DIVERSIFICAREA STRATEGIILOR EVALUATIVE . UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR MULTIMEDIA IN EVALUARE.

Prof. Poiata Liliana- Liceul Tehnologic”j.m.elias” sascut

EVALUAREA - COMPONENTĂ FUNDAMENTALĂ A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Evaluarea reprezintă o componentă fundamentală a procesului de învăţământ, statutul ei în cadrul acestuia fiind reconsiderat, mai ales în ultimele decenii, datorită numeroaselor cercetări, studii, lucrări elaborate pe această temă. Evaluarea şcolară este percepută astăzi ca fiind organic integrată în procesul de învăţământ, având rolul de reglare, optimizare, eficientizare a activităţilor de predare-învăţare.

Transformările produse la nivelul activităţii evaluative, în special după 1990, au fost generate şi marcate de următoarele idei):coresponsabilizarea, în procesul evaluativ, a celui care învaţă, deci a elevului;introducerea perspectivei metacognitive în procesul evaluativ.Cognitivismul aduce în prim planul atenţiei evaluatorilor concepte precum: autoevaluare, metacogniţie, autocontrol, autoreglare, percepţia eficacităţii personale etc.. În cadrul evaluării şcolare se produce astfel o mutaţie radicală: de la un demers evaluativ centrat pe produs, pe rezultatele obţinute efectiv de către elev, este necesar să realizăm tranziţia către un act evaluativ centrat pe procesele cognitive care susţin învăţarea, un act evaluativ care să permită şi să stimuleze autoreflecţia, autocontrolul şi autoreglarea.

METODELE ALTERNATIVE DE EVALUARE -CARACTERISTICI

În acest context , se impune diversificarea strategiilor evaluative şi alternarea

metodelor, tehnicilor şi instrumentelor tradiţionale de evaluare cu cele moderne

(alternative/complementare).

Spre deosebire de metodele tradiţionale care realizează evaluarea rezultatelor

şcolare obţinute pe un timp limitat şi în legătură cu o arie mai mare sau mai

mică de conţinut, dar oricum definită – metodele alternative de evaluare

prezintă cel puţin trei caracteristici:

pe de o parte, realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu

instruirea/învăţarea, de multe ori concomitent cu aceasta;

pe de altă parte, ele privesc rezultatele şcolare obţinute pe o perioadă mai

îndelungată, care vizează formarea unor capacităţi, dobândirea de competenţe

şi mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de

învăţare.

au multiple valenţe formative care le recomandă ca modalităţi adecvate de optimizare a practicilor evaluative, fiind susceptibile, în primul rând, să faciliteze coparticiparea elevilor la evaluarea propriilor rezultate.

Este necesar să ne orientăm reflecţia asupra metodelor, tehnicilor şi instrumentelor pe care le valorificăm în cadrul demersului evaluativ, astfel încât şi acesta (nu numai actul predării şi al învăţării) să se poată caracteriza prin atributele: atractiv, incitant, stimulativ, eficient.

Informaţiile obţinute prin intermediul metodelor alternative constituie repere consistente pentru adoptarea deciziilor de ameliorare a calităţii procesului de predare-învăţare.

Valenţe formative ale metodelor şi tehnicilor moderne de evaluare

stimularea activismului elevilor; accentuarea valenţelor operaţionale ale diverselor categorii de cunoştinţe; evidenţierea, cu mai multă acurateţe, a progresului în învăţare al elevilor şi, în

funcţie de acesta, facilitarea reglării/autoreglării activităţii de învăţare; formarea şi dezvoltarea unor competenţe funcţionale, de tipul abilităţilor de

prelucrare, sistematizare, restructurare şi utilizare în practică a cunoştinţelor; formarea şi dezvoltarea capacităţilor de investigare a realităţii; formarea şi dezvoltarea capacităţii de cooperare, a spiritului de echipă; dezvoltarea creativităţii; dezvoltarea gândirii critice, creative şi laterale; dezvoltarea capacităţii de autoorganizare şi autocontrol; dezvoltarea capacităţilor de interevaluare şi autoevaluare; formarea şi dezvoltarea capacităţii reflective şi a competenţelor metacognitive; cristalizarea unei imagini de sine obiective; dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare şi formarea unui stil de învăţare eficient etc..

NOI ORIENTĂRI ÎN STRATEGIILE DE EVALUARE

Ca urmare, se impun, în practica pedagogică, o serie de orientări: utilizarea unei varietăţi de metode de evaluare pentru a veni în întâmpinarea diferitelor scopuri; integrarea evaluării pe toată perioada ciclului învăţării; evaluarea obiectivelor importante ale unităţii de învăţare; evaluarea proceselor de gândire de nivel superior; angajarea elevilor în procesul de evaluare.

