RAPORT ȘTIINȚIFIC INTERMEDIAR (2017-2019)

privind implementarea proiectului

Dincolo de granițele Imperiului. Influența și puterea romane la nord de Dunăre și est de Rin

PN-III-P4-ID-PCE-2016-0669, nr. contract 26/2016

2017

Titlul proiectului: Dincolo de granițele Imperiului. Influența și puterea romane la nord de Dunăre și est de Rin

Numărul contractului: 26/2016

Codul proiectului:PN-III-P4-ID-PCE-2016-0669

Director de proiect: Prof. univ. dr. Octavian BOUNEGRU

Gradul de realizare a obiectivelor proiectului

Pentru anul 2017 au fost prevăzute în planul de realizare al proiectului două obiective principale: O1. identificarea modurilor concrete în care puterea romană s-a manifestat în Barbaricum; O2. explorarea zonelor de influență romană în barbaricum, accentul cazând pe influența romană în Barbaricum. În perioada aferentă raportării actuale (2017), obiectivele proiectului au fost îndeplinite în proporţie de 100%. Activităţile asociate acestor obiective au fost reprezentate de analiza surselor scrise (informații din
textele antice, informații epigrafice), analiza surselor cartografice, interpretarea artefactelor militare romane (insignia ale beneficiares consularis, echipament militar și arme) în așezările barbare, analiza influenței militare romane asupra comerțului de graniță, investigații prosopografice cu privire la personalul militar cu atribuții comerciale. De asemenea, activităţile asociate au vizat şi o componentă de diseminare a rezultatelor ştiinţifice, materializată prin vizite de documentare la diferite biblioteci universitare/ale unor institute de cercetare, situri arheologice şi muzee [e.g. investigații arheologice sistematice în siturile romane din Moesia Inferior: Noviodunum (Isaccea, jud. Tulcea); cercetări arheologice preventive: Iași; cercetări arheologice de suprafață (periegheze) în Barbaricum: Muncelu de Sus, Iași – Țuțora], precum şi participarea la manifestări ştiinţifice pe tema proiectului. A fost realizată pagina web a proiectului, folosindu-se platforma WordPress (adresa: http://www.arheo.ro/romaninfluence/) în limba engleză. Siteul conţine informaţii despre proiect (titlu, acronim, cod, finanțator, contact), un rezumat al acestuia, însoțit de o redare succintă a obiectivelor și a rezultatelor estimate, o prezentare detaliată (cu CV și link către lista publicațiior) a membrilor proiectului și a activităților desfășurate în cadrul acestuia (hărți interactive, publicații și manifestări științifice, însoțite de informații amănunțite referitoare la program, participanți sau tematică). Situl nostru îşi propune să prezinte unul din obiectivele proiectului, având la bază harta interactivă Google Maps. Baza de date conţine în momentul de faţă: 20 de situri (cetăți) de pe limes-ul dobrogean al provinciei Moesiei inferior și 49 situri (cetatăți/castre) de pe limes-ul permanent al provinciei Dacia integrate în Google Map. Momentan baza de date acoperă doar o parte din teritoriul României, (nu am inclus încă în baza noastră de date castrele de pe limes-ul Alutanus, Transalutanus linia de castre temporare a graniței vestice și cele patru castre de perioadă traianică din Muntenia, dar este în continuă creştere. Pentru localitățile identificate ca, eventuale, puncte de vamă prin care se făcea comerț organizat cu barbarii am oferit câteva informații privind datarea, poziționarea și un scurt istoric al sitului.

Siturile cuprinse în baza de date sunt următoarele: pe limes-ul provinciei Moesia Inferior (dobrogean) Durostorum, Izvoarele, Dunăreni, Cernavodă, Topalu, Capidava, Hârșova, Gârliciu, Frecăței, Peceneaga, Traian, Troesmis, Măcin, Barboși, Garvăn, Noviodunum, Aegyssus, Mahmudia, Murighiol, Dunavățu de Sus; pe limes-ul provinciei Dacia: Drobeta, Dierna, Mahadia, Teregova, Cornulețul, Jupa, Zăvoi, Voislova, Vețel, Cigmău, Ampelum, Alburnus Maior, Gilău, Bologa, Buciumi, Românași, Romita, Porolissum, Tihău, Cășleiu, Ilișua, Livezi, Orheiul Bistriței, Brâncovenești, Călugăreni, Sărățeni, Inlăceni, Odorheiul Secuiesc, Sânpaul, Baraolt, Olteni, Brețcu, Comalău, Boroșneu Mare, Râșnov, Feldioara, Boița, Racoviță, Colimănești, Stolniceni, Drăgășeni, Enoșești, Reșca, Slăveni, Tia Mare, Racoviță și Sucidava..

Direcţii de cercetare

Influenţa romană la nord de Dunăre şi la est de Rin este din ce în ce mai bine documentată arheologic, atât pentru perioada Principatului, cât şi pentru secolele mai târzii. În privinţa culturii Sântana de Mureş - Cherniakhov (sfârşitul sec. al III-lea/începutul sec. al IV-lea – ultimul sfert al sec. al IV-lea/primul sfert al sec. al V-lea), ea este vizibilă prin intermediul unor diverse categorii de materiale, fie ele produse în Imperiu (ceramică de masă romană, amfore, monede), fie produse în Barbaricum, după modele romane (numeroase căni şi ulcioare, pandantive prismatice de corn – considerate simboluri ale lui Donar/Thor, dar adaptate după amuletele romane de tip Herkuleskeule). Astfel, chiar şi în situri aflate la sute de kilometri de graniţa romană au fost descoperite numeroase bunuri de provenienţă romană, cum este cazul la Mihălăşeni (ceramică, medalioane de sticlă, un clopoţel de bronz) – în nord-estul României –, la Sobari (nordul Republicii Moldova, ceramică de origine romană, precum şi sticlă pentru geamuri, având influeţă clară din Imperiu) sau la Komarovo (Komariv, Ucraina, pe malul drept al Nistrului, unde s-a descoperit un atelier de sticlă, puternic influenţat de lumea romană).

Pe de altă parte, în unele situri aflate în imediata apropiere a limes-ului, influenţa romană – deşi depistabilă – nu este mai puternică faţă de alte zone ale arealului cultural SM-C. Un exemplu grăitor este situl de la Nagornoe, situat pe malul estic al lacului Cahul, la mai puţin de 20 km de Noviodunum şi la puţin peste 30 km pe uscat (23 în linie dreaptă, incluzând traversarea lacului) de Dinogetia. În pofida distanţei mici faţă de cele două castre, în aşezarea şi necropola de la Nagornoe nu a fost depistată arheologic o influenţă romană mai puternică decât în alte situri mai îndepărtate de graniţa Imperiului (Mihălăşeni, Bârlad – Valea Seacă). Mai mult, având în vedere legăturile strânse dintre această aşezare şi spaţiul dintre Carpaţi şi Prut, este posibil ca o parte însemnată a descoperirilor de provenienţă romană de la Nagornoe să fi ajuns aici într-un mod indirect, iar nu ca urmare a comerţului dintre locuitorii aşezării şi soldaţii cantonaţi în cele două castre. O posibilă cauză a acestui fenomen este terenul mlăştinos, greu de traversat, ce despărţea aşezarea de pe malul lacului Cahul de cele două fortificaţii romane.

