1

Universitatea de Vest din Timișoara

Facultatea de Sociologie și Psihologie

Școala Doctorală de Psihologie

IMPLEMENTAREA INTENȚIEI – STRATEGIE DE

AUTOREGLARE ÎN COMPORTAMENTUL DE SĂNĂTATE

Rezumat

Coordonator Științific,

Prof. dr. Florin Alin Sava

Doctorand,

Sârbu Roxana (căs. Păcurar)

TIMIȘOARA

2018

2

Cuprins

Cuvinte cheie .................................................................................... 3

Introducere ....................................................................................... 3

I. Studiul 1. O evaluare sistematică a studiilor de tip meta-analitic

care abordează problematica obezității prin intermediul

intervențiilor ce vizează autoreglarea comportamentală ................ 5

II. Studiul 2.1. Influența contextului de învățare a intențiilor

implementate asupra creșterii consumului de fructe. Studiu de

fezabilitate. ....................................................................................... 8

III. Studiul 2.2. Influența contextului de învățare a intențiilor

implementate asupra creșterii consumului de fructe. ................... 11

IV. Studiul 3. Influența contextului de învățare asupra calității

planurilor de implementare a intenției și implicit asupra intervenției

........................................................................................................ 14

V. Concluzii generale ...................................................................... 19

Bibliografie ...................................................................................... 21

3

Cuvinte cheie: contextul de învățare, epuizarea resurselor

eului, implementarea intenției, consumul de fructe,

calitatea planurilor de implementare a intenției, consumul

de apă.

Introducere În ultimii ani, obezitatea a atins cote alarmante. Diabetul de

tip 2, bolile cardiovasculare, osteoartrita și unele tipuri de cancer sunt

doar câteva din bolile care sunt asociate greutății excesive, motiv

pentru care controlul și reducerea greutății a devenit o prioritate

pentru domeniul sănătății publice. Prin urmare, Organizația Mondială

a Sănătății (OMS) trage un semnal de alarmă cu privire la prevalența

obezității și totodată oferă o serie de recomandări ce țin de

menținerea unui stil de viață sănătos prin adoptarea unei alimentații

corespunzătoare și a mișcării fizice regulate.

Ceea ce pare paradoxal, e dat de faptul că oamenii chiar sunt

conștienți de faptul că propriul comportament joacă un rol important

în ceea ce privește menținerea sănătății. Chiar dacă ei valorizează

importanța sănătății și au intenția de a iniția un comportament care să

fie în concordanță cu ceea ce își doresc, de foarte multe ori oamenii

menționează că se confruntă cu dificultăți atunci când trebuie să

inițieze comportamentul dorit. Pentru cele menționate anterior, există

dovezi științifice care au demonstrat că oamenii sunt conștienți de

beneficiile unei alimentații sănătoase (O’Brien & Davies, 2007) și au

intenția de a consuma alimente sănătoase, însă prea puțini reușesc

acest lucru (Kumanyika et al., 2000).

Procesele de autoreglare comportamentală sunt cele care

explică de ce unii oameni nu reușesc să transpună în comportament

4

intențiile pe care le au. În limbaj curent, autoreglarea

comportamentală se referă la modul în care individul se comportă

atunci când urmărește realizarea unui obiectiv. În autoreglare sunt

implicate trei componente de proces și anume: (1) alegerea

obiectivului; (2) pregătirea pentru acțiune; și (3) ciclul cibernetic de

comportament. Cel din urmă cuprinde la rândul său mai multe etape,

precum: inițierea comportamentului dorit, observarea

comportamentului, compararea rezultatului dorit cu standardul

stabilit, expectanța cu privire la rezultat, reacția emoțională și

ajustarea comportamentului (Markus & Wurf, 1987; Carver &

Scheier, 1981). Un rol important în procesul de autoreglare

comportamentală îl are Sinele prin intermediul celor trei procese care

influențează efortul pe care îl depune individul în autoreglarea

comportamentală: (1) credințele sale cu privire la auto-eficacitate, (2)

proiecția sinelui în viitor și (3) conștiința de sine. Atât componentele

de proces cât și Sinele sunt principalii determinați în procesul de

autoreglare comportamentală.

Atunci care individul își propune să inițieze un anumit

comportament pentru a realiza obiectivul stabilit și nu reușește,

considerăm că acesta se confruntă cu probleme în autoreglarea

comportamentală (Gollwitzer & Sheeran, 2006). În astfel de situații,

individul nu-și mai poate controla impulsurile și ajunge în contextul în

care adoptă un comportament nesănătos. Consumul de mâncare în

exces, fumatul, consumul de alcool sau de stupefiante sunt doar

câteva exemple care ilustrează faptul că o lipsă în autoreglarea

comportamentului duce la apariția problemelor de sănătate, atât la

nivel individual cât și la nivelul întregii societăți.

