eficienta ec a invest id iea an v
TRANSCRIPT
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
1/64
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI DE MEDICINĂVETERINAR Ă “ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI
FACULTATEA DE AGRICULTUR Ă
SPECIALIZAREA INGINERIE ECONOMICĂ AN V
MATERIAL DE STUDIU ID
EFICIENŢA ECONOMICĂ A INVESTIŢIILOR
2006
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
2/64
2
CUPRINS
1. Elemente teoretice privind investiţiile...............................................3
1.1. Conceptul de investiţii............................................................3
1.2. Clasificarea investiţiilor..........................................................5
2. Eficienţa economică a investiţiilor......................................................8
2.1. Alocarea resurselor între prezent şii viitor....................................8
2.2. Eficienţa economică a investiţiilor..................................................8
2.2.1. Indicatori statici ai investiţiilor........................................8
2.2.2. Indicatori statici propriu-zişi de eficienţă a
investiţiilor..............................................................................................19
2.3. Actualizarea în calculele de investiţii...............................................30
2.4. Momentele actualizării în calculele de investiţii.............................323. Decizia de investiţii...............................................................................40
3.1. Etapele deciziei de investiţii..............................................................40
3.2. Variabilele deciziei de investiţii........................................................43
4. Criterii de selecţie şi evaluare a proiecteleor de investiţii................45
4.1. Valoarea netă actualizată.................................................................46
4.2. Indicele de profitabilitate.................................................................48
4.3. Criteriul anuităţii echivalente.........................................................494.4. Rata internă de rentabilitate...........................................................50
4.5. Rata rentabilităţii globale................................................................51
4.6. Termenul de recuperare actualizat.................................................52
4.7. Durata de viaţă minimală a proiectului de investiţii.....................53
5. Analiza riscului proiectelor de investiţii............................................57
5.1. Metode intuitive de analiză a riscului.............................................57
5.2. Analiza explicită a riscului...............................................................62
Teme: 1. Valoarea actualizată netă
2. Rata internă de rentabilitate
Referate:
1.Coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor..
2.Criterii financiare de selecţie a proiectelor de investiţii.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
3/64
3
Eficienţa economică a investiţiilor
1. Elemente teoretice privind investiţiile
1.1. Conceptul de investiţii
Noţiunea de investiţii, deşi se utilizează de multă vreme în literatura de
specialitate, nu are însă o definiţie clar ă şi omogenă. În limba română, termenul de
investiţii provine din limba franceză – investissement – care la rîndul lui a fost
preluat din limba latină. Dicţionarul de economie politică confer ă noţiunii de
investiţii următoarea semnificaţie: ″ plasarea unor sume de bani în domeniul
economic, social-cultural, administrativ, militar, cu scopul de a sigura baza
tehnico-materială şi forţa de muncă necesare desfăşurării şi lărgirii acestora ″. P.
Masse, un autor consacrat în teoria investi ţiilor şi capitalului, consider ă că prin
investiţii se desemnează în acelaşi timp actul de transformare a mijloacelor
financiare în bunuri concrete şi rezultatul acestui act. H. Pemmons înţelege prin
investiţii într-un sens mai general achiziţia de bunuri concrete, plata unui cost
actual, în vederea realizării unor încasări viitoare; acest proces constituind o
schimbarea unei certitudini referitoare la renunţarea la satisfacţia imediată, în
favoarea unei unei serii de speranţe repartizate în timp. Actul de a investi cuprinde
deci:
- un subiect ( investitorul );
- un obiect;
- costul – privaţiunea la satisfacţia imediată,
- costul de oportunitate, precum şi valoarea unei speranţe, deci venitul
aşteptat din funcţionarea obiectivului în care s-a investit.
Keynes consideră că ″ investiţiile reprezintă adaosul curent la valoarea
echipamenteleor de producţie care a rezultat din activitatea de producţie a
perioadei respective ″. În această definiţie celebrul economist lega noţiunea de
investiţii de cea de economii. În limbaj practic de afaceri prin investi ţii se înţelege
în general afectarea de mijloace financiare pentru modernizare şi expansiunea
echipamentelor existente. Deci sensul este acela de investiţie netă sau adaos de
capital fix. În accepţiunea curentă a investi înseamnă a cheltui bani,în general.Aici noţiunea de investiţii reflectă aspectul financiar al problemei, sau mai bine
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
4/64
4
spus finanţarea unei întreprinderi ce include atît mijloace de finanţare pe termen
scurt, cît şi pe termen lung. Totuşi, limbajul curent nu se refer ă atît la
întreprinderea productivă, ci mai curînd asimiliează investiţia cu cheltuielile
pentru orice obiectiv. Este necesar să se fixeze cîteva repere şi ca atare putem
spune că investiţia poate fi definită:a) în sens restrîns, drept cheltuirea de mijloace financiare în vederea
achiziţionării de bunuri concrete, durabile, sau de echipamente pe care
firma le va utiliza pe parcursul mai multor exerciţii financiare în
vederea realizării obiectivelor sale.
b) în sens larg, investiţia înseamnă nu doar cheltuieli pentru capitaluri
tehnice, ci şi cele efectuate pentru achiziţionarea de materii prime,
materiale, servicii de la ter ţi, serviciile personalului, în scopulfuncţionării obiectivului.
Mai precis investiţia reprezintă activitatea de creare a bunurilor de capital
( active fixe prin transformarea diferitelor categorii de resurse financiare,
indiferent că este vorba de înlocuiri, extinderi sau modernizări ) în echipamente,
utilaje.
G. Depallens, un autor consacrat în teoria financiar ă a întreprinderii,
consider ă că investiţiile cuprind nu doar imobilizările ( activele fixe tangibile sau
netangibile ), ci şi toate operaţiunile care constau în transformarea unei sume de
bani într-un element destinat a fi utilizat în permanenţă de către firmă în decursul
unei perioade mai mult sau mai puţin lungi. În acest sens, în categoria investi ţiilor
se includ:
- imobilizările ( activele fixe );
- titlurile de participaţie;
- stocul indispensabil pentru a permite întreprinderii funcţionarea normală;
- volumul creditului comercial ( credite acordate clienţilor în mod
permanent şi stabil);
- investiţii intelectuale ( cheltuieli de organizare şi de perfecţionare a
personalului );
- investiţii în cheltuieli de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică;
- investiţii tehnice ( studii privind realizarea de noi produse, procedee de
producţie, achiziţia de brvete, licenţe );
- investiţii comerciale: dezvoltarea reţelei proprii de comercializare.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
5/64
5
Noţiunea de investiţie a lui Depallens relevă analiza structurii financiare a
întreprinderii şi corespunde nevoii de capitaluri permanente ale acesteia care poate
fi acoperită prin resurse financiare pe termen lung şi mediu, proprii sau
împrumutate. Este accepţiunea investiţiei în sens larg incluzînd întregul
patrimoniu al întreprinderii care figurează în activul bilanţului, ceea ceeconomiştii definesc drept capitalul investit. Conform uzanţelor planului de
conturi din România putem considera ca investiţii orice transformare de resurse
financiare în următoarele categorii de active:
- terenuri, clădiri, construcţii speciale, maşini, utilaje şi instalaţii de lucru,
aparate şi instalaţii de măsur ă, control, reglare, mijloace de transport,
animale de muncă, plantaţii, unelte, inventar gospodăresc, şi alte mijloace
fixe.- ( necorporale ) cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetare – dezvoltare,
concesiunu, brevete şi alte drepturi şi valori similare, alte imobilizări
necorporale.
1.2 Clasificarea investiţiilor
În literatura economică, ca şi în metodologiile folosite în practică, nu există o
concordanţă a opiniilor privind tipologia investiţiilor, aşa cum nici noţiunea deinvestiţie nu a dobîndit o definiţie şi semnificaţie unică. Necesităţile acţiunilor de
fundamentare şi analiză economică au pus totuşi în evidenţă cîteva criterii de
clasificare a investiţiilor:
1) din punct de vedere a naturii lor investiţiile se clasifică în:
a) lucr ări de construcţii – montaj ( construcţii, instalaţii, amenajarea
terenurilor );
b) achiziţii de utilaje independente şi de utilaje cu montaj:c) lucr ări şi explor ări geologice care includ: prospecţiuni, explor ări,
lucr ări de foraj, studii şi cercetări geologice;
d) alte lucr ări de investiţii, studii, proiectări.
2) după caracterul lucr ărilor de investiţii
a) construcţii noi,
b) reconstruiri, reclădiri cu modificarea profilului tehnic;
c) refaceri;
d) dezvoltarea, extinderea şi completarea capacităţilor productive
existente;
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
6/64
6
e) reutilări, cu sau f ăr ă modernizare.
3) după modul de programare şi finanţare, investiţiile pot fi:
a) publice, care includ toate obiectivele finanţate de la bugetul statului,
bugetele locale, direct sau prin intermediul unor unităţi regionale în
vederea dezvoltării infrastructurii sau a dezvoltării sau amelior ăriieconomiei regionale.
b) Investiţii private, toate obiectivele investiţionale programate şi
finanţate de întreprinderi, menaje, precum şi cele executate din
capitalul propriu al instituţiilor publice.
4) din punct de vedere al modului de executare a lucr ărilor de investiţii:
a) lucr ări executate în antrepriză:
b) lucr ări executate în regie.5) din punct de vedere a imobilizării fondurilor:
a) investiţii neterminate, toate lucr ările realizate de la începerea
obiectivului şi pînă la sfîr şitul exerciţiului financiar, doar la acele
repere care nu au fost puse în funcţiune;
b) investiţii în continuare, lucr ări prevăzute a fi în funcţiune în anii
următori;
c) investiţii realizate aferente capacităţilor de producţie restante.
