ALINA SERBANt

Ziaain caream inv[tat s[ zbort

Volumul 1

I

Trezirea

St[team ca un netot, de minute in gir, gi imi priveamreflexia in vitrina cu jucirii. Nici mdcar nu gtiam la ce mduitam exact, cici tot ce vedeam era o fa!6 palidd a cdreiviali se destrimase intr-o secundi precum un castel de

cirfi de joc. AtAt de fragil e totul! $i totugi, inci md credeamnemuritor. Mai aveam atAtea de spus gi de ficut, atdtea de

triit gi de vizut, dar timpul nu mai avea rdLbdare, nu cumine. De cdteva luni, nu mai eram eu. Crd'ciunul acela imipusese capac. Am auzit uga magazinului scArfAind, dar nicinu m-am clintit din loc. Eram blocat acolo, privind cumalgi iqi duceau fericirea in spate.

Un bdielel cu un fes rogu s-a oprit in dreptul uneilocomotive de jucirie pe care o admira neobosit, sperAnd

ci poate va fi a lui in seara aceea. Pirinlii, din picate, i-auspulberat visele, mugtruluindu-l cum se cuvine pentruimprudenla pe care o comisese. Cum si cear[ cadouriatunci? Nu qtia ci Mogul nu vine decdt o dati pe an? Se preapoate ci nu, cici copiii nu au noliunea timpului.

Ce fericili trebuie slfie! Si poli trii inafara timpuluie o minunilie, o binecuvAntare.

Nu gtiu de ce, dar ftr[ si-mi dau seama, am dus mAna

la portofel, intr-un impuls de a-l scoate la luminl. Poate

pentru c[ nimeni n-ar trebui si fie trist intr-un magazin-u juclrii, iar eu nu puteam si fiu martor la o aga cruzime.Am decis si-mi pirisesc locul pe care deja il consideram ca

fiind al meu gi am dat piept cu cildura toropitoare a micufei,,fabrici" viu colorate 9i plini pAni la tefuz de maginule,pipugi gi ursulefi. B[iefelul, aflat inci in fala obiectului pe

iare 9i-1 dorea atAt de mult, plAngea infundat, ca pentru sine,

ca nu cumva si-l audl cineva. M-am apropiat de vdnz[tor gi

Alina $erban

i-am fbcut un semn discret sd impacheteze locomotiva, fhrd caaltcineva sd bage de seami.

Am observar cu colgul ochiului cd familia se pregdteasd pirdseasci locul, iar eu, mai gribit ca niciodati, am sLulscutia ce abia fusese elegant ambalatd gi am zbughit_o pe usi.C_At pe ce si alunec pe flgia de gheali ce se formise pe tiotuar.Nu ajunseserd departe. Avusesem noroc.

- Hei! Hei, pugtiulel Doar nu plecai fbrd si iei asta cutine, nu? i-am zis, intinzdnd cadoul spre el.

- Cine sunteli dumneavoastri? intrebi tatdl.Mi-am ridicat privirea pentru o secundi, dar am

ales sd nu dau un rdspuns. Nu conta cine eram. De fapt, mipierdusem pe mine, eram doar o umbrd care incerca ,a fu.ebine, sd indrepte gregeli.

- E trenuletul, locomotiva aceea pe care !i_o doreaiatAt de mult. Am vdzut prin geamul aburit.

Cuvintele mi-o luau inainte fdrd, ca eu sd le potcontrola, at6t de fericit eram.

Copilul ficu un pas spre mine. puteam sd ii citesc pechip increderea pe care mi-o-acordase instinctiv, fhrd sd siiecine sunt... sau de unde vin. pentru el nu conta decat gesiul,omul aflat in fafa lui, care i se oferea cu totul, care_gi ddiuia oparte din suflet cu tot cu jucdria. Ce mod frumos de a trdi, dea aprecia firi prejudecdfi! Acum, daci toli am fi in stare de aqaceva, poate ci lumea ar fi mai bun[.

- Unde te duci? il trase mama inapoi, suspicioasd.

- Nu gtiu cine egti dumneata, dar ai face Line si staicdt mai departe de familia mea. crezi cd de asta avem nevoieacum? De o sperieturd? De un ciudat care si ne urmdreascdfiecare migcare? Mi-e sili de oameni ca voi.