Pentru a preveni apariția acestor probleme de autoreglare

comportamentală, specialiști din diverse domenii au început să

5

implementeze și să testeze o serie de intervenții care își propun să îl

ajute pe individ să facă față tentațiilor de orice fel și să fie capabil să-și

direcționeze comportamentul spre obiectivul dorit.

Până în prezent literatura de specialitate nu a reușit să

identifice cel mai eficient tip de intervenție care vizează autoreglarea

comportamentală în cazul persoanelor care se confruntă cu probleme

de obezitate și care sunt nevoite, într-o primă fază să reducă

greutatea, iar ulterior, să o mențină.

Pentru a clarifica eficiența tipurilor de intervenție care vizează

autoreglarea comportamentală în contextul pierderii / menținerii

greutății, dar și pentru a surprinde contextul în care aceste tipuri de

intervenții funcționează, a fost stabilit următorul demers de cercetare:

• Analiza eficienței tipurilor de intervenții ce vizează

autoreglarea comportamentală la persoanele adulte care se

confruntă cu probleme de obezitate

• Verificarea contextului în care tipurile de intervenție ce

vizează autoreglarea comportamentale se dovedesc a fi

eficiente

I. Studiul 1. O evaluare sistematică a studiilor de tip meta-

analitic care abordează problematica obezității prin

intermediul intervențiilor ce vizează autoreglarea

comportamentală Obiectiv: Analiza efectelor pe care le au diferite tipuri de

intervenții ce vizează autoreglarea comportamentală asupra scăderii

în greutate / menținerii unei greutăți optime la persoanele adulte care

se confruntă cu probleme de obezitate / supraponderalitate.

6

Metodologie: Criteriile de includere a studiilor în revizuirea

sistematică calitativă: (a) studii meta-analitice; (b) intervenții care

vizează autoreglarea comportamentală (setarea de obiective, auto-

monitorizare, feedback etc.); (c) intervențiile vizează adulții (≥18 ani)

care se confruntă cu probleme de greutate, dar care nu suferă de boli

asociate (diabet, boli cardiovasculare, afecțiuni psihice), (d)

intervențiile vizează: scăderea / managementul greutății, creșterea

activității fizice, creșterea consumului de alimente sănătoase,

diminuarea consumului de alimente nesănătoase. În analiza

sistematică calitativă au fost incluse 10 studii meta-analitice care au

analizat eficiența următoarelor tipuri de intervenții ce au vizat

autoreglarea comportamentală: (1) tehnica interviului motivațional

(Armstrong et al., 2011), (2 - 3) intervenția implementarea intenției

(Adriaanse et al., 2011; Turton et al., 2016), (4) intervenția de tip

îngrijire continuă (Middleton, et al., 2012), (5) programele

comportamentale de intervenție conform taxonomiei CALO-RE (J.

Hartmann-Boyce et al., 2014), (6) strategia de auto-cântărire (Madigan

et al., 2015), (7) strategia de auto-ajutorare (Hartmann-Boyce et al.,

2015), (8, 9) programele comportamentale furnizate prin intermediul

dispozitivelor mobile (Lyzwinski, 2014; de Vries et al., 2016), (10)

intervențiile auto-direcționate (Tang et al., 2016).

Instrumente: Evaluarea studiilor de tip meta-analitic s-a

realizat cu ajutorul instrumentului empiric, validat științific

AMSTAR (Shea et al., 2009).

Rezultate: Implementarea intenției se dovedește a fi eficientă

în contextul creșterii consumului de alimente sănătoase, nu și în

contextul diminuării consumului de alimente nesănătoase. Este

important de reținut faptul că implementarea intenției demonstrează

eficiența în contextul creșterii consumului de alimente sănătoase

7

atunci când în analiză sunt incluse studiile corelaționale (Adriaanse et

al., 2011); o altă meta-analiză a arătat că în contextul în care meta-

analiza cuprinde doar studii randomizate controlate, eficiența

intervenției în ceea ce privește creșterea consumului de alimente

sănătoase scade (Turton et al., 2016). Interviul motivațional este o

tehnică eficientă de intervenție, astfel la participanții care au

beneficiat de intervenție s-a constatat o scădere a greutății comparativ

cu persoanele din grupul de control care nu au beneficiat de acest tip

de intervenție (Armstrong et al., 2011). În ceea ce privește eficiența

intervenției livrată prin intermediul dispozitivelor de auto-

monitorizare a activității fizice, autorii (de Vries et al., 2016)

menționează că rezultatele pozitive obținute în favoarea intervenției

nu pot fi atribuite în totalitate acesteia din cauza eterogenității

crescute. Intervențiile auto-direcționate generează o scădere în

greutate pe o perioadă de 6 luni, însă în prezent dovezile științifice nu

susțin eficiența acestui tip de intervenție pe o perioadă mai lungă de

timp (Tang et al., 2016). Aceeași observație se menține și pentru

eficiența intervenției de auto-ajutorare (Hartmann-Boyce et al., 2015).

