Universitatea “Dimitrie Cantemir”Tg.MuresFacultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale EducaţieiSpecializarea:PsihologieAnul II:2008-2009Disciplina:Psihologie cognitivă

Referat

Tulburări de alimentaţie:bulimia si anorexia

Realizat de: Anca-Alexandrina

Tulburările alimentare se caracterizează prin perturbări severe de comportament alimentar.Această secţiune include două diagnostice: anorexia nervoasă şi bulimia nervoasă. Tulburările de alimentaţie se înregistrează cu precădere în adolescenţă, la tinerele femei, extrem de preocupate de aspectul lor fizic. Potrivit datelor Asociaţiei Medicale Europene, din 10.000 de persoane, 8,5 suferă de bulimie, 6 de anorexie, iar dintre pacienţii diagnosticaţi cu anorexie, 3 au şi episoade de bulimie. 

O perturbare în perceperea conformaţiei şi greutăţii corpului este elementul esenţial,atât al anorexiei nervoase cât şi al bulimiei nervoase. Anorexia nervoasă se caracterizează prin refuzul de a menţine o greutate corporală normală minimă. Bulimia nervoasă se caracterizează prin episoade repetate de mâncat compulsiv urmate de comportamente compensatorii inadecvate cum ar fii vărsăturile autoprovocate,abuzul de laxative,de diuretice sau de alte medicamente,posturi sau exerciţii fizice excesive.

ANOREXIA NERVOASĂANOREXIA NERVOASĂ

Cuvântul “anorexie” vine din limba greacă şi semnifică lipsa Cuvântul “anorexie” vine din limba greacă şi semnifică lipsa poftei de mâncare. poftei de mâncare. Persoanele care suferPersoanele care suferăă de aceast de aceastăă afec afecţţiune iune sunt de obicei femei tinere care se sunt de obicei femei tinere care se îînfometeaznfometeazăă inten intenţţionat, au o ionat, au o greutate sub limita normalgreutate sub limita normalăă si totu si totuşşi tri trăăiesc cu convingerea ciesc cu convingerea căă sunt supraponderale. Aceste persoane isunt supraponderale. Aceste persoane işşi impun limite foarte i impun limite foarte drastice pentru cantitatea de hrandrastice pentru cantitatea de hranăă pe care o consum pe care o consumăă, deoarece , deoarece prezintprezintăă o imagine distorsionat o imagine distorsionatăă a corpului a corpului şşi se tem in i se tem in permanenpermanenţăţă de luarea in greutate. de luarea in greutate. Este o tulburare cu implicaEste o tulburare cu implicaţţii fizice si psihice deosebite, putii fizice si psihice deosebite, putâând nd duce la probleme grave de sduce la probleme grave de săănnăătate, la alterarea sttate, la alterarea stăării emorii emoţţionale ionale şşi la dezinseri la dezinserţţia din mediul social. Aceastia din mediul social. Aceastăă tulburare de alimenta tulburare de alimentaţţie ie este este îîn cren creşştere tere îîn randul femeilor tinere, din n randul femeilor tinere, din ţăţările dezvoltate, rile dezvoltate, acolo unde asteptacolo unde asteptăările culturale incurajeazrile culturale incurajeazăă femeile s femeile săă fie din ce in fie din ce in ce mai slabe. Alimentate de fixace mai slabe. Alimentate de fixaţţia unor corpuri suple, tot mai ia unor corpuri suple, tot mai multe femei sunt multe femei sunt îîngrozite de ideea cngrozite de ideea căă pot deveni obeze pot deveni obeze şşi refuzi refuzăă ssăă men menţţininăă o greutate normal o greutate normalăă, pun, punâându-ndu-şşi viei vieţţile ile îîn pericol prin n pericol prin urmarea unor diete din ce urmarea unor diete din ce îîn ce mai severe, mergn ce mai severe, mergâând deseori pana nd deseori pana la auto-la auto-îînfometare.nfometare.

Anorexia nervoasAnorexia nervoasăă este rar este rarăă la persoane peste 40 de ani. De obicei apare la persoane peste 40 de ani. De obicei apare îîn anii adolescenn anii adolescenţţei ei şşi ai i ai adultului tadultului tâânnăăr, estimr, estimâându-se cndu-se căă afecteaz afecteazăă trei dintr-o suta de adolescen trei dintr-o suta de adolescenţţi. Instalarea anorexiei este de i. Instalarea anorexiei este de multe ori precedatmulte ori precedatăă de diferite evenimente traumatice, dificult de diferite evenimente traumatice, dificultăţăţi emoi emoţţionale, stionale, stăări depresive. Este o ri depresive. Este o afecafecţţiune graviune gravăă, care pune , care pune îîn pericol vian pericol viaţţa prin privarea organismului de hrana prin privarea organismului de hranăă, stop cardiac, sau , stop cardiac, sau suicid.suicid.

Semne şi simptome:

Primul semnal atunci când o persoană suferă de anorexie nervoasă este pierderea severă în greutate. Aceasta este însoţită de o diversitate de simptome psihice şi psihologice şi de un comportament alimentar neobisnuit. În acelaşi timp persoana afectată insistă că este supraponderală.

Semne fizice:•Absenţa ciclurilor menstruale;•Subţierea si căderea părului;•Pielea uscată;•Mâini şi picioare reci sau umflate;•Balonări sau crampe abdominale;•Pierderi excesive în greutate într-o perioadă de timp relativ scurtă; •Continuarea regimului, chiar şi când este subţire sau când are o greutate foarte redusă.

Modificari psihologice:•Perceptia distorsionată a propriei imagini – deşi este foarte slabă persoana afectată continuă să creadă că trebuie să slăbească;•Pierderea capacităţii de concentrare şi atenţie;•Tulburări de memorie;•Refuzul de a accepta gravitatea situaţiei;•Comportament obsesiv-compulsiv – nevoia excesivă de a controla mediul personal;•Depresia, pierderea interesului faţă de activitaţile cotidiene, prieteni, lipsa spontaneitaţii, lipsa de iniţiativă, iritabilitate, insomie, scaderea libidoului;

Modificari in comportament:•Comportament neobisnuit legat de mancare – de exemplu, refuzul de a mânca în public, consumul unui singur fel de mâncare, preocupare intensă pentru diete şi calorii;•Obsesie pentru efectuarea de exercitii fizice;•Preocupare constanta pentru dimensiunile corpului şi imagine;•Interes crescut pentru diete, modalitati de slabire etc.

