39
A MULTIMODAL ANALYSIS OF THE 2014 ROMANIAN PRESIDENTIAL DEBATES FROM
THE PERSPECTIVE OF THE RELATIONSHIP BETWEEN GESTURES AND THE IDEOLOGICAL
ORIENTATION OF POLITICAL ACTORS
Nicolae Sorin Drăgan Assoc. Prof., PhD, National University of Political Studies and Public Administration,
Bucharest
Abstract: In this study we aim to analyze how the political actors involved in the presidential debates in
November 2014 have managed the relationship between gestures and ideological orientation. For this purpose we developed a multimodal analysis for some relevant sequences during these debates. The
practice of integrating the meanings of different semiotic resources allows a better understanding of the
meaning of verbal discourse, actions and behavior of political actors involved in a particular communication situation. In addition, the Multimodal Professional Analysis Tool, ELAN, allows the
annotation and dynamic analysis of the semiotic behavior of the political actors involved in the analyzed
sequences. We discuss in detail how political actors build their discursive strategies from this perspective,
the relationship between gestures and ideological orientation.
Keywords: presidential debate; multimodal analysis; ideological orientation; political semiotics; political
communication culture.
1. Introducere
În acest studiu analizăm un aspect particular al modului în care actorii politici – care
performează în fața publicului în cea mai importantă dintre formele de comunicare politică,
dezbaterea politică televizată – gestionează anumite moduri comunicative (sau resurse semiotice)
pentru construcția semnificației. Practic, suntem interesați de modul în care au gestionat relația
dintre gesturi și orientarea ideologică (Calbris, 2003; Poggi & Vincze, 2009). Practica integrării
semnificațiilor diferitelor resurse semiotice permite o mai bună înțelegere a semnificației
discursului verbal, a acțiunilor și comportamentului actorilor politici implicați într-o anumită
situație de comunicare (Kress & van Leeuwen 2001; Kendon, 2004; Allwood et al., 2007;
Müller, 2013).
Practic, am derulat o analiza multimodală pentru câteva secvențe comunicaționale
relevante din timpul dezbaterilor prezidențiale din noiembrie 2014. În acest scop, am folosit un
instrument profesional de analiză multimodală, softul ELAN (Eudico Linguistic Annotator),
dezvoltat de Institutul Max Planck pentru Psiholingvistică din Nijmegen, Olanda. Prin urmare,
obiectivul central al analizei noastre este înțelegerea modului în care diferite resurse semiotice
funcționează împreună (O‘Halloran, 2011: 121; Siefkes, 2015: 114), din perspectiva relației
dintre gesturi și orientarea ideologică a actorilor politici.
În primele două secțiuni discutăm despre natura ―multimodală‖ a comunicării umane (2),
evidențiind anumite aspecte ale relației dintre gesturi și orientarea ideologică a actorilor (3).
Metodologia de cercetare este prezentată în secțiunea patru (4). În secțiunile următoare
40
prezentăm rezultatelor cercetării (5), urmate de analiza și interpretarea rezultatelor (6). Ultima
parte a lucrării, secțiunea a șasea (7), este rezervată concluziilor.
2. Natura “multimodală” a comunicării umane
În interacțiunile discursive, actorii sociali nu utilizează doar limbajul verbal ca modalitate
de construcție a semnificației. Dincolo de limbajul verbal, oamenii se folosesc de imagine,
gesturi, postură, și ale moduri de producere semică, precum și de relațiile dintre ele pentru a
comunica (Jewitt, 2009: 14). Potrivit lui Gunther Kress (2010), un mod comunicativ este înțeles
ca orice resursă semiotică (limbajul verbal, vizual, imaginea statică sau în mișcare, muzica,
sunetul, gestul, culoarea, gustul, obiectele 3D, etc.) care produce semnificație într-un context
social (Elleström, 2010: 14).