Strategia de auto-cântărire pare a fi mai eficientă atunci când este

livrată ca parte dintr-un program mai complex și nu în condițiile în care

e livrată ca și componenta singulară (Madigan et al., 2015). În ceea ce

privește eficiența tehnicilor comportamentale și modalitatea de livrare

a intervenției, Hartmann-Boyce et al. (2014) menționează că nu există

dovezi științifice care să susținută asocierea dintre caracteristicile

programelor și eficiența lor. Se pare însă că programele care includ

componenta de sprijin / suport a participanților par a fi mai eficiente,

însă caracteristicile programelor care explică această eficiență sunt

momentan necunoscute. Intervenția de tip îngrijire continuă s-a

dovedit a fi eficientă în ceea ce privește menținerea scăderii în

8

greutate pe termen lung (Middleton et al., 2012). Intervenția care

vizează autoreglarea comportamentală, livrată prin intermediul

aplicațiilor mobile, a dovedit o eficiență de nivel mediu în ceea ce

privește scăderea în greutate și îmbunătățirea activității fizice și a

dietei (Lyzwinski, 2014).

Discuții și concluzii: S-a constatat că literatura de specialitate,

oferă în prezent rezultate contradictorii cu privire la eficiența

intervenției de tip implementarea intenției în ceea ce privește

creșterea consumului de alimente sănătoase. Acest tip de strategie

promite să-l ajute pe individ să față tentațiilor și să-i direcționeze

comportamentul în mod automat (fără a consuma resurse psihologice)

către realizarea obiectului dorit.

Așadar, pasul următor a fost acela de a testa în ce contexte

acest tip de intervenție funcționează, mai specific în ce contexte acest

tip de intervenție îl ajută pe individ să facă față problemelor de

autoreglare comportamentală.

II. Studiul 2.1. Influența contextului de învățare a intențiilor

implementate asupra creșterii consumului de fructe. Studiu

de fezabilitate. Obiectiv: Investigarea influenței contextului de învățare

(epuizarea resurselor eului, deznădejde, control) a intențiilor

implementate asupra eficienței intervenției.

Metodologie: Design-ul studiului este experimental, cu trei

grupe independente (epuizarea resurselor eului, control, deznădejde).

La studiu au participat 73 de studenți.

Procedură: Participanții au fost testați într-o singură sesiune

care a durat o oră și 30 de minute și într-o primă fază au răspuns la

câteva întrebări care au vizat aspecte precum: preocuparea pentru o

9

alimentație sănătoasă, importanța acordată stabilirii unor obiective în

direcția consumului de fructe, consumul de fructe din ultimele 48 de

ore. A fost indusă manipularea experimentală a contextului de

învățare a strategiei de autoreglare comportamentală. Pentru

inducerea stării de epuizare a resurselor eului a fost folosită metoda

eseului atențional (Carter et al., 2015), care a fost ușor adaptată

studiului. Participanții din condiția epuizarea resurselor eului au

povestit în scris cum au petrecut vacanța. În timp ce au scris nu au avut

voie să folosească literele ”a” și ”n„. În locul literei ”a” au pus

caracterul ”_”, iar în locul literei ”n” au pus semnul ”!”. Cei din grupul

de control au avut de povestit în scris cum și-au petrecut zilele de

vacanță. Participanții din condiția deznădejde au povestit în scris o

situație în care s-au simțit deznădăjduiți. După această sarcină a fost

verificată inducerea manipulării experimentale (Mayer & Gaschke,

1988).

Toți participanții au asistat la o prezentare a strategiei de

implementare a intenției și au fost învățați să întocmească planuri de

tipul ”dacă – atunci” pentru a crește consumul de fructe.

La 48 de ore de la sesiunea de testare, respectiv la 96 de ore

după experiment, participanților li s-a solicitat prin e-mail să răspundă

la următoarele întrebări: (1) În ultimele 48 de ore ați consumat fructe?

(2) Dacă ați răspuns da, menționați ce fructe ați consumat și câte din

fiecare.