 

Factori etiologici

Este clar ca nu există o singură cauză a acestei boli. Etiologia ei este pluricauzală:1.cauze sociale2.cauze psihologice3.cauze biologice Cercetările actuale se concentrează asupra explicării factorilor cauzali existenţi şi căutarea altora noi. Însă este important să se aprecieze care este ponderea fiecărui factor în etiologia anorexiei nervoase.

Factori biologici

Diversele tipuri de personalitate, sau mai simplu spus tipurile temperamentale se presupune că sunt determinate genetic. Unele dintre acestea, cum ar fi tipul obsesiv-compulsiv, sunt mai vulnerabile la dezvoltarea unor tulburări de alimentaţie. Cercetări recente sugerează că existenţa nivelelor crescute ale unor substanţe secretate la nivelul creierului predispun unii oameni la anxietate, perfecţionism, gânduri şi comportamente obsesiv-compulsive. Atunci când o astfel de persoană începe să se înfometeze sau din contră, să mănânce necontrolat, în mod inconştient îşi modifică nivelul acestor substanţe, ceea ce poate induce o stare de linişte sau chiar euforie, înlăturând pentru o perioadă de timp starea de anxietate sau depresie. Astfel alimentele devin un fel de auto-medicaţie împotriva sentimentelor greu de suportat.

Factori familiali

Unele dintre persoanele anorectice provin din familii care i-au sufocat cu grija faţă de ei, în timp ce alţii s-au simţit în copilărie abandonaţi, neînţeleşi şi singuri. Părinţii care pun un accent exagerat pe aspectul fizic contribuie în acest fel la instalarea tulburărilor. Acest tip de parinţi sunt uneori incapabili de o apropiere emoţională faţă de copii lor, pe care îi critică excesiv sau din contră, îi protejează excesiv sau au aşteptări prea mari de la aceştia. Copii ajung treptat să-şi ascundă îndoielile, temerile şi imperfecţiunile. Astfel unii vor încerca să-şi rezolve problemele controlându-şi într-o manieră improprie greutatea şi alimentaţia. Fetele provenite din mame care au suferit de tulburări de alimentaţie sunt mai susceptibile faţă de astfel de afecţiuni. În astfel de familii se pot remarca obiceiuri ciudate legate de alimentaţie, folosirea hranei ca recompensă sau pedeapsă şi îngrijorare exagerată faţă de greutatea copiilor.

Factori nutriţionali

Deficitul de zinc cauzează o scădere a apetitului, care poate degenera în anorexie nervoasă, în tulburări de apetit şi mai ales într-o inadecvată nutriţie. Folosirea zincului în tratamentul bolnavilor de anorexie a fost susţinută din 1979 când a fost lansată de către Bakan. Cel puţin cinci experimente au arătat ca zincul ameliorează scăderea ponderală din anorexie. în 1994 un experiment dublu orb şi controlat cu placebo a arătat că administrarea de zinc (14 mg pe zi ) a dublat rata masei corpului în anorexie. Carenţa de alte substanţe ca de pildă tirozina şi triptofanul, precursori ai neurotransmiţătorilor monoaminici ,norepinefrina şi serotonina, respectiv, ca şi carenţa de vitamina B1 (thiamina) poate contribui la acest fenomen de malnutriţie indusă de malnutriţie/ tulburarea de alimentaţie.

Factori psihologici

Numeroase cercetări asupra factorilor psihologici sugerează că anumite tendinţe în gândire şi percepţie pot contribui la menţinerea sau riscul de apariţie a anorexiei.

1.Tulburare a imaginii corporale despre sine .Comportamentul alimentar anorectic este considerat ca provenind din sentimente de îngrăşare şi de imagine despre sine ca fiind "neatractiv" şi este menţinut de variate tendinţe, înclinaţii (bias) cognitive care denaturează evaluarea de către individ a propriului corp, a alimentelor şi nutriţiei. Unul din cele mai cunoscute constatări este că oamenii suferind de anorexia nervoasă tind să supraestimeze dimensiunile sau grăsimea corpului lor. Un recent articol de revistă asupra cercetării în acest domeniu sugerează ca aceasta nu este de fapt o problemă de percepţie, ci o problemă a evaluării informaţiei perceptuale de către persoana afectată. Studii recente sugerează că persoane cu anorexie nervoasă au o carenţă într- un anumit tip de bias de încredere excesivă în sine care face ca majoritatea oamenilor să se considere mai atractivi decât sunt consideraţi (clasificaţi - "rating" ) de alţii în realitate. Dimpotrivă, persoanele cu anorexie nervoasă par să -şi judece mai realist propria atractivitate decât persoanele neafectate de AN, adică ele nu posedă acest bias, înclinaţie alimentatoare a stimei de sine.

2.Trăsături de personalitate: Persoanele cu anorexie nervoasă au fost găsite ca având anumite trăsături de personalitate considerate ca predispozante pentru tulburări de alimentare : un nivel înalt de obsesivitate (având gânduri intrusive despre alimente, sau despre chestiuni legate de greutatea corporală ), de ascetism, restricţie (capacitate de rezistenţă la tentaţii), şi nivele clinice de perfecţionism (căutarea patologică de standarduri personale înalte şi nevoia de control) - aceştia sunt factorii găsiţi cel mai des de către cercetători.

3.Comorbiditate( afecţiune care este prezentă simultan la aceeaşi persoana) psihiatrică: Frecvent există comorbiditate: la persoanele cu anorexie nervoasa coexistă şi alte dificultăţi psihologice şi tulburări psihiatrice. Cele mai frecvente fiind:1.depresia clinică;2.tulburarea obsesivă – compulsivă;3.una sau mai multe tulburări de personalitate: ex. tulburarea de personalitate de limită4.abuzul de substanţe În peste jumătate din cazurile de anorexie nervoasă la tinere femei se diagnostichează şi prezenţa în acelaş timp de tulburări afective (mai ales depresie) şi tulburarea de personalitate de limită (borderline). Sunt prezente grade înalte de depresie şi anxietate, chiar dacă nu întotdeauna ele îndeplinesc criteriile diagnostice ale unui sindrom specific.

