documente despre grecia antică.doc

8/16/2019 DOCUMENTE DESPRE Grecia Antică.doc

1/60

GRECIA ANTICĂ

despre nevoia de asociere umană şi naşterea organismului politic

“Adevărul este că, acolo unde asociaţia este astfel incât fiecare nu vede statul decât în propria sa casă, acolo unde unirea nu este decât o ligă împotriva violenţei, nu este catate, dacă privim mai de aproape; relaţiile unirii nu sunt decât cele ale indivizilor izolaţi. Deci, evident,cetatea nu constă în comunitatea domiciliului, nici în apărarea drepturilor individuale, nici înlegăturile de comerţ sau de schimb; aceste condiţii preliminare sunt desigur necesare pentru cacetatea să eiste, dar chiar când ele se reunesc toate, cetatea !statul" nu eistă încă. #etatea!statul" este asociaţia fericirii $i a virtuţii pentru familii $i pentru deosebitele clase de locuitori,în vederea unui trai complet care să fie $i independent.

#u toate acestea, nu s%ar putea a&unge la un asemenea rezultat fără comunitateadomiciliului $i fără a&utorul căsătoriilor, $i tocmai aceasta a dat na$tere, înăuntrul statelor,

legăturilor de familie, frăţiilor, sacrificiilor publice $i serbărilor care reunesc pecetăţeni'zvorul tuturor acestor instituţii este prietenia, sentiment care împinge pe om să

prefere viaţa în comun; scopul statului este fericirea cetăţenilor, iar toate aceste instituţii nutind decât să o asigure. (tatul este a$adar o reuniune de familii întocmite în sate în vedereaunei vieţi depline $i suficiente sie$i. Deci asociaţia politică are desigur drept scop virtutea $ifericirea indivizilor, iar nu viaţa comună.)

!Aristotel, Politica, Antet, *ucure$ti, +-, pg. /"

“A$adar, care sunt începuturile $i de unde î$i trag originea formele de guvernământ0#ând din pricina unor inundaţii, molime, foamete sau din alte cauze de acest fel neamulomenesc se prăpăde$te, cum $tim că s%a întâmplat $i raţiunea spune că se va întâmpla iară$i,atunci pier în acela$i timp toate instituţiile $i artele $i când din rămă$iţe, ca din ni$te seminţe,iară$i cre$te cu timpul o mulţime de oameni, atunci, precum la celelalte vieţuitoare, tot astfel$i la oamenii care se strâng laolaltă 1 $i e firesc ca ei să se adune în ceată din pricinaslăbiciunii fizice 1 neapărat va fi căpetenie $i conducător acela care se va deosebi prin puteretrupească $i prin îndrăzneală. 2rebuie să socotim că aceasta este lucrarea cea mai adevărată anaturii, observând ceea ce se întâmplă la celelalte feluri de vieţuitoare lipsite de raţiune, lacare fără îndoială vedem că cei mai puternici devin căpetenii, adică taurii, mistreţii, coco$ii $ialte de felul acestora. A$adar, este firesc ca astfel să fi fost la început $i viaţa oamenilor,adunaţi laolaltă în felul animalelor $i urmând pe cei mai vite&i $i mai puternici; forţa estemăsura puterii lor $i numele ce s%ar putea da unei astfel de conduceri este acela de monarhie.

#ând, cu trecerea timpului, în astfel de comunităţi se dezvoltă simţul convieţuirii $i societăţii,atunci se face începutul regalităţii $i se na$te la oameni întâia oară ideea de bine $i de dreptate$i la fel despre cele opuse acestora.)

!3ol4bios, op. cit, vol. ', pg. /-5"

despre monarhie

“Aproape toţi monarhii la începutul domniei lor, flutură în ochii tuturor numelelibertăţii, împart cu generozitate titlul de prieten $i de aliat acelora care le împărtă$escsperanţele. 6ai târziu, când situaţia lor se consolidează, nu se mai poartă cu cei care i%aususţinut ca ni$te aliaţi, ci ca ni$te tirani. Dau astfel dovadă de necinste $i de cele mai multe ori

nu se aleg cu nimic de pe urma noii lor poziţii. #ând un monarh nutre$te planuri măreţe, cândîn viziunea ambiţiei sale a cuprins întreaga lume locuită, când a izbutit în sfâr$it să

+


2/60

îndeplinească cele ce%$i pusese în gând $i se vede obligat să proclame sus $i tare tuturor celor pe care i%a supus, mici $i mari, că nu este decât un om lipsit de cuvânt, lipsit de fermitate, cums%ar putea să nu treacă în ochii oamenilor drept un nebun care $i%a pierdut minţile.)

!3ol4bios, op. cit., vol. '', pg. 7-5"

constituţia – criteriu de categorisire al diferitelor regimuri politice

“După ce s%a potolit învălmă$eala $i au trecut cinci zile, ţinură sfat cei care seridicaseră împotriva magilor, chibzuind treburile cârmuirii. 8i s%au rostit atunci cuvântări ce

par de necrezut unora dintre greci; oricum ar fi însă, ele au fost rostite. 9tanes îndemna să fiedată cârmuirea ob$tei, alcătuită din toţi per$ii. 'ar cuvântarea lui sunase astfel: După socotinţamea nici unul dintre noi nu se cade să domnească singur; căci monarhia nu aduce nici unlucru bun şi nu este de loc plăcută. Aţi văzut doar ct de mult s!a semeţit trufia lui "ambise şiaţi avut parte aşi#deri şi de trufia magului. "e fel de bună rnduială ar fi deci monarhia,cnd ea $ngăduieşte unui singur om să!şi facă vrerea fără să dea socoteală% "hiar de!am

pune $n scaunul ei pe cel mai bun dintre toţi bărbaţii, monarhia $l va scoate din făgaşul

gndurilor lui obişnuite. "ăci se iscă trufia, din tot belşugul ce se răsfaţă la picioarele sale,iar pizma e sădită $n sufletul omului dintotdeauna. Dacă s!au prins de el aceste două, el are$n sufletul său toată răutatea. &ulte ticăloşii va face – ori din prea multă trufie, ori mnat de

firea pizmuitoare. 'i s!ar cuveni totuşi să nu fie deloc pizmuitor tiranul; căci ale lui sunt toatebunătăţile; dar cu cetăţenii lui tocmai de!anoaselea se poartă( pe cei mai buni de!abia!irabdă, ct mai sunt vii şi se mai află pe această lume. )n schimb, se bucură de toţi ceinetrebnici şi le ascultă cu priinţă clevetirile. 'i apoi este omul cel mai nestatornic; dacă temărgineşti să!l admiri cu măsură, se simte #ignit, căci nu * se dă mare cinste; iar de te prefacilinguşitor, se fereşte ciudos de lauda!ţi prefăcută. )n sfrşit, cel mai rău lucru abia cum vi!l

spun( tiranul duce de rpă obiceiurile părinteşti( siluieşte femeile şi trimite oamenii lamoarte, fără să!i #udece. Pe ctă vreme, crmuirea celor mulţi, mai $nti de toate poartănumele cel mai frumos rânduiala dreaptă pentru toţi – isonomia. )n al doilea rnd, nimica nu

săvrşeşte din cele ce le făcea monarhul( dregătorii sunt traşi la sorţi şi răspund fiecare pentru faptele lor; iar hotărrile toate sunt aduse $n faţa obştei. Aşadar, eu vă dau acest fapt( să lăsăm deoparte monarhia şi să ridicăm norodul la putere; doar $n mulţime se află toate.)

!erodot, op. cit., pg. +--"

“9tanes $i%a spus deci părerea în felul acesta. 6egabizos dimpotrivă i%a îndemnat sădea cârmuirea pe mâna oligarhiei, rostind această cuvântare: "nd +tanes v!a spus săcurmaţi tirania, socotiţi că şi eu am grăit la fel. Dar atunci cnd v!a $ndreptat să treceţi

puterea $n seama norodului, el s!a rătăcit din calea dreptei cugetări; căci nimic nu este meai

nechibzuit şi mai ticălos dect mulţimea cea nevolnică. 'i ar fi cu totul de nesuferit să fugimnoi de semeţia titanului, pentru a cădea mai apoi pradă semeţiei norodului de ne$nfrnt. "ăcidespotul, dacă săvrşeşte vreo faptă, o face cu ştiinţă; norodul $nsă nu este $n stare să!şi dea

seama. De unde să fi căpătat el vreo cunoştinţă dacă n!a primit $nvăţătură şi n!a văzut nimicabun, fiind lăsat $n voia lui% !a desprins doar să tulbure fără minte treburile ţării, asemeneaunui şuvoi. "ei care vor numai rău perşilor, aceia să aibă parte de crmuirea norodului- oidară, după ce vom fi ales o seamă de oameni foarte buni, să le $ncredinţăm lor puterea.

Desigur, printre ei vom fi şi noi $nşine; ca atare, hotărrile oamenilor celor mai buni vor fi şiele cele mai bune.)

!ibidem, pg. +-


3/60

dreptate. Aşa cum ne stau $n faţă acestea trei, dea!r fi toate, ct se poate de bune – att puterea norodului, ct şi oligarhia, la fel ca şi monarhia – cu toate astea, monarhul, zic eueste cu mult mai presus. ici nu se poate afla altceva mai bun dect stăpnirea unui singur bărbat( a celui mai vrednic. /izuindu!se pe mintea lui cea destoinică, el va stăpni mulţimea,

fără să!i dea prile# de a crti; iar măsurile ce se iau $mpotriva răilor va şti cel mai bine să le

tăinuiască. Pe ctă vreme sub oligarhie, mulţi $şi călesc, ce!i drept, sufletul cu virtute, pentrua slu#i obştea. 0otuşi, se iscă duşmănii grozave; căci vrnd fiecare să fie peste ceilalţi şi pretutindeni să biruiască numai voinţa sa, a#ung la dihonii mari $ntre ei. 1ra#bele nascrăzvrătirile şi de acolo se a#unge la vărsare de snge; iar dintr!o vărsare de snge tot monarhia va ieşi biruitoare – arătnd prin aceasta cu ct este ea mai bună dect celelalteocrmuiri. Dacă dimpotrivă, ar crmui norodul, ar fi cu neputinţă să nu se ivească răutatea;

şi dacă s!a ivit $n treburile obşteşti ticăloşia, nu se naşte printre ticăloşi dezbinare ci numaicrdăşie trainică. Aşa merge roata pnă se ridică un apărător al norodului să!i $nlăture peaceia. Atunci, de bună seamă, $l admiră norodul şi tocmai prin admirarea tutror este $nălţat monarh. *ar prin aceasta se vădeşte că monarhia este tot ce se poate mai bun. Acum, pentru a

strnge toată cugetarea mea $ntr!o singură vorbă( de unde ne!a venit nouă slobozenia% Din

mna cui am luat!o% +are v!a dat!o norodul% +ligarhia% au mna unui rege% *ată deci gndul meu( ieşind la slobozenie prin vrrea unui singur om, să păzim acest fel de crmuire. 'iapoi, oricum ar fi( să nu stricăm obiceiurile strămoşeşti, dacă ne simţim bine cu ele; căcialtfel mai bine nu va fi-)

!ibidem, pg. +->"

“2răim într%o formă de guvernământ care nu invidiază legile altora $i suntem maidegrabă un model pentru alţii, decât să dorim să%i imităm noi. ?umele ei, deoareceadministrarea statului nu are în vedere o minoritate, ci ma&oritatea, se nume$te guvernământ

popular 1 democraţie. @n diferendele dintre particulari, toţi se bucură de drepturi egale,conform cu constituţia; cât despre consideraţia personală, după cum fiecare individ se remarcăîn vreo privinţă, este ales cu precădere să administreze treburile ob$te$ti, conform cucapacitatea $i nu după categoria de avere; $i, de asemenea, dacă cineva este sărac, dar înmăsură să aducă un serviciu statului, nu%i este interzis prin lege din pricina lipsei lui de vază.@n activitatea politică ne comportăm ca oameni liberi, iar în privinţa supravegherii reciproce acomportării de zi cu zi, nu ne indignăm pe vecinul care face ceva după bunul său plac, $i nicinu aducem în văzul lumii, &igniri care, fără să fie de fapt pedepse, îndurerează. @n chestiunile

particulare întreţinem relaţii lipsite de grosolănie, în treburile ob$te$ti nu încălcăm legile, dinsfială în primul rând, $i dăm ascultare autorităţilor, oricare ar fi, $i legilor, $i mai ales acelor legi care au fost date în spri&inul celor nedreptăţiţi, $i acelora care, de$i nescrise, aduc o ru$inede netăgăduit.)