Rezultate: Rezultatele analizelor statistice cu privire la

consumul de fructe din ultimele 48 de ore (pre-test) a arătat că

aproximativ jumătate dintre participanții la studiu au consumat mai

mult de trei fructe pe zi, prin urmare, aceștia nu au fost incluși în

analizele finale pentru că nu reprezintă populația țintă pe care am

dorit să o investigăm. În analizele finale au fost incluși 36 de studenți

10

(condiția epuizarea resurselor eului: n = 10, condiția control: n = 16,

condiția deznădejde: n = 10) care au menționat că în ultimele 48 de

ore au consumat maxim 3 fructe. Rezultatele finale, realizate pe

eșantionul menținut în studiu, arată că nu există diferențe

semnificative între cele trei condiții experimentale în ceea ce privește

modificarea consumului de fructe (eficiența intervenției). Chiar dacă

rezultatele nu sunt semnificative statistic, s-a observat totuși o scădere

a consumului de fructe la participanții din grupul experimental

epuizarea resurselor eului.

Figura 1. Evoluția consumului de fructe (exprimată în număr de bucăți)

1,43

3,87

3,31

1,20

1,70

1,10

1,90

3,90 4,30

0,00

0,50

1,00

1,50

2,00

2,50

3,00

3,50

4,00

4,50

5,00

Pretest 48 h 96 h

Consumul de fructe (Media)

Condiția Control / Standard

Condiția Epuizarea Resurselor Eului

Condiția Deznădejde

11

Discuții și concluzii: Din acest studiu de fezabilitate se desprind

următoarele aspecte. Manipularea experimentală furnizează o bună

discriminare între cele trei condiții experimentale. Cu toate că

distincția dintre condiția de epuizare a resurselor eului și cea de

control a fost excelentă, distincția dintre grupul de deznădejde și

condiția epuizarea resurselor eului nu a fost atât de evidentă. Chiar

dacă acest studiu de fezabilitate comportă o serie de limite printre

care cele mai evidente sunt limitele condiției de deznădejde și cele

care reflectă dificultatea de colectare a datelor (care afectează puterea

statistică), este necesar să precizăm că acest studiu de fezabilitate și-a

atins ținta pentru că a evidențiat impactul stării de epuizare a

resurselor în intervenția implementarea intenției.

De aceea, în studiul viitor ne propunem să creștem numărul

participanților pentru cele două condiții experimentale (epuizarea

resurselor eului / control) și să clarificăm efectul condiției de epuizarea

a resurselor eului asupra eficienței intervenției (consumul de fructe).

III. Studiul 2.2. Influența contextului de învățare a intențiilor

implementate asupra creșterii consumului de fructe. Obiectiv: Pentru că datele descriptive din Studiul de

fezabilitate (Studiul 2.1.) au sugerat că implementarea intenției, într-o

condiție specială cum este cea de epuizare a resurselor eului, ar putea

influența eficiența acestei strategii comportamentale, am decis să

derulăm Studiul 2.2 pentru a clarifica situația acestei condiții

experimentale.

Metodologie: Astfel, studiul 2.2 comportă același design

experimental ca și studiul de fezabilitate, singura diferență majoră

fiind dată de faptul că în acest studiu s-a renunțat la condiția

deznădejde și s-au menținut în studiu doar celelalte două condiții

12

experimentale: (1) condiția control și (2) condiția epuizarea resurselor

eului. La studiu au participat 68 de studenți care au fost randomizați în

una din cele două grupe experimentale (condiția control: n = 32,

condiția epuizarea resurselor eului: n = 36).

Procedură: Procedura de lucru urmează structura celei din

studiul de fezabilitate.

Rezultate: Rezultatele obținute arată că există diferențe

semnificative între cele două grupuri experimentale în ceea ce privește

creșterea consumului de fructe (eficiența intervenției) la 48 de ore de

la intervenție. Contextul de inducere a epuizării resurselor eului

influențează eficiența intervenției la participanții care au fost

distribuiți în acest grup experimental. Nu au existat diferențe

semnificative între cele două grupuri experimentale în ceea ce privește

creșterea consumului de fructe (eficiența intervenției) la 96 de ore de

la intervenție.

13

Figura 2. Evoluția consumului de fructe (exprimată în număr de bucăți).

Discuții și concluzii: Rezultatele acestui studiu, clarifică pe de o

parte condiția specială de epuizare a resurselor eului, însă pe de altă

parte ridică câteva semne de întrebare cu privire la calitatea planului

de implementare a intenției. În această situație există două aspecte pe

care trebuie să le luăm în considerare și anume: (1) dacă de starea de

epuizare a resurselor eului îi determină sau nu pe participanți să

formuleze planuri mai slab calitative (2) dacă aceste planuri sunt sau

nu sunt afectate la nivelul calității de contextul în care au fost

formulate. Acest răspuns nu putea fi obținut în cadrul studiilor

anterioare (Studiul 2.1., Studiul 2.2.) întrucât participanții au fost

consiliați de către investigatori în direcția realizării unor planuri bune

1,30

3,593,28

1,551,37

2,09

0,00

0,50

1,00

1,50

2,00

2,50

3,00

3,50

4,00

Pretest 48 h 96 h

Consumul de fructe (Media)

Condiția Control / Standard

Condiția Epuizarea Resurselor Eului

14

de implementare a intenției. Prin urmare, pentru a clarifica influența

contextului de epuizare a resurselor eului asupra calității planurilor de

implementare a intenției a fost desfășurat Studiul 3.

