migrant in romania nr 16 web

8/16/2019 Migrant in Romania Nr 16 Web

http://slidepdf.com/reader/full/migrant-in-romania-nr-16-web 1/32

Migrant în România - nr. 16, 2013 1

InspectoratulGeneral pentru

Imigi

Direcţia Generală Afaceri Europene șiRelații Internaționale

Pict faţatde Uniunea European

Mi i st u l A dm i is t aţi i şi I t l U nIU neA eU ro PeAn ă

Migrant Româniaînwww. migrant.ro

nr. 16 / 2013

Mediator din dragostepagina 8

Minoritățile naționale în RomâniaInterviu cu Prof. Dr. Dușan Popov

pagina 12

Aicha Nhari –

o migrantă de succespagina 4



Migrant în România - nr. 16, 20132

Revista este disponibilă șionline la www.migrant.ro.

Exemplare tipărite pot ficomandate la InstitutulIntercultural Timișoara

Revista Migrant în România

este editată de

Institutul Intercultural Timișoara (coordonator) în colaborare cu LADO filiala Cluj, Centrul pentru Resurse

Civice – Constanţa și Asociaţia ADIS – București

Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 8, 300173 TimișoaraTel. 0256 498 457, Fax. 0256 203 942E-mail: [email protected]: www.intercultural.ro

Acest număr este realizat încadrul proiectului „Migrant în

România interculturală“. Contractnr. ref.: IF 11.01/04.01,

finanţat de Uniunea Europeanăprin Programul General

„Solidaritatea și gestiuneafluxurilor migratorii“,

gestionat în România deInspectoratul General pentru

Imigrări.

Comitetul de redacţie:Oana Neștian Sandu, Călin Rus,Mbela Nzuzi, Oana Bajka, RominaMatei, Daniela Cervinschi.Grafica: Codruţ RaduContact: [email protected]

Responsabilitatea pentruconţinutul articolelor revine înexclusivitate autorilor. Aceștiapăstrează drepturile de autorpentru articolele publicate.Comitetul de redacţie primeștepropuneri de contribuţii la

Revista „ Migrant în România“.Detalii pe coperta 3 sau lawww.migrant.ro




În urmă cu câteva săptămâni untabloid britanic a lansat o campaniecentrată pe un mesaj auto-ironic pentrudescurajarea cetăţenilor români și bulgaricare ar intenţiona să caute de lucru înRegatul Unit după preconizata ridicarea restricţiilor care limitează accesulacestora pe piaţa muncii din această ţară.Mesajele principale ale campaniei sunt:Don’t come to Britain, it’s ull! și We hateourselves - we’ll probably hate you too!

Portalul de știri gandul.ino a răspunsprompt cu o contra-campanie, tot cumesaje ironice, care a depășit așteptările înamploarea ecourilor, atât la nivelul preseiinternaţionale, cât și la nivelul publiculuilarg din România. Mesajele centrale alecampaniei sunt Why don’t you come over?și We may not like Britain, but you will loveRomania! Urmează o serie de „argumente”pentru a convinge, cu mai mult sau maipuţin umor, britanicii să vină în România.Unele argumente sunt puerile sau sexiste,majoritatea susţin că la noi e mai bine, maiiefin, mai rumos, sau că oamenii sunt maibuni. În concluzie, deși britanicii îi respingpe români, românii îi invită călduros înRomânia și le oeră și găzduire gratuit.

Rămâne de văzut ce impact vaavea acest demers asupra percepţiilorreciproce dintre români și britanici șipoate chiar asupra relaţiilor dintre aceștia.Este posibil ca un astel de răspunsbazat pe umor să limiteze rustrările șisă contribuie la ameliorarea situaţiei.

Este lăudabilă această atitudine deschisăși primitoare chiar aţă de persoane dintr-oţară din care vin mesaje arogante, de

respingere. Este însă o atitudine generală,se aplică tuturor grupurilor și naţiunilor?

Cum ar fi primită o campanie similarăîn care sunt invitaţi să vină în Româniaarabi, chinezi sau aricani? Sau cum arreacţiona românii la o astel de invitaţieadresată tuturor romilor din Europa? Lis-ar oeri oare gratuit canapele unde sădoarmă, așa cum se întâmplă cu britanicii?

Este important că românii iau dince în ce mai mult atitudine împotrivadiscriminărilor la care sunt supuși în multeţări europene și împotriva unei imagininedrepte, exagerat negative, pe care oprezintă despre ei presa din aceste ţări.Dar poate este momentul ca acest reuz aldiscriminării și această afirmare a dorinţeide a fi respectaţi ca egali să se asociezecu evitarea reproducerii acestor atitudiniaţă de migranţii care vin în România.Din păcate, monitorizarea presei realizatăde Institutul Intercultural imișoara încadrul proiectului Cu alte cuvinte (desprecare puteţi găsi detalii pe site-ul nostruwww.intercultural.ro), arată că în ultimaperioadă se conturează și la noi un stereotipnegativ al migranţilor, prezentaţi ca fiindcaracterizaţi de dierite comportamentenegative: intră sau stau ilegal, ură, tâlhăresc,ac evaziune fiscală, sunt implicaţi în reţelemafiote, sunt criminali, sunt teroriști etc.

Așteptăm idei de campanii media,eventual bazate pe umor, care să determineo corectare a acestei tendinţe, aplicândproverbul „ce ţie nu-ţi place, altuia nu

ace”. Sau varianta engleză a acestuia:“do as you would be done by”.

Why don’t you

come over?

EDITORIAL

Călin RusDirector

Institutul InterculturalTimișoara




INTERVIU

Pentru început, vă rogsă vă prezentaţi.

Numele meu este Aicha NhariChemais, cetăţean marocan, directoral unei societăţi comerciale deimport și export, ostă președintăa Asociaţiei Rowa – momentansunt membru în această asociaţie.Sunt căsătorită și am doi copii.

Spuneţi-ne câteva lucruridespre procesul de integrareîn România. Care au fost principalele dificultăţi,dar și aspectele care v-aufacilitat integrarea?

Am venit în România cu amiliamea în anul 2000, și de atunci măaflu în București. Mi-a plăcut modulde a trăi în România, așa că nu amavut nicio dificultate cu integrareamea în societatea românească. Credcă unul dintre cele mai importanteaspecte care au acilitat integrareamea este aptul că sunt o persoanăoarte sociabilă și membru activ înAsociaţia IWA și Asociaţia AFB, cucare am realizat mai multe activităţiîn domeniul social și educaţional.

A fost dificil să învăţaţilimba română?

La început mi-a ost puţin greu,dar pentru că vorbesc limba englezăla nivel avansat și pentru că amcomunicat direct cu oameni de aici, am

reușit să depășesc această dificultate.Acum vorbesc limba română la unnivel bun și învăţ în continuare.

În calitate de președintă a Asociaţiei ROWA, care au fostcele mai importante activităţi pe care le-aţi realizat?

Una dintre cele mai importanteactivităţi este proiectul prin care oerimajutoare la casele de azil pentru bătrâni.Am oerit aparate medicale și altelucruri necesare pentru a ușura viaţalor în această perioadă. Am realizat șimulte activităţi culturale cu bătrânii,i-am ajutat să afle mai multe lucruridespre dierite culturi. Am oeritcadouri copiilor din spitalul Budimexîn perioada sărbătorilor, să le aducemun zâmbet pe buze, am oerit ajutoareunor persoane din dierite comunităţi.

În ceea ce privește relaţiile dintreemei, avem o serie de activităţi care

contribuie la schimbul între culturi prinorganizarea de petreceri de aniversare,Eid al-Fitr, Eid al-Adha, ziua de naștere

Este o femeieîndrăzneaţă, foarte

activă și ambiţioasă. Alucrat din momentul

sosirii sale în România pentru a aduna

femeile arabe și femeileromânce în Asociaţia

ROWA. Scopul ei principal a fost de aajuta femeile arabesă descopere viaţa

culturală și tradiţionalăa României, dar și de a

crea un cadru organizatîn vederea cunoașterii

valorilor lumii arabe șiorientale de către toate persoanele din România

interesate de culturaarabă și orientală și dea promova schimburile

interculturale.

O migrantăde succes

Aicha Nhari

Interviu realizat de:

Sukaina Hashim JasimMediator intercultural




a Proetului Mohamed, Ziua Copilului,Paște, Crăciun, Ziua Îndrăgostiţilor șimulte altele. Organizăm, de asemenea,o întâlnire o dată pe lună, care senumește „caeaua de dimineaţă”, pentrua afla care sunt problemele cu carese conruntă emeile și pentru a găsisoluţii adecvate. De asemenea, amparticipat la mai multe activităţi aleCentrului Cultural Arab București, laprezentări de filme documentare despredierite culturi și civilizaţii la careau ost invitate persoane din dieritecomunităţi, atât arabe cât și române.Am sprijinit material traducerea maimultor cărţi din limba arabă în română,cum ar fi Ghada Samman și o carte deKhalil Gibran. În cooperare cu AsociaţiaAFB am oerit ajutor migranţilor dinînchisoarea Aeroportului Otopeni, dinCentrul pentru solicitanţi de azil șireugiaţi Vasile Stolnicul, precum și dinCentrul de reugiaţi din imișoara.

Cum aţi descrie femeilearabe din București?

Femeile arabe sunt active și educateși au un rol activ în comunitate. Am omulţime de prietene în București carelucrează în domenii precum medicină,armacie, educaţie și mediul de aaceri.Aceste emei trebuie susţinute șiîncurajate tot timpul, deoarece au unrol activ în dezvoltarea societăţii.

Dumneavoastră șifamilia vă simţiţi parte asocietăţii românești?

Eu și amilia mea nu ne-am simţitniciodată înstrăinaţi în România,poporul român este amabil și ospitalier,

tradiţiilor noastre, petrecem sărbătorilenoastre cu prietenii, ţinem postul înluna Ramadan și mergem la rugăciuni.

Care ar fi sfatul dumneavoastră pentru migranţii în România șiîn special pentru femeile arabe?

Satul meu pentru imigranţieste să respecte legile ţării, să înveţelimba română pentru ca integrarealor în societatea românească să fie

cât mai ușoară, să câștige experienţăși să înveţe despre alte culturi.Pentru emei satul meu este săfie curajoase, să participe la multeactivităţi și să fie în contact permanentcu comunitatea în care trăiesc.

Cum vedeţi dumneavoastrăcomunitatea arabă?

Discuţia despre comunitatea arabăeste o discuţie largă. Comunitatea arabăde aici este o comunitate mare, careaduce multe contribuţii la dezvoltareasocietăţii române, pe mai multeniveluri. Cele mai importante sunt îndomeniul economic și cultural. Singurulaspect pe care îl consider oarecumnegativ este aptul că majoritatea dintreei se gândeau că o să se întoarcă în ţaralor de origine, chiar dacă s-au stabilitîn această ţară, chiar dacă au reușitîn aacerea lor. Mulţi dintre ei uită căcopiii lor s-au născut în această ţară șis-au integrat în această societate. Satulmeu pentru ei este să se gândeascăbine la acest subiect înainte de a luao decizie pe care o pot regreta.

Care sunt planuriledumneavoastră de viitor?

Pe viitor îmi doresc să construiescun azil pentru bătrâni și să înfiinţezun post de radio în limba arabă, înscopul de a comunica cu comunităţilearabe din România și de a le ajuta săse integreze mai ușor și să depășeascăobstacolele cu care se conruntă.

Vă mulţumesc pentru timpulacordat și vă doresc sărealizaţi tot ce vă propuneţi.

are o cultură care îmbină aspecteoccidentale și orientale. Nu amîntâmpinat nicio dificultate în ormareade relaţii de prietenie cu oamenii deaici, dimpotrivă, avem o mulţime deprieteni cu care avem relaţii oartestrânse, iar unii din ei sunt chiarparteneri cu noi în aaceri. În plus,mulţi dintre ei ne-au sprijinit mereuîn oerirea ajutoarelor si asistenţei pecare le-am menţionat mai devreme.

Puteţi să ne prezentaţi, vă rog,câteva obiceiuri și tradiţii dinţara dumneavoastră de origine,Maroc? Există o similitudineîntre unele dintre obiceiurile deacolo și de aici, din România?