4.Factori cognitivi

Rezultatele cercetărilor în domeniul neuropsihologiei în anorexia nervoasă nu sunt consecvente în diversele studii şi este greu de a diferenţia efectele starvaţiei asupra creierului de caracteristicile pe termen lung. Totuşi, o constatare destul de fiabilă este cea a existenţei unei slabe flexibilităţi cognitive(capacitatea de a schimba tipare de gândire, mai ales legată de functia lobilor frontali şi de sistemul executiv. Alte studii au sugerat că anorexia ar fi menţinută de anumite tendinţe deviante (biases) în atenţie şi memorie. Bias-urile atenţionale par să se concentreze în special în conceptele legate de corp şi dimensiunile corpului -acestea fiind mai evidente la persoanele cu anorexie. Unele studii limitate au găsit că bolnavii de anorexie au mai mare tendinţă de a-şi aminti materiale legate decât materiale nelegate de aceste subiecte. Deşi s-au efectuat un număr mare de cercetări în domeniul factorilor psihologici ai anorexiei nervoase,sunt relativ puţine ipotezele care încearcă să explice boala în ansamblu.

Profesorul Chris Fairburn de la Universitatea Oxford şi colegii, au creat ceea ce se cheamă un model "transdiagnostic, care aspiră spre o explicaţie a modului în care care sunt menţinute anorexia nervoasă, condiţiile înrudite cu ea, ca bulimia nervoasă şi tulburarea de alimentare nespecifică ED-NOS. Modelul lor s-a dezvoltat odată cu terapii psihologice. mai cu seamă cognitiv - comportamentale şi sugerează care sunt ariile unde clinicienii pot interveni cu tratamente psihologice. Modelul de bazează pe ideea că toate tulburările majore de alimentare (cu excepţia obezităţii au un număr de tipuri nucleare de psihopatologie:•perfecţionism;•auto-apreciere scăzută,•intoleranţă la anumite stări emoţionale (dificultatea de a reacţiona în mod potrivit)•dificultăţi interpersonale. Un caz renumit de comportament cel puţin parţial anorectic manifestat prin dorinţa obsesivă de a menţine o greutate de până la maximum 50 kg (faţă de talia de 172 cm) prin diete excesive şi exerciţii fizice lungi şi intense, a fost împărăteasa Austriei, Elizabeta de Bavaria, cunoscută şi sub numele de Sisi sau Sissy. În ultima parte a vieţii ea a trăit sub impresia acumulării a multor experienţe de doliu după morţi premature şi în împrejurări tragice în familia imperială.

Elizabeta de Bavaria, sau "Sissi"

Factori sociali şi culturali Studii socio-culturale au pus în lumină rolul factorilor culturali în apariţia anorexiei nervoase ca "alegere de simptom". Exemple de factori culturali:

•promovarea slăbirii ca formă ideală feminină în rândul naţiunilor vestice industrializate, mai ales prin mass media. Un studiu epidemiologic recent efectuat pe 989,871 de locuitori ai Suediei a indicat că sexul, originea etnică statutul socio- economic au avut influenţe considerabile asupra riscului de a se îmbolnăvi de anorexia nervoasă - cei având părinţi ne-europeni fiind cel mai puţin afectaţi de această boală, iar cei provenind din familii "albe", înstărite, având riscul cel mai ridicat. •profesii Un studiu clasic al lui Garner şi Garfinkel a demonstrat că persoanele având profesii unde se exercită o deosebită presiune socială în direcţia păstrării unei greutăţi corporale scăzute (ca de pildă, manechinele sau top-models, gimnastele şi balerinele, unii interpreţi din lumea filmului şi a spectacolului) sunt cele mai în risc de a suferi de anorexie nervoasă în cursul carierei lor,iar cercetări ulterioare au sugerat că persoanele având anorexie au avut mai mult contact cu surse culturale care promovează reducerea greutăţii corporale.

Karen Carpenter

Anna Freud

Anne Sexton

Christina Ricci

În 1983 lumea spectacolului din Vest a fost impresionată de decesul prin stop cardiac al căntăreţei Karen Carpenter ca urmare a unei recurenţe a anorexiei. Cu manifestări de anorexie nervoasă se spune că au trebuit să se măsoare şi fiica lui Sigmund Freud, Anna Freud (în tinereţea ei), devenită mai apoi renumită psihanalistă), poeta Anne Sexton, gimnasta Christy Henrich, actriţa Christina Ricci ş.a.

Deşi anorexia nervoasă este de obicei asociată cu culturile occidentale, se crede că expunerea la media din Vest a contribuit la creşterea cazurilor de boală şi în ţări ne-vestice. Totuşi s-a constatat că în alte culturi nu există aceeaşi "fobie de îngrăşare " ca în Vest, ci mai degrabă o scădere a poftei de mâncare însoţind celelalte semne ale tulburării. În ţări şi colectivităţi unde există frecvent foamete şi subnutriţie sau mari lipsuri de alimente anorexia ar fi o alegere absurdă ca mijloc de exprimare a unui conflict psihologic. Profesorul Lambo din Nigeria susţinea la Congresul Mondial Psihiatric din Danemarca din 1986 ca în ţara lui nu ar exista cazuri de anorexie nervoasă.

•tradiţii religioase - culturale de post şi ascetism-la femei în societăţi creştine: Exemplele din evul mediu ale prinţesei călugăriţe Margit (Margareta) a Ungariei (1242 - 1271) şi a călugăriţei Venerabila Lukardis din Oberweimar (sec. XIII). Abţinerea de la mâncare a făcut parte din experienţele mistice ascetice şi de mortificare ale multora din femeile sfinte din istoria medievală a bisericii catolice ; după Rudolph Bell un comportament anorexic, însoţit uneori şi de vărsături auto-provocate, au caracterizat jumătate din cele 170 de femei sfinte din Evul Mediu a căror biografie le-a cercetat (R. Bell " Anorexia sacră"). Cazul cel mai faimos a fost al Sfintei Ecaterina de Siena (Caterina Benincasa) (1347 - 29 aprilie 1380). În veacurile precedente, inclusiv în secolul al XIX-lea, în epoca victoriană în Marea Britanie, dar şi în SUA au devenit faimoase unele cazuri de " fete postitoare ",("fasting girls"), care, ca un fel de minune a naturii ("fata care nu mănâncă") inspirau ori un respect mistic ori curiozitate ca pentru un fenomen patologic de circ. Aşa au fost Sarah Jacob, "fata care nu mănâncă din Wales", Mollie Fancher sau "Enigma din Brooklyn". Unele puteau fi cazuri de patologie psihică, inclusiv de probabila anorexie nervoasă, isterie (ori personalitate disarmonică) sau de schizofrenie. Uneori erau suspectate de înşelătorie şi deveniseră obiect de investigaţie medicală. Motivaţii filosofice şi religioase creştine de puritate şi acceptarea suferinţei şi a morţii pentru dragostea de adevăr au însoţit şi deprivaţia alimentară la care s-a supus filosoafa franceză de origine evreiască Simone Weil, decedată de starvaţie la 34 ani în 1943.