6) din punct de vedere a importanţei lucr ărilor pentru obiectivul proiectat:
a) investiţii directe care cuprind obiectivele de bază şi asigur ă
îndeplinirea scopului deciziei investiţiei;
b) investiţii colaterale privesc obiective legate teritorial şi funcţional
de cele directe. De exemplu, în agricultur ă ar fi centrala termică a
unor complexe de îngr ăşăminte, aducţiuni de apă, drumuri
interioare.
c) Investiţii conexe cuprind lucr ări a căror necesitate este dată de
efectul propagat al investiţiilor directe în alte ramuri sau sectoare
ale economiei. De exemplu, realizarea unor ferme complexe poate
avea ca efect construirea de obiective în industria alimentar ă,
transportuir, etc. Într-un sens mai concret investiţiile conexe sînt
toate acele lucr ări care nu se pot recupera din efectele proprii în
ramura în care au fost realizate
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
7/64
7
Rezumat
Noţiunea de investiţii, deşi se utilizează de multă vreme în literatura de
specialitate, nu are însă o definiţie clar ă şi omogenă. În această definiţie se lega
noţiunea de investiţii de cea de economii. În limbaj practic de afaceri prin
investiţii se înţelege în general afectarea de mijloace financiare pentrumodernizare şi expansiunea echipamentelor existente. Deci sensul este acela de
investiţie netă sau adaos de capital fix. În acest sens, în categoria investi ţiilor se
includ:
- titlurile de participaţie;
- investiţii intelectuale ( cheltuieli de organizare şi de perfecţionare a
personalului );
- investiţii în cheltuieli de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică;- investiţii tehnice ( studii privind realizarea de noi produse, procedee de producţie,
achiziţia de brvete, licenţe );
Conform uzanţelor planului de conturi din România putem considera ca
investiţii orice transformare de resurse financiare în următoarele categorii de
active: terenuri, clădiri, construcţii speciale, maşini, utilaje şi instalaţii de lucru,
aparate şi instalaţii de măsur ă, control, reglare, mijloace de transport, animale de
muncă, plantaţii, unelte, inventar gospodăresc, şi alte mijloace fixe.
Necesităţile acţiunilor de fundamentare şi analiză economică au pus totuşi
în evidenţă cîteva criterii de clasificare a investiţiilor:
1. din punct de vedere a naturii lor investiţiile se clasifică în:
- achiziţii de utilaje independente şi de utilaje cu montaj:
- alte lucr ări de investiţii, studii, proiectări.
2. după caracterul lucr ărilor de investiţii
- din punct de vedere al modului de executare a lucr ărilor de investiţii:
- lucr ări executate în antrepriză:
- lucr ări executate în regie.
- investiţii în continuare, lucr ări prevăzute a fi în funcţiune în anii următori;
- investiţii realizate aferente capacităţilor de producţie restante.
De exemplu, în agricultur ă ar fi centrala termică a unor complexe de
îngr ăşăminte, aducţiuni de apă, drumuri interioare.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
8/64
8
2. Eficienţa economică a investiţiilor
2.1 Alocarea resurselor între prezent şi viitor
Teoria economică tratează problema investiţiilor ca o alocare de resurse între
prezent şi viitor, sau mai bine spus între producţia de bunuri de consum şi producţia bunurilor de capital. Alegerea între aceste 2 utilizări face să intervină
costul de oportunitate sau preţul renunţării la consumul prezent în favoarea
producerii unei unităţi suplimentare de capital tehnic. Dacă avem în vedere faptul
că indivizii nu economisesc decît ceea ce prisoseşte consumului necesar, costul de
oportunitate este dobînda pe care ar fructifica-o banii alocaţi investiţiei în
eventualitatea unui plasament social sau bancar. Rata dobînzii determină mărimea
costului de oportunitate la o persoană care obţine bani la o anumită dată în viitor,
în loc de a-i obţine în prezent.
2.2 Eficienţa economică a investiţiilor
Se poate spune că eficienţa economică, în general, apare ca o proprietate a
acţiunii umane de a produce efecte nete pozitive, ca expresie a raportului efect
util/ efort f ăcut pentru obţinerea lui.
ΔE = Efect – E fort, ΔE > 0
În mod similar, eficienţa economică constituie capacitatea acestora de a
produce efecte economice pozitive sub forma unor utilităţi, profituri suplimentare,
economii de cheltuieli totale de exploatare, sau economii de cheltuieli salariale, a
unui spor de PIB sau Venit Naţional, etc.
2.2.1 Indicatori statici ai investiţiilor
Complexitate factorilor de influenţă, diversitatea şi natura efectelor
produse prin realizarea investiţiilor fac dificilă determinarea cu precizie a
eficienţei lor economice.
Aceasta a f ăcut necesar ă definirea unui sistem de indicatori investiţionali.
În raport cu necesitatea de analiză economică sau tehnico-economică, mărimile ce
formează indicatorii imvestiţionali au fost grupate după diferite criterii:
1) Indicatori ai modului de exprimare
a) indicatori naturali: capacitatea de producţie în expresie
fizică, suprafaţa, gradul şi modul de utilizare a acestuia,
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
9/64
9
durata de realizare şi cea de exploatare, consumurile
totale şi specifice de materii prime, materiale,
combustibil, număr personal.
b) Indicatori valorici: volumul investiţiilor, acumularea
sau beneficiul anual sau total, termenul de recuperare,randamentul economic al investiţiei, rata rentabilităţii,
randamentul muncii.
2) Indicatori ai nivelului analizei
a) indicatori microeconomici, se raportează la eficienţa
economică a obiectivelor de investiţii fiind caracteristic
etapelor de alegere a variantelor de proiecte ( rata
rentabilităţii, cost unitar, coeficientul eficienţeieconomice, termenul de recuperare ).
b) Indicatori macroeconomici, privesc analiye la nivelul
unor ramuri economice, sau a economiei naţionale în
ansamblu.
3) Indicator al rolului în adoptarea deciziilor
a) indicator cu caracter general: capacitatea de producţie,
numărul personalului, costul de producţie, beneficiul,
productivitatea muncii, consumuri specifice.
b) Indicatori de bază: volumul investiţiilor, durata de
executare a lucr ărilor de investiţii, durata de funcţionare
a obiectivului de investiţii, termenul de recuperare,
coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor.
c) Indicatori specifici aferenţi unor ramuri ale economiei
naţionale: industria extractivă, construcţii, agricultur ă,
silvicultur ă.
d) Indicatori suplimentari: grad de prelucrare a materiilor
prime, grad de automatizare.
4) Indicatori ai gradului de sistematizare şi reflectare
a) indicator de bază- reflectă prin conţinutul lor aspecte
esenţiale de ansamblu ale eficienţei economice a
investiţiilor şi deci sînt aplicabili în analiza efectuată la
nivelul oricărei ramuri a economiei.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
10/64
10
b) Indicatori suplimentari – definesc aspecte par ţiale,
analitce şi ţin seama de specificul activităţii completînd
astfel, elementele de fundamentare a deciziei de
investiţii.
5) Indicatori al naturii proceselor şi fenomenelor reflectatea) indicatori economico- financiari- reflectă parametrii
cantitativi, calitativi sau valorici ai proceselor
economice ( volumul investiţiei, structura activelor
fixe ).
b) Indicatori propriu-zişi de eficienţă economică a
investiţiilor – ofer ă posibilitatea comparabilităţii directe
a efectelor cu eforturile.I. Un criteriu de abordare valabil a indicatorilor investiţionali este cel
care stabileşte legătura acestor mărimi de calcul cu procesul
investiţional pe de o parte, şi cu raportul efort-efect pe de altă parte.
Funcţie de aceste criterii distingem 3 grupe mari de indicatori:
a) indicatori indirecţi de eficienţă;
b) indicatori de calcul;
c) indicatori propriu-zişi de eficienţă econmomică a investiţiilor.
II. Indicatori de calcul
Pot fi aleşi aici acei indicatori care exprimă direct sau nemijlocit
unul din elementele raportului de eficienţă economică. Un proces
investiţional trebuie evaluat pe componente diferite astfel încît,
fiecare etapă să poată fi caracterizată prin influenţele specifice ce
intervin.
Procesul investiţional propriu-zis se desf ăşoar ă la punerea în
funcţiune a obiectivului, eventual pînă la atingerea parametrilor
proiectaţi.
Efortul şi efectele investiţiei reale vor putea fi considerate numai
cele care caracterizează direct această perioadă, prin urmare
identificăm:
a) indicatori ai efortului investiţionali:
- volumul sau valoarea investiţiilor,
- durata de realizare a investiţiei;
- alte elemente: consum de materii prime, materiale, etc.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
11/64
11
b) indicatori ai efortului investiţional:
- capacitatea de producţie;
- valoarea activelor fixe realizate:
- se adaugă efectele nemijlocite care constituie, de fapt, cele mai importante
elemente de caracterizare economică a prioectelor de investi ţii: producţia, profitul anual.
Indicatori ai efortului investiţional
1. Volumul investiţiilor este principalul indicator ce concretizează efortul
investiţional. Eficienţa economică a variantelor de investiţii poate fi exprimată
corect numai dacă în calcul se include întregul efort financiar. Volumulinvestiţiilor trebuie să cuprindă:
- investiţia directă ( Id );
- investiţia colaterală ( Icn );
- investiţia conexă ( Ic ).