Marocul este o ţară multi-etnică,cu o bogată cultură și civilizaţie.Această ţară a găzduit mulţioameni veniţi din dierite părţi alelumii, care au avut impact asuprastructurii sociale a Marocului șiinclude convingeri religioase precumiudaismul, creștinismul și islamul.Bucătăria marocană este consideratăuna dintre cele mai variate din lume,datorită interacţiunii dintre Marocși lumea exterioară. În Maroc seîntâlnesc multe tradiţii moștenite dela strămoși, iar amestecul de civilizaţiia dus la o îmbogăţire a culturii și lacaracteristicile distincte care suntascinante pentru vizitatori.

Puteţi să practicaţi unele dintreobiceiurile dumneavoastrăaici, în România?

Noi nu am întâmpinat niciunobstacol în păstrarea obiceiurilor și




OPINII

obţinerea tuturor documentelornecesare, cumpărăturile sau chiarcumpărarea unui bilet de autobuz. Dinericire, nu a ost și cazul meu. Estenormal să ne temem de necunoscut,însă de când sunt aici, fie în București,Brașov sau Cluj, românii mi-au arătatcât sunt de buni și generoși. Mulţumitătuturor oamenilor pe care i-amîntâlnit am aflat cum uncţioneazămulte lucruri aici și sunt capabilăsă mă adaptez în acest sistem socialdierit de ceea ce știam până acum.

Unul dintre cele mai amuzatelucruri mi s-a întâmplat chiar când amajuns la Cluj. Nu știam exact adresala care urma să locuiesc. După ce amconstatat că adresa la care credeameu că trebuia să ajung nu era corectă,am luat un alt taxi. Șoerul de taxi m-adus la toate locurile care credeam eucă sunt corecte și m-a așteptat pânăam cerut mai multe inormaţii. Aost dificil, deoarece eu nu vorbeamromână, iar el nu vorbea engleză sauspaniolă, dar așa cum se întâmplăde multe ori, a găsit o modalitate sămă înţeleagă și să mă ajute să sun pecineva care vorbea engleză. Aceastaa ost prima mea experienţă într-untaxi cu servicii de traducere incluse.

Am coborât la două străzi distanţăaţă de locul în care trebuie să ajung.Eram singură cu cele trei bagajeimense în ploaia care tocmai începuse,încercând să înaintez centimetru cucentimetru. Încă o dată, disponibilitateaspecifică poporului român a ostmaniestată de o persoană pentru caredeși aceasta era ultima zi pe care avea

să o petreacă cu amilia în România,înainte de a se întoarce în Spania,m-a ajutat să îmi car bagajele și să

completez ormularele de înregistrarepentru acultate, care erau scrise înlimba română. Dacă mă uit înapoi nupot zice de câte ori oamenii au ostamabili cu mine aici și ără îndoială,acest lucru a ost un actor importantcare m-a ăcut să mă simt ca acasă.

Am învăţat câteva lucruri noiaici. Nu mai olosesc pungi de plasticpentru a căra produsele pe care lecumpăr la supermarket. În magazineledin Ecuador clienţii primesc acestepungi gratis și uneori iau mai multedecât au nevoie. Aș vrea ca aceastăpolitică de mediu să fie adoptată și înţara mea, oamenii să plătească pentrupungi, ca în România. Ar putea fi partea programelor de responsabilitatesocială ale supermarket-urilor. Astelam avea mai multă grijă de mediu.

Unul dintre lucrurile care mi-auplăcut cel mai mult a ost să întâlnescoameni din dierite colţuri ale lumii,să aflu mai multe despre culturile lorși să le povestesc despre cultura mea,să gust dierite eluri de mâncare și săexperimentez noi modalităţi de a vedealumea. Aș minţi dacă aș spune că nuîmi este dor de ţara mea și de lucrurilecare se găsesc doar acolo, precummâncarea tradiţională sau ritmurilelatine în cluburi, dar venirea mea aicim-a ajutat să am o minte deschisă.

În concluzie, nu contează cât demulte schimbări a trebuit să ac, acesteaau ost parte din experienţa mea și m-auajutat să îmi lărgesc orizonturile. Măbucur că am ales România, deși maicunosc o singură persoană din Ecuadorîn Cluj. Desigur, dacă mai mulţi oameni

din ţara mea ar ști cât de bine e sătrăiești și să studiezi aici, cu siguranţăar preera România aţă de alte ţări.

Niciodată nu m-am gândit că osă petrec cel puţin patru ani din viaţamea în România. Sincer, atunci cândle-am spus celor de la mine din ţară,din Ecuador, că am primit o bursă destudii la o universitate din Cluj-Napoca,toţi s-au întrebat de ce aveam de gândsă ac un pas așa de mare, să îmi iaurămas bun de la amilie, prieteni,cultură și întreaga mea viaţă, așa cumo știam. După 23 de ore de zbor și11.564 de kilometri parcurși cu un bilettur, am ajuns într-o ţară a cărei limbănu o cunoșteam, cu o monedă desprecare nu știam că există și cu un ciclual anotimpurilor, ceea ce înseamnă,evident, însă nu atât de simplu pentrumine, că există iarnă și deci, multăzăpadă și temperaturi extreme pe carenu le-am mai experimentat până atunci.

În general, este dificil pentru unstrăin care se stabilește într-o nouăţară să se descurce cu toate activităţilezilnice precum mersul la bancă,

Yaja Vergara Bonilla

O naţiunecu braţeledeschise




Despre România nu știam multe,doar ce am citit pe unele orumurisau ce apărea în știrile de pe internet.Când am ajuns, mi-am dat seama căera o ţară complet dierită de ceea ce

De când am ajuns în România mătot minunez că am dat peste o ţară cumulte oportunităţi pentru studenţiistrăini care, ca și mine, au visat cândvasă ajungă să studieze în altă ţară. Pe cânderam în Columbia, ţara mea de origine,mi-am dat seama că prin intermediulambasadei României din Bogota puteamsă aplic pentru o bursă pentru studii de

master în această ţară. ot procesul adurat aproximativ 7 luni și, în final, înmai 2012 am obţinut răspunsul multdorit. Am ost unul din cei 85 de studenţistrăini aleși de Ministerul Educaţiei dinRomânia pentru a-și continua studiileîntr-o ţară despre care până atunci nuștiam nimic. Când a venit momentulsă plec am simţit un amalgam desentimente, pe de o parte eram ericitpentru că puteam să-mi continui studiileși astel urma să devin un proesionistmai bun în viitor, iar pe de altă parteurma să las în urmă ţara în care m-amnăscut și persoanele pe care le iubesc celmai mult pe lume. Lăsam în urmă totulpentru a începe o experienţă nouă.

„Gândacii vin de sus în jos”, îispune răstit vecinul care locuiește cuun etaj mai jos. Două zile mai târziu,ușa se deschide din nou. „Gândacii vin de jos în sus”, îi spune, de aceastădată, vecinul de la etajul III.

„Un lucru e sigur (îmi spuneea), dacă eram româncă, gândaciinu veneau de la mine”. Mbela vinedin Congo. Un tărâm necunoscutpentru vecinii ei, catalogat, totuși,ca murdar și dezordonat.

Și nu e singurul. Fosa se înundă

pentru că zaţul de la caeaua arabilor eprea mare. Pe scară miroase urât fiindcăemeia aceea de la etajul IV gătește

de Juan DavidCardona Rodriguez

Traducere din spaniolă deAlexandra Conearic

Nicoleta Bunduc

Să studiez în România,

un vis devenit realitate

Pe scara blocului,între două lumi

unele știri încercau să transmită peinternet. Am descoperit o ţară sigură,cu oameni amabili, cooperanţi șidispuși să mă ajute atunci când amavut nevoie. Cluj-Napoca, orașul încare locuiesc în prezent, este un orașsigur, poţi să te plimbi noaptea ărănici o problemă, are o gastronomie deinvidiat, atracţii culturale interesante,

construite în Epoca Evul MedieMediu, care încântă ochiul și inspirăo liniște care, în fiecare zi pe care opetrec în acest oraș, mă ace să mă simtimpresionat de tot ce mă înconjoară.

Poate că România nu e cea maibună ţară din lume în ceea ce priveșteeconomia, piaţa orţei de muncă,finanţele și/sau mediul academic,dar este ţara care mi-a dat șansa dea-mi continua studiile și sunt oarterecunoscător că am ajuns într-o ţarărumoasă unde oamenii vorbesc olimbă dierită de a mea, dar cu caream în comun această genă latină carene ace dieriţi de restul persoanelorcare trăiesc în alte ţări ale lumii.

tot elul de mâncăruri ciudate. La eaîn Iran să acă ce vrea, aici să închidăgeamul, gândesc vecinii. Doamna de vizavi i-a și bătut în ușă, mirosul acelaurât vine sigur de la ereastra ei. Să oînchidă atunci când ace de mâncare!

Mbela nu iese nici acum dincasă iarna, la plimbare. Zăpada nue naturală pentru ea. Frigul e și maigreu de suportat. Dar ea nu bate laușa vecinului care cară iarna saniacopilului aară și de pe care se scuturăzăpada la ușa ei. Pentru că, spune ea,

a învăţat acum limba română și știecum să spună că din orice răutatepoate învăţa ceva constructiv.

E un pas înainte spre integrareși dezvoltare. Vrea mai mult de la

ea, pentru că vrea mai mult de lasocietatea noastră. u te-ai întrebat vreodată ce dai și ce primești?




Interviu realizat deGeorgiana Rentea,

Asociaţia ADIS-București

De ce ai ales să vii în România?

De ce am ales România? Româniam-a ales pe mine, mi-a dat o bursăși de aceea am venit aici.

Cum se vede România prin ochii tăi? România este ţara mea adoptivă, pot

spune asta. Aici am aflat ce înseamnă viaţa,pentru că eu am venit aici la 19-20 de ani,iar acum am 25 de ani. La început mi-a ostdestul de greu, pentru că niciodată nu amost plecată de acasă, am ost întotdeaunacu amilia. Aici a trebuit să mă adaptez la olimbă pe care nu am auzit-o pentru a putea sădau examenele la acultate. Era oarte greu laînceput, dar m-am descurcat. Cum? Nu știu.

La un moment dat am ost cu o prietenă

de ziua ei la munte. Nimeni nu se maiholba la noi. Ne-am simţit ca și cum eramacasă. Chestia asta ne-a ajutat. La Bucureștitoată lumea se uita la noi. Apoi am înţelescă oamenii din aara Bucureștiului secomportă altel. În București pot spune căoamenii sunt mai rasiști decât în provincie.

Cum te-ai adaptat lasocietatea românească?

Eu am avut o problemă să mă adaptez.Doi-trei ani eram închisă în mine, numă simţeam bine în România, nu erambucuroasă. Dar acesta a ost un blocaj pentrumine, care m-a împiedicat să învăţ limba. Euajunsesem să înţeleg bine, dar nu puteam să vorbesc, pentru că nu vorbeam cu nimeni.Nici nu voiam să vorbesc. Dar după aceeam-a încurajat mama și am vorbit cu altepersoane din comunitatea mea. Mi-a zis săîncep să vorbesc cu oamenii, să încerc să fiumai deschisă. Și am zis că trebuie să încerc.

Erau mai mulţi actori la început:elul cum se uitau oamenii la mine,era traumatizant, pentru că îmi eragreu să ies aară și eram mai tot timpulnervoasă. După aceea am început să învăţlimba și auzeam ce spun oamenii.

După un an și jumătate am încercatsă socializez și totul a ost ok. Am începutsă am prieteni, cunoștinţe, să ies în clubși sincer, după acest moment am începutsă mă maturizez puţin. Eu pot să spunacum că am început să cunosc oartebine România, o cunosc mai bine decâtpe ţara mea, pentru că am avut aceastăcuriozitate să știu cum este la munte, cumeste atmosera acolo... În acest moment măsimt ca și voi. Eu m-am comportat ca și

voi și știu de ce se întâmplă unele lucruri.În ţara asta este greu la început,

dar este ceva care te ţine aici.

Care a fost cel mai frumos loc dinRomânia pe care l-ai vizitat?

Castelul lui Dracula – mi-a plăcutcel mai mult. Iar dintre orașe, Iași.

Cum ţi se pare atitudinearomânilor faţă de străini?