!2ucidide, op. cit., pg. 75+"“'ubim arta simplă $i desăvâr$ită $i cultura care nu mole$e$te sufletul. De bogăţie ne

folosim mai degrabă ca un mi&loc spre acţiune, decât ca de un pretet de laudă când vorbim; anu recunoa$te în discuţii, că e$ti sărac, este un lucru ru$inos; dar este mai ru$inos să nuîncerci, cu fapta să scapi de sărăcie. a noi, aceia$i oameni se îngri&esc $i de propriagospodărie $i de treburile politice, iar celorlalţi, care s%au orientat spre profesiuni productive!manuale", le este posibil, în egală măsură, să cunoască problemele politice. #ăci noi suntemsingurii oameni care nu%l socotim lipsit de activitate ob$tească pe cel care nu participă laactivitatea politică, ci îl socotim individ inutil; $i luăm noi în$ine, toţi, hotărâri asupratreburilor politice, sau le discutăm pentru a ne forma o părere corectă, fără să considerăm că

cuvântul ar dăuna faptei, ci mai degrabă socotim o pagubă lipsa de informare, cu a&utoruldiscuţiilor, mai înainte de a pă$i la fapte. #ăci $i într%aceasta ne deosebim de alţii, anume că


4/60

dăm dovadă ne o mare îndrăzneală $i de discernământ asupra a ceea ce urmează săîntreprindem, pe când altora ne$tiinţa le produce temeritate, iar cumpănirea lucrului $ovăială.#ă numai aceia pot fi pe drept socotiţi că dovedesc cea mai mare tărie de suflet, care,cunoscând cu cea mai mare precizie $i adversităţile, $i bucuriile, nu se dau în lături de laînfruntarea prime&diilor. 8i în privinţa nobleţei de suflet, ne desebim cu totul de cei mulţi,

fiindcă ne câ$tigăm prieteni nu făcându%ni%se un bine, ci făcându%l noi. #ăci cel care a făcutun bine este mai sigur că recuno$tinţa ' se va păstra ne$tirbită, ca fiind o datorie a celui căruiai%a oferit%o de bună voie, pe cân cel care a contractat obligaţia de recuno$tinţă este mai rece,$tiind că este obligat la o comportare frumoasă, nu pentru a%$i câ$tiga el recuno$tinţă, ci ca săse achite de obligaţie. 8i suntem singurii oameni care a&utăm pe alţii fără frică, lăsându%neconvin$i nu de calcule de interes, ci de nobleţea de suflet.

@n rezumat, afirm că cetatea noastră, ca un întreg, este educatoarea Bladei, $i căindivizii, în particular, reprezintă tot atâtea persoane în stare să se adapteze, cu inteligenţăsuplă $i cu farmec personal, la cele mai multe îndeletniciri. 8i că ceea ce afirm nu este o laudăîn vorbe, ca pentru împre&urarea de faţă, ci că reprezintă adevărul faptelor o dovede$te însă$i

puterea cetăţii, pe care am dobândit%o tocmai cu aceste trăsături de caracter. #ăci este singura

dintre cetăţile de acum, care, pusă la încercare, se arată mai puternică decât se credea dinauzite, $i este singura care nu se indignează pe du$mani când o atacă, cum că nu ar merita easă sufere din partea unor astfel de oameni, $i nici nu este desconsiderată de supu$i, că ar ficondu$i de oameni incapabili. 8i dovedindu%ne puterea cu dovezi de mare trecere $i nu s%ar zice că fără martori, vom fi admiraţi de contemporani $i de urma$i , neavând nevoie de laudaunui omer $i nici de vreun alt poet care să ne desfăteze pentru o clipă cu poemele sale. #ăciadevărul faptelor va adumbri ficţiunea, fiindcă noi am constrâns întreaga mare $i continentulsă ne dea cale liberă $i am ridicat peste tot, în rău sau în bine, monumente nepieritoare.A$adar, pentru o astfel de cetate au murit ace$tia luptând, fiindcă au socotit nedemn de ei să lefie răpită; $i se cuvine ca toţi cei răma$i în viaţă să înfrunte de bună voie, suferinţe pentru ea.)

!ibidem, pg. 75"

“#eea ce încântă $i aduce folos celor doritori de învăţătură este tocmai cercatreacauzelor $i ceea ce este mai de seamă în fiecare moment istoric. (tructura constituţiei unui stattrebuie socotită cea mai însemnată cauză a reu$itei sau a nereu$itei oricărei acţiuni. #ăci dinea, ca dintr%un izvor, nu numai că ţâ$nesc toate planurile $i începutul oricărei lucrări, dar totdin ea se trage $i sfâr$itul.)

!3ol4bios, op. cit., vol. ', pg. /-7"

“#ei mai mulţi dintre cei care voiesc să ne dea învăţături cu privire la chestiunile deacest fel vorbesc despre trei forme de constituţii, dintre care pe una o numesc regalitate, pe

alta aristocraţie $i pe a treia democraţie.6i se pare cu totul firesc să%i întrebe cineva cunedumerire dacă ni le înfăţi$ează ca fiind singurele forme de constituţie sau, nu cumva, peCeus, ca pe cele mai bune. #ăci mi se pare că se în$ală în amândouă privinţele. Bste limpedecă cea mai bună trebuie socotită constituţia alcătuită din toate sus amintitele aprticularităţi alecelor trei forme. Despre aceasta avem nu numai o dovadă teoretică, ci $i una reală, după ceicurg a alcătuit cel dintâi constituţia lacedemoniană în acest mod. Apoi nu se pot admitenumai aceste trei forme de constituţie. #ăci am văzut că unele constituţii monarhice erau $itiranice. De$i acestea se deosebesc foarte mult de regalitate, în aparenţă prezintă cu aceasta ooarecare asemănare, datorită căreia toţi monarhii, atât cât le stă în putinţă, î$i iau în chipmincinos $i se folosesc de numele de rege. *a chiar au eistat mai multe state oligarhice care

păreau că au ceva asemănător cu cele aristocratice, dar care însă, la drept vorbind, se

deosebeau foarte mult. Acela$i lucru se poate spune $i despre democraţie.)!ibidem, vol. ', pg. /-"

/


5/60

“De aceea se poate spune că eistă $ase feluri de constituţii: trei pe care le citează toţi$i despre care s%a vorbit mai înainte $i alte trei de aceea$i natură ca $i acestea, adicămonarhia, oligarhia $i ohlocraţia. A$adar, cea dintâi, care se stabile$te fără pregătire $ioarecum firesc, este monarhia. După ea urmează $i din ea se na$te, după o anumită pregătire

$i orientare, regalitatea. După cea ea se schimbă în direcţia viciilor înnăscute, adică în tiranieiară$i, din ruina acestora se na$te aristocraţia. (chimbându%se $i acesta în chip firesc înoligarhie când mulţimea se porne$te cu mânie împotriva nedreptăţilor căpeteniilor, se na$tedemocraţia. #u vremea apoi, din pricina trufiei $i ilegalităţii acesteia, ia na$tere ohlocraţia.#ă sunt adevărate cele ce am spus acum se poate cunoa$te foarte limpede observând cu atenţieînceputurile fire$ti, ca $i originile $i schimbările dintre aceste forme de conducere. #ăci numaicel care vede cum ia na$tere fiecare din acestea poate să priceapă cre$terea, punctulculminant, apoi schimbarea spre declin a fiecăruia $i, în cele din urmă, când, cum $i de undeva a&unge din nou. 6ai ales pentru constituţia roamnilor am socotit potrivit acest fel deepunere, pentru că, de la început, atât alcătuirea, cât $i cre$terea ei se datoresc unor cauzenaturale.)

!ibidem, vol. ', pg. /-/"

“De aceea este imposibil ca cu vremea să nu se schimbe în aceste forme toateconstituţiile, cum am spus mai înainte. Având în vedere acestea, icurg nu stabili o constituţiesimplă $i uniformă, ci întruni toate calităţile $i caracteristicile celor mai bune sisteme politice,astfel ca nici unul din ele, dobândind o putere mai mare decât se cuvine, să nu se abată sprerelele înnăscute, ci, puterea fiecăruia fiind cumpănită de celelalte, nici unul dintre acestea sănu încline $i să nu facă să se aplece mult balanţa de partea sa, ci sistemul politic să rămânămult timp în echilibru, ca o navă care învinge forţa unui curent opus. egalitatea eraîmpiedicată să fie trufa$ă, fiindcă se temea de popor, căci ' se dăduse $i acestuia o partesificientă la conducere, iar poporul nu îndrăznea să nesocotească pe regi de teama gheronţilor,care, fiind ale$i toţi după merit, trebuiau să stea mereu alături de dreptate, încât partea carea&ungea mai slabă, păstând obiceiurile, devenea mereu mai tare $i mai puternică, prin spri&inul$i greutatea gheronţilor. A$adar, alcătuind în felul acesta constituţia, icurg a asiguratlecedemonienilor libertatea pentru timpul cel mai îndelungat din câte $tim noi.

#ăci el, prevăzând prin raţionament de unde $i cum se na$te fiecare formă deconducere, a alcătuit constituţia menţionată evitând orice prime&die. omanii au atins însăacela$i rezultat în privinţa constituţiei patriei lor nu printr%un clacul, ci prin multe lupte $iagitaţii. @n urma eperienţei dobândite în dezastre, au ales partea cea mai bună; astfel, aua&uns la acela$i rezultat ca icurg $i la cea mai bună dintre toate constituţiile din vremeanoastră.)

!ibidem, vol. ', pg. /


6/60

vin apoi generaţii noi $i democraţia este trimisă la copiii copiilor, atunci ace$tia, din cauză căsunt obi$nuiţi cu egalitatea $i libertatea, nu le mai preţuiesc $i încearcă să%i întreacă pe ceimulţi. 6ai ales cad în această gre$eală cei care sunt mai tari în bogăţii. #ând apoi încep sădorească puterea, dar nu pot s%o dobândească prin ei în$i$i $i prin propria lor valoare î$i

prăpădesc averile. Ademenind $i corupând mulţimea în tot felul. De aceea, odată ce prin

patima lor neînfrântă de glorie au făcut mulţimea să se lase coruptă $i să fie lacomă dedarurui, se destramă conducerea democratică $i democraţia se schimbă în conducere despotică$i cu forţa. #ăci mulţimea, obi$nuindu%se să mănânce alimente date de alţii $i pentruîntreţinerea sa să%$i pună năde&dea în averile vecinilor, când găse$te o căpetenie îndrăzneaţă $icu ambiţii mari, dar eclusă de la onorurile publice din cauza sărăciei, a&unge să%$i stabilească

puterea cu forţa $i atunci, unindu%se, săvâr$e$te omoruri, eiluri, împărţiri de pământuri, pânăce, sălbăticindu%se iară$i, găse$te un stăpân $i un monarh.

Aceasta este rotaţia constituţiilor, aceasta este legea naturală datorită căreia formele politice se transformă, decad $i a&ung iară$i la punctul de plecare. 9ricine cunoa$te bineacestea, vorbiind despre viitorul unui stat, poate se va în$ela în privinţa timpului, dar când estevorba să stabilească în ce punct al dezvoltării sau al decăderii se află un stat sau cum se

transformă, greu ar putea să gre$ească dacă &udecă fără mânie $i fără pizmă. 6ai ales în privinţa statului roamn, urmând această metodă, vom a&unge să%i cunoa$tem originea,dezvoltarea $i apogeul $i de asemenea schimbările în sens opus care vor fi în urma acestora.#ăci, cum am spus puţin mai înainte, $i acest stat, care, ca oricare altul, s%a format $i s%adezvoltat după legile naturii, va avea, potrivit acelora$i legi, o schimbare în sens opus.)