Această lipsă a unei relaţii de proporţionalitate directă între distanţa dintre siturile din Barbaricum şi vestigiile arheologice romane sau de influenţă romană descoperite nu este un caz singular. Dimpotrivă, ea poate fi observată şi în zona de la est de Rin, ea fiind dovedită acolo mai ales prin descoperirile monetare.

Astfel, se poate presupune, pe de-o parte, că circulaţia bunurilor provenite din Imperiu a avut un nivel destul de ridicat în interiorul Barbaricum-ului, iar pe de altă parte, că influxul de obiecte dinspre Imperiu în exterior nu ţinea cont în mod necesar de proximitatea geografică, ci mai ales de relaţiile şi alianţele politico-miliare. Pentru spaţiul Germaniei de astăzi, acest fapt a fost presupus de Voß şi Wigg-Wolf, cei doi făcând o legătură între campania lui Maximinus Thrax în interiorul Germaniei şi alianţele şi legăturile Imperiului cu diverse populaţii, precum şi cu dovezile arheologice ale acestora.

Importurile romane în zona de la est de Rin au făcut obiectul unor studii precum cele publicate de Hans Jurgen Eggers şi Heiko Steuer, dar analiza acestora s-a axat îndeosebi pe cronologia acestora şi relevanţa lor pentru structura socio-culturală a comunităţilor. Identificarea sursei acestor importuri, definite ca rezultat al schimbului, jafului sau darului, a fost în centrul dezbaterilor privind artefactele de provenineţă romană, totuşi procesele economice subiacente şi relevanţa lor pentru raporturile de putere în regiune au fost tratate doar tangenţial.

Centrele de producţie ale acestor obiecte, distribuţia lor în cadrul populaţiei din barbaricum, metodele prin care acestea au pătruns în regiunile îndepărtate precum şi posibilitatea existenţei unor centre regionale de redistribuire sunt în continuare subiecte deschise. Cazul sitului de la Duisburg-Serm, descoperit recent pe malul estic al Rinului, lângă fortificaţia romană de la Krefeld-Gellep, este grăitor în această privinţă. Cu o poziţie geografică privilegiată ce i-a asigurat continuitatea în decursul primului mileniu p.Chr., aşezarea prezintă semnalmentele unui hub economic pe aşa-numitul Drum al Sării din Westfalia. Importante observaţii asupra obiectelor de metal ce provin din mediul roman au fost făcute şi pe cursul mijlociu al Dunării. Fenomenul a fost tratat exhaustiv (Jan Schuster, Matthias Becker) şi constituie un bun punct de plecare pentru investigaţii similare în celelate zone din Barbaricum. Numeroase vase de metal (cratiţe, cazane şi strecurători) ce au fost descoperite în morminte din mediul barbar aparţinând unor indivizi din elita socială stabilesc nu numai o legătură cu mediul roman dar au fost folosite şi ca metodă de identificare a unor transferuri/migraţii de populaţii din Boemia. Emergenţa unor centre de putere noi, precum aşa-zisul regat al lui Vannius, poate fi decelată şi pusă în directă legătură cu artefactele amintite.

Folosirea cu predilecţie a unor cazane metalice de tip Eggers 8 pentru morminte bogate de incineraţie sau ca depunere în mormintele de înhumaţie a continuat pe parcursul primelor trei secole, adesea asociate cu cele de influenţă celtică, dar şi cu cratiţe Eggers 137 sau balsamaria. La acestea se adaugă şi vase de bronz specifice uzului militar, despre care se poate specula că au fost aduse de veterani romani ai trupelor auxiliare în Barbaricum. Vasele frumos lucrate, de argint, sunt un indiciu al legăturilor diplomatice pecetluite prin daruri. Este de semnalat şi faptul că punctele de descoperire sunt amplasate în teritorii ce controlau fluxul comercial de pe Drumul Chihlimbarului.

Legătura directă între intensitatea activităţilor comerciale şi bunele relaţii politice dintre romani şi „barbari” poate fi dovedită şi la frontiera Dunării de Jos. Astfel, după o perioadă în care cultura materială este influenţată tot mai mult de Imperiu (aproximativ a doua treime a secolului al IV-lea), în unele situri se observă o scădere temporară a numărului obiectelor „de import” sau cel puţin a unor categorii. Acesta este cazul în necropola de la Nagornoe, de pildă, unde prezenţa amforelor a fost documentată exclusiv pentru prima faza, iar lipsa acestora în perioada ulterioară a fost pusă în legătură cu războiul din timpul lui Valens dintre romani şi goţii lui Athanaric, precum şi cu embargoul impus de împărat.

După cum se poate observa din studierea importurilor romane, a izvoarelor antice, dar şi a surselor cartografice care fac referire la teritoriul extracarpatic, putem afirma că informaţiile sunt lacunare, luate separat, dar studiate împreună ne oferă o imagine foarte clară a istoriei sociale, culturale şi economice. Amforele descoperite în acest teritoriul vizat de noi erau folosite pentru a transporta ulei, produse din peşte şi vin. Astfel a fost identificată prezenţa amforelor care transportau peşte sărat din nordul Mării Negre produs care era importat, cu precădere, în cadrul aşezărilor aparţinând „dacilor liberi”. Vinul era importat într-o proporţie covârşitoare din zona sud pontică, tipurile amforice identificate (tipul Selov A-F) sunt produse în teritoriul cetăţii Heracleea. Acest lucru relevă o continuare a relaţiilor economice ale spaţiului extracarpatic cu lumea pontică încă din perioadă elenistică.

Din zona orientală a Imperiului provin mai multe amfore aparţinând tipului Zeest 80. Acest gen de amfore era folosit pentru transportul uleiului, produs care era foarte important pentru dietă, igiena corporală şi iluminat. Recipientele în discuţie au o capacitate cuprinsă între 60-100 litri , iar luând în considerare media volumelor vaselor, o astfel de amforă ar putea avea în jur de 80 de litri. Deocamdată toate exemplarele aparţinând tipului Zeest 80 provin din sudul Moldovei, din apropierea fortificaţiilor liniare de la Stoicani-Ploscuţeni şi Traian-Tuluceşti, aproape de graniţa cu Imperiul Roman. Fără îndoială aici exista o zonă de contact („buffer territory”) unde se desfăşurau târguri periodice unde se vehiculau produsele romane spre Barbaricum, fie prin intermediul instalaţiilor de la Barboşi, fie prin zona lagărului de la Noviodunum.

Confecţionată în zona egeană, în insula Chios, tipul Dressel 24, folosit pentru transportul uleiului a fost identificat în cadrul descoperirilor atât în Moldova cât şi în Muntenia. Capacitatea acestor amfore variază între 56-94 de litri, astfel că, în medie, un astfel de recipient ar fi putut avea 75 de litri. Folosirea grăsimilor de origine vegetală de către populaţia „barbară” ne arată însuşirea modelelor sociale, culturale şi a obiceiurilor alimentare radiate dinspre lumea romană. Contactele economice dintre populaţia „barbară” şi lumea romană, aflată în spatele limes-ului, au facilitat integrarea economică şi social-culturală a acestui teritoriu. În fapt, aceast „buffer territory” reprezenta o extindere a economiei romane dincolo de graniţele sale, lucru scos în evidenţă de descoperirile arheologice, ori monetare pe care le vom discuta mai târziu.

