie bine pregătiţi şi devotaţi acestei nobile profesii

! să existe o relaţie de cooperare între elevi, de respect între elevi, profesori şi elevi

! să recunoască şi să aprecieze realizările elevilor ,aşa vor fi şi rezultatele.

Asemenea tuturor acestor condiţii şi multe alte mijloace şi metode specific e condiţiilor exitente dar

şi a unei experienţe de 30 de ani de predare în sistem penitenciar, rezultatele elevilor mei, de-a

lungul atâtor ani, deşi nu au fost la nivelul celor de la şcolile cu copii normali, eu le consider bune şi

mulţumitoare.

La acesti elevi -adulţi majoritatea-motivaţia superioară, în această perioadă de de profunde

transformări este : să înveţe să scrie, să citească pentru a pleca în străinătate şi a şti să citească o

reclamă de ofertă de muncă, să ia permis de conducere şi să stie să citească un indicator de

circulaţie, în ţările în care doresc să meargă. De asemenea, după modul cum le-am dezvoltat

interesul pentru învăţare, în afară de manualele de la clasă, împrumută cărţi de la bibliotecă sau mă

roagă pe mine să le procur, pentru a studia limbile unor ţări din U.E.

Ţinând cont de nivelul redus de inteligenţă, şi uneori de handicapul lor, chiar dacă nu sunt la

nivelul performanţelor din şcolile normale, toate acestea-pentru ei şi noi- sunt mari succese.

Pentru că trăim într-o societate a cunoşterii, mobilul informării, şi şcolarizării-obligatoririi sau

benevole- la copii, tineri, adolescenţi, maturi sau vârstnici, aparţine fiecăruia dintre educabili şi în

funcţie de intensitatea motivaţiei şi nivelul pregătirii, vom avea progrese personale sau naţionale-în

consecinţă.

Fiind mai educaţi şi mai instruiţi, indiferent de către ce instituţii sau organizaţii, sau care este

motivaţia pentru care se face acest lucru, cetăţenii fiecărei ţări vor deveni mai informaţi, mai

competenţi, mai toleranţi şi ne vom bucura de mai mulă linişte şi pace.

Bibliografie:

-Paloş, R., Sava,S., Ungureanu, D.(2007) Educaţia adulţilor, Editura POLIROM;

-Neacşu, I., (1978) Motivaţie şi învăţare, Editura didactică şi pedagogică;

363

-Kidd, J.R.,(1981) Cum învaţă adulţii, Editura didactică şi pedagogică;

-Neculau, A., (2004) Educaţia adulţilor, Editura POLIROM;

-Stroe, M., David,T., Predescu,A., (1987) Editura Academiei RSR, Bucureşti;

MODALITĂŢI DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII PRIN METODELE

INTERACTIVE ȘI DE GRUP

Prof. DAVID LUMINIŢA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NANU MUSCEL

Prof. DAVID ANDREEA

COLEGIUL TEHNIC CÂMPULUNG ARGEŞ

Creativitatea solicită procese de combinare, de conversie, de imaginare şi restructurare

continuă a datelor prin situarea celui care învaţă în situaţii problematice care necesită rezolvare.

Invăţare creativă este atunci când elevul dobândeşte o experienţă nouă prin propriile puteri

descoperind-o şi exersând-o în cadre problematice divergente. În ultima vreme, cultivarea

gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a şcolii comtemporane.

Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţarii încă de la

vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de

experienţe, de cunoştinţe. Interactivitatea presupune creează situaţii de învăţare centrate pe

dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din

interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup. Astfel, creativitatea

este strâns legată de modul flexibil şi inventiv de găsire a soluţiilor pentru diferite probleme şi de

aplicare a lor, de originalitate a soluţiilor noi şi neobişnuite, de modul de abordare a problemelor

din puncte de vedere diferite. Metodele interactive stimulează în primul rând comunicarea,

activizează toţi copiii şi le formează anumite capacităţi cum ar fi spiritual critic constructive,

independenţă în gândire şi acţiune, găsirea unor idei creative de rezolvare a sarcinilor de

învăţare. Totodată, metodele interactive sunt foarte atractive.

„Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de

cunoaştere propusă de profesor într-o cale de învăţare realizată afectiv de preşcolar, elev, student

în cadrul instruirii formale şi nonformale, cu deschideri spre educaţia permanentă..―

( Sorin Cristea)

364

PĂLĂRIILE GÂNDITOARE . Este o tehnică de stimulare a creativităţii participanţilor

care se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Culoarea pălăriei este cea

care defineşte rolul.Pălăria albă oferă o privire obiectivă asupra informaţiilor; este neutră, stând

sub semnul gândirii obiective. Pălăria roşie dă frâu liber imaginaţiei şi sentimentelor; evidențiază

stările afective. Pălăria neagră exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata; prezintă totul din

perspective unei gândirii pesimiste. Pălăria galbenă oferă o pespectivă pozitivă asupra acțiunilor

; galben simbolizează optimismul. Pălăria verde exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă

, inovatoare. Pălăria albastră exprimă controlul procesului de gândire;este preocuparea de a

controla şi de a organiza totul .

Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte

fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine contează, ci ceea ce semnifică ea.

Elevii știu că:

Pălăria rosie - ne cere să luam in considerare emotiile si intuitia.

Pălăria galbena - ne cere să vedem beneficiile.

Pălăria neagra - ne aduce in atentie problemele si criticile.

Pălăria verde - ne trimite spre idei si propuneri noi.

Pălăria albastră - ne invită la o coordonare a întregului proces al gândirii.

Lecțía ― ALEODOR ÎMPĂRAT‖, cls. a V-a

Pălăria albă- prezintă pe scurt textul basmului. Copilul care interpretează acest rol va oferi cât

mai multe informaţii despre ce se întâmplă în basmul „Aleodor -Împărat‖.

Pălăria albastră- îl caracterizează pe Aleodor în comparaţie cu Jumătate-de-om-călare-pe-

jumătate-de-iepure-șchiop. Arată urmările grave ale neascultării .

Pălăria roşie- evidențiază puritatea și bunătatea fiului de împărat.

Pălăria neagră - critică răutatea Pocitaniei.

Pălăria verde- acordă alte idei și soluții lui Aleodor .

Pălăria galbenă- găseşte alt final basmului: Tânărul împărat se lupta cu Pocitania, o omoară si se

căsătoreste cu fiica lui Verdeș,dar aceasta în ziua nunții a fugit și l/a părăsit. CVINTETUL

este o poezie care impune sintetizarea unor informaţii, despre subiectului dat. Regulile unui

cvintet:primul vers este format din cuvântul tematic ( un substantiv); al doilea vers este format

din 2 cuvinte ( adjective care să arate însuşirile cuvântului tematic) ; al treilea vers este format

din trei cuvinte ( verbe la gerunziu care să exprime acţiuni ale cuvântului tematic); al patrulea

vers este format din patru cuvinte ce alcătuiesc o propoziţie prin care se afirmă ceva esenţial

365

despre cuvântul tematic; al cincilea vers este format dintr-un singur cuvânt ( de obicei, verb),

care sintetizează tema/ ideea .

Lecțía ― ALEODOR ÎMPĂRAT‖, cls. a V-a

Cuvânt-cheie: ALEODOR

Două adjective: curajos, viteaz,

Trei verbe: călcând, salvând, transformând,

Patru sentimente: Aleodor,un împărat iubit,

Exprimarea esenţei: împărat.

Lecțía BUNICA-de Barbu Ștefănescu Delavrancea

-Bunica

-blândă, înaltă;

-întâmpinând,torcând,povestind;

-Copilul își iubește bunica.

-bunătate..

Elevul nu trebuie să fie o maşină de memorat, ci un creator. Trebuie să asigură

atmosfera propice declanşării valului de idei personale, de a le da elevilor şansa de a se afirma ca

adevăraţii descoperitori ai noului (chiar şi atunci când e vorba de o redescoperire).

BIBLIOGRAFIE:

I.Cerghit, Metode de învăţământ. Ed.Polirom, Iaşi, 2006

Breben S., Gongea E., Ruiu G., Fulga M.( 2002), ,,Metode interactive de grup‘‘, Editura Arves

Cristea, Sorin- „Introducere în studiul pedagogiei―

IMPACTUL UTILIZĂRII TIC ASUPRA EDUCAȚIEI

Prof. MIRELA SPIRIDON

Școala Gimnazială”George Vișan”, Potelu

Calculatorul este foarte util atât elevului cât şi profesorului însă folosirea acestuia trebuie

realizată astfel încât să îmbunătăţească calitativ procesul instructiv-educativ, nu să îl îngreuneze.

Calculatorul trebuie folosit astfel încât să urmărească achiziţionarea unor cunoştinţe şi formarea

unor deprinderi care să permită elevului să se adapteze cerinţelor unei societăţi aflată într-o

366

permanentă evoluţie. Aceştia trebuie să fie pregătiţi, orientaţi cu încredere spre schimbare, ei vor

simţi nevoia de a fi instruiţi cât mai bine pentru a face fată noilor tipuri de profesii. Eşecul în

dezvoltarea capacităţii de a reacţiona la schimbare poate atrage după sine pasivitatea şi alienarea.

Profesorul trăieşte el însuşi într-o societate în schimbare, şi din fericire, în prima linie a schimbării,

astfel încât va trebui să se adapteze, să se acomodeze, să se perfecţioneze continuu.

Deci, introducerea în şcoala a internetului şi a tehnologiilor moderne duce la schimbări

importante în procesul de învăţământ. Astfel actul învăţării nu mai este considerat a fi efectul

demersurilor şi muncii profesorului, ci rodul interacţiunii elevilor cu calculatorul şi al colaborării cu

profesorul.

Această schimbare în sistemul de învăţământ vizează următoarele obiective :

1. Creşterea eficienţei activităţilor de învăţare

2. Dezvoltarea competenţelor de comunicare şi studiu individual

Atingerea acestor obiective depinde de gradul de pregătire a profesorului în utilizarea

calculatorului, de stilul profesorului, de numărul de elevi, de interesul, cunoştinţele şi abilităţile

acestora, de atmosfera din clasa şi tipul programelor folosite, de timpul cât se integrează softul în

lecţie, de sincronizarea explicaţiilor cu secvenţele utilizate, de metodele de evaluare, de fişele de

lucru elaborate.

Utilizarea la întâmplare, fără un scop precis, la un moment nepotrivit, a calculatorului în

timpul lecţiei duce la plictiseală, monotonie, ineficienţa învăţării prin neparticiparea unor elevi la

lecţie, nerealizarea obiectivelor lecţiei şi poate produce repulsie faţă de acest mijloc modern de

predare-învăţare-evaluare. Folosirea în exces a calculatorului poate duce la pierderea abilităţilor

practice, de calcul şi de investigare a realităţii, la deteriorarea relaţiilor umane. De asemenea

individualizarea excesivă a învăţării duce la negarea dialogului elev-profesor şi la izolarea actului

de învăţare în contextul său psihosocial. Materia se segmentează şi se atomizează prea mult, iar

activitatea mentală a elevilor este diminuată, ea fiind dirijată pas cu pas.

Totuşi utilizarea calculatorului are numeroase avantaje :

- Stimularea capacităţii de învăţare inovatoare, adaptabilă la condiţii de schimbare socială rapidă;

- Consolidarea abilităţilor de investigare ştiinţifică;

- Conştientizarea faptului ca noţiunile învăţate îşi vor găsi ulterior utilitatea ;

- Creşterea randamentului însuşirii coerente a cunoştinţelor prin aprecierea imediată a răspunsurilor

elevilor ;

- Întărirea motivaţiei elevilor în procesul de învăţare ;

367

- Stimularea gândirii logice şi a imaginaţiei ;

- Introducerea unui stil cognitiv, eficient, a unui stil de muncă independentă ;

- Instalarea climatului de autodepăşire, competitivitate;

- Mobilizarea funcţiilor psihomotorii în utilizarea calculatorului ;

- Dezvoltarea culturii vizuale;

- Formarea deprinderilor practice utile ;

- Asigurarea unui feed-back permanent, profesorul având posibilitatea de a reproiecta activitatea în

funcţie de secvenţa anterioară;

- Facilităţi de prelucrare rapidă a datelor, de efectuare a calculelor, de afişare a rezultatelor, de

realizare de grafice, de tabele ;

- Asigură alegerea şi folosirea strategiilor adecvate pentru rezolvarea diverselor aplicaţii ;

- Dezvoltă gândirea astfel încât pornind de la o modalitate generală de rezolvare a unei probleme

elevul îşi găseşte singur răspunsul pentru o problemă concreta ;

- Asigură pregătirea elevilor pentru o societate bazată pe conceptul de educaţie permanentă

(educaţia de-a lungul întregii vieţi);

- Determină o atitudine pozitivă a elevilor faţă de disciplina de învăţământ la care este utilizat

calculatorul si faţă de valorile morale, culturale şi spirituale ale societăţii ;

- Ajută elevii cu deficienţe să se integreze în societate şi în procesul educaţional ;

De asemenea calculatorul este extrem de util deoarece stimulează procese şi fenomene

complexe pe care nici un alt mijloc didactic nu le poate pune atât de bine în evidenţă. Astfel, prin

intermediul lui se oferă elevilor, modelări, justificări şi ilustrări ale conceptelor abstracte, ilustrări

ale proceselor şi fenomenelor neobservabile sau greu observabile din diferite motive. Permite

realizarea unor experimente imposibil de realizat practic datorită lipsei materialului didactic, a

dotării necorespunzătoare a laboratoarelor şcolare sau a pericolului la care erau expuşi elevii şi

profesorul. Elevii au posibilitatea să modifice foarte uşor condiţiile în care se desfăşoară

experimentul virtual, îl pot repeta de un număr suficient de ori astfel încât să poată urmări modul în

care se desfăşoară fenomenele studiate, pot extrage singuri concluziile, pot enunţa legi.

De asemenea, calculatorul este folosit pentru dezvoltarea capacităţilor de comunicare, pentru

colectarea, selectarea, sintetizarea si prezentarea informaţiilor, pentru tehnoredactarea unor referate.

Astfel elevii îşi dezvoltă capacitatea de a aprecia critic acurateţea şi corectitudinea informaţiilor

dobândite din diverse surse.

368

Tehnica modernă şi învăţământul centrat pe nevoile, dorinţele si posibilităţile elevului

impune desfăşurarea de activităţi diferenţiate pe grupe de nivel.

Elevul poate parcurge materialul avut la dispoziţie în ritmul propriu şi nu mai este nevoit să

reţină cantităţi uriaşe de informaţie. Trebuie să ştie doar să gândească logic şi să localizeze

informaţia de care are nevoie.

Prezentarea materialelor pe module cu grade diferite de dificultate permite elevului să

cunoască exact la ce nivel este situat, să îşi recunoască limitele si posibilităţile.

Astfel se dezvoltă conştiinţa de sine si dorinţa de a reuşi. Va cerceta, va învăţa motivat

devenind astfel o fiinţa capabilă de autoinstruire.

Utilizarea calculatorului si a Internetului permit o înţelegere mai bună a materiei într-un

timp mai scurt. Se reduce timpul necesar prelucrării datelor experimentale în favoarea unor

activităţi de învăţare care să implice procese cognitive de rang superior: elaborarea de către elevi a

unor softuri şi materiale didactice necesare studiului. Se dezvolta astfel creativitatea elevilor.