În acestă prezentare, mă voi axa pe proiectarea evaluării în care voi trece în revistă, într-o manieră sintetică, strategiile de evaluare:

strategii pentru analiza nevoilor de învăţare ale elevilor; strategii pentru încurajarea dirijării propriei învăţări şi a

colaborării; strategii pentru monitorizarea progresului; strategii pentru verificarea înţelegerii şi încurajarea metacogniţiei; strategii pentru demonstrarea înţelegerii şi a formării deprinderilor.

STRATEGII PENTRU ANALIZA NEVOILOR DE ÎNVĂŢARE ALE ELEVILOR

Aplicate la începutul unei perioade de instruire/ învăţare, aceste strategii desemnează evaluarea iniţială care poate releva nivelul de pregătire al elevilor atât în ceea ce priveşte stăpânirea cunoştinţelor,cât şi a capacităţilor/ abilităţilor necesare trecerii la următorul segment disciplinar. Dintre metodele/ instrumentele de evaluare utilizate în acest scop amintim:

- examinarea activităţii elevului; - organizatorii grafici (hărţi conceptuale, diagrame de clasificare, activităţi

secvenţiale, liste de priorităţi); - hărţile Ştiu – Vreau să ştiu – Am învăţat.

Pe parcursul instruirii, organizatorii grafici ajută elevii la clarificarea relaţiilor, organizare și stabilirea planului procesului, implicându-se astfel, în activităţi de: secvenţiere, comparare,clasificare, analiză și rezolvare de probleme.La finalul instruirii, utilizarea organizatorilor grafici reprezintă o tehnică de rezumare în vederea extragerii relaţiilor complexe, într-un mod concis, folosind termenii corecţi.

HARTA CONCEPTUALA

Hărţile conceptuale reprezintă instrumente care îi permit cadrului didactic să

evalueze nu atât cunoştinţele pe care le deţin elevii, ci, mult mai important,

relaţiile pe care aceştia le stabilesc între diverse concepte, informaţiile

internalizate în procesul învăţării, modul în care îşi construiesc structurile

cognitive, asociind şi integrând cunoştinţele noi în experienţele cognitive

anterioare. Harta cognitivă ia forma unei reprezentări grafice care permite

„vizualizarea organizării procesărilor mentale a informaţiilor legate de o

problemă de conţinut sau concept” (Joiţa).

Poate fi integrată atât în activităţile de grup, cât şi în cele individuale.

TIPURI DE HĂRŢI CONCEPTUALE

ÎN CADRUL GRUPULUI, HĂRŢILE CONCEPTUALE

asigură următoarele avantaje:

concentrează grupul asupra

sarciniiîncurajează organizarea

grupului dezvoltă spiritul de echipă

asigură accesibilitatea pentru toţi

participanţii implicaţi

APLICAŢIILE HĂRŢILOR CONCEPTUALE

Hărţile conceptuale pot fi folosite pentru: a proiecta o structură complexă a unui text lung; a explica modul cum noile cunoştinţe se integrează în sistemul celor

vechi într-un domeniu de studiu; a stimula generarea de idei noi a comunica sau reprezenta idei complexe; a crea soluţii alternative unei probleme date; a uşura înţelegerea şi a accesibiliza cunoaşterea; a ilustra modul de percepţie, de reprezentare şi de gândire a unei

realităţi; a reprezenta reţelele dintre concepte; a desfăşura activităţi în grup; a analiza şi a evalua rezultatele.

AVANTAJE

Permit vizualizarea relatiilor dintre cunostintele elevilor si nu numai;Evaluarea performantelor este mult usurata de aceasta tehnica pentru ca releva modul in care gandesc elevii si cum folosesc ceea ce au invatat;Folosite în evaluare, cu ajutorul hărţilor conceptuale se pot conceptualiza programe de ameliorare, recuperare sau de accelerare, probe de evaluare.

APLICATII UTILIZATE PENTRU A CREA HARTI CONCEPTUALE

Pentru dezvoltarea abilitatilor de învatare sistematica si evaluare, se pot utiliza o serie de utilitare care sunt parte componenta a accesoriilor software-ului educational:

Free Mind- este un program sub licenta GNU General Public License, adica liber, dezvoltat in Java. Functioneaza pe sistemele de operare Microsoft Windows, Linux

Mind Map Bubble.us Mind 42.com Mind Meister Mind Domo Wise Mapping

STRATEGII PENTRU ÎNCURAJAREA DIRIJĂRII PROPRIEI ÎNVĂŢĂRI ȘI A COLABORĂRII

Acestea constau în evaluarea capacităţii elevilor de a-şi asuma responsabilitatea propriei învăţări, de a demonstra deprinderile interpersonale, de a realiza produse de înaltă calitate, de a înţelege feedback-ul şi de a evalua activitatea colegilor; aceste strategii se subsumează evaluării formative.