Cel puţin în perioada romană târzie, reglementările administrației imperiale indică un control din ce în ce mai sever al schimburilor comerciale din zonele de frontieră. Dacă anterior „negoţul şi pieţele comerciale [… barbarii, n.n.] puteau să le aşeze cu cea mai mare libertate oriunde ar fi voit”, „acum nu mai erau lăsate după bunul lor plac” (Themistios, Discursul X, 133-140). Comerţul se putea desfăşura în locuri anume indicate, judicios alese, în funcţie de evoluţia relaţiilor politice ale Imperiului cu populaţiile de la nord de Dunăre. De exemplu, în anul 369 existau numai două asemenea puncte de schimb (έμπόρια), posibil la Noviodunum şi Constantiniana Daphne. Cel puţin aceasta este mărturia lui Themistios (Discursul X, 133-140), care nota în acest sens: „a stabilit pieţe numai în două cetăţi aşezate lângă fluviu”. În orice caz, măsura, de a cărei veridicitate nu ne îndoim, trebuie văzută sub dublul ei aspect. Din punct de vedere economic, impactul trebuie să fi fost oarecum negativ, ca la orice iniţiativă prohibitivă, măcar prin prisma „barbarilor” şi al micilor comercianţi ambulanţi. Pe de altă parte, prin aplicarea acestei hotărâri se facilita controlul riguros al mărfurilor vehiculate (ştim deja că unele erau interzise), chiar şi preţurile lor, dar, în orice caz, permitea taxarea şi impozitarea mai eficient. Din punct de vedere strategic – acelaşi Themistios (Discursul X, 133-140) lasă să se întrevadă caracterul primordial al acestui aspect, notând „era o măsură de prevedere ca, în împrejurarea că ei ar face vreun rău [barbarii, n.n.], să nu se mai poată ascunde, deoarece negoţul le era limitat la o anumită regiune”. Astfel, se controlau grupurile de persoane care participau la activităţile comerciale şi, de ce nu, se asigura siguranţa acestora. Intervenţia autorităţii centrale în încercarea de reglementare a relaţiilor comerciale – vădită şi în cazul edictului de preţuri al lui Diocletianus (Lactantius, VII, 6) – denotă, încă o dată, importanţa acestui domeniu.

Uneori pedepsirea „barbarilor” prin interzicerea schimburilor provoca acestora mare îngrijorare, aşa cum a fost cazul goţilor (Ammianus Marcellinus, XXVII, 5, 7: commerciis vetitis ultima necessariorum inopia barbari stringebantur). Dincolo de subiectivismul sursei, trebuie să admitem faptul că relaţiile comerciale se desfăşurau întotdeauna în sensul decalajului cultural şi nu împotriva lui .

Probabil că dacă târgurile (παναγύρεις) sau punctele de schimb (έμπόρια) nu se aflau lângă o fortificaţie, aceasta era construită, cum este cazul acelui burgus commerciorum (CIL, III, 3653) din nordul Pannoniei sau cel al unui burgus speculatorius (CIL, VIII, 2495) din Numidia. Astfel de „locuri oficiale” destinate schimbului erau atent supravegheate, misiune ce cădea către sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul celui următor în apanajul unor funcţionari anume înfiinţaţi şi instruiţi în acest sens – comites commerciorum. Dovadă a importanţei pe care o acorda administraţia imperială activităţilor economice de la Dunărea de Jos, este atestarea (Notitia Dignitatum, Orientibus, XIII, 6-8) unui comites commerciorum per Moesiam, Scythiam et Pontum, direct subordonat acelei Comitis sacrarum largitionum (Notitia Dignitatum, Orientibus, XI). Pe lângă apropierea de graniţa cu Imperiul roman, care favoriza accesul rapid la produsele romane, prin cele două noduri comerciale, Noviodunum şi Barboşi, spaţiul est-carpatic era avantajat şi de apropierea de cetăţile romane din nordul Pontului, Tyras şi Olbia. Un rol important în practicarea comerţului la mare distanţă şi inter-provincial a fost jucat de căile maritime, fluviale, de râurile mari, cel mai probabil navigabile în antichitate (Prut, Bârlad şi Siret) . Nu trebuie uitat nici drumul terestru, care trecea prin spaţiul est-carpatic, de la Tyras spre Aquincum. Acesta trebuie să fi avut un rol important în cadrul comerţului, fapt dovedit de amforele nord pontice descoperite pe teritoriul Moldovei. Aprovizionarea cu produse romane a teritoriul ocupat de „dacii liberi” prin intermediul instalaţiilor de la Barboşi cu rol de antrepozit şi, mai departe, pe râurile Siret şi Bârlad, este destul de plauzibilă. Acest lucru este dovedit de descoperirile amforice care puteau fi comercializate pe piaţa de la Barboşi, iar mai departe, transportate pe calea apei, către centrele de redistribuţie din mediul barbar .

Activităţile comerciale se desfăşurau cu acordul şi sub suprevegherea administraţiei imperiale. Rolul unei staţiuni comerciale prin intermediul căreia se asigura difuziunea produselor în spaţiul rămas extra fines Imperii îl îndeplinea pentru spaţiul de la est de Carpaţi aşezarea romană de la Barboşi. În această ordine de idei, nu avem atestată epigrafic o statio portorii în teritoriul închis de „valul Galaţiului”, deşi existenţa sa a fost presupusă, mai ales datorită poziţiei favorabile în vehicularea mărfurilor şi circulaţiei persoanelor. Mai mult, datorită intersectării unor artere terestre de maximă importanţă comercială, a confluenţei Siretului, Bârladului şi Prutului, toate navigabile, cu Dunărea (alături de atestarea prezenţei flotei danubiene şi eventual a unor instalaţii portuare), este foarte probabil ca administraţia romană să fi organizat aici şi un portorium terrestru. Între argumentele ce pledează pentru existenţa unui post vamal este, cum am arătat, şi prezenţa bine documentată a flotei dunărene, fiind cunoscut faptul că între atribuţiile lui Classis Flavia Moesica se înscrie şi supravegherea comerţului şi a vămilor dunărene , astfel că trebuie să fi existat o strânsă legătură între aceasta, ca forţă militară mobilă de-a lungul fluviului, şi autorităţile romane regionale, însărcinate cu supravegherea tranzitului de marfă şi persoane peste apă, şi perceperea taxelor de trecere. Rolul acestui post l-ar fi putut îndeplini castellum-ul de pământ identificat în cartierul gălăţean „Dunărea” , la câţiva kilometri distanţă de fortificaţiile de la Bărboşi. Dincolo de importanţa sa ca punct de observaţie, în strânsă legătură cu semnalizarea intrării de pe Dunăre pe Siretul navigabil şi cu eventualele instalaţii portuare, prezenţa masivă a materialului amforic ilustrează rolul său în activităţile comerciale.

