FERICE DE CEI ...

Fericirea nu depinde de context, ci de caracter.

Ea nu e a celor ce au,

ci a celor ce iau ce e mai bun din viata,

a celor ce dau ce e mai bun din ei,

a celor ce dau ce e mai bun din ei,

a celor ce refuza sa vada ca paharul

e pe jumatate gol,

sau ca poate trei sferturi

din el s-a scurs

sau,

in cazuri

cu

adevarat

nefericite,

mai are doar doi stropi

amarati de bine in el.

Ferice de cei ce privesc paharul

din perspectiva cerului,

adica de sus

adica de sus,

de unde pare vesnic plin ...

de unde pare

vesnic plin

si nu din lateral

si nu din lateral ,

unde orice picatura

lipsa e observata

cu usurinta.

Ferice de cei ce canta,

chiar daca suna fals,

de cei ce danseaza,

chiar daca nu stiu pasii,

de cei cad, iar apoi se ridica,

de cei care cad, iar apoi se ridica.

Ferice de cei ce nu invata pentru note,

de cei ce sufera

zambind,

de cei ce observa

florile prafuite

ce cresc in mizeria

de la coltul trotuarului,

de cei ce plang gratie dragostei,

si nu singuratatii

de cel ce descopera o carte buna

de cei ce fac cadouri

de cei

ce fac

cadouri

de cei carora le place compania

propriei lor persoane ....

de cei ce mananca

fara sa numere caloriile

sau sa privesca la ceas.

Ferice de cei ce nu uita ca

viata e una singura,

ca modul in care o traiesti

are consecinte

ca paharul trebuie

privit de sus,

si ca acesta.

.

e umplut de DUMNEZEU