!ibidem, vol. ', pg. /->"

“@n vremurile cele mai îndepărtate, oamenii nu erau stăpâniţi de patimi urâte, î$iduceau viaţa fără viţii, fără crime $i, de aceea, fără pedepse sau constrângeri. 8i nici nu eranevoie atunci de vreo răsplată, pentru că omul din pornire propire umbla pe căi cinstite; $i, devreme ce el nu dorea nimic din ce era împotriva bunelor moravuri, nu era oprit din vreo teamăde la nimic. #ând însă unii vrură să fie mai presus decât alţii, când locul binei cuviinţe $iru$inii îl luară ambiţia $i asuprirea, atunci se iviră regimurile tiranice, care la unele neamuri s%au statornicit pentru totdeauna. Alte neamuri însă, fie îndată, fie după ce se săturaseră dedespotismul regilor, voiră mai degrabă domnia legilor.

a început, pentru sufletele înapoiate ale oamenilor de atunci, legile erau simple. 6aicu seamă s%au bucurat de faimă legile pe care 6inos le%a dat cretanilor, 4curgus spartanilor $i ceva mai târziu (olon, care dădu atenienilor legi mai numeroase $i cu o aplicare mai largă.a noi, omulus a stăpânit după bunul său plac. Apoi ?uma a ţinut în frâu poporul din

poruncile religiei $i prin dreptul divin; 2ullus $i Ancus au adus $i ei câte ceva nou. @nsă, mai presus de toţi, (ervius 2ullius a dat legi de care au ascultat până $i regii.

După alungarea lui 2arFuinius, poporul luă numeroase măsuri împotriva facţiunilor senatorilor spre a%$i apăra libertatea $i a întări buna înţelegere. Astfel, fură creaţi decemvirii,care, împrumutând ce%au găsit bun la alţii, au alcătuit cele douăsprezece table, cea din urmălegiuire în slu&ba dreptăţii. #ăci legile care au urmat, de$i îndreptate câteodată împotrivarăufăcătorilor în urma vreunei crime, au fost totu$i mai adesea impuse cu sila, ele fiindrezultatul ciocnirilor dintre păturile sociale $i urmărind dobândirea fără drept a demnităţilor,înlăturarea bărbaţilor de seamă $i alte strâmbătăţi. Atunci se iviră Gracchii $i (aturninii, careau aţâţat plebea la răzvrătire, precum $i Drusus, care s%a arătat tot atât de darnic în numelesenatului; atunci aliaţii fură ademeniţi prin năde&di sau în$elaţi prin împotrivirea ce $i%o făceautribunii plebei unul altuia. ?ici măcar războiul italic, nici războiul civil de mai târziu n%aufăcut să înceteze noianul de felurite legiuiri, până ce, în sfâr$it, . (4lla, înlăturând ca dictator

legile de până atunci sau aducându%se schimbări celor dinainte $i după ce a dat $i el mai multelegi noi, a pus capăt acestor stări de lucruri, însă nu pentru mult timp; în curând veniră legile

-


7/60

răzvrătitoare ale lui epidus, iar nu mult după aceea se dădu din nou tribunilor putinţa de arăscula poporul oricum vor voi. De acum încolo vor fi date legi nu numai pentru toată lumea,ci $i împotriva unor anumiţi oameni. #u cât republica se destrăma din ce în ce mai mult, cuatât legiunile se înmulţeau.

Atunci #n. 3ompeius fu ales consul pentru a treia oară spre a îndrepta moravurile,

numai că mi&loacele folosite în acest scop fură o pacoste mai mare decât gre$elile înse$i. Dândlegi pe care el singur le călca, 3ompeius pierdu prin forţa armelor o putere pe care o apăra cuarmele; de atunci au urmat 7E de ani de necontenite ciocniri, în care vreme n%au mai fost nicidatini, nici legi; cele mai rele fapte rămâneau nepedepsite $i multe însu$iri morale duceau la

pierzanie. @n sfâr$it, în al $aselea consulat al său, #aesar Augustus, acum stăpân pe putere,înlătură decretele date în timpul trimviratului $i statornici legi care făcură să avem pace $i unîmpărat. De data asta &ugul legilor fu $i mai greu; legilor li se dădură păzitori $i ace$tia erauademeniţi de răsplata făgăduită de legea 3apia 3oppaea. (copul era ca, ori de câte ori nu seafla nimeni care să s ebucure de privilegiile date părinţilor, poporul, ca părinte al tuturor, săintre în stăpânirea bunurilor rămase fără mo$tenitori. @nsă ace$ti păzitori ai legilor mergeaumai departe ca înse$i legile; oma, 'talia, oricare cetăţean, oriunde s%ar fi aflat el, deveniseră

prada denunţurilor: mulţi a&unseseră la sapă de lemn; nimeni n%ar fi scăpat de groazadenunţurilor dacă 2iberius, spre a curma răul, n%ar fi tras la sorţi cinci fo$ti pretori, un număr egal dintre ceilalţi senatori, care 1 netezind în cea mai mare parte asprimea legii 1 n%ar fi adus

pentru câtva timp o mică u$urare.)!2acitus, Anale, pg. 7++"

“6i se pare că e mai potrivit să înfăţi$ez $i celelalte laturi ale vieţii de stat, arătândcum $i în ce chip fuseseră ele întocmite până la vârsta aceea, pentru că în anul de care vorbimdomnia lui 2iberius a început să se schimbe în rău.

A$adar, la început, treburile statului $i cele mai însemnate afaceria ale particularilor sedezbăteau în senat, , unde cei mai de frunte î$i puteau spune părerea, iar dacă alunecau pe

panta lingu$irilor, însu$i împăratul îi oprea; el împărţea dregătoriile publice, ţinând la fiecareseama din ce strămo$i se trage, ce fapte strălucite a săvâr$it în război, ce emrite are în viaţacivilă, a$a încât se vedea bine că n%au fost alţii mai buni decât cei ale$i. #onsulii, când searătau, insuflau respect; la rându%le, $i pretorii. #hiar $i magistraţii mai mărunţi î$iîndeplineau nestingheriţi însărcinările, iar legile, în afară de cea a încălcării maiestăţii, erauaplicate în slu&ba binelui ob$tesc. Di&ma în grâu, impozitele indirecte $i celelalte venituri alestatului erau date în seama unor asociaţii de cavaleri romani. *unurile împăratului erauîncredinţate fie oamenilor celor mai cu vază, fie unora cunoscuţi numai din reputaţie; cei odată numiţi rămâneau cu această sarcină pe timp nelimitat $i cei mai mulţi chiar până laadânci bătrâneţe. 3oporul, e drept, o ducea greu din pricina scumpetei grâuluiaici însă

împăratul n%avea nici o vină; el, dimpotrivă, a căutat să compenseze nerodnicia pământului $iasprimea mării, atât cât îi stătea în putinţă, cu banii $i cu sârguinţa sa. A luat apoi măsuri ca provinciile să nu fie împinse la răzvrătire, adăugându%li%se poveri noi $i ca ele să le poată duce pe cele vechi, înlăturând lăcomia $i cruzimea magistraţilor; pedepse corporale $i confiscări de bunuri nu se pomeneau.

are erau în 'talia pământurile împăratului; sclavii lui erau cuviincio$i, casa lui semulţumea cu câţiva liberţi, iar dacă se întâmpla să aibă vreo pricină cu un particular, aceastase &udeca în tribunale $i după legi.

B adevărat că rânduiala aceasta nu o făcea cu duhul blândeţii, ci era ursuz $i, de multeori, prin moartea lui Drusus, toate au fost răsturnate. #ăci atâta vreme cât a trăit acesta,rânduiala arătată mai sus n%a fost călcată în picioare, pentru că (eianus, găsindu%se la

începututl puterii sale, voia să se facă cunoscut ca bun sfetnic al împăratului; apoi îi era $iteamă de răzbunarea lui Drusus, care nu%$i ascundea ura, ci se plângea adesea că 2iberius,


8/60

de$i are un fiu în viaţă, totu$i altul poartă numele de a&utor la domnie. 'i, adăugă el, ce a amairămas ca el eianus să se cheme colegul său% 2reu e pnă se $nfiripează cele dinti năde#dide domnie; după cei dinti paşi pe acest drum, răsar şi partizani şi slugi plecate. *ată cădupă vrerea prefectului s!a şi construit tabăra, i s!au dat pe mnă soldaţi; statuia lui se vede$n teatru printre monumentele lui "n. Pompeius; nepoţii lui vor fi şi ai familiei Drusilor. u

ne mai rămne acum dect să ne rugăm zeilor ca să!i de minte lui eianus să se mulţumeascănumai cu att.)!ibidem, pg. 75"

“Horma acestei ramuri a vieţii de stat a fost privită în diferite feluri $i a suferit deseschimbări. @ntr%adevăr, Augustus a lăsat pe seama senatului alegerea prefecţilor; apoi, ivindu%se bănuiele că voturile senatorilor vor fi date prin favoruri, prefecţii au fost tra$i la sorţi dinrândurile pretorilor. ?ici măsura aceasta n%a ţinut mult timp, pentru că sorţii desemnau înoarba lor hotărâre pe cei lipsiţi de însu$iri. Atunci #laudius puse din nou în fruntea păstrăriiregistrelor tezaurului pe Fuaestori. 8i, pentru ca nu cumva teama de a fi rău văzuţi să lemic$oreze zelul, le făgădui că vor fi cu precădere înaintaţi. @nsă acelora care intrau în această

primă magistratură le lipsea maturitatea vârstei. De aceea ?ero însu$i alese oameni caretrecuseră prin praetură $i a căror eperienţă le fusese dovedită.)

!ibidem, pg. /5E"

CAPITOLUL III. Modele de organizare politică în Grecia antică.

despre fundamentul societăţii şi economiei greceşti, oikos

“#e denume$te de fapt, oiIos0 9cazional, termenul a fost tradus prin cel de familie,însă aceasta nu acoperă întreaga semnificaţie a noţiunii, e prea îngustă $i ne poate induce îneroare. Dacă încercăm să%l definim având în vedere numai relaţiile interumane, oiIos%ulînseamnă mult mai mult decât o familie, în înţelesul pe care noi astăzi îl dăm termenului!adică binomul părinţi%copii ca nucleu al familiei, în cazul în care cineva vrea să aibă învedere numai sensul strict al cuvântului". 2ermenul pe care noi astăzi îl uzităm pentru a numaifamilia, este intraductibil în grece$te. Bste de asemenea foarte adevărat, că oiIos%ul înseamnă

prezenţa uneia sau mai multor grupări familiale. Acestui nucleu se raliază $i alţi oameni, fie eiliberi sau sclavi, care sunt dependenţi nemi&locit de stăpânul unui oiIos 1 servitorii, cărora lerevin sarcini importante în întreţinerea economică a prosperităţii oiIos%ului. #u cât un astfelde oiIos este mai puternic $i mai bogat, cu atât mai numero$i sunt cei ce%i servesc interesele.#u alte cuvinte: un oiIos ca instituţie nu este perceput de către cetăţeni ca un construct care selimitează numai la relaţiile de rudenie.

9iIos%ul cuprinde noţional mai mult decât o mulţime oarecare de oameni. @nseamnăorice formă de proprietate mobilă sau imobilă, care nu poate fi practic concepută separat deindivid $i care merge într%atât de departe, încât îi asigură acestuia eistenţa. Bemple de acestfel sunt: pământul, clădirile, animalele, dependinţele, practic, părţile compozite ale unui oiIos.Acesta nu reprezintă numai o grupă de oameni, ci $i o unitate economică, care este condusă deun mai mare, care în lumea homerică se identifică cu un conducător militar, ca 6enelaos sauchiar 9diseu. Din punct de vedere economic, idealul unui astfel de construct este autarhia: înîncercarea de a determina toate nevoile pe care le solicită la un moment dat comunitatea

pentru întreţinerea eistenţei sale. uat în sensul restrâns al fenomenului, nu eistă schimb lanivelul întregului numit oiIos: întreaga producţie este înmânată mai marelui, care o împarteapoi, după cum crede de cuviinţă. 9iIos%ul este deci în acela$i timp o unitate productivă, ca $i

o unitate de nevoi $i cea mai mare parte a cererii materiale se satisface fără contact cu lumeaeteriaoră $i fără mi&locirea comerţului.)