În privinţă descoperirilor monetare din zona Dunării de Jos, respectiv de pe teritoriul Moldovei au fost identificate 100 de tezaure, însumând cca. 18.000 de monede şi 650 de descoperiri izolate. Cercetarea structurii cronologice a tezaurelor ne-a permis delimitarea principalelor orizonturi de tezaurizare din acest areal, pe baza celor mai recente emisiuni din descoperiri (terminus post quem). Se cunosc foarte puţine tezaure încheiate în vremea lui Traianus şi Hadrianus, unele dintre ele recuperate doar parţial, ceea ce ridică semne de întrebare asupra datei lor reale de încheiere. În general, acestea păstrează un procent apreciabil de emisiuni republicane, dar majoritatea monedelor sunt posterioare reformei lui Nero. Cei mai numeroşi sunt denarii împăraţilor Flavieni (în special Vespasianus), iar ei sunt urmaţi, la mică distanţă, de cei ai împăraţilor din dinastia Antoninilor. În tezaurele din vremea lui Antoninus Pius şi Marcus Aurelius se regăsesc monede republicane (mai ales denarii legionari ai lui Marcus Antonius), precum şi cele două nuclee consistente de denari flavieni şi antonini. În depozitele ncheiate în vremea lui Commodus şi Septimius Severus nucleul de monede ale împăraţilor Antonini se dezvoltă considerabil, ajungând să constituie peste 80% din totalul descoperirilor. Acest procent este împărţit relativ egal de către împăraţii din această dinastie, începând cu Traianus. În general, cele două orizonturi de tezaure (cu t.p.q. Commodus şi Septimius Severus) au o structură cronologică destul de asemănătoare, astfel că atunci când se recuperează o descoperire parţială, care ar putea fi datată în această perioadă, ea este foarte de greu de atribuit, cu precizie. Următorul orizont de tezaure este abia în vremea lui Severus Alexander. Ele conţin un mic grup de denari flavieni, un nucleu consistent de monede din epoca Antoninilor, al căror vârf este în timpul lui Antoninus Pius şi foarte puţine emisiuni recente. După această dată, nu se mai pot identifica orizonturi de tezaure în teritoriul „barbar” de la est de Carpaţi. Se cunoasc doar informaţii generale despre foarte puţine tezaure de antoniniani, încheiate în diferite perioade. Dintre acestea, doar în cazul unui singur tezaur (de la Focşani), recuperat parţial, se poate reconstitui structura cronologică. Remarcăm doar prezenţa denarilor, cei mai vechi fiind din vremea lui Antoninus Pius.

Compoziţia tezaurelor constă exclusiv din nominaluri din argint: denari imperiali, în cea mai mare parte, cărora li se adaugă denari republicani şi antoniniani. În puţine cazuri apar monede din atelierele civice şi provinciale ale Imperiului (din Lycia, Caesarea Cappadociae şi Amisos Ponti) sau chiar din afara Imperiului (Parthia), atoate datate în perioada Vespasianus-Hadrianus. Alte emisiuni particulare din compoziţia tezaurelor din Moldova sunt cele subaeratae şi cele „barbarizate”. Denarii subaeratii de aici se datează începând cu secolul I AD, dar majoritatea lor aparţin împăraţilor Antonini (dintre aceştia, Antoninus Pius este cel mai bine reprezentat). Ei au fost realizaţi prin batere şi, mai rar, prin turnare. Denarii „barbarizaţi” sunt atestaţi în 11 tezaure de pe teritoriul Moldovei, încheiate în diferite perioade. În general, apar câte una-două piese în fiecare descoperire, dar într-un singur caz, ieşit din comun – tezaurul nepublicat de la Muncelu de Sus – am identificat cel puţin 15 astfel de piese, unele dintre ele fiind bătute cu aceleaşi perechi de ştanţe. Prototipurile cel mai des folosite sunt monedele împăraţilor Antonini, în special Antoninus Pius, Marcus Aurelius şi Faustina II. Iconografia lor reproduce imaginile originale în diferite grade de schematizare, iar legenda conţine, de cele mai multe ori, litere greceşti. Originea pieselor de acest fel a fost căutată în zona oraşelor pontice, dar trebuie avută în vedere şi posibilitatea ca ele să fi fost realizate chiar în mediul local.

Interpretarea descoperirilor monetare din Moldova trebuie să ţină cont de particularităţile geografice şi istorice ale acestui teritoriu. Acesta are o poziţie geografică privilegiată, fiind despărţit de provincia Dacia printr-o bariera naturală a munţilor. Aici s-au dezvoltat formaţiuni politice puternice, precum cea a carpilor, confirmate de descoperiri arheologice (tezaure din vase de argint, obiecte de paradă, necropole cu inventar bogat) şi de izvoare scrise (Zosimos menţionează un Castellum Carporum). Triburile respective reprezentau o permanentă ameninţare pentru Imperiu, prin incursiunile regulate în provinciile învecinate. Pentru a-şi asigura frontierele, statul roman le plătea sume considerabile de bani. Astfel, la răsărit de Carpaţi s-au descoperit cantităţi impresionante de denari imperiali din secolele I-II (posteriori reformei lui Nero şi până în prima parte a domniei lui Septimius Severus), concentraţi în tezaure. Afluxul denarilor în această parte din Barbaricum se poate explica, într-o bună măsură, prin stipendia, dar şi prin jafuri, răscumpărări de captivi sau prin alte căi non-comerciale, începând cu sfârşitul veacului al II-lea, până spre mijlocul celui următor. Principalele funcţii ale monedei romane aici, sunt, în mare măsură, similare cu cele din alte părţi ale Barbaricum-ului european: garanţie a valorii, mijloc de afirmare a statutului social şi a prestigiului politic, obiecte rituale, sursă de materii prime. Am reuşit să evidenţiem similarităţi remarcabile între descoperirile din Moldova şi cele dintr-un areal foarte vast, reprezentat de teritoriul „barbar“ din Europa centrală, nordică şi răsăriteană, de la nord de Rhin şi Dunăre, corespunzând culturilor arheologice Prezeworsk, Wielbark, Chernyakhov şi cea a insulelor Baltice.