IV. Studiul 3. Influența contextului de învățare asupra

calității planurilor de implementare a intenției și implicit

asupra intervenției Obiectiv: Studiul 3 își propune să investigheze dacă starea de

epuizare a resurselor eului duce la formarea unui plan de

implementare al intenției mai slab calitativ sau dacă starea respectivă

nu permite planului să funcționeze corespunzător, în condițiile în care

acesta este unul calitativ.

Metodologie: Designul studiului este experimental, cu două

grupe independente (participanților din primul grup le-a fost indusă

întâi starea de epuizare a resurselor eului și abia apoi aceștia au

întocmit planul de implementare al intenției; participanții celui de-al

doilea grup au format întâi planul de implementare a intenției și

ulterior le-a fost indusă starea de epuizare a resurselor eului). De

această dată eficiența intervenției implementarea intenției a fost

evaluată prin creșterea consumului de apă. La studiu au participat 87

de studenți interesați de creșterea consumului de apă. Studiile arată

că un consum optim de apă este de cel puțin 4 căni pe zi (Goodman et

al., 2013), motiv pentru care în analizele finale au fost incluși

participanții care au declarat că în ultimele 24 de ore au consumat cel

mult 1000 ml de apă. În analizele finale au fost incluși 65 de studenți

care au declarat că în ultimele 24 de ore au consumat cel mult 1000 ml

de apă.

15

Procedură: Studiul a cuprins o singură sesiune de testare cu o

durată de aproximativ o oră și 15 minute și s-a desfășurat în grupuri

restrânse de câte maxim 6 participanți pe interval orar. Participanții au

fost distribuiți randomizat în una din cele două condiții experimentale.

Ordinea de distribuire a sarcinilor pentru grupul la care întâi a fost

indusă starea de epuizare a resurselor eului și la care ulterior s-a

solicitat formularea planurilor de implementare a intenției a fost

următoarea: (1) Evaluarea consumului de lichide, (2) Inducerea stării

de epuizarea a resurselor eului (Carter et al., 2015), (3) Verificarea

manipulării experimentale (Mayer & Gaschke, 1988), (4) Prezentarea

strategiei de implementare a intenției, (5) Formularea planurilor de

implementare a intenției (Brown et al., 2009), (6) Evaluarea încrederii

participanților în planul de implementare a intenției, (7) Debriefing.

Participanții care au fost distribuiți în cel de-al doilea grup au avut de

rezolvat aceleași sarcini, sigura diferența în cazul lor a fost dată de

ordinea de distribuire a acestora. După evaluarea consumului de

lichide, participanții din acest grup au asistat la prezentarea strategiei

de implementare a intenției după care au întocmit planuri în direcția

creșterii consumului de apă. După ce a fost evaluată încrederea în

planul întocmit, participanților li s-a indus starea de epuizarea a

resurselor eului. După aceea, s-a verificat eficiența manipulării

experimentale, după care participanții s-au prezentat la sesiunea de

debriefing. La final, tuturor participanților li s-a amintit că la 24 de ore,

respectiv la 48 de ore vor fi solicitați, prin e-mail, să răspundă la câteva

întrebări.

Calitatea unui plan de implementare a intenției s-a evaluat în funcție

de cele două componente ale planului și anume: (1) dacă planul este

instrumental (dacă direcționează comportamentul către obiectivul

stabilit), (2) dacă planul este specific (în ce măsură în plan este precizat

16

unde, când și cum anume va fi inițiat comportamentul dorit (van Osch

et al., 2010; Mistry et al. 2015; Kelly, 2017).

Rezultate: Pentru că acest studiu nu a avut grup de control,

verificarea manipulării experimentale s-a realizat prin compararea

mediilor obținute la răspunsurile celor două întrebări (Cât de obosit te-

ai simțit după ce ai povestit în scris ce ai făcut în minivacanță? / Cât de

dificilă ți s-a părut activitatea de descriere a minivacanței) cu media

răspunsurilor oferite de participanții din grupul de control din Studiul

2.2.

