cap 1-coloizi an iii

8/20/2019 CAP 1-Coloizi an III

http://slidepdf.com/reader/full/cap-1-coloizi-an-iii 1/7

CAP 1

Introducere şi Generalităţi

Există multe exemple de activităţi umane (privind problema din punct de vedere

fiziologic sau tehnologic) în care fenomenele coloidale şi de suprafaţă joacă un rol

important (vezi tabelul de mai jos). Intr-o primă aproximaţie, termenul „coloidal”

defineşte o subdiviziune a materiei în care dimensiunea particulelor variază între

„adevăratele soluţii moleculare” şi suspensii, adică între 10 şi 10000 nm.

Fenomenele interfaciale se referă la interacţiile care apar la graniţa dintre o fază

condensată (solidă sau lichidă) şi o altă fază (solidă, lichidă sau gaz, eventual

vacuum). După cum se vede imediat nu se poate face o distincţie clar ă între cele două

clase de fenomene.

Fenomene de suprafaţă Fenomene coloidale

Produse utilizate în calitate de materiale tensioactive şi coloizi

Să punuri şi detergenţi (surfactanţi) Vopsele acrilice

Emulgatori şi stabilizatori (nonsurfactanţi) Aerosoli

Ierbicide şi pesticide Alimente (îngheţată, unt, maioneză, etc.)

Produse farmaceuticeCerneluri

Lacuri şi vopsele bazate pe ulei

Adezivi



Aplica ţ ii directe ale fenomenelor coloidale şi de suprafa ţă

Lubrifiere Controlul proprietăţilor reologice

Aderenţă Emulsionare

Spumare Emulsii şi dispersii polimerice

Umectare şi impermeabilizare Noroi de foraj

Utilizare pentru purificare sau ob ţ inere de materiale naturale sau sintetice

Recuperarea uleiurilor Separarea minereului prin flotaţie

Rafinarea zahărului Măcinare şi aglutinare

Sinterizare Tratamentul apelor menajere şi industriale

Aplica ţ ii fiziologice

Respiraţia Circulaţia sanguină

Lubrifierea articulaţiilor (anatomice) Emulsifierea nutrimentelor în stomac şi

intestin

Fenomene capilare în transportul sângelui

şi limfei

Enzime

Arteroscleroză Membrane celulare

In tabelul de mai jos sunt prezentate câteva domenii de interes în viitorul

apropiat pentru ştiinţa coloizilor şi suprafeţelor.

Domenii de interes în viitor pentru ştiinţa coloizilor şi suprafeţelor

Studii teoretice - tensiuni superficiale şi interfaciale

- termodinamica sistemelor coloidale

- teoria stratului dublu electric



Chimia suprafeţelor - Echilibrul şi dinamica proceselor de

umectare şi pulverizare

- fenomene de aderenţă

- adsorbţia fizică

- chemosorbţia şi cataliza eterogenă

- studiul spectroscopic şi optic al

suprafeţelor

- curgerea prin medii poroase

Interacţiuni între particule - Măsurarea for ţelor dintre suprafeţe

-

efectele adsorbţiei în straturi

- rolul solvatării

- for ţe de atracţie

Stabilitate coloidală - Hidrodinamică şi factori de

solvatare

- stabilitatea emulsiilor

-

microemulsii- teoria coagulării şi floculării

- stabilitatea spumelor

- spargerea emulsiilor şi spumelor

Proprietăţi coloidale - Proprietăţi spectroscopice şi optice

ale coloizilor

- proprietăţi reologice

- proprietăţi electroforetice

Reacţii chimice în sisteme coloidale -

Cataliză eterogenă în sisteme

coloidale

- reacţii biologice în sisteme



coloidale

- reacţii interfaciale incluzând pe

acelea dintre fluidele corporale şi

implanturi

Alte proprietăţi ale coloizilor - Asociaţii coloidale

- geluri, microgeluri

- soluţii de polimeri

- cristale lichide

- aerosoli (metode de formare,

stabilizare şi distrugere)

Biocoloizi - Membrane

- interacţii celulă – anticorp

- fenomene de transport

Elemente de legislaţie alimentar ă în EU

Aspecte generale

Legislaţia siguranţei alimentare în EU a evoluat în ultimii 30 de ani, reflectând un

amestec de factori ştiinţifici, sociali, politici şi economici. In ultimii 10 ani, EU a

dezvoltat o politică din ce în ce mai clar ă legată de legislaţia privitoare la alimentaţie.

Tratatul de la Roma (1957) deşi nu f ăcea referiri concrete la o legislaţie în

domeniul alimentar, a asigurat (prin articolul 3) baza pentru mişcarea liberă a

materiilor prime alimentare în piaţa comună creată. In 1970 sunt adoptate directive

privitoare la miere, zahăr, lapte condensat, extract de cafea, sucul de fructe şi nectarurile,

jeleurile, marmelada, ciocolata, stabilindu-se cerinţe comune şi condiţii de calitate a



acestor produse în statele membre. In 1985 a fost elaborată „legisla ţ ia comunitar ă

privitoare la produsele alimentare de baz ă”, care stabileşte un număr de obiective:

- protecţia sănătăţii publice

- informarea consumatorilor asupra produselor alimentare, în scopul

protejării consumatorilor

- elaborarea unor metode adecvate de control a materiilor prime alimentare

Statuarea explicită a principiului sănătăţii publice şi a protecţiei intereselor

consumatorilor este f ăcută prin Tratatul European de la Maastricht (1992). Este

stipulată de asemenea necesitatea precizării conţinutului nutriţional al alimentelor.