>


9/60

!3. =idal ?aFuet, 2esellschaft und 3irtschaft im alten 2riechenland , citat în Ceitenund 6enschen, Die griechische Polis, Herdinand (chJningh, 3aderborn, +>, pg. 7-"

despre oi4os şi $nrudire

“Hamilia homerică nu este neapărat o grupare etinsă, ea susţinându%se fundamental pe$eful familiei, soţia acestuia, fiii săi cu soţiile $i copiii, ca $i câteva rubedenii apropiate. amoartea tatălui familiei, toate bunurile sunt împărţite între fiii acestuia în mod egal, care vor fonda la rându%le alte asemenea mici comunităţi.

?oţiunea cel mai des uzitată de către greci pantru a defini proprietatea funciară a unuicetăţean este 4leros; bărbatul grec poate lupta pentru două lucruri, pe care nu s%ar gândinicând să le părăsească 1 pentru acea mică comunitate pe care o patronează, oiIos, $i pentru

proprietatea sa funciar, IlerosKBcluzând strânsele relaţii de rudenie care eistă la nivelul oiIos%ului, se pare că

genos%ul ar avea mult mai puţină importanţă; genealogiile au foarte mică valoare $i depă$escarareori o persepctivă de trei generaţii în urmă. Denumiri speciale pentru relaţiile de rudenie

îndepărtate nu eistă, ci numai pentru câteva situaţii de înrudire prin căsătorie, ca $i pentru o parte a rubedeniilor pe linie maternă. Ln bărbat poate pretinde $i a$tepta a&utor de la socru saude la ginere, ca $i de la prietenii săi. @n general însă, aceste ultime raporturi se poartă într%uncerc foarte restrâns: perceperea unei sume de bani pentru un brăbat ucis, al cărui părinte saufrate nu este foarte îndepărtat de titular; când 9diseu a ucis pe peţitori, tatăl unuia dintre ei acerut această taă pentru sângele curs, pentru că ar fi vătămător pentru urmaşi să afle, că amlăsat nepedepsită moartea fiilor şi fraţilor noştri.)

!9sM4n 6urra4, Das fr5he 2riechenland , citat în Ceiten und 6enschen, pg. 7


10/60

2ot mari $i aprigi $i sătui de hrană,De%o vârstă $i%o putere, tari ca piatra,3e un pământ de patru fălci, cu glieL$or de%arat, să fi văzut atunceaDe pot să trag eu brazde necurmate.)

!ibidem, pg. /77"

“'ar în palat erau cincizeci de roabe.9 parte măcinau sub piatră grâulo$cat, iar alta tot ţesea pânzeturi8i altele torceau. Din mână toate6i$cau cu hărnicie ca frunzi$ul3e plopu%nalt. 'ar pânzele ţesute(clipeau parcă era prelins pe eleLleiK.'ar lângă poartă, afară din ogradă,

=edeai în faţă o grădină pareDe patru fălci. @n ea%nflorea tot felulDe pomi frumo$i, $i mari, ba peri, ba rodii,*a dulci smochini $i meri cu mere mândre,*a verzi măslini. 'ar pomii toţi, $i vara8i iarna în tot anul, nu%$i pierd rodul,8i lipsă nu%i de el, ci la suflareaCefirului spore$te $i se coace.8i tot se trece pară lângă pară6ăr lângă măr $i strugur lângă strugur 8i o smochină lângă altaKa capăt rânduite în tot chipul=erdeţuri cresc $i înverzesc de%a pururi.6ai sunt două fântâni din care una@mpră$tie pâraie prin grădină,#ealaltă curge în dreptul casei nalte(ub pragul curţii, unde oră$enii2ot vin $i cară apă.)!ibidem, pg. +


11/60

0u eşti aici $n fruntea tuturora. Deci nu te plnge c!ai murit, Ahile.'ar el îndată mi%a răspuns: De moarteă nu!mi dai mngiere, tu, slăvite.

&ai bine!aş vrea să fiu argat la ţară,

8a un sărac cu prea puţină stare Dect aici $n iad să fiu mai mare.)!omer, +diseea, pg. 7"

N#hin e vecinul cel rău, pe cât e cel bun o comoară,6are răsplată%i când soarta ţi%a dat un vecin cumsecade,*oul nicicând nu%l vei pierde, de nu%ţi e netrebnic vecinul.

Dă înapoi ce%ţi măsoară vecinul cu dreaptă măsură,#ât ai primit, dacă poţi, întoarce%i cu vârf, numai astfel'ar vei găsi la nevoie $i mai târziu a&utorul.Hugi de câ$tig necinstit, căci frate e nenorocirii.Ai pentru prieteni iubire, a&ută pe cel care te%a&ută,Dă doar acelui ce%ţi dă, nimic cui nu%ţi dăruie$te#elui ce%a dat i s%a dat, nimic cui nimic nu aduce*un este darul, iar &aful e rău, căci e pricina morţii.9mul când face un dar din voia%i, chiar când e mare=esel de darul făcut, el simte farmec în suflet.#el care pradă, de$i e mândru de%a lui îndrăzneală

(ufletu%$i simte mâhnit, chiar dacă e prada măruntă.ângă puţin, de adaugi, cu stăruinţă, puţinul

++


12/60

Grabnic va cre$te măruntul $i mare va fi bogăţia.)!ibidem, pg. -"

despre profituri

NOara noastră oferă negustorilor cele mai multe avanta&e $i câ$tiguri. 6ai presus detoate are pentru nave adăposturile cele mai sigure $i mai comode, unde, o dată ancorate, pot săstea fără teamă la adăpost, în ciuda vremii rele. @n cele mai multe cetăţi, negustorii suntobligaţi să ia o încărcătură în schimb fiindcă moneda acestor cetăţi nu are curs în afaragraniţelor lor. a Atena însă, pot să ia, în schimbul a ceea ce au adus, cea mai mare parte amărfurilor de care oamenii au nevoie dacă nu vor să ia o încărcătură, pot să eporte bani $i săfacă în felul acesta o bună afacere. Hiindcă oriunde%i vor vinde, vor obţine mai mult decâtsuma de la care au plecat.)

!Penofon, Despre profituri, în Q. 3. =ernant, op. cit., pg. /"

N3entru mineri nu este ca pentru lucrătorii din domeniul aramei. Dacă numărul

acestora cre$te, obiectele de aramă se depreciază, iar muncitorii î$i abandonează meseria.Acela$i lucru se întâmplă cu cei care lucrează fierul. a fel pentru grâu $i vin. #ând aceste

produse eistă în abundenţă, preţul lor scade $i cultivarea lor nu mai este rentabilă; iată de cemulţi oameni abandonează munca câmpului $i se îndreaptă spre comerţul cu ridicata sau cuamănuntul sau spre camătă. @n schimb, cu cât se descoperă mai mult minereu, cu cât maiabundent este argintul, cu atât minele atrag mai mult muncitorii.)

!ibidem, pg. />"

despre elementele constitutive ale oi4os!ului $n scrierile filosofico!politice

“A$adar, din aceste două tovără$ii !căsătorie $i sclavie" ia fiinţă mai întâi casa, $i binezicea esiod poetul:

"aută!ţi $nti o locuinţă, apoi o femeie şi!o vită, căci boul este sclavul săracilor.)!Aristotel, Politica, pg. /"

“'ar întâia comunitate a mai multor case, instituită dintr%o trebuinţă nu zilnică, estestatul, care în modul cel mai firesc se poate socoti ca o colonie a familiei, pe ai cărei membriunii îi numesc tovară$i de lapte; a$a au fost cârmuite la origine statele grece$ti, pentru că eleconstau din oameni obi$nuiţi cu regalitatea; fiecare familie este ocârmuită de cel mai bătrân $itot asemenea $i coloniile, din pricina înrudirii membrilor lor. 8i tocmai asta spunea $i omer:

Astfel fiecare guvernează pe femei şi pe copiiK

3rin urmare, este clar că omul este o fiinţă mai socială de cîât orice albină $i oricefiinţă gregară; căci natura nu crează nimic făr scop. @nsă, dintre toate vităţile, grai are numaiomul. =ocea este doar semnul plăcerii $i al durerii $i eistă $i la celelalte vietăţi, căci naturalor se ridică numai până la a avea simţirea plăcerii $i a durerii $i a o semnifica unele altora, pecând limba serve$te la a eprima ce este folositor $i ce este vătămător, precum $i ce este drept$i nedrept.

'ar această însu$ire este caracteristică omului, spre deosebire de toate vietăţile, a$a căsingur are simţirea binelui $i a răului, a dreptului $i a nedreptului $i a tuturor celorlalte stărimorale. #iomunitatea unor fiinţe cu asemenea însu$iri creează familia $i statul.)

!ibidem, pg. -"

despre devenirea unui aristocrat

+7


13/60

“6i%e tata om bogat din #reta largă.Bl a născut $i a crescut la curte8i alţi copii, mai mulţi, cu%a lui soţie,2oţi legiuiţi; eu sunt născut de%o roabă8i ţiitoare%a lui, dar ca la fiii

#ei legiuiţi ai săi ţinea la mine3ărintele meu #astor ilachide,Bl care%atunci era privit de ob$tea#retanilor întocmai ca $i zeii, #a om bogat $i norocos, ca tatăDe fii slăviţi. Dar când l%a&use moartea8i se călători pe ceea%lume,3uind la sorţi averea%i $i%o%mpărţiră*ăieţii lui neobrăzaţi, iar mie

?u%mi dară mai nimica, ba%mi luară8i casele. Dar mă%surai c%o fatăDe bogăta$i, $i asta mulţumită

Destoiniciei mele, căci eu n%am fost ?etrebnic $i lipsit devrednicie.(%au dus acuma bunurile%mi toate.Dar cred că tu privind în mine paiul,#unoa$te%vei ce spic din el crescuse,#ăci m%au bătut nespus de multe valuri.#ura& îmi dase Ares, iar Atenaăzboinicie. #ând voinici de frunteBu mi%alegeam ca să pun la pândă8i stam să fac pâr&ol de du$mănie,

?icicând nu%mi $ovăia bărbata fire,#i m%aruncam naintea tuturora8i doboram cu arme pe oricine=ră&ma$ pe care%l a&ungeam din fugă.Dar plugăritul $i gospodăria#e cre$te vlaste mândre nu%mi plăcură,#i totdeauna mie dragi îmi fură=âslitele corăbii, bătălia, (ăgeţile $i suliţele lucii,3ăcate ce cutremură pe alţii, Dar eu le%am îndrăgit fiindu%mi dateDe cei de sus, căci oamenii au daruri8i gusturi osebite. #hiar nainte

(ă plece aheii la război cu 2roia,De nouă ori m%am pus în fruntea oastei8i%a vaselor de luptă cu du$manii.8i%avem noroc din plin să%mi curgă toate.uam din pradă ce pofteam pe%alese8i multe%mi mai picau la sorţi în urmă.8i casa mea curând se%mbogăţise,De fui puternic $i mărit în #reta.Dar când la urmă Ceus tunătorul

?e îndreptă pe calea urgisită,3e care se topi atâta lume,

#retanii m%au silit cu preavestitul'domeneu să duc la 2roia flota

+


14/60

8i n%avem încotro, a$a de tareHu glasul ob$tii. ?ouă ani pe%acolouptarăm noi, aheii, iar în anulAl zecelea noi, cucerind ora$ul,3lecarăm cu corăbiile%n ţară

Ln zeu însă ne%mpră$tie pe mare,'ar mie, bietul, gând haim îmi puse6intosul Ceus. Am rămas acasă9 lună numai, vesel că%mi văd fiii,

?evastă%mea $i bunurile mele.3e urmă mi%a venit să plec pe mareDeparte spre Bghipet, pregătindu%mi#orăbii cu neîntrecuţi tovară$i.=reo nouă vase%am pregătit $i%ndată#orăbieri strânsei pe lângă mine.=reo $apte zile chefuiră soţii

'ubiţi ai mei. Bu &ertfe o mulţimee împărţii, ca zeilor să%nchine8i%ospăţ să%ntindă ei $i pentru sine.)!omer, +diseea, pg. /"

despre purtarea ideală $n oi4os

“#ă zeii împiedică înturnarea celui care6%ar fi iubit din inimă pe mine8i m%ar fi înstărit, mi%ar fi dat o casă,3ământ $i o femeie mult peţită#um dă stăpânul voitor de binea sluga ce la lucru%i plin de râvnă8i%a cărei trudă cel de sus o face#u spor să fie tocmai ca $i mie@n străduinţa asta%n care stărui8i pentru care foloseam atâtaDe la stăpânul meu de%aveam norocul(ă%mbătrânesc aici.)!ibidem, pg. 7


15/60

despre responsabilităţi ideale

“2ri#ile aceste, femeie, mă bat şi pe mine, dat tare &i!ar fi ruşine de!ai mei, de bărbaţi şi femei de la 0roia, Dacă!aş fugi de război şi aş sta tupilat ca mişelul.