Asta era o problemă pe care o aveamla început: mă uitam în metrou și vedeamcă sunt singura aricană. Și dacă citeam ocarte și mă uitam în sus, vedeam că oameniise uitau la mine: unii la păr, alţii la piele,la cum sunt îmbrăcată... Și a ost greu săies aară pentru că trebuia să am grijă catotul să fie în regulă, deoarece lumea seuita atent la mine. Acesta a ost primulpas: trebuia să uit că oamenii se uită la

mine, apoi am început să mă integrez.Reușești să îţi păstrezi tradiţiileîn București? Ce părere aidespre tradiţiile românești?

Eu am aceleași tradiţii, culinar vorbind,eu am aceeași mâncare aici. Soţul meu, eusau prietenii mei când merg în Franţa îmicumpără mâncărurile de care îmi era dor.Avem o mâncare în comun, mămăliga, darla noi este mai tare. Aici îmi plac sarmalele.

Mama mea a ost aici înaintea mea șimi-a spus multe lucruri, inclusiv obiceiuriromânești. Însă, chiar dacă am ost pregătită,tot a ost ceva nou. Am ost impresionatăpentru că nu știam de tradiţiile româneștiși mă gândeam că doar noi, aricanii,suntem tradiţionali. Nu mă gândeam căo ţară europeană are așa multe tradiţii.

Cum vezi viitorul tău în România?

Îmi place să descopăr. Eu momentansunt aici în România, dar nu o să mă oprescaici. Dacă România îmi deschide o ușăsă pot merge mai departe, o să merg maideparte. Dar caut în continuare să descopărstabilitate pentru viitorul meu și amiliamea. Între timp am un soţ român. Chiardacă ne ducem în China sau Arica, sau înalte părţi, tot o să vin din când în când.

Ai recomanda România unui viitorstudent din ţara ta de origine?

Da! De curând a venit aici ratelemeu. Dar la început eu am ost categoricîmpotrivă. Am zis că e mai bine să încerceîn altă parte, să zicem în Occident. Dar

după aceea a spus celălalt rate că și eu amost la el la început, dar acum sunt bine.„Să îl lăsăm să încerce și după un an, dacă

nu îi place, poate pleca oriunde”. Acummă bucur că a venit și că s-a obișnuit mairepede decât mine. E greu că nu prea areprieteni, dar nu e o problemă. A avut șisusţinerea mea, nu l-am lăsat să se ducăîn cămin în primele zile, l-am ţinut lamine și i-am explicat cum sunt lucrurileaici. Și pe mine m-au ajutat alţi aricani!

Cum caracterizezi comunitateaafricană din București?

Foarte mică și ără posibilitatea de acrește ca și număr, din cauza societăţiiromânești cumva naţionaliste.

Ce faci tu ca mediatorintercultural? Cum află sau cumapelează migranţii la tine?

Ca mediator încerc să rezolv problemeale membrilor comunităţii aricane. Pe scurt,dacă cineva are nevoie de ajutor și nu știece să acă, îl îndrum unde trebuie. Încerc săpun migranţii în relaţie cu autorităţile și săprezint autorităţilor, în cadrul întâlnirilor,problemele pe care le avem și posibilelesoluţii care ar contribui la o mai bunăintegrare și cunoaștere reciprocă. Amîncercat să dau cât mai multe inormaţiidespre acest rol prin teleon și pe e-mail,dar unele persoane sunt mai reticente,pentru că nu le vine să creadă că poate existamediatorul intercultural în România.

Cum ţi se pare rolul demediator intercultural?

Îmi place să fiu alături de oameni. Îmi

place tot ce are legătură cu latura socială.Sunt mediator din dragoste. Pe viitor spercă lucrurile vor sta și mai bine decât acum.




EUROPA

La sârșitul anului 2012 ConsiliulEuropei a publicat un ghid pentrudecidenţi politici și practicieni îndomeniul integrării migranţilor,intitulat „Construirea sentimentuluide apartenenţă al migranţilor prininteracţiuni pozitive”. Documentul

se dorește a fi o resursă pentruimplementarea în statele membre aRecomandării privind interacţiuneadintre migranţi, adoptate deComitetul de Miniștri în 2011.

Punctul de plecare îl reprezintăideea că avorizarea interacţiunilorpozitive între migranţi și societatea încare trăiesc generează un sentimentde apartenenţă la această societateși întărește coeziunea socială.

Ghidul propune nouă recomandăriprincipale care se consideră că susţinun asemenea proces, reeritoare lamodul de structurare a interacţiunilor,la contextele în care acestea au locși la recunoașterea și respectareadiversităţii, cu ocalizare pe generareasentimentului de apartenenţă comună:

1 Crearea de oportunităţivariate și bine structurate de

interacţiune în spaţiul public

Stimularea interacţiunilor întremigranţi și restul populaţiei, camijloc pentru evitarea tendinţelorde izolare și de apariţie a unorsocietăţi paralele, se poate ace: în contextul unor activităţi

cotidiene, având în vedere existenţaunor nevoi și preocupări comune (deexemplu, deplasarea cotidiană la saude la muncă, școlarizarea copiilor,practicarea unor activităţi sportive etc.); în cadrul unor evenimente

speciale, în cadrul cărora să se acordeatenţie specială acestor interacţiuni(de exemplu, estivaluri locale,evenimente la nivel de cartier etc.);

în proiecte de mai lungădurată dedicate acestui aspect, depreerinţă realizate în parteneriat.

2 Dezvoltarea abilităţilor necesare în procesul de interacţiune

Interacţiunea dintre persoane cureerinţe culturale dierite poate fiuneori dificilă și este nevoie ca ambelepărţi implicate să aibă competenţelede comunicare interculturală necesarepentru a depăși barierele și a se angajaîntr-o comunicare eficace. În acestsens, atât migranţii cât și persoaneledin societatea locală pot primi sprijinprin intermediul unor proiecte pentrudezvoltarea acestor competenţe.

3 Dezvoltarea de procese îmbunătăţite de susţinere și

promovare a interacţiunilor pozitive, inclusiv prin stimularea participării și oferirea unor oportunităţi deformare pentru cei implicaţi

Calitatea și modul de structurarea interacţiunilor sunt esenţiale pentruca acestea să aibă eecte pozitive. Estedovedit aptul că simplul contactîntre persoane din grupuri dieritepoate duce la generarea și accentuareaprejudecăţilor, avorizarea discriminăriiși atitudini negative între membriigrupurilor respective. Pentru cainteracţiunile să producă rezultatepozitive este necesar ca ele să satisacăsimultan următoarele condiţii:

a. implică persoane cu reerinţeculturale și identităţi variate;

b. plasează aceste persoane într-un spaţiu comun sigur unde (pe câtposibil) participanţii să aibă statut egal;

c. sprijină aceste persoane să identificeasemănări, interese și scopuri comune;

d. sunt ușor accesibile și permitconstruirea treptată de relaţii, ără acere de la început un angajament petermen lung din partea celor implicaţi;

e. oeră anumite orme desprijin, o structură sau un mediucare să aciliteze interacţiunile;

f. creează oportunităţi bineelaborate pentru experienţe care săprovoace o reflecţie asupra miturilor șireprezentărilor despre celălalt grup.

4 Promovarea recunoașteriicontribuţiilor pozitive ale

migranţilor în cadrul societăţii

Recunoașterea contribuţiei pe careo au migranţii din punct de vederesocial, economic și din alte puncte de vedere le transmite acestora un mesajimportant: acela că sunt bineveniţi.Astel ei vor fi încurajaţi să se angajezeîn interacţiuni pozitive mai recventecu membrii societăţii locale. Aceastărecunoaștere poate fi ăcută oficial, prindeclaraţii publice ale unor reprezentanţiai autorităţilor locale, dar și prin altemodalităţi, cum ar fi prezentarea înmass-media a unor portrete ale unormigranţi care s-au remarcat prin dieritecontribuţii în cadrul societăţii locale.Astel se contracarează, pe de o parte,tendinţa unor politicieni de a prezentamigraţia ca pe o ameninţare și de a

transorma migranţii în ţapi ispășitoripentru dificultăţile pe care le traverseazăsocietatea și, pe de altă parte, tendinţele

Călin RusDirector

InstitutulIntercultural

Timișoara




mass-media de a reproduce stereotipuriși prejudecăţi la adresa migranţilor.

5 Asigurarea participării migranţilor

Existenţa unor oportunităţi departicipare a migranţilor la viaţapublică este inutilă dacă cei vizaţinu sunt susţinuţi și încurajaţi să valorifice aceste oportunităţi. Pentruunii aceasta presupune acordareade sprijin suplimentar și mai ales oinormare clară și corectă cu privirela ce presupune participarea și la cerezultate se pot obţine prin aceasta.Susţinerea și inormarea migranţilor sepot baza pe structuri ale societăţii civilece trebuie, de asemenea, sprijinite.

6 Analiza modului în care politicile publice existente promovează

sau limitează interacţiunile

Anumite politici publice care au ostelaborate ără a se ţine cont de situaţiași nevoile specifice ale migranţilor potavea fie eecte pozitive, de stimularea interacţiunilor pozitive, fie eecte cegenerează separare și izolare. De aceea,este utilă analiza politicilor existenteîn dierite domenii din perspectivainfluenţei acestora asupra recvenţei șicalităţii interacţiunilor dintre migranţi șipopulaţia locală. Din această analiză potrezulta propuneri de adaptare a acestor

politici și de cele mai multe ori ajustărileobţinute sunt nu doar în beneficiulmigranţilor ci al întregii societăţi.

7

Recunoașterea și respectarea

aspectelor complexe alediversităţii în demersurile ce vizează implicarea migranţilor în societate, în special în elaborarea politicilor, serviciilor și intervenţiilor

Dezvoltarea unui sentiment deapartenenţă la comunitatea locală este unproces, cu o evoluţie în timp ce poate fidierită de la o persoană la alta și poate fiinfluenţată de diverși actori. Interacţiunilece au loc între migranţi și populaţialocală sunt, de asemenea, schimburi cudublu sens, ce influenţează ambele părţiimplicate. În acest context, sensibilităţileambelor părţi trebuie luate în considerareatunci când se definesc politici publice,servicii sau intervenţii de promovarea interacţiunilor. Astel, serviciile șiintervenţiile preconizate vor ţine cont denevoile specifice ale migranţilor, dar vorminimiza și sentimentul de ameninţarece se poate maniesta la localnici datorităschimbărilor sociale generate de prezenţamigranţilor. O bună comunicare șiconsultări sunt necesare în acest sensîntre cei care elaborează politici publiceși reprezentanţi ai dieritelor grupuri demigranţi, cu atenţie pentru ascultarea și a vocilor celor care au mai puţine posibilităţide a se exprima, inclusiv emeile și tinerii.

8 Dezvoltarea de politici care săvalorifice cât mai bine potenţialul

oferit de diversitatea identităţilor implicate și să faciliteze schimbarea și adaptarea acestor identităţi

Recunoașterea complexităţiidierenţelor între indivizi este un punct

de plecare mai bun pentru dezvoltareade practici care să avorizeze integrareadecât tendinţa de simplificare sau de

negare a diversităţii. Este mai constructiv

să privim identitatea ca fiind în evoluţiepermanentă, nu fixă, și să avem în vedere dieritele ei aţete ce generează unansamblu de sentimente de apartenenţă.Favorizarea recunoașterii aspectelorcomune ale identităţii poate contribui laun sentiment de apartenenţă comună șipoate limita polarizările între grupuri.

9 Construirea de reţele cât mai puternice între diferitele grupuri,

pe baza diverselor conexiuni și afilieri

Atât decidenţii politici, cât șipracticienii implicaţi în acest domeniupot juca un rol important permiţânddezvoltarea și uncţionarea de reţeledeschise și stabilirea de raporturi multiplede interacţiune pe baza aspectelorcomune ale identităţii celor implicaţi.Este importantă susţinerea iniţiativelorce vizează dezvoltarea încrederii întremigranţi și populaţia locală, mai ales lanivelul structurilor societăţii civile. Pentruaceasta este însă necesar ca și cei ceelaborează astel de politici sau iniţiativesă conștientizeze impactul aspectelorce ţin de identităţi și apartenenţe.