Alţi factori psiho-sociali:

Pacientele diagnosticate cu tulburări alimentare au avut şi o istorie mai încărcată de experienţe de abuz sexual în copilărie ( până la 50 % din cazurile internate în spitale, cu o prevalenţă mai mică la cele tratate ambulator) (deşi Waller 1991,1992 în Anglia a găsit că acest procent de 50% este egal cu cel din rândul femei lor din populaţia generală!) Deşi trecutul de abuz sexual nu este considerat un factor de risc specific pentru anorexie ( în schimb este un factor de risc pentru tulburări psihiatrice în general ), cele care au suferit astfel de abuzuri au riscul mai crescut de a avea forme mai severe şi cu simptome cronice. Între femeile suferinde de tulburări de alimentare s-a constatat că în istoria celor cu anorexie nervoasă pură se găsesc procentele cele mai mici de cazuri raportate de abuzuri sexuale (incestuoase sau extrafamilale) în copilărie (6 %) faţă de pacientele pur bulimice - (75%) ( Waller 1991,1992; Steiger şi Zanko, Montreal 1990). Internetul a uşurat comunicarea dintre bolnavele de anorexie şi bulimie în afara mediului curativ, cu mult mai reduse riscuri de respingere în contactele sociale decât în societatea mainstream. Au apărut o varietate de website-uri. Unele aparţinând unor persoane având anorexie, altele ale unor persoane vindecate, iar altele ale unor persoane de profesii curative. Majoritatea acestor site- uri sprijină concepţia medicală că anorexia este o tulburare care poate fi vindecată, deşi unele persoane afectate de anorexia nervoasă au format comunităţi online pro-ana care refuză abordarea medicală şi susţin că anorexia este "opţiunea pentru un anumit stil de viaţă ". Acestea din urmă folosesc internetul ca un mijloc de suport şi schimbă între ele reţete (weightloss tips) de mijloace pentru scăderea greutăţii. Aceste site - uri au fost subiectul unui interes crescut în media, atrăgând atenţia asupra faptului ca ele încurajează tinerele femei să adopte sau să persiste în comportamente anorectice, şi de aceea unele (site-uri) au fost scoase din funcţie.

Diagnosticul

Nu există un anumit test care să pună diagnosticul. În diagnosticarea anorexiei nervoase, de obicei tabloul clinic este edificator, prin prezenţa semnelor şi simptomelor descrise mai sus. Medicul va investiga obiceiurile alimentare, modul de hranire, pierderea în greutate şi va pune o serie de întrebări pentru a determina dacă este sau nu vorba de anorexie. Dacă este suspicionată o tulburare de alimentaţie, se vor indica mai multe analize, pentru a exclude alte cauze ce ar putea produce semnele şi simptomele prezente. Se vor determina numărul de globule roşii pentru a exclude anemia, nivelul electrolitilor din sânge (substanţe minerale precum potasiul, calciul şi magneziul), cantitatea de proteine din sânge, funcţiile organelor vitale, ficatul, rinichiul şi funcţia tiroidei. Se va efectua şi o electrocardiogramă pentru a pune în evidenţă o eventuală afectare a inimii (de multe ori poate fi anormală datorită deficienţei unor substanţe minerale din sânge).

Criteriile cele mai utilizate la diagnosticarea anorexiei sunt cele ale clasificării DSM - IV – TR (Manualul Diagnostic şi Statistic al Tulburărilor psihice) a Asociaţiei Americane de Psihiatrie şi clasificarea ICD - 10 (clasificarea statistică internaţională a bolilor şi problemelor legate de sănătate) a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Deşi teste biologice pot ajuta la diagnosticul de anorexie, diagnosticul se bazează pe o combinaţie de comportamente, de credinţe şi experienţe relatate, precum şi caracteristici fizice ale pacientului. Anorexia nervoasă este de obicei diagnosticată de psihologi, clinici , psihiatri sau alţi clinicieni cu calificarea necesară. De reţinut că criteriile diagnostice au menirea de a ajuta pe clinicieni şi nu de a fi reprezentative pentru ceea ce pacientul individual simte sau trăieşte în cursul bolii.

Criteriile DSM - IV :

1.Refuzul de a menţine greutatea corpului la nivelul sau deasupra greutăţii minime considerate normală pentru o anumită vârstă şi înălţime (ex. pierderea ponderală ducând la menţinerea unei greutăţi corporale sub 85 % din greutatea optimă; sau incapacitatea de a realiza creşterea ponderală optimă în cursul perioadei de creştere, ducând la o greutate a corpului sub 85% din ponderea optimă;

2.Teama intensă de a creşte în greutate sau de a se îngrăşa (de a deveni supraponderal sau obez) ;

3.Tulburare în modul de a percepe greutatea şi forma corpului, influenţa exagerată a greutăţii şi a formei corpului asupra auto-evaluării, sau negarea gradului sever de slăbire ;

4.La femeile postmenarheale. premenopauzale (femei care au trecut de vârsta menarhei, dar nu au ajuns la menopauză), amenoreea (absenţa a cel puţin trei cicluri menstruale succesive) ;

5.sau alte tulburări de alimentaţie.

DSM - IV - TR specifică două tipuri de anorexie nervoasă :

Tipul restrictiv: în timpul episodului curent de anorexie nervoasă, persoana nu a avut comportamente regulate de accese de mâncare rapidă sau de eliminare sau purgaţie (adică de vărsături auto - provocate, de exerciţii fizice exagerate sau abuz de laxative, diuretice sau clisme) Tipul cu Accese de mâncare rapidă sau Tipul eliminator: în cursul episodului curent de anorexie nervoasă, persoana s-a angajat în mod regulat în comportamente ca accese de mâncare rapidă sau comportamente de eliminare (vărsături auto-provocate, exerciţii fizice exagerate sau abuzul de laxative, diuretice sau clisme) .