Dirijarea propriei învăţări constă în: planificarea eficientă; urmărirea sarcinilor fără sprijin; manifestarea capacităţii de a identifica şi de a folosi o gamă largă de resurse şi unelte; asumarea riscului şi învăţarea din propriile greşeli.

Ca metode de evaluare utilizate se amintesc:

• observarea;

• autoevaluarea; interevaluarea;

• reflecţia;

. grila de evaluare criterială,listele de verificare

OBSERVAREA SISTEMATICA

Observarea sistemica oferă posibilitatea profesorului de a cunoaşte progresele înregistrate în învăţare, interesele şi aptitudinile elevilor, atitudinea faţă de activitatea şcolară.

Observarea este folosită pentru sesizarea cât mai exactă a cauzelor care determină obţinerea unor rezultate slabe la învăţătură la anumiţi elevi şi variaţiile prea mari în pregătirea altora, dar şi pentru a evita erorile de apreciere prin atribuirea unor note, fie prea mari, fie prea mici sub impresia momentului, a unor evaluări conjuncturale.

În mod deosebit, prin observarea sistematică a comportamentului şi activităţii elevilor, se evită, atât supraestimarea unor elevi ca urmare a impresiei bune create despre ei, cât şi subestimarea celor despre care există o impresie proastă.

GRILA DE EVALUARE CRITERIALĂ

Este un instrument multifuncţional şi flexibil care poate susţine evaluarea în orice scop şi poate fi folosită cu diferite metode.

Grila de evaluare criterială ajută elevii să înţeleagă în ce măsură munca lor este la nivelul standardelor, să-şi administreze progresul în învăţare şi le permite să se autoevalueze.Acest instrument defineşte aşteptări clare şi forţează elevii să fie responsabili pentru ceea ce au creat; defineşte calitatea produsului final şi furnizează criterii pentru auto şi interevaluare, precum şi pentru evaluarea finală făcută de profesor. Utilizarea grilelor atrage după sine capacitatea elevilor de a articula ceea ce au învăţat şi de a recunoaşte de ce au nevoie pentru a avea succes.

LISTA DE VERIFICARE

Listele de verificare scurte şi concentrate, cu descriptori de performanţă clari, îi pot ajuta pe profesori să monitorizeze eficient şi precis progresele elevilor. Sub îndrumarea profesorilor, elevii pot folosi listele de verificare şi în scopul autoevaluării sau pentru evaluarea colegială.

Adaptarea unei liste de verificare pentru o grilă de evaluare - exemplu: lista de verificare a creativităţii

AVANTAJE ALE GRILELOR DE EVALUARE CRITERIALĂ ŞI LISTELOR DE VERIFICARE

Creşte performanţa elevilor prin evidenţierea clară a modului în care este evaluată activitatea lor şi a ceea ce se aşteaptă de la ei;

Elevii sunt implicaţi în evaluarea muncii lor, identificând punctele tari, dar şi aspectele care necesită ameliorare;

Criteriile sunt stabilite în termeni specifici; Evaluarea este mult mai obiectivă şi consistentă; Se reduce timpul necesar evaluării muncii elevului; Eficacitatea instruirii este examinată folosind o multitudine de

metode Măsurarea progresului se face prin comparaţie cu standardele; Eficienţa grilelor de evaluare criterială şi a listelor de verificare

este mai mare atunci când la elaborarea lor participă elevii; De asemenea, elaborarea propriilor criterii de evaluare conferă

un control mai mare asupra situaţiei, iar ca rezultat, procesul propriu de învăţare devine mai focalizat şi autodirijat.

STRATEGII PENTRU VERIFICAREA ÎNŢELEGERII ȘI ÎNCURAJAREA METACOGNIŢIEI

Aceste strategii se utilizează pentru a determina elevii să gândească la propria gândire; fac parte din categoria strategiilor subsumate evaluării formative . Este important să li se furnizeze întrebări explicite şi elemente de sprijin pentru a-i ajuta să gândească la ce şi cum învaţă.