În România unele dintre acesterecomandări sunt puse în aplicare încadrul unor proiecte finanţate prinFondul European pentru Integrare.Încurajăm organizaţiile cu activitateîn acest domeniu să analizeze modulîn care proiectele pe care le desășoarăcorespund recomandărilor ConsiliuluiEuropei descrise mai sus. Din aceastăanaliză pot rezulta idei de proiecte viitoarecare să contribuie cât mai eficient la

dezvoltarea de interacţiuni pozitive întremigranţi și restul societăţii din România.

Apartenenţăși interacţiuni

pozitive




INTERVIU

cu Prof. Dr. Dușan Popov– fostul deputat din partea

Uniunii Sârbilor din România

În România există în prezent 20 de minorităţietnice recunoscute oficial. În 1995 statul aratificat Convenţia Cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale din 1 februarie aConsiliului Europei, prin Legea nr. 33 din 29aprilie 1995. Cele 20 de minorităţi naţionaleîn România sunt : albanezi, armeni, bulgari,croaţi, cehi, eleni, evrei, germani, italieni, maghiari,macedoneni, polonezi, romi, ruși lipoveni, ruteni,sârbi, slovaci, tătari turco-musulmani, turci, ucraineni.Care este situaţia minorităţilor naţionale în România? Dece facilităţi beneficiază? Care este cadrul legislativ și viaţalor culturală în ţară? La toate aceste întrebări și multe altele,ne-a răspuns dl. Prof. Dr. Dușan Popov – deputat din parteaUniunii Sârbilor din România în mandatul 2008-2012,Doctor în fizică și profesor universitar în cadrul UniversităţiiPolitehnica din Timișoara, Departamentul de Fizică.Născut în comuna Satu Mare din judeţul Arad, esteabsolvent al Liceului „Ioan Slavici“ Arad, promoţia 1966 și absolvent al Facultăţiide Fizică, Secţia Electroradiofizicăde la Universitatea de Vest dinTimișoara, promoţia 1971. Este

căsătorit și are doi copii, ambii absolvenţiai universităţii „Politehnica”din Timișoara.

Minorităţile

naţionaleîn România




care au susţinut ca acest grup să fie eliminatdin Parlament. În general, persoanelecare au astel de păreri, cred că vin dinzone mai mult sau mai puţin monoetnice,mă reer la zone cu populaţie majoritară.Pentru că noi aici în Banat, cei care trăimîntr-o zonă multietnică, multiculturală,ne dăm seama că multiculturalitatea neace mai bogaţi, pentru că avem accesla una sau mai multe culturi în plus.

Putem vorbi de o evoluţie înRomânia în ceea ce priveșteintegrarea minorităţilor?

Dacă ne reerim la momentul 1989,atunci pot spune că nu a existat decât ogrijă ormală aţă de minorităţi etnice.Acum se pune problema și din punct de vedere financiar. Statul subvenţioneazăînvăţământul în limba maternă pentruminorităţile naţionale, ceea ce este oarteimportant, pentru că dacă nu ai învăţământîn limba ta, ci copiii învaţă la alte școli, dinpunct de vedere etnic acești copii se pierdde comunitatea culturală. Ei sunt în altăsocietate, se împrietenesc cu altcineva, se vor căsători cu altcineva și așa mai departe.O minoritate se menţine prin biserică,credinţă – biserica este instituţia caredăinuie și care îi strânge pe credincioși în jurul ei, prin activităţi educative și culturale.

Ce ne puteţi spune desprecadrul legislativ în domeniu?

Există o propunere de lege privindreglementarea statutului minorităţilornaţionale însă sunt și persoane care

blochează legea. În acea lege trebuie clarspecificat cine este minoritate naţională.Pentru că s-ar putea ca și noii migranţi

Interviu realizat deRomina Matei

Institutul InterculturalTimișoara

Ce părere aveţi despresituaţia minorităţilornaţionale în România?

Fiecare dintre cele 20 de minorităţirecunoscute de Consiliul MinorităţilorNaţionale are o reprezentare parlamentarăcu specificarea că cehii și slovacii auun singur deputat, dat fiind aptul căau o singură organizaţie. Minoritateamaghiară este reprezentată de UDMR,

care este considerat partid politic avândîn vedere aptul că a și participat laguvernare în multe dintre legislaturi.

Ei au un grup parlamentar aparte. Noi,ceilalţi, avem un grup parlamentar alminorităţilor naţionale. Iar acest gruppoate fi un actor important, pot fi aceamasă delta M – care pusă pe balanţăînclină înspre o parte sau alta.

Realitatea minorităţilor naţionaleeste și că multă lume încă nu a învăţat săprivească cu ochi buni minorităţile. Grupulminorităţilor este văzut bine în Parlament,pentru că sunt 18 voturi care contează, însă

sunt și persoane din dierite partide care nusunt înţeleg scopul și importanţa grupuluiminoritar în Parlament. Au existat voci




INTERVIU

care au venit în ultimul timp într-unnumăr mare, să dorească să se declareminoritate naţională și atunci statul esteobligat să construiască lăcașe de cult, sădeschidă școli în limba maternă și așamai departe. Legea trebuie să definească

care sunt minorităţile naţionale. Înprezent, în cadrul textului de lege actual,minorităţi naţionale sunt considerate celedin momentul Unirii din 1918. Acelaa ost, pentru noi, momentul în cares-a realizat statul naţional unitar. Acestelement este menţionat și în proclamaţiade la Alba Iulia, și anume că viitorul statse angajează să aibă grijă de minorităţilenaţionale. Nu se poate spune că fiecaregrup este reprezentativ. Acum legeaașteaptă la rând, când va fi un climatavorabil pentru a fi luată în considerare.

Există vreo șansă ca noilegrupuri etnice, stabiliteaici în urma migraţiei, săfie incluse în acea lege?

Eu nu mă pot pronunţa, însă noine dorim ca legea să specifice clar cinepoate fi declarat ca minoritate naţională.O serie de noţiuni trebuie redefinite,deoarece acum graniţele tării s-au deschisși multe elemente s-au schimbat și trebuiesă vedem ce mai înseamnă în zilelenoastre conceptul de minoritar etnic.

Care credeţi că au fost celemai importante iniţiativeale statului român pentruapărarea drepturilorminorităţilor naţionale?

Sigur că cel mai important elementcare ne deosebește de celelalte ţări esteaptul că avem acest sistem de reprezentarea minorităţilor naţionale în Parlament.În plus, statul finanţează activitateaculturală a minorităţilor naţionale. Pentrucă, dacă nu există susţinere financiară,nu are prea mare relevanţă doar orecunoaștere ormală. Acestea sunt celedouă aspecte principale, recunoaștereapolitică și susţinerea financiară.

Care ar fi cele mai mari problemecu care se confruntă minorităţilenaţionale în România?

Dacă ne reerim la Banat, din cauzanumărului mic de copii și a îmbătrâniriipopulaţiei, abia se strânge un număr

suficient de elevi pentru a se menţineo clasă sau o școală în limba maternă aminorităţii. Atunci sigur că școlile dispar,

și toate acestea duc la slăbirea minorităţiiîn situaţia în care se află înconjurată de opopulaţie majoritară. Problema școlilor esteuna dintre problemele pentru care merităsă avem un reprezentant în Parlament.

Care este situaţia actuală acomunităţii sârbe în Banat?

Actualmente, după ultimulrecensământ am fi în jur de 18.500aţă de 22.500 acum 10 ani. Scădemcu aproximativ 20% la fiecarerecensământ. Sunt dierite cauzecare au determinat această scădere apopulaţiei, iar datorită numărului micde persoane din comunitate, oricescădere a populaţiei se resimte.

Sunt persoane din Serbia caremigrează acum în România,așa numiţii nou-veniţi?

Procesul de imigraţie a comunităţiisârbe nu este de la el de intens precum celal altor comunităţi. Legăturile cu Serbia nusunt așa de strânse încât să existe un curent.Astel, nu putem să spunem că ne putembaza pe cei care vin – numărul noilor veniţinu compensează scăderea numărului celordin comunităţile etnice cu istorie din zonă.

Ne puteţi da câteva exemplede activităţi culturale pe carele organizaţi în cadrul UniuniiSârbilor din România?

În organizaţie avem în medie cam 100de acţiuni culturale pe an. Ne reerim laspectacole muzicale și de teatru, întâlniriculturale. Avem o serie de sesiuni știinţificecare valorifică aspectele istorice ale vieţiiși tradiţiei noastre. oate aceste lucrărise tipăresc în volume. Avem o tipografieproprie și tipărim anual în jur de 15 cărţi.Avem în jur de 15 ormaţii cultural-artistice, printre care amintesc ormaţiaMladost de la Casa Studenţilor, pe care,cu modestie spun, am înfiinţat-o în 1969și are la activ multe premii de la dieriteconcursuri europene destinate ormaţilorartistice ale diasporei. Activitatea Uniuniieste oarte diversă, iar în cadrul activităţilornoastre sunt implicate persoane oartediverse, și de alte etnii, nu doar sârbi.

Care credeţi că este în Banat plusvaloarea adusă decomunitatea sârbă?

Fiecare în domeniul lui a adus,cum se spune în analiza matematică,

acel epsilon pozitiv. Global nu putemtrage linie și să spunem ce anume aadus comunitatea sârbă. Fiecare dintreminorităţi și-a adus o contribuţie mai maresau mai mică și ceea ce avem noi astăzinu ar fi ost posibil dacă unul sau două

elemente ar fi lipsit. Fiecare contribuţietrebuie apreciată și recunoscută.

Cum vedeţi România peste 20 de ani din perspectivadiversităţii etnice?

Dacă am extrapola procesele careau început de acum 20 și ceva de ani...iar extrapolarea o putem ace doarliniar, mă aștept ca lumea să fie maidiversificată. Însă poate fi și exponenţial.Noi încă suntem mai patriarhali, mai

legaţi de amilie, de pământ, însă cum va fi pe viitor este greu de spus.

Timp de 4 ani aţi fost membrual Parlamentului, cum afost experienţa de deputat pentru dumneavoastră?

A ost și cu bune și cu rele. A ostinteresantă pentru că am cunoscut mulţioameni, dar și multe probleme. Însă aost mai puţin plăcută datorită aptuluică, eu venind dintr-o zonă unde legilesunt legi, principiile sunt principii, amrealizat că acolo (în Parlament) este cutotul altel. Am avut și destule iniţiative,însă din păcate, datorită algoritmuluide împărţire a locurilor, nu am ajuns încadrul comisiei pentru învăţământ, acelafiind domeniul în care am activat toată viaţa și unde aș fi ost cel mai priceput. Potspune că nivelul de pregătire a membrilorParlamentului este oarte dierit. Sunt totelul de situaţii. Și acolo legea lui Gaussuncţionează, avem oameni oarte binepregătiţi și unii mai puţini pregătiţi.

Mulţumesc pentru timpulacordat și pentru realizareaacestui interviu.

Pentru alegerile din 2012, dl.Dușan Popov nu a mai candidatpe poziţia de deputat din parteaUniunii Sârbilor ci s-a retras dinlumea unde „legile nu sunt legi” și vareveni 100% la catedră. Am încheiatinterviul, primind invitaţia de a-ldescoperi în elementul său, vorbinddespre misterele fizicii în faţa a

sute de studenţi de la Universitatea„Politehnica” din Timișoara.




INTERVIU

Visul unuistudent

basarabean

Anatoli CodreanuVenit în România acum 8ani, Anatoli Codreanu, untânăr student basarabean,

povestește cum a ajunsîn Timișoara și de ce a

ales să facă medicinaaici și nu la Iași, orașulunde a terminat liceul.

Cum ai ajuns în România?

Am venit în România când amînceput liceul, pe care l-am ăcut laIași. Orașul meu natal, Fălești, estesituat la 30 de km de punctul vamalSculeni. Având în vedere că Iașiulse află la o distanţă destul de mică,am ales ca liceul să-l ac acolo. Unalt motiv a ost acela că oarte mulţiprieteni de-ai mei, mai mari cu un an,erau deja la Iași. Astel, mi-a ost maiușor, avandu-mi prietenii aproape.

Ai spus că faci facultateala Timișoara. De ce aiales Timișoara?