Pentru Gunther Kress și Theo van Leeuwen (2001) multimodalitatea reprezintă ―utilizarea
mai multor moduri semiotice în proiectarea unui produs sau eveniment semiotic‖ (p. 20). Rick
Iedema (2003) subliniază natura ―multimodală‖ a comunicării umane (p. 39). Potrivit lui Carey
Jewitt (2013), multimodalitatea este o abordare interdisciplinară, cu originile în semiotica
socială. Spre deosebire de modelele semiotice tradiționale, semiotica socială permite ―abordările
centrate pe studiul ‗condițiilor pragmatice‘ ale schimburilor comunicaționale‖ (Drăgan, 2007:
232). Din această perspectivă, semiotica socială recuperează dimensiunea socială în procesele de
construcție a semnificației.
3. Relația dintre gesturi și orientarea ideologică a actorilor politici
Analizând gesturile mâinii în cazul lui Lionel Jospin, fost prim-ministru francez în
perioada 1997-2002 și fost candidat în alegerile prezidențiale franceze în 1995 și 2002,
Geneviève Calbris (2003) observă o anumită simetrie între gesturile executate cu mâna stângă și
orientarea sa ideologică (Jospin, era reprezentant al Partidului Socialist, al stângii polit ice). De
fiecare dată când acesta făcea aluzie sau discuta subiecte legate de stânga politică executa
mișcări cu mâna stângă (Calbris, 2003, p. 67, as cited in Poggi & Vincze, 2009, p. 87).
Isabella Poggi și Laura Vincze (2009) observă un fenomen similar atunci când analizează
gesturile performate de Ségolène Royal într-un interviu pentru France 2. Politicianul francez, fost
candidat socialist la alegerile prezidențiale din Franța în anul 2007, folosește ―în mod consistent
mâna dreaptă atunci când vorbește despre dreapta, bogați, sau atunci când face speculații, în timp
ce mâna stângă o folosește atunci când îi menționează pe cei săraci, muncitorii sau clasa de
mijloc‖ (Poggi & Vincze, 2009, p. 87). Poggi și Vincze (2009) analizează acest comportament
din două perspective. Primul aspect vizează funcția comunicativă a discursului, în special
intenția actorului politic de a persuada publicul. Din această perspectivă, actorii politici au
nevoie să se facă înțeleși, ―să ajungă la mintea persuadatului‖ (p. 89). Practic, ―gesturile mâini și
ale capului pot contribui la înțelegerea discursului politic, indicând continuu dacă vorbitorul
vorbește despre stânga sau dreapta‖ (p. 89). Un astfel de efort continuu din partea unui actor
politic de a performa acest tip de izomorfism (gesturi-orientare ideologică) poate determina un
efect de ―evaluare subtilă‖ din partea publicului în sensul dorit de politician (p. 89). Al doilea
aspect discutat de Poggi și Vincze (2009) se referă la faptul că gesturile au un comportament
multifuncțional (Kress & van Leeuwen 2001; Kendon, 2004; Allwood et al., 2007; Müller,
2013). Ele servesc atât funcții cognitive cât și comunicative. În situația discutată, Poggi și Vincze
(2009) avansează ipoteza că gesturile politicianului francez au ―în primul rând o funcție
cognitivă, nu comunicativă și persuasivă‖ (p. 89). Gesturile performate de Ségolène Royal par că
41
îi însoțesc discursul verbal ―în principal pentru a se ajuta să-și găsească imaginile, conceptele sau
cuvintele corespunzătoare‖ (p. 89).
De asemenea, Jürgen Streeck (2008) a investigat formele și funcțiile gesturilor candidaților
Partidului Democrat în două dezbateri primare din timpul campaniei prezidențiale din 2004, din
Statele Unite ale Americii. Autorul a derulat o analiză a expresiilor corporale și a arătat cât de
important este comportamentul non-verbal în efortul de persuadare politică.