Aceştia învaţă să pună întrebări, să cerceteze şi să discute probleme ştiinţifice care le pot afecta

propria viaţă. Ei devin persoane responsabile capabile să se integreze social.

În cazul evaluării se elimină subiectivitatea umană, elevul fiind protejat de capriciile

profesorului. Poate chiar să se autoevalueze. Este redusă starea de stres şi emotivitatea elevilor.

Există posibilitatea evaluării simultane a mai multor elevi cu nivele de pregătire diferite, deoarece

testele de evaluare sunt realizate de asemenea pe nivele de dificultate diferite.

Se pot realiza recapitulări, sinteze, scheme atractive, animate care să ducă la reţinerea mai

rapidă a informaţiei esenţiale. Se pot realiza jocuri didactice în scopul aprofundării cunoştinţelor şi

dezvoltării abilităţilor practice sau în scopul îmbogăţirii acestora, proiecte, portofolii, pagini html.

Elevii pot realiza pagini web de prezentare a şcolii, a oraşului, a ţării (cu obiective turistice),

a culturii, obiceiurilor şi tradiţiilor poporului român, a materialelor didactice elaborate de ei şi de

profesorii lor, de informare (subiecte şi bareme de corectare pentru diferite examene şi concursuri

şcolare, manifestări ştiinţifice şi cultural artistice, cărţi şi reviste şcolare, cursuri de pregătire şi

perfecţionare pentru elevi şi pentru profesori, grafice de desfăşurare a olimpiadelor şi examenelor,

documente oficiale, forum de discuţii, note ale elevilor şi date despre activitatea lor în scoală.

BIBLIOGRAFIE Miron Ionescu, Ioan Radu, Didactica moderna, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004.

Romita Iucu, Marin Manolescu, Elemente de pedagogie, Editura Credis, Bucuresti 2004.

Doina Giurgea,Ghid metodologic pentru disciplinele optionale.D&G EDITUR 2006

369

METODE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE CU AJUTORUL CALCULATORULUI

Prof.Dr. MIMI PETRIȘAN

Liceul Tehnologic Transporturi Auto Craiova

Apariţia calculatorului în lumea educaţiei a impus o nouă viziune pedagogică, cea exprimată

cu ajutorul sintagmei informatizarea învăţământului.

Această sintagmă include două laturi fundamentale:

1. Introducerea învăţământului de informatică în şcoală. Este vorba de pregătirea şi

instruirea elevilor în vederea utilizării calculatorului, profesiunile viitorului vor face apel tot mai

frecvent la această creaţie a ştiinţei şi tehnicii contemporane.

2. A doua latură se referă la utilizarea calculatorului ca mijloc de învăţământ, în procesul

didactic, în actul de predare-învăţare. În acest sens calculatorul capătă o destinaţie pedagogică,

introducerea lui afectează, deopotrivă activitatea de predare a profesorului şi activitatea de învăţare

a elevilor. Problematica pedagogică legată de această latură este cuprinsă în formule de genul:

instruire asistată de calculator (I.A.C.), cele doua aspecte, instrucţia şi învăţarea, fiind de fapt

corelative, prima îl vizează cu precădere pe profesor, cea de a doua pe elev.

Avantajele celor două tehnologii constau în aceea că: stimulează gândirea logică (analogică,

algoritmică, euristică); mobilizează funcţiile psihomotorii, stimulează motivaţia internă a elevilor în

procesul de învăţare individuală, dezvoltă creativitatea tehnică, inventivitatea elevilor, introduce un

stil de muncă independentă, formează deprinderi practice utile.

Pentru amplificarea caracterului formativ al activităţii de învăţare trebuie utilizate metode

predominant centrate pe cel care învaţă şi care solicită gândirea, imaginaţia, voinţa – una dintre

aceste metode fiind instruirea asistată de calculator.

Dacă primele realizări în domeniul instruirii asistată de calculator se concentrau mai mult pe

învăţare, prin verificarea cunoştinţelor, ulterior au început să apară softuri complexe, care

încurajează construcţia activă a cunoştinţelor, asigură contexte semnificative pentru învăţare,

promovează reflexia, eliberează elevul de multe activităţi de rutină şi stimulează activitatea

intelectuală – toate aceste elemente modificând aria activităţilor profesorului atât cantitativ cât şi

calitativ.

Softul educaţional este un produs-program special elaborat pentru a fi utilizat în activitatea

de instruire şi reprezintă un mijloc de a prezenta instruirea prin intermediul calculatorului, interactiv

370

şi dirijat. Calculatorul poate interveni direct, prin intermediul unui soft educaţional în organizarea

unei situaţii de învăţare.

Eficienţa învăţării intermediate de calculator presupune corelarea a doi factori esenţiali:

adoptarea unor strategii didactice adecvate şi existenţa unor programe software educaţionale de

calitate.

Instruirea asistatată de calculator este acea modalitate în cadrul căreia interacţiunea dintre

activitatea de predare şi cea de învăţare, dintre profesor şi elevi, este mijlocită de prezenţa

calculatorului, considerat ca auxiliar tehnic, destinat să amplifice şi să optimizeze funcţiile predării.

În esenţă, calculatorul impune o strategie de interacţiune informaţională între profesor şi

elevi. Şi în strategia clasică prezenţa informaţiei este indispensabilă. Prelucrarea şi stocarea

informaţiei se face cu ajutorul softurilor destinate să mijlocească relaţia predare-învăţare, grupate în

raport cu funcţia lor didactică (de documentare, demonstrative, de simulare, de cercetare, de

evaluare, de exersare, de fixare, jocuri logice, etc.).

Valenţele pedagogice ale calculatorului sunt date, pe de o parte, de calitatea acestor softuri,

iar pe de altă parte, de iscusinţa integrării lui în procesul instruirii, în derularea secvenţială a lecţiei.

Asemănător celorlalte mijloace de învăţare, calculatorul rămâne şi el un auxiliar şi mediator

în cadrul relaţiei predare-învăţare. Superioritatea lui constă însă în virtuţile pe care le are în

prelucrarea şi prezentarea informaţiei, în posibilităţile sale de stimulare a activităţii de învăţare a

elevilor.

Câteva aspecte privind folosirea calculatorului în procesul de învăţământ sunt necesare:

1. Calculatorul se poate folosi, în general, ca auxiliar al procesului de învăţământ, la toate

disciplinele şcolare care solicită tehnică de calcul sau de prezentare. Pentru cei mici, poate fi folosit

în jocurile cu caracter strategic, pentru desen, citit sau scris. Astfel începe formarea deprinderilor

programatice ale gândirii la copii. Aici se formează şi priceperea de a schematiza şi abstractiza,

element necesar pentru studiul tuturor disciplinelor şcolare. Învăţarea cu calculatorul are un demers

activ, sprijinit pe caracterul interactiv al dialogului om-maşină. Elevul învaţă singur, fără emoţii.

2. Calculatorul permite o mai bună instruire a fenomenului studiat pe baza receptării

acestuia, până la înţelegerea lui deplină.

3. Calculatorul conferă tehnologiilor didactice un caracter interactiv. Pentru ca dialogul să

fie cât mai plăcut, trebuie ca programele didactice să fie atractive, cu pauze, ton şi culoare, menite

să-i creeze elevului o microlume în care să dorească să înveţe.

371

4. Calculatorul solicită un studiu aprofundat al temei şi spirit de cercetare din partea

elevului.

Însuşindu-şi în faţa tastaturii o serie de cunoştinţe, elevul se formează pe linia autoeducaţiei

permanente, învaţă sa înveţe.

Informatica şi calculatorul facilitează spiritul algoritmic, programatic operaţional şi

organizatoric, rigoare în raţionament şi exprimare precisă, caracterul intensiv al muncii şi spiritul

aplicativ.

Educaţia nu se poate reduce însă la calculator fără rolul important al profesorului.

Referitor la integrarea calculatorului în procesul didactic, trebuie să menţionăm că, de fapt,

este vorba de modul în care informaţiile şi sarcinile de lucru cuprinse în soft, se articulează cu

celelalte secvenţe ale instruirii şi răspund unor obiective urmărite de profesor. Mânuirea propriu-

zisă a calculatorului se poate face de către profesor, fie de către elevi, în funcţie de conţinutul

sarcinii de învăţare.

În concluzie, informatizarea tot mai multor domenii ale activităţii umane impune cu

necesitate informatizarea procesului didactic de la cea mai fragedă vârstă, în acest fel şcoala se

adaptează cerinţelor şi imperativelor dezvoltării sociale.

Bibliografie:

IONESCU, M., RADU, I., SALADE, D. „Dezbateri de didactică aplicată”, Editura Presa Universitară

Clujeană, Cluj – Napoca, 1997

AL. POPESCU MIHĂEŞTI ,,Probleme fundamentale ale instruirii şi educării”, Editura Fundaţiei, „România

de Mâine”, Bucureşti, 1995

TRANĂ, D.M. ,,Bazele informaticii”, Editura Fundaţiei, „România de Mâine”, Bucureşti, 2004

SPECIFICUL EDUCATIEI ADULTULUI

Autori:Prof. Barbu Iuliana

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto, Craiova

Prof. Barbu Gheorghe

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto, Craiova

Secole de-a rândul s-a considerat că există trei mari etape în viaţa omului: copilăria şi

adolescenţa, caracterizată prin activitatea de educaţie; maturitatea, etapă a vieţii în care

predominantă era munca şi bătrâneţea ce se credea a fi o pregătire pentru părăsirea acestei lumi.

Treptat, odată cu progresul ştiinţei s-a schimbat întregul conţinut al vieţii omului, educaţia fiind

necesar să se prelungească peste vârsta copilăriei şi adolescenţei.

372

Educaţia are o dimensiune constitutivă a fiinţei umane, iar Kant afirmă imperativ: ‖Omul nu poate

deveni om decât prin educaţie‖. O. Reboul afirmă că ‖tot ceea ce constituie umanitate: limbajul şi

gândirea, sentimentele, arta, morala, nimic nu trece în organismul noului născut‖ fără educaţie. (La

philosophie de l education)!!!!! N-are apostrof şi accent pe e

Toţi cei care văd clar evoluţia fiinţei umane, a fiinţei raţionale şi a umanităţii situează educaţia în

centru, aceasta fiind prioritară. Gentile G. scrie în The Reform of Education că menirea educaţiei

este aceea „de a înălţa pe culmi mai nobile de viaţă omul, comunitatea etnică şi umanitatea, prin

cultivarea valorilor spiritului.‖(C.Cucoş, Psihopedagogie Ed. Polirom 1998,pg.19)

S-au dat mai multe definiţii educaţiei :

„transformare a conştiinţei psihologice a individului‖ (J. Piaget);

„a finaliza şi promova schimbări în organizarea comportamentala a omului‖ (P. A. Osterrieth);

„a schimba sensul experienţei umane‖ (A. Quellet);

„modificarea valorii pozitive în comportarea raţională umană‖ (I. Cerghit);

„proces de asimilare si practicare a informaţiilor, valorilor si acţiunilor specifice omului‖ (N.

Vinţanu) etc.

Educaţia este construcţia si reconstrucţia continuă a unui model interior de cunoaştere, apreciere si

acţiune în raport cu lumea în care trăim. Ea este totodata un proces de umanizare prin care indivizii

dobândesc noi calităţi umane cu ajutorul cărora pot stabili un echilibru relativ stabil cu mediul

social, cultural, profesional, natural etc.

Educaţia este forma de adaptare esenţială a omului la lume şi a lumii la om. Întreaga noastră

activitate de la naştere până la 18-20 de ani constă în construcţia unui model interior al lumii cu

ajutorul căruia gândim, acţionăm şi apreciem. Schimbarea cunoaşterii, a valorilor şi a modurilor de

acţiune din jur obligă la o revizuire a lui din aprximativ 15 în 15 ani. Educaţia adulţilor constă în

shimbările importante din modelul interior al lumii noastre, ca urmare a evoluţiei evenimentelor din

afara şi din interiorul nostru.

Maturizarea se raportează la cerinţele muncii şi vieţii, acestea din urmă fiind sistemele de referinţă

cu care se compară educaţia, stadiul de adult sau de maturizare.

Mulţi specialişti consideră că educaţia contribuie cu resurse specifice la constituirea viitorului.

Necesitatea educaţiei adultului:

Cuvântul adult este sinonim cu matur. Din punct de vedere socio-psihologic stadiul de adult

cuprinde maturizarea simultană a dezvoltării fizice, intelectuale, morale, sociale, emoţionale şi

afective.

373

Educaţia adulţilor se adresează fiecărui individ în parte iar pentru societate constituie, în general, o

soluţie pentru suporavieţuire şi dezvoltare. Educaţia permanentă a adulţilor se realizează prin

reciclarea continuă a conţinutului şi metodelor şcolii, asigurând procesul formării individului pe tot

parcursul vieţii sale, caractrerizându-se prin flexibilitate, diversitate, universalitate şi dinamism.

Dincolo de formarea individului o importanţă aparte trebuie acordată formării formatorilor care are

ca rezultat îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ având în vedere imperativul

competenţei celor care educă. O educaţie eficientă este asigurată numai de persoane bine informate

în domeniu, cu abilităţi profesionale, bine educate cu interes şi motivaţie pentru acest gen de muncă,

deosebit de complexă. Faptul că trebuie să învăţăm toată viaţa a devenit o necesitate pentru toţi

oamenii.

Instruirea adulţilor trebuie abordată într-o altă manieră decât cea a copiilor şi adolescenţilor.

Afirmaţia că pentru educaţia adulţilor trebuie folosite alte stiluri de predare se bazează pe ―opiniile

profesioniştilor, asumpţiile filozofice asociate psihologiei umaniste şi teoriile instruirii adulţilor,

dezvoltării şi socializării”(Beder, Darkenwald,1982 Difference between teaching adults and

preadults ,p.143)

Cercetătorul M. Knowles(1984), a pus bazele dezvoltării celui mai elocvent model de instruire al

adulţilor. Conform teoriei lui Knowles adultul se caracterizează prin autoconceptualizare

independentă, motivaţie intrinsecă, o experienţă profundă şi vastă, acumulată de-a lungul timpului,

un puternic montaj psihologic pentru a învăţa iar orientarea spre un scop bine definit de regulă

determinat de rolurile sociale şi responsabilităţi. (Knowles, M.S. The art and science of helping

adults learning,San Francisco:Jossey-Bass,1984).Teoria încearcă să diferenţieze modalitatea prin

care învaţă adulţii de cea a elevilor, deoarece adulţii diferă de copii prin modalităţi distincte de

abordare a învăţării. Educaţia adulţilor inseamnă participare.Ideea de participare ―rezultă dintr-o

acţiune în care se transmit, se compară şi se modifică valori şi în care se reorganizează structurile

aflate în interacţiune...socială, conştientă şi transformatoare, ce cultivă deopotrivă priceperile,

cunoştinţele şi atitudinile în cadrul proceselor de muncă şi care cuprind cea mai bogată recuzită de

instrumente sub formă de unelte, maşini, tehnologii, organizare şi relaţii umane‖(Ioan Neacşu,

Instruire şi învăţare ,Ed. Ştiinţifică Buc.1990, pg.6).Pasivitatea metodelor şcolăreşti nu poate da

rezultate datorită condiţiilor diferite în care se produce învăţarea.Activitatea, acţiunea,

experimentul, exerciţiul ocupă un loc de seamă în dezvoltarea adulţilor. De aici şi ideea de -a învăţa

prin a face- prezentă în lucrările privind formarea adulţilor. Deci cunoştinţele, priceperile şi

deprinderile nu sunt simple automatisme ale unor evenimente exterioare lui, ci sunt rezultatul

374

producţiei subiectului educaţiei(adultului).(N. Vinţanu, Educaţia adulţilor, E.D.P.R.A. Bucureşti,

1998 )

Prezentarea comparativă a copilului faţă de adult:

-copilul este dependent, adultul este independent

copilul are o experienţă anterioară neînsemnată, adultul are o experienţă anterioară importantă,

oferă resurse pentru facilitarea învăţării

-planificarea în cazul copilului se face de către profesor, iar în cazul adultului împreună cu

profesorul

-nevoile copilului sunt determinate de profesor, iar în cazul adultului în comun cu profesorul. -

desfăşurarea lecţiei în cazul profesorului este centrată pe conţinutul materiei , iar în cazul adultului

este centrată pe probleme, sarcini, responsabilităţi

-la copil activitatea de bază este transmiterea informaţiei, iar la elev experimentarea. -

evaluarea la copil este efectuată de profesor, iar la adulţi în comun cu cu profesorul şi reciproc

Diferenţele dintre educaţia adultului şi cea a copilului nu sunt deloc de neglijat. Există anumite

specificităţi în educaţia adulţilor cum ar fi:

-adulţii sunt autonomi şi autodirectivi, ei trebuie să fie liberi să se direcţioneze în mod independent,

iar profesorul doar să faciliteze instruirea.