Rolul armatei în provincii în promovarea și organizarea comerțului de granite cu barbarii. După trecerea în revistă a datelor pe care le avem despre populația implicată în meserii și activitățile comerciale, putem afirma că materialul epigrafic este extrem de sărac, raportat la numărul de ateliere și diversitatea activităților de artizanat desfășurate în provinciile de graniță care fac obiectul studiului, în special Dacia și Moesia Inferior, la nord de Dunăre. Pe de altă parte, cei care aparțin categoriei meșteșugarilor, care au ca domeniu de activitate ceramica, prelucrarea metalelor sau prelucrarea pietrei, rămân în cea mai mare parte anonimi. Cei ce apar în inscripții nu au decât numele menționat și nici măcar numele nu apare mereu în formă completă. Acest fapt nu permite analize etnice sau sociale mai coerente. Această situație poate avea multe explicații, iar una dintre ele este posibilitatea ca acești meșteșugari să se ascundă sub numele de faber (pentru Dacia) sau consistentesi (pentru Moesia Inferior), lăsându-ne lipsa de certitudine a comerțului lor. Rolul antreprenorilor în aprovizionarea cu ceramică a taberelor militare romane din Dobrogea poate fi de asemenea dedusă din surse epigrafice, dar nu ar fi prudent să spunem că se specializează în ceramică importată, pentru că aceasta era doar o preocupare secundară. În acest sens, menționăm cele patru inscripții găsite la Troesmis și inscripția găsită la Durostorum, care atestă existența unor comunități care cuprindeau și comercianți. În cazul Troesmisului, se menționează două comunități diferite, după cum urmează: veterani et cives romani consistes ad canabas legionis V Macedonicae și cives romani Troesmi consistentes. La Durostorum, o inscripție datată din timpul domniei lui Antoninus Pius atestă prezența cives Romani et consistentibus in canabis Aelis legionis XI Claudiae. Rolul comercial al acestor comunități în beneficiul armatei, este plauzibil, deoarece astfel de asociații au sprijinul puterii centrale, care le scutește de anumite taxe, stimulând astfel angajamentul lor în serviciul statului. Este greu de afirmat dacă aceste grupuri au fost atestate în limitele Dunării de Jos pentru servicii comerciale pentru armată, în lipsa unui document care să o ateste dincolo de orice îndoială. Cu toate acestea, ipoteza noastră nu poate fi exclusă, având în vedere beneficiile potențiale ale unei astfel de asociații cu statul și cu armata; era o piață sigură și cvasi-permanentă care impunea toate tipurile de bunuri.

S-a remarcat că, în calitate de organizatori ai producției textile și/sau de înșiși producătorii, centonarii din colegii s-ar putea să fi fost destinatarii comenzilor sau contractelor militare. În afară de contactul direct dintre ofițerii militari și colegii, au existat cu siguranță și alți negustori care cumpărau produse textile din diferite locuri, le transportau la frontieră și le vindeau soldaților.

Atât collegia centonariorum, cât și collegium fabrum aveau în mod evident legături strânse cu populația de veterani din orașele de pe limesul renan sau dunărean. Se presupune adesea că veteranii care erau asociați cu aceste colegii serveau ca pompieri, ca urmare a pregătirii lor militare. Deși veteranii erau perfect calificați pentru această atribuție, rămâne o întrebare deschisă dacă puteau, activau sau chiar dacă vroiau să servească drept pompieri, mai ales că mulți soldați se retrăgeau la o vârstă înaintată după standardul roman, de cel puțin patruzeci sau cincizeci de ani, după aproximativ 25 de ani de serviciu militar. În plus, veteranii se retrăgeau cu privilegii (cum ar fi scutirea de taxe), bani și alocații de teren. Pe de altă parte, există exemple de veterani care intră în afaceri, fie cu, fie fără legătură cu aprovizionarea armatei. Este greu de ghicit procentul de veterani care au intrat în afaceri. Cu toate acestea, este destul de plauzibil că acei veterani care au avut relații strânse cu collegia ocupaționale au avut ei înșiși interese de afaceri. De asemenea, este rezonabil să credem că prezența semnificativă a trupelor legionare trebuie să fi constituit un stimulent pentru producerea de textile în provinciile dunărene. În ceea ce privește legătura dintre collegium fabrum și veterani, este destul de ușor de înțeles: armata romană include adesea o varietate de fabri calificați, de la ingineri, arhitecți, dulgheri la tăietori de lemne; trupele erau, de asemenea, deseori implicate în diverse proiecte de construcție, inclusiv construcția de drumuri.

Analiza prosopografică a negustorilor cu legături evidente cu mediul militar a oferit informații importante, cel puțin în cadrul industriei textile. Un anume Sextus Baebius (CIL V 774), vânzător de haine de la Aquileia, menționează calitatea sa de fost membru al flotei romane (veteranus ex classe). Deși nu s-a specificat, el ar fi putut activa în classis Venetum, cu sediul la Aquileia și care opera în nordul Mării Adriatice. Din moment ce în mediul militar s-a format o piață constantă și consistentă, Herma pare să fi profitat din vecinătatea colegilor săi. Sextus Baebius nu este un exemplu unic al unui vânzător de textile care alege hainele militare pentru afacerea sa. Iulius Victor, decedat la Augsburg, în Raetia, în jurul anului 150-225 d.Hr., avea un frate, care se afla în legiunea III Italica, cu sediul în această provincie. Legăturile pe care fratele său le-au avut în armată au facilitat accesul lui Victor la aprovizionarea unității cu haine diferite? Poate că a fost originar din nordul Italiei, ținând cont de zona de recrutare pentru această legiune. O altă inscripție (AE 2006, 1827) este asigurată de un membru al trupelor auxiliare ale legiunii I Adiutrix în onoarea lui Aemilianus - vânzător de haine și agent în Gallia. Un anumit Lucius Priminius Ingenuus (CIL XIII 8568) vindea haine în Stockhum. Marfa lui provenea cel mai probabil din centre din Galia, cum ar fi Trier și Reims. Ingenuus ar fi putut tranzacționa pe lângă unitățile militare situate pe limes, la fel ca Sextus Baebius sau Iulius Victor. Ar fi putut fi legat de L. Priminius Provincialis, care a dedicat o inscripție lui Mercur lângă Neuss. O femeie aparținând Priminiilor s-a căsătorit cu un comerciant de pâine din Köln (CIL XIII 8545). În cele din urmă, Maxsiminus (sic!), care a avut punctul de lucru în Marsal, în Gallia Belgica, pare să fi exportat haine pe limes (CIL XIII 4564). Pentru a-și face comerțul prosper, comercianții trebuiau să se deplaseze în funcție de existența materiei prime sau a unei piețe profitabile. Astfel, Publius Murrius Zetus are orașul său natal în Placentia, dar conduce activități comerciale în Montecassino (AE 1972, 74). Victorius Regulus (AE 1982, 709) provine din tribul nemetilor, situat pe Rin, și se mută la Reims, probabil datorită afacerilor sale. El este specializat în comerțul cu purpură dintre Durocotorum și Lugudunum, unde își găsește sfârșitul. Este posibil ca destinul său să fie legat de cariera fratelui său. Vicrius Tetricus era soldat în legiunea XXII Primigenia Pia Fidelis, staționat lângă Lyon dinanul 197. Ca veteran, Tetricus alege să se stabilească în Lyon, probabil un motiv bun pentru fratele său să își dezvolte afacerea în același loc. Poate că Tetricus avea legături bune cu foștii lui camarazi de arme, fapt care a deschis o piață nouă și profitabilă pentru Regulus.

Creșterea vizibilității internaționale. Membri ai proiectului au efectuat stagii de documentare în străinătate: documentare în bibliotecile Römisch-Germanische Kommission des Deutschen Archäologischen Instituts (Alexander Rubel); Institutul Arheologic German din Berlin (Alexandru Suharoschi), Université du Maine (Octavian Bounegru).

I. Diseminarea informaţiei. În planul de realizare a proiectului au fost prevăzute pe anul 2017 următoarele rezultate: o hartă interactivă a fortărețelor romane din zona de interes; cel puțin două articole indexate BDI, cel puțin două prezentări științifice și o carte.