!am vreo pornire spre asta, căci eu m!am deprins să fiu pururi2ata de luptă şi!n frunte mereu la război să mă!ncaier Pentru a părintelui meu şi a mea $naltă mărire. /ine ştiu totuşi, mi!o spune doar mintea şi inim!adese( Are să vie o vreme cnd 0roia pieri!va, şi Priam'i al lui Priam norod. Dar nu!mi este mie!ntr!atta

ici de durerea troienilor, nici de a tatei şi!a mamii, ici de a fraţilor mei care, ctu!s de mulţi şi puternici,0ot o să cadă prin colb la iureşul oastei duşmane;"t mi!e de tine $n oara cnd fi!vei smucită de vreunul

Dintre ahei şi vei plnge răpită fiind $n robie.

Dusă prin Argos, vei ţese ştiind de porunca stăpnei'i din 9iperia sau din &eseis, tu apă căra!vei

6ără să vrei, că silită vei fi de cumplita nevoie. :ice!va, cum te!ar vedea oarecine cu lacrimi pe faţă( Asta!i femeia lui 9ector, $ntiul viteaz, căpitanul +astei troiene din vremea războiului cel de la 0roia.

Asta va zice, şi amarul din nou te va frnge de #aleaoţului care putea să te scape din #ugul robiei.

Dar să m!acopere ţărna mai bine, să n!aud nainte1aietul tău de durere, cnd silnic te!or duce!n robie.După ce asta vorbise, spre fiul său braţele%ntinseHalnicul ector, dar el cu ţipăt se%toarse la sânulHetei cu brâul frumos, de spaimă lovit la vedereaainei de aramă $i a crestei făcute din coamăungă de cal care%n chivară tot fâlfâia%ngrozitoare.âse privind pe copil $i tatăl $i mama%i cinstită.#oiful îndată $i%l scoase din cap după asta măreţulector, $i%l puse pe &os, de%a stat orbitor de sclipire.După ce%apoi î$i sărută copilul $i%l leagănă%n braţe,oagă%se el a$a de Ceus $i zeii ceilalţi deopotrivă:

:eilor, faceţi voi toţi ca iubitul meu fiu să a#ungă

"el mai de frunte bărbat la troieni şi ca mine, tot astfel 1rednic şi tare să fie şi!n 0roia domnească puternic.'i oarecine la $ntorsu!* din luptă să zică vreodată(

/ate pe tata!i cu mult. !aducă şi prăzi sngerate De la vră#maşul ucis, să se bucure sufletul mamei.Asta el zise $i%ntinse pe prunc la nevastă%sa%n braţe;Ba bucuroasă la sânul ei plin de mireasmă%l primise,Dulce cu lacrimi zâmbind. 'ar ector, privind%o cu milă8i netezind%o cu mâna, pe nume o cheamă $i%' zice:ufletul nu!ţi amăr$ fără cumpăt, sărmană femeie.

imenea, dacă nu!i scris, viaţa nu!mi poate răpune;

Dar e ştiut, de ursită nu poate să scape nici unul, 6ie voinic ori mişel, o dată ce!n lume se naşte.

+5


16/60

Du!te $napoi liniştită şi!ţi cată de treburi acasă,1ezi de vătale şi furcă şi!ndeamnă pe roabe să fie

9arnice!alături de tine şi las că de arme purta!vor 2ri#ă bărbaţii troieni şi eu mai presus dect alţii.Astfel îi zise $i coiful luă de pe &os $i se duse

Halnicul ector, iar scumpa%' soţie pornind spre acasăHaţa%napoi înturna mereu năpădită de lacrimi.)!omer, *liada, pg. +


17/60

minunea; l%a sfătuit atunci pe ippocrates: mai întâi $i întâi, să nu ia nevastă cu pânteculroditor; iar apoi, dacă ţine femeie în casa lui, s%o alunge $i, de%ar fi avut fecior, să se lepede deel.

9rice îndemnuri i%ar fi dat #hilon, se pare că ippocrates n%a vrut să le aculte. #ăci,mai apoi, ' se născu acest 3isistrate, care cugeta să a&ungă tiran, în vremea unor mari dezbinări

din ţinutul Atenei. Atunci, cum intrase zavistia între atenienii de la ţărmul mării $i cei dincâmpie, în fruntea primilor era 6egacles, fiul lui Alcmeon; iar cei din câmpie aveau dreptcăpetenie pe icurg al lui Aristolaides. @n toiul vra&bei lor, 3isistrate întocmi el însu$i a treiaceată , adunând răsculaţi, sub cuvânt că ţine partea muntenilor. =enind în fruntea lor, iată cevicle$ug urzise: într%o bună zi s%a rănit singur, $i totodată însângeră pe catârii săi. A$a cum segăsea, i%a mânat în piaţă. ?ăvălind acolo, ca unul ce fugise de du$mani, lăsând a crede că%lîncolţiseră în drum spre ogor, dorind să%l piardă, ceru norodului să%i hotărască oameni de

pază, după cum se cuvenea unui om care dobândise faimă de strateg în războiul cu megarienii,când luase portul ?isaia $i rătase lumii fapte strălucite. ?orodul Atenei, lăsându%se amăgit, i%adat să%$i aleagă dintre cetăţeni trei sute de bărbaţi, care n%au fost de fapt purtătorii săi delancie, căci erau purtători de ciomege; $i, într%adevăr, îl urmau pretutindeni cu toiege de lemn.

Ace$tia s%au ridicat deci împreună cu 3isistrate, de%au apucat cetăţuia Acropolei. De atunci,3isistrate domnea peste atenieni; dar nici dregătoriile nu le clătinase, nici legiuirile nu leschimbase; ci numai după vechile a$ezăminte cârmuia cetatea, aducând pretutindeni rânduială

bună $i temeinică.)!erodot, *storii, pg. 7"

“Bistau trei partide: primii erau locuitorii de pe coaste, cu 6egaIles, fiul lui Alcmeonla conducere, care cerea insistent negocierea unei constituţii moderate); al doilea, format dincei care tăiau la câmpie, doreau oligarhia. #onducătorul lor era icurg. Al treilea partid,format din locuitorii de la munte erau condu$i de 3isistrate $i păreau a fi cei mai prieteno$i

poporului.Hiecare partid a primit un nume în funcţie de zona de unde provenea.3isistrate părea cel mai ata$at $i mai aproape de popor, el câ$tigând chiar mare glorie

în urma războiul purtat împotriva megariţilor.)!Aristotel, tatul atenienilor , citat în Ceiten und 6enschen, pg. /7"

despre cultura aristocratică

“#listene era fiul lui Aristonimos, unchiul lui 64ron $i al lui Andreus. Bl a ridicat ocasă frumoasă, pentru că avea o fată pe nume Agariste, pe care voia s%ao dea celui mai vrednicdintre greci de soţie. #u acest scop, tiranul se îndreptă către locul unde se desfă$urau &ocurile

olimpice, unde chiar a câ$tigat cursa de care cu patru cai, $i a făcut public faptul că o va da desoţie pe fiica sa aceluia care va veni în timp de -E de zile în (ichion.8i a$a din toate cetăţile $i ora$ele grece$ti au venit oameni ale$i să peţească fata, iar în

cinstea acestui eveniment, #listene a poruncit să se ridice un carusel $i o arenă.Din 'talia a venit (mindr4rides, fiul lui ippocrate din (4baris, cel mai strălucitor

pretendent din câţi se anunţaseră; (4baris era la acea vreme în toată puterea sa. Din (iris s%a prezentat Damasos, fiul a$a%numitului înţelept Am4ris. Ace$tia veneau din 'talia. De pecoastele ionice apăru Amphimnestos din Bpidamnos, fiul lui BpistrophosK

@n ziua cu pricina, perindându%se cu toţii, au fost întrebaţi de #listene de unde veneau$i din ce viţă se trăgeau. Apoi, cei care erau pe placul tiranului urmau să rămână lângă acestavreme de un an. @n acest răstimp, #listene le%a testat cura&ul, mânia, învăţătura, caracterul,

întreţinându%se când cu câte unul, când cu toţi laolaltă. Bl i%a condus pe cei mai tineri la sălilede gimnastică, tocmai pentru a vedea ceea ce era cel mai important , anume cum se comportau

+


18/60

la banchetele comune. #ât timp '%a ţinut aproape de el, #listene s%a purtat cu toţi la fel, tocmai pentru a%i putea aprecia după acelea$i criterii. #el mai mult îi plăceau peţitorii din Atena, $idintre ei ippoIleides, fiul lui 2eisandros, din cauza cura&ului său $i a gradelor de rudenie 1 era înrudit cu S4pselidon, fostul tiran al #orintului.

#ând s%a apropiat ziua, în care avea să sărbătoarească nunta $i să anunţe alegerea

făcută, a poruncit să fie sacrificaţi +EE de vite $i i%a invitat atât pe peţitori, cât $i pe locuitotii(ichilionului la ospăţ. După ce se ospătară, pretendenţii se întrecură în cântări $i vorbe de duh.'ar ippoIleides a cerut flautistului să cânte, el întrecându%se a le arăta celorlalţi artadansului. Atât cât flautul a răsunat, acesta a dansat, după părerea sa foarte frumos; lui #listeneînsă nu '%a plăcut deloc această demonstraţie. După o pauză, ippoIleides a adus o masă pecare s%a suit, dansând mai întâi după moda laconică, apoi după cea ateniană, pentru ca înfinală să stea în cap $i să%$i mi$te picioarele în aer. După primul $i al doilea dans, #listeneîncă mai trăgea năde&de că acesta va rămâne ginerele său $i că poate să treacă cu vedereaasemenea apucături, însă după ultima demonstraţie, nemaiputându%se stăpâni îi zise: 6iu al lui0eisandros, ţi!ai dansat nunta- ippoIleides însă la întrerupt $i i%a strigat: De aceasta mă$ngri#esc cel mai puţin.

#listene a cerut să de facă lini$te $i a grăit astfel celor strân$i la petrecere: Pretendenţila mna fiicei mele- )mi sunteţi toţi dragi şi aş vrea, dacă aş putea, să vă $mplinesc toatedorinţele, fără ca să supăr pe vreunul dintre voi din cauza alegerii mele. )nsă aceasta nu este

posibil. u am dect o singură fată de căsătorit şi nu mă pot purta $n consecinţă #ust faţă detoţi. 7u doresc $nsă să dau fiecăruia dintre cei care se găsesc aici un talent de argint cadou şirecunoaştere pentru peţitul fiicei male şi răspolată că au stat un an departe de casă. Pe fiicamea Agariste o logodesc $nsă cu &ega4les, fiul lui Alcmeon, după dreptul de căsătorie al atenienilor. #ând 6egaIles s%a declarat pregătit pentru logodnă, #listene a consideratcăsătoria încheiată.)

