Descrielea CIP a Bibliotecii Nationale a RomAnieiVILA-MATAS, ENRIQUE

Parisul nu arc sflr$it / EDrique Vrla-Maras; trad.i Ileana ScipioneBucure$ti: RAO Intemational Publishing Company, 2005

rsBN 973-576-790-2

I. Scipione, Ileana (rad.)

821.134.2-31=135.r

RAO Intemational Publishing CompanyGrupul Editorial RAO

SE Turda 117-119, Bucuresti, ROMAMAwww.raobooks.com

www.rao,Io

ENR]QUE VILA.MATASPeis no * taln nMcA

@ EEique \4la-Matas, 2005

Traducere din limba spaniola, prcfatA $i noteILEANA SCIPIONE

@ Rao lntemational Publishing Company, 2005pentru versiunea tn limba romena

Tiparul executat deALFOLDI NY. OMDA AG

Deb.ecen, Ungaria

La Paris, la colf de strizi...

' E adevarat ca succesul te face cunoscut,dar totul depinde de camcter: imbecilulnu-ti mai revine niciodata din succes, de;ioricine recupereaza imediat esecul.

LUIS LANDERo

Tradus deja in aprcape douazeci de limbi de mare audienla euro-peana, ajun6la,p rara inFlepciuoe... Mai stipin ca niciodafa pe artelesald' 0gnacio Frhevada El_Pals), ,rnitul in cun de a se natte al litemtu-rii spaniole cont€mporuE' (Alvaro Eryique, yuela), Emique Vila-MaJas

@arcelon4 1948) a plimit in octombrie 2001 al doisprezecelea Preniubianual latinoamerican R6mulo Gallegos p€nfru El r?aJb venical (1999),

roman inspirat pa4ial din Rizboiul Civil spaniol, context folosiq de fapt,pentru a explica ,,vidul cultual al protagonisniuf', Poate de aceea,

Ro&igo &esdn il considen ,,cel mai argentinian scriitor spaniol".In tinerete. Eruique Vrla-Maus (Barcelona. I 948 ) abandoneaza vo-

luntar Spard4 pentru a se sustrage cenzurii franchiste. Nu face politiqilfiindce - afa cum manurise$te - abia la incepufil arilor '70 inlelege im-portanp evenimentelor pariiene perr€cule in mai 1968,

In aceea$i epoca isi incepe cariem litemra cu Mu.jer en el espejocontenplano el pisaje (Femeie ln oglinda conemplind pisajul, 1973),de$i afirna ca a d€butat la Paris cu rcmanul la asesina ilusftada (Asa-ska luminaa), vris atr/.a in 1977. Apoi declara intr-un interviu: ,,Pdmuloman l-am scris in depozitul unui magazin cu articole mittarc, in Aftica,si nu a fostAsa$ha /umfuat , a$a cum se spune in Paiwl nu are fi$i(',

Dar acesta nu e singurul detaliu rdnerabil din biografia s4 care, lafel ca in caz ul lui Gabriel Garia Mdrquez. poate fi imensa. Pentru caVda-Matas face din declarafile contradiclorii un labiint livresc in careinse$i ca4ile sint ni$te ,,fugl' penonale.

Mla-Malas este asta,zi unul dint€ cei mai impofianti soiitori de pe

extsem de populara scena liGrara hispanic4 dupa debunrl din 1973 (res-pectiv 1977), a publicat intr-un riun constant romanele -AJ sur de los

firyados (La sud de pleoary, l98O), Inpofiun (1984), Hi*oria tute-vida de ]a literahtn potatil (I6roia abteiata a litentwii pofiative,

febluade 2006

ISBN 973-576-790-2

lleana Scipione

1985), Una casa pan siemrye (O casa Fnn ntdeauna, 1988, aparuain limba rcmana h editura Univers), Surbfirb s ejemplates (SinucideriexemplTe, l99l\, Hijos sin hijos tpii fan tii, 1993), Recuerdosinventados (Amintii inventate,1994), Lejos de Uencnz (Depatte deUeruruz, 1995), ExtaftA foma de vida (O ciudaa foma de viaq, 1.9n),EI viaje vertical (CaJatoria verticala,1999 - henirl, R6mulo Gallegos,2ffi1), Bartleby y compafria @addy & Co,2fffr - Premiul Ciudad deBarcelona, Premiul Femando Agutc-Libralire $i h du Meilleur Liue6n'anger, aparut in limba romena h editura RAO), El mal de Montana@oala Montano,2ffi2 Premiul Heralde $i Premiul Nalional al Cnti-cu2c03), Paris to se acaba nunca (Paisul nu arc stritt, 2003).