În primul rând am vrut să maicunosc România. Iașiul mi-a plăcutoarte mult. Este un oraș rumosîn care am cunoscut oameni noi,mi-am ăcut prieteni, dar am vrutsă descopăr și partea vestică a ţării.Am auzit vorbindu-se oarte rumosdespre imișoara, că este un centrucultural deosebit și că găzduiește multecomunităţi de străini, iar oameniisunt mai toleranţi, mai educaţi, maiîngăduitori. De asemenea, aveamprieteni care veniseră aici înainteamea și mi-au povestit câte puţin

despre acest minunat oraș și deaceea am ales să ac acultatea aici.

Un alt motiv ar fi acela că noi avem

locuri special repartizate de MinisterulEducaţiei iar la Iași nu erau decât 5locuri. Fiind mai aproape de casă,concurenţa era mai mare iar șansele dea intra la buget erau, implicit, mai mici.De aceea am ales să vin la imișoara,deși sunt la mai bine de 1000 de kmdistanţă de casă. Pe alţii poate că i-asperiat asta însă mie mi-a dat curajși orţă pentru a-mi atinge scopul.

De ce ai ales să participi la proiectul „Migrant în Româniainterculturală”, proiect carevizează interculturalismulîn ţara noastră?

Suntem aproximativ 400 debasarabeni în imișoara și dorescsă-mi ajut comunitatea. Deseori neconruntăm cu multe probleme pecare studenţii români, de exemplu, nule au. Una dintre ele ar fi permisul deședere ori cetăţenia și, implicându-măîn proiecte de acest gen, care vizeazăinterculturalismul, îmi pot ajutasemenii și, de asemenea, pot dobândimai multe cunoștinţe despre dieritepopoare, civilizaţii. Îmi place și istoriaoarte mult, iar implicarea mea îngenul acesta de proiecte mă ajută să-mi lărgesc orizontul inormaţional.

Noi, basarabenii, suntem practic

niște străini, nu numai în România, ciși în Uniunea Europeană. Cu aceleașiprobleme se conruntă și comunităţile

arabe sau cele chinezești și de aceeadoresc să caut soluţionarea acestorprobleme și să le pot fi de olospersoanelor din jurul meu. Vreausă-mi ajut comunitatea și semenii.

Faci parte din Organizaţiastudenţilor basarabeni dinRomânia. Ce faci în aceastăorganizaţie? Cum te implici?

În momentul de aţă sunt managerde resurse umane și am desășurato campanie de recrutare. În fiecarean, în imișoara vin studenţi noi șiaceastă organizaţie încearcă să-i ajute,să-i îndrume și să le oere sprijin înrezolvarea anumitor probleme pe carele întâmpină.De asemenea, cu sprijinulorganizaţiei, studenţii basarabenisunt ajutaţi să se integreze în mediulromânesc, sunt implicaţi în diverseproiecte culturale, europene. Încercămsă-i determinăm să ia parte la dieriteactivităţi, să relaţioneze cu alţi studenţi,reușind astel să se integreze și să seacă utili în societatea în care trăiesc.

Cu ce probleme se întâlnesctinerii basarabeni cândvin în România?

Când vii într-un oraș străin este

puţin complicat să te adaptezi. Nucunoști pe nimeni, ești departe decasă, de ai tăi, de prieteni, și asta te




Interviu realizat deClara Ion

împiedică să te simţi în largul tău. Deexemplu, când am venit în imișoaranu știam nici măcar unde era căminulîn care usesem repartizat, am avutprobleme cu înscrierea la acultate, nuștiam cui trebuie să mă adresez, cui potcere ajutor pentru rezolvarea acestorprobleme. Cu siguranţă au ost și alţiiîn această situaţie. Din acest motiv,Organizaţia studenţilor basarabeni dinRomânia încercă să ne oere sprijin,

să ne ghideze, să ne ajute să găsimo rezolvare cât mai rapidă pentruproblemele pe care le întâmpinăm.

Ce înseamnă pentru tine săfii migrant în România?

Sincer să fiu, termenul de migranteu nu-l percep că atare, pentru căla noi este aceeași cultură (cu micidierenţe), vorbim aceeași limbă șipractic nu simt o discrepanţă întreromâni și basarabeni. Din punctulmeu de vedere suntem egali.

Te-ai simţit vreodatămarginalizat sau discriminatdin anumite puncte de vedere?

Nu, nu am întâmpinat până acumastel de probleme. Din contră, îmiamintesc că în liceu diriginta mea m-aajutat oarte mult, mi-a ost ca o a douamamă. Orice problemă întâmpinam,dânsa îmi venea în ajutor și mă scoteadin tot elul de belele. De altel, credcă dumneaei m-a direcţionat cătremedicină și cu această ocazie aș dorisă-i mulţumesc oarte mult. Dacă bineîmi aduc aminte, când am intrat înclasa a IX-a, a observat că îmi plăceabiologia și a încercat să mă direcţionezespre această latură: am participat laolimpiade și la dierite concursuri debiologie. Era oarte mândră de mineși eu la rândul meu eram bucuroscă am întâlnit-o și că am reușit săo mulţumesc prin reușitele mele.

Ai vreun mesaj pentru tineriicare nu sunt din Româniași doresc să se integrezeîn societatea noastră?

Da, aș dori să-i sătuiesc să fietoleranţi, înţelegători și să încercesă scape de stereotipuri, pentrucă toţi suntem oameni și trebuiesă ne respectăm reciproc.

Prin urmare, după cum ne spuneși Anatoli, trebuie să încercăm să fimmai buni, mai toleranţi cu persoaneledin jurul nostru și să încercăm să leajutăm, dacă au nevoie. Nimeni nus-ar simţi bine dacă ar fi marginalizat,batjocorit sau discriminat, așa căhaideţi să încercăm să facem o

schimbare, care să vină în primulrând de la noi, să fim mai deschișiunul faţă de celălalt și mai sensibili.




PROIECT

Maria ŢoiaCercetător

Institutul Român deEducaţie a Adulţilor

Femeile migrante reprezintă unuldintre cele mai dezavantajate grupuridin Uniunea Europeană în ceea ceprivește participarea pe piaţa muncii șiincluziunea socială. În ciuda diversităţiiacestui grup, genul și originea suntdoi dintre actorii care influenţeazănegativ vieţile acestora. Ca urmare,emeile migrante prezintă rate înaltede șomaj, sunt printre cele mai slabplătite grupuri de muncitori din UEși sunt deseori „împinse” către locuride muncă din sectoarele neregulateale industriei. Aceste apte conducla violarea sistematică a drepturiloracestora, la pierderea unui talent valoros, precum și la un risc ridicat desărăcie în mijlocul crizei economice.

Institutul Român de Educaţie aAdulţilor este partener în proiectulForward – Portofoliu de competenţeși instrumente pedagogice pentruidentificarea, recunoașterea, validareași îmbunătăţirea competenţelor obţinutede către femeile migrante în contextede învăţare formală, non-formalăși informală, finanţat în perioada2011-2013 prin programul LielongLearning al Comisiei Europene,acţiunea Grundtvig. Proiectul estecoordonat de către Surt-Women’sFoundation din Barcelona, Spania șiimplementat împreună cu alţi parteneridin Austria, Italia, Lituania și Finlanda.

Scopul principal al proiectuluieste de a proiecta și implementa unportooliu inovator bazat pe competenţeși instrumente pedagogice menite să

recunoască, valideze și îmbunătăţeascăcompetenţele emeilor migrante, camodalitate de a îmbunătăţi incluziunea

Recunoașterea,

validarea șiîmbunătăţireacompetenţelor

femeilor migrantelor socială. Proiectul FORWARDdezvoltă un potenţial mecanismputernic pentru depășirea acestorprobleme, promovând în același timpparticiparea emeilor migrante laeducaţia adulţilor și concentrându-se pe două instrumente cheie:metodologiile bazate pe competenţe șicadrele de validare a competenţelor.

Modelele bazate pe competenţe suntextrem de valoroase pentru abilitareaemeilor migrante. O abordare carese bazează pe competenţe permiterecunoașterea abilităţilor discreditatedin punct de vedere social și obţinuteîn contexte de învăţare inormală șinon-ormală, cum sunt cele legate desarcinile specifice emeilor (îngrijireacuiva, treburi casnice), precumși transerul lor către contexte demuncă și dezvoltare continuă.

FORWARD se bazează și pe unalt mecanism cheie al angajabilităţiiși incluziunii sociale în cazul emeilormigrante: sisteme de validare a învăţăriidesășurate în contexte ormale,inormale și non-ormale. Cu toateacestea, în toate ţările partenere,procedurile oficiale de validare acalificărilor ormale obţinute înaara ţării gazdă sunt ambigue și/sauineficiente, astel ducând la discriminareși la o pierdere importantă de capitaluman. Pe de altă parte însă, proceduriledeja existente pentru validareacompetenţelor nu sunt nici disponibile,nici eficiente pentru migranţi.

Ca etapă preliminară în elaborarea

portooliului de competenţe, ceișase parteneri din cadrul proiectuluiau realizat o cercetare calitativă

în toate cele șase ţări partenereîn proiect. Obiectivul cercetăriia ost de a aduna date despre: Experienţele de inserţie pe piaţamunci în ţările gazdă ale emeilormigrante, nevoile lor, cererile, resurseledisponibile și constrângerile Accesul emeilor migrantela experienţe de învăţarepe tot parcursul vieţii Factori personali și structuralicare pot influenţa angajabilitatea șiincluziunea socială a emeilor migrante Identificarea competenţelorcare pot influenţa angajabilitateași incluziunea socială a emeilormigrante în ţările gazdă, inclusivcompetenţe de bază și tehnice Capitalul de competenţe alemeilor migrante în ceea ce priveșteîmbunătăţirea incluziunii socialeși a șanselor de angajare, dezvoltatprin procesul de migrare Experienţele și dificultăţileemeilor migrante în ceea ce priveșterecunoașterea și validarea învăţăriiormale, inormale și non-ormale.

În total, 90 de interviuri au ostrealizate cu o emei migrante de vârstăactivă. În Italia, 16 de interviuri auost realizate, în Spania - 14, iar înfiecare din celelalte ţări (România,Lituania, Finlanda și Austria), 15emei și-au împărtășit experienţele.

Femeile migrante intervievateîn cele șase ţări europene au venitdin regiuni oarte dierite ale lumii.Interviurile au ost realizate cu emei

care provin din Arica, OrientulMijlociu, America de Sud și de Nord,Caucaz, Asia Centrală, Asia de Sud-




Est și dierite ţări din Europa. Duratade ședere în ţările gazdă a variat de lacâteva luni până la 35 de ani, în timpce vârsta medie a respondentelor aost de 37,5 ani. Majoritatea emeilorintervievate posedau cetăţeniaţării de origine și doar câtevadeţineau cetăţenia ţării gazdă.

Interviurile realizate au arătataptul că procesul de migraţie permitedezvoltarea competenţelor dobânditeîn contexte inormale și non ormale.Proesioniștii implicaţi în programe desprijin au confirmat aptul că emeilemigrante au multe competenţe care suntdeosebit de valoroase pe piaţa muncii.

În acest sens, s-a convenit că acestecompetenţe, în prezent asociate inserţieiproesionale, sunt adaptabilitatea,flexibilitatea, spiritul antreprenorial,iniţiativa și capacitatea organizaţională.Numeroase emei migrante dobândescdeja aceste competenţe. Cu toateacestea, este cunoscut de asemeneaaptul că o cunoaștere instrumentalăsau competenţele tehnice sunt esenţialepentru competitivitatea pe piaţa muncii.Iar în această ultimă competiţie,pentru moment, emeile migrante

prezintă toate șansele de a pierde.Cercetarea a demonstrat în mod

explicit că este necesară reconsiderarea

conceptului de integrare. În primulrând, este importantă creștereaposibilităţilor de angajare pentruemeile migrante. Cu toate acestea, maimulţi actori care influenţează șanselede angajare ale emeilor migrante artrebui să fie luaţi în considerare, avândîn vedere necesitatea de a utiliza deasemenea abordările individuale.În paralel, aplicarea metodologiilorbazate pe competenţe și implicareaemeilor migrante în evaluareapropriilor competenţe în toateserele vieţii, poate fi un instrumentoarte puternic și util. Este, deasemenea, importantă îmbunătăţireacompetenţelor de management alschimbării, astel încât emeile migrantesă acă aţă evenimentelor criticedin viaţă, construirea de noi reţele,gestionarea identităţilor biculturalesau colectarea de inormaţii noi.