Siluetele lor se pierdurd repede prin ninsoarea dince in ce mai deas5. Md simleam iigrozitor 9i a9 fi vrut sdpier in clipa aia. Fusesem un netot. Iin romanti c care vdzuseprea multe filme pline de cligee. Sperasem gi pierdusem, inaceeagi seard. Mai presus d.e toate, mi gdseam iingur, singurintre atalia oameni care m6 ocoleau teridtori. cdciunde fiaivezi un nebun cu genunchii ingropali in ziryad,it, strAngdnd

Ziua ln care am tnvdlat sd zbor - Vol, 1

la piept un pachet ro$u? $i, pe deasupra, unul ai c6rui ochi se

inecau in lacrimi?Probabil ci nicdieri. in lumea asta perfecti nimeni nu

are sentimente, dar toli au prejudecili.

II

Acasi

Nu simleam nicicum nevoia de a porni citre casd. Maidegrabi aq fi dormit sub c_erul liber, in gerul dla ,raprurni.,decdt si dau ochii cu familia mea. Erarn*sigur cd u- fi u*iaceleasi disculii gi s-ar fi rdnit aceleaqi or:golii. $i apoi, ceputeam eu sd sirbdtoresc? Si mi prefac ci iotul .;" p'.;f..i?N-5 fi putut s-o fac. Aqa ci mi-am l6sat pagii sd mi ghid.r.gi, firi si-mi dau seama, am- ajuns intr^un pircule! tliigdt aicirui vizitatori erau_doar fulgii de nea ce i.opereau bdncilein lipsa indrdgostifilor. M-am agezat cu grijd pe una dintreele, incercAnd si nu. deranjez dansul mllilorut.t,r1., 9i u-rimas cu capul flntuit in palmele cripate de frig. Ajunsesemla paroxismul disperirii gi tot ce voiarn era si rire transformintr-o pasdre gi sd zbor de-acolo. Oare pisirile vor sd fieoameni? Probabil cd nu. Nici eu nu ag vrea sd. fiu, dar totusisunt.

Mi-am cuibirit mdinile in buzunarele paltonuluilegru, intr-o incercare de a mi incilzr. Nu reugeam insd.Crivdlul imi mugca din fald cu nesa!, dar nu m_am dat bituts,i,.cu-o inc[-pilAnare nefireasci, mi-am aprins o ligard, parcivrdnd sd-i fac in ciudi. Am urmdrit loiul fumuiui pr.1 a.cdteva clipe. Nu reugeam si-mi iau gandur de la probremeiece mi frdmAntau. Lumina slabi a itdlpului .._-i strdjui;!T.1imi permitea si conturez cAteva forme. Eram doar eu,in infinitatea aia albd, insd nu m6 sim{eam nicidecum,p..i*,cici singurdtatea imi era atat de familiard! pentru -o'-.rri,md simleam ugurat gi speram ca sentimentul acela si dureze ovesnicie sau micar pAnd dimineafl.. Respiralia mi se incovoia in aburi reci, in timp ceincercam si mi conving ci puteam la fer de bine sd ,ai"a"acolo fird a mai uvea vrebdatd obligalia sd rdspund laintrebiri care, de fapt, nu vor putea ur.oiuta si aibi i'arp""r.

Ziua in care am tnvdlat sd zbor - VoL 1

Eram infantil, da! Dar imi doream cu adeverat sd fie aqa, si fiusuficient de naiv, incAt s[ am incredere in mine.

intr-un final, cAnd nu mi-a mai rdmas altceva decAt

sd accept ci locul meu nu era acolo, am pirisit banca gi ampornit cu pagi apisali pe zilpada din ce in ce mai groasd. Nuipncase-ie ies din parc, lineam strAns sub bra! pachetul roqu

care-mi fusese refuzat, cAnd am simlit pe cineva trigAndu-mi de mAneca paltonului. O fetild cam de vreo cinci ani miprivea incurcati, cu ochii ei rotunzi 9i negri. Agtepta si ingdnmicar un cuvAnt. Eu insi am ales si-mi vdd de ale mele, degi

o simleam cum mi ruga sd rimdn.

- Mie frici, i-am auzit vocea tremurAnd in urmamea qi, dintr-un impuls blestemat, m-am intors.

- Du-te acasi, pugtoaico.

- M-am pierdut...Mi-a scipat un oftat prelung gi m-am indreptat spre

ea, fard si rostesc un cuvAnt. Fetila a dat un pas inapoi, apoi

gi-a tras fularul vernil peste buze, intr-un semn de apirare. Nuavea de ce si o facl. M-am inclinat spre ea, privind-o in ochi'incercam sd ii dovedesc ci vreau si o ajut degi, o parte dinmine ar fi vrut sl igi vadi de drum.