Ca metode/ instrumente de evaluare utilizate se amintesc:

- observarea;

- interviurile structurate;

- chestionarea informală;

- conferinţele conduse de elevi;

- testele scrise şi orale.

Fişa de evaluare este un formular pe care sunt trecute diverse exerciţii şi probleme ce urmează a fi rezolvate de elevi în timpul lecţiei, de regulă după predarea de către profesor a unei secvenţe de conţinut şi învăţarea acesteia, în clasă, de către elevi.

În aceste condiţii, fişa de evaluare se foloseşte, mai ales, pentru obţinerea feedback-ului de către profesor, pe baza căruia el poate face noi precizări şi completări, în legătură cu conţinutul predat.

Chestionarul poate fi folosit ca instrument de evaluare, mai ales atunci când profesorul doreşte să obţină informaţii despre felul în care elevii percep disciplina predată sau stilul lui depredare şi de evaluare.

Cu ajutorul chestionarului se pot obţine informaţii despre opţiunile elevilor şi atitudinea lor faţă de disciplină sau faţă de anumite probleme cuprinse în manual şi despre nivelul lor de motivaţie la o anumită disciplină. Pe baza răspunsurilor primite de la elevi, profesorul poate face precizări, completări, dezvoltări care să conducă la o mai bună cunoaştere a unei anumite părţi din materia parcursă.

Investigaţia constă în solicitarea elevului de a rezolva o problemă teoretică sau activitate practică, pentru care elevul este pus în situaţia de a întreprinde o investigaţie.

UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR MULTIMEDIA IN EVALUARE

Integrarea tehnologiilor informatice şi comunicaţionale în procesul de predare –învăţare –evaluare, a devenit în ultimele două decenii o prioritate a politicilor educaţionale pe toate meridianele lumii întrucât se deschid noi orizonturi pentru practica educaţiei: facilitarea proceselor de prezentare a informaţiei, de procesare a acesteia de către elev, de construire a cunoaşterii. Rolul cadrului didactic din învăţământului tradiţional, de transmiţător al informaţiei, se poate transforma în cel de facilitator al învăţării prin regândirea propriei misiuni: crearea unui ambient (scop, informaţii, resurse, strategie) care să-i permită elevului să-şi construiască/ dezvolte cunoaşterea, plecând de la premisa că esenţa instruirii stă în „cultivarea potenţialului creativ al tinerilor, pregătindu-i pentru o societate în care integrarea tehnologiei poate contribui la dezvoltarea succesului lor”

În anul 2006, la nivelul Comisiei Europene au fost stabilite opt competenţe cheie, una din aceste competente se refera la aptitudini si competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţii:- capacitatea de utilizare critică şi cu încredere a mijloacelor media electronice la muncă, în timpul liber şi pentru comunicare;- capacitatea de utilizare tehnologiei multimedia pentru a primi, evalua, stoca, produce, prezenta şi schimba informaţii;- capacitatea de a comunica şi a participa in reţele prin intermediul Internetului.O nouă utilizare a Internetului a fost determinată de ceea ce se numeşte generic Tehnologii Web 2.0.Acestea cuprind aplicaţii şi servicii care folosesc Web-ul ca o platformă de colaborare.Platformele colaborative oferă posibilitatea ca mai mulţi utilizatori să dezvolte conţinut şi fiecare să vadă în timp real modificările aduse de ceilalţi, facilitează accesul liber la baze de date, folosesc interfeţe grafice plăcute şi intuitive ce le fac accesibile tuturor.

WIKIUn wiki reprezintă o colecţie de pagini web interconectate, fiecare pagină putând fi simplu editată de utilizatori într-un browser, fără a fi necesare cunoştinţe html.Conţinutul wiki-urilor poate fi actualizat/ completat de oricine doreşte. Fiecare platformă wiki oferă facilităţi specifice dar, în general: editare de documente, încărcarea de fişiere prin upload, iniţierea unor discuţii, evidenţa modificărilor, crearea de statistici asupra utilizatorilor şi colecţiilor, căutarea în pagini wiki.Un wiki poate fi util în activitatea didactică: în predare prin informarea elevilor, documentarea pentru rezolvarea temelor de acasă, facilitează lucrul în colaborare pentru diverse proiecte; Permite crearea unor resurse online (lecţii, teste de evaluare, fişe de lucru) ce pot fi utilizate în comun.

Se consideră că există mai mult de 200 de platforme wiki dintre cele mai importante amintim:Twiki (twiki.org), Zwiki (zwiki.org), Wikispaces (www.wikispaces.com), MediaWiki

(www.mediawiki.org), OpenWiki (www.openwiki.com).