Efectul economic al imobilizării fondurilor de investiţii în perioada de
construcţie ( Et ) cuprinde: volumul de active circulante aferent capacităţii de
producţie a obiectivului; alte elemente în care să se evidenţieze: pierderea de venitnet în perioada de construcţie, volumul amortizării activelor fixe dezafectate în
vederea investiţiilor, volumul pierderilor din ocuparea terenului cu destinaţie
productivă.
Investiţia directă ( Id ) cuprinde totalitatea cheltuielilor prevăzute în devizele
pe obiectivele legate nemijlocit de crearea unor noi active fixe, lărgirea,
reconstituirea, reutilarea şi modernizarea celor existente.
În ceea ce priveşte mărimea investiţiilor directe se ridică unele probleme
legate de sfera de cuprindere a lor, în cazul investiţiilor integrate sau neintegrate.
Pentru investiţia integrată bazată pe principil îmbinării producţiei din mai
multe ramuri de activitate prin prelucrare succesivă a materiei prime, investiţia
pentru dezvoltarea respectivelor capacităţi productive vor fi considerate investiţii
directe. Aceleaşi investiţii efectuate în întreprinderile neintegrate constituie
investiţii conexe, pentru că privesc capacităţi de producţie diferite şi diferit ca
problemă.
O altă problemă este cea legată de preţurile de evaluare. În general, pentru
evaluarea lucr ărilor de construcţii-montaj se foloseşte preţul de deviz, care reflectă
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
12/64
12
pe elemente ( materiale, manoper ă, utilaj ) costurile fiecărui articol de deviz din
cadrul lucr ării. Mai dificilă este evaluarea lucr ărilor cu utilajele, care în anumită
situaţie au o pondere ridicată în evaluarea investiţiilor directe. Evaluarea s-ar
putea face prin analogie. O metodă care înlătur ă neajunsurile o constituie
cartograma sau diagrama de preţuri. Este o curbă ce exprimă relaţia dintre preţ şicapacitatea de lucru a utilajelor. Întocmirea cartogramelor se bazează pe observaţii
repetate a relaţiilor funcţionale: preţ, randamentul utilajelor. S-a constatat că de la
o capacitate la alta a utilajelor, preţurile nu variază liniar, ci curbiliniu.
Investiţiile colaterale includ valoarea lucr ărilor legate funcţional de investiţia
directă. Ele asigur ă obiectivul de bază cu utilităţi ca: alimentare cu apă, gay,
energie electrică şi termică. În investiţia colaterală se cuprinde atît valoarea
lucr ărilor pentru asigurarea utilităţilor prin instalaţii proprii ce deservescobiectivul proiectat, cît şi volumul racordurilor pînă la reţelele publice. În cazul în
care lucr ările pentru asigurarea utilităţilor servesc mai multe obiective de investiţii
cu titulaturi diferite în investiţia totală, fiecărui agent economic i se va include o
cotă corespunzătoare din cheltuielile ocazionate.
Investiţiile conexe constituie cheltuieli necesare a se efectua în alte ramuri ale
economiei naţionale ca urmare a obţinerii de fonduri pentru efectuarea unei
investiţii directe.
În valoarea investiţiei totale a unui agent economic se includ doar acele
cheltuieli conexe corespunzătoare gradului de deservire a obiectivului respectiv.
De regulă, asemenea investiţii nu sînt necesare.
Efectul economic al imobilizării fondurilor în perioada de construcţie
3. cînd lucr ările sînt eşalonate pe ani întregi;
4. cînd lucr ările sînt eşalonate pe perioade mai mari de timp şi ani întregi;
a) Et = En [ I1 ( Tn – 0,5 ) + I2 ( Tn-1 – 0,5 ) + ...... + In ( T 1 – 0,5 )]
En = coeficient de eficienţă economică normată;
I1......In = fond de investiţii alocate pe anii a1....an;
T1 .....Tn = durata de construcţie;
0,5 = corecţie aplicată duratei de imobilizare a fondului de
investiţie.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
13/64
13
b) Et = En [ I1 ( d – ( 1 - 0,5 ) + I2 ( d – ( 2 -0,5 ) ) + ..... + In ( d –
( n – 0,5 ) ) ] + In-1 ( d – n )/ 2
d = durata de execuţie în ani întregi şi fracţiuni;
n = partea din perioada de construcţie exprimată în ani întregi;
Valoarea activelor circulante reprezintînd prima dotare sefinanţează din investiţie la nivelul necesarului pentru acele
elemente f ăr ă de care nu este posibilă efectuarea probelor
tehnologice şi punerea în funcţiune a obiectivului.
Pierderile din scoaterea din scoaterea terenului din circuitul agricol sau
silvic
Există 3 situaţii:a) terenul pe care urmează să se construiască obiectivul este
folosit pentru producţia agricolă;
b) terenul ar putea fi folosit pentru producţia agricolă în urma
unor lucr ări de amelior ări funciare;
c) terenul nu poate fi utilizat pentru producţia agricolă.
În funcţie de încadrarea în a), b), sau c) se va determina şi pierderea de
venit din ocuparea suprafeţei de teren. Astfel, în cazul a) se va include în valoarea
totală venitul global ce s-ar putea obţine de pe terenul respectiv pe întreaga durată
de funcţionare a obiectivului.
La punctul b) venitul global se estimează în funcţie de realizările de pe
terenurile cultivate în condi ţii similare. Iar la punctul c) nu se ia în calcul investiţia
totală.
În ocuparea terenului sînt cuprinse:
- cheltuieli pentru exproprieri;
- cheltuieli pentru eliberarea de amplasamente;
- cheltuieli pentru amenajarea terenului pentru folosirea ca amplasament
pentru obiectiv sau pentru redarea în circuitul agricol a unor suprafeţe
improprii ca atare producţiei agricole în schimbul celor folosite ca
amplasamente.
- alte cheltuieli.
Toate aceste cheltuieli se includ în devizul general al investiţiei pe baza unor
devize financiare.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
14/64
14
Pentru schimbarea definitivă sau temporar ă a destinaţiei terenului se prevăd
tarife de devize pe baza cărora se vor calcula sumele care vor fi incluse în devizul
general al investiţiei tot la capitolul “ pierderi din ocuparea terenului “.
În cazul investiţiilor efectuate în întreprinderile existente pe reconstrucţii,
reutilări, dezvoltări, modernizări, în stabilirea valorii investiţiilor totale se au învedere şi următoarele elemente:
a) pierderile de venit net ca urmare a întreruperii producţiei
în secţiile unde urmează a se efectua lucr ări de investiţii;
b) valoarea neamortizată a mijloacelor fixe casate înainte
de expirarea duratei normate de serviciu care se scade
din veniturile rezultate în urma valorificării;
c) valoarea creşterii sau descreşterii necesarului de activecirculante aferent unor capacităţi de producţie în raport
cu perioada anterioar ă reutilării sau modernizării.
PVN = Σ Qi ( PV/U – C P/U ) t
Unde: PVN = pierderea de Venit Net;
Qi = volumul producţiei fizice;
CP/U = cost de producţie unitar;
PV/U = preţ de vînzare unitar;
t = durata lucr ărilor de investiţii, deci de întrerupere a
capacităţii respective.
În aceste condiţii, efortul total de investiţii se poate stabili după relaţia:
It = Id + Ic + Icn + Et+ PVN ± N +Pt + ( Lmf – Cmf )
Unde: Id = investiţia directă;
Ic = investiţia colaterală;
Icn = investiţia conexă;
Et = efectul imobilizării fondurilor;
It = investiţia totală;
PVN = pierderea de Venit Net;
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
15/64
15
N = necesarul suplimentar de active circulante ( fondul de
rulment );
Pt = pierderea din scoaterea din circuitul agricol şi silvic a
terenului;
Lmf = lichidităţi, încasări, din vînzarea activelor fixe casatesau dezactivate înainte de expirarea duratei normate de
serviciu;
Cmf = cheltuieli ocazionate cu vînzarea, dezmembrarea.
2. Durata de realizare. Constituie un indicator ce nu pare să reflecte
efortul investiţional propriu-zis. În mod indirect însă, durata de realizare
caracterizează efortul de investire, evidenţiind extinderea sau comprimarea întimp a acestuia, eşalonarea investiţiei pe intervale de timp şi pe această bază
pierderea potenţială pe care o determină orice proces investiţional prin efortul de
imobilizare a fondurilor. Cu cît este mai mare durata de realizare, cu atît este mai
mare pierderea din imobilizare şi invers. Reducerea duratei de realizare a
investiţiei are însă şi alte efecte chiar mai importante decît cele legate de
reducerea pierderilor din imobilizare:
- accelerează procesul de obţinere a producţiei şi implicit a efectelor nete
pozitive sub forma profiturilor;
- apropie perioada de recuperare mărind în acest fel viteza rotaţiei valorii
investiţiilor;
- diminuează efectele uzurii morale favorizînd astfel introducerea diferitelor
forme de progres tehnic în avans faţă de media ramurii sau economiei;
- atenuează efectele riscului şi incertitudinii, şansa de apariţie a unor condiţii
nefavorabile care ar putea să determine trecerea obiectului de investiţie
după o anumită perioadă de timp în domeniul inefcienţei.
Importanţa duratei de realizare este cu atît mai mare cu cît proiectul de
investiţii are dimensiuni mai ample angajînd resurse considerabile. Durata de
realizare a investiţiei cuprinde într-un sens larg timpul necesar pentru înf ă ptuirea
procesului investiţional în ansamblul său, respectiv:
- perioada de proiectare;
- perioada fluxului informaţional;
- perioada deschiderii lucr ării de investiţie;
- perioada executării lucr ărilor de organizare a şantierului;
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
16/64
16
- perioada de execuţie a lucr ărilor de construcţii-montaj,
- perioada probelor tehnologice;
- perioada de recepţie preliminar ă şi pentru punerea în funcţiune;
- perioada realizării parametrilor tehnico-economici proiectaţi.