S-a constat că nu există diferențe semnificative între cele două

condiții experimentale în ceea ce privește calitatea planurilor de

implementare a intențiilor. De asemenea, acest studiu nu a reușit să

surprindă asocierea dintre auto-eficacitate și creșterea consumului de

apă (eficiența intervenției implementarea intenției), chiar dacă alte

cercetări au arătat că implementarea intenției determină inițierea

comportamentului dorit doar la cei care au obținut scoruri înalte pe

dimensiunea auto-eficacitate (Luszczynska et al., 2010, 2011).

În ceea ce privește modificarea consumului de apă putem

menționa că în ambele grupuri avem o creștere semnificativă din

punct de vedere statistic de la pre-test la post-test și de la pre-test la

follow-up. Creșterea consumului de apă de la post-test la follow-up nu

este semnificativă din punct de vedere statistic. Efectul condiției

experimentale nu pare să influențeze eficiența intervenției, întrucât

consumul de apă a crescut similar la ambele grupuri.

17

Figura 3. Evoluția consumului de apă de la pre-test, la post-test și la follow-up

Pentru a avea o imagine mai clară cu privire la modificarea

consumului de apă, am decis să raportăm acest consum de apă la

cantitatea totală de lichide consumate. S-a constatat că rezultatele

obținute în contextul consumului de apă, în stare pură, raportat la

consumul altor lichide urmează aceeași direcție cu rezultatele obținute

în contextul în care am investigat doar consumul de apă (fără

raportarea la consumul altor lichide). Ceea ce aduce în plus analiza

consumului de apă raportată la consumul altor lichide este faptul că

efectul condiției asupra consumului evaluat în acest fel, se apropie de

valoarea unui prag semnificativ din punct de vedere statistic: F (2,56)

683,75

1000

1140,62

509,61

776,15

919,23

0

200

400

600

800

1000

1200

Pretest 24 h 48 h

Evoluția consumului de apă

Grup 1: Epuizarea resurselor, formare intenții

Grup 2: Formare intenții, epuizarea resurselor

18

= 2,151, p = .121, p >.05 comparativ cu rezultatul obținut în contextul

evaluării consumului de apă, fără a-l raporta la consumul celorlalte

lichide unde efectul condiției a fost: F (2,56) = .107, p = .89, o valoare

care este cu mult peste valoarea pragului de semnificație așteptat

(<.05).

Figura 2. Evoluția consumului de apă (ca procent din consumul celorlalte

lichide) de la pre-test, la post-test și la follow-up

O creștere a numărului de participanți ar putea clarifica efectul

condiției asupra consumului de apă raportat la consumul altor lichide.

0,710,74

0,80

0,61

0,76

0,79

0,00

0,10

0,20

0,30

0,40

0,50

0,60

0,70

0,80

0,90

Pretest 24 h 48 h

Evoluția consumului de apă ca procent din consumul celorlalte lichide

Grup 1: Epuizarea resurselor, formare intenții

Grup 2: Formulare intenții, epuizarea resurselor

19

Discuții și concluzii: Se poate preciza că Studiul 3 a demonstrat

eficiența intervenției implementarea intenției. Chiar dacă nu au fost

obținute diferențe semnificative între cele două condiții

experimentale în ceea ce privește creșterea consumului de apă,

rezultatele arată că indiferent de condiția experimentală în care au fost

distribuiți, participanții au reușit să crească consumul de apă. Limitările

prezentului studiu vizează numărul mic de participanți, culegerea

datelor care s-a bazat exclusiv pe auto-raportare, numărul mic de

participanți, absența grupului de control. Studiile viitoare ar putea

aduce informații utile prin includerea în studiu a participanților care se

confruntă cu probleme de greutate și care sunt nevoiți să-și schimbe

stilul de viață prin adoptarea unei diete alimentare corespunzătoare,

dar și prin creșterea activității fizice. Totodată urmărirea acestora pe o

perioadă îndelungată de timp și prin includerea în studiu a tuturor

variabilelor ce țin de această condiție medicală ar putea clarifica

eficiența acestui tip de intervenție în diferite contexte situaționale.

V. Concluzii generale Implementarea intenției ca strategie de autoreglare

comportamentală a fost intens studiată, existând dovezi asupra

eficienței acesteia (Gollwitzer & Sheeran, 2006; Webb & Sheeran,

2008; Kelly, 2017, Adriaanse et al. 2011). În ceea ce privește eficiența

intervenției în contextul epuizării resurselor eului, se poate afirma că

Studiile 2.1. și 2.2. nu replică rezultatele studiului autorilor Webb și

Sheeran (2003). Cei doi autori au arătat că într-o situație de epuizare a

resurselor eului, participanții care și-au format un plan de

implementare a intenției reușesc să obțină performanțe mai ridicate

decât grupul de control la o sarcină de tip stroop. Se poate menționa

că eficiența intervenției implementarea intenției este dovedită în

20

Studiul 3, pentru că participanții ambelor grupe experimentale au

crescut consumul de apă. Totuși, în absența unui grup de control,

aceste rezultate trebuie interpretate cu precauție.