-profesorul trebuie să exploateze experienţa adulţilor acumulată de-a lungul anilor, să facă

conexiuni cu experinţa acestora, care va contribui la eficientizarea procesului de instruire.

- adulţii se implică în procesul de instruire, au o motivaţie intrinsecă fiind orientaţi spre un scop

bine definit.

-adulţii sunt atenţi la relevanţa cunoştinţelor şi selectivi

-adulţii sunt foarte responsabili au un grad înalt de conştinciozitate

-adulţii au un profund respect pentru profesori şi la rândul lor simt necesitatea de a fi respectaţi de

aceştia

-adulţii tind spre o orientare educaţională centrată pe viaţă

Sunt diferite nu numai tipurile de învăţare, dar şi practicile de predare, modelul pedagogic

tradiţional necesitând completări şi alte tipuri de tehnologii educaţionale.

-adulţii au un grad mare de curiozitate epistemologică(ştiinţifică)

-adulţii sunt mai motivaţi să înveţe, să cunoască lucruri noi, îşi asumă responsabilitatea pentru

calitatea însuşirii cunoştinţelor

375

-adulţii studiază cu ami multă stăruinţă şi sunt mai perseverenţi, ştiind exact ce doresc să înveţe să

cunoască sau să facă

-Sunt mai receptivi la aplicaţiile practice ale cunoaştinţelor teoretice.

La clasele de adulţi se alocă mai puţin timp comportamentului şi disciplinei, fapt care favorizează

procesul de predare . Structura activităţilor de instruire este mai flexibilă şi profesorii schimbă mai

frecvent tehnicile de predare, iar conţinutul şi structura materiei de studiu se ajustează în funcţie de

feed-backul educaţilor. Mucchielli afirma că ―privarea de feed-back reduce învăţarea la un discurs

fără receptare, fără eficienţă, frustrant, pentru ambii parteneri mai ales pentru elevi‖ .

Adulţilor li de dau mai puţine directive şi li se oferă un suport emoţional relativ mic. S-a observat

că:

-profesorii care au o pregăire mai formală, tind să utilizeze în instruirea adulţilor metode ale

abordării clasice, centrate pe educabil

-profesorii care sunt mai flexibili şi mai înţelegători atât cu copiii cât şi cu adulţii fac parte din

categoria profesorilor cu experinţă mică de lucru, profesori de gen feminin, profesori de psihologie.

Stiluri de instruire a adulţilor

Există mai multe teorii privind stilurile de instruire a adulţilor.

Cea mai mare contribuţie a avut-o David Kolb. Teoria lui îşi are fundamente ştiinţifice în lucrările

lui Kurt Lewin, John Dewez, Jean Piaget . Autorul descrie patru stiluri de instruire: convergent,

divergent, asimilator şi acomodator, care au la bază principiile:

-experienţă concretă –a fi implicat într-o situaţie inedită

-observare reflexivă- a observa pe alţii sau pe el însuşi

-conceptualizare abstractă- a crea teorii pentru a explica cele observate

-experimentare activă- a utiliza teoriile pentru a soluţiona probleme, a lua decizii

Stilul de instruire se dezvoltă pe parcursul adolescenţei şi maturităţii ca urmare a interacţiunii

individului cu mediul înconjurător. Pentru a stabili cele patru stiluri de instruire Kolb face referinţă

la patru procese fundamentale de învăţare:

-observarea -indivizii reflectă felul în care informaţia va afecta anumite aspecte ale vieţii; lectura

fiind foarte importantă pentru ei; fiind introvertiţi aşteaptă de la profesor interpretări competente

dorind ca profesorul să le coordoneze activitatea

-gândirea -subiecţii compară felul în care informaţia corespunde experienţei anterioare, studiul de

caz lecturile teoretice îi ajută în acest caz;

376

emoţia -aceşti indivizi învaţă cel mai bine când li se aduc exemple cunoscute şi familiare şi când se

implică în activităţi;

acţiunea -învaţă eficient când sunt angajaţi în proiecte, teme pentru acasă sau discuţii de grup,

neacceptând lectura.

Kolb susţine că oamenii manifestă anumite comportamente ce pot fi grupate în patru stiluri

distincte:

-Stilul convergent care presupune conceptualizare abstractă şi experimentare activă în care subiecţii

acumulează cunoştinţele prin analiză şi apoi aplică noile idei în practică având abilitatea de a le

aplica.

-Stilul divergent care presupune experinţă concretă şi observare reflexivă, în care subiecţii

acumulează cunoştinţe cu ajutorul intuiţiei

-Stilul asimilator care presupune conceptualizare abstractă şi observare reflexivă, subiecţii au

abilitatea e a creea modele teoretice şi raţional inductive nu pun accent pe aplicarea lor în practică

-Stilul acomodator care presupune experienţă concretă şi experinţă activă,în care subiecţii ignoră

teoria spre deosebire de asimilatori, dacă rezultatele nu coincid cu aceasta. Au abilitatea de realiza

ceva şi se implică într-o nouă experienţă, îşi asumă riscuri.

Concluzii privind educaţia adulţilor:

-adulţii preferă un orar flexibil care să nu le perturbe programul zilnic

-adulţii învaţă mai uşor atunci când procesul de predare este individualizat

-adulţii preferă instruirea activă şi sunt mai puţin receptivi la utilizarea materialelor multimedia şi

internet

-adulţii dobândesc noi cunoştinţe din întâlnirile cu alte persoane care diferă de ei ca vârstă, pregătire

profesională şi experienţă

-apreciează învăţarea prin cooperare, atunci când se implică activ în procesul de instruire, preferând

să lucreze în grupuri mici care le oferă posibilitatea de a-şi împărtăşi experienţa, de a reflecta

asupra celor spuse de alţii şi de a generaliza.

Factori care perturbă procesul educaţional de instruire a adulţilor, evocate adesea de subiecţi:

-lipsa timpului angajarea într-o multitudine de roluri în muncă, familie, activităţi politice sau de alte

tipuri

-lipsa banilor, existenţa unui număr redus de activităţi instructive care se realizează gratuit

-responsabilităţi familiale, obligaţiile casnice solicită mult din timpul alocat studiului

377

-organizarea orarului, obligaţii de serviciu, familie, iar implicarea în activităţi de studiu cere

sacrificii

-probleme de motivaţie, adultul trebuie să înveţe pentru că a fost forţat, dificultatea conceptului

educaţiei derivă atât din ruptura epistomologică produsă în zilele noastre cât şi din slaba cunoaştere

a adultului

-lipsa încrederii în sine, un eşec sau alte evenimente care l-au marcat îl împiedică să-şi învingă

frustările şi temerile

Motivaţia pentru învăţare:

-aşteptările sociale: se angajează la activităţi instructive la insistenţa persoanelor dragi familie,

prieteni

-bună-stare socială: participă la cursuri de instruire(perfecţionare) din dorinţa de a fi util societăţii,

chiar dacă cursurile nu au nici o legătură cu specializarea individului

-avansare profesională:îşi doreşte atât avantaje materiale cât şi prestigiu social

- interes cognitiv :învaţă din dorinţa de cunoaştere

-refugiu din rutina cotidiană: prin implicare în activităţi de cunoaştere încearcă să evadeze din rutina

de acasă şi de la serviciu

Cea mai bună metodă de a motiva adulţii să înveţe este de a creşte numărul argumentelor pro în

favoarea angajării în procesul instructiv şi de a reduce numărul factorilor de barieră sau a-i înlătura.

Profesorul trebuie să cunoască atitudinea adultului pentru învăţare şi să găsească strategii de

motivare a adultului pentru învăţare.

În prezent dimensiunea educaţiei (generale şi profesionale) se suprapune pe dimensiunea

întregii existenţe a omului. Este nevoie de o educaţie permanentă care să-i permită fiecărui individ

să-şi dezvolte personalitatea pe durata întregii sale vieţi şi care să contribuie la creşterea calitatăţii vieţii

individului.

Bibliografie:

C.Cucoş, Psihopedagogie Ed. Polirom 1998,

Ioan Neacşu, Instruire şi învăţare ,Ed. Ştiinţifică Buc.1990

Beder, Darkenwald,1982 Difference between teaching adults and preadults

N. Vinţanu, Educaţia adulţilor, E.D.P.R.A. Bucureşti, 1998

Knowles, M.S. The art and science of helping adults learning,San Francisco:Jossey-Bass,1984

378

VET GUIDANCE IN LATVIA

Agris Ruperts, Daina Vanaga

Profesionalas Izglitibas Kompetences Centrs “Liepajas Valsts Tehnikums”, Letonia

HISTORY

Accordingly the change of the political system in 1991 and the transition from a planned

economy to a market economy, as well as the change of guidance paradigm, in Latvia

conceptually developed also support from "professional orientation" to "career guidance."

During the Soviet-era in Latvia professional orientation questions in the education system

were carried out with activities that focused on student promotion and orientation to action

in a given profession. The evaluation of results of professional activities associated with the

implementation of plans, i.e., how the demand is fulfilled and how the redirection of

graduates to certain areas of employment is accomplished.

Since 2005th the main concept is “career development support system‖ which consists of

three key building blocks: Information, Career Education, Career counselling

The political responsibility for the implementation of the concept delegated to the Ministry

of Welfare and the Ministry of Education and Science according to the Cabinet Order No.

214.

In 2010 the Cooperation Council of Guidance and Counseling began to work, that is

interdisciplinary consultative and coordinating institution which aims to developing and

promoting quality of career development support service, to enhance each individual's skills

and interests adequate development direction (direction of education, occupation) choice in

context of lifelong learning. Council's main tasks are to develop proposals in development

of legislative and policy planning documents, recommend concrete steps for the

implementation of inter-institutional cooperation, to provide exchange of information , make

proposals for the representatives of the Council institutions in accordance with public

interest. The Cooperation Council fulfills the functions of information exchange, and its

decisions are recommendatory in nature.

Ministry of Education set up a working group to develop a concept new career

development support system - deadline 01.08.2013

379

The deadline of development of the new concept was extended to 2014

LEGAL FRAMEWORK/LEGISLATION

The Vocational Education Law (1999) determines the competence of those institutions

responsible for the organization of VET

The Cabinet of Ministers: determines the state‘s political and strategic areas in VET; it

funds VET providers according to criteria established by the Ministry of Education and

Science; it sets the framework for issuing state-recognised qualifications and determines the

recognition of qualifications obtained in other countries.

13% of specialists in schools have a career consultant professional qualification.

In schools career support personnel is assigned from 0.2 to 0.5 rates.

Availability of career support in schools is variable, because it is up to the individual school

management decisions and certain local government decisions.

Individual and group consultations are carried out at schools, meetings with employers, the

identification of information materials for education and careers.

ORGANIZATION OF VET GUIDANCE:

Till August 2013 the working group of Ministry of Education has to develop a concept of

new “Career development support systems” with three key building blocks: Information,

Career education, Career counselling

At national level, guidelines and recommendations are recommendatory in nature.

Decisions on funding for the providing guidance counselors are taken at the local level.

Decisions on the planned guidance are made by each school, up to it career planning support

through different regions and different schools is different.

Consultations also provide guidance counselors who work individually (paid service).

Consultations are also provided by State Employment Agency guidance counselors, but they can be

used for the registered unemployed only.

ACTIVITIES

Information (preparation and presentation)

Career Education (services, courses, programs)

Career counselling (assistance in career planning, professional suitability of work trials, job

search, and remaining at work skills)

Each school‘s and the municipality's situation is different, because the suggestions are

recommendatory in nature.

380

PROVIDERS

Operational level:

Career consultants in schools

Career consultants in State Employment Agency

Individual private consultants – for charge

Policy level:

The Ministry of Education and Science (MoES) – framework and regulations for VET,

accredits providers, organizes guidance and counseling service and research demands on the

labor market

The Department of Vocational and Continuing Education

The State Education Development Agency (SEDA)

Ministry of Welfare (MoW)

The State Employment Agency

EXAMPLES OF GOOD PRACTICE

National data base for chances: www.nidl.lv

The World of Professions: www.profesijupasaule.lv

www.prakse.lv possibility to assess virtually their knowledge about the profession

www.nva.gov.lv possibility to identify their individual strengths and relevance of the profession

completing the tests in the virtual environment.

VET GUIDANCE IN TURKEY

Yalçin Yavuz Bellikli, Kazim Baran

Seyhan Ilce Milli Egitim Mudurlugu, Turcia

HISTORY

The first guiding system started in 1950 in Turkey by the effect of politics, economics and

social problems in the world. First it started as the guiding system at schools and then at

universities. The graduaters started to work at schools and departments of guiding.

In 1951-and 1952 professor Rus from The USA came to Turkey and gave seminars to

teachers and directors. We can say that the first guiding system started with this conference.

381

During these years in 1955 the Ministry of Education adopted the guiding system into the

curriculum to Atatürk Girls Vocational high school in Istanbul and in 1956 to Ankara

Deneme high school and started to apply the lessons.

LEGAL FRAMEWORK/LEGISLATION

On 5/6/1986 with the law number 3308 it was called as “apprenticeship and vocational

training law” but with the date 29/6/2001 and law number 22 it has been changed as

“Vocational Education Law”

On 17.4.2001 published on the official journal with the number 24376, it is added as

MINISTRY OF NATIONAL EDUCATION GUIDANCE AND COUNSELING

SERVICES REGULATION - It will be applied at the first grades and after 5th

grade in the

secondary schools after the year 2012-2013.It will not be applied as a lesson but will be

applied separately from the schedule.

20.07.2010 number 75 board of education and discipline

ORGANIZATION OF VET GUIDANCE:

1 hour in elementary school as guiding and the following week as social activities and

following like that applied by the class teacher.

In secondary schools it is one hour per week and it is named guiding/counselling and

planning career applied by the class teacher and help of the guiding teacher of the school.