În sens restrîns durata de realizare a investiţiei se refer ă îndeosebi la perioadadintre momentul începerii lucr ărilor de organizare pe şantier şi cel al punerii în
funcţiune. Indicatorul durata de realizare se exprimă în ani defalcat pe trimestre şi
luni, iar corespunzător se defalcă investiţia pe stadii fizice şi valorice, ceea ce
facilitează:
- calculul imobilizărilor de fonduri în perioada de construcţie ca urmare a
influenţei factorului timp;
- determinarea duratei de recuperare;- organizarea procesului de execuţie a lucr ărilor de şantier;
- finanţarea, decontarea, recepţia şi punerea în funcţiune.
3 Cheltuieli echivalente ( recalculate )
Investiţiile reprezintă o cheltuială unică care se avansează pe parcursul
edificării obiectivului şi se foloseşte şi recuperează pentru întreaga perioadă de
exploatare a acestuia. Practic, cheltuielile de investiţii devin utile, doar în măsura
în care sînt capabile să producă efectele economice aşteptate pozitive. Această
capacitate nu se poate concretiza decît în măsura în care intervin şi alte elemente
de efort care să potenţeze efortul investiţional sau să creeze posibilitatea
funcţionării investiţiilor. Pentru a pune în evidenţă contribuţia tuturor categoriilor
de resurse la realizarea efectelor finale s-au conceput indicatorii în formă
echivalentă. La baza determinării diferitelor forme ale cheltuielilor echivalente stă
ideea că orice categorie de resursă poate fi transformată într-o altă categorie
printr-un corectiv ce apare cu rol de echivalare a naturii resursei.
Rolul echivalentului este îndeplinit de regulă de către termenul normat de
recuperare sau de coeficientul normat al eficienţei economice.
a) cheltuielile echivalente totale- acest indicator măsoar ă efortul total de
investiţie şi de producţie pe întreaga durată de exploatare ( D ) sau de recuperare
normată ( tn ). Resursele consumate care devin cheltuieli curente de exploatare
trebuie transformate în cheltuieli unice pentru a putea fi însumate cu investiţiile.
Şi în total ne dau resursele alocate pentru realizarea unui obiectiv.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
17/64
17
Cechiv = It + K a ×D
Cechiv = It + K a × tn = It + K a / En
Unde: En = coeficient normat de eficienţă.
c) cheltuieli echivalente anuale – investiţia trebuie transformată în
cheltuieli curente.
Cechiv = It / tn + K a = It × En + K a
Indicatorul poate fi determinat şi prin raportarea cheltuielilor echivalente
totale la timpul normat de recuperare sau la durata de exploatare a obiectivului.Dacă între investiţie şi obiectivele curente există o egalitate, rezultă că
amortizarea calculată pe întreaga durată de exploatare a obiectivului acoper ă
integral valoarea investiţiilor.
A = D × It/ D = It
Amortizarea fiind inclusă în costul anual de producţie, însumarea f ăcută
anterior pentru calcularea cheltuielilor echivalente pare f ăr ă sens pentru că are loc
o dublă însumare a cheltuielilor investiţiei. Este necesar ă prudenţa în luarea în
considerare a acestui indicator în forma în care s-a expus echivalarea. Pare
justificată luarea în calcul a cheltuielilor de producţie f ăr ă amortizare. În situaţia
în care între investiţie şi mijloacele fixe realizate nu există egalitate este normal ca
în indicatorul cheltuieli echivalente să apar ă diferenţe:
It – Mf = Δ It ca efort suplimentar de investiţii.
În aceste condiţii indicatorul devine:
Cechiv = It + K a sau Cechiv = Δ Mf + K ’a ,
( luăm în considerare doar cheltuielile f ăr ă amortizare )
Dacă recuperarea se face total din profit, atunci cheltuielile echivalente
totale se exprimă prin relaţia:
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
18/64
18
Cechiv = It + P ×D
4 Capacitatea de producţie ( Cp )
Este indicatorul de efort direct al investiţiilor exprimînd potenţialul maxim de producţie al unui obiectiv în unităţi fizice sau valorice. Capacitatea de producţie
trebuie să se refere în toate variantele care se compar ă la aceeaşi perioadă de timp.
Este un indicator de volum şi nu unul de eficienţă economică pentru că măsoar ă
doar o componentă a raportului. Totuşi, utilizarea capacităţii de producţie în
calculele de eficienţă a investiţiilor este indispensabilă pentru că conturează într-o
primă formă rezultatul procesului investiţional. Ca mărime de efect investiţional ,
capacitatea de producţie trebuie corelată cu o altă mărime avînd caracteristiciapropiate. Într-o aproximare destul de largă, volumul fondurilor de investiţii
precizează dimensiunea capacităţii de producţie sau a sporului acestuia pentru un
obiectiv dat. Această legătur ă este mai puţin semnificativă, următoarele aspecte
putînd fi considerate de mai mare importanţă:
- la un volum dat de investiţii să se asigure un spor maxim de capacitate
productivă ;
- capacitatea sau sporul de capacitate rezultată dintr-o investiţie să asigure
realizarea de produse cu costuri mici sau cu venituri maxime.
În ceea ce priveşte primul aspect accepţiunea capacitate de producţie este una
mai generală ca efect al realizării unor investiţii şi care se apropie de conceptul de
dimensiune a obiectivului.
La cel de-al doilea aspect problema este şi mai dificilă pentru că între volumul
alocat de investiţii mărimea capacităţii de producţie, investiţia specifică, costurile
viitoare şi profitul se manifestă interdependenţă greu de explicat. În normal, se
consider ă că o creştere a capacităţii de producţie nu poate fi obţinută decît printr-o
creştere corespunzătoare a volumului investiţiilor. Raportul dintre volumul
investiţiilor şi alte elemente ale cheltuielilor de investiţii, şi capacitateade
producţie pe de altă parte, determină o anumită formă a expresiei ce desemnează
legătura dintre investiţia specifică şi costurile unitare ( simple sau echivalente ) şi
respectiv, profitul pe de o parte, şi capacitatea de producţie pe de altă parte.
Un raport cu asemenea interdependenţe poate fi determinat ca o capacitate
optimă care asigur ă minimizarea costului unitar echivalent sau maximizarea
profitului anual.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
19/64
19
Capacitatea de producţie are însă şi o altă valoare practică:
- neacoperirea unui grad limită de utilizare a acestuia va determina automat
trecerea în poziţie nefavorabilă a tuturor indicatorilor de eficienţă
economică a investiţiilor.
Luînd în considerare de exemplu doar investiţia specifică se poate constatauşor că o folosire a capacităţii de producţie la jumătate din potenţial va determina
dublarea acesteia. Sînt frecvente situaţiile cînd după punerea în funcţiune a unui
obiectiv capacitatea de producţie nu este utilizată la parametrii proiectaţi, ceea ce
determină o creştere substanţială a investiţiei specifice, diminuînd coeficientul de
eficienţă economică şi mărirea duratei de recuperare.
2.2.2. Indicatorii statici propriu-zişi de eficienţă a investiţieiAceştia sînt următorii:
- investiţia specifică;
- termenul ( durata ) de recuperare;
- coeficientul de eficienţă economică,
- randamentul ( sau rata de rentabilitate a investiţiei );
- beneficiul unitar echivalent;
- viteza de recuperare a investiţiei;1) Investiţia specifică exprimă volumul investiţiilor care revine pe unitatea
de capacitate de producţie sau unitate de produs.
Q
I I
t s , sau
p
t s
C
I I
Volumul producţiei anuale poate fi exprimat în unităţi naturale, natural
convenţionale sau valorice. De aici şi calculul indicatorilor difer ă în funcţie de
natura producţiei şi a procesului investiţional. Astfel, pentru obiectivele de
investiţii noi expresia investiţiei specifice este cea de mai sus.
În cazul investiţiei de modernizare, extindere sau reutilizare a obiectivelor
existente investiţia specifică se exprimă astfel:
01 QQ
I I
t s
;
01 CpCp
I I
t s
,
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
20/64
20
unde Q1, Cp1 = producţia, capacitatea de producţie după modernizarea realizată;
Q0, Cp0 = producţia, capacitatea de producţie înainte de lucr ările de
modernizare.
În cazul obiectivelor cu producţie foarte diversificată, în locul capacităţiide producţie exprimată în unităţi fizice se ia în considerare expresia valorică a
acesteia ( Q ). În ceea ce priveşte modul de stabilire a indicatorilor investi ţiei
specifice se impun cîteva precizări:
a) elementele luate în calcul trebuie corect determinate astfel:
volumul de producţie datorat unei investiţii este în funcţie de 2
factori principali:
- producţia în unităţi de timp;- gradul de utilizare în timp a capacităţii de producţie
Investiţia specifică este într-un raport de inversă propor ţionalitate cu aceşti 2
factori. Ca urmare, investiţia specifică calculată pe baza capacităţii de
producţie este mai semnificativă decît cea determinată în funcţie de volumul
producţiei planificate sau realizate. Între indicatorul calculat în funcţie de
capacitatea de producţie şi cel calculat în funcţie de volumul producţiei există
o dependenţă funcţională mijlocită de coeficientul folosirii capacităţii
productive.
Kf I I q scp s // ,
unde Kf = coeficientul ( gradul ) de utilizare a capacităţii de producţie.