4. Metodologia de cercetare
Candidații care au participat la cele două dezbateri prezidențiale finale din noiembrie 2014
au fost Victor Ponta (PSD), prim-ministru al României la data respectivă, și Klaus Iohannis
(liderul PNL), primar al orașului Sibiu și lider al coaliției ACL la acea vreme. Corpusul de
analiză a fost format din șase secvențele comunicaționale (cu durata totală de aproximativ 5
minute), selectate din cadrul dezbaterilor pe baza unor criterii bine determinate: omogenitate,
temă/subiect comun, respectiv criteriul mesajelor strategice. Ultimul criteriu vizează acele
secvențe care surprind mesajele strategice, eventual așa-numitele ―momente-cheie‖ (Corbu &
Boțan, 2011, p. 101), care pot decide, în opinia specialiștilor, câștigătorul dezbaterii.
Am derulat analiza multimodală pentru fiecare dintre secvențele selectate potrivit criteriilor
menționate. Prin urmare. în analiza noastră am fost ghidați de următoarele întrebări de cercetare:
RQ1. Care sunt resursele semiotice pe care le folosesc actorii politici implicați în
secvențele discursive analizate pentru a comunica și a construi semnificația și care sunt
diferențele referitoare la relația dintre gesturi și orientarea ideologică a actorilor politici?
RQ2. Cum își construiesc actorii politici strategiile discursive din perspectiva gestionării
relației dintre gesturi și orientarea ideologică?
Softul ELAN permite, pe de o parte, adnotarea și analiza dinamică a comportamentului
semiotic al actorilor politici implicați în secvențele analizate, iar pe de altă parte, o imagine de
ansamblu asupra întregii situații de comunicare.
5. Rezultatele cercetării
În următoarele două exemple (Fig. 1, respectiv Fig. 2), prezentăm rezultatele cercetării
pentru fiecare actor politic în parte. Fiecare cadru care surprinde un anumit aspect al relației
gesturi-orientare ideologică a fost selectat pe baza analizei multimodale derulate cu ajutorul
softului ELAN (pentru detalii vezi ANEXA, cu Fig. 3 și Fig. 4).
a b
42
c d
Figura 1. Relația dintre gesturi și orientarea ideologică în cazul candidatului Victor Ponta:
a, b, c – gesturi executate cu mâna stângă, d – gest executat cu mâna dreaptă
Primul gest (vezi Figura 1a) este executat de Victor Ponta în timp ce rostește următorul
enunț: ―venitul minim garantat de 350 de lei se completează din bugetul de stat faţă de bugetul
asigurărilor sociale‖.
Al doilea gest (vezi Figura 1b) este executat în timp ce Victor Ponta rostește următorul
enunț: ―Eu reprezentam USL, dvs. nu reprezentați nimic‖. Este vorba despre un fragment care
face parte din aceeași secvență analizată, mai exact de la finalul acesteia.
Al treilea gest (vezi Figura 1c) este executat în timp ce candidatul puterii rostește
următorul enunț: ―CSM este garantul independeţei justiţiei. Nu vă mai băgaţi nasul la CSM, că
preşedintele are alte atribuţii‖.
Dacă primele trei gesturi au fost executate de către Victor Ponta cu mâna stângă, ultimul
gest, al patrulea (vezi Figura 1d), este executat cu mâna dreaptă în timp ce rostește următorul
enunț: ―CSM-ul garantează şi bine face‖. Exemplele prezentate până acum fac parte din secvențe
comunicaționale selectate din cadrul dezbaterii prezidențiale de la postul B1TV, din data de 12
noiembrie 2014.
a b
43
c d
Figura 2. Relația dintre gesturi și orientarea ideologică în cazul candidatului Klaus
Iohannis: a, b – gesturi executate cu mâna dreaptă, c, d – gesturi executate cu mâna stângă
Primul gest (vezi Figura 2a) este executat de Klaus Iohannis în timp ce rostește următorul
enunț: ―Concluzia, dragi români, puteţi să o trageţi singuri‖. Este vorba despre un fragment din
prima secvență analizată din cadrul dezbaterii prezidențiale de la postul B1TV, din data de 12
noiembrie 2014.
Al doilea gest (vezi Figura 2b) este executat de Klaus Iohannis în timp ce rostește
următorul enunț: ―Când sunteţi la Palatul Victoria, aveţi biroul dumneavoastră. Aicea, biroul este
țara‖. Enunțul face parte din cadrul unei secvențe selectate din cadrul primei dezbateri, de la
postul RealitateaTV, din data de 11 noiembrie 2014.