Dinne volumele sale de articole $i es€uri, cele mai cunoscute sint,Eliakrc nlis lento (Cel mai incet caiau, 1992), El trak de los domingos(Cogumul de duminicd, 1995) si, Pata acabar con los nineros dondostca sa Wem caq nuneftlor tutuie, 199'7\.

Cu aceasta impresionarui bibliografie nu e de mirare ca EnriqueVlla-Matas arc incr€dere in loma4 in care - afmi - ,,incape totul $i maiare mult pina sa moaraf'. in acest sac fala fund e convins ca fiecare ro-mancier ,,trebuie sa-Si caute singur poetica $i si-ii stabileasca prop'dile re-guli de joC', aqa cum 9i personajul nalator din Pan'su1 ru are sf/fllhoG.a$te, desi dispune de sfanrile sdise ale lui Marguerite Duras, sa scriecum ii vine. Tot alit de ad€varat e insa $i ca romanele s3le sint in maJe ntr-sura es€uri-manifest, in care ,,aama e un prctext pentru rcflectie",

In afad de ca{i, Enrique Mla-Matas colaboreazala Babelia, swltr-mentul cultural al ziarului E/ Pa,i,e din Madrid, $i sclie articole pentrumulte alte rcviste literare. A fost preFdintele juriului celui de al doileahemiu Casa de Am6rica, de prcza amedcala inovatoarc, $i invitat deonoarc la a IX-a editie a lomadas de laftduc.i6n,la Taramn4 Spaniaunde l-am Si cunoscul

Dind dovada de o uimitoale fanrezie, scrie neobosit, parca pentru ascapa de obs€sii, asemmatoaE celor carc il chinuiesc $ pe protagodstulnaratot dn El Mal de Monraro, Ia fel de suferind d€ ,,boala nagnificd'$i de obsedat de litemtura ca shtuno$ul lui, Don Quijote. Este, cu toateac€ste4 fascinat de scriitodi lui Nu, cei cal€ - protagoni$ti ai romanuluiBanleby & Co - refixa sa (rnai) scrie, de po€tii ,,blestemati ', oricit i:arenegat naratorul rcmanulu Paisui nu are sfi$it.

Isoia abeiaa a litaauii porrdve este, fara indoial4 cea mai re-prez€ntativa carte, in mare masud deja legendai4 a celebmlui scditor,care - incd de la apari[ie a fost tradus in multe limbi $i a suscitat nume-roase discudi $i controvelse.

in acest roman, care se situeaza la jumartatea drumului spre eseu,Enrique V a-Matas postule za exjstenF ficdva a unei socieud seqetefondate in 1924Ia locul de va$a& in ocean al fluviului Niger $i desfi-intate in I 927 la Sevill4 in urma unui scandal spe.taculos. Din ea ar fi

6

PreJer(d

facut pafie, printre aldi, Valdry Larbaud, witold Gombrowicz, SconFitzgerald, Walter Benjanin, C€sar Vallejo, Pola Negd, Federico Garcial,orca, Jorge Luis Borges, Blaise Cendrars, Marcel Duchamp $i altii, cuscopul declarat de a promova in literattrla ,,conspiratia standl' (vesel,

voiubil, icnit), contemporana cu suprarcalismul.Inca de la incepu! roma-nul-eseu a stat la originea mai multor ,,con-

spiotii" literare din viata rcala. Doui candilii febuiau indeplinite de unanist pentru a face parte din conspimlia shardy. sa fie automl rmei opereportabile, care sa nu cintireascri mult $i sa poah fi cu u$urinF transpor-tata intr-o valiz4 si sa funqioneze ca un pedect mecanism de bu ai. Semai cer€a ca afiistul sa aiba unele Msatui Mardyi o sexualitate dusa laexfiem, spifit inovator, lipsa de scopuri majore in arti $i viala insolenlao convietuirc tensionata cu plopriul dublu, simpatie penfu rasa neagra

.)i nopldism neobosit. Infegul ,Joman" e strabatur de (avangard)ismetsnrjuite de fantasma atotputemica si prorecloa-re a lui Tristan Tzara-

_ - Calatoia vetticala cu batrinul sau protagonist Federico Mayol l$ialuma o celebm tadi(ie litemrar spaniol4 aceea a razboiului civil, a per-plexitalii ln fata tecutului, intr-o incercare de a amenda ireductibilul, Eo calatorie singulara, pe care Federico Mayol o incepe - cu un umorsubtil- la iaptezeci de ani, pin relatii cu propdii fii, cu amintilile $i re-sentimentele sale beliciste, dar si cu dorul nebun de ce n-a fost sa fie.