ACTIVITIES

Different activities regarding:

self-knowledge (characteristics, interests and expatiations)

recognition of professions (professional environment sectors, areas and professions and

learn about the features of professional staff)

determination of characteristics and expectations of the person with the overlap of

spots crafts

OKS / SBS - a student selection and placement exam

Pre-registration Form, Orientation Recommendation Form (9th grade students)

PROVIDERS

Operational level:

Class advisor

School guidance counsellor

Introduction and Orientation teachers

382

National vocational information centre of national Ministry of Education

Counselling services in every national educational directorate

Policy level

Ministry of Education and it‘s directorates for education

EXAMPLES OF GOOD PRACTICE

http://mbs.meb.gov.tr/

National vocational information centre of National education ministry where you can find all the

relevant information of Vocational education.

Every students and counselling teachers are registered on this web link and have a password and

user name and have to do it online.

Also in every national education directorate there is a counselling service for the students and they

can get benefit from these centres for free.

VET GUIDANCE IN ROMANIA

Prof. Florenta Avram

Liceul Teoretic Tudor Arghezi

Prof. Manafu Georgeta

Liceul Teoretic Tudor Arghezi

HISTORY

The beginning of career counselling was set by the foundation of the Institute for

Experimental, Compared and Applied Psychology in Cluj in 1922 and by the activities of

the first Psycho technical Laboratory within the Tram Company in Bucharest in 1925.

After the 50s there is evidence of serious concern with school counselling and guidance,

with an uncertain evolution by 1989.

After 1989, a new institutional mechanism - the Psycho pedagogical Assistance Centres -

is founded

During the last decade of the 20th century, school and professional guidance has been

influenced by:

383

o The re-foundation in 1990 of the Institute for Educational Sciences,

o The creation in 1995 of the National Agency for School and Professional Guidance;

o The establishment of Information and Professional Guidance Offices by the National

Employment Agency in every county;

o The creation of the National Centre for Resources in Professional Guidance in 1999.

In 1997 the Romanian Government started a project related to career information and

counselling

The year 2005 witnessed the creation of the County Centers for Psycho pedagogical

Resources and Assistance.

LEGAL FRAMEWORK/LEGISLATION

law no. 1/2011of the Romanian national education. It stipulates in some articles (350, 351,

352 and 353) that career counselling should be a lifelong activity;

the order of the Ministry of education, research, youth and sports no. 5555/2011- The

regulation related to the organization and functioning of the county centres for resources and

educational assistance and for the similar centre in Bucharest. Guidance is just a part of a

counsellor‘s activity. It also includes individual and group counselling sessions. These

specific activities take place mainly in the counsellor‘s office, which is coordinated by the

County Centre for Psych-pedagogical Resources and Assistance.

the order of the Ministry of education, research, youth and sports no. 6552/2011 related to

the assessment, psycho-educational assistance, school and professional guidance for

children, students and young people with special educational needs;

law no. 76/2002 related to the system of unemployment insurances and stimulation of the

work force

the legal framework regarding the lifelong career orientation issued in 2012 regulates how

the lifelong career counselling should be performed, how the counselling services should be

organized and what exactly these activities should be and what abilities a career counsellor

should have.

ORGANIZATION OF VET GUIDANCE:

Guidance is an educational activity performed:

Within curriculum, executed by head/form/class teachers during their counselling and

guidance classes. Each class teacher has one class a week with their own students. There are

generally approximately 36 school weeks, therefore that teacher will have 36 hours a year,

384

during which they have to cover five different modules. Career guidance is just one of those

modules, and the teacher doesn‘t have a clear order of the topics or a specific topic-related

number of classes. All class teachers have taken career guidance classes themselves, so they

have acquired the necessary skills to cover this topic. Additionally they can also enlist the

assistance of the school career counsellor or other specialist in order to provide relevant

information to their students.

In the psycho-pedagogical assistance offices (individual and group sessions) located in

some schools

Career information and counselling centres like Employment services

Trough projects in partnership with the community aiming at counselling young people

concerning their career.

ACTIVITIES

Individual counselling – it takes place in the school counsellor‘s office or in specialized

centres and it is based on volunteering. The student cannot be forced to have individual

counselling.

Group counselling – it can be done by the school counsellor either during a class teacher‘s

class (whole-class activity: 25-30 students or half of the class, which can prove more

efficient) or in the students‘ free time. It is also based on volunteering. Students cannot be

forced to attend group counselling sessions.

Psychological Assessment, ability tests – they can only be done by those school counsellors

who are trained and certified to apply and interpret ability tests. Should they not have the

necessary training and certification, they must enlist the help of their certified colleagues in

the county centres.

Self-help guidance tools – they can be used either during individual or group counselling

sessions.

Visits of companies – they can be done either by the class teachers or by the counselling

teacher. They aim at making the students familiar with the respective company and its

activities, in order for them to make sure that their preferences about working in that

company are based on true facts or that they would really like working there in the future.

School Project work – they can be either personal portfolios or school projects. Students

may conceive their own CVs or cover letters. On the other hand, the students can get

385

involved in school projects along with local partners, such as companies or work force

agencies.

Traineeships – they take place in technological high schools, wherein students have

traineeships in local companies the activity of which has something to do with the profile of

that school.

Team sessions with parents, teachers, counselors and students – they can be either lectures

during parents‘ meetings, especially in the final year of study, consisting of various

information about the way the students can evolve in their professional life, or other

meetings related to career counselling topics held by the school counsellors and/or a

specialized person. School counselors themselves are offered training courses related to

career guidance, so that they get the necessary abilities in order to conduct career guidance.

PROVIDERS

Operational level:

Head teachers

School counsellors form school Psycho-Pedagogical Assistance Offices

Career information and counselling centres

Counselling Offices and the County Educational Resource Centres in each county

NGO‘s

Policy level:

Ministry of Education trough County Psycho-pedagogical Resources and Assistance Centres

National Employment Agency

EXAMPLES OF GOOD PRACTICE

1. ”Informing and counselling high-school students as for their career”, a project

coordinated by the Dolj County Centre for Educational Resources and Assistance.

2. “Job Shadow Day”, a project aimed at students in the final years of high school,

coordinated by Junior Achievement Romania, the Dolj County School Inspectorate and

other local, national and multinational companies;

3. “CONSEL– counselling students for an easier transition from school to an active life”,

a project which was co-financed by the European Social Fund POSDRU

386

VET GUIDANCE IN SLOVENIA

Maruša Goršak

KADIS, Slovenia

HISTORY

In year 1938 the first Vocational counselling centre and agency was established, with two

main functions: they offered counselling service and as an ―agency‖ it took care of the

rational distribution of professions.

After the Second World War the Vocational counselling centres and agencies were closed

down and were only restored in 1951

In 1956 first school counsellor was employed. In the 60‘s and 70‘s counselling services

were introduced in primary and secondary schools.

After 1960 career guidance rapidly developed in the Employment services,

In the 70‘s the Slovenian Employment service prepared a uniform program of vocational

guidance which predicted activities for the whole generation of pupils in primary schools

(tests for intellectual abilities, survey on their occupational choice, individual

counselling, team conferences...

In 1996 new school legislation was accepted and in the same year the curriculum committee

has prepared and adopted official National Guidelines for Schools Counselling Service.

The current state of vocational guidance in Slovenian schools: Counsellors in schools

provide a broad range of counselling services; they also work with others, including

teachers, parents and school management.

National Guidelines for School Counselling Services define the guidance programmes in

primary and secondary schools. The national programme is largely implemented by school

counsellors with the assistance of the Employment Service of Slovenia (ESS), providing

guidance services through Centres for Information and Vocational Counselling.

LEGAL FRAMEWORK/LEGISLATION

There is no explicit coordinated policy for career guidance and its providers in Slovenia,

and no cross-sectorial coordination body exists.

Some of the rare laws that tackle guidance are:

387

The Organization and Financing of Education Act says that school guidance service and

ESS should be connected when performing career counselling and guidance. One of the

goals of this act is also gaining the possibility for further educational and professional path

with the emphasis on qualifications for LLL. The Act states that school counsellors can only

become specialists who have graduated from university studies: psychology, pedagogy and

andragogy, social work, social pedagogy and defectology (children and youth with special

needs)

The Vocational Education Act mentions that social partners and ministries should

cooperate with schools when dealing with guidance and planning the curriculum.

Nationally defined minimal standards for guidance in schools declare what activities

regarding career guidance should be executed in every elementary and secondary schools.

ORGANIZATION OF VET GUIDANCE:

Nationally defined minimal standards for guidance in primary and secondary schools.

Every school has at least one school counsellor but usually there are two (psychologist and

pedagogue or social worker).

Career education in primary schools (ISCED 2) is a cross-cutting subject that can be

executed within basic subjects, class teacher‘s lectures or as an after school activity. School

counsellor are encouraged to cooperate with other organizations when organizing job

shadowing visits in companies, working experiences, presentations of different vocations

and other activities. Team meetings are also taking place where Slovenian Employment

Services‘ counsellors, school counsellors and teachers and sometimes even school doctor

discuss educational-vocational intentions of pupils.

Guidance is an activity with limited hours per year but career education is formally

defined as a cross-cutting subject. Some schools have extracurricular actives regarding

career guidance;

In VET (ISCED level 3) we have a cross-cutting subject called Career planning skills

that states learning objectives but not implementation procedure.

Schools also cooperate with Information and vocational counselling Centre which

operates under Slovenian Employment Service.

Some schools execute guidance activities within international projects or in cooperation

with local organizations/companies.

388

A lot of vocational secondary schools are included in a project called Learning

Achievements portfolio run by Institute of Republic of Slovenia for Vocational Education

and Training.

ACTIVITIES

ISCED 2:

National Guidelines for Schools Counseling Service in primary education defines vocational

guidance as a process in which teachers, pupils, parents, school counselors and school management

cooperate with the aim to facilitate pupils‘ educational and career decision making. National

guidelines also state that every school counselor should set their priorities and prepare their work

plan according to their professional capacity as long as they carry out guidance according to

Minimal standards. Guidance activities include information, assessment, counseling, career

education, placement, advocacy, feedback/follow up. According to Minimal Standards every school

should:

ensure all pupils have access to the information they need to decide on further education

and career choices trough different information sources, such as school libraries, boards,

boards, as well as personally from school counselors and teachers;

execute 2 hours long lecture/workshop per year for pupils in last two grades in primary

schools

provide access to at least one individual counseling session for each pupil before they

finished primary school wherein pupils can decide whether they wish to have counseling;

collect data on pupils for the purpose of career guidance: in 8th

grade psychological

testing with multifactor battery was applied till 2012, pupils also fill in the Questionnaire

on learning habits (VUN). In the 9th grade pupils fill in the Questionnaire on vocational

path (SDS-R – Holland) and try to find more career options with the help of an e-tool Where

and how.

execute at least one lecture for parents of children in last two grades of primary school

(children being 13, 14 years old) regarding their role and influence on children‘s‘

educational and vocational choices. Beside that school counselors should provide access to

individual counseling for parents where they can discuss pupil‘s career choices.

All schools provide group session to help pupils filling in the application forms for secondary

schools. Beside that schools organize a visit to local Vocational Information and Counseling

Centre.

389

ISCED 3:

National Guidelines for Schools Counseling Service in secondary education state that school

counselors should provide:

Group lessons on career guidance (1st and 2st year = 2 hours, 3rd year = 3 hours, 4th year =

4 hours)

at least one individual counseling session for each student in the last grade

up to date materials in the library with cooperation with other relevant institutions

Minimal Standards for Guidance in Secondary Schools define guidance program in secondary

schools in Slovenia which should include:

various information activities

lessons on career-related issues (such as career development, further education and

employment possibilities)

work with self-help guidance tools

psychological testing

individual career counselling

visits to employers

In the past (till 2012) students of primary and secondary school were able to participate in job

shadowing activities (presentations of certain vocations and professions on sight), financed by

Employment Service and organized by Kadis.

Within ―Information days‖ organized by all secondary schools and Universities in February pupils

and students can visit different secondary schools/universities and familiarize with educational

programs. Some secondary schools especially those offering three years vocational programs

organize additional presentations and practical activities with the aim to attract more students.

Some more enthusiastic school counsellors organize additional activities like portfolios, summer

camps, company visits and workshops, beside that some VET schools participate in

international projects.

Learning Achievements Portfolio (Mape učnih dosežkov) is a national project run by Institute RS

for Vocational Education and Training in which many vocational secondary schools are included.

PROVIDERS

Operational level:

Primary schools, secondary schools, high schools all have guidance counsellors.

390

University career centres offer their service not only to students but more and more often

also to secondary schools‘ graduates who wish to gather more information about certain

faculty/educational program.

Employment service of Slovenia - 12 regional offices and in the Information and Vocational

Counselling Centre (CIPS).

HRM private providers and employment agencies – for charge

Policy level:

Ministry of Education, Science and Sport

Ministry of work, family and social affairs

National Education Institute of the Republic of Slovenia

Institute of Republic of Slovenia for Vocational Education and Training (CPI)

EXAMPLES OF GOOD PRACTICE

1. Web page: www.mojaizbira.si (my choice)

It was started as a project founded by EU commission and Slovenian Ministry of Education

in 2008. The target group are pupils, students, school counsellors, parents, participants in

adult education. CONTENT of the webpage mojaizbira.si: CAREER SIGNPOST:

information and presentation of educational programs on secondary level (more than 300

formal and non-formal programs) and schools, presentation of more than 428 occupations

(343 even with video), presentation of Slovenian system of APL (accreditation of prior

gained knowledge), materials for counsellors, legislative and useful links, presentation of

different projects in the area of career guidance and VET

2. INTERACTIVE COMPUTER PROGRAM KAM IN KAKO – WHERE AND HOW

which is an interactive computer program that helps users when choosing their

profession/occupation. Target group are pupils and students making their first career

decision, as well as those who are looking for new ideas regarding their careers. Program

originates from the UK and was adapted to Slovenian conditions in 1998/99 during the

PHARE project Experimental Centre for Vocational Guidance. Nowadays more than 400

primary and secondary schools, Employment services and other institutions are using it to

help their students to make optimal career choices. Content: job descriptions, possibilities

of researching specific occupations, photos, interviews with individuals engaged in a

particular profession, self-evaluation of skills, which occupations are not appropriate when

having certain health problems...

391

3. Learning Achievements Portfolio which supports the process of collecting evidence for the

purpose of identification of knowledge acquired through formal or non-formal education

and work experience. In learning Achievements Portfolio, the students store their products

and supporting documents showing the acquired knowledge and skills acquired in school

and outside of school or other documents which show the development of personality and

skills of lifelong learning, personal learning plan, monitoring progress, career guidance, and

the like. It is an interactive tool consisted out of different worksheets which enable students

to create their own individual portfolio.

4. Career Centre in schools (School Center Celje): Project Career Centre in schools

(2011/2012) is an ACES (Academy of Central European Schools 2006) project. Students

participated in different workshops: How to write an application form and CV, Job

Interview, Job seeking skills, Information seeking, Informal ways of job searching

(network), Which are our values and why are they important, Identification of personal

characteristic, Individual career plan – portfolio Volunteering as a successful career start.

They have also created a short movie with a simulation of a job interview.

VET GUIDANCE IN BULGARIA

Pepa Golemanova, Lyudmila Georgieva

Professional High School of Electronics and Electrical Engineering "Marie Curie", Bulgaria

HISTORY

The establishment of a Career Guidance System in school education was started in 2011,

under the Operational Program „Human Resources Development‖ of the Ministry of

Education, Youth and Science.