Următoarele două gesturi (vezi Figura 2c, 2d) sunt executate de Klaus Iohannis atunci când
performează un gest de tip deictic, relevant în economia dezbaterii, analizat în altă parte (Drăgan,
2017):
Klaus Iohannis: Şi dacă vorbim despre, totuşi, acţiuni care ne definesc ca şi politicieni, dacă putem să
focusăm un pic pe această imagine, este o frumoasă imagine de grup care s-a format în ianuarie 2011 în jurul
dlui Constantin Nicolescu, atunci preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş. Este dl Ponta aici, dl Năstase, dl
Corlăţean, dl Severin, dl Hrebenciuc, dl Pendiuc, dna Andronescu, dl Vanghelie şi mulţi alţi pesedişti foarte
bine cunoscuţi care atunci au afirmat că este vorba despre o persecuţie politică şi că în nici un caz nu estre
bine ca acest domn, care între timp a fost condamnat şi eliminat de acolo, să fie deranjat acolo unde îşi făcea
treaba, Asta, după părerea mea, nu se numeşte independenţa justiţiei, asta se numeşte forţarea justiţiei.
(B1TV, 12 noiembrie 2014)
6. Analiza și interpretarea rezultatelor
Situațiile prezentate în cadrul celor două exemple (Fig. 1, respectiv Fig.2) surprind câteva
momente relevante pentru discuții noastră în ceea ce privește relația dintre gesturi și orientarea
ideologică a candidaților.
Se poate observa cu ușurință faptul că în primul exemplu (Fig. 1), primele trei gesturi
executate de candidatul Victor Ponta (Fig. 1a, 1b și 1c) sunt gesturi executate cu mâna stângă.
Observăm faptul că de fiecare dată când execută unul dintre aceste trei gesturi, candidatul
―stângii‖, Victor Ponta (PSD), se referă la subiecte de ―stânga‖: gestul a – bugetul asigurărilor
sociale, gestul b – USL, gestul c – ordinea constituțională (CSM, garant al independenței
Justiției).
Ultimul gest este executat cu mâna dreaptă (vezi Figura 1d). De data aceasta, gestul este
executat în timp ce Victor Ponta reia o afirmații anterioară, ―CSM-ul garantează şi bine face‖,
indicând în mod ostentativ textul Constituției oponentului său.
44
În situațiile prezentate, nu tipologia gesturilor este relevantă – toate gesturile discutate aici
au valoare deictică (familia pointing gesture) – ci relația lor cu orientarea ideologică a
candidatului care le performează. Am analizat toate situațiile în care candidatul stângii, Victor
Ponta, se referă la subiecte de ―stânga‖ în cele șase secvențe selectate din cadrul dezbaterilor
prezidențiale din noiembrie 2014. În majoritatea acestor situații (în trei din cele patru) am
identificat un izomorfism între gesturile executate cu mâna stângă și orientarea ideologică a
candidatului Victor Ponta.
Mai devreme (3), am discutat despre acest tip de izomorfism. Geneviève Calbris (2003)
observase o relație de același tip în cazul lui Lionel Jospin (reprezentant al Partidului Socialist)
(p. 67, as cited in Poggi & Vincze, 2009: 87). În plus, Isabella Poggi și Laura Vincze (2009: 87)
observaseră un fenomen similar în ceea ce privește gesturile performate de Ségolène Royal (fost
candidat socialist în alegerile prezidențiale franceze). Poggi și Vincze (2009) sugerează faptul că
actorul politic încearcă să persuadeze audienţa în sensul înțelegerii discursului și a identificării
corecte din punct de vedere ideologic. Prin gesturile performate el oferă în mod continuu indicii
de tipul ―vorbitorul vorbește despre stânga sau dreapta‖ (Poggi & Vincze, 2009: 89). Astfel de
indicii pot determina orientarea evaluărilor audinței într-un anume sens, cel al lecturii preferate
de vorbitor. Mai mult, Poggi și Vincze (2009) sugerează ca atunci când lecturăm interacțiunea
gest-discurs verbal să construim scenarii de interpretare care iau în considerare toate funcțiile
posibile ale gesturilor în respectiva situație de comunicare.