Parisul nu are sfinit e o ircnica ftecere in rcvisE a uceniciei literarea nulorului la Paris, in anii '70. impletind magistral autobiografi4 ficti-unea $i eseul, Enrique Vila-Matas povesteste in fda unui auditoriu ima-ginar aventura in care s-a ratAcit cind, intr-o mansarda pariziana, $i-arcdnctat primul romim. Ne dezvaluie, de pilda, cum a scris cadea, pa4ialdatorita sfaturilor la obiect pe care i le-a dal pe o micutA fi$a de un sfertde p.Lginr, Margueriie Dulas ins4i, atipica lui Fopriearca$i

Pan.sul nu are sfrlrr e $ istoria modului io care naratorul s-a exilatvoluntar la Paris, in tineretq pentru a imita literalmente vi4a boema descriitor incep,rtoi, pe care a dus-o acolo Hemingway, cel care a povestitin Parisul em o satbabarc ca fusese ,,foarte sirac $i foarte fericit'' toc-mai acolo unde \4la-Mata's avea sar fie - dupa cum marturiselte -,,foafte sarac si foafie nefericit". Cu toate ca. e adevarat, a izbutit sa-$is0rie la Paris primul roman si a descoperit, in plus, a$a cum spus€seJohn Ashbery dupa ce locuise 9i el acolo, cd, ,dupi ce traie$ti la Paris,nu mai poli locui nica,ieri, nici chiar la Paris".

I\ Paisul nu ate dtit, rcman ce poate fi cla.sificat in nenumaqatefelu , al carui titlu este omonimul celui dat de Hemingway capitolnluifrl'],d din Parisul en o satbaroarc, Endque V a-Matas ofera cititorilor au-toportretul tinarului care era cind incd se mai putea considem debutantin viata $i in afia- Poffetul inscrie, cu nuanle surprinzator de innoitoarc,in dejr clasica traditie a nanliunilor ce se 1es in juml educatjei s€ntimen-tale r celui care, fugind de arnbianla medioc \ incearca sa dumfe chiar

lleana Scipione

in viltoarea anei, facind o nespus de fiumoasa si izbudd sinteza amultiplelor falete ale singularei sale pmze, totu$i de fictiune.

Este, in mod incontestabil, cel Irlai autobiografic lomar-eseu din in-treaga opera a lui Vlla-Matas, czlci in el i$i poveste$te nu numai anii deucenicie literar4 ci $i istoria sc'rierii primului loman (ani in carc - spune -,I-am invdtat mult, doar sa scriu la ma$ina") in epoca in care dnarulbarc€lonez oscila intle a fi chiriasul lui Maryuerite Duras (simpla lista achiriatilor carc i s-au succedat plin lrlansada poate fi miezul wui romanfascinant), cu impresionanta ausEritate a sfatudlor ei litera€, sau dublullui Hemingway, inconjurat de,,scriitoli blestemafi '.

Dar acesta este totodah $ romanul cel mai atent la aspectele cotidi-ene, carc se trlnsforma in literatura tocmai datorita perceptiei ironice ae)dstEnlei (dzind, autorul i$i lasa in paginile acestei cad o ma€ parte dinsufleh tineretii), o ircnie de o mare acuitate, dublata de sMsul hist cucar€ Errique Vila-Matas spune pe nume celor mai s€rioase lucnjri, faraa ofensa sau a mni p€ cineva.

Din exilul parizian se relntoarce la Barcelona un scriitor experi-mentat $i deja fomat. ln primul dnd, reconciliat cu famili4 chiar dacainca s€ mai simte singur in rmivers si se identifica cu Franz Kafka. Roa-dele autoexilului sint evidente, dar ele se iegasesc chiar in miezul li\.le$-tilor gi pasionalelor avennui pariziene, prin care vila-Maras asimileazamagia, raz\.radrile, nelinistile $i intrebarile literaturii, ale filnului.