Since October 2012 were opened career guidance centers in all district towns in Bulgaria.

This is a Project called “Career Guidance System in School Education‖. The project is

implemented with the financial support of the Operational Program "Human Resources

Development" and the European Social Fund of the European Union. Twenty-eight regional

career guidance centers, with 150 career consultants, were established.

392

The main providers of career guidance at school level should be the school counselors. In

the 90‘s the first school counselors were employed. But only one third of the Bulgarian

schools have a school counselor. The number of the students in the school should be up to

500, to be appointed a school counselor. There are no legal requirements for this job and the

schools have to decide whether to appoint counselors within the delegated budget.

Currently, the school counselors are engaged in other issues and less with career guidance.

The current state of vocational guidance in Bulgaria: Lack of a national system for VET

guidance. Lack of enough coordination between the official institutions, providers of and

those in need of vocational guidance. At this stage there are some attempts and initiatives

under different projects but it is still too early to talk about a unified system for VET

guidance.

LEGAL FRAMEWORK/LEGISLATION

Vocational Education and Training Act. It is the act of providing advice to students and

other persons with regard to the choice of profession and career development. According to

the Vocational Education and Training Act the system for vocational guidance is ratified as

part of the vocational education system. It is stated that: „Vocational guidance is the act of

providing advice and counseling to students and other persons with regard to the choice of

profession and career development‖. The main task defined by the law is providing

assistance to trainees in their free choice of education, training and vocational qualification

for the acquisition of the required knowledge and skills, corresponding to the requirements

of the labor market.

National Lifelong Learning Strategy (2008 – 2013). A unified national lifelong guidance

system should be implemented for the period up to 2013. It is also required to develop

programs for education and qualification of the personnel engaged with vocational guidance

related services. The provision of accessible and high quality services for vocational

guidance to all students in Bulgaria is defined as a key priority. The national strategy aims to

assist/enable individuals in/to better plan and manage their own career path and skills, to

further develop their knowledge and skills, and to improve their employability.

ORGANIZATION OF VET GUIDANCE:

There is no unified national system for VET guidance, only some attempts under different

projects.

393

Since October 2012, schools cooperate with Career guidance centres which are

established under the project ―Career guidance system in school education‖. The centres

organise training courses in vocational guidance for the school counsellors. The

participation in the courses is optional and there isn‘t a law that determines the duties and

competences of the school counsellors.

At the moment a network of 28 regional career guidance centres is launched. All young

people have the opportunity to receive free career guidance services. The schools are visited

by the career counsellors from the centres. This is an extracurricular activity, which is

supported by the school management and school counselors.

ACTIVITIES

The career guidance centers provide:

Group and individual counseling.

Lectures and workshops.

Team sessions with students, teachers and counselors.

Psychological tests for diagnostics of interests, attitudes and reasons for choice of

profession.

Interactive methods and training on skills for decision-making.

Skills for making a portfolio and work application /CV, a cover letter, a behavior job

interview /.

Relationships between schools and labor market.

The time spent for group VET guidance is 4 hours per year for the students who finish

elementary /7, 8 grades – ISCED 2/ and secondary /11, 12 grades – ISCED 3/ education.

The rest of the Bulgarian students have group VET guidance 1 hour per year.

The schools provide:

Visits of companies.

Practical training classes.

School Project work.

Information days.

PROVIDERS

Operational level:

Schools – teachers, class advisors and school counselors.

28 Regional Career Guidance Centers, which work under a project.

394

The National Employment Agency and its local subdivisions: the Labor offices.

Private advice centers, which provide paid vocational guidance services.

Web-based services for vocational guidance and advice, established in 2011, which receive

their financing from European projects.

Specialized literature – books, manuals, reference books and brochures containing

information about the process of career development.

Policy level:

Ministry of Education, Youth and Science. /The Euro guidance Centre functions within the

Human Resource Development Centre of the Ministry of Education, Youth and Science and

provides information and services for career guidance in the field of education/.

Education Inspectorates.

The National Agency for Vocational Education and Training (NAVET). A road map called

―Development of career guidance in Bulgaria 2009 – 2013‖ was created and aims to

facilitate the interaction between the different sectors. This is a national document, which

identifies the main objectives and key priorities for the development of the policies and the

practices in the field of vocational guidance and career development in Bulgaria for a time

period of 5 years.

EXAMPLES OF GOOD PRACTICE

1. Innovative web-site for on-line career guidance, which has been functioning since 2011. It

contains exercises, useful tips and instruments for self-assessment of those looking for a job

or those choosing a profession: http://www.zakarierata.com

2. Information on how to choose the right profession; career guidance toolkits; links to career

centers: http://www.kakvidastanem.bg

3. On-line test МАРР for vocational motivation and self-assessment: http://www.mappbg.com

Private organisation for career advice. Individual advisory sessions to choose a profession and

on career development; Information workshops at schools providing career guidance:

http://selfinvest.eu

395

INTEGRAREA TIC ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Prof. Tamara BELU

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto,Craiova

Prof.Laura Daniela RADU

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto,Craiova

Utilizarea calculatorului în procesul educaţional devine o necesitate în condiţiile dezvoltării

accelerate a tehnologiei informaţiei. Sistemul de IAC (Instruire Asistată de Calculator) este un

mediu integrat hardware-software, destinat interacţiunii dintre posesorii unui sistem de cunoştinte şi

destinatarii acestuia, în vederea asimilării active de informaţie, însoţită de achiziţionarea de noi

operatţii şi deprinderi.

Instruirea asistată de calculator impune restructurarea conţinutului procesului de învăţământ, a

programelor,a manualelor. Este necesar să selectăm metodele şi formelor de organizare a activităţii

didactice, centrate pe individualizarea procesului de instruire, în scopul de a eficientiza procesul de

învăţare şi de a facilita formarea de competenţe.

Utilizarea calculatorului în şcoală vizează, în mod obişnuit, următoarele:

• Predarea cunoştinţelor în maniera tehnologiilor audiovizuale;

• Instruirea individualizată;

• Facilitarea diverselor activităţi specifice procesului instructiv-educativ;

• Informatizarea orientării şcolare şi profesionale;

• Utilizarea calculatoarelor ca instrumente administrative în şcoli;

Acestea pot fi detaliate pentru a evidenţia diferitele forme sub care poate fi utilizat

calculatorul în activităţile didactice:

- secvenţe de pregătire pentru transmiterea informaţiilor;

- formularea întrebărilor

- rezolvări de exerciţii şi probleme;

- prezentarea de algoritmi pentru rezolvarea unor probleme tip;

- proiectarea de grafice, de diagrame;

- aplicaţii practice;

- demonstrarea unor modele;

396

- simularea unor fenomene, a unor experienţe şi interpretarea lor;

- simulatoare pentru formarea unor deprinderi (conducere auto, dactilografie);

- simularea unor jocuri didactice;

- evaluarea rezultatelor învăţării şi autoevaluare;

- organizarea şi dirijarea învăţării independente pe baza unor programe de învăţare etc.

Ceea ce este nou în folosirea calculatorului ca mijloc de învăţământ, faţă de e celelalte mijloace

didactice, este caracterul interactiv al procesului învăţării. Oricare ar fi domeniul de utilizare a

calculatorului în instruire, acesta nu înlătură celelalte mijloace aflate în recuzita de lucru a cadrului

didactic. Calculatorul este un mijloc didactic care se integrează în contextul celorlalte mijloace,

amplificându-le valenţele instructiv-formative, completându-le atunci când este necesar.

Introducerea calculatorului în procesul didactic şi învăţarea asistată de calculator prefigurează doar

schimbări calitative în tehnologia didactică, domeniu care asigură scurtarea timpului de evaluare

obiectivă a calităţilor mijloacelor de învăţământ şi a metodelor, reţinând pe cele care se impun

valoric:

-individualizarea activităţilor de învăţare;

-intervenţia în corectarea modului de asimilare a unor secvenţe informaţionale, evidenţiind

ordonarea logică a conţinutului informaticii pedagogice, cât şi mecanismul psihologic al actului

comunicării şi învăţării şcolare.

Tipurile IAC

Criteriile disocierii tipurilor IAC sunt organizarea materialului de învăţământ şi sursa acţiunilor de

comandă asupra subiectului.

• Instruirea programat dirijată - SIAC4 execută programe (cu cadre de interogare, cadre

informaţionale, cadre de sprijin) ce cuprind cunoştinţe, priceperi, deprinderi ce urmează a fi însuşite

şi algoritmi ce trebuie respectaţi pentru atingerea obiectivelor( Ex.: Sistemele Plato –IV, SPOK s.a).

•Instruirea structurat dirijată - materialul este bine organizat sub formă de structuri de date.

• Instruirea pentru luarea deciziilor – prezintă paşii pentru construirea soluţiei în urma analizei unor

situaţii posibile.

•Instruirea generativă - in acest tip de instruire nici un element al procesului didactic (taskurile de

învăţare, deciziile, conexiunea inversă) nu se fixează într-o programă, ci sunt generate dinamic de

SIAC.

Programele concepute pentru instruire sunt de două tipuri:

• tipul tutorial

397

• tipul help –on line

Tipul tutorial permite conversaţia cu calculatorul. Se prezintă meniul secvenţelor de instruire, având

posibilitatea de a alege şi urma programul recomandat. Calculatorul completează, dar nu înlocuieşte

cadrul didactic – se foloseşte în locul tablei, se dau exemple, se oferă explicaţii, se simulează

experienţe, se prezintă jocuri. Tipul tutorial are şi facilitatea help.

Tipul help – on line cuprinde facilitatea help prin care calculatorul oferă sprijin, atunci când elevul

se află în încurcătură.

Eficienţa instruirii cu ajutorul calculatorului depinde şi de interfaţa om – calculator, de calitatea

conţinutului ei. Interfaţa reprezintă totalitatea modurilor şi echipamentelor prin care utilizatorul

poate să comunice cu calculatorul.

Interfaţa se realizează prin mai multe forme:

Interfaţă cu obiecte – imaginile se mişcă, se transformă, dispar, revin;

Interfaţă pe baza textului scris – sarcinile de instruire sunt prezentate prin meniuri;

Interfaţă cu generator de voce realizată prin vorbire digitalizată - rostită la microfon – sau prin

sintetizarea vocii.

Softul educaţional, în sens larg, este un produs – program (un program scris pentru calculator într-

un limbaj de programare) care a fost în mod deliberat construit pentru a fi utilizat în organizarea

unor situaţii de învăţare.

În mod obişnuit, orice soft educaţional este însoţit de câteva indicaţii metodice care îi prezintă

profesorului modul de utilizare. În consecinţă, termenul de ―courseware‖ sau ―mediu instrucţional

bazat pe calculator‖ reprezintă un pachet care cuprinde un soft educaţional, documentaţia necesară

(indicaţii metodice, descrierea tipului de hard pe care poate fi implementat) şi eventual, alte resurse

materiale – fişe de lucru ce pot fi utilizate în clasă etc.

Pentru a pune în evidenţă diferenţa dintre un soft educaţional şi cel ne-educaţional, vom enumera

câteva caracteristici fundamentale ale primului tip de soft:

• este conceput pentru a produce învăţarea

• trebuie să asigure o frecvenţă şi interacţiune flexibilă între elev şi calculator;

• elevul sau profesorul pot controla într-o anumită măsură, interacţiunea elevului cu calculatorul;

• acelaşi soft utilizat în mod simultan şi independent de diferiţi elevi, se adaptează în funcţie de

anumite caracteristici individuale.

398

În designul softului educaţional din ultimii ani, este evidentă tendinţa de creare a unor medii de

învăţare în care elevii să nu fie puşi în faţa unor cunoştinţe ‖preparate într-o formă deja

asimilabilă‖, ci să li se solicite o participare activă prin care să-şi elaboreze cunoaşterea.

BIBLIOGRAFIE

1. Noveanu, G.N. and Vlădoiu, D. (2009). Folosirea tehnologiei informaţiei şi comunicării în

procesul de predare - învăţare. Educaţia 2000+, Bucureşti.

2. Noveanu, G.N. Integrating Technology in the classroom: A Teacher Training Programme

Experience. Buletinul Universitatii de Petrol - Gaze din Ploiesti, no2/2010, p. 78-85, ISSN

1841-6586.

3. Pacurari, O., Tarca, A., Sarivan, L., Strategii inovative, suport de curs, Editura Sigma,

Bucuresti, Colectia Centrul Educatia 2000+, 2003

4. Csorba D., Curs IAC – Pregătirea motivaţională, Bucureşti 2001

5. Tobolcea, I., Sisteme informatice pentru asistarea logopedului în stabilirea

terapiei personalizate a tulburărilor de limbaj, Editura Universităţii, Suceava, 2007

6. Tobolcea, I., Pentiuc, S.G., Danubianu, M., Folosirea tehnologiei informaţiei şi

comunicării în procesul de învăţare a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale,

Editura Universităţii, Suceava, 2009

CREATIVITATE ÎN CONSILIEREA ŞI ORIENTAREA

SCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ A ELEVILOR

Profesor Radut Ileana

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova

Profesor Iriza Veronica

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova

Strategiile educaţionale şi sociale ale României plasează şcoala ca factor de dezvoltare a

capitalului social în relaţia sa cu comunitatea pe care o deserveşte. Una dintre problemele

permanente înscrise printre priorităţile şcolii şi societăţii noastre , o constituie şi orientarea şcolară

şi profesională. Actualitatea şi importanţa ei este dată de contribuţia esenţială pe care şcoala o poate

aduce la soluţionarea şi îmbunătăţirea acesteia. Contribuţia ei nu se reduce numai la pregătirea

tinerilor pentru a şti cum să ia o decizie conştientă, liberă, dar fermă cu privire la devenirea lor

şcolară şi profesională, ci şi la pregătirea şi asigurarea unei forţe de muncă în stare să acopere cu

succes toate sectoarele activităţii sociale. O asemenea pregătire trebuie să înceapă de timpuriu

deoarece structura învăţământului permite elevilor să opteze pentru clase speciale pentru elevii cu

aptitudini şi performanţe deosebite.

399

Considerată multă vreme o problemă individuală, pe care fiecare familie o rezolvă în funcţie de

statutul său social şi profesional, orientarea şcolară şi profesională nu trebuie lăsată în afara

programelor şcolare. O dată cu diversificarea domeniului muncii şi cu progresele realizate de şcoala

contemporană, problema orientării şcolare şi profesionale a devenit o preocupare sistematică a mai

multor organisme particulare şi de stat şi în special a şcolii.

Faptul că orientarea şcolară prezintă interes atât pentru individ cât şi pentru stat şi societate a

făcut ca problema să fie examinată de-a lungul anilor atât sub aspectul său pedagogic, psihologic,

social cât şi sub cel umanitar. Este nevoie de depistarea aptitudinilor, de cunoaşterea elevilor, de

autocunoaştere, de îmbogăţirea strategiilor de lucru şi au apărut organizaţii şi instituţii care pot oferi

o bază de date privitoare la mobilitatea profesiunilor, la cerere şi ofertă, la perspectivele de

dezvoltare a anumitor domenii de activitate. Introducerea pe scară largă a calculatoarelor în atâtea

domenii profesionale a impus modificări în programele de pregătire pentru multe profesii, ceea ce a

sporit interesul tinerilor pentru şcolile sau secţiile cu astfel de profiluri. Informatica, tehnologiile

moderne şi apariţia unor profesii noi au dus la modificarea conţinutului mai multor obiecte de

învăţământ. Coordonatele ştiinţifice ale orientării şcolare şi profesionale trebuie să aibă în vedere

următorii factori: copilul, cerinţele social-economice inclusiv profesiile şi şcoala.