Dincolo de rezultatele prezentate, considerăm că o direcție

importantă pentru cercetarea viitoare este cea de a investiga

mecanismele implicate în succesul sau eșecul autoreglării

comportamentale la persoanele care se confruntă cu probleme de

legate de greutate și care sunt nevoite să urmeze un program de

slăbire și ulterior de menținere. Teoria obiectivelor incompatibile a lui

Strobe et. al (2008) explică într-o oarecare măsură de ce anumite

persoane reușesc să îndeplinească obiectivul de a urma o dietă, în timp

ce altele nu. Explicația este dată de plăcerea de a mânca care pare să

fie direct răspunzătoare de eșecul în menținerea dietei. Conform

acestui model, persoanele care se abțin de la mâncare pentru că

doresc să slăbească, dar care nu reușesc acest lucru, sunt foarte

receptive la a anticipa bucuria de a savura alimente gustoase. În

momentul în care se activează obiectivul bucuriei de a mânca,

obiectivul de a pierde din greutate este inhibat, moment în care

individul renunță la dietă și se bucură de mâncarea gustoasă.

Abordarea acestor problematici în manieră sistematică în

cercetări viitoare poate avea importante implicații practice pentru

optimizarea intervențiilor desemnate să reducă greutatea la

persoanele care se confruntă cu probleme de obezitate.

21

Bibliografie

Referințele bibliografice marcate cu asterisc indică studiile incluse în revizuirea sistematică calitativă (Studiul 1).

*Adriaanse, M. A., Vinkers, C. D. W., De Ridder, D. T. D., Hox, J. J., De Wit, J. B. F. (2011). Do implementation intentions help to eat a healthy diet? A systematic review and meta-analysis of the empirical evidence. Appetite, 56(1), pp. 183–193. http://doi.org/10.1016/j.appet.2010.10.012

*Armstrong, M. J., Mottershead, T. A., Ronksley, P. E., Sigal, R. J., Campbell, T. S., Hemmelgarn, B. R. (2011). Motivational interviewing to improve weight loss in overweight and/or obese patients: A systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. Obesity Reviews, 12(9), pp. 709–723. http://doi.org/10.1111/j.1467-789X.2011.00892.x

*De Vries, H.,J., Kooiman, T., J., M., van Ittersum, M., W., van Brussel, M., de Groot, M. (2016). Do Activity Monitors Increase Physical Activity in Adults with Overweight or Obesity? A Systematic Review and Meta-Analysis. Obesity, 24, pp. 2078–2091. doi:10.1002/oby.21619

*Hartmann-Boyce, J., Jebb, S. A., Fletcher, B. R., Aveyard, P. (2015). Self-help for weight loss in overweight and obese adults: Systematic review and meta-analysis. American Journal of Public Health, 105(3). http://doi.org/10.2105/AJPH.2014.302389

*Hartmann-Boyce, J., Johns, D. J., Jebb, S. A., Aveyard, P. (2014). Effect of behavioural techniques and delivery mode on effectiveness of weight management: systematic review, meta-analysis and meta-regression. Obesity Reviews, 15(7), pp. 598–609. http://doi.org/10.1111/obr.12165

22

*Lyzwinski, L. (2014). A Systematic Review and Meta-Analysis of Mobile Devices and Weight Loss with an Intervention Content Analysis. Journal of Personalized Medicine, 4(3), pp. 311–385. http://doi.org/10.3390/jpm4030311

*Madigan, C. D., Daley, A. J., Lewis, A. L., Aveyard, P., Jolly, K. (2015). Is self-weighing an effective tool for weight loss: a systematic literature review and meta-analysis. The International Journal of Behavioral Nutrition and Physical Activity, 12(1), pp: 2-11. http://doi.org/10.1186/s12966-015-0267-4

*Ross Middleton, K. M., Patidar, S. M., Perri, M. G. (2012). The impact of extended care on the long-term maintenance of weight loss: A systematic review and meta-analysis. Obesity Reviews, 13(6), pp. 509–517. http://doi.org/10.1111/j.1467-789X.2011.00972.x

*Tang, J. C. H., Abraham, C., Greaves, C. J., Nikolaou, V. (2016). Self-directed interventions to promote weight loss: a systematic review and meta-analysis. Health Psychology Review, 10(3), pp. 358–372. http://doi.org/10.1080/17437199.2016.1172979

*Turton, R., Bruidegom, K., Cardi, V., Hirsch, C. R., Treasure, J. (2016). Novel methods to help develop healthier eating habits for eating and weight disorders: A systematic review and meta-analysis. Neuroscience and Biobehavioral Reviews, 61, pp. 132–155.