Incontestabil e ca aici, in Pads, acumularile fnarului scditor, pe lna-sura dimensiunilor spirinrlui spaniol, sint penEu intiia oara puse ln fataopfiunii intre eruditie $ autenticitate sau inhe autenticitaJe Si originali-tate - ca foma conq€A a ruptuii dintE lume Si text, dinte fenornen 9icanon - lnts-o continuar incerca€ de a depist4 denunta Si combare prioscris convenfia literara $i literatuizarca.

Tot aici, in mansarda lui Mflguerib Duras, ucenicul scditor iti puneproblerna relafei dintre autor, opera 9i public. in fala sfertului de paghacu notatiile mai mult sobrc decit succinte ale marii rcmanciere-propd-etireasa, in a ctuei mansarda s-a instalat (la propriu $i la figumt) ca instratudle succesive ale unui rcman, invaFcelul arc \'r€me sa cugeie la Li-

befiarea reflectiei $i la mecanismele qeaiiei, la nevoia de innoire a lim-bajului $i la edificaca unui nou orizont culfirxal Formula pe car€ o caut4$i rmeori chiar o intrezareste, este pe masua lui Piandello qi a luiUnamuno: aceea a ronunului in cautar€a unui autor caJe sa fie alit per-sonaiul Fopriei goiectii literare, cit $i ucigasul propdilor cititori.

In acest rcman-eseu. Vila-Matas ne purle in fata unei fomule $i aunor tehnici de deni$arc 9i investigare a resunelor autenticit4ii, al carcipunct de plecare e tocmai autoexilul: ,,conferinfa" in care naratorul isto-iseste ce qrde el ca a fost propria tineG(€ este simulbna cu vacan(a pa-riziaoa. Cu aceasn ocazie, autorul i$i caula, ti uneori chiar gase$te,urmele propriei tinercti si al€ lecerii sale p'dn omrul luminilor. Cum sint,

8

PreJfatd

de pilda, c€le citeva incitante capitole dedicate fllmelor v^zute la Pads.Sa nu uitam si ca echilibrul celor doua pla[uri e remarcabil, iar aceasra

se dalor€aza faptului ca auton calatoreste cu egala maiestrie atit pdn la-biinturile nantirmii, cit si pdn cele ale Parisului.

Postnodemis$l\4la-Matas penduleaza inte meditalie $i estetica re-flectfrii, ajungind in cele din rmna la eseul filozofic, in spaJiul rezeryal deistoria literaturii Generatiei de la 1968 (din care afirma c4 alatud de el,mai fac pafie, prinue mul$ altii: Julio Llamazares, Antonio MuffozMolin4 Alvaro Pombo, Soledad Pu6rtolas 5i lgnacio Maninez de Pis6n),intr-o adtudine coercnta de deplina apart€nenF la republica universala aliterelor De sub pana sa prinde contur rcmalul hihdd care abordeaza subdiferite unEhiud litemtura ca act resusele nelimitate ale literaturizarii,iElevanta distinctiei dintre autor si citito4 dezvoltata pina in preajma ul-

. rimelor consecinp ale poslularelor boBesiene {romanul rellecta pr€gnanr

'.jndragostiFa" de opem borgesiana $i de unanjtatea livresca a acestei4de o rala matudtare reflexivi'! nici astazi depasia), 9i ameftoarea asumarercalist-apocrifa a discusului la penoana intii - pe coordonatele unui na'raror-Foagonist -, o ficfiune supusa ironiei co[stante a autorului.

De altrel, toate mmanele lui Vila-Matas sint declarat tributare luiBorges 9i vadesc conactul subtil cu opera marelui algentinian, fapt carc se

dator€azi, inainte de toale, afinitadi speciale a autonrlui cu livrescul, cumitul $i cu digresiune4 dar 9i cu modul special in carc amindoi, de dara?aeAsla - toutes popottions g"rd6es -, iau in dedderc minn originalit4iisi al faimei.

Scriilor penbu un public - nu o putem nega - elitist, \lla-Matasoferd in rcmanul uceniciei sale literare pariziene imaginea caleidosco-pica a maryinalitafi exEeme atins€ de litemtud in mileniul al [I-lea, inraport nu numai cu ciritorul, dar gi cu autorul, $i mai ales cu propdulspatiu genedc, O maryinalitate circia Vila-Matas ii opune cu mult cuajnu deznadejdea de care mustesc multe dinte paginile acestor false m€-morii, ci scunrl ironiei. Poale de aceea,la sfirsitul unei lecturi uneori in-duio$atoarc, alteori deconcefiante, simd ca! in mod decent, autorul li-apus sub ochi nu filozofia de a trai, ci arta de a supraviefui.