!erodot, *storii, pg. 7-"

Statul spartan

despre instaurarea ordinii statale

“#risos a aflat despre spartiaţi că au scăpat de grele nevoi $i că ar fi purtat un război pentru stăpânire în 2egea, pe care l%au câ$tigat. (ub regii eon $i egesiIles, lacedemonieniiau fost învingători în toate războaiele, în afara celor purtate o vreme cu tegeiţii. @ncă detimpuriu funcţionau în (parta cele mai rele legi din apropae tot spaţiul grecesc; ei se purtaurespingător cu străinii, astfel încât ace$tia au refuzat să mai aibe legături comercile cuspartiaţii. @nsă, graţie acestor realităţi, ei au obţinut o bună constituţie: când icurg, un spartiat

foarte respectat, a venit la Delphi să consulte oracolul, 3ith4a i%a grăit imediat ce a intrat însală:0u eşti venit 8icurg la cel mai vestit templu,

*ubit de :eus şi de ceilalţi ce locuiesc $n +limp. 7u $mi pun $ntrebarea dacă trebuie să te numesc zeu sau om% )nsă aşa mi se arată, se te numesc ca zeu.După câteva discuţii, 3ith4a l%a învăţat ce este ordinea politică, care domne$te $i astăzi

în (parta. (partiaţii însă susţin cum că icurg ar fi adus aceste precepte din #reta. @n oricecaz, el a stabilit noi obiceiuri $i s%a îngri&it de respectarea lor. a scurt timp după aceasta,icurg a trecut la stabilirea ordinii militare, a pus bazele întra&utorării colective, a meselor încomun, instituind în acela$i timp $i pe efori $i (fatul *ătrânilor.

A$a au primit lacedemonienii în schimbul vechilor legi, unele bune. După moartea sa,icurg a fost cinstit $i amintirea sa respectată de toţi lacemonienii.)

+>


19/60

!erodot, pg. 7-"

despre corpul politic şi #uridic al societăţii spartiate

“egii deţineau comanda supremă în timp d război, însă erau la rându%le controlaţi de

colegiul celor cinci efori, ale$i de către popor. 3oporul era reprezentat de spartiaţi, cetăţenideplini, care purtau $i denumirea de homoioi!egalii" în semn de preţuire $i avea dreptul de adecide asupra celor mai importante probleme ale comunităţii. =echiul (fat nobiliar era

gerusia, formată din 7> de membri !cu cei doi regi E". ?umărul cetăţenilor spartiaţi se ridicaundeva la >EEE în timpul războaielor cu per$ii; ace$tia erau pe teritoriul spartan o minoritate.@n afara lor, eista o categorie de populaţie, aceea a periecilor . Ace$tia locuiau în comunităţirestrânse, nu aveau drepturi politice la nivelul statului, în ciuda faptului că erau obligaţă să%$isatisfacă obligaţiile militare, însă erau oameni liberi. ?emulţumiri din partea acestora n%aufost înregistrate. 2otalmente alt fel stătea situaţia cu cea de%a treia categorie, anume aceea aheloţilor . 3eriecii reprezentau acele părţi din populaţiile antedoriene, care fuseseră integrate

pa$nic, în timp ce heloţii reprezentau reversul, anume stăpânirea lor cu forţa. eloţii nu numai

că nu aveau drepturi politice, erau dependenţi $i erau obligaţi să se îngri&ască de activităţileagricole pentru spartiaţi; numărul lor era cam de patru ori mai mare decât cel al cetăţenilor deplini. ?umărul lor s%a mărit considerabil, mai ales că spartiaţii nu au adoptat tehnicacolonizării, ci au supus partea sud%vestică a 3eloponesului, helotizând practic marea masă amesenienilor vorbitori de dialect doric.

@ncepând cu secolul =' î. #h., statul spartan a trăit cu frica de o eventuală răscoală aheloţilor, de care au avut parte în următoarele două secole. Apărarea gândită profilactic amodificat radical societatea spartană $i modul de a purta politica în spaţiul grecesc.)

!Tolfgang (chuller, 2riechische 2eschichte, Dieter, 6Unchen, +>E, pg. +>"

despre modul de viaţă al spartiaţilor şi dacă acesta poate defini un sistem totalitar

Nicurg a acţionat împotriva normelor de convieţuire până atunci acceptateKmesele înspaţiul publicK, în convingerea că astfel se vor evita încălcările legilor. Bl a fiat atât câttrebuiau să mănânce, ca ei nici să%$i supraîncarce stomacul, însă nici să nu sufere de foame.Bistă însă $i o hrană suplimentară din vânat; $i din când în când, cei bogaţi serveau $i pâinede grâu. A$a, masa lor nu era nicodată lipsită de mâncareK $i nu solicita niciodată prea maricheltuieli. Bl a pus capăt tuturor practicilor, prin care cetăţenii consumau băuturi care le

puteau slăbi atât forţa fizică, cât $i spiritul; ei trebuiau să bea numai atunci când le era sete, pentru că în acel moment băutura dăuna cel mai puţin $i folosea cel mai mult. #um ar fi pututcineva care consuma băutură sau mâncare în eces să sustragă pentru sine din bunul comun $i

să%l ducă acasă0 8i în timp ce în celelalte ora$e numai populaţia îmbătrânită obi$nuia sătrăiască în comun,Kicurg a transferat acela$i obicei numai că amestecând categoriile devârstă $i în (parta: tinerii trebuiau să înveţe ceva din eperienţa celor mai în vârstă. (estabilise chiar un obicei la servirea mesei, ca cele mai nobile fapte să fie public povestite, decătre cei care le înfăptuiseră; a$a se putea a&unge cu mare greutate la fapte urâte, la obrăzniciicauzate de ecesul de băutură, cu greu la un comportament deviant $i la discursurivătămătoare. Decizia ca să se servească masa în public aducea cu sine câteva avanta&e:

participanţii trebuiau să facă mi$care pe drumul spre casă $i se vedeau eliberaţi de gri&a uneieventuale căderi cauzate de băutura în ecea vinului. K $i mai mult decât atât se obi$nuiau săse mi$te pe întuneric ca $i pe lumină; căci nici unul dintre cei care încă î$i eercitau serviciulmilitar nu avea voie sub nici o formă să folosească pe timp de noapte o făclie.

8i cu adoptarea următoarele hotărâri, icurg s%a plasat pe o poziţie adversă celor maimulţi dintre legiuitori: în celelalte state, mai marele casei î$i eercită autoritatea asupra sie$i,

+


20/60

asupra copiilor săi, sclavilor săi $i a proprietăţii; icurg a intenţionat însă să creeze un astfelde sistem, în care cetăţenii să nu se războiască între ei, ba mai mult să se spri&ine unul pecelălalt; a$a că el a stabilit ca oricine să aibă autoritate asupra copiilor altui cetăţean cum areautoritate asupra propriilor copii. @n virtutea acestei măsuri, el trebuie să dea astfel ordinele,ca $i când ar trebui să le ducă la îndeplinire chiar fiul său.@n cazul în care un tânăr a fost bătut

de un alt cetăţean $i poveste$te tatălui său ce i s%a întâmplat, acest lucru este considerat cafiind o pagubă dacă nu este tratat la fel $i de către părintele său. Această încredere pe care ocultivau unul faţă de celălalt împiedica ordinele proaste. Bl a statuat de altfel, că oricine segăse$te la nevoie poate folosi pentru sine sclavii altuia. #hiar $i câinii de vânătoare eraufolosiţi în comun de cetăţeniKla fel se întâmpla $i în cazul cailorK @n timp ce în celelaltestate, toată lumea se închină banului, unul ca ţăran, altul ca proprietar de corăbii, ca negustor,sau alţii ca me$te$ugari $i pot să se întreţină cu a&utorul puterii acestora, icurg a interzis în(parta tuturor cetăţenilor să aibă de%a face cu câ$tigul banilor. K 8i la ce să folosească aicigoana după bani, dacă toţi erau obligaţi să respecte acelea$i standarde, să se supună acelora$icondiţii de viaţă; era practic imposibil să%ţi croie$ti o viaţă mai plăcută uzând de bani.; nu odată s%a încercat procurarea de bani pentru achiziţionarea hainelor: fără acoperământ scump,

un corp sănătos este podoaba ta.)!Penofon, tatul lacedemonienilor , citat în Talter Arend, 2eschichte in


21/60

!#itat în Ceiten und 6enschen, pg. -E"

NAgasiIles i%a răspuns astfel cuiva, care a întrebat cum se poate oare domni în lini$tefără să recurgi la a&utorul unei gărzi personale: "nd cineva guvernează cum o fac părinţii

pentru copiii lor.)

!citat în Ceiten und 6enschen, pg. -E"

N9 femeie spartiată a înmânat fiului său scutul cu sfatul: *ubite fiu- 1ino cu el teafăr $napoi sau pe el-)

!ibidem, pg. -+"

N#ând cineva a remarcat: Din cauza suliţelor perşilor nu se mai poate vedea soarele,eonida a răspuns: u ar fi mai avanta#os dacă am avea numai umbre, care să lupte$mpotriva ta%)

!ibidem, pg. -+"

N#ând cineva a vrut să $tie cum de (parta nu dispune de ziduri de apărare, Agesilaos s%a arătat poporului înarmat până%n dinţi $i a grăit: Acestea sunt zidurile 8acedemoniei.)

!ibidem, pg. -+"

despre parta ca model revoluţionar

Nicurg a trecut la fapte cu scopul de a crea acestui popor, care decăzuse din pricinasclaviei $i a tuturor relelor ce decurg din aceasta, o structură nouă, revigorantă. Bl a eliberat

poporul de &ugul de fier, pe care nici un altul nu%l purtase cu atâta greutate. A arătat astfel poporului fără nici o pată patria în ceea ce însemnau legile ei, &ocurile ei, con$tiinţa ei, îndragostea ei $i în serbări. Bl nu i%a lăsat nici o clipă răgaz să se odihnească $i nici să serăzgândească, acţionând necontenit pentru împlinirea nobilului scop pe care $i%l propusese,anume na$terea la acest popor a unui sentiment de ata$ament pentru locurile natale, care eramult mai puternic decât orice simplă pasiune a spartanilor; de pe urma acestor rezultate afăcut ca acest popor să stea deasupra multor altora. (parta era numai un ora$%stat, însă multsuperior prin puterea ordinii interne, prin calitatea legilor, unice în tot cuprinsul Greciei; a fost

pentru o vreme capitala Greciei $i a făcut să se cutremure 'mperiul persan. (parta a fostfocarul de unde s%au răspândit în colţurile mai apropiate sau mai îndepărtate ale Grecieilegile.)

!Q. Q. ousseau, ozial!philosophische und politische chriften, citat în Ceiten und6enschen, pg. -"

Despre colonizarea grecească

NGrinnos, fiul lui Aisanios, un urma$ al acestui 2heras $i rege în insula 2hera a venitcu încărcat de sacrificii în onoarea zeilor la Delphi. 3rintre alţi cetăţeni, el a fost urmat de*attos, fiul lui 3ol4mnestos, care era un Buphemide, din ramura acelor 64nier. #ândGrinnos, regele din 2hera s%a consultat cu oracolul în alte probleme, preoteasa 34thia i%arăspuns, că trebuie să fondeze un stat în ibia. Grinnos a zis: + Doamne, eu sunt prea bătrn

şi greu la mers. Porunceşte tu să meargă unul dintre tinerii aicid e faţă. @n timpul în carespunea aceste vorbe, el s%a întors către *attos. ?u s%a întâmplat însă nimic. a întoarcerea saacasă a pierdut din vedere vorbele oracolului; ei nu $tiau, unde se găse$te ibia pe această

lume $i nu se gândeau cu plăcere la eventuala situaţie de a fi coloni$ti în ni$te teritoriinecunoscute.

7+


22/60

2imp de $apte ani n%a căzut nici un strop de ploaie în 2hera. @ntre timp s%au uscat toţi pomii de pe insulă, cu ecepţia unuia singur. #ând ace$tia au întrebat oracolul cui se datoreazăacest prăpăd, 34thia le%a amintit numai despre colonizarea ibiei. @n momentul în care aurealizat că nu pot găsi mi&loace viabile de a ie$i din această criză, au fost nevoiţi să trimitănave către #reta, unde urmau să întrebe, dacă nu cumva cretanii sau alţi străini pe care îi

cunoscuseră a&unseseră vreodată în #reta. ?avele au navigat în &urul ţărmului $i au a&uns însfâr$it în ora$ul 'tanos. Acolo s%au întâlnit cu un pescar de purpură pe nume Sorobios. Acestasusţinea cum că odată, împins de furtună, a navigat spre ibia $i spre insula 3lateea. Bi i%audat bani acestuia pentru a merge împreună în călătorie spre ibia. Din 2hera au navigat laînceput nu mulţi dintre cei ce voiau să descopere drumul. @n momentul în care au atins insula3lateea, l%au lăsat pe Sorobios cu cele necesare traiului pentru patru luni, după care s%au întorsla 2hera, pentru a povesti concetăţenilor lor despre această insulă.