- Hai sd o gisim Pe mama, vrei?I-am cuprins mAna intr-a mea gi am pornit agale pe

stridula slab luminati ce se intindea inaintea noastri' Nueram sigur ce fac. Nici micar nu gtiam incotro mi indreptam.Mi consola totugi, gAndul ci nu voi ajunge acas[, ci aveam

un pretext bun si ma phmb ca un nebun printre clidirilerespingitoare gi reci.

Cum te cheami? am intrebat-o, in timp ce

incetineam.

- E... Emma. Pe tine?

- Nu conteazd numele meu.

- Dar eu vreau si gtiu.

- Uite, fetifo, trebuie si facem cumva si ajungi lafamilia ta. Nu putem si pierdem timpul.

Nu mi agteptam si infeleagi ce doream, de fapt, nicinu a fbcut-o. Pldnsul ei sublire se spdrgea de toate colprile

Alina gerban

caselor gi parcd resuna din ce in ce mai tare.

- Nu, nu, termindl Nu_mi face asta!

. AT lisat pe zdpaddr, pachetul rogu care_mi deveniseintre timp insolitor gi am incercat si o ,ui^"r.- Ce e acolo?^md intrebd ea printre lacrimi.- Oh, e ceva frumos gi e al tiu dacd nu maipldngi.- Da? se insenind copila.

- Pe cuvAntul meu. Acum, hai, di_mi mdna! Neintoarcem in parc.Dupd o linigte care

mai scos cAteva cuvinte:pdru sd dureze o vegnicie, fata a

- Mimica m-ea era pe o bancd, dar a plecat.- Cali ani ai?

- Am gase ani jumate.

- Sgqt mimica ta te cautd. Trebuie sd o facd.- Tu de ce nu te duci acasi?Simleam cum imi strdngea mAna cu putere._ poftim?

- Mie mi_ai spus si mi duc acasi... Tu de ce nu ofaci?N-aveam rdspuns la intrebarea ei. cred cd nici nuexista unul. imi ldsisem bdrbia i" pi"pt i"tr_o in;;;;;;absurdd de a-mi numdra pagii, doar p6"iio u mI distrage dela discufie.

- Poate cd nu to{i vrem sd ajungem acasd...Emma se uitd lung la mine, aga ."e ..:. u_ incercat sd iievit privirea, gAndindu_m-d la lucruri _drr'rrrr., cum ar fi oragi vremea. Cred cd era vreo noud seara qi un ger ;.;;p;;

!l:l*1" Nu mi agteptam.sd vdd p. .t"""u afard la ora aia, in:::TT:.? gL1. Tolrti,.un biiat nu prea inatr, cu r"t" Jr"gr'#gl pomelt proeminen{i, alerga spre noi cu risuflareu tdi;i;.Fetila tresiri imediat ceil.v{zu9i i-iJeJ, d;il;il;;ffi;fugind spre el. ii seri in bra!e.'p;;;;l.tul cuprins de oemo{ie ciudati gi md bucuram in sinea mea ci n_am ldsat_ope Emma slngurd atunci cAnd ag n poi"t ,e o fu..

- Emma, mama gi cu mine te_am clutat peste tot.- Unde e mami?

Ziua in care am invdlal td zbor Vol' I

- Cred ci la cealalti intrare a parcului. Hai, s[

lnergem.

- Stai!Emma se intoarse sfioasi gi imi fbcu semn sd m[ aplec'

Buzele ei imi atinseri obrazul drept, in semn de recunoqtinti

9i fericire.

- Mullumesc!

- Pentru ce a fost asta?

- Alituri de tine nu mi-a mai fost frici.Un zAmbet ciudat imi apiru pe figuri, lucru care nu

se mai intdmplase de ceva vreme. Mi simleam euforic, aqa

cd i-am intinJ cadoul roqu 9i am dat sd plec. Inainte si o fac,

i-am aruncat o ultimi privire, dupd care m-am pierdut prinlabirintul format din str[zi 9i clddiri, lasAndu-i pe cei doi in

urmi.