Pe de alta parte, nu poale fi neglijala straluchea deosebita a joculuicu gi de-a inreligenla, in labirintul scriituii, joc in care ircnia caumta lainceput, dobindita p€ parcuN, evident4 in final, se gsftinge tocmai asu-pra condiliei naratorului postsnodem, unnarit de autoritatea textului $iobs€dal de datoria incalcarii acesnria pina la limita intertextualitadi. Ve-sel 9i ironic rmeori, Enrique Vila-Matas ne pune alteod, mercu pe neal-Eptale, in fata dramei de a infiurfa t'aditia literaia gi obsesia originatiafi.

De,sigur, \tila-Maras rccunoasb ca autoexilul la Paris a fost $i un gestde ,Juphfa vohmtara cu traditia literara spatiola". hobabil ca acolo, inmansarda inchiriata fnd pe dnd multor scriitori ai boernei pariziene - in-clusiv viitorului preqedinte Fnngois Mitterand in epoca Rezistenlei - de

lleana Scipione

Marguedte Duras, a inc€put sa s€ configur€ze biblioteca,flobilt''a ti-narului spaniol, la carc se adbugau succesiv ltalo Calvino, James Joyce,insa$i Ma4uerite Duras, Juan Rufo, Roben Walser, Franz Kafkq EliasCanetti, Vladimir Naboko\ Seryio Pitol qi adtia a$i.

,E adevarat - avea sa mtuturiseasc.i de cwind, cu acea modestie pecare spaniolii o numesc lruzlldad gi care nu este decit o u$a lasatd des-chisa in fata perplexit4ii nezite de via1a. dar qi cu constiinta propriei va-lod - ca aproape loli m-au influeqar, dar [-am izbutit sal copiez pe niciunul, adica, din fedcire, nici umrl nu seamina cu mine, Dar ei sint punc-tele mele de rcferir{a (...) rnereu, fara c4 desigw, sa aspir sa seman vre-unuia Am nevoie de ei, pentru ca ma ajuta,"

Si trebuie sd-i dam crezare, deoarcce, a$a cum am mai adtat,Mla-Matas este convins ca,Jiteratura e o forna foafte intercsanta a uto-pi€i, pentu ca €$e elaborarea unei lumi posibile cale, iII plus, ne averti-zeaza ca maniera ln ca€ exi$a acum rcalitalea nu ale de c€ sa fie singuraposibila- Literatura vorbe$tE de multe ori la conditional. Vorbe$e nu nu-mai despre c€€a ce poate sa fie, ci $i desEe ceea ce ar fi puhrt sa fie, demornentele irr cate Ire-am fi putrrt schimba cuNul vielii. Eobabil ca e geude gdsit ceva mai intercsant decit luqul acesta decit alftde nelnFleasa -de cAft fiintele ale ctuol capete sint g€cum poduile goale - lierafura''.

$i tebuie, ara cum spunearn, sa-l cr€dem Caci Endque Vila-Marasscrie in cra{ile lui doar despF ceea ce iub€$te cel mai muh [teratum,o cafie fm sffrsit, as€menea Parisului, sau al ctoui sffrfit e ins4i moar-tea cititorului/scriitorului, moanea care - dupa el-,,e intotdeauna oftaza pefecta ',

Cu ajutorul fictimii literarc, Endque y a-Matas $abate de mula\rcme codoanele labirinturilor h care s-au piedut alitia bartl&ies, ,fm1ein carc sali$luieste o prDfimda rEgare a lumii". De cudnd a publicat Dede]a ciudd nefliosa (Din omgl rcnos), o cubgere de caonici jumalisticein caJe i$i aduna la un loc toate obsesiile: Farul din Cascais, ,,rnistereld'Barcelonei, de unde mereu pleaca $i unde mereu se intoarce, insuleleAzor€ - ,Jnun(i de foc, vint $i solitudine" *, unde. $i-au gasit adapost ,sffr-gitul lutrfi $i al cuvintetot', scriitodi gerderEni $i opq€l€ liteldle pe carele pasEeazi intr-o camerA intuoecati, lmde in fiece dimineaF incepe sadivagheze p€ tema ,Jietii $i mo{ii" $i de unde isi scruteaza propriileenigme, devenite apoi popda literatura -,,un loc apand' in care autor,narator si personaF vorbesc cititorului sau pur $i simplu vo6esc inte eidesF€ ce i-a mai rimas litentldi de feq,lt la cumpdna dintE milenii.