Pe baza rezultatelor cercetăriiau ost elaborate instrumentelepedagogice, Manualul pentruproesioniștii din domeniu și o Cutiecu instrumente. Aceste două materialeau rolul de a-i ajuta pe specialiști săsprijine emeile migrante în procesul

de (auto)recunoaștere, validare șidezvoltare a propriilor competenţe.

Atât Manulul cât și Cutia cu

instrumente vor fi testate în cadrulunui curs pilot organizat în fiecare dincele 6 ţări partenere, având ca ţintăimplicarea, la nivelul parteneriatului,a 150-180 de emei migrante în întregprocesul de testare. Aceste experienţepilot vor evalua aplicabilitateamodelului Forward, a portooliuluide competenţe, a mecanismelor de validare sau activităţilor de învăţare.Finalitatea cursului pilot va constaîn realizarea unui portooliu bazatpe competenţe reale, identificatede către emeile migrante.

Pe această cale, Institutul Românde Educaţie a Adulţilor adreseazăcititoarelor acestei reviste invitaţiade a participa la acest curs pilot,care va reprezenta o oportunitate dea împărtăși experienţele proprii demigraţie, autoevaluarea capitaluluide competenţe și nu în ultimul rând,realizarea unui portooliu ce poateservi în viitor - pentru acultate, uncurs de ormare sau loc de muncă - cadovadă principală a competenţelorreale dobândite în contexte de învăţareormale, non-ormale și inormale.

Mai multe inormaţii puteţi

obţine pe site-ul proiectuluihttp://forwardproject.eu/ sau la adresade e-mail [email protected].




ANALIZĂ

„Toate fiinţele umanese nasc libere și egale în

demnitate și în drepturi.Ele sunt înzestrate cu

raţiune și conștiintă șitrebuie sa se comporteunele faţă de altele în

spiritul fraternităţii.”Art.1, Declaraţia

Universală aDrepturilor Omului

Anul acesta se împlinesc 65 deani de când Adunarea Generală aNaţiunilor Unite a adoptat DeclaraţiaUniversală a Drepturilor Omului,urmată de o serie de Convenţiisemnate de statele membre. Cutoate acestea, evenimentele dinlumea întreagă reflectă o continuăîncălcare a drepturilor omului.

Drepturile omului sunt un set destandarde pe care trebuie să le avem,prin simplul apt că ne naștem oameni.Astel, aptul că locuim sau nu în ţaraîn care ne-am născut nu ar trebui săaibă nicio importanţă din acest punctde vedere. Cu toate acestea, migranţiisunt adesea discriminaţi, atât la nivelindividual, cât și instituţional, atât înmod direct, cât și indirect, uneori chiar

ără ca persoana care ace discriminareasă fie conștientă de acest lucru saudimpotrivă, chiar să considere că o ace

în numele unui principiu superior. Deaceea, este important ca societatea civilăsă monitorizeze activitatea instituţiilorpentru a se asigura că acestea transpun

Convenţiile internaţionale în legislaţienaţională și respectă această legislaţie.La nivel european, un rol deosebit

de important în acest domeniul în areConsiliul Europei care, pe lângă CurteaEuropeană a Drepturilor Omului dela Strasbourg, care ar trebui să fieultimul resort în rezolvarea situaţiilorde încălcare a drepturilor omului,desășoară o serie de activităţi deeducaţie pentru drepturile omului.La nivel naţional, instituţiile statuluiși organizaţiile neguvernamentale artrebui să se preocupe mai îndeaproapede accesul tuturor membrilor societăţiila educaţia pentru drepturile omului.

Există o serie de organizaţiicare acţionează la nivel local saunaţional pentru promovarea șiapărarea drepturilor omului și aicăror membri ajung să fie etichetaţica trădători sau ca o ameninţarepentru identitatea naţională șipentru securitatea ţărilor lor, să fieexpuși intimidărilor și abuzurilor.

În decembrie 2012, Nils Muižnieks,Comisarul pentru Drepturile Omuluial Consiliului Europei, a ăcut apel laîncetarea deăimărilor, ameninţărilor,atacurilor, sancţiunilor administrativeși hărţuirilor la care sunt tot mairecvent supuși cei care militează înEuropa pentru respectarea drepturilorundamentale ale migranţilor.Comisarul menţionează situaţiiîngrijorătoare în Grecia, Franţa sauBelgia, unde discursurile din ce înce mai xenoobe și anti-migranţiau un impact negativ asupra celorcare acţionează ca apărători ai

drepturilor omului, care protejează șipromovează drepturile migranţilor.

Este oarte important ca oamenii

Drepturiledrepturilesunt

să își cunoască drepturile. Publicullarg și instituţiile trebuie să înţeleagăaspectele legate de drepturile omului încontextul migraţiei și să conștientizeze

cât de vulnerabili sunt migranţii șicât este de necesar să oere o maibună protecţie a drepturilor omuluipentru aceștia. Mass-media poate jucaun rol important în acest proces.

În numerele anterioare am ăcutapel la jurnaliști să nu mai transmităstereotipuri prin modul în care prezintăsubiectele sau prin cuvintele pe care leolosesc și să respecte codul deontologicunde se precizează ca naţionalitatea sauetnia unei persoane nu se menţioneazădacă nu are legătură directă cu subiectularticolului. Ne-am bucurat să vedemdeschiderea cu care unii jurnaliști auadoptat aceste sugestii și contăm încontinuare pe deschiderea lor și aportulla o mai bună înţelegere și respectarea drepturilor omului pentru migranţi,la o mai bună integrare a acestora,indierent de culoarea pielii, ţara dincare provin, religia, sexul, vârsta etc.

Mai mult decât atât, educaţiapentru drepturile omului ar trebui săocupe un rol mai important în sistemuleducativ, la toate vârstele. În prezent, înRomânia, elemente privind drepturileomului și drepturile copilului suntincluse în curricula la disciplineledin domeniul educaţiei civice și înunele discipline opţionale. Cu toateacestea, mai multe cercetări au arătatcă elevii au un nivel nesatisăcător decunoștinţe în acest domeniu. Aceastălacună este într-o oarecare măsurăacoperită de activităţi ale dieritelororganizaţii neguvernamentale,care însă nu reușesc să atingă ungrup oarte mare de oameni.

Preocuparea pentru acest domeniu

este reflectată și de aptul că, în 2010,cele 47 de state membre ale ConsiliuluiEuropei au semnat Carta Europeană

Oana Neștian SanduInstitutul Intercultural

Timișoara




migranţiloromului

civice și educaţiei pentru drepturileomului, fiind un catalizator spre acţiuneîn statele membre și o modalitate dediseminare a bunelor practici și ridicarea standardelor în Europa și în aara ei.

Respectul pentru drepturile omuluiînseamnă și evitarea impunerii culturiinoastre asupra celorlalţi. În acest senseste important să nu credem că noisuntem cei mai buni sau cultura noastrăeste cea mai valoroasă, să renunţăm laideea că ar putea exista vreo ierarhieîntre culturi sau că membrii anumitorculturi ar fi genetic programaţi să fiemai mult sau mai puţin capabili. Cândprivim lumea prin lentilele drepturilor

omului înţelegem că nimic nu estealb și negru și că nevoile noastre nusunt superioare nevoilor celorlalţi, cădrepturile mele se opresc acolo undeajung să încalce drepturile tale, iardrepturile tale se opresc acolo undeajung să încalce drepturile mele.

Faptul că avem drepturi nuînseamnă că putem ace orice, ciînseamnă ca avem și responsabilităţi șimai ales, că statele au responsabilităţiaţă de cetăţeni și aţă de persoanelecare rezidă între graniţele lor.Legile trebuie stabilite în acord cuprincipiile drepturilor omului, iarconsecinţele încălcării legilor trebuiesă fie clare, ără a fi arbitrare și ărăa submina demnitatea umană.

Cu ocazia Zilei Internaţionale aDrepturilor Omului, Secretarul Generalal ONU, Ban Ki-moon afirma că nicioţară nu a reușit să asigure participareapublică deplină a tuturor locuitorilorsăi, incluzând aici dreptul de a fi alesîntr-o uncţie publică și de avea accesegal la servicii publice. Nu este suficientsă producem noi legi și să le eliminămpe cele injuste. Adesea, discriminareapersistă în practică și creează bariereși mentalităţi dificil de înlăturat.

Filmul A Path to Dignity: Te Powero Human Rights Education prezintă,pe durata a 28 de minute, trei poveșticare ilustrează impactul educaţieipentru drepturile omului. Filmul estedisponibil în arabă, chineză, engleză,ranceză, japoneză, rusă și spaniolă laadresa: path-to-dignity.org. Filmul aost produs de Human Rights Education

Associates, Soka Gakkai International(SGI) și Oficiul Înaltului ComisarONU pentru Drepturile Omului.

privind Educaţia pentru DrepturileOmului și Educaţia pentru CetăţenieDemocratică. Această Cartă este oreerinţă importantă pentru toateentităţile active în domeniul educaţiei

Odată cu dezvoltarea tehnologiei a apărut o nouă provocare, legatăde echilibrul între dreptul la libera exprimare (și ușurinţa cu careoricine poate posta conţinuturi mai mult sau mai puţin „politicallycorrect”) și respectarea demnităţii umane, a grupurilor sociale șiculturale. În acest sens, Departamentul de tineret al ConsiliuluiEuropei lansează campania No Hate Speech, împotriva discursurilor

online instigatoare la ură. Tineri din toată Europa sunt invitaţi săse alăture acestei campanii. Mai multe detalii pe www.coe.int.




PROIECT

Vecinul meu și-a trimis fiica la Londra pentru a-și perfecţiona engleza, dars-a întors acasă vorbind

fluent limba italiană.(Michel Le Franc -

Departamentul de relaţiiinternaţionale și cooperare

din cadrul MinisteruluiEducaţiei, Franţa)

Proiectul Language Rich Europe(LRE) este implementat de cătreBritish Council și este cofinanţat deComisia Europeană prin programulLielong Learning. Proiectul a pus înmișcare lumea academică, centrele decercetare, specialiștii independenţi,institutele culturale și ONG-urile deprofil, creând o reţea de peste 30 departeneri și experţi din Europa.

Scopul undamental al proiectuluieste de a promova schimbul de bunepractici, politici în privinţa învăţăriiși predării limbilor și încurajareacetăţenilor Europei să înveţe și săîndrăgească cât mai multe limbi înorice etapă a vieţii lor. Proiectul creeazăo reţea de cercetare și colaborare cupeste 1200 de persoane implicate înluarea deciziilor la nivel de politiciși peste 24 de practicieni care aurolul de a îmbunătăţi și dezvoltapoliticile ce vizează multilingvismul.LRE are două componente majore:cercetare-analiză și consultare.

Cercetarea din cadrul LRE a vizat analiza politicilor și practicilorlingvistice pe un eșantion de 18ţări implicate în proiect, 15 ţări dinUniunea Europeană, printre careși România și trei ţări non-UE,Ucraina, Bosnia și Herţegovina siElveţia. Design-ul de cercetare estepe cât de simplu, pe atât de ingenios, variabilele precum: limba naţională,limbile străine, limbile regionale / ale

minorităţilor, limbile imigranţilorau ost analizate pentru următoareledomenii: documente și baze de date

oficiale; învăţământ preșcolar și primar,învăţământ secundar, învăţământproesional și tehnic; învăţământuniversitar; mass-media; servicii șispaţiu public, mediul de aaceri.

În cadrul LRE au ost organizate oserie de conerinţe cu rol consultativ.Una dintre conerinţele care a avutca scop prezentarea concluziilorcercetării și prezentarea propunerilorde promovare a multilingvismului din

partea ţărilor implicate în proiect aavut loc la începutul lunii decembrie2012, la Londra. Am avut ocaziasă particip la această conerinţăalături de Călin Rus, reprezentantulInstitutului Intercultural imișoara.