În situația noastră, funcția dominantă a gestului este comunicativă. Candidatul stângii,
Victor Ponta, face referiri explicite în discursul verbal la evenimente și subiecte de stânga.
Situațiile prezentate în cadrul celui de-al doilea exemplu (vezi Fig. 2), ne ajută să analizăm
relația dintre gesturi și orientarea ideologică pentru candidatul de dreapta, Klaus Iohannis. Atunci
când execută gesturi cu mâna dreaptă, Klaus Iohannis se referă la: a – ―Concluzia, dragi români,
[…]‖ și b – ―Aicea, biroul este țara‖ (Fig. 2a și 2b). Ambele referințe sunt construite mai degrabă
pe o funcție dominant comunicativă, ca apeluri emoționale pentru schimbare. Ambele sunt
orientate către audiență: ―dragi români‖, ―țara‖. O astfel de orientare nu e clar definită, pare
ambiguă. Nu putem afirma faptul că există o legătură semnificativă între gesturile executate cu
mâna dreaptă și orientarea ideologică în cazul candidatului Klaus Iohannis.
În schimb, atunci când execută gesturi cu mâna stângă, Klaus Iohannis face referiri
exclusiv la subiecte și evenimente legate de stânga politică: ―pesediști‖, ―baroni PSD‖, tema
―Corupție‖, etc. În această situație, putem discuta despre o relație semnificativă care se stabilește
între gesturile efectuate de Klaus Iohannis (candidatul de dreapta) cu mâna stângă și orientarea sa
ideologică.
7. Concluzii
Scopul acestui articol a fost să descriem, analizăm și interpretăm modul în care actorii
politici gestionează relația dintre gesturi și orientarea ideologică în dezbaterile prezidențiale din
noiembrie 2014.
În majoritatea situațiilor analizate, atunci când se referă la subiecte de ―stânga‖, candidatul
de stânga, Victor Ponta, execută gesturi cu mâna stîngă. Practic, am identificat un izomorfism
între gesturile executate cu mâna stângă și orientarea ideologică a candidatului puterii (stânga
politică). Din acest punct de vedere, rezultatele sunt similare cu cele obținute în alte studii
(Calbris, 2003: 67, as cited in Poggi & Vincze, 2009: 87; Poggi & Vincze, 2009: 87). În schimb,
Klaus Iohannis (candidatul de dreapta), atunci când execută gesturi cu mâna stângă, face referiri
exclusiv la subiecte și evenimente legate de stânga politică (Fig. 2b). Practic, selectează din
45
relația gesturi – orientare ideologică doar aspecte negative referitoare la acțiunile oponentului
său, coerente cu orientarea sa ideologică. Pare să spună publicului: ―reprezentanții stângii
politice sunt responsabili de faptele grave de care vă vorbesc, iar oponentul meu aparține acestei
familii politice‖. Cu alte cuvinte, nu este interesat de coerența dintre gesturi și propria orientare
ideologică, cât de proiectarea unor reprezentări negative ale acestei relații în ochii publicului.
Actorul politic al cărui comportament semiotic va apărea mai previzibil, ale cărui
semnificații vor fi congruente cu semnificațiile discursului verbal, și care va avea o dinamică
echilibrată a relației gesturi (resurse semiotice)-orientare ideologică, va creea o impresie de
preferabilitate mai pronunțată. Practic, va părea mai convingător în fața audienței, iar mesajele
sale vor avea un potențial persuasiv mai ridicat.
Utilizarea unui instrument profesional de analiză multimodală, softul ELAN, ne-a permis
adnotarea și analiza dinamică a comportamentului semiotic al actorilor politici implicați în
secvențele analizate.
BIBLIOGRAPHY
ALLWOOD, J., CERRATO, L., JOKINEN, K., NAVARRETTA, C., & PAGGIO, P., 2007,
―The MUMIN Coding Scheme for the Annotation of Feedback, Turn Management and
Sequencing Phenomena‖, Language Resources and Evaluation, 41(3/4), pp. 273–287.