Iara deci cA, de$i dupa ce ^VtblkatBattl&y

ycunpfiiaamtu i-sit ca a fost in pdmejdia de a amuti $i de a-gi asuma umilul rol de,,pre-zentator oficial al ca4ilor din Barcelona", Effique Mla-Matrs a izbutitsa se depiseasca si nu s-a lasat influenFr de propdii eroi. Acestei capa-cit4i de a reinvia din cenu$a penonajelor sale va tr€bui sa-i mutumimde aici inainte peIrtlu fiecarE pagina irl car€, padnd ca de,scif€azi lirera-tur4 scriitorul barcelorez ne lrnpanag€ste nelini$tile, indoielile 9i, rnaiales arta, de a fi scriitor in mileniul al Itr-lea"

Ileaa Scipione

1

Anul acesta m-am dus la Key West, Florida si m-am inscdsla tradijionalul concurs de sosii ale lui Emest Hemingway.Competilia a avut loc la Sloppy Joe's, barul favorit al scriito-

' rului, pe vremea cind locuia la Cayo Hueso, ln sudul Floridei.Nici nu merita sa spun ca participarea la concus - unde-i plinde barbalirobugti, de vir$a mijlocie, cu ba$a carung si deasa,

toti identici cu Hemingway, inclusiv ln sensul c€l lnai stupid - e oexperientd fara egal.

A tre{ut mdti vreme de cind, dupa bauturA Si mincare, arnajuns sa cred - in ciuda opiniilor exprimate de sofie si pdeteni - cas€ma,n tot mai mult la infafgare cu idolul meu din tinerele,Hemingway. Cum nimeni nu mi-a dat nicicind dreptate inaceasta privinf4 iar eu sint destul de capos, am vlut sa le dau tu-u[or o leclie qi, inarmat cu o barba falsa (carE m-arn gindit ca-miva accentua asemanarca cu Hemingway), m-am prezentat laconcu$ul de asti-vafi"

Trcbuie sa spun ca m-am facut de ds ints-un hal fere de hal.Caci m-am dus la Key West, an concurat si m-am clasat pe ulti-mul loc, mai bine zis, am fost descalificat ii, mai Iau de-atit, nicinacar nu m-au scos din competifie pentru ca mi-ar fi descoperitbarba falsa (pe care nu mi-au descoperit-o), ci din cauza,Jipsei to-tale a \.reunei asqnanad fizice inte mine si Hemingwal'.

Pentru mine ar fi fost suficient Si doar sa fiu admis laconcu$, ca sa le pot demonsha sofiei ii priet€nilor ca sint intrutotul indreptatit sa cred ca, pe zi ce tece, semin tot mai mult cuidold meu din tinerete si ca asa-i tot ce-mi mai raLrnine sau, maibine zis, nu-mi ramine decft asta pentru a continua sa hu pe plansentirnental aproape identic cu fnai:ul care am fost. Dar numaica nu mi-au tras citeva picioare.

Enrique Vila-Matas

Dupa atare umilirc, anul acesta am voiaiat la Paris, undem-am intilnit cu sotia Si a-In pehecut impreuna luna august, eaconsacfnd-o vizitelor la muzee $i cunparaturilor excesive, eu,insemnarilor in vederea ironicei treceri in revista a celor doiani de tiner€le petecuti in ora5ul unde - spre deosebire deHemingway, care a fost ,,foafte samc $i foarte fericit', - eu anfost foarte sarac gi foarte nefedcit.

Am petr€cut deci dtima lura la Paris, gi pe I septembrie, dupace ne-am urcat in avionul de Barcelona, am gasit uitate chiar pescaunul meu din avion 9i deschise la hla 7, litera B citeva notepenfu confeinta intitulata,,Padsul nu ar€ sfuSit'', care m-au uluit.DestinM unui simpozion dedicat in general ircniei, conferinta eraconceputa p€nhu a fr $nuti la Barcelona in ffei etap€ a cite douAore, de-a lungul a trei zile. Uluiala se datora faptului ca tocmaiscrisesem la Paris o serie de note destinate unei confednte cu ace-la$i titlu $i pentu acela$i simpozion Si care, in plus, dura tot heizile. In fine. Am mrnas ca prostul cind mi-am dat seama ca le az-virlisem chiar eu pe scaun, la fel cum allii arunca ziarele zileipentru a-$i ocupa locul rezervat in avion. Cum putusem uita atitde rcpede oare cA tocmai eu amncasem insemnarile pe scaun? Totce va pot spune acum e ca ele au stat la odginea conferintei ,,pa-risul nu are sffrqit", pe care \Teme de bei zile am onoarea s-o linin fala durrurcavoastra-