Problema aptitudinilor şi a alegerii şcolii şi ulterior a profesiei a devenit o problemă

educativă de larg interes. Mai ales în clasele terminale ale ciclurilor şcolare munca diriginţilor a

devenit un suport solid al orientării elevilor. Nu numai informaţiile furnizate, ci, mai ales, contactul

elevilor cu diverse sectoare de activitate joacă un rol esenţial în consolidarea preferinţelor

profesionale care stau la baza opţiunilor tinerilor. Liceul este etapa de şcolarizare în care interesele

profesionale trebuie să dobândească cristalizarea necesară opţiunii pe care o vor face elevii şi

părinţii la sfârşitul ei. Performanţele obţinute de elev în general şi mai ales la discipline de concurs,

precum şi alte rezultate ale activităţii şcolare şi extraşcolare, vor deveni argumente pentru una din

direcţiile de urmat. La acest nivel apar două posibilităţi din punct de vedere al orientării şcolare şi

profesionale cum ar fi pregătirea elevilor pentru o activitate profesională şi pregătirea pentru

continuarea specializării într-o facultate de profil.

Orientarea trebuie să tină cont de factori cum ar fi : cunoaşterea elevilor de către cadrele

didactice, pregătirea lor în domeniul alegerii şcolii şi profesiei, informarea şcolară şi profesională şi

discutarea opţiunii şi deciziei finale a fiecărui elev. Conţinutul orientării şcolare şi profesionale

400

trebuie să ofere argumentele cele mai puternice pentru a-i ajuta pe cei care ezită încă sau care au

făcut o alegere greşită.

Orientarea şcolară este o acţiune complexă atât prin numărul factorilor implicaţi (profesori,

părinţi, sponsori, specialişti, etc) cât şi prin faptul că face parte integrantă din procesul instructiv-

educativ. Este o acţiune permanentă care începe în prima zi de şcoală şi durează toată perioada

şcolarizării. Etapa cea mai dificilă a acestei acţiuni este organizarea activităţilor de consiliere şi

orientare şcolară şi profesională. Tinerii sunt îndrumaţi spre alegerea unei anumite şcoli şi profesii

prin : prezentare de lecţii, expuneri, dezbateri, monografii şcolare şi profesionale, pliante ale

şcolilor, filme, casete, activităţi în laboratoare.

Functionam ca profesori într-o şcoală din mediul urban. Şi aici, ca şi în alte şcoli, au fost

utilizate de-a lungul timpului toate aceste modalităţi mai sus menţionate. Am observat, însă, că după

câţiva ani de liceu copiii se declară nemulţumiţi de alegerea făcută la sfârşitul clasei a VIII-a şi se

reorientează. Se orientează spre facultăţi care nu au nicio legătură cu profilul liceului pe care l-au

urmat. Alţii nu îşi dau seama niciodată că practică cu mare greutate o anumită meserie pentru că nu

au ştiut cum şi ce să aleagă atunci când s-au orientat spre profesie. De aceea am considerat că este

necesar să facem o schimbare şi în acest sens, să căutăm să fim creativi. Dar cum să îi conving pe

oameni că ceea ce au făcut ei o viaţă şi a funcţionat, acum nu mai dă roade ? Am propus mai multe

activităţi. Prima activitate a fost o lecţie obişnuită de dirigenţie. Profesorul a aplicat un chestionar

de interese pentru a pune în evidenţă aptitudinile elevilor. A discutat cu aceştia despre codul

personal şi aptitudinile aferente tipului de personalitate în care se înscriu. A doua activitate s-a

desfăşurat pe parcursul a trei zile. În prima zi elevii au vizitat câteva licee, facultăţi şi au mers în

diferite instituţii pentru a adresa oamenilor întrebări referitoare la activitatea pe care o desfăşoară şi

despre parcursul formării lor profesionale. În ziua a doua a avut loc o activitate intitulată „Meseria

între vocaţie necesitate şi hazard” la care au fost invitaţi reprezentanţi ai comunităţii cu diferite

ocupaţii, elevi, profesori, părinţi. Fiecare invitat a fost rugat să îşi prezinte meseria şi drumul

parcurs până la ea, de la primul pas în orientarea şcolară şi profesională, până la apogeul carierei.

În a treia zi elevii s-au întâlnit au revazut filmul activităţii precedente şi au reflectat la

experienţele invitaţilor. Au prezentat intenţiile lor pentru viitor, le-au argumentat, şi-au adresat

întrebări. Activitatea s-a încheiat cu redactarea unei scrisori de intenţie către o instituţie imaginară

la care şi-ar dori să se nagajeze.

401

După desfăşurarea acestor activităţi profesorii s-au întâlnit în cadrul Comisiei consilierilor şi

au discutat de eficienţa celor două activităţi, au pus în valoare importanţa creativităţii în activităţile

pe care le desfăşurăm cu elevii.

BIBLIOGRAFIE:

Iucu, B. Romiţă- Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, 2000

Elena, Zamfir, Marian Preda- Diagnoza problemelor sociale şi comunitare, Editura Expert,

Bucureşti 2000

CREAŢIE ŞI INOVAŢIE IN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

PROFESOR IN INVATAMANTUL PRIMAR NICOLAITA DOINA

LICEUL TEHNOLOGIC DE TRANSPORTURI AUTO

Educaţia şi învăţământul trebuie reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem vorbi

despre o permanentă inovaţie şi creaţie in activitatea didactică.

Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe

valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din

punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă.

Prioritatea învăţământului o constituie informatizarea, softul educaţional, reprezentat de

programele informatice special dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, ceea ce

reprezintă o necesitate evidentă .

Utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ facilitează realizarea scopurilor

didactice şi idealurilor educaţionale.

Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic, ci

pentru a veni tocmai în sprijinul predării, ajutându-l astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia sa

didactică fundamentală. Programul de calculator poate deveni un suport important pentru o predare

eficientă.

Formarea capacităţii de a utiliza calculatorul ,de a folosi internetul este benefică elevilor,atât

în activitatea şcolară cât şi în cea extraşcolară, în plan cognitiv cât şi psihic,prin relaţionarea cu

lumea oferită de aceste instrumente de lucru ale mileniului al III-lea.

Promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului determina de asemenea o dezvoltare optimă

din punct de vedere somantic, fiziologic, mintal, emoţional, social şi spiritual.

402

In abordarea creativitǎţii in procesul educaţional, elevul trebuie încurajat să gândească

independent, să îşi asume riscuri si responsabilităţi in demersul său spre formare intelectuală.

Evaluarea pentru asigurarea calităţii şi rezultatele obţinute trebuie să ne lărgească perspectiva

asupra situaţiei reale din şcoli, să identifice nivelul de pregătire al elevilor şi să ne ajute să

descoperim componentele ce au nevoie de sprijin în dezvoltare.

Un obiectiv important ce ar trebui stabilit pentru anii următori este de a dezvolta un indicator

internaţional al capacităţii de a învăţa, toate acţiunile bazându-se pe cercetarea ştiinţifică.

Învăţământul modern are ca sistem de referinţă competenţele generale şi specifice pe care trebuie

să le dobândească cel ce învaţă – elevul – pe parcursul şi la finele unui ciclu de instruire, al unui an

de studiu etc. Centrarea pe competenţe reprezintă o preocupare majoră în triada predare-învăţare-

evaluare.

Pentru fiecare profesor sunt fundamentale două roluri, cel de manager şi cel de evaluator.

Procesul instructiv-educativ trebuie astfel conceput şi desfăşurat, încât să-i convingă pe elevi

să preţuiască propria moştenire naţională, să primească contribuţiile originale ale oricărei naţiuni la

civilizaţia modernă, pregătind atât elevii, cât şi dascălii să înţeleagă valoarea diversităţii şi a

independenţei de spirit.

Educaţia este factorul hotărâtor al dezvoltării psihoindividuale a persoanei. Ea sistematizează

şi organizează influenţele mediului,dezvolta personalitatea.

Creativitatea, in termeni generali, este un proces mental care permite generarea de idei şi

concepte noi sau asocieri originale intre concepte şi idei deja existente.

Lumea modernă pune accentul pe folosirea mai eficientă a cunoaşterii şi a inovaţiei. Este

necesară extinderea abilităţilor creatoare ale întregii populaţii, mai ales ale acelora care le permit

oamenilor să se schimbe şi să fie deschişi faţă de idei noi într-o societate diversă din punct de

vedere cultural, bazată pe cunoaştere.

Obiectivul principal este promovarea unor abordări inovative şi creative în diferite domenii de

activitate.

Criteriul de calitate aplicat educaţiei are un rol foarte important deoarece măsurile propuse

pentru a promova creativitatea şi capacitatea pentru inovare vor fi adaptate fiecǎrei etape din cadrul

învăţării continue.

Focalizată pe unitatea de învăţare, evaluarea ar trebui să asigure evidenţierea progresului

înregistrat de elev în raport cu sine însuşi pe drumul atingerii obiectivelor prevăzute în programă.

403

Este important să fie evaluată nu numai cantitatea de informaţie de care dispune elevul, ci, mai ales,

ceea ce poate el să facă utilizând ceea ce ştie sau ceea ce intuieşte.

Fiecare activitate de evaluare a rezultatelor şcolare este însoţită de o autoevaluare a procesului

pe care profesorul l-a desfăşurat cu toţi elevii şi cu fiecare elev în parte. Astfel poate fi descris

nivelul de formare a competenţelor pentru fiecare elev şi pot fi stabilite modalităţi prin care se pot

regla, de la o etapă la alta, activităţi de învăţare-formare a elevilor, în mod diferenţiat.

De o importanta deosebita este realizarea unui echilibru dinamic între evaluarea scrisă şi

evaluarea orală; aceasta din urmă, deşi presupune un volum mare de timp pentru aprecierea tuturor

elevilor şi blocaje datorate emoţiei sau timidităţii, prezintă avantaje deosebite, precum: realizarea

interacţiunii elev-profesor; demonstrarea stadiului de formare a unor competenţe prin intervenţia cu

întrebări ajutătoare, demonstrarea comportamentului comunicativ şi de interrelaţionare al elevului

Pentru a susţine creativitatea, predarea declarativă, de tip clasic trebuie depăşită şi înlocuită cu

metode care pun accent pe explorare, pe descoperire, pe încurajarea gândirii critice a elevului, pe

participarea activă a acestuia la formarea şi dezvoltarea sa intelectuală.

Modelul de proiectare a activităţii didactice are în vedere trecerea de la centrarea pe conţinut

la centrarea pe activitatea elevului, care presupune deplasarea accentului în activitatea didactică

Ar trebui să se ţină cont de toate formele de inovaţie socială şi antreprenorială. De asemenea,

ar trebui să se acorde atenţie creaţiei artistice şi noilor abordări în domeniul culturii.

Bibliografie:

1. Ionescu M., Radu I.-” Didactica modernă”, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 2001;

2. Alois Gherguţ,- “Management general şi strategic în educaţie”, Ed. Polirom, Iaşi, 2007;

3. I..Cerghit – “Sisteme de instruire alternative”, Aramis, Bucuresti, 2002.

404

CUPRINS

Argument ..................................................................................................................................... 3

ROLUL BLOGULUI http://www.leonardovocationalguide.blogspot.ro/ ........................................ 4

IN ParteneriatulUI International Multilateral ............................................................................. 4

Leonardo da Vinci “Development of guidance and counselling instruments in vocational

education” ................................................................................................................................... 4

prof. Georgeta Manafu .......................................................................................................................... 4

L.T.„Tudor Arghezi”, Craiova ...................................................................................................................................... 4

Factorii consilierii şi orientării vocaţionale-şcoală, familie, societate.......................................... 10

Prof. Andreea Minea ........................................................................................................................... 10

Prof. Andreea Săndoi........................................................................................................................... 10

Liceul Teoretic Tudor Arghezi, Craiova .................................................................................................................... 10

Rolul agentului economic în orientarea profesională ................................................................. 12

Sescioreanu Maria ............................................................................................................................... 12

Liceul Tehnologic„General Magheru” Râmnicu-Vâlcea ........................................................................................... 12

Iova Alina Ionela .................................................................................................................................. 12

Liceul Tehnologic„General Magheru” Râmnicu-Vâlcea ........................................................................................... 12

PROGRAMUL DE CONSILIERE „PAŞI SPRE O CARIERĂ DE SUCCES”............................................... 15

Profesor consilier şcolar Nicoleta-Adriana Florea, ................................................................................ 15

Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională .......................................................................................... 15

Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Dolj .............................................................................................. 15

drumul cĂtre succesul profesionaL ............................................................................................. 18

Prof.dr. Mariana Lili BADEA ................................................................................................................. 18

Colegiul Naţional ,,IULIA HASDEU”, Sector 2, București, ......................................................................................... 18

Prof.dr.Florentina IOFCIU .................................................................................................................... 18

Scoala Gimnazială 195, Sector 3, București ............................................................................................................ 18

Creativitate în consilierea şi orientarea ...................................................................................... 22

şcolară şi profesională a elevilor ................................................................................................ 22

Prof. Boarnă Ecaterina ......................................................................................................................... 22

Colegiul Ştefan Odobleja, Craiova ............................................................................................................................ 22

ORIENTAREA ŞCOLARĂ – FACTOR HOTĂRÂTOR ÎN FORMAREA PERSONALITĂŢII UMANE ........... 25

405

Profesor Boţa Ana ............................................................................................................................... 25

Colegiul ”Ştefan Odobleja” ...................................................................................................................................... 25

AUTOCUNOASTERA, DRUMUL CǍTRE SUCCESUL PROFESSIONAL ............................................... 29

Profesor Ene İoana .............................................................................................................................. 29

Liceul Tehnologic de”Transporturi Auto” ................................................................................................................ 29

TEHNOLOGIILE INFORMATICE ŞI DE COMUNICARE ÎN CONSILIEREA CARIEREI ............................. 32

Prof. Monica Ceucă-Diaconescu ........................................................................................................... 32

Colegiul “Ştefan Odobleja” Craiova ......................................................................................................................... 32

Prof. Adina Demetrian ......................................................................................................................... 32

Colegiul “Ştefan Odobleja” Craiova ......................................................................................................................... 32

EDUCAŢIA ŞI CONSILIEREA ELEVILOR CU DEFICIENŢE MINTALE ................................................... 36

Prof. CHIAR CARMEN - IULIANA ........................................................................................................... 36

Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă – Alexandria ............................................................................................ 36

POLITICI EDUCAŢIONALE INTERCULTURALE .............................................................................. 39

PRIN PROIECTE EDUCAŢIONALE .................................................................................................. 39

Prof. înv. primar Cruceru Lavinia ......................................................................................................... 39

Şcoala Gimnazială “Gheorghe Bibescu”, Craiova ..................................................................................................... 39

Dezvoltarea abilităţilor viitorilor instructori sportivi în vederea facilitării profesionale pe piaţa

muncii europene ......................................................................................................................... 43

PROF.DICĂ ALINA-MARILENA .............................................................................................................. 43