A. PUBLICAŢII

1. CĂRŢI- Archaeopress, Oxford, 2015, ISBN 978 1 78491 206 2.

2. CAPITOLE DE CĂRŢI

-Iulia Dumitrache, The Halieutic Circuit in Scythia Minor. State of Art and Further Approaches, in M. Alexianu, R.-G. Curcă, O. Weller, A. Dumas (eds.), Mirrors of Salt. Proceedings of the First International Congress on the Anthropology of Salt, 20-24 August 2015, “Al. I. Cuza” University, Iași, Romania, Archaeopress, Oxford, 2017, ISBN 978-1-78491-456-1 (print), 978-1-78491-457-8 (ebook) (sub tipar)

3. ARTICOLE

-L. Munteanu, Descoperiri monetare în Moldova. IX, în Arheologia Moldovei XL, 2017 p. 95-108, (CNCS B, ERIH +).

-Șt. Honcu, Sergiu-Constantin Enea, Dumitru Boghian, Amfore romane aflate în colecția muzeului școlar al Liceului Teoretic „Ion Neculce” din Târgu Frumos (jud. Iași), în Arheologia Moldovei XL, 2017 p. 259-266, (CNCS B, ERIH +).

-Iulia Dumitrache, Marchands romains de textiles de luxe: barbaricarii, sericarii, purpurarii, în Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, s.n., Istorie, LXIII, 2017, trimis la evaluare (CEEOL).

B. PARTICIPĂRI LA MANIFESTĂRI ŞTIINŢIFICE INTERNAŢIONALE

-T. Plăcintă, 
 The Historiography of the Sântana de Mureș - Cherniakov Culture : Nationalism, Ethnicities, Migration, and a Battle of Ideologies, 23rd EAA Meeting, Maastricht, 30.08.-03.09.2017.

-A. Rubel, „Dakerblut. Die Idee des Bodenständigen (autochton) und die Indienstnahme der Daker durch den Nationalismus und deren Nachwirkungen in heutiger Zeit“, Universität Erfurt la simpozion : In unsern Adern Römerblut / In our veins still Roman blood Tagung zur politischen Nutzung antiker Geschichte in zwei jungen Staaten Osteuropa 27.-28.10.2017.

-A. Rubel, „Is affective parenthood a modern invention? A reassessment of modern Sociology of Childhood against the background of epitaphs for children from the Roman Empire and from the 19th century”. Homines Funera Astra Alba Iulia 15-18 octombrie 2017.

C. PARTICIPĂRI LA MANIFESTĂRI ŞTIINŢIFICE NAŢIONALE

-Șt. Honcu, C. Mischka, L.-E. Istina, L. Munteanu, Dava getică de la Răcătău. Noi perspective de cercetare la Sesiunea Națională „Vasile Pârvan” a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, 5 octombrie 2017.

-Șt. Honcu, A. D. Stănică, Amfore romane și romano-bizantine descoperite în villa rustică de la Capaclia 24 – 28 octombrie 2017, la workshop-ul cu tema „Scythia. Relaţiile economice şi comerciale ale provinciei cu lumea romană”.

-Șt. Honcu, Amfore romane descoperite în zona rurală a castrului de la Durostorum (sec. II–IV p. Chr.) la Conferința naţională Limes, economie și societate în provinciile romane de la Dunărea de Jos. Explorări istorice și arheologice 8–9 noiembrie 2017, Iași.

-L. Munteanu, Câteva considerații despre descoperirile monetare romane din hinterlandul provinciilor Dacia și Moesia Inferior la Conferința naţională „Limes, economie și societate în provinciile romane de la Dunărea de Jos. Explorări istorice și arheologice”, 8–9 noiembrie 2017, Iași.

-Șt. Honcu, L. Munteanu, Cercetările sistematice efectuate în ultimii ani în zona rurală a cetăţii Ibida. Punctul Fântâna Seacă la Simpozionul Cercetări arheologice desfășurate de Institutul de Arheologie Iași. Campania 2017, Iași, 6 octombrie 2017.

-Iulia Dumitrache, Negustori de lână și/sau veșminte din lână în sursele epigrafice latine: panucularii, lanarii, centonarii, paenularii, sagarii, vestiarii, Zilele Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi – Colocviu Naţional Sesiunea de comunicări a cadrelor didactice şi a cercetătorilor, Colocviile Şcolii Doctorale, ediţia a X-a, Sesiunea de comunicări ale studenţilor, Iași, 27-29 octombrie 2017.

-A. Rubel, C. Mischka, Prospecțiuni geomagnetice în castrul și așezarea civilă de la Războieni–Cetate (jud. Alba), la conferinta nationala: Limes, economie și societate în provinciile romane de la Dunărea de Jos. Explorări istorice și arheologice”, 8–9 noiembrie 2017, Iași.

2018

Gradul de realizare a obiectivelor proiectului

Pentru anul 2018 au fost prevăzute în planul de realizare a proiectului două obiective principale. În perioada aferentă raportării actuale, aceste obiective, împreună cu activitățile asociate, au fost îndeplinite în proporţie de 100%.

O2. Explorarea zonelor de influență romană în Barbaricum

A3a. Descrierea activităților comerciale din vecinătate sau aflate sub supravegherea taberelor militare legionare sau ale trupelor auxiliare de pe limesul renan și dunărean.