Apoi, în volumul investiţiilor se includ investiţiile directe şi colaterale
dacă aprecierea variantelor se face la nivel microeconomic şi se includ şi
investiţiile conexe dacă aprecierea variantelor se face la nivel mmacroeconomic.
În literatura de specialitare se exprimă opinia potrivit căreia în calculul
investiţiei specifice nu trebuie luat volumul investiţiei ci doar sporul de active fixe
pe unitatea de creştere a producţie în perioada respectivă. Se argumentează în
susţinerea acestei idei că într-o anumită măsur ă cheltuielile de investiţii sînt
destinate înlocuirii mijloacelor fixe uzate şi scoase din funcţiune. Apoi sporul de
producţie nu poate fi pus pe seama volumului suplimentar de investi ţii pentru că la
creşterea producţiei contribuie şi alţi factori iar efectele investiţiilor apar doar
după o anumită perioadă în timp. Pentru a avea o anumită semnificaţie economică,
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
21/64
21
investiţia specifică trebuie analizată în dinamică şi în dependenţă cu progresul
tehnic. În acest sens, poate fi calculată ca raport între creşterea volumului de
mijloace fixe şi creşterea volumului producţiei globale sau Venit net. S-ar putea
obiecta de asemenea că forma obişnuită de calcul a indicatorului nu ţine seama de
durata normată a obiectivelor. Este posibil ca o variantă de investiţie să prezinte iinvestiţie specifică mai mică decît o alta şi să fie considerată oportună, în schimb
dacă se ia în calcul şi durata normată de funcţionare a obiectivului, varianta să nu
fie oportună.
2) durata de recuperare ( termenul de recuperare )
Acesta constituie unul din indicatorii cei mai concludenţi şi sintetici în
aprecierea economică a investiţiilor. În principiu, durata de recuperare secalculează ca un raport între investiţia totală şi Venitul net anual sau sporul de
venit net anual dac este vorba de modernizări şi reutilări. În scopul aprecierii a
diferite proiecte prin prisma acestui indicator se pune condiţia ca durata de
recuperare a prioectului sau variantei pentru care s-a optat să fie cel mult egală sau
mai mică cu termenul de recuperare normat, ori cu alt termen luat ca referinţă.
Durata de recuperare stabilindu-se ca raport între volumul investi ţiilor şi volumul
acumulărilor presupune existenţa unei corelaţii de ordin cantitativ între cele două
mărimi. Această corelaţie, r ăspunde potrivit opiniei unor economişti, criteriului
investiţiei minime şi, potrivit opiniei altora, criteriului costului minim. În realitate,
nu se poate recurge la un singur criteriu pentru aprecierea unei variante de
investiţii. Problema care se pune este de a optimiza cele două criterii menţionate
pentru că, atît economiile de fonduri investiţionale, cît şi economiile realizate în
planul de producţie exprimă o maximizare a venitului net ( acumulare ).
În literatura de specialitate indicatorul analizat comportă frecvente discuţii cu
privire la variatele aspecte prin prisma cărora poate fi abordat. O primă problema
este cea legată de baza teoretică a indicatorului durata de recuperare şi prin
aceasta se clarifică două aspecte esenţiale:
- sursa de recuperare a investiţiei;
- necesitatea obiectivă a recuper ării investiţiei.
Majoritatea specialiştilor apreciază că investiţia trebuie recuperată din Venitul
net pentru că acesta constituie sursa primordială a creşterii economice, caracterul
de necesitate obiectivă de recuperare a investiţiei reiese din relaţia de condiţionare
între investiţii şi acumulare. Recuperarea integrală a capitalurilor investite
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
22/64
22
constituie o necesitate pentru finanţarea în continuare a întreprinderii, pentru
creştere economică în general. Rolul primordial în cre şterea capitalurilor pentru
investiţii îl are creşterea profitului sau a rezultatului financiar brut, care la rîndul
ei presupune o lărgire a sferei economiei reale, a producţiei în special, ori aceasta
nu se realizează f ăr ă noi obiective de investiţii.Au fost sugerate mia multe baze de calcul pentru durata de recuperare:
- venitul net şi amortizarea;
- venitul naţional şi economia la cheltuielile de producţie.
Totuşi, rezultă evident că venitul net sau profitul este singura bază de calcul
fezabilă pentru că economia de chletuială se traduce într-o creştere a profitului.
Amortizarea se include în costul anual de produc ţie, iar ca sursă de finanţare este
destinată investiţiei de înlocuire.Venitul Naţional este total eronat ca bază de calcul pentru că include o
pondere însemnată de cheltuieli salariale care nu folosesc nicidecum la
constituirea fondurilor de investiţii.
Durata de recuperare a investiţiilor prin conţinutul lor economic reflectă:
- recuperarea investiţiei totale;
- influenţa imobilizării fondurilor de la momentul începerii execuţiei pînă la
punerea în funcţiune a obiectivului,
- influenţa negativă a nerealizării în perioada prevăzută pentru asimilare a
parametrilor tehnico-economici proiectaţi, precum şi influenţa pozitivă a
intr ării par ţiale în funcţiune a unor componente ale obiectivului îaniante de
termenul prevăzut.
Determinarea duratei de recuperare se face astfel:
a) în cazul investiţiilor destinate obiectivelor noi:
P
I D
t r , unde: Dr = durata de recuperare;
It = investiţia totală;
P = profit.
b) în cazul investiţiei destinată reutilării şi modernizării obiectivelor existente:
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
23/64
23
01 B B
I D
t r
, unde: B1 = beneficiul realizat după realizarea
modernizării;
B0 = beneficiul realizat înaintea modernizării.
Relaţia duratei de recuperare a investiţiei totale în multe cazuri poate avea învedere multe perioade distincte:
- perioada de atingere a parametrilor proiectaţi:
- perioada de exploatare.
În cazul în care parametrii tehnico-economici proiectaţi nu sînt realizaţi
integral la momentul punerii în funcţiune a obiectivului şi este necesar ă o perioadă
de asimilare, durata de recuperare a investiţiilor se prelungeşte. Într-o asemenea
situaţie, durata de recuperare pentru obiectivele noi de investi ţii se calculează
astfel:
B
B B I D
' , cînd perioada de asimilare este de sub 1 an.
B
B B B B
B
I D
)''()'( , cînd perioada de asimilare este
cuprinsă între 1 şi 2 ani.
B΄ şi B˝ reprezintă beneficiul ( profitul ) obţinut în primul şi al 2-lea an al
perioadei de asimilare. Diferenţa B-B΄ şi B-B˝ constituie nerealizări ale
profiturilor proiectate conform devizului.
În cazul obiectivelor de reutilare, modernizare, extindere, cu perioade de
asimilare, durata de recuperare se poate calcula:
00
'
B B
B B
B B
I D
t
, pentru perioade de asimilare de sub 1 an
00
)"()'(
B B
B B B B
B B
I D
t
, pentru perioade de asimilare de 1-2 ani.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
24/64
24
Dacă are loc punerea par ţială în funcţiune maio devreme decît termenul
proiectat şi se vor obţine profituri atunci, efectul este scurtarea duratei de
recuperare, datorită unei duble influenţe. Investiţia totală va fi mai mică datorită
reducerii efectului de imobilizare a fondurilor pe durata construcţiei. Pe de altă
parte, profitul total va fi mai mare. Deci calculul duratei de recuperare se modificăastfel:
- în cazul investiţiilor noi:
B
B I D
d t
, unde B = profitul normal;
Bd = profitul obţinut ca urmare a intr ării par ţiale în
funcţiune.
- pentru reutilare şi modernizare:
00 B B
B B
B
I D
d t
Pentru anumite investiţii ( utilaje ) durata de recuperare se stabileşte pe
baza economei realizate la cheltuielile de producţie sau de exploatare după relaţia:
01 ChCh
I D
t
, unde It = investiţia totală;
Ch0 = cheltuieli de producţie înainte de reutilare;
Ch1 = cheltuieli de producţie după reutilare;
Modalităţile de calcul a indicatorilor Durata de recuperare prezentaţianterior s-au referit la variante de investiţii analizate singular. Prezintă importanţă
şi durata de recuperare a investiţiei suplimentare ( considerată în raport cu o
variantă de referinţă ).
12
12
B B
I I D s
, pentru investiţii în construcţii,
sau12
12
ChCh
I I D s
, pentru dotări de utilaje.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
25/64
25
În principiu, indicatorul durata de recuperare a investiţiei suplimentare
prezintă un neajuns important: dă indicii doar asupra creşterii raportului efortului/
efecte impuse de toate celelalte variante de referinţă, lăsînd în afar ă varianta
aprecierii a însăţi variantei de referinţă.
3. Analiza variantelor de proiect prin prisma indicatorului durată de
recuperare
a) în situaţia în care volumul şi strucura producţiei în toate variantele sînt
egale se folosesc relaţiile de calcul prezentate mai sus.
P
I D
t r , şi
12
12
B B
I I D s
În primul caz la determinarea raportului toate variantele sînt în situaţie
egală fiecare putînd servi ca termen de compara ţie pentru celălalt.
În cel de-al doilea caz, se compar ă variantele 2 cîte 2, cel puţin una din
variante avînd funcţie de variantă de referinţă.
Această formulă presupune condiţia ca In > In -1, adică varianta cu cel mai
scăzut volum de investiţii luată ca referenţială.