LICEUL CU PROGRAM SPORTIV PETRACHE TRIŞCU .................................................................................................. 43

PROF. APOSTOLACHE HERMINA MARIA .............................................................................................. 43

LICEUL CU PROGRAM SPORTIV PETRACHE TRIŞCU .................................................................................................. 43

COMUNICAREA CU FAMILIA- UN FACTOR IMPORTANT – ÎN ORIENTAREA PROFESIONALA A

ELEVILOR .................................................................................................................................... 45

Prof. Dr. Dodenciu Mirela .................................................................................................................... 45

Prof. Jianu Simona ............................................................................................................................... 45

Liceul „Matei Basarab”, Craiova ............................................................................................................................... 45

Cultural diversity, equality of chances and interdependency ...................................................... 48

Dissemintion of good practices ................................................................................................... 48

Deputy headmistress teacher DRAGOMIR CARMEN-MARINELA .......................................................... 48

,,Gheorghe Bibescu,, Secondary School, Craiova ..................................................................................................... 48

IMPORTANŢA CONSILIERII ŞI ORIENTĂRII ȘCOLARE ŞI PROFESIONALE A ELEVILOR ÎN ALEGEREA

CARIEREI .................................................................................................................................... 50

Prof. FILIP AMELIA STEFANIA ............................................................................................................... 50

406

Liceul ,,Matei Basarab”, Craiova .............................................................................................................................. 50

Prof. CIOPONEA NICOLAIE MIRCEA OVIDIU ......................................................................................... 50

Liceul Teoretic”Henri Coanda”, Craiova ................................................................................................................... 50

PROFESORUL MODERN .............................................................................................................. 55

SUPORT AL CONSILIERII ŞI ORIENTĂRII VOCAŢIONALE A TÂNĂRULUI ZILELOR NOASTRE ............ 55

Prof. ILIE MILICA .................................................................................................................................. 55

LICEUL TEHNOLOGIC DE TRANSPORTURI AUTO CRAIOVA ...................................................................................... 55

INSTRUMENTE UTILE PENTRU ACCESUL TINERILOR PE PIAţA MUNCII ........................................ 61

Profesor Iliescu Camelia Eugenia ......................................................................................................... 61

Colegiul „ŞTEFAN ODOBLEJA” Craiova .................................................................................................................... 61

Educaţia permanentă în societatea cunoaşterii .......................................................................... 64

PROF. INV. PRIMAR VOICU POPESCU CORINA ..................................................................................... 64

SCOALA GIMNAZIALA NR. 5, Alexandria .................................................................................................................. 64

CONSILIERE, ORIENTARE SCOLARĂ ............................................................................................. 67

ȘI PROFESIONALĂ ....................................................................................................................... 67

PROF. LUPU DOREL .............................................................................................................................. 67

PROF. PÎRVU DELIA .............................................................................................................................. 67

LICEUL TEHNOLOGIC „CONSTANTIN IANCULESCU” CÂRCEA .................................................................................. 67

Evaluarea instruirii adulţilor ....................................................................................................... 69

Prof .inv. primar Marcu Daniela –Elena ............................................................................................... 69

Scoala Gimnaziala,,N. Romanescu”Craiova ............................................................................................................. 69

ŞANSE EGALE PENTRU ALEGEREA PROFESIEI ADECVATE ............................................................. 73

Prof. Trăistaru Gabriela ....................................................................................................................... 73

Ing. Olteanu Elena ............................................................................................................................... 73

Liceul Tehnologic ,,General Magheru”, Râmnicu Vâlcea ......................................................................................... 73

Tinerii si provocarile lumii contemporane ................................................................................... 76

Prof. Pappa Daniela Dorina ................................................................................................................. 76

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto ................................................................................................................... 76

STIMULAREA MOTIVATIEI PENTRU STUDIU ................................................................................ 81

LA COPIII CU PROBLEME DE ADAPTARE SCOLARA ..................................................................... 81

PROF.POENARU SILVIA ........................................................................................................................ 81

LICEUL TEHNOLOGIC DE TRANSPORTURI AUTO ...................................................................................................... 81

PROF. DINCA SABINA........................................................................................................................... 81

LICEUL TEHNOLOGIC DE TRANSPORTURI AUTO ...................................................................................................... 81

407

CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII ................................................................................................. 84

CONSILIERE ŞI ORIENTARE. MODULUL EDUCAŢIA PENTRU CARIERĂ ........................................... 84

Profesor DANIELA MARIA POPA .......................................................................................................... 84

Liceul Teoretic „Tudor Arghezi” Craiova ................................................................................................................. 84

Conduite didactice în evaluarea rezultatelor şcolare .................................................................. 87

Prof. Jana Popa ................................................................................................................................... 87

Colegiul Tehnic Dorin Pavel, Alba Iulia ..................................................................................................................... 87

Modalităţi de dezvoltare a competenţelor TIC și antreprenoriale ............................................... 90

în rândul tinerilor ....................................................................................................................... 90

Profesor Mihaela Carmen Popa, .......................................................................................................... 90

Manager proiect .................................................................................................................................. 90

Liceul “Matei Basarab” ............................................................................................................................................. 90

ȘCOALA FACTOR DE DECIZIE ÎN ORIENTAREA PENTRU CARIERĂ A ELEVILOR ............................... 94

Prof. POPESCU IOANA ......................................................................................................................... 94

C.N.E “ GH CHIȚU ” CRAIOVA ................................................................................................................................... 94

O CARIERĂ DE SUCCES ................................................................................................................ 96

Prof. Popescu Eugen ............................................................................................................................ 96

Colegiul ”Ştefan Odobleja”, Craiova ........................................................................................................................ 96

Rolul profesorului de ştiinţe ale naturii în societatea cunoaşterii ............................................... 99

Prof. Popoi Liviu Mihai ........................................................................................................................ 99

Liceul Tehnologic Auto Craiova ................................................................................................................................ 99

Prof. Șerban Oana ............................................................................................................................... 99

Colegiul Naţional „Fraţii Buzești” Craiova ................................................................................................................ 99

DIMENSIUNEA EUROPEANĂ A CONSILIERII SI ORIENTĂRII CARIEREI ........................................ 104

Prof. Mihaela Postelnicescu ............................................................................................................... 104

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova .................................................................................................... 104

Abordarea disciplinei Comunicare in limba română din perspectiva consilierii şi educării carierei

................................................................................................................................................. 107

Profesor învăţământ primar Radu Adriana Laura ............................................................................... 107

Şcoala Gimnazială Drăgoteşti ................................................................................................................................. 107

SCOPURILE GENERALE ŞI OPERAŢIONALE ALE ORIENTĂRII ŞI CONSILIERII PROFESIONALE ........ 110

PROF. RADUCAN CARMELIA .............................................................................................................. 110

LICEUL TEHNOLOGIC DE TRANSPORTURI AUTO-CRAIOVA .................................................................................... 110

Evaluarea instruirii adulţilor ..................................................................................................... 113

408

Prof .inv. primar Marcu Daniela –Elena ............................................................................................. 113

Scoala Gimnaziala,,N. Romanescu”Craiova ........................................................................................................... 113

Prof. Stancele Mihaela Carmen ......................................................................................................... 113

“Liceul Tehnologic de Tranporturi Auto” Craiova ................................................................................................. 113

Consiliere si orientare vocationala ........................................................................................... 117

prof.Roxana Udrea ............................................................................................................................ 117

L.T.Transporturi Auto Craiova ................................................................................................................................ 117

prof.Iulia Călina ................................................................................................................................ 117

L.T.Transporturi Auto Craiova ................................................................................................................................ 117

ALEGEREA VOCAŢIONALĂ-EXPRESIE A PERSONALITĂŢII ........................................................... 120

Profesor VÎRCAN CAMELIA GEORGETA .............................................................................................. 120

LICEUL TEHNOLOGIC DE TRANSPORTURI AUTO, CRAIOVA .................................................................................... 120

Dimensiunea interculturală în educaţie .................................................................................... 124

Prof. Popescu Adina .......................................................................................................................... 124

Grup Şcolar ,,Traian Vuia”, Craiova ........................................................................................................................ 124

Prof. Popescu Oana ........................................................................................................................... 124

Liceul Teoretic ,,Tudor Arghezi”, Craiova ............................................................................................................... 124

Factorii care ne influenţează în alegerea carierei ..................................................................... 127

Prof.Basarab Constantin .................................................................................................................... 127

SCOALA 2 TRAIAN CRAIOVA ................................................................................................................................... 127

Consilierea vocaţională şi identitatea vocaţională ................................................................... 131

Prof.Cocos Elena ................................................................................................................................ 131

COLEGIUL STEFAN ODOBLEJA ................................................................................................................................ 131

INFLUENŢA PĂRINŢILOR ASUPRA COPIILOR ÎN ALEGEREA CARIEREI ......................................... 138

Prof.Zaharia Oana-Loredana .............................................................................................................. 138

Liceul Teoretic ,,Tudor Arghezi” ............................................................................................................................. 138

PROIECT DE ACTIVITATE ........................................................................................................... 142

Prof.consilier şcolar Elena TONCA ..................................................................................................... 142

prof CEOROIANU Raluca .................................................................................................................... 142

Liceul Teoretic „Henri Coandă” Craiova ................................................................................................................. 142

AUTOCUNOAŞTEREA ................................................................................................................ 147

PRIMUL PAS ÎN EDUCAŢIA PENTRU CARIERĂ ............................................................................ 147

Prof. STĂNCULESCU MARINELA ALINA ............................................................................................... 147

Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Dolj – ............................................................................. 147

Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică ................................................................................................... 147

409

PLANIFICAREA CARIEREI ......................................................................................................... 153

Prof. STĂNCULESCU GEORGE LEONARD ............................................................................................. 153

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova .................................................................................................... 153

PROBLEMATICA FORMĂRII CONTINUE DIN PERSPECTIVA MANAGEMENTULUI ŞCOLAR ........... 156

Prof. Prodescu Marius-Cristinel ......................................................................................................... 156

Liceul Teoretic „Tudor Arghezi” ............................................................................................................................. 156

Prof. Gheorghiţoiu Maria................................................................................................................... 156

Liceul Teoretic „Tudor Arghezi” ............................................................................................................................. 156

ROLUL MUNCII ÎN ECHIPĂ ÎN ALEGEREA PROFESIEI ................................................................... 159

Profesor TĂNEAŢĂ-MIREA LILICA ....................................................................................................... 159

Liceul Teoretic „Tudor Arghezi” Craiova ............................................................................................................... 159

Profesor ION MIREA .......................................................................................................................... 159

Liceul Tehnologic Văleni, judeţul Olt ..................................................................................................................... 159

Consiliere si orientare vocațională dintr-o perspectivă modernă .............................................. 161

Prof. Ionescu Bianca .......................................................................................................................... 161

Scoala Gimnaziala Nicolae Romanescu Craiova ..................................................................................................... 161

Prof. Fera Marioara ........................................................................................................................... 161

Scoala Gimnaziala Gheorghe Braescu Calafat ........................................................................................................ 161

STRATEGII ÎN CONSILIEREA ŞCOLARĂ ........................................................................................ 164

Prof. consilier, Albu Laura Magdalena ............................................................................................... 164

C.S.A.P.-C.J..R.A.E.-L.T.T.A., Craiova ....................................................................................................................... 164

ROLUL TIC ÎN PREDAREA-ÎNVĂŢAREA LIMBILOR STRĂINE ......................................................... 168

Prof. ARDELEAN CRISTINA IULIANA ................................................................................................... 168

Liceul Tehnologic Transporturi Auto, Craiova ........................................................................................................ 168

Impactul noilor tehnologii în demersul didactic tradiţional ...................................................... 170

Prof. ANDREEA LUCIA GEORGESCU .................................................................................................... 170

Colegiul Naţional “Nicolae Titulescu”, Craiova ...................................................................................................... 170

ÎNVĂŢAREA ÎN FORME MODERNE ȘI ATRACTIVE ...................................................................... 173

Prof. înv.primar FUGACIU TASI .......................................................................................................... 173

L. P. S. ”Petrache Trișcu”, Craiova .......................................................................................................................... 173

ȘTIINŢĂ ȘI PRACTICĂ ................................................................................................................ 175

Prof. ANGHEL GHEORGHIŢA .............................................................................................................. 175

Colegiul Economic ,,Ion Ghica’’ Târgoviște ............................................................................................................ 175

Modalităţi de perfecţionare a evaluării .................................................................................... 177

Prof. BĂJĂU DANA ............................................................................................................................. 177

410

LT Transporturi Auto, Craiova ................................................................................................................................ 177

EVALUAREA PROBELOR PRACTICE PRIN INTEGRAREA............................................................... 180

COMPETENŢELOR AFECTIVE ŞI PSIHOMOTORII ......................................................................... 180

Prof. DOINIŢA BĂLĂŞOIU ................................................................................................................... 180

Colegiul „Ştefan Odobleja” Craiova ....................................................................................................................... 180

FORMAREA ŞI EVALUAREA COMPETENŢELOR CHEIE ................................................................. 185

ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PROFESIONAL ŞI TEHNIC ........................................................................... 185

Prof. TATIANA BĂLĂŞOIU .................................................................................................................. 185

Colegiul „Ştefan Odobleja”, Craiova ...................................................................................................................... 185

Creativitate în predare- învăţare, o gimnastică a minţii ........................................................... 192

Prof. BĂRBOIANU DANA-CORALIA ..................................................................................................... 192

Şcoala Gimnazială Bucovăţ .................................................................................................................................... 192

Prof. SANDA SIMONA ........................................................................................................................ 192

Colegiul Naţional Economic ,,Gh. Chiţu" ................................................................................................................ 192

CULTIVAREA CREATIVITĂŢII LA ŞCOLARI ÎN CADRUL ORELOR DE ŞTIINŢE ALE NATURII ............. 195

Prof. BĂRBOI MARIANA ..................................................................................................................... 195

Şcoala Gimnazială N. Romanescu, Craiova ............................................................................................................ 195

PROF. PETCU SIMONA ADRIANA ....................................................................................................... 195

Şcoala Gimnazială N. Romanescu, Craiova ............................................................................................................ 195

Inovaţie şi creativitate în învăţare ........................................................................................... 200

Prof. BELU ADRIANA .......................................................................................................................... 200

Colegiul Naţional Al.D.Ghica, Alexandria ............................................................................................................... 200

Calculatorul, un prieten de nadejde .......................................................................................... 202

Prof. BORANGIC DIANA ..................................................................................................................... 202

C.N. Fratii Buzesti ................................................................................................................................................... 202

VALOAREA NOILOR TEHNOLOGII ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV .................................... 204

Prof. CARMEN ANCA BRĂICULEANU .................................................................................................. 204

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto, Craiova ................................................................................................... 204

Rolul creativităţii în metodele de predare ................................................................................ 208

Prof. BREZOVAN MARINA .................................................................................................................. 208

Colegiul Ștefan Odobleja Craiova ........................................................................................................................... 208

Exerciţii stimulative pentru cultivarea creativităţii în cadrul orelor de limba și literatura română

................................................................................................................................................. 211

Prof.Cap Iuliana-Valentina ................................................................................................................. 211

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto ................................................................................................................. 211

411

CREATIVITATE ŞI PERFORMANŢĂ ÎN PROIECTAREA ŞI UTILIZAREA SITE-URILOR EDUCATIVE .... 214

Prof. CRĂCIUNOIU ȘTEFANIA LILIANA ................................................................................................ 214