Câteva proiecte notabile folosind wiki:

- Wikipedia: http://www.wikipedia.org

- Wikibooks – colecţie de cărţi, există o colecţie şi limba română:

GOOGLE DOCS

Oferă posibilitatea de a crea şi formata documente, foi de calcul, prezentări (şi de a le pune, partajate, la dispoziţia altor membri ai echipei).

Google Docs permite ca mai multe persoane, aflate în locaţii diferite, să participe în acelaşi timp la editarea aceluiaşi document.

Documentele sunt stocate online şi pot fi accesate de utilizatorii ce au permisiunea de la orice calculator conectat la Internet. Ele pot fi postate pe blog sau publicate ca pagină web.

MOODLEMoodle este un pachet software pentru producerea de cursuri on-line si site-uri WEB, în continua dezvoltare, menit sa asigure un mediu pentru eLearning.

Este construit pe principiului conform căruia oamenii ar învăţa mai bine prin implicare şi experienţă.

Moodle dispunde e o interfata intuitiva, ceea ce îl face foarte usor de folosit pentru orice elev care are cunostinte minime de navigare pe Internet.

Utilizatorii se împart în trei categorii: administrator, profesori, elevi. Profesorii dispun de un modul de administrare cu ajutorul căruia pot crea şi administra cursurile care vor apare pe site.

Pentru a crea un curs, profesorul trebuie sa stabilească anumiţi parametri: numele cursului, ziua în care va începe cursul, formatul în care va apare pe site. Apoi, să pună la dispoziţia elevilor materialul didactic. Acesta este reprezentat de fişiere de orice tip, pe care oricând le poate redenumi, muta, edita sau şterge. Pentru un anumit curs se pot stabili următoarele activităţi:

Atribuire – în cadrul acestei activităţi profesorul stabileşte o temă pentru elevi, aceştia având posibilitatea să trimită un fişier pe site până la o dată limită, fişier care va conţine rezolvarea temei.Chats – acest modul permite iniţierea unor discuţii între profesor şi elev în timp real.Alegere – profesorul pune o întrebare, cu mai multe variante de răspuns, iar elevii pot alege una din aceste variante. Profesorul are posibilitatea de a vedea răspunsurile elevilor.Forum – aci vor avea loc discuţiile legate de temă.Resurse – acesta este cursul propriu zis, materialul didactic pe care îl au la dispoziţie elevii. Resursele unei teme pot fi fişiere sau link-uri către pagini internet.Quiz – reprezintă implemetarea electronică a testelor grilă.Supreaveghere – acest modul oferă profesorului o serie de instrumente cu ajutorul cărora poate evalua elevii.Platforma este disponibilă la adresa: http://edu.moodle.ro/

Pagina Web

Platforma

REŢELE DE SOCIALIZARE

Sunt site-uri web ce permit utilizatorilor să se înscrie şi să comunice cu alţi utilizatori înscrişi.Reţelele de socializare favorizează comunicarea şi colaborarea în timp real cu persoane din întreaga lume. Pe lângă avantajele oferite prezintă şi dezavantaje: lipsa protecţiei datelorpersonale, dependenţa, viruşii informatici.

Cele mai populare reţele de socializare sunt:- facebook – http://www.faceebook.com- twitter – twitter.com, hi5 – hi5.com

CONCLUZIIÎn prezent, elevul aşteaptă de la “mediatorul experienţelor de învăţare”

noutate. Doreşte să înţeleagă toate aspectele fără să fie nevoie de

abordări ulterioare. În acest sens calculatorul este o unealtă de muncă

indispensabilă în lumea contemporană, inclusiv în activitatea didactică. Ca

mijloc de instruire poate fi utilizat pentru transmiterea – însuşirea

informaţiilor, sistematizarea, verificarea şi evaluarea lor, formarea unor

abilităţi, disciplinarea gândirii.

Computerul uşurează, totodată, stocarea, prelucrarea şi reactualizarea

informaţiilor privind prestaţiile individuale şi de grup ale elevilor. Tehnicile

informaţionale vizează îmbunătăţirea infrastructurii şcolare, dar şi a actului

educaţional în sine. Schimbarea modului de predare, abordarea

interdisciplinară, comunicarea, eficienţa acţiunii îşi găsesc un suport

tocmai în aceste tehnici.

BIBLIOGRAFIE

Ioan, Cerghit, Sisteme de instruire alternative

şi complementare. Structuri, stiluri, strategii,

Bucureşti, Editura Aramis, 2001

Crenguţa, Oprea, Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2003