După ce primii cunoscători l%au părăsit pe Sorobios pe insulă $i s%au întors acasă, auîmpărtă$it celorlalţi faptul că au ocupat de&a o insulă pe coastele ibiei. Astfel, locuitorii2herei au hotărât ca din toate cele $apte comunităţi unul din doi fraţi să%$i părăseascăţinuturile natale $i să se îndrepte spre noul loca$. #onducător $i ulterior rege al coloni$tilor

urma a fi *attos. A$a s%a a&uns ca fondatorii 3lateei să fie în număr de 5E.)!erodot, op. cit, pg. 7


23/60

numea /attos orocosul , 34thia a nunţat toate ora$ele grece$ti să%$i trimită coloni$ti spreibia; ace$tia fuseseră chemaţi pentru împărţirea pământului. #uvintele oracolului sunau:

#are vine prea târziu spre ibia8i câmpurile de&a împărţite sunt, acela se va căi.a acest apel s%au strâns foarte mulţi doritori în S4rene $i s%a luat celorlalte triburi

liberiene $i regelui lor AdiIran o parte însemnată din pământuri. Din această pricină, locuitoriinedreptăţiţi ai ibiei $i prăduiţi de către cei din S4rene s%au îndreptat către Bghipt, pentru a se pune sub protecţia regelui Apries. Acesta din urmă $i% încropit o armată foarte puternică, pecare a trimis%a spre S4rene. Atacaţii s%au retras către locul numit 'rasa, la izvoarele râului2heste; lupta dintre ei $i egipteni s%a consumat acolo. #ei din S4rene au învins.)

!erodot, op. cit., pg. 7/E"

despre dezvoltarea economiei

despre meşteşugari

NDar cine merge de capul lui să cheme de pe%aiureaLn om, de nu%i în slu&ba ob$tii#um e un vraci, un ghicitor, un me$ter Cidar, un cântăreţ care desfată3e toţi cu viersul lui0 ?umai aceia3e tot pământul sunt poftiţi de oameni.)!omer, +diseea, pg. "

despre diviziune muncii $n meşteşugărit

N8i cum în marile ora$e s%au dezvoltat diferite arte me$te$ugăre$ti, a$a se eplică de ce pe masa regelui se găseau bucate din ce în ce mai bine pregătite. @n ora$ele mici, aceia$ifinisau un pat, o u$ă, un plug, o masă $i adeseori tot ei construiau case $i erau mulţumiţi căgăseau destul de muncă pentru a%$i întreţine familia. Bste însă imposibil ca un om, care facefoarte multe să le facă pe toate bine. @n marile ora$e însă îi era de a&uns fiecăruia un me$te$ug,ca să se întreţină, pentru că foarte mulţi aveau nevoie cam de acela$i lucru. Adeseori era dea&uns ceva mai puţin decât un me$te$ug: de eemplu, finisează el o pereche de încălţări

bărbăte$ti, altul pentru femei. Bistă de asemenea locuri, unde unul trăie$te singur numaidintr%un segment al muncii, anume pantofi să repare, altul să croiască pielea, un altul care să

potrivească bucăţile de piele care formează partea superioară a pantofului, $i în sfâr$it unul,care nu are altceva de făcut decât să îmbine părţile constitutive. Bste însă constângător, ca

acela care se ocupă într%un teritoriu restrâns să%$i poată face treaba foarte bine.#am după acelea$i reguli putem să &udecăm $i arta culinarăK)!Penophon, ?@rupdie, citat în 6enschen und Ceiten, pg.


24/60

cele care trec drept războinice, se merge până acolo încât li se interzice tuturor cetăţenilor să practice meserii artizanale.)

!Penofon, 7conomicul , în Q. 3. =ernant, +mul grec, 3olirom, 'a$i, 7EE7, pg. "

Despre evoluţia statalităţii şi democraţiei

despre ordinea prestată acceptată de comunitate

NDe%aici plutim nainte cu mâhnire,(osim în ţara unde $ed ciclopii#ei procleţi $i trufa$i, care, cu totul@ncrezători în zei, nimic la dân$ii

?u seamănă cu mâna lor, nici ară,Dar nearat, nesemănat pământul,Ldat numai de ploi ce cad din nouri,e dă de toate, grâu $i orz $i via

#e%aduce vin din struguri mari $i spornici. ?%au loc de sfat, nici lege n%au ciclopii,#i $ed pe culmea munţilor în pe$teri8i fiecare%$i vede de%a lui casă8i unora de alţii nu le pasă)!omer, +diseea, pg. 7++"

despre ordinea aristocratică

N#ând amândoi a&unseră la curtea regeluiHrumos zidită, începu Atena:

Poftim, străine taică, aici e casa De care m!ai rugat să!ţi spun. De intri,2ăseşti la masă pe fruntaşii ţării.)!ibidem, pg. +-"

N=oi sunteţi cu toţiiDouăsprezece%a ob$tii căpetenii.#u mine treisprezece.HiecareAduce%ţi câte%o manta curată8i%o%mbrăcăminte $i un talant de aur.)

!ibidem, pg. +"N3radă nespus de bogată făcurăm atunci pe câmpie,#incizeci de ciurde de vaci $i turme de oi, mai atâtea8i%altele atâtea de porci precum $i de capre răzleţe8i%o herghelie de cai, o sută cincizeci $i mai bine'epe bălane, mai multe din ele cu mânzi. 8i pe toate

?oi le%am mânat peste noapte la 3ilos, ora$ul în careDomn era tata ?eleu. =oios fu $i el de câ$tigul6are ce%avui în război, la care plecasem ca tânăr.#rainicii, cum crăpase de ziuă, ob$tiră sî vie

2oţi păguba$ii ce%aveau de primit de la cei din BlidaDespăgubiri. (%adunară frunta$ii pileni $i%ncepură

7/


25/60

3rada să%mpartă, căci multor aveau de plătit epeenii. ?oi doar, fiind mai puţini, mai mult pătimisem în 3ilos,3entru că ercule ne pustiise venind înainte8i secerase în 3ilos pe%ai no$tri, a bărbaţilor floare.Doisprezece feciori lăudaţi avusese ?eleus

?umai eu singur trăiesc, ceilalţi '%au pierit înainte.De%asta cuprin$i de trufie $i bine%narmaţi epeenii(e%obrăzniciră cu noi $i blestemăţii iscodiră.2ata din pradă o turmă de boi $i una de oi î$i alese=ite trei sute de capete $i cu păstorii%mpreună.6are fiind datoria ce%aveau să plătească%n Blida,#â$tigători telegari trimi$i să se%ncurce la &ocuri,3atru la număr ce%aveau de primit un triped ca răsplată.)!omer, *liada, pg. 7-/"

despre vntul schimbării şi criza ordinii comunitare prestatale

N3erses, ascultă dreptatea, dar nelegiuita trufie ?u folosi, căci trufia e a celor frico$i vătămare.=rednicul însu$i n%o%ndură u$or, când ea%l asupre$te8i%ntr%o prime&die cade. A merge pe drumul dreptăţiiB mai cinstit, căci dreptatea mereu semeţia va%nfrânge;#ând pân%la cap e urmată, răbdând, o s%o afli mai vie.9rIos aleargă degrabă pe urma &udeţelor strâmbe,#ăci sfâ$iată e floarea dreptăţii când legea%ndrumează#ei mâncători d eplocoane, prin strâmba lor &udecată.@nlăcrimată, dreptatea străbate ora$e $i sate@nvăluite în nouri $i rele aduce acelor #are%o alungă $i drumul cel drept nu vor să urmeze.@nsă cetatea acelor ce dau hotărâri cu dreptatea bă$tina$i $i străini $i nu se abat de la lege,@mbel$ugată spore$te, poporul din ea înflore$te3a$nic pământu%i hrăne$te, iar Ceus atotvăzătorul

?u va stârni împotrivă%i războiul cel plin de prime&dii.Hoamea nu fi%va tovară$ celor ce &udecă%n cinste.

?ici vreun necaz, căci li%e dată a petrecerii gri&ă;rana le%o dă cu prisos pământul, ste&arul din munte,

3oartă pe ramură ghinda, în scorbură mierea cea dulce.9ile calcă greoaie, împovărate de lână,(oaţele lor zămislesc copii leiţi cu părinţii,#resc necurmat în putere $i huzuresc; pe corăbii

?u se avântă, căci glia al vieţii izvor le dă roade.Ceus atotvăzătorul grea ispă$ire găte$te,2rudnică muncă, #ronidul cu minte%nţeleaptă urzit%a#elor ce%n gândul lor poartă nelegiuirea $i crima.Deseori toată cetatea plăte$te vina acelui#are doar rău unelte$te, scornind smintite prime&dii.#ăci le trimite #ronidul izbeli$te crudă din ceruri,

Hoamete, ciumă, norodul întreg istovit se sfâr$e$te,(arcina%$i pierde femeia, casele se ruinează,

75


26/60

3rin hotărârea%nţeleaptă%a lui Ceus 9limpianul.e nimice$te adesea armata, ori zidul dărâmă,(au le scufundă în mare, acestora, flota, #ronidul.=oi, de asemenea, gândiţi%vă,regi, chibzuiţi cu dreptate,#ăci, vieţuind printre oameni, nemuritorii veghează

#âţi, cu%a lor cumpănă strâmbă, se vatămă unul pe altulHără să se sinchisească de%a zeilor dreaptă%ndrumare.2reizeci de mii de nemuritori, slu&itorii lui Ceus,(unt pe pământul cel rodnic, păzind pe vremelnicii oameni.#utreierând pe pământ, înveliţi în văluri de ceaţă,Bi socoteală păstrează faptelor bune sau rele;Bste de%asemenea fecioara DiIe, din Ceus zămislită,#are e%n cinste $i slavă chiar printre zeii olimpici;#u vicle$ug de%o răne$te vreunul, adânc se%ntristează,Grabnic s%a$ază fecioara lângă Ceus #ronidul,Dezvăluindu%i al omului cuget nedrept, sau norodul

#are îndură trufia regelui, ce $iretlicuriDoar uneltesc $i prin vorbe dreptatea încearcă să%ncline.egilor, lacomi de daruri, de%acestea feriţi%vă, drepteHaceţi &udeţele voastre, uitării daţi stâmbătatea.9mul î$i face lui însu$i rău, vătămându%l pe altul=oia cea rea e mai rea aceluia care%o gânde$te.!esiod, &unci şi zile, pg. -/"

despre instituţiile statale şi ordinea #uridică ateniană

N(olon, deci, a desfiinţat toate legile lui Dracon, în afară de cele privitoare la omor, din pricina asprimii $i mărimii pedepselor. @ntr%adevăr, aproape pentru toate vinile se statornicise pedeapsa cu moartea, încât erau osândiţi la moarte $i cei care furau legume sau struguri, fiind pedepsiţi la fel cu cei ce prădau templele sau ucideau un om. De aceea, mai târziu, Demades$i%a căpătat o bună faimă când a zis că Dracon scrisese legile cu sânge, nu cu cerneală. @nsu$iDracon, după cum se spune, fiind întrebat de ce a statornicit pedeapsa cu moartea pentru celemai multe călcări de lege, a zis că a gândit că încălcările mici ale legii le socotea vrednice de afi pedepsite cu moartea, iar pentru cele mari nu are pedepse mai mari.)