Relaţia duratei de recuperare verifică dacă raportul dintre efortul
suplimentar de investiţii şi efectele financiare suplimentare ale altei variante ar
justifica alegerea ei avînd în vedere faptul că este mai avantajos sub aspectul
rezultatelor financiare decît variantele cu investi ţii mai mici. Prima relaţie de
calcul stabileşte raportul dintre efortul financiar şi rezultatele financiare pentru
fiecare variantă de investiţii. În condiţiile în care avem acelaşi volum de producţie
trebuie preferată varianta care are acest efort minim. Sînt situaţii în care deşi
raportul este minim, varianta nu este cea mai eficientă. Coeficientul de eficienţă a
investiţiilor nu este acelaşi lucru ca şi gradul de rentabilitate a activităţii
productive.Este firesc ca opţiunea pentru o variantă sau alta să nu poată avea loc
numai pe baza duratei de recuperare absolută. S-ar putea conchide că varianta de
investiţii mai mari se justifică economic dacă durata de recuperare suplimentar ă se
încadrează în durata normată.
12
12
B B
I I Dn
; unde Dn = durată normată.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
26/64
26
c) în cele mai multe situaţii volumul şi structura producţiei difer ă de la o
variantă la alta. Pentru a se face analiza distinctă a raportului dintre efortul
şi efectul investiţiei este necesar ă eliminarea influenţelor volumului diferit
al producţiei.
În primul rînd trebuie să se aibă în vedere faptul că în relaţia de stabilire aduratei de recuperare se cuprinde şi volumul producţiei pentru că profitul este
produsul dintre cantitatea de producţie obţinută şi profitul unitar. Dacă s-ar opera
cu mărimi unitarepentru eliminarea influenţelor volumului producţiei ar trebui
utilizată investiţia specifică, astfel s-ar ajunge la raportul global de calcul a duratei
de recuperare a investiţiei.
4. Coeficientul de eficienţă economică a investiţiilorÎn privinţa acestui indicator s-a pus problema modului de exprimare şi a
posibilităţii de exprimare în analiza variantelor de investi ţii. Se prezintă sub 3
forme:
- coeficient de eficienţă absolută;
- coeficient de eficienţă relativă;
- coeficient de eficienţă normativă.
Coeficientul de eficienţă absolută se stabileşte ca un raport între beneficii şi
volumul investiţiei pentru un anumit proiect. În scopul analizei pot fi utilizate
două procedee:
a) compararea directă a coeficienţilor luîndu-se în considerare varianta
care are coeficientul de eficienţă economică maximă;
b) compararea coeficientului de eficienţă economică a fiecărei variante cu
un coeficient normativ care exprimă beneficiul minim care trebuie
obţinut de către un anumit proiect.
În această perspectivă sînt admise toate variantele care au coeficientul de
eficienţă economică mai mare sau egal decît coeficientul de eficienţă normativă.
Numai pe baza coeficientului de eficienţă absolută a proiectelor nu poate fi
fundamentată riguros decizia privind cea mai bună variantă de investiţii. Apare
necesitatea examinării comparative a eficacităţii investiţiei suplimentare care se
face cu ajutorul coeficientului de eficienţă relativă a investiţiilor.
N
nn
nnr E
I
B B E
1
1
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
27/64
27
N
nn
nn E
I
B B
21
21
Acest coeficient de eficienţă relativă nu are o semnificaţie proprie, ci doar
una complementar ă, aceea de caracterizare directă a eficienţei sporului deinvestiţii solicitat pentru realizarea unei variante de investiţii.
Utilizarea indicatorului coeficient de eficienţă relativă necesită o anumită
succesiune a calculului:
- ordonarea variantelor în succesiune crescîndă a investiţiilor indiferent de
volumul beneficiului corespunzător fiecărei variante; în acest mod se poate
constata dacă există variante mai bune de proiect, adică cu beneficii mari
la investiţii mici f ăr ă a mai calcula coeficientul de eficienţă relativă;
- calcularea coeficientului de eficienţă relativă prin compararea variantelor
de proiect 2 cîte 2.; cele care au coeficientul de eficien ţă relativă mai mare
sau egal cu coeficientul de eficienţă normativă sînt eliminate din analiză;
- pentru variantele r ămase în studiu se recalculează coeficientul de eficienţă
relativă şi se compar ă din nou cu coeficientul de eficienţă normativă, apoi
sînt selectate doar acele variante care au o creştere a beneficiului cel puţin
egală cu coeficientul de eficienţă normativă.
5. Viteza de recuperare a investiţiilor
În literatura de specialitate anumiţi autori au propus utilizarea indicatorului
viteză de recuperare a investiţiilor. Argumentul este acela că indiferent de forma
exprimării sale durata de recuperare nu reflectă nivelul de eficienţă economică pe
toată durata de funcţionare a obiectivului.
Folosind indicatorul specificat este posibilă cunoaşterea efectelor investiţiilor
pe toată durata sa de viaţă.
mmr
NF R
B
I
B I
D
DV ,
unde: VR = viteză de recuperare;
D NF = durată normată de funcţionare;
DR = durată de recuperare;I = investiţia,
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
28/64
28
Am = amortisment ( amortizare anuală ).
Această relaţie arată de cîte ori se poate recupera o investi ţie pe parcursul
duratei sale de viaţă.
6. Randamentul economic al investiţiilor
Acest indicator are un caracter mai complex deoarece se refer ă la procesul
investiţional în ansamblu începînd cu efectuarea primelor cheltuieli de proiectare
şi pînă la scoaterea din funcţiune a obiectivului ca urmare a uzurii sale fizice.
Poate fi exprimat prin următoare reprezentare grafică:
Fig. 1
Q = volumul producţiei;C = costurile de exploatare;
I = investiţia.
Curba I ( a investiţiei ) este crescătoare deoarece cheltuiala de investiţii
creşte pe măsura apropierii lucr ărilor de momentul punerii în funcţiune. În
principiu, în prima parte a dratei de funcţionare , obiectivul realizează o producţiesub parametrii proiectaţi, apoi urmează o perioadă lungă cu o producţie relativ
IS2 S3
S1
C
Q
d 0 P T D DF
Valoare
Timp
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
29/64
29
constantă, după care descreşte. Punctul P reprezintă perioada de atingere a
parametrilor proiectaţi, T este durata de recuperare ( optimă ) a investiţiei, DF
reprezintă durata fizică de funcţionare, D este durata eficientă ( economic ) de
funcţionare a obiectivului situată la intersecţia curbei producţiei cu cea a
cheltuielilor. În mod normal, obiectivul ar trebui scos din func ţiune la momentulD. Randamentul este în acest caz un raport între valoarea beneficiilor obţinute
după expirarea duratei de recuperare şi valoarea investiţiilor.
1
3
S
S R ,
Ştiind că S2 + S3 este valoarea globală a beneficiului, rezultă că:
1
232
S
S S S R
dar, S2 = S1 rezultă că 11
32
S
S S R
Randamentul economic al investiţiilor se poate exprima funcţie de
beneficiile nete sau totale. Semnificaţia economică a randamentului investiţiilor
este aceea că el exprimă volumul beneficiilor totale obţinute pe durata de viaţă a
unui obiectiv după recuperarea fondurilor cheltuite.
În ipoteza în care beneficiile sînt constante pe toată durata de viaţă, durata
economică se întinde pînă la expirarea duratei fizice a obiectivului.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
30/64
30
Fig. 2
Q = constant;
C = constant.
2
3
1
3 S S R , iar 1
)(
T
D
BT
BT D R
E
Atunci cînd volumul producţiei şi costul acesteia sînt constante,
randamentul economic depinde numai de raportul dintre durata eficientă ( egală cu
durata totală de funcţionare ) şi termenul de recuperare a investiţiei.
Randamentul economic al investiţiei este cu atît mai mare cu cît durata de
recuperare este mai lungă şi termenul de recuperare este mai scurt. Randamentul
economic poate fi compact de la o durata la alta indiferent de activitatea unui
obiectiv de investiţii pentru că acesta nu constituie un indicator de volum.
2.3 Actualizarea în calculele de investiţii
În calculele de eficienţă economică, se compar ă de regulă, mărimea
profiturilor ce se scontează a fi obţinute cu fondurile de investiţii necesare.
Pînă acum, nu s-a ţ inut seama că fondurile de investiţii se ccheltuie într-o
perioadă iar fluxurile de venituri se obţin în altă perioadă. Mai mult, în modnormal, fondurile pentru investiţii se cheltuie într-o perioadă scurtă ( 2-3 ani
D0
S1
S2 S3
T DF = De
S2 = S1
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
31/64
31
pentru proiectele de mare anvergur ă ), în timp ce fluxurile de venituri se obţin
într-o perioadă relativ lungă ( 15 – 20 ani la echipamente, 60 – 80 ani la clădiri,
perioadă nelimitată pentru terenuri sau 99 de ani pentru concesiuni ).
Rezultă de aici că nu este logic să se compare eforturile f ăcute în prezent
cu efecte ce vor fi obţinute în viitor f ăr ă nici un corectiv. În timp, modificările de preţuri şi deprecierea monetar ă acţionează asupra investiţiilor ca şi cheltuiala
iniţială ( renunţarea la o utilitate care se poate procura în prezent în schimbul unei
utilităţi de consum viitoare sporite ), cît şi ca rezultate ( încasări sau beneficii ) din
care să se recupereze cheltuiala iniţială şi să se obţină un venit net sau goodwill.
Raportul efort – efect în timp
Fig. 3
În care, Mipi = momentul începerii procesului investiţional ( al deciziei de
a proiecta investiţia );
Mîc = momentul începerii construcţiei obiectivului;
Mipe = momentul începerii procesului de exploatare;
Mst = momentul scoaterii din funcţiune a obiectivului;
Dp = durata proiectării,
Dc = durata construcţiei ( execuţiei ).