Conerinţa a ost structuratăpe panel-uri, punând în discuţieurmătoarele tematici: politicilemultilingviste europene și naţionale;multilingvismul și societatea;multilingvismul și individul;multilingvismul și educaţia; limbaengleză – o nouă lingua ranca. Mi-auatras atenţia câteva dintre rezultatelegenerale ale cercetării: un aspectîmbucurător și așteptat, de altel, este că

doar patru ţări (Bosnia și Herţegovina,Danemarca, Grecia, Olanda) dintotalul celor implicate în cercetare nuau instrumente statistice de colectarea datelor în privinţa limbilor. Spaniaeste cotată ca fiind ţara care este ceamai bine echipată la capitolul politiciși legislaţie lingvistică. Bulgaria are șiea un cadru legislativ bine dezvoltat.Limbile regionale / ale minorităţilorse găsesc într-un număr mare în

învăţământul ţărilor din Europa de Est,mai degrabă decât în ţările Europei deVest. Bosnia și Herţegovina și Româniase află printre primele locuri în privinţaprezenţei limbilor minorităţilor înînvăţământ. În România se studiază în15 limbi ale minorităţilor. Limbile celemai des utilizate în companiile ţărilorexaminate sunt: engleza, ranceza,germana, rusa, italiana și spaniola.Foarte puţine companii încurajeazămobilitatea personalului pentruîmbunătăţirea cunoștinţelor de limbistrăine. Companiile uncţionează,desigur, pe baza unor principii ceţin oarte mult de profit și nu dedezvoltarea personală a angajaţilor.

Plurilingvismul




Câteva concluzii care meritămenţionate despre discuţia privindpoliticile europene în domeniulmultilingvismului, sunt următoarele:deși politica multilingvistă europeanăse dezvoltă de peste 20 de ani, ocarenţă importantă este lipsa uneicontinuităţi între politicile propuse șiimplementate de structurile europene.În ceea ce privește imigranţii, s-aadus în discuţie aptul că politicaprivind integrarea este separată decea privind multilingvismul și că artrebui să existe o viziune coerentăasupra procesului integrării care săincludă și politica multilingivistă.

Au existat voci care au considerat căexistă un trend general al ţărilor UE dea se orienta către prezervarea securităţiila graniţele acestora și pun accentmai puţin pe integrarea noilor veniţi.Organizarea unor cursuri de limbăgratuite pentru imigranţi a devenitcostisitoare în condiţiile economiceactuale. În privinţa educaţiei, s-auevidenţiat câteva propuneri pentruîmbunătăţirea învăţării și predăriilimbilor precum: proesorii din sistemulprimar trebuie să cunoască o limbăstrăină, ormarea unor clase mixte(avansaţi și intermediari), ormarea îngrădiniţe a unor grupe mixte cu copii

vorbitori de limbi dierite, o abordaretransversală și coerentă asupra învăţăriilimbilor. În procesul de învăţare a limbii

trebuie să se pună accent pe realităţiledin viaţa studenţilor, utilizarea unorsimboluri culturale pentru promovareamultilingvismului, schimbarea

percepţiei că o limbă se învaţă greu,utilizarea metodelor digitale deînvăţare a limbilor, implementareaunui sistem legislativ flexibil. Învăţareaunei limbi trebuie considerată afi o alegere și nu o obligaţie.

Liga Apărării Drepturilor Omuluia propus câteva acţiuni pentrupromovarea multilingvismului lanivelul orașului Cluj-Napoca:

l Organizarea unor dezbateri,inormări publice, conerinţe pentrupromovarea și diseminarea rezultatelorLRE (Language Rich Europe) lacare să aibă acces și publicul larg.l Organizarea unei campaniide conștientizare și acceptare aimportanţei multilingvismului decătre uncţionarii publici. Funcţionariipublici, din neericire, nu suntpregătiţi să inormeze în mod corectși coerent persoanele nevorbitoare delimba română. LADO a înregistratcâteva cazuri de acest gen.l Implementarea unor cursuri specialecare să prevadă îmbunătăţirea limbiiengleze și dezvoltarea competenţeide comunicare interculturală pentruuncţionarii din administraţie publică(transport, bănci, primării).l Promovarea multilingvismuluiîn școli. Proiectul Caravanainterculturalismului șimultilingvismului se va desășuraîn școli. La orele de educaţie civică,mediatorii interculturali și voluntariiLADO Cluj le vor povesti copiilordetalii importante despre grupurilede imigranţi de la Cluj și despre

limbile vorbite de către aceștia.l Promovarea limbilorgrupurilor de imigranţi

- Formarea de grupe de grădiniţă înlimba arabă pentru copiii arabi.

- Dezvoltarea unui program decursuri în limbile comunităţilor

de migranţi pentru tineriiromâni: arabă, chineză, turcă,rusă, șamd., în colaborare cuFacultatea de litere, centreleculturale și ambasadele.

l Dezvoltarea de relaţii cu ambasadeleprincipalelor comunităţi de imigranţil Promovarea multilingvismuluiprin maniestări culturale (FestivalulMIDO- Migraţia și Drepturile Omului;proiecte muzicale, teatru și film)l Dezvoltarea programelor de limbaromână pentru grupurile de imigranţi.

Experienţa LRE a ost intensă,pentru că au ost concentrate oartemulte teme în doar două zile deconerinţă. Rezultatul final al cercetăriiprezentate în cadrul conerinţei esteun raport care cuprinde inormaţiidetaliate despre toate ţările implicateîn proiect. Prin proiect a ost creatăși o platormă online (http://www.language-rich.eu) pe care se pot înscriespecialiști și persoanele interesate.

Concluzia mea în urma participăriila acest eveniment este că lumea econștientă de importanţa limbilor, iarplurilingvismul ar trebui să rămână unproces de autocunoaștere și răspunderede sine și nu unul impus prin legirigide. Plurilingvismul trebuie sărămână o alegere și nu o obligaţie. Însăacest apt nu este antagonist implicăriisocietăţii civile în promovarea șiimplementarea de programe și proiectepentru cunoașterea și înţelegereaculturilor, limbilor din jurul nostru.Este important să existe o gamă largăde programe, proiecte, activităţi la

dispoziţia individului, acesta va alegece program să urmeze, ce limbă săînveţe, ce culturi să îndrăgească.

Daniela CervinschiLADO Cluj

alegereobligație? sau




OPINII

Diana Iscolnii

Cu câteva zile în urmă discutam cuo prietenă despre cum a ost experienţa venirii ei la studii în România, eafiind bobocică, apt ce mi-a răscolito serie de amintiri, din momentulcând am aflat că am ost admisă laFacultatea de Medicină și Farmaciedin Oradea, până în momentul cândam ajuns propriu-zis în acest orașminunat, plină de nesiguranţă și înacelași timp cu multe speranţe.

Nu prea îmi place să recunosc asta,dar pot să zic că sunt o persoană oartenehotărâtă când vine vorba despre niștelucruri mai serioase și totuși am avutun gând oarte erm pe tot parcursulcelor 3 ani de liceu și anume că vreausă-mi continui studiile în România. Dece? Întrebare cu care sigur nu m-amconruntat doar eu, asta fiind de aptprima întrebare pe care mi-au adresat-ocolegii mei de acultate. Răspunsul esimplu: în scopul unor studii alese,în realizarea unei cariere de succes șirespectiv graţie unei disponibilităţimai largi pe piaţa muncii atât înRomânia, cât și în tot spaţiul UE.

Din ericire am o mare capacitate deadaptare și m-am integrat relativ repede.O adevărată provocare a ost obișnuireacu independenţa, care pentru mine aost mai mult o responsabilitate decâto libertate. Chiar de la început m-ambucurat de o atitudine prietenoasă

atât din partea colegilor, cât și dincea a proesorilor. Nu am ost și nusunt tratată ca o străină, mă simt ca

acasă, astel nu îmi atribui nici încea mai mică măsură noţiunea destudent în străinătate. Pentru unii, laînceput, eram ca un extraterestru, căcirămâneau oarte uimiţi când auzeaucă sunt tocmai din Republica Moldovași îmi puneau tot elul de întrebări,cea mai recventă fiind: ,,Ce limbă vorbiţi voi în Moldova?”. În ochiialtora sunt în continuare o curajoasă,pentru ei ac parte din categoriaoamenilor suficient de ambiţioșipentru a-și sacrifica aproape tot și asta departe de amilie și prieteni.

Am ost plăcut impresionatăchiar din primele zile, când amînceput să cunosc orașul, de acel sufluoccidental, de multitudinea de clădiriArt Nouveau ce atrag instantaneuprivirea, de monumentele istorice,străzile umbrite de copaci (fiind unoraș oarte verde), turnurile, muzeeleși renumita cetate din Oradea. Baroculomniprezent în centru, culorile oartecalde ale clădirilor, toate acesteaîmbinate mi-au produs o senzaţiedeosebit de plăcută și am realizatcă urmează să-mi ac studiile într-un oraș special și oarte rumos.

Am rămas surprinsă să aflu căsunt mulţi basarabeni în Oradea șinu mă reer doar la elevi și studenţi,eu fiind convinsă că aflându-se la odistanţă mai mare, această localitate a

ost ocolită comparativ cu alte orașe.Mai mult de atât, în cadrul Asociaţieide studenţi și elevi basarabeni din

Oradea am cunoscut o serie depersoane minunate cu care, în specialla început, mă simţeam mai în largulmeu. Am ost ajutată (și nu numai eu)de fiecare dată când am avut nevoie,am realizat multe proiecte împreună,excursii și indubitabil o să mai urmeze.

Acestea fiind zise, pot afirma că nuregret deloc aptul că am ales sa îmiac studiile aici, dimpotrivă, considercă intuiţia a ost de partea mea șiaceastă alegere e una cât se poate decorectă. A trecut mai bine de un an decând sunt aici și încă mai simt fiori înstomac când mă gândesc la emoţiilece m-au încercat în primele zile.

Dacă ai parcurs lectura până aici,

înseamnă că am reușit să scriu unarticol cât de cât interesant și care măcarun pic ţi-a atras atenţia. Mulţumesc!

Originară din Basarabia,studentă la Oradea




Omul este cea mai de preţ creaţiea lui Dumnezeu, parte a naturii șirumuseţea naturii. În limba igbo omuleste „mma ndu” – rumuseţea vieţii,imaginea perectă a lui Dumnezeu,fiinţa supremă. Oamenii se nasc egalisub toate aspectele. Cu toate acestea,de-a lungul erelor, de la o generaţie laalta, de la răsăritul și până la apusulsoarelui, inegalitatea s-a impus ca unadintre cele mai mari probleme aleumanităţii. Deși nu suntem poate egaliîn ceea ce privește posesiile materiale,

înălţimea, vârsta, puterea, inteligenta,determinarea egalităţii pe baza unorasemenea principii este greșită șianormală. Oamenii trebuie să fie egaliîn aţa lui Dumnezeu și a legii, acestafiind un principiu undamental.

Așa cum mintea noastră îșiamintește istoria, sufletele noastre simtbrutalităţile și tratamentele inumanemaniestate în trecut datorită acestuiconcept de „inegalitate”. Din păcatenu au existat legi eficiente și adecvatecare să fie puse în practică pentrua proteja demnitatea umană, de a-iproteja pe cei slabi de cei puternici, pecei săraci de cei bogaţi, pe cei tineri,

Christian UdearoMediator intercultural

Suntem egali? orbi, surzi sau cu alte dizabilităţi. Înconsecinţă, inegalitatea a constituit unimpediment serios pentru existenţaumană în trecut, influenţând destine,potenţialuri și oportunităţi și fiindun actor determinant în alocarea delocuri de muncă și distribuţia bogăţiei.

Inegalitatea, după cum se știe,presupune mai mult de un obiect/subiect. E ca și cum ne-am uita la unscenariu în care unii sunt mai buni,mai mari, mai puternici, acceptaţi șipreeraţi decât alţii. Sunt comparaţii

simple de genul eminin-masculin,stăpân-sclav, alb-negru, lumea întâi-lumea a doua-lumea a treia. oateaceste inegalităţi au existat în trecut,însă întrebarea este, cine a stabilitaceste graniţe? Cine a tras linia? Cinea determinat segregarea și pe ce baze?