In 1993 sunt prevăzute directivele unui nou sistem intitulat „Hazard Analysis and

Critical Control Point” (HACCP), fiind prevăzute obligaţiile firmelor din domeniul

alimentar de a elabora propriul HACCP care să prevadă condiţiile minime de igienă şi

alte obligaţii.

In ianuarie 2000 este elaborată „Cartea Albă privitoare la principiile generale

din domeniul alimentar”, apărută în urma unor crize care au creat probleme comunităţii

europene: „boala vacii nebune”, problema alimentelor modificate genetic, ş.a. Ea

stipulează o serie de obiective:

- creşterea eficienţei şi coerenţei legislaţiei alimentare în EU, în particular în

domeniul siguranţei alimentare;

- restabilirea încrederii consumatorilor şi creşterea calităţii informaţiei despre

produsele alimentare;

- dezvoltarea unei politici proprii a EU privind problema alimentară.

Pentru îndeplinirea acestor obiective în domeniul siguranţei alimentare, Cartea Albă

propune o serie de principii:

-

instaurarea principiului importanţei sănătăţii publice;

- extinderea principiului siguranţei alimentare în întregul lanţ alimentar

„from farm to fork” (de la fermă la furculiţă), de ex. controlul animalelor vii;

- crearea unui cadru în legislaţia EU care să afirme responsabilitatea

producătorilor industriali de produse alimentare;



- stabilirea unui management de criză, incluzând un sistem de alertă rapid,

pentru controlul problemelor de siguranţă alimentară, imediat ce ele apar;

Cartea Albă conţine planuri pentru crearea unei noi autorităţi europene (EFA-European

Food Authority) în domeniul alimentar care să supervizeze cercetările ştiinţifice în

domeniu. Această autoritate trebuie să acţioneze ca un organism independent şi să

raporteze direct publicului şi să-şi asume responsabilitatea pentru sistemul rapid de alertă

alimentar ă în EU. Câteva din sarcinile specifice ar fi:

- păstrarea listelor aditivilor autorizaţi în EU şi clarificarea statutului

enzimelor;

- cercetarea efectelor de natură toxicologică a substanţelor naturale prezente

în diverse produse alimentare;

- studiul aşa numitelor suplimente alimentare şi produse destinate fortificării

organismului;

- rolul iradierii ca mijloc de menţinere a calităţii produselor;

Cele mai importante Direcţii Generale (ca organisme) în domeniul legislativ

alimentar în EU sunt:

1. Piaţa internă

2. Agricultură şi pescuit

3. Mediu înconjurător

4. Sănătate şi protecţia consumatorului

Misiunea Direcţiei Generale privitoare la Piaţa internă este de a asigura

funcţionarea efectivă a pieţei interne europene, în special în ceea ce priveşte

eliminarea barierelor nejustificate care limitează mişcarea produselor alimentare şi

a serviciilor astfel încât produsele vândute legal într-un stat membru să poată fii

vândute liber în orice alt stat membru EU. Comisia europeană exercită puterea de a

aduce statele membre în faţa Cur ţii Europene de Justiţie pentru înlăturarea barierelor

nejustificate din calea mişcării libere a bunurilor şi serviciilor.



Direcţia Generală pentru Agricultură este responsabilă de implementarea

politicii EU în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale iar Direcţia Generală

pentru Pescuit se ocupă cu conservarea şi managementul resurselor marine. Direcţia

Generală pentru Agricultură împreună cu Direcţia Generală pentru Sănătate şi

Protecţia consumatorului stipulează măsuri pentru supravegherea siguranţei alimentare

în sectorul agricol.

Direcţia Generală pentru Mediu înconjurător se ocupă de probleme privind

conservarea mediului, poluarea şi managementul deşeurilor. Tot ceea ce priveşte mediul

înconjur ător cade în sarcina acestei direcţii. Una din cele mai importante sarcini priveşte

recuperarea şi reciclarea deşeurilor.

Cea mai importantă direcţie în domeniul alimentar este cea privitoare la

Sănătate şi Protecţia consumatorului. Misiunea ei este în principal protejarea

sănătăţii cetăţenilor EU, supravegherea siguranţei alimentare şi protecţia

consumatorilor. Domeniul siguranţei alimentare acoper ă tot lanţul alimentar de la

sănătatea animalelor şi plantelor până la obţinerea produselor alimentare finale.

Principalele responsabilităţi ale Direcţiei includ:

- evaluarea riscurilor posibile privind sănătatea consumatorilor;

- propunerea şi monitorizarea legislaţiei în domeniul agriculturii şi în

domeniul veterinar

- propunerea şi monitorizarea legislaţiei privitoare la igienă şi siguranţa

procesării şi distribuirii produselor alimentare;

- inspecţii în interiorul şi în afara EU pentru a asigura măsurile necesare

pentru igiena alimentară şi respectarea standardelor de securitate;

-

conducerea Comitetelor ştiinţifice ale EU responsabile pentru sănătatea

consumatorului.

cap 1-coloizi an iii

Documents