Ci
Mipi
d p
Mîc Mipe
Vn
V b
Ca
Mst
timp
decizie
Proces de exploatare
dVenituri das de
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
32/64
32
Das = durata de asimilare a parametrilor tehnico – economici
proiectaţi:
De = durata de exploatare a obiectivului;
Ci = cheltuieli de investiţie ,
Ce = cheltuieli de exploatare;Vb = venituri brute ( incasări );
Vn = venituri nete;
Rezultă evident din această figur ă că efectele investiţiilor trebie aduse în
prezent ( în principiu la data punerii în funcţiune ) pentru a fi comparabile cu
eforturile. Altfel, calculele de eficienţă economică a investiţiilor nu au relevanţă
( semnificaţie ).
2.4 Momentele actualizării în calculele de investiţii
În general, opiniile exprimate în literatura de specialitate românească
converg către faptul că actualizarea se efectuează în următoarele momente:
- luarea deciziei;
- începerea construcţiei obiectivului;
- punerea în funcţiune a obiectivului;- scoaterea din funcţiune a obiectivului.
Schematic, tehnica de actualizare în diferite etape investiţionale poate fi
reprezentată astfel:
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
33/64
33
Fig. 4
Numerele de pe săgeţile indicatoare arată cîţi ani trebuie întoarse în timp
efectele cît şi eforturile pentru a le face comparabile în momentul luării
deciziei.
a) actualizarea la momentul luării deciziei poate fi efectuată după formulele:
- pentru cheltuielile de capital ( sau de investiţie )
H= -1 -2 -3 -4 -5 -6 -7 -8 -9
-1 -2 -3 -4 -5 -6 -7
+2 +1 -1 -2 -3 -4 -5
Mst
Momentul punerii înfunc iune
Momentulînceperiiconstr.
Momentulluării h=deciziei
H =
eforturi efecte
9
8
7
6
5
4
3
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
34/64
34
t m
mhh
hact
a I I
1 )1(
1, unde m = momentul luării deciziei;
unde: t = durata de construcţie a obiectivului;
Ih = investiţia anuală;
a = rata ( coeficient ) de actualizare;h = numărul de ani.
Pînă la punerea în funcţiune, m reprezintă timpul care se scurge de la
luarea deciziei de proiectare pînă la începerea construcţiei obiectivului.
- pentru beneficiu sau profit, se foloseşte următoarea formulă:
n s
shh
hact
a B B
)1(1 ,
unde:
s = suma anilor care au trecut între momentul lu ării decizieişi cel al
începerii funcţionării obiectivului;
n = durata de funcţionare a obiectivului.
b) actualizarea la momentul începerii construcţiei obiectivului ( cuprinde şi
faza de proiectare )
Are o importanţă deosebită pentru calculul anumitor indicatori, ca de exemplu
costuri unitare actualizate. Actualizarea la acest moment presupune atît scăderea
investiţiilor, cît şi a beneficiilor, diminuarea respectivă fiind invers propor ţională
cu nivelul coeficientului de actualizare ales şi cu durata de timp consumată pînă la
cheltuirea integrală a fondurilor sau obţinerii efectelor.
Generalizînd, la momentul începerii construcţiei obiectivului, formulele de
actualizare a investiţiei şi a beneficiului devin:
d
hh
hact
a I I
1 )1(
1, unde h = anul efectuării investiţiei;
d = durata de construcţie,
n = durata de funcţionare a obiectivului.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
35/64
35
n
d hh
hact
a B B
1 )1(
1
c) cel mai frecvent utilizat în literatura de specialitate este actualizarea la
momentul punerii în funcţiune. În cazul respectiv, investi ţia va creşte propor ţional cu mărimea coeficientului de acumulare şi numărul de ani de
imobilizare, iar volumul profitului actualizat va fi invesr propor ţional cu
aceste 2 mărimi.Formula de compunere a investiţiei este similar ă cu cea
folosită în calculul imobilizării absolute. Iar pentru efecte se foloseşte o
formulă de actualizare căreia îi corespund următoarele două situaţii:
- cînd efectele sînt egale în fiecare an pe durata de funcţionare a obiectivului
se foloseşte formula următoare:
n
h
hact
aa
a B B
)1(
1)1(
- cînd efectele nu sînt egale în fiecare an se actualizează separat potrivit
expresiei:
n
hh
hact
a
B B
1 )1( , unde h = anul obţinerii beneficiului şi
se notează în ordine începînd cu anul punerii în funcţiune.
d) actualizarea la momentul scoaterii din funcţiune
Porneşte de la conţinutul şi principiile care stau la creşterii economice.
Astfel, se impne atît investiţiei cît şi efectelor o anumită creştere;
comparaţia între eforturi şi efecte ajustate f ăcîndu-se la expirarea
duratei de viaţă a obiectivului. În acest caz, se consider ă că efectele ar
fi reinvestite imediat ce se obţin. Creşterea este direct propor ţională
cu coeficientul de actualizare şi cu numărul de ani care se scurge între
momentul realizări efortului şi cel al obţinerii efectului.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
36/64
36
Fig. 5
Din figur ă se observă faptul că la actualizarea eforturilor puterea
factorului de creştere este formată din diferenţa între durata care se
scurge de la începerea construcţiei obiectivului pînă la scoaterea lui
din funcţiune. În ce priveşte efectele, puterea factorului de creştere ia
în considerare durata de funcţionare şi anul de începere a acesteia. Se
folosesc următoarele formule:
h p
h
h phact a I I
1
)1(
MA
I1
I2B1
B2 B3 B4Mîc
+1 +2
Mîf
+3 +4 +5 +6 +7
+1 +2 +3 +4 +5
Ani între începereaconstrucţiei şi punerea înfuncţiune Durata de funcţionare
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
37/64
37
n
h
hnhact a B B
1
)1(
unde,
p = durata dintre momentul începerii construcţiei obiectivului şimomentul scoaterii din funcţiune;
h = anul investirii în cazul efortului sau Iact şi al obţinerii efectului în
cazul Bact.
n = durata de viaţă a obiectivului.
Rezumat
Teoria economică tratează problema investiţiilor ca o alocare de resurseîntre prezent şi viitor, sau mai bine spus între producţia de bunuri de consum şi
producţia bunurilor de capital. Indicatori ai modului de exprimare, indicatori
naturali: capacitatea de producţie în expresie fizică, suprafaţa, gradul şi modul de
utilizare a acestuia, durata de realizare şi cea de exploatare, consumurile totale şi
specifice de materii prime, materiale, combustibil, număr personal.
Indicatori de bază: volumul investiţiilor, durata de executare a lucr ărilor de
investiţii, durata de funcţionare a obiectivului de investiţii, termenul de recuperare,
coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor.
Indicatori suplimentari: grad de prelucrare a materiilor prime, grad de
automatizare.
Indicatori ai gradului de sistematizare şi reflectare.
Efectul economic al imobilizării fondurilor de investiţii în perioada de
construcţie ( Et ) cuprinde: volumul de active circulante aferent capacităţii de
producţie a obiectivului; alte elemente în care să se evidenţieze: pierderea de venit
net în perioada de construcţie, volumul amortizării activelor fixe dezafectate în
vederea investiţiilor, volumul pierderilor din ocuparea terenului cu destinaţie
productivă.
În ceea ce priveşte mărimea investiţiilor directe se ridică unele probleme
legate de sfera de cuprindere a lor, în cazul investiţiilor integrate sau neintegrate.
O altă problemă este cea legată de preţurile de evaluare. De regulă, asemenea
investiţii nu sînt necesare.
1. Volumul investitiei concretizeaza efortul investitional, si este
principalul indicator.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
38/64
38
2. Durata de realizare. Cuprinde: perioada de proiectare; perioada
deschiderii lucr ării de investiţie; perioada de execuţie a lucr ărilor de construcţii-
montaj, perioada de recepţie preliminar ă şi pentru punerea în funcţiune;
În sens restrîns durata de realizare a investi ţiei se refer ă îndeosebi la perioada
dintre momentul începerii lucr ărilor de organizare pe şantier şi cel al punerii înfuncţiune. calculul imobilizărilor de fonduri în perioada de construcţie ca urmare a
influenţei factorului timp;
3. Capacitatea de producţie ( Cp ). Este indicatorul de efort direct al
investiţiilor exprimînd potenţialul maxim de producţie al unui obiectiv în unităţi
fizice sau valorice. Capacitatea de producţie trebuie să se refere în toate variantele
care se compar ă la aceeaşi perioadă de timp. la un volum dat de investiţii să se
asigure un spor maxim de capacitate productivă ;În ceea ce priveşte primul aspect accepţiunea capacitate de producţie este
una mai generală ca efect al realizării unor investiţii şi care se apropie de
conceptul de dimensiune a obiectivului.
La cel de-al doilea aspect problema este şi mai dificilă pentru că între
volumul alocat de investiţii mărimea capacităţii de producţie, investiţia specifică,
costurile viitoare şi profitul se manifestă interdependenţă greu de explicat.
termenul ( durata ) de recuperare; coeficientul de eficienţă economică,
randamentul ( sau rata de rentabilitate a investiţiei ); viteza de recuperare a
investiţiei;
1. Investiţia specifică exprimă volumul investiţiilor care revine pe
unitatea de capacitate de producţie sau unitate de produs.
În literatura de specialitare se exprimă opinia potrivit căreia în calculul
investiţiei specifice nu trebuie luat volumul investiţiei ci doar sporul de active fixe
pe unitatea de creştere a producţie în perioada respectivă.