Criteriile ICD-10 sunt similare, dar în plus fac menţiunea unor:•moduri prin care pacienţii induc scăderea în greutate sau îşi menţin starea subponderală (evitarea alimentelor care îngraşă, vărsături auto-provocate, purgaţii auto-provocate, exerciţii fizice excesive, uz excesiv de substanţe anorexice sau diuretice); •trăsături fiziologice, inclusiv o "tulburare endocrină răspândită în axa hipotalamo-hipofizo -gonadică, care se manifestă la femei prin amenoree şi la bărbaţi prin pierderea interesului sexual şi a potenţei. De asemenea pot exista valori crescute ale GH (hormonul de creştere- somatotrop), ale cortizonului, schimbări în metabolismul periferic al hormonilor tiroidieni şi anomalii ale secreţiei de insulină", iar dacă debutul bolii este înainte de pubertate, întârziere sau oprire în dezvoltare.

Tratamentul anorexiei

Cura de creştere in greutate: Prima linie de tratament pentru anorexia nervoasă se concentrează pe imediata creştere în greutate - mai ales în cazurile care necesită spitalizare. În cazuri deosebit de grave, se pot aplica ordine de spitalizări forţate acolo unde legislaţia o permite. În majoritatea cazurilor persoanele bolnave sunt tratate ambulator, de către medici, psihiatri, psihologi clinici şi alte profesii din domeniul sănătăţii mentale.

Psihoterapia individuală. Un studiu de revistă clinică a sugerat că psihoterapia este o formă efectivă, care poate duce la restaurarea greutăţii, reapariţia menstruaţiei la paciente, şi o ameliorare a funcţiei psihologice şi sociale, în comparaţie cu eşantioane care au primit numai programe educaţionale sau simplu suport.

psihoterapia psihodinamică (de orientare psihoanalitică) - promovată mai ales de Hilde Bruch (1973); psihoterapia comportamentală:

tehnici de reinforcement pozitiv (Agras et al 1974) - în condiţii de spital: gratificarea pacientului cu un anumit privilegiu (ex.vizionarea unui program de televiziune, permiterea întâlnirii cu un prieten etc) în cazul unui anumit câştig în greutate într-o anumită perioadă de timp.

psihoterapia comportamentală - cognitivă - (K Halmi 1985, Garner & Bemis 1985). Totuşi articolul de revistă menţionează faptul că există numai un număr prea mic de experimente controlate randomizate pentru a susţine această recomandare, şi nici o formă specifică de psihoterapie nu prezintă un avantaj de ansamblu în comparaţie cu celelalte.

Terapia de familie a fost găsită de asemenea ca un tratament efectiv pentru adolescente cu anorexie şi mai ales o metodă pusă la punct la Spitalul Maudsley - larg folosită şi cu rezultate pozitive de ameliorare clinică în timp.În anorexie sunt deseori evidente lupte de putere între fiică şi mamă, temeri de asumare a rolului adult de soţie şi mamă, (îngrăşarea devenind în ochii pacientei o echivalenţă a gravidităţii). Tratamente medicamentoase, ca SSRI şi alte medicamente antidepresante, nu au fost găsite in general eficiente pentru anorexia nervoasă ori pentru prevenirea relapse-ului.Totuşi s-a menţionat rezerva ca nu există suficiente cercetări adecvate în acest domeniu. Medicamente antidepresive sunt prescrise de obicei în anorexie, aceasta pentru cura depresiei şi anxietăţii coexistente. Suplimentarea cu Zinc 14 mg/zi este recomandată ca tratament de rutină în anorexia nervoasă, aceasta după ce un studiu a arătat dublarea greutăţii corpului după începerea tratamentului cu zinc. Mecanismul de acţiune presupus în acest caz ar fi creşterea eficienţei neurotransmisiunii în diverse părţi ale creierului, inclusiv în amigdală. După un aport adecvat de zinc apare o creştere a poftei de mâncare.Tratamente de grup. Există de asemenea terapii de grup în cadrul unor asociaţii non-profit şi a unor comunităţi, care oferă suport şi îndrumare persoanelor suferind de anorexie şi aparţinătorilor sau apropiaţilor lor.

Prognoză

Anorexia este considerată ca fiind una din tulburările psihiatrice cu o rată înaltă de mortalitate : circa 10 %. Şi rata de sinucidere la bolnavii de anorexie este mai mare decât în populaţia generală şi este considerată a fi o cauză majoră de deces.Un studiu recent a sugerat că "mai puţin de jumătate din bolnavi se vindecă complet, o treime se ameliorează", iar "20 % rămân suferinzi cronici". În Suedia şi Danemarca ratele de sinucidere (ca şi la adolescenţi în general) sunt chiar mai mari decât la bolnavele de anorexie din SUA.

Factori de prognoză nefavorabilă:• spitalizări numeroase; • greutate corporală extrem de scăzută;• distorsiuni quasi - delirante ale imaginii corporale . Pacienţii cronici rămân şi după ameliorarea simptomelor anorectice

cu probleme de personalitate care necesita lungi psihoterapii - de orientare analitică, cognitivă sau suportivă.

Complicaţii

Anorexia are de regulă numeroase complicaţii. În cel mai grav caz poate fi fatală. Moartea poate apărea subit - chiar atunci când cineva nu este sever subponderal. Aceasta poate rezulta din aritmii cardiace sau din dezechilibre electrolitice. Alte complicatii serioase sau care pun viata in pericol includ în mod frecvent :

• anemia:• probleme cardiace cum sunt prolapsul de valvă mitrala, aritmiile şi stopul cardiac;• pierderea de substantă osoasă, riscul crescut de fracturi mai târziu în viată; • probleme pulmonare asemanatoare emfizemului; • la femei, absenta unui ciclu menstrual;• la bărbati, testosteron scăzut;• probleme gastrointestinale cum ar fi constipaţia, balonarea sau greaţa • anormalităti electrolitice cum ar fi un nivel scăzut al potasiului, al sodiului şi clorurii de sodiu în sange;• probleme renale Daca o persoană cu anorexie devine sever malnutrită, fiecare organ din corp poate suferi afectiunea, inclusiv

creierul, inima şi rinichii . Aceasta afectare poate să nu fie complet reversibilă chiar atunci când anorexia este sub control. In plus la multitudinea de complicaţii fizice, oamenii cu anorexie au frecvent şi alte tulburări mentale. Acestea pot include:

• depresia;• tulburări anxioase;• tulburări de personalitate;• tulburări obsesiv compulsive• abuz de medicamente Asocierea acestor tulburari cu anorexia pot face boala mai dificil de tratat.