CALBRIS, Geneviève, 2003, L‟expression Gestuelle de la Pensée d‟un Homme Politique, Paris,
Ed. Du CNRS.
CORBU, Nicoleta, BOȚAN, Mădălina, 2011, Telepreședinții. Radiografii unei campanii
electorale, București, Comunicare.ro.
DRĂGAN, Ioan, 2007, Comunicarea. Paradigme şi teorii (vol. I), Bucureşti, Editura Rao
International Publishing Company.
DRĂGAN, Nicolae-Sorin, 2017, ―A Functional Analysis of Final Televised Debates for
Presidential Elections in Romania, from December 2009 and November 2014‖, in BOLDEA
Iulian (coord.), Globalization and National Identity. Studies on the Strategies of Intercultural
Dialogue, pp. 371-385.Târgu-Mureş: ―Arhipelag XXI‖ Press.
ELLESTRÖM, Lars, 2010, ―The Modalities of Media: A Model for Understanding Intermedial
Relations‖, in ELLESTRÖM, L. (ed.), Media Borders, Multimodality and Intermediality,
London, Palgrave Macmillan, pp. 11-48.
IEDEMA, Rick, 2003, ―Multimodality, resemiotization: extending the analysis of discourse as
multi-semiotic practice‖, Visual Communication, 2(10), pp. 29-57.
JEWITT, Carey, 2009, ―An introduction to multimodality‖, in JEWITT, C. (ed.), The Routledge
handbook of multimodal analysis, New York, Routledge, pp. 14-27.
JEWITT, Carey, 2013, ―Multimodal methods for researching digital technologies‖, in PRICE, S.,
JEWITT, C., & BROWN, B. (eds.), The SAGE handbook of digital technology research, Los
Angeles, SAGE, pp. 250-265.
KENDON, Adam, 2004, Gesture: Visible Action as Utterance, Cambridge, Cambridge
University Press.
KRESS, Gunther, & VAN LEEUWEN, Theo, 2001, Multimodal discourses: The modes and
media of contemporary communication, New York, Oxford University Press.
KRESS, Gunther, 2010, Multimodality: A social semiotic approach to contemporary
communication, London-New York, Routledge.
MÜLLER, Cornelia, 2013, ―Gestures as a medium of expression: The linguistic potential of
46
gestures‖, in MÜLLER, C., CIENKI, A., FRICKE, E., LADEWIG, S. H., MCNEILL, D., &
TEßENDORF, S. (eds.), Body – Language – Communication. An International Handbook on
Multimodality in Human Interaction (Vol. 1), Berlin, De Gruyter Mouton, pp. 202-217.
POGGI, Isabella, VINCZE, Laura, 2009, ―Gesture, Gaze and Persuasive Strategies in Political
Discourse‖, in KIPP, M., MARTIN, J.,-C., PAGGIO, P., & HEYLEN, D. (eds.), Multimodal
Corpora. From Models of Natural Interaction to Systems and Applications, Berlin, Springer-
Verlag, pp. 73-92.
O‘HALLORAN, K. L., 2011, ―Multimodal Discourse Analysis‖, in HYLAND, Ken and Brian
PALTRIDGE (eds.), Companion to Discourse Analysis, London, Continuum, pp. 120-137.
SIEFKES, Martin, 2015, ―How semiotic modes work together in multimodal texts: Defining and
representing intermodal relations‖, 10plus1: Living Linguistics, Issue 1, pp. 113-131.
STREECK, Jürgen, 2008, ―A case study of the democratic presidential candidates during the
2004 primary campaign‖, Res Lang Soc Interact, 41(2), pp. 154-186.
47
Figura 3. Cadre cu interfața ELAN - Declarații Victor Ponta, B1TV, 12 noiembrie 2014
(secvența 1 și 2). Cu culoare roșie sunt marcate momentele în care actorii politici se folosesc
de resurse semiotice (moduri) pentru construcția semnificației (vezi exemplul din Fig. 1b).