Colegiul “Ștefan Odobleja” Craiova ....................................................................................................................... 214

INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR- ALTERNATIVĂ A DIDACTICII INFORMAŢIONALE ŞI

MODALITĂŢI DE UTILIZARE ÎN PREDARE ................................................................................... 216

Prof. LEMENI TAMARA ...................................................................................................................... 216

Şcoala Gimnazială Specială "Sf. Mina" Craiova ...................................................................................................... 216

Prof. DEACONU MIRELA .................................................................................................................... 216

Şcoala Gimnazială Specială "Sf. Mina" Craiova ...................................................................................................... 216

Principiile de învăţământ în predarea limbii latine ................................................................... 220

Prof. MINODORA DECĂ ..................................................................................................................... 220

Liceul Teoretic “ Tudor Arghezi”, Craiova .............................................................................................................. 220

DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT ....................................................................... 223

Prof. înv. primar Dobre Maria-Cristina .............................................................................................. 223

L.T. „Tudor Arghezi” Craiova .................................................................................................................................. 223

STUDIU DE CAZ ......................................................................................................................... 226

DIFICULTĂŢI DE ADAPTARE ȘCOLARĂ ȘI SOCIALĂ A COPIILOR CU C.E.S. ................................ 226

Prof. DRĂGAN AURELIA ..................................................................................................................... 226

C.S.E.I. Alexandria .................................................................................................................................................. 226

Educaţia religioasă între teorie şi practică. Activizarea elevilor – condiţie a reuşitei orei de religie

................................................................................................................................................. 229

Prof. DRAGOMIR GABRIELA DENISA .................................................................................................. 229

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto ................................................................................................................. 229

Prof. TUDOR EMILIA .......................................................................................................................... 229

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto ................................................................................................................. 229

USING ICT FOR TEACHING SKILLS .............................................................................................. 233

IN ENGLISH LANGUAGE CLASSES .............................................................................................. 233

Prof. DANIELA FLORESCU, .................................................................................................................. 233

Liceul Teoretic “Tudor Arghezi “,Craiova .............................................................................................................. 233

Utilizarea web site-urilor in predarea biologiei. ...................................................................... 237

Prof. ATIA FODOR .............................................................................................................................. 237

Liceul Teoretic “Tudor Arghezi”,Craiova ................................................................................................................ 237

CREATIVITATEA ÎN PROCESUL DIDACTIC .................................................................................. 240

Prof. GEOROCEANU LAVINIA ............................................................................................................. 240

LTT AUTO CRAIOVA ................................................................................................................................................ 240

412

Inovaţie şi creativitate în cadrul programei şcolare .................................................................. 243

Prof.GHIŢĂ NELUŢA ........................................................................................................................... 243

Colegiul Naţional Al.D.Ghica, Alexandria ............................................................................................................... 243

Stimularea creativităţii elevilor-un deziderat al profesorului facilitator.................................... 245

Prof. ILIE MONICA CEZARINA ............................................................................................................. 245

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,, VASILE CÂRLOVA” ............................................................................................................ 245

„INTUITIVE INTERPRETATIONS OF ABSTRACT” ......................................................................... 249

PROF. IVAN MARIUS .......................................................................................................................... 249

LICEUL TEORETIC „MIHAI VITEAZUL” VISINA ......................................................................................................... 249

ELEMENTE DE CREATIVITATE ÎN CADRUL ORELOR .................................................................... 251

DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ .......................................................................................... 251

Prof. înv. primar LEULESCU CRISTIANA .............................................................................................. 251

Şcoala Gimnazială Leşile ........................................................................................................................................ 251

RAPORT DE DISEMINARE DESPRE O ACTIVITATE DE ............................................................ 255

FORMARE EUROPEANĂ COMENIUS ....................................................................................... 255

Prof. LULACHE MARIANA .................................................................................................................. 255

Colegiul Teghnic Energetic Craiova ........................................................................................................................ 255

Folosirea metodei problematizării în predarea disciplinelor economice .................................... 258

Prof. dr. MĂNESCU DORINA NICOLETA .............................................................................................. 258

Colegiul Naţional Economic Gh. Chiţu, Craiova ..................................................................................................... 258

Computerul in predarea disciplinelor socio-umane ................................................................... 261

Prof. MANTA LARISA ......................................................................................................................... 261

L.T.Transporturi Auto, Craiova ............................................................................................................................... 261

Arta inovaţiei în procesul instructiv-educativ ........................................................................... 263

Prof. MIRCEA MIRELA ........................................................................................................................ 263

C.N. „Al. D. Ghica”, Alexandria ............................................................................................................................... 263

MODALITĂŢI ATRACTIVE DE ÎNŢELEGERE ................................................................................. 266

A TEXTULUI LITERAR ................................................................................................................. 266

Prof. NEGUŢ CARMEN MIRELA........................................................................................................... 266

L. T.”Tudor Arghezi” Craiova .................................................................................................................................. 266

Învăţarea limbilor străine prin utilizarea noilor tehnologii ....................................................... 269

Prof. PANĂ MONICA – ROXANA ......................................................................................................... 269

Seminarul Teologic Ortodox “Sf. Grigorie Teologul”, Craiova ................................................................................ 269

Constructivist Strategies in the Teaching of the Past Tense ...................................................... 273

413

Prof. PASARE DENISA ........................................................................................................................ 273

Liceul Teoretic”Henri Coanda” ............................................................................................................................... 273

Cum dezvoltăm creativitatea elevilor ....................................................................................... 276

Prof. OLIMPIA – ALUNIŢA POPA ........................................................................................................ 276

Liceul de Arte “Marin Sorescu” Craiova ................................................................................................................. 276

INOVAŢIE ŞI CREAŢIE IN ACTIVITATEA DIDACTICĂ ................................................................ 279

Prof. POPESCU ALIS .......................................................................................................................... 279

L.T.de Transporturi Auto ........................................................................................................................................ 279

Învăţarea limbii franceze prin mijloace audio-vizuale ............................................................... 283

Prof.dr. PURCĂRESCU OANA-ANGELA ................................................................................................ 283

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto ................................................................................................................. 283

Prof. SLĂMNOIU SORINA ................................................................................................................... 283

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto ................................................................................................................. 283

CUM PUTEM UTILIZA TIC LA ORELE DE LIMBA FRANCEZA ......................................................... 287

Prof. Viorica Rugina ........................................................................................................................... 287

Liceul Teoretic « Tudor Arghezi », Craiova ............................................................................................................ 287

IMPLEMENTAREA CREATIVITĂŢII ŞI A INOVAŢIEI ...................................................................... 292

ÎN PROCESUL INSTRUCTIV- EDUCATIV ...................................................................................... 292

Prof. ALINA ŞERBAN .......................................................................................................................... 292

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova .................................................................................................... 292

EXEMPLE DE BUNÃ PRACTICÃ DIN DOMENIUL EDUCAŢIONAL .................................................. 296

Prof. SIMA NICOLETA ........................................................................................................................ 296

Școala Gimnaziala,,Ion Țuculescu’’ si ..................................................................................................................... 296

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto, Craiova ................................................................................................... 296

METODE FOLOSITE PENTRU ANTRENAREA CREATIVITĂŢII ........................................................ 298

Prof. GABRIELA TRUŢĂ ...................................................................................................................... 298

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova .................................................................................................... 298

Prof. IONELA SMARANDACHE ............................................................................................................ 298

Şcoala Gimnazială “Ioan Grecescu” Brădeşti ......................................................................................................... 298

Sugestii metodologice în proiectarea și desfășurarea unor excursii literare .............................. 302

Proiect extracurricular .............................................................................................................. 302

" Pe urmele marilor noștri scriitori" .......................................................................................... 302

Prof. ALINA VÎLCEANU ....................................................................................................................... 302

Liceul Teoretic “Tudor Arghezi”,Craiova ................................................................................................................ 302

Prof.învăţământ preșcolar Aurelia Bîrţan........................................................................................... 302

414

Scoala Gimnazială Țuglui,Grădiniţa Nr.1 ................................................................................................................ 302

JOCUL-LOCUL ŞI ROLUL ÎN DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII .......................................................... 305

Prof. VLĂDOIU RUXANDRA CRISTINA ................................................................................................. 305

ŞCOALA GIMNAZIALĂ „C.D. ARICESCU” ................................................................................................................. 305

METODE DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII ELEVILOR ................................................................. 311

Prof. înv. primar ROBU DENISA ......................................................................................................... 311

Școala Gimnazială Calopăr, Dolj ............................................................................................................................ 311

Exemple de bună practică în cadrul orelor ................................................................................ 314

de limba franceză - cursul gimnazial ......................................................................................... 314

Prof. BOBOLOCU VIRGINICA .............................................................................................................. 314

Școala Gimnazială,,Elena Farago’’ Craiova ............................................................................................................. 314

CREATIVITATEA – PREMISĂ A PERFORMANŢEI ŞCOLARE .......................................................... 316

Prof.CATRINA ANA ........................................................................................................................... 316

Liceul de Arte ,, Marin Sorescu” Craiova ................................................................................................................ 316

CALCULATORUL ŞI ROLUL SẶU ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV ....................................... 319

Prof. CIUGULIN EUGENIA ................................................................................................................... 319

Liceul Teoretic’’Tudor Arghezi’’ ............................................................................................................................. 319

PROFESORUL, PERSONAJ PEDAGOGIC ÎN SPAŢIUL VIRTUAL ................................................... 322

Prof. HERTZOG ROXANA-CAMELIA .................................................................................................... 322

Colegiul „Ştefan Odobleja” Craiova ....................................................................................................................... 322

UTILIZAREA ORGANIZATORILOR GRAFICI ÎN LECŢIILE DE ŞTIINŢE .............................................. 324

Prof. Dr. FLORENTINA IOFCIU ............................................................................................................ 324

Şcoala Gimnazială nr 195 Bucureşti ....................................................................................................................... 324

Prof. Dr. MARIANA LILI BADEA .......................................................................................................... 324

Colegiul Naţional Iulia Haşdeu ............................................................................................................................... 324

Creativitate şi inovaţie în procesul instructiv-educativ .............................................................. 326

Pip. IORDACHE LEONORA TAMARA ................................................................................................... 326

GRADINITA TRAIAN DEMETRESCU ......................................................................................................................... 326

MOTIVUL MAGULUI ÎN OPERA LUI MIHAI EMINESCU ............................................................... 330

Prof. dr. NEAGOE LOREDANA-EMILIA ................................................................................................ 330

Liceul Teoretic „Tudor Arghezi”, Craiova ............................................................................................................... 330

Metodele de stimulare a creativităţii (jocul de rol) ................................................................... 334

Prof. MILITARU GABRIELA ................................................................................................................. 334

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto, Craiova ................................................................................................... 334

415

CREATIVITATE ŞI INOVAŢIE ÎN PROCESUL DE PREDARE ............................................................. 339

A ŞTIINŢELOR EXACTE .............................................................................................................. 339

Prof. NICA AUGUSTINA MARIANA .................................................................................................... 339

Liceul Teoretic ”Tudor Arghezi”,Craiova ............................................................................................................... 339

Prof.IAGĂRU FLORENTINA ................................................................................................................. 339

Liceul Teoretic ”Tudor Arghezi”,Craiova ............................................................................................................... 339

Enseigner le français avec la vidéo ........................................................................................... 341

Prof. ELENA-ALINA OPREA ................................................................................................................. 341

Liceul Traian Vuia ................................................................................................................................................... 341

Metode şi tehnici de predare - învăţare interactivă în grup ...................................................... 346

Prof. OLTEANU AURORA .................................................................................................................... 346

LICEUL TEHNOLOGIC DE TRANSPORTURI AUTO-CRAIOVA .................................................................................... 346

Computerul-instrument de lucru pentru elev şi profesorul de biologie ...................................... 349

Prof. ROSCA CAMELIA ....................................................................................................................... 349

Liceul Teoretic „Tudor Arghezi” ............................................................................................................................. 349

Şcoala românească între tradiţie şi modernitate ...................................................................... 352

Prof.VÎNĂTORU MARIANA ................................................................................................................ 352

LICEUL TEHNOLOGIC DE TRANSPORTURI AUTO .................................................................................................... 352

Informatica, dezvoltata din matematica .................................................................................. 355

Prof. ZAMFIR LIDIA ............................................................................................................................ 355

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto ................................................................................................................. 355

ŞCOLARIZAREA LA VÂRSTE ÎNAINTATE ................................................................................... 358

MOTIVAŢIA-CHEIA SUCCESULUI ................................................................................................ 358

Înv. BADEA TITINA ............................................................................................................................. 358

LICEUL TEORETIC,,TUDOR ARGHEZI, CRAIOVA ...................................................................................................... 358

MODALITĂŢI DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII PRIN METODELE INTERACTIVE ȘI DE GRUP ....... 363

Prof. DAVID LUMINIŢA ...................................................................................................................... 363

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NANU MUSCEL ................................................................................................................... 363

Prof. DAVID ANDREEA ....................................................................................................................... 363

COLEGIUL TEHNIC CÂMPULUNG ARGEŞ ................................................................................................................ 363

IMPACTUL UTILIZĂRII TIC ASUPRA EDUCAŢIEI .......................................................................... 365

Prof. MIRELA SPIRIDON ................................................................................................................... 365

Școala Gimnazială”George Vișan”, Potelu ............................................................................................................. 365

Metode de predare-învăţare cu ajutorul calculatorului ............................................................ 369

416

Prof.Dr. MIMI PETRIȘAN .................................................................................................................... 369

Liceul Tehnologic Transporturi Auto Craiova ......................................................................................................... 369

Specificul educaţiei adultului .................................................................................................... 371

Autori:Prof. Barbu Iuliana .................................................................................................................. 371

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto, Craiova ................................................................................................... 371

Prof. Barbu Gheorghe ........................................................................................................................ 371

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto, Craiova ................................................................................................... 371

VET guidance in Latvia ............................................................................................................. 378

Agris Ruperts, Daina Vanaga .............................................................................................................. 378

Profesionalas Izglitibas Kompetences Centrs “Liepajas Valsts Tehnikums”, Letonia ............................................. 378

VET guidance in Turkey ............................................................................................................ 380

Yalçin Yavuz Bellikli, Kazim Baran ...................................................................................................... 380

Seyhan Ilce Milli Egitim Mudurlugu, Turcia ............................................................................................................ 380

VET guidance in Romania ......................................................................................................... 382

Prof. Florenta Avram ......................................................................................................................... 382

Liceul Teoretic Tudor Arghezi ................................................................................................................................ 382

Prof. Manafu Georgeta ...................................................................................................................... 382

Liceul Teoretic Tudor Arghezi ................................................................................................................................ 382

VET guidance in Slovenia .......................................................................................................... 386

Maruša Goršak .................................................................................................................................. 386

KADIS, Slovenia ...................................................................................................................................................... 386

VET guidance in Bulgaria .......................................................................................................... 391

Pepa Golemanova, Lyudmila Georgieva ............................................................................................. 391

Professional High School of Electronics and Electrical Engineering "Marie Curie", Bulgaria ................................. 391

Integrarea TIC în activitatea didactică ...................................................................................... 395

Prof. Tamara BELU ............................................................................................................................. 395

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto,Craiova .................................................................................................... 395

Prof.Laura Daniela RADU ................................................................................................................... 395

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto,Craiova .................................................................................................... 395