!3lutarh, 1ieţi paralele, vol. ', pg. 7+-"

N@n al doilea rând, (olon, voind să lase demnităţile celor bogaţi, iar restul conducerii,

la care nu lua parte până atunci poporul, să participe cu toţii, a luat de bază censul cetăţenilor $i pe cetăţenii care făceau cinci sute de măsuri de grâu sau de lichide i%a pus în prima clasă $ii%a numit pe toţi pentacosiomedimni. @n a doua clasă a pus pe cei care puteau să crească un cal$i să facă trei sute d emăsuri, $i pe ei i%a numit cavaleri. Ceugiţi au fost numiţi cei din a treiaclasă de cens, care făceau două sute de măsuri de grâne $i lichide. 2oţi ceilalţi au fost numiţitheţi, $i lor nu l%ea dat să îndeplinească nici o slu&bă, ci ei luau parte la conducerea cetăţiinumai prin aceea că votau în ecclesia $i la &udecăţi. Aceste demnităţi, la început, păreau că nuînseamnă nimic, dar mai târziu s%a văzut că sunt foarte mari, căci cele mai multe neînţelegeriveneau în faţa &udecătorilor. @ntr%adevăr, împotriva hotărârilor pe care le%a orânduit să le deadregătorii, el a dat dreptul oricărui să facă apel la o &udecată.

(e spune că, scriind $i legile cam nelămurit $i cu putinţe de tălmăcire în multe feluri,a

mărit puterea &udecătorilor, căci împricinaţii neputând fi dezlegaţi de lege în pricinile pe carele aveau, se făcea a$a că întotdeauna avea nevoie de &udecători $i deci siliţi să aducă orice

7-


27/60

neînţelegere în faţa &udecătorilor, care, într%un fel oarecare, erau stăpânii legilor. De altfel,(olon însu$i arată înţelesul legilor sale, zicând:

3oporului i%am dat atâta putere cât îi este de a&uns,Hără să%i iau ceva din cinstire, nici mărindu%i%o.'ar celor care aveau putere, $i care

Brau admiraţi pentru banii lor, 8i lor le%am spus că nu e nimic nedemn de ei8i m%a ridicat $i le%am dat fiecăruia un scut puternic8i n%am lăsat pe nici unii să izbândească în nedreptăţi.)!ibidem, vol. ', pg. 7+-"

“Deci, (olon al doilea premiu al fericirii îl dădu flăcăilor. #resus atunci îi grăi mâniat:+, tu, oaspete atenian, ce mai este dară fericirea mea% "a pe un nimic ai azvrlit!o. 'i nu

preţuiesc $n ochii tăi nici măcar ct oamenii de rnd- (olon însă răspunse: +, "resus, eucunosc firea divinităţii, pe de!a!ntregul pizmaşă, clătind mereu toate rosturile; iar tu măcercetezi desapre lucrurile omeneşti. +r, $n răstimpul tare lung al unei vieţi pămntene, multeva să vadă insul – cte n!ar mai voi- – multe va să pătimeascăB 7u aşez hotarul vieţii

omeneşti pe la şaptezeci de ani. 6iind aceşti ani şaptezeci la număr, ei ne dau douăzeci de mii şapte sute de zile, fără luna intercalarăB 0oate la un loc, zilele pnă la şaptezeci de ani$nsumează numărul de douăzeci şi şase de mii două sute cincizeci – şi aşa fiind, nici o zi nuaduce vreodată acelaşi lucru ca şi cealaltă. )n asemenea $mpre#urări, să ştii, "resus, omul este pe de!a!ntregul legat de voia $ntmplării. 0u mi te!arăţi $mbelşugat foarte, domnitor

peste mulţi oameni. Dar la $ntrebarea ta nu pot răspunde tu eşti acela, mai $nainte de a fiaflat că ţi!ai dus traiul la bun sfrşit. "ăci omul foarte bogat nu procopseşte neapărat $nbună starea lui mai vrtos dect cel mărunt, care viază de pe o zi pe alta; afară numai de!l $nsoţeşte pe bogat norocul – să!şi termine viaţa cu bine, dăruit cu tot ce a fost mai frumos.

&ulţi oameni cu avere sunt nefericiţi; pe ctă vreme o seamă de alţii cu bogăţia măsurată aunorocul de partea lor. Cn om bogat, dar fericit, numai prin două foloase va fi mai presusdect cel norocos; acesta $nsă prin multe altele va $ntrece pe bogătaş. &ai lesne $mplineştecel dinti poftele sale şi mai degrab va fi pregătit să!ndure o pacoste mare. "elălalt nu poate

să!şi facă pofetele la fel şi să rabde paguba; $nsă norocul său le ţine deoparte( teafăr, neatinsde boală, ne$ncercat de rele, face copii zdraveni şi arată frumos- Pe deasupra, dacă mai are

parte şi de un sfrşit bun, pe!acesta!l cauţi tu- *ată pe muritorul vrednic de a se chema un om fericit. &ai $nainte $nsă de a!şi da obştescul sfrşit, să nu!l fericeşti; am putea doar să!l numim un om norocos. 6iindcă!i cu neputinţă să le aibă cineva pe toate. 8a fel, nici o ţară nua#unge vreodată să dea tot ce!i trebuie; de unele mai găseşte $n avuţia ei, de altele duce lipsă.ara cea mai avută este şi cea mai bună dintre toate. 0ot la fel şi trupul omenesc( de unul

singur nu!şi a#unge sie!şi; are unele bunuri, dar de altele duce lipsă. umai cine ar fi stăpn

pe avuţii ct mai multe, a#ungnd pe deasupra să!şi $ncheie zilele cu har, numai un astfel deom, o vasileu, pe drept va să poarte numele acesta lăudat. Aşadar, $n toate cele trebuie luat $n seamă sfrşitul – cum vor ieşi lucrurile. "ăci voia cerească multora le arătase fericirea; $nsă,mai pe urmă, tot ea lovind, i!a smuls din rădăcină-)

!erodot, op. cit., pg. +/"

Despre evoluţia gândirii politice

despre popor ca masă manipulabilă

NKse ridică $i gloate veneau cu grăbire.

#um se pornesc câteodată%mbulzindu%se roiuri de%albine,6i$ună%ntruna, ie$ind din laturea stâncii scobite,

7


28/60

Cboară $i%n chip de ciorchine se%a$ază pe flori primăvara,Lnele fluture%aicea grămadă, altele acolo;Astfel $i o$tile atunci roind din corăbii, din corturi,(e îmbulzeau $i în cete cu vuiet curgeau spre adunare,3e%a$ezătură la mal. Ardea între dân$ii zorindu%i

=estea trimisă de Ceus. (e strânseră toţi, dar soborul ?u se putea molcomi $i pământul gemea sub povaraGloatelor când se%a$ezau, căci valmă era $i vreo nouă#rainici umblau să%i potoale cu strigăte tari $i să%alineCgomotul lor ca să%asculte pe Domnii, purce$ii din Ceus.)!omer, *liada, pg. -"

NGloatele strânse s%au pus în mi$care ca ni$te talazuri, ?amile ce le răscoală pe 6area 'carică austrul8i băltăreţul, lăsându%se repezi din norii lui Ceus;9ri ca munteanul când vâ&âitor se înviforă aprig

3rintre bogatele lanuri $i vântură spicele dese;Astfel a fost când soborul s%a spart $i cu ţ$ipete%n pripă2oţi spre corăbii fugeau. #a un nor plutea peste dân$ii3ulberea de sub picioare.)!ibidem, pg.


29/60

chibzuim treburile politice, mai ales din respect pentru legi, dând ascultare $i oamenilor caresunt, în orice împre&urare, la conducere, $i legilor, atât acelora care sunt promulgate, spre aveni în a&utorul oamenilor păgubiţi, $i legilor care. De$i nu sunt scrise, comportă totu$i unrespect unanim consimţit.)

!2ucidide, Eăzboiul peloponesiac, pg. 5/


30/60

Bste deci vădit că o asemenea unitate politică, susţinută de unii, este contra naturiistatului, $i că acel suprem bine al statului ar ruina statul, pe câtă vreme ceea ce este bine

pentru un lucru trebuie să conserve acel lucru. Dar $i în alt mod se poate arăta că străduinţa pentru unitatea ecesivă a statului nu este bună; astfel, familia î$i este mai suficientă sie$idecât individul, iar statul decât familia, pentru că de fapt statul nu eistă decât într%atât, întru

cât gruparea asociată î$i poate satisface toate trebuinţele. A$adar, precum mai mare suficienţăde sine !independenţă" este mai de dorit, tot astfel $i unitatea mai puţin strictă este preferabilăcelei mai strânse.)

!ibidem, pg. >/"

Despre războaiele cu perşii

despre semnificaţia agresiunii persane

“Această campanie a regelui era purtată, cel puţin cu numele, împotriva Atenei, însă înrealitate, ea viza întreaga lume grecească. 8i înţelegând grecii acest lucru, nu puteau să

rămână impasibili. Lnii dintre ei oferiseră împăratului pământ $i apă, de aceea se simţeau însiguranţă, considerând că nu aveau să fie trataţi neprietenos de barbari. #eilalţi însă, nu aucatadicsit să%i ofere ceva regelui, de aceea îi cuprinsese panica; nu eistau în Grecia atâteanave, care să poată să%i cuprindă pe cei ce întorseseră spatele regelui, iar acum intenţionau săfugă din calea lui. 3e lângă aceasta, mulţi dintre ei nu voiau să ia parte la un război, ci maidegrabă intenţionau să cadă la înţelegere cu per$ii.

@n acest moment sunt nevoit să%mi eprim opinia $i să spun cât de neplăcuţi sunt uniioameni; nu a$ vrea să mă înţelegeţi gre$it, pentru că atâta vreme cât mi se pare că esteadevărat, nu mă voi putea opri să nu%l împărtă$esc. (e vor fi înspăimântat atenienii de venirealui Peres, astfel încât să%$i părăsească patria, sau se vor fi decis ace$tia să lupte împotriva lui,mai ales că nimeni nu%' putea sta acestui împotrivă pe mare. Dacă nimeni nu i s%ar fi pusîmpotrivă pe mare, atunci pe uscat lucrurile s%ar fi derulat altfel: dacă peloponezii ar fi avut ladispoziţie mulţi parapeţi de%a lungul 'stmului, atunci i%ar fi lăsat cu siguranţă pelacedemonienii să se lupte singuri pe uscat, însă cum erau siliţi de faptul că barbarii ocupau de

pe mare ora$ după ora$, au trecut la întra&utorarea acestora. ăsaţi singuri, ace$tia $i%ar fidovedit fără îndoială cura&ul, însă în final $i%ar fi găsit, după un război istovitor, moartea. 9ris%ar fi pierdut, a$a cum am arătat, ori s%ar fi închinat pe dată per$ilor, a$a cum făcuseră $i alţii.@n ambele cazuri, Grecia ar fi intrat definitiv sub controlul lui Peres; chair nu înţelegnecesitatea acestor ziduri de apărare, dacă regele ar fi stăpânit totul pe mare. Dacă astăzicineva îi nume$te pe atenieni salvatorii Greciei, atunci el nuanţează adevărul numai prinonoare. Decursul lucrurilor depinde în cea mai mare parte, de partea cui te regăse$ti. 3entru că

au ales păstrarea libertăţii Greciei, ace$tia au reu$it să coalizeze toate forţele grece$ti care nuse închinaseră lui Peres $i le%au aruncat asupra vră&ma$ului, obligându%l să se retragă. ?icichiar o dată nu au putut previziunile îngrozitoare ale oracolului de la Delphi să%i convingă să%$i părăsească patria.)

!erodot, *storii, pg.


31/60

'e$ind învingători, au lăsat pe barbarii covâr$iţi să fugă, iar ei, aducând aripile o$tiriilaolaltă, s%au bătut cu aceia care mai înainte le rupseseră la mi&loc rândurile. 8i au biruito$tenii Atenei. 3er$ii o luau la fugă. 'ar atenienii, tăind mereu la barbari, goneau pe urmele lor

1 până ce au a&uns la mare. 8i acolo cereau foc $i să căţărau pe corăbii.@n vreme ce per$ii treceau de capul (union cu corăbiile lor, atenienii veneau gonind,

cât îi ţineau picioarele în a&utorul ora$ului. 8i au a&uns acolo mai înainte să sosească barbarii.@ndată ce sosiră grecii de la eraclionul 6aratonului la celălalt eraclion din S4nosarges, $i%au stabilit acolo ta

documente despre grecia antică.doc

Documents