2

Ma veti vedea improvizind uneori. Ca acun, cind, inaintede a tece la lectura rcvizuiii mele ironice a celor doi ani de ti-nerete pebecuti la Paris, rna simt dator sa va spun ca $tiu perfectca ironia se joacd cu focul $i, rizind de altii, se arde uneod cu el.Cine s€ Feface in&agostit risca sa se in&agosteasca, cine parc-diaza fara sa-gi ia precautiile necesare e, pina la urmaj victimapropriei viclenii. Si chiar daca Si le ia, tot e victima ei. A gispus-o Pascal: ,"8 aprcape imposibil sa te Fefaci ca iube$ti, farasa ajungi sa te in&agostesti". in fine, doresc sa-mi trec ircnic inrevista ffecutul parizian, fara sa pierd vreo clipa din vedereprimejdia caderii in vorbiirie a oricarei conferinle 9i, mai ales,fara sa uit vreun moment ca vorba multa e cea mai buna {intaa ironiei celor care asculta. Acestea fiind spuse, va avenizez:

t4

Parisul nlt are sJfrrtit

chiar $i cind ma ved auzi decladnd, de pilda, ca Parisul nu are

sfirgit, cel mai probabil o spun tot ironic. Da.r, in fine, sper sa nuva cople$esc cu afta ironie. Cea pe care o practic n-arc nici o le-getura cu cea care vine din deanadejde, caci am fost destul de stu-

pid deznadajduit inca de rinar. irni place ironia pe care o numesc

benevolA plina de compasiune, ca a lui Cervantes, de exemplu.

Nu-mi place ironia feroce, ci aceea care $oyaie intre deziluzie sisp€ranta- De acord?

-J

La Paris, unde am stat pe la jumatatea anilor '70, m-amSimtit foafie sarac si nefericit. Mi-ar placea sa pot spune ca amfost fericit ca Hemingway, dar aga ag redeveni, pur si simplu, sa-

mcul tina.r frumos si idiot, care se autoin$ela zi de zi $i credea ca

avusese mare noroc sa poata locui in jegoasa mansarda pe care

i-o inchiriase MaJguerite Duras la simbolicul pretr de o suta defranci pe luna; spun simbolic pentru ca a$a l-am inFles sau arnvrut sa-l inleleg, eu, care nu plateam niciodata chiria in ciudaprctestelor logice si, din fericire, sporadice ale ciudatei melepropdetarcse $i spun ciudata, penfu ca ma dadeam marc ca in-

lelegeam limba francaza, mai pulin cind vorbeam cu ea, Nuinrotdeaun4 dar de multe ori, cind Marguerite mi se adrcsa (imiamintesc ca i-am comenbt acest fapt lui Rafl Escad, care avea

sa-mi fie cel mai bun prieten la Paris), nu pricepeam nimic, dar,

ce mai, absolut nirnic din ce-mi spunea, nici chiar clnd imi ce-

rea insislent chida- ,Pai, ca o mare scriitoare ce e, nomal ca vor-&$te o fianceza suryioafi", mi-a zis Rafl, dar explicalia lui numi s-a pa[ut prea convingatoare.

Ce cautam in mansarda lui Maryuerite Duas? Pai, in prin-cipal, ma straduiam sd duc o viata de scrlitor, asemenea celeidescrise de Hemingwzy inPari l emo saftabare. $i de mde-mivenise ideea de a-l lua pe Hemingway drept punct de reper su-prem? Pid, clnd aveam cincisprczece ani, arn citit dintr-un foc ocarte de anintiri despre Paris $i am honrit sa ma fac vindtor,pescar, corespondent de razboi, bautor, mant celebru si boxer,adica sa fiu ca Hemingway.

Citeva luni mai tirziu, hind nevoit sa aleg studiile unive$itarepe care aveam sa le umez, i-am spus tatei ca dorcsc sa studiez