Activitățile comerciale desfășurate la granița Imperiului cu neamurile babare au fost, de la bun început, puse sub supravegherea armatei. Chiar dacă militarii nu s-au implict efectiv, tot timpul, în astfel de activități, comerțul de graniță a reprezentat, într-o bună măsură, un instrument prin care romanii îi controlau pe barbari. Activitățile comerciale din aceste regiuni nu s-au dezvoltat doar într-o singură direcție, dinspre Imperiu înspre Barbaricum, ci acest fenomen a fost realizat în ambele sensuri. Este deajuns să amintim prezența ceramicii autohtone în castrele militare de pe limes-ul danubian, în etapa de organizare a provinciei. Astfel de forme ceramice bineînțeles că există, însă acestea erau destinate militarilor într-o perioada când modul de viață specific roman, în zonele cucerite, era în faza incipientă, în perioada de la sfârșitul veacului I, până, aproximativ, în prima jumătate a secolului al II-lea p.Chr. Prin studierea acesteia au fost obținute informații despre relațiile comerciale ale lumii antice, a schimbării gusturilor, a însușirii de noi obiceiuri culinare ori sociale, provenite din Imperiu, o dată cu pătrunderea ceramicii în acest spațiu. Am căutat, de asemenea, să explicăm motivele care au stat la baza unui astfel de comportament social și cultural, prin acceptarea ori respingerea „beneficiilor” provenite din Imepriul roman târziu. Prin sintagma „beneficii” se înțelege orice categorie de materiale care ar fi putut pătrunde în Barbaricum, prin diferite noduri comerciale, și care a fost, de cele mai multe ori, acceptată de către populația locală. Am reușit să diferențiem mai multe valuri de pătrundere a importurilor provincial-romane în spațiul dintre Carpați și Prut, aceste variații fiind date, pe de o parte, de mișcările de populații care au avut loc în această perioadă, dar, pe de altă parte, și de legislația romană, care interzicea sau restricționa exportul acestora în teritoriile de dincolo de frontiere. Este binecunoscută hotărârea luată de împăratul Valens, cu privire la comerțul romanilor cu neamurile barbare, din jurul anilor 367-69, prin care se restricționa schimbul de bunuri. Erau stabilite două puncte prin care se putea face negoț, sub stricta supraveghere a administrației romane. Primul dintre ele era la Noviodunum, prin care se facea comerț cu spațiul est-carpatic, iar celalalt la Constantiniana Dafne, prin care mărfurile romane ajungeau la populația așezată la sud de Carpați. Chiar dacă au fost stabilite oarecum regulile și principiile de desfășurare a comerțului prin cele două puncte, administrația imperială a interzis, în totalitate, comerțul cu unele produse, precum ar fi vinul, obiectele din fier sau peștele sărat. În ciuda acestor decizii drastice rezultatul nu a fost probabil cel scontat, deoarce s-a intensificat specula și contrabanda cu produse romane, situație de care au profitat chiar cei aflați în posturile de supraveghere a implementării hotărârilor luate de către administrația centrală. Zona de nord-vest a României, teritoriu barbar aflat în nord-nord-vest provinciei Dacia Porolissensis, a beneficiat de atenție din parte andministrației porovinciale. În zona castrului militar de la Porolissum s-a stabilit un punct vamal prin care se făcea comerț cu barbarii. Sursele arheologice ne arată că în această zonă s-a practicat comerțul cu populația aflată în afara granițelor Imperiului. Izvoarele scrise menționează faptul că aceștia puteau face comerț cu romanii organizat, iar dacă intenționau să tranziteze teritoriul roman, ei aveau nevoie de acordul guvernatorului celor trei Dacii.

A3b. Inventarierea și analiza fortificațiilor de pământ și a capetelor de pod romane; cercetare în zonele cu potențial arheologic.

Capetele de pod romane aflate în spațiul care ne interesează nu au fost cercetate, până în momentul de față, în mod amănunțit. Se cunoaște faptul că partea de sud a Moldovei, reprezentând teritoriul din apropierea valurilor de pământ de la Stoicani-Ploscuțeni și Șerbești-Tulucești, aproape de granița cu Imperiul Roman, se afla sub strictă supraveghere a administrației romane. Am încercat să demonstrăm că aici exista o zonă de contact („buffer territory”) și, probabil, se desfășurau târguri periodice, pe unde pătrundeau produsele romane în Barbaricum, fie prin intermediul castrului de la Barboși, fie prin zona lagărului de la Noviodunum, iar mai târziu, în perioada paleobizantină, prin intemediului așezării de la

Dinogeția. Pe lângă apropierea de granița cu Imperiul Roman, care favoriza accesul rapid la produsele romane, prin cele două noduri comerciale, Noviodunum și Barboși, spaţiul est-carpatic era avantajat și de apropierea de cetățile romane din nordul Pontului, Tyras și Olbia. Un rol important în practicarea comerțului la mare distanță și inter-provincial a fost jucat de căile maritime, fluviale, de râurile mari, cel mai probabil navigabile în antichitate (Prut şi Siret). Nu trebuie uitat nici drumul terestru, care trecea prin spațiul est-carpatic, de la Tyras spre Aquincum. Acesta trebuie să fi avut un rol important în cadrul comerțului, fapt dovedit de amforele nord pontice descoperite pe teritoriul Moldovei. Aprovizionarea cu produse romane a teritoriul ocupat de dacii liberi, prin intermediul castrului de la Barboși, cu rol de antrepozit și, mai departe, pe râul Siret, este destul de plauzibilă. Acest lucru am încercat să-l dovedim prin descoperirile amforice care puteau fi comercializate pe piața de la Barboși, iar mai departe, transportate pe calea apei, pe râul Siret și distribuite, ulterior, în mediul barbar. O alta cale de pătrundere a

produselor romane în Barbaricum ar putea să fie legată de centrul Noviodunum. E posibil ca pornind de aici și, mai departe, pe calea apei, pe râul Prut, mărfurile să fi ajuns în zona estică a Moldovei. Teritoriul de la sud de Carpați a beneficiat de un tratament diferit față de cel aflat la est de Carpați. Spre deosebire de Moldova, Muntenia s-a aflat sub stricta supraveghere a Imperiului, mai precis sub supravegherea guvernatorului provinciei Moesia Inferior. Acesta se afla încercuit din trei părți de teritoriu roman - provincia Moesia Inferior la sud și la est, iar la vest și, parțial la nord, de provincia Dacia. Imediat după campaniile împotriva dacilor au fost înființate castre de la Pietroasele, Drajna de Sus, Mălăiești, Voinești și Tîrgșoru Vechi, cu rolul de a menține sub supraveghere populația aflată în partea de sud a Moldovei. Este vorba, în special, de sarmații, cărora li s-a interzis constituirea de așezări civile în zonă. Însă aceste castre nu au dăinuit multe vreme, întrucât Hadrian, în urma unei înțelegeri cu regele roxolanilor, a hotărât ca ele să fie părăsite.

A4. Cartarea „zonelor de siguranță” și a „zonelor de contact”.

Chiar dacă au fost create granițe, acestea, cel puțin pentru perioada Principatului, s-au constituit, mai degrabă, în zone de interacțiune, decât în bariere militare. Astfel că economia Imperiului depindea în mare măsură și de relațiile comerciale cu populațiile „barbare”, aflate în vecinătate. Izvoarele scrise ne indică rolul important pe care frontierele romane și neamurile barbare, aflate în afara granițelor, l-au avut în cadrul economiei. Astfel, avem texte care ne menționează diferite acțiuni ale barbarilor, dar și despre politica militară a împăraților romani în defavoarea economiei ori a relațiilor cu populațiile aflate în zonele de frontieră. Asigurarea controlului frontierelor a presupus alocarea de resusrse financiare și umane semnificative. În vederea realizării acestui obiectiv au fost realizate câteva hărți cu zonele de siguranță

și contact, posibil, identificate în zona spațiului cercetat de noi. Astfel o primă zona de contact era reprezentată de teritoriul aflat în apropierea zonei de siguranță care cuprindea aproximativ câțiva kilometri de la castrul trupelor militare (fie legionare, fie auxiliare). În această zonă se facea comerț organizat cu populațiile locale, beneficiile fiind de ambele părți. Ipotezele emise anterior sunt confirmate pe cale arheologică, prin lipsa așezărilor autohtone din preajma limesului și prin abundența de materiale arheologice provincial-romane identificate în teritoriile aflate în preajma zonelor de siguranță.