Cred că este absolut corectsă acordăm credit civilizaţiei, înlumina celor menţionate mai sus șisă apreciem eorturile umane de adezvolta o civilizaţie în care să existeloc pentru toată lumea. Și nu este vorbadoar despre dezvoltarea știinţifică șiindustrială, ci de respectul pentrudemnitatea umană, pentru dezvoltarea

personalităţii umane, pentru libertateaumană și drepturile undamentale,care promovează înţelegerea, toleranţași relaţiile deschise între naţiuni.Într-o societate a egalităţii, culturilese redefinesc, tradiţiile și religia sedezvoltă iar viaţa are valoare. Chiardacă această societate în care fiecarecontează pare ideală, merită săîncercăm să ajungem acolo, deoarecebeneficiile ei sunt nenumărate.

Ar trebui să fim ericiţi, cred, căera tratamentului injust a trecut și căinegalitatea, cu alte cuvinte, ar trebuisă fie un concept învechit, care nu armai trebui tolerat în societatea noastră.Haideţi să ne recâștigăm valorileumane pe aţa pământului și unii în aţacelorlalţi. Să ne dăm mâinile pentru acrea o societate a egalităţii în care existădragoste pentru toată lumea și în carefiecare este considerat Om și Fiinţăsupremă, demn de dragoste și respect,să fie tratat în primul rând ca om, șiapoi pe baza altor acţiuni. Să creămo societate care cunoaște adevăratulsens al umanităţii, în care egalitateaumană și dragostea se maniestă întreoameni, o societate care să scoată cee mai bun din noi și care să ne oeremotive să zâmbim și să iubim, pe caresă fim mândri să o lăsăm generaţiilorcare vor urma. Cred că putem săînţelegem lumea și locul nostru subsoare mai bine dacă înţelegem aptulcă Dumnezeu i-a creat pe oameniegali. Și nu ar trebui să permitem catradiţiile să ne împiedice, culoareasă ne limiteze și religiile să producăneînţelegeri. Doar astel lumea va fi

un loc mai bun, viaţa va fi mai dulce șioamenii vor rămâne rumuseţea vieţii.

F o t o : P a u l P ă t r a ș




Iisus Hristos, inscripţionată în literearabe, în timp ce biserica însăși aducemai mult cu o moschee, clopotniţasemănând mai degrabă cu o minaretă.Clopotele bisericii care bat de sărbătorise ac auzite până în curtea moscheii,în timp ce chemarea la rugăciune seace auzită până pe treptele bisericii.E o juxtapoziţie ciudată pentru uneuropean, dar iordanianul de rândnu vede religia ca pe o problemă.Dimpotrivă, undeva între 5% și 10%din populaţia ţării este creștină, înmare parte de rit ortodox, așa că nue deloc surprinzător ca nu departe deprima biserică, ascunsă între blocuri, seaflă o a doua. Cu o cruce cenușie careoglindește spiritul modest al arhitecturii

religioase din Iordania, biserica serveșteca o surpriză pentru vizitatorul străincare rătăcește pe străzile Ammanului.

Probabil nu ar trebui să fie osurpriză, dar este. Imaginea aceastaa Iordaniei, cu vânzători zgomotoși,biserici sau trotuare pustii este unape care nu mi-o imaginam înaintesă ajung acolo. Crucea se înalţă sus,deasupra blocurilor care înconjoarăbiserica, astel încât o puteam vedeade pe geamul apartamentului în carestăteam. Ciudat lucru, să te trezeștiprivind o cruce atât de departede casă, într-o lume străină.

În timp ce soarele începe să seîndrepte spre capătul lumii arabe,spre anticul regat al Marocului, seaude chemarea la rugăciunea de seară.Cei care sunt surprinși în bazarulAmmanului în timpul acestei strigări

vor fi martori la o scenă stranie:moscheea se umple până la reuz, darîn aţa sa, pavajul este pustiu. Undeva

Adrian Ion FloricelCentrul Cultural

Româno-Arab

în dreapta, lipiţi de zidurile moscheei,niște vânzători de ructe zgomotoși îșilaudă mara în gura mare. Departe depiaţa de ructe, ei par să fie ca o patălângă zidurile sobre ale moscheii, darcumva totul pare să se lege. Lumeaislamică și-a împrăștiat credinţa prinnegoţ mai degrabă decât prin război,prin vorbă mai degrabă decât prin sabie.Așa că aici, chiar în inima bazarului,se ciocnesc cele două elemente careau legat atât de pround lumea arabăde la un capăt la celălalt: negoţul șireligia. Poate apărea kitsch în ochiistrăinului, poate fi considerat degradantsă iţi lauzi curmalele și rodiile în timpce credincioșii se roagă în tăcere, daradevărul este că iordanienii nu își pun

problema aceasta nicio clipă, fiindcăei știu ca Allah e măreţ și milostiv,iar curmalele sunt gustoase și dulci.




PROIECT

Proiectul „Centru de cercetare șidocumentare în domeniul integrăriiimigranţilor” este unul ambiţios. De ce?Pentru că a crea o astel de structurăîn care să incluzi și să dezvolţi reţelemultidisciplinare de cercetători, sădemarezi un studiu comprehensiv

în domeniul integrării, bazat pe oabordare multidisciplinară nu estedeloc ușor, mai ales în România. Darnici imposibil și tocmai de aceea,CDCDI își propune aceste lucruri.

Lansat pe 11 octombrie 2012,în București, centrul are un sediudotat corespunzător, un websitewww.cdcdi.ro, precum și o bibliotecăcu materiale și documente relevantedin domeniul integrării, literatură șistudii de specialitate și cercetări realizatela nivel naţional și internaţional,disponibile atât în ormat fizic, câtși digital. Cei care vin la centrul dinBucurești au acces în mod gratuit larevistele European Journal of Migrationand Law, Immigrants & Minorities, Journal of Immigrant & Refugee Studiesși Crossings: Journal of Migration &Culture. De asemenea, utilizatoriiau posibilitatea de a se abona la unnewsletter trimestrial, care va cuprindeinormaţii despre articole și materiale despecialitate, conerinţele, seminariile șievenimentele lansate în domeniu etc.

Proiectul este finanţat de UniuneaEuropeană prin Programul general“Solidaritatea și gestionarea fluxurilormigratorii” (re: IF/11.01-03.01)din Fondul european de integrare aresortisanţilor ţări terţe, gestionat înRomânia de Ministerul AacerilorInterne – Inspectoratul General pentruImigrări ca Autoritate Contractantă,avand ca parteneri Asociația Românăpentru Promovarea Sănătății (www.arps.ro) și Fundaţia SOROS (www.soros.ro).

Centrul este destinat cercetătorilor,studenţilor și altor persoane care

activează în domeniu. Astel de centreexistă în majoritatea ţărilor din UniuneaEuropeană, contribuind major la

Centru de cercetaredomeniul integrării

înţelegerea imigraţiei, un enomen deactualitate pe agenda publică europeană.

Reţea multidisciplinară de cercetători

Misiunea centrului o reprezintăschimbul de inormaţii și bune practici,dar și cercetarea privind impactulimigraţiei asupra societăţii românești,în contextul Uniunii Europene și alglobalizării accentuate la nivel mondial.Centrul de documentare și cercetareîn domeniul integrării imigranţilorși partenerii săi își propun: să creeze și să dezvolte un

centru de documentare și cercetareîn domeniul integrării imigranţilor să creeze o reţea

multidisciplinară de cercetători să realizeze un studiu în

domeniul integrării bazat pe unnou cadru conceptual și pe noiinstrumente de cercetare să creeze o reţea de

organizaţii, cercetători și alţiexperţi în domeniul integrării

să aciliteze parteneriateleîntre universităţi, cercetători și alţiactori implicaţi din România.

Primii pași în realizarea obiectivelorau ost deja ăcuţi: s-a analizat literaturacu privire la articolele apărute pe acestsubiect, s-au organizat și se vor maiorganiza workshop-uri interactive.

Site, newsletter, reviste

pentru informare permanentăPentru a fi la curent cu activităţile

Centrului, toţi cei interesaţi de domeniulintegrării imigranţilor pot accesawebsite-ul www.cdcdi.ro. Aici vor găsiinormaţii despre obiective, grupuriţintă, activităţi, echipa de parteneri,publicaţii, servicii și evenimente. În plus,centrul trimite o dată la două luni unnewsletter. Atât în newsletter, cât și pesite, sunt postate articole de specialitateși inormaţii cu privire la workshopurileinteractive care se organizează la sediulcentrului. La aceste întâlniri participămembrii echipei multidisciplinare decercetători și reprezentanţi ai organizaţiilordin Cluj, Iași, imișoara, Constanţa,Brașov și București. În plus, cei care-șidoresc, pot participa interactiv prinintermediul unei platorme online decomunicare. Până acum au avut locdouă astel de workshopuri: unul avândca temă generală situaţia literaturiiprivind imigraţia în România, iar aldoilea abordând instrumentele decercetare ce vor fi utilizate pentruBarometrul Integrării Imigranţilor.

Analiza literaturii cu privire la integrarea imigranţilor

În cadrul Centrului de documentareși cercetare în domeniul integrăriiimigranţilor a ost realizat Raportul deanaliză a literaturii cu privire la integrareaimigranţilor. Raportul are patru secţiuniși două anexe. Prima secţiune prezintăscopurile și metodologia, precum șiconcluziile preliminare. A doua, care

este și secţiunea principală a Raportului,trece în revistă principale studii relevantepentru realizarea cercetării cu privire la

Carmen MunteanuCoordonator Comunicare

CDCDI




Institutul InterculturalTimișoara solicită contribuţii larevista Migrant în România.

Articolele trebuie să ie relevante

pentru problematica integrăriicetăţenilor din ţări ne-membreUE care locuiesc în România,să aibă între 3000 și 10000 decaractere și să ie redactate înlimbile română, ranceză, engleză

sau spaniolă. Sunt acceptate textece descriu cazuri individuale,comunităţi, organizaţii, activităţi,

interviuri sau mărturii personale,precum și alte tipuri de texte.

extele trebuie transmise de către

autori, aceștia asumându-și întreagaresponsabilitate pentru conţinutultransmis. Autorii păstrează în totalitatedrepturile asupra textului transmis,prin transmiterea lui permiţând însăInstitutului Intercultural imișoarasă îl publice în revista Migrant în

România și pe site-ul www.migrant.ro.Autorii trebuie să aibă vârsta de peste18 ani și să aibă o ormă de ședere

legală în România, indierent decetăţenie. ransmiterea articolelor se va ace exclusiv în ormat electronic(.rt, .txt, .doc, .docx, .odt) pe [email protected] sau prin postarela secţiunea Contribuiţi la revistă de pe Forumul www.migrant.ro.

Comitetul de Redacţie al revistei

va inorma autorii ale căror texte vor fi publicate. Aceștia vor putea

fi invitaţi să participe la acţiunilocale, naţionale sau internaţionaleprivind problematica migraţiei.

Articole pentru revista

Migrant în România

Aicha Nhari – o migrantă de succes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4

O națiune cu brațele deschise. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

Să studiez în România, un vis devenit realitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

Pe scara blocului, între două lumi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Mediator din dragoste. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

Apartenență și interacțiuni pozitive. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

Minoritățile naționale în România. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Implicarea refugiaților în mass-media . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

Visul unui student basarabean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

Recunoașterea, validarea și îmbunătăţirea competenţelor femeilor migrante . . . . . . . . 18Drepturile migranților sunt drepturile omului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

Plurilingvismul – alegere sau obligație? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

Originară din Basarabia, studentă în Oradea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

Suntem egali? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

Despre Iordania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

Centru de cercetare și documentare în domeniul integrării migranților . . . . . . . . . . . . . . . 28

Rețete din bucătăria lumii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

CUPRINS



Publicaţie realizată în cadrul proiectului „Migrant în România interculturală“ , finanţatprin Programul general „Solidaritatea și

gestionarea fluxurilor migratorii“ , Fonduleuropean de integrare a resortisanţilorţărilor terţe - Programul anual 2011

Editor: Institutul Intercultural imișoara Data publicării: ebruarie 2013 Adresa de sesizări: Institutul Intercultural

imisoara, str. 16 Decembrie 1989, nr. 8.el/Fax: 0040.256.498.457;E-mail: [email protected];Web: www.migrant.ro

„Conţinutul acestui material nu reprezintă înmod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene“

ISSN 2067 – 6565

migrant in romania nr 16 web

Documents