Măsuri preventive

Strategia cea mai eficientă în prevenţia anorexiei este invaţarea, de la o vârstă cât mai mică, a unui comportament alimentar sănătos şi acceptarea propriului corp. Educaţia în materie de nutriţie constientizarea şi pericolului vital al anorexiei sunt de asemenea măsuri importante in prevenţia acestei tulburări. Pentru persoanele care au suferit şi au fost tratate de anorexie, principalul scop al prevenţiei este evitarea reinstalării acestei tulburări de alimentaţie. De asemenea, adulţii trebuie să ajute copiii şi adolescenţii să-şi dezvolte o imagine corespunzătoare despre ei inşişi şi să înveţe să abordeze alimentaţia si exerciţiile cu o atitudine pozitivă.

Profilul psihologic al anorecticului O persoană suferind de anorexie nervoasă scade sau încearcă să scadă în greutate. De obicei se teme îngrozitor de creşterea în greutate şi obezitate. Se îmbraca cu haine largi pentru a ascunde grăsimea sau în faze avansate ale bolii, emancierea. Se plânge tututor despre greutatea sa şi nu ii poate crede pe cei care îi spun în cel mai sincer mod că nu are probleme cu greutatea, incluzându-i aici şi pe medici. Se analizează foarte frecvent în oglindă şi găseşte mereu ceva de criticat. Îşi detestă anumite părţi ale corpului, în special sânii, abdomenul, fesele şi coapsele. Unele dintre aceste femei fac efort fizic exagerat, dar obosesc rapid datorită aportului caloric insuficient. Cu timpul performanţa sportivă devine din ce în ce mai slabă, însă vor refuza să-şi adapateze stilul de antrenament. Deşi multe anorectice au o inteligenţă medie sau peste medie, modul lor de gândire devine simplu:” dacă voi fi mai slabă, mă voi simti mai bine”. Cu trecerea timpului îşi pierd capacitatea de a gândi logic şi obiectiv, devin iraţionale, ajung să se certe cu oamenii care vor să îi ajute şi au probleme de concentrare. Nu reuşesc să discute cu uşurinţă despre problemele lor emoţionale, îşi reprimă furia şi se eliberează de stres făcând excese alimentare urmate de ritualuri de eliminare sau antrenându-se. În timp devin iritabile, excesiv de sensibile şi răspund la cele mai mărunte conflicte cu lacrimi şi crize de isterie. Îşi evită prietenii şi devin izolate social. Anorecticii tind să evite relaţiile sexuale, iar relaţiile lor sentimentale sunt fie superficiale, fie marcate de un grad înalt de dependenţă faţă de partener. Tânjesc după intimitate, dar sunt îngrozite de aceasta. Elementele obsesivo-compulsive atât în legătură cât şi fără legătură cu alimentarea sunt proeminente.Majoritatea indivizilor cu anorexie nervoasă sunt preocupaţi de idei în legătură cu alimentarea.Unii colectează reţete culinare sau fac provizii de alimente.Observaţiile comportamentelor asociate cu alte forme de inaniţie sugerează că obsesiile şi compulsiile în legătură cu alimentarea pot fii cauzate sau exacerbate de subnutriţie.Când indivizii cu anorexie nervoasă prezintă obsesii sau compulsii care nu au legătură cu alimentarea,conformaţia corpului sau greutatea,poate fi justificat un diagnostic adiţional de tulburare obsesivo-compulsive.Alte elemente asociate cu anorexia nervoasă includ preocpări în legătură cu mâncatul în public,sentimentul de ineficienţă, necesitatea intensă de a controla ambianţa proprie,gândirea inflexibilă, spontaneitate socială limitată, perfecţionismul,iniţiativa şi expresia emoţională extrem de restrânse.Majoritatea indivizilor cu anorexie nervoasă au simptome care satisfac criterii pentru cel puţin o tulburare de personalitate.Spre deosebire de indivizii cu anorexie nervoasă de tip restrictiv,cei cu tipul de mâncat compulsiv sau purgare este foarte posibil să aibă alte probleme de control al impulsului,să abuzeze de alcool sau alte droguri, să manifeste mai multă labilitate afectivă,să fie activi sexual,să aibă o frecvenţă mai mare a tentativelor de suicid,să aibă o perturbare de personalitate care satisface criterii pentru tulburările de personalitate borderline.

Stilul de viaţă previne anorexia

Tratarea anorexiei necesită schimbări majore în stilul de viaţă. Revizuirea obiceiurilor alimentare trebuie completată şi de modificări în percepţia faţă de sine pentru a nu mai avea o imagine distorsionată a propriului corp. Cele mai importante decizii trebuie să includă:

•Stabilirea meselor regulate şi a unor diete sănătoase;•Consiliere psihologică pentru a combate stresul şi problemele emoţionale;•Renunţarea la exerciţii fizice excesive dacă acestea au contribuit la instalarea anorexiei şi reluarea lor, la un nivel mai mic, atunci cand s-a obţinut greutatea normală.

Bulimia nervoasă

Bulimia este o tulburare de alimentaţie,caracterizată de un consum alimentar excesiv.O persoană cu bulimie mânâncă o cantitate mare de alimente într-o perioadă scurtă de timp,pentru ca apoi să işi provoace vărsături,să consume laxative,diuretice sau alte medicamente în scopul unei eliminări forţate a alimentelor.Persoanele afectate de bulemie sunt obsedate de propriul aspect fizic şi nu au încredere în sine. Majoritatea pacienţilor cu bulimie au o greutate normală sau sunt supraponderali. Bulimia nervoasă afectează 1 - 3% din adolescente şi femeile tinere. Pacienţii sunt preocupaţi în mod excesiv de silueta şi de greutatea lor corporală.Spre deosebire de pacienţii cu anorexie nervoasă, bulimicii sunt de obicei normoponderali. Persoana afectată de bulimie pierde controlul alimentar în timpul unui astfel de episod de înfulecare; apoi este cuprins de ruşine, vinovăţie şi frica intensă de ingraşare şi reia comportamentul excesiv, realizand un cerc vicios. Nediagnosticată şi netratată, boala conduce la probleme serioase de sănătate.