- Numele meu este Oskar Kaufman, imi repetam inqoapti. Numele meu este Oskar qi e timpul si mi duc acasd'

III

Revenirea

. M 3- oprit cAteva secunde numaipentru a privi casa.Bdnuiam ci mama gi tata i9i ficeau griji pentru cd intdrziasem.Mi-o imaginam pe mama nervoasi-di niauzecd masa de Aiunera.un dezastru gi pe tata care incerca sa o .almere. i; fi;;l;;3aj avea rost sd pierd vremea, aga cd am pornit spre treoterara tragere de inimd. Am bdtut in ugd doai o datd,-dorindu_mi parci si nu md audd nimeni, sau poate si ignore ,or.iJ.Nu a fo-st aqa insd. Am auzir pagi apdsali gi lu,riina m_;;ibideodatd. Era Karolina, sora mea mai mare.

- Buni, Karolina.

. igi duse ambele mdini labuze intr_un efort de a.siascunde surprinderea, dar i,o puteam citi in ..fri. Br"

""Uiide ingrijorati 9i totugi incerca ie n_o arate.

- Ai idee cdt e ceasul?

- Nu gtiu, ungpe? am zis ugor iritat.- Incearcd doigpe. Agteptlm de cAteva ore. Unde aifost?

- Eu... Trenul a avut intdrziere.

r:- . -y .Ny a pjytpreamullumiti de explicalia mea, dar m alasar sa rntru. Stateau cu tofii adunali in camera de zi, doar lalumina instalafiei de pe brad. Aveau o-br. mici si asDre Dere!e, care se mutau de fiecare datd cdnd se schimbau dl.ri;intre ele, dar jocul acela perpetuu nu pdrea sd ii deranieze-

Nu arita nicicum ca atmoifera unui e;un a. Cra;;. pdr_ti;

::i.j,rl:"i l-.".ii1p.i. 9i urmdreau o" progrurn special de

l,"L?iltlll.iset gi Martin erau fiecare la unlapdt ut -.r.r,fl -Ersa statea pe totoliu, cu picioarele aduse lu p,.pt, privinjintr-un punct fix deasupra tilevizorului. i;Lbi;;;;ffi:_;dezghelat cAnd Karolina.a anungat cj am ujr'rr, gi cd mi aflamin pragul ugii, privindu-i. /osef s_a ridicat'qi a aprins lili;;;iar tata a venit spre mine cu bralele deschise qi m-a imbraffi

rece gi scurt, aga cum era obignuit si o fac6. $tiam c[ e bucurossi mh vadi gi nu avearir preten[ia si mi-o 9i spunl' Gestul luiera suficient.

- Am stat cu masa pus[, dar mdncarea s-a rlcit, mi-azis el descumpdnit. Tata era un om impunitor, inalt, cu umerilafi, un nas borcdnat gi niEte ochi negri, mici, peste care erau

aduse sprAncenele subqiri gi albe.Mama s-a apropiat qi ea de mine, gi-a impreunat

mdinile gi m-a privit cu pirere de r[u.

- Uiti-te la tine! Parci ai venit de pe front! Cravata

asta iti sti in toate pdrlile gi ai plrul ciufulit.Mi-a agezat pirul gi m-a bitut

peste obraz, de parcd ar fi vrut s[-mi zicd

dezamlgire enorml Pentru ea.

Ziua ln care am invdlat sd zbttr - VoL I

, ugor cu palmafaptul ci eram o

- Eu zic cd, dacd tot suntem to!i, am face bine simAncim, sugerd tata.

- Ma duc s6 incilzesc mAncarea, a zis mama fdritragere de inimi.

Tata a urmat-o. S-au dat amAndoi din pragul ugii

9i m-au llsat s[ intru in camera de zi, ca si imi salut fralii.Am dat mAna cu Josef qi Martin care pdreau si fie pufin maijoviali 9i am imbrdfigat-o pe Elsa.-Era singura p_ersoani vesell,

venind si mi intAmpine cu bralele deschise. Ne-am aqezat pe

urmi cu tolii la masi gi am inceput si vorbim despre motivele

care ne aduceau pe toli acolo, in momentul de fa!i.

- Undeli stat atdta? se interesl ]osef.

- Trenul... A arrut intArziere' Zdpadd mare..,

- Aha!

- Cum de ai venit? mi intrebl Martin'

- Voiam sd vi vid. M[ gdndeam cd ar fi. bine sd mai

avem mdcar o sirbitoare pe care s[ o petrecem impreuni'Voi?

- in mare... cam la fel. Bine, voiam s[ vid ce mai fac

babalAcii gi daci reugim si nu ne certim la mas6, zise Martin,sisur pe sine.a L

- Oskar, qtii qi tu de ce incd mai venim pe aici. Eu

unul, sper ci o s[ reuqim si fim qi noi o familie normal['