O’Brien, G., Davies, M. (2007). Nutrition knowledge and body mass index. Health Education Research, 22, pp. 571–575.

Kumanyika, S. K., Van Horn, L., Bowen, D., Perri, M. G., Rolls, B. J., Czajkowski, S. M., Schron, E. (2000). Maintenance of dietary behavior change. Health Psychology, 19 (1S), pp. 42–56.

23

Markus, H. & Wurf, E. (1987). The dynamic self-concept: A social psychological perspective. Annual Review of Psychology, 38, 299-337.

Carver, C. S., & Scheier, M. F. (1981). Attention and self-regulation: A control-theory approach to human behavior. New York: Springer-Verlag.

Gollwitzer, P. M., Sheeran, P. (2006). Implementation intentions and goal achievement. A meta-analysis of effects and processes. Advances in Experimental Social Psychology, 38, pp. 69–119.

Shea, B. J., Hamel, C., Wells, G. A., Bouter, L. M., Kristjansson, E., Grimshaw, Henry, D.A, Boers, M. (2009). AMSTAR is a reliable and valid measurement tool to assess the methodological quality of systematic reviews. Journal of Clinical Epidemiology, 62(10), pp. 1013–1020. http://doi.org/10.1016/j.jclinepi.2008.10.009

Carter, E.C., Kofler, L.M., Forster, D.E., McCullough, M.E. (2015). A series of meta-analytic tests of the depletion effect: Self-Control does not seem to rely on a limited resource. Journal of Experimental Psychology: General, 144(4), pp. 796-815. http://dx.doi.org/10.1037/xge0000083

Mayer, J. D., Gaschke, Y. N. (1988). The experience and metaexperience of mood. Journal of Personality and Social Psychology, 55, pp. 102–111.

Goodman, A. B., Blanck, H. M., Sherry, B., Park, S., Nebeling, L., Yaroch, A. L. (2013). Behaviors and attitudes associated with low drinking water intake among US adults, Food Attitudes and Behaviors Survey, 2007. Preventing Chronic Disease, 10(1). http://doi.org/10.5888/pcd10.120248

24

Brown, I., Sheeran, P., & Reuber, M. (2009). Enhancing antiepileptic drug adherence: A randomized controlled trial. Epilepsy and Behavior, 16(4), pp. 634–639. http://doi.org/10.1016/j.yebeh.2009.09.014

Osch, L. van, Lechner, L., Reubsaet, A., De Vries, H. (2010). From theory to practice: An explorative study into the instrumentality and specificity of implementation intentions. Psychology & Health, 25(3), 351–364. http://doi.org/10.1080/08870440802642155

Mistry, C. D., Sweet, S. N., Rhodes, R. E., Latimer-Cheung, A. E. (2015). Text2Plan: Exploring changes in the quantity and quality of action plans and physical activity in a text messaging intervention. Psychology & Health, 30(7), pp. 839-856. http://doi.org/10.1080/08870446.2014.997731

Scout M. Kelly. (2017). Plan quality and the enhancement of implementation intention interventions for physical activity. Dissertation.

Luszczynska, A., Cao, D. S., Mallach, N., Pietron, K., Mazurkiewicz, M., Schwarzer, R. (2010). Intentions, planning, and self-efficacy predict physical activity in Chinese and Polish adolescents: Two moderated mediation analyses. International Journal of Clinical and Health Psychology, 10(2), pp. 265–278.

Luszczynska, A., Schwarzer, R., Lippke, S., Mazurkiewicz, M. (2011). Self-efficacy as a moderator of the planning-behaviour relationship in interventions designed to promote physical activity. Psychology & Health, 26(2), pp. 151–166. http://doi.org/10.1080/08870446.2011.531571

25

Webb, T.L., Sheeran, P. (2003). Can implementation intentions help to overcome ego-depletion?. Journal of Experimental Social Psychology, 39, pp. 279–286.

Webb, T.L., Sheeran, P. (2008). Mechanisms of implementation intention effects: The role of intention, self-efficacy, and accessibility of plan components. British Journal of Social Psychology, 47(3), pp. 373–395.

Strobe, W., van Koningsbruggen G.M., Papies, E. K., Aarts, H. (2012). Why Most Dieters Fail but Some Succeed: A Goal Conflict Model of Eating Behavior. Psychological Review, DOI: 10.1037/a0030849

World Health Organization (WHO): http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs311/en/