Simptome

O persoană este predispusă la această boală începând cu vârsta de 20 de ani. Înainte se poate să fi avut anorexie. Aceasta se întâmplă câteodată deoarece oamenii cred că bulimia îi ajută să ţină cura de slăbire după multe incercări care au eşuat. Simptome ingrijorătoare:-Se scuză pentru a merge la toaletă imediat după masă; -Mânâncă  cantităţi mari de alimente, dar nu ia în greutate -Foloseşte laxative sau diuretice; -Evită activităţile sociale. Indicaţii psihice şi comportamentale

Caracteristicile emoţionale şi comportamentale asociate cu bulimia pot include:

-Regim alimentar permanent ;-Episoade repetate de mâncat în cantitate mare;-Sentimentul ca nu poate controla modul de alimentaţie;-Mâncatul până la disconfort sau durere; -Mâncatul în cantitate mai mare decât la o masă normală;-După impulsul de a manca în cantitate mare, eforturi de a preveni adăugarea în greutate, prin provocarea vomei, folosirea laxativelor sau a altor medicamente, înfometare sau exerciţiu fizic excesiv ;-Concentrare nesănătoasă asupra formei şi greutăţii corpului ;-O imagine distorsionată, excesiv de negativă asupra imaginii corpului ;-Mersul la toaletă după masă sau în timpul meselor;-Stocarea mâncării; -Depresie sau anxietate: -Semnele fizice si simptomele bulimiei includ:-Funcţionarea anormală a circulaţiei intestinale;

-Dantură şi gingii deteriorate; -Glande salivare umflate ;-Afte în gât şi în gură;-Balonări;-Deshidratatare ;-Oboseală; -Piele uscată; -Bătăi neregulate ale inimii ;-Dureri, roşături sau ingroşări la încheieturile degetelor la mână; -Neregularităţi menstruale sau pierderea menstruaţiei ( amenoree ) -Persoanele bulimice tind să aibă greutate normală sau sunt supraponderale.

O persoană poate incearca să se confrunte cu dificultăţi emoţionale sau să uşureze încordarea, dar asta poate scăpa foarte usor de sub control. Mincarea pe care o mânâncă are foarte multe calorii, carbohidraţi şi grăsimi, iar în anumite circumstanţe persoanele pot recurge la a minca hrana înghetată. Pe mîsura ce el sau ea a mincat mult, sentimentele de vinovăţie şi de rusine îi copleşesc. Disperaţi, ei vomită sau iau laxative pentru a se curăti de tot ceea ce au consumat. Din acest punct de vedere, unii oameni spun ca se simt usuraţi si fizic, şi psihic. Acest ciclu poate ţine durerea interioara si nefericirea departe – dar numai pentru puţin timp. Frecvenţa acestor cicluri bulimice va varia de la o persoana la alta. Unii vor suferi câte un episod la câteva luni, pe când alţii, care sunt mai bolnavi, se pot curăţa de mai multe ori pe zi. Unele persoane pot vomita automat dupa ce mânâncă orice. Alţii pot mânca precum nişte oameni normali, dar în privat sa fie bulimici. Mulţi nu privesc boala lor ca pe o problemă, pe când alţii disperă şi le este teamă de ciclul vicios şi necontrolat în care sunt.

Cauze

Bulimia nervoasă este o tulburare cu etiologie multifactorială. Atitudinea faţă de standardele culturale ,de frumuseţe şi atractivitate fizică contribuie la comportamentele bulimice, deşi există dovezi care indică o implicare a factorilor genetici. Bulimia si alte tulburari alimentare sunt legate de anomalii ale neurotransmiţătorilor - în special a serotoninei, implicată în reglarea aporturilor alimentare.  Afectarea senzaţiei de satietate, scăderea ratei metabolismului bazal şi anomaliile în reglarea funcţiei gonadice au fost observate la pacienţii cu bulimie. Aceste anomalii pot fi asociate cu alterarea funcţiei leptinei. Leptina este o proteină ce controlează greutatea corporală, acţionând asupra sistemului nervos central pentru a reduce aporturile alimentare. În studiile efectuate, administrarea de leptină a dus la scăderea ingestiei de alimente, ceea ce sugerează că alterarea functiei leptinei contribuie la episoadele de supraalimentaţie observate la bulimici. Mediul sociocultural joacă cu siguranţă un rol în apariţia bulimiei. Bulimia este mai frecventă în culturile în care este idealizată silueta suplă. Crizele bulimice pot surveni în mod obişnuit sau pot fi declanşate de anxietate, furie sau depresie. După acestea, se instalează sentimentul de vinovăţie sau de disforie. Totuşi, pentru unii pacienţi, aceste episoade pot crea anumită stare de satisfacţie.

Factori de risc

Riscul apariţiei bulimiei nervoase este crescut în rândul persoanelor care prezintă: - părinţi, fraţi, surori, cu o tulburare de alimentaţie sau care sunt supraponderali sau obezi - istoric familial de tulburări psihice precum depresia - istoric familial caracterizat prin abuz de substanţe medicamentoase - exces ponderal dupa începerea unei diete alimentare restrictive - un anumit gen de caracter/personalitate cu tendinţă la perfecţionism - un ideal al conformaţiei fizice cu greutate mică, găsindu-se într-o luptă continuă cu valorile socio-culturale.

Bulimia: Consecinte

Desi bulimia nu duce la pierderi mari in greutate, aceasta dereglare comportamentala este la fel de periculoasa ca si anorexia. Consecinţele bulimiei pot fi cu adevărat infricosatoare. Incercarea de eliminare a alimentelor dauneaza sanatatii organismului si, in situatii extreme, poate cauza decesul.Bulimicii se plang de dureri de gat, arsuri de stomac sau de balonari. Vomitatul in exces face ca acidul din stomac sa se ridice in esofag si astfel apar diverse boli, printre care si ulcerul.Si dintii pot fi afectati de vomatul excesiv. In plus din cauza bulimiei, organismul se deshidrateaza si pierde cantitati mari de potasiu, sodiu si clor. Fara de acestea muschii, nervii si rinichii nu pot functiona normal, Din cauza durerilor mari care apar in urma bulimiei, foarte multi pacienti devin depresivi, iar o parte

din ei incearca sa se sinucida. Principala cauza de deces in randul bulimicilor este sinuciderea.

Diagnosticare dificilă Asemeni anorexiei, negarea şi ascunderea complică diagnosticarea bulimiei. Persoana nu intră de obicei în atenţia doctorului până când nu apare o problemă medicală asociată sau o problemă psihologică gravă. Prezentarea adevarată a comportării este importantă pentru o corectă diagnosticare.