O3. Studierea zonelor de graniță, cu un mod de viață specific, localizate la est de Rin

și la nord de Dunărea de Jos

A1. Identificarea și inventarierea artefactelor din epoca romană răspândite în muzee și colecții private

Un obiectiv important al proiectului a fost identificarea și publicarea importurilor provincial-romane găsite în teritoriile barbare de la est și de la sud de Carpați, precum și studierea colecțiile muzeale publice și private din această parte a României. Astfel, într-o colecție școlară (din Târgu Frumos) s-a reușit identificarea unui nou tip de amforă – Zeest 75 – atestată pentru prima dată în teritoriul de la răsărit de Carpați. Din același muzeu provine și tipul de amforă LRA 2, descoperită într-o așezare de tip Sântana de Mureș-Cerneahov. Pornind de la această descoperire, cercetările noastre ne-au permis reconsiderarea unor recipiente publicate deja, dar despre care nu se știa că aparțin acestui tip. Tot acum au fost identificate anumite artefacte romane care se întâlnesc cu precădere în mediul militar, dar care, prin mobilitatea obiectelor, au fost descoperite și în teritoriul din afara Imperiului. În urma realizării unui repertoriu al produselor provincial-romane în Barbaricum s-a constat prezența masivă a ceramicii romane (amfore în special), a accesoriilor vestimentare, fibule, dar și a celor din categoria armelor și foarte multe monede (mai ales sub formă de tezaure). Au fost identificate, pe lângă săbii, cuțite și umbou-ri de scut, în inventarul unor morminte de războinici, în special în mediul germanic, atribuit culturii Sântana de Mureș-

Cerneahov. Putem exemplifica prin descoperirea unor morminte la Tîrgșoru Vechi și la Mogoșeni, care conțin atât săbii, cât și umbo-uri de scut. Prezența acestora în mediul barbar am încercat să o explicăm prin participarea neamurilor germanice – taifali – la unele campanii militare, ca aliați, alături de armata romană. Este binecunoscut faptul că, în urma unor acorduri încheiate de către romani cu populațiile germanice, acestea din urmă sprijineau armata romană cu efective militare, care aveau un statut special, fiind conduse de către căpetenii barbare. În schimb, romanii le permiteau acestora să facă comerț cu ei, să se așeze la granița Imperiului cu scopul de a o păzi, iar, în ultimă instanță să se stabilească chiar în interiorul Imperiului, având un statut special (feoderati). Un alt mod prin care aceștiea erau răsplatiți era acordarea de annoa foederatica, ce consta în acordarea unei plăți în bunuri. Cel mai probabil, considerăm că în acest mod a pătruns echipamentul militar roman în spațiul barbar. Faptul că astfel de piese au fost

descoperite în diferite necropole nu face decât să întărească presupunerile noastre cu privire la prezența acestora în Barbaricum. Din categoria obiectelor folosite pentru iluminat, importate din zona Imperiului, avem atestate foarte puține descoperiri. Chiar dacă în cadrul importurilor avem numeroase alte categorii de materiale ceramice provenite din Imperiu, în special amfore, opaițele lipsesc ori sunt prezente într-un număr foarte scăzut (doar cinci opaițe au fost descoperite în teritoriul de la răsărit de Carpați). O posibilă explicație pentru această situație ar fi folosirea obiectelor de iluminat autohtone. De asemenea, amforele ce transportau ulei – combustibilul necesar pentru utilizarea acestora, sunt atestate într-o mică cantitate în mediul barbar. În acest caz, trebuie să ținem cont și de stadiul actual al cercetării perioadei aferente secolelor II-VII p.Chr. Fibulele reprezintă o categorie specială de podoabe și piese vestimentare, care au avut un rol funcțional, dar și unul simbolic. Ele au fost folosite frecvent în schimburile interculturale dintre populațiile din diferite regiuni, fiind, în unele cazuri, printre cele mai valoroase obiecte de podoabă. De asemenea, acestea constituie elemente importante de datare, dar ne oferă totodată și informații importante legate de anumite aspecte ale vieții sociale, economice și politice. Acestea au fost identificate în toate așezările specifice culturii Poienești-Vârteșcoiu, Militari-Chilia și Sântana de Mureș-Cerneahov.

În privința sticlăriei observăm o rariatea a acesteia în teritoriul aflat în afara granițelor Imperiului, în perioada secolelor II-V p.Chr., precum și o varietate scăzută din punct de vedere tipologic. Majoritatea veselei de sticlă a fost descoperită în necropole și, mai puțin, în cadrul așezărilor. Pentru perioada secolelor II-III se poate remarca o oarecare diversitate tipologică, de la pahare la flacoane, farfurii și gutti. În schimb, în veacurile IV-V, crește numărul descoperirlor cunoscute, dar varietatea tiplogică a acestora scade, paharele fiind întâlnite aproape în exclusivitate. Majoritatea artefactelor de acest fel, aflate în aria culturii Poienești-Vârteșcoiu provin, cel mai probabil, din lumea romană. În schimb, descoperirile ulterioare, datate în cursul veacurilor IV-V p.Chr., par să fi fost produse și în afara granițelor Imperiului, la Komarov, după modelul roman, eventual de meșteri itineranți. Monedele constituie categoria de artefacte romane cel mai bine reprezentată în teritoriile barbare. În stadiul actual al publicării materialului monetar s-a reușit repertorierea a peste 21.000 de emisiuni monetare imperiale, aflate la est și sud de Carpați. Cea mai mare parte a acestora se află în tezaure, cele 132 de depozite însumând peste 20.000 de monede. Acestora li se adaugă adaugă aproape 1000 de descoperiri izolate, aflate în contexte arheologice (locuințe, cimitire) și în mod întâmplător. Tezaurele sunt grupul de descoperiri cel mai consistent. Am remarcat deosebiri considerabile între depozitele aflate la est de Carpați și cele provenind de la sud de Carpați, atât în ceea ce privește numărul, dimensiunile și cronologia lor. Pe teritoriul Moldovei se concentrează cea mai mare cantitate de monede tezaurizate, în vreme descoperirile izolate sunt mai des întâlnite în Muntenia.

A2. Diferențieri regionale și cronologice ale 'valurilor' de importuri romane În perioada aferentă secolelor II-V p.Chr. au fost diferențiate două valuri de importuri în regiunile studiate de noi. În această privință am constatat că există unele diferențieri evidente între spațiul aflat la sud de Carpați și arealele de la răsărit și nord de Carpați. Prima regiune, Muntenia, era situată între două provincii romane, Dacia și Moesia Inferior. O scurtă perioadă de timp, în vremea lui Traianus, ea a fost ocupată efectiv, rămând, ulterior, sub supravegerea severă și permanentă a Imperiului. Ea a reprezentat un spațiu de siguranță, cu rol important în apărarea celor două provincii. Cercetările arheologice au evidențiat absența unor structuri politice și

militare puternice ale populației locale, care să constituie un pericol pentru Imperiu. Dar interesul statului roman în această regiune era si unul de natură economică, căci, cel mai probabil, de aici se aprovizionau trupele staționate din cele două provincii. În acest scop, s-a încercat integrarea economică a acestui teritoriu în lumea romană. Cantități semnificative de mărfuri romane, mai ales de uz cotidian (fibule, ceramică, în special de masă, terra sigillata, chiar și o trusă medicală), au apărut în siturile “dacilor liberi” și numeroși cetățeni romani, civili și militari, aflați în tranzit sau implicați în diferite acțiuni (activități de producție, schimburi comerciale) sunt atestați în teritoriul