2. Durata de recuperare ( termenul de recuperare )
În principiu, durata de recuperare se calculează ca un raport între investi ţia totală
şi Venitul net anual sau sporul de venit net anual dac este vorba de modernizări şi
reutilări. În realitate, nu se poate recurge la un singur criteriu pentru aprecierea
unei variante de investiţii. sursa de recuperare a investi ţiei;
Au fost sugerate mai multe baze de calcul pentru durata de recuperare:
venitul naţional şi economia la cheltuielile de producţie.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
39/64
39
Amortizarea se include în costul anual de producţie, iar ca sursă de
finanţare este destinată investiţiei de înlocuire.
În cazul în care parametrii tehnico-economici proiectaţi nu sînt realizaţi
integral la momentul punerii în funcţiune a obiectivului şi este necesar ă o perioadă
de asimilare, durata de recuperare a investiţiilor se prelungeşte.
3. Analiza variantelor de proiect prin prisma indicatorului durată de
recuperare
În primul rînd trebuie să se aibă în vedere faptul că în relaţia de stabilire a
duratei de recuperare se cuprinde şi volumul producţiei pentru că profitul este
produsul dintre cantitatea de producţie obţinută şi profitul unitar.
4. Coeficientul de eficienţă economică a investiţiilorÎn privinţa acestui indicator s-a pus problema modului de exprimare şi a
posibilităţii de exprimare în analiza variantelor de investiţii. coeficient de eficienţă
absolută; coeficient de eficienţă relativă; coeficient de eficienţă normativă.
5. Viteza de recuperare a investiţiilor
În literatura de specialitate anumiţi autori au propus utilizarea indicatorului viteză
de recuperare a investiţiilor. Argumentul este acela că indiferent de forma
exprimării sale durata de recuperare nu reflectă nivelul de eficienţă economică pe
toată durata de funcţionare a obiectivului.
Randamentul economic poate fi compact de la o durata la alta indiferent de
activitatea unui obiectiv de investiţii pentru că acesta nu constituie un indicator de
volum.
Actualizarea în calculele de investiţii
În calculele de eficienţă economică, se compar ă de regulă, mărimea profiturilor ce
se scontează a fi obţinute cu fondurile de investiţii necesare.
Momentele actualizării în calculele de investiţii
În general, opiniile exprimate în literatura de specialitate românească converg
către faptul că actualizarea se efectuează în următoarele momente:
pentru cheltuielile de capital ( sau de investiţie )
Pînă la punerea în funcţiune, m reprezintă timpul care se scurge de la
luarea deciziei de proiectare pînă la începerea construcţiei obiectivului.
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
40/64
40
3. Decizia de investiţii
3.1 Etapele deciziei de investiţii
Managementul trebuie să îndeplinească două condiţii esenţiale înscopul realizării obiectivului de maximizare a valorii de piaţă a firmei:
a) utilizarea resurselor existente într-o manier ă optimală;
b) condiţia oportunităţii creşterii sau diminuării activelor
întreprinderii.
A doua condiţie reprezintă o decizie complexă denumită de unii
autori proces investiţional, iar de către alţii programare a investiţiilor.În
literatura de specialitate anglo-saxonă termenul unanim acceptat este cel de
bugetizare a capitalului ( capital budgeting ).
Bugetarea capitalului constă într-un proces de programare a
cheltuielilor pentru care efectele se estimează a fi obţinute pe o perioadă mai
mare de 1 an. Acest proces constituie din punct de vedere teoretic o aplicare
a principiului teoriei neoclasice potrivit căruia o firmă trebuie să cheltuie
resurse pînă la punctul în care venitul marginal este egal cu costul marginal.
În cazul investiţiei decizia are în vedere rata de randament a
capitalului investit şi costul marginal al acestuia. Practic, problema este
complicată de următorii factori:
- profilul multiprodus al întreprinderii moderne:
- existenţa mai multor pieţe;
- existenţa mai multor pieţe financiare şi a mai multor rate ale dobînzii.
Datorită acestor factori decizia de investiţii constituie, în special, o
problemă de opţiune între alternative ( proiecte concurente, surse de finanţare,
concurente şi multiple ). Cîteva repere vor clarifica semnificaţia deciziei de
investiţii:
1) investiţia constituie pe termen lung suportul creşterii şi supravieţuirea
firmei. Chiar şi simpla menţinere a nivelului actual de activităţi necesită
investiţii de înlocuire a echipamentelor vechi, uzate moral şi fizic, cu
altele noi.
2) investiţia consumă o parte substanţială a resurselor financiare,
materiale, umane a întreprinderii;
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
41/64
41
3) decizia de investiţii implică pentru o durată de timp medie sau lungă şi
cel mai frecvent de o manier ă ireversibilă resursele întreprinderii.
Teoria financiar ă din ultimele două decenii a elaborat un model coerent
pentru dezinvestiţii incluzînd nu doar lichidări de active fixe care au
îndeplinit durata fizică, ci şi scoaterea din funcţiune înainte de termenstabilite pe baze justificate economic. Toate obiectivele au o durată de viaţă
optimă, după care profitul nu mai creşte, ci se diminuează. S-ar putea ca în
anumite circumstanţe să fie rentabilă oprirea din funcţiune a unui obiectiv,
vînzarea sa pe componente decît menţinerea sa în funcţiune. Ireversibilitatea,
deci, constituie o chestiune relativă, iar proiecţia efectelor economice ale
capitalului investit trebuie să aibă în vedere ca permanentă alternativă
întreruperea activităţii obiectivului.Unele investiţii ofer ă încă de la început o mai mare flexibilitate
procesului de recuperare a cheltuielilor de capital.
4) decizia de investiţii este influenţată de consideraţia mediului financiar
relativ la întreprindere. Dezvoltarea firmei nu este un proces autonom,
deoarece în marea majoritate a cazurilor intervin variabile exogene: accesul
pe piaţa de capital, posibilitatea de angajare a creditului bancar, creşterea
capitalului propriu prin emisiune de ac ţiuni, evoluţia mediului economic,
politic, fiscal, monetar.
Evident, nu orice decizie de investiţii are o amplitudine deosebită, trebuie
să judecăm raportul între patrimoniul net sau/ şi valoarea activului total şi
volumul de fonduri total solicitat de un anumit proiect.
Atît timp cît structura financiar ă a firmei nu este sensibil modificată,
importanţa proiectului de investiţii este relativă iar riscurile asumate sînt
reduse. De exemplu, investiţia de înlocuire nu necesită un proces decizional
laborios.
5) complexitatea deciziei de investiţii ţine de amploarea fluxurilor
informaţionale necesare. De regulă, în elaborarea unui proiect de
modernizare, extindere sau investiţii strategice, sînt necesare studii
aprofundate în următoarele domenii: marketing ( studii de piaţă, de motivaţie,
a produselor ), apoi producţia ( specificaţii privind produsul şi procedee de
fabricaţie, alegerea echipamentelor, analiza costurilor ), financiar ( analiza
necesarului de finanţat, estimarea contribuţiei proiectului la realizarea
fluxului de lichidităţi globale, analiza fiecărei surse de finanţare, evaluarea
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
42/64
42
criteriilor financiare ), managementul resurselor umane determină necesarul
previzibil de personal în scopul punerii/ funcţionării obiectivului, structura pe
calificări, necesitatea de formare şi perfecţionare a personalului, cadrul
juridic şi fiscal ). Pe de altă parte, complexitatea deciziei de investiţii priveşte
necesitatea aplicării unor concepte ale teoriei financiare precum: costulcapitalurilor permanente, structura financiar ă, politica optimală a
dividendului, evaluarea firmei, etc. Decizia de investi ţii se elaborează în
contextul strategic al întreprinderii ceea ce determină luarea în considerare a
proiectelor care vor influenţa favorabil valoarea de piaţă a întreprinderii. Se
consider ă că un proiect de investiţii este de la început acceptabil dacă adaugă
o anumită mărime la valoarea de piaţă a întreprinderii, deci dacă potenţează
randamentul capitalului global investit, pe de o parte, şi dividendele sperate ase obţine în viitor, pe de alta.
Esenţială este abordarea într-o manier ă tridimensională a deciziei de
investiţii: dimensiunea investiţiei, strategică, financiar ă.
a) dimensiunea investiţiei prezintă următoarele aspecte:
1) gruparea tuturor dosarelor de proiecte pe care întreprinderea
le-a stabilit pe termen mediu: formularea proiectelor,
estimarea primar ă a fluxului de lichidităţi;
2) evaluarea individuală a proiectelor prevede calcularea valorii
nete actuale, indicele de profitabilitate, durata de rambursare
actualizată, anuitate echivalentă, rata de rentabilitate
financiar ă sau internă, şi rata de rentabilitate globală.
3) luarea în considerare a riscului care presupune:
- aprecierea riscului ataşat la fiecare proiect;
- adoptarea critetilor de evaluare a riscului.
4) selecţia proiectelor ţinînd seama de diferitele restricţii
( concurenţială, tehnice, financiare ) prin clasament,
programare matematică, prin simulare şi prin aproximări
succesive.
b) dimensiunea strategică are în vedere pe de o parte stabilirea sau
actualizarea strategiei pe termen lung şi mediu, iar pe de altă parte
analiza fiecărui proiect de investiţii comparativ cu această strategie.
Dimensiunea strategică include:
-
8/16/2019 Eficienta Ec a Invest ID IEA an V
43/64
43
1) stabilirea obiectivelor generale ale întreprinderii şi a
mijloacelor de realizare sau politicilor care să pună în
funcţiune angrenajul întreprinderii în scopul îndeplinirii
misiunii: structura formală, sistemul de gestiune, sistemul şi
stilul de conducere, programele pe domenii.2) alegerea definitivă a proiectelor de investiţii