Criteriile actuale pentru diagnosticarea bulimiei nervoase sunt prezente in DSM-IV.Există cinci criterii de bază în diagnosticarea bulimiei:

1. Apariţia repetată a episoadelor de mâncat foarte mult. Acestea sunt caracterizate prin mâncarea într-o perioadă de două ore a unei cantitaţi de mâncare care este în mod evident mai mare decât la mulţi oameni care mânca în timpul unei perioade similare de timp şi în circumstanţe identice. 2. Un sentiment de lipsă de control asupra mâncatului în timpul unui asemenea episod sau sentimentul că nu se poate opri din mâncat. 3. In plus faţă de mâncatul în cantitate mare, se manifestă o comportare de compensare inadecvată pentru prevenirea luării în greutate. Aceste comportări pot include provocarea vărsăturii, folosirea laxativelor, diureticelor, clismelor sau a altor medicamente, înfometarea sau excesul de exerciţiu fizic. 4. Atât impulsul de a mânca cât şi comportarea compensatoare trebuie să apară de cel puţin două ori pe săptămâna timp de trei luni şi nu trebuie să apara în timpul episoadelor de anorexie. 5. Comportarea de mai sus este clar influenţata de imaginea asupra propriului corp.

DSM-IV identifica de asemenea două tipuri:

Tipul care elimină provocându-şi în mod regulat voma sau folosind laxativele, diureticele sau clisma. Tipul care nu elimină, caracterizat printr-un alt tip de comportare cum ar fi înfometarea sau exerciţii fizice excesive.

Modalităţi de prevenire

Deoarece nu există nici o metodă cunoscută de a preveni bulimia nervoasă, indicat este ca adulţii să înveţe copiii şi adolescenţii să-şi dezvolte o atitudine pozitivă asupra lor însăşi şi astfel să prevină apariţia bolii. Ideal e să se contureze:- o optică sănătoasă, pozitivă asupra sinelui, precum şi a celor din jur;- o optică sănătoasă în legătură cu alimentaţia şi exerciţiul fizic; Este important ca şi copiii să-şi îngrijească propriul corp şi să nu facă o legătură între popularitatea caracteristică vârstei şi un aspect fizic caracterizat printr-o greutate mică. În plus, nu este recomandată recompensarea sau pedepsirea copiilor cu hrana (şantajul alimentar), oferirea unui exemplu pozitiv în legătură cu o alimentaţie sănătoasă şi un exerciţiu fizic adecvat fiind de asemeni utile în educarea copiilor. Şi atenuarea stresului ajută foarte mult în recuperarea bolnavului. Printre tehnicile des utilizate figurează:- masajul terapeutic;- exerciţiile de respiraţie cu scop relaxant;- relaxarea musculară progresivă;- aromaterapia, care foloseşte uleiuri esenţiale pentru inducerea şi menţinerea relaxării.

Tratamentul bulimiei

Ca si anorexia, bulimia se poate trata daca se urmeaza un tratament de lunga durata. Tratamentul se poate intinde pe mai multi ani, dar majoritatea celor care au acceptat sa se trateze a reusit sa revina la un mod de viata normal. Ideal ar fi ca tratamentul sa se inceapa la putin timp dupa ce a aparut boala, pentru ca astfel cresc si sansele de recuperare. Cei care sufera de forme usoare de bulimie nu au nevoie de spitalizare pentru a fi tratati. Cel mai eficient tratament în cazul bulimiei rămâne terapia comportamentului cognitiv, în cadrul căreia pacientul este ajutat sa-şi redobândească respectul de sine. În cazul persoanelor care suferă de bulimie cronică este necesară spitalizare pentru tratare. În funcţie de gravitatea afecţiuni se va prescrie şi o medicamentaţie adjuvantă.

Complicaţii

Crizele de bulimie sunt urmate de eforturile de a preveni luarea în greutate, ce constau în vărsături autoinduse, abuz de laxative sau diuretice, restricţia calorică extremă sau exerciţii intense. Deşi provocarea vărsăturilor poate fi ocazională, antrenând puţine consecinţe, pe termen lung acest obicei va duce la deteriorarea stării generale de sănătate, eroziune dentară, dezechilibre electrolitice grave, aritmii cardiace şi chiar deces. Dezechilibrele electrolitice datorate vărsăturilor repetate pot fi însoţite de diaree provocată de laxative sau de utilizarea diureticelor. Supradoza de laxative (fenoftaleina) este uneori observată. Pastilele de slăbit pot provoca hipertensiune şi hemoragii cerebrale, atunci când sunt luate în exces. Au fost înregistrate decese cauzate de ipeca (planta utilizata uneori pentru provocarea varsaturilor), datorita cardiotoxicitătii emetinei, asociată cu dezechilibrele electrolitice. Tulburările menstruaţiei pot fi cauzate de fluctuaţiile greutaţii, deficienţă nutriţională sau de stres. Pacienţii cu bulimie suferă frecvent de depresie şi pot avea tentative de suicid. Complicaţiile potenţial fatale sunt ruptura gastrică sau esofagiană,, pneumomediastin şi pancreatită. Majoritatea deceselor atribuite bulimiei sunt cauzate de aritmiile cardiace.

Diferenţa dintre bulimie şi anorexie

Persoanele cu anorexie se înfometează, evită produsele cu multe calorii şi fac exerciţii fizice în mod constant,iar persoanele cu bulimie mânâncă mari cantităţi de mâncare, dar vomită imediat după ce au mâncat sau iau laxative sau diuretice pentru a nu lua în greutate. Persoanele bulimice nu scad în greutate la fel de mult ca persoanele cu anorexie.

Despre bulimie si anorexie in Romania

În ultimii 10 ani, în România, creşterea numărului de bolnavi de bulimie şi anorexie a fost galopantă. În ţările dezvoltate, anorexia are o incidenţă între 10 şi 25 la sută în rîndul fetelor de 12-18 ani. Bulimia este de 4 ori mai răspîndită, afectînd 20 la sută din tinerele de 12-14 ani şi aproape jumătate dintre cele de 14-18 ani. Ambele afecţiuni sînt mai frecvente la femei. 50-60 la sută dintre persoanele care suferă de aceste boli se însănătoşesc, iar restul pacienţilor se îmbolnăvesc cronic. Mortalitatea este de 10 la sută în cazul anorexiei şi de 20 la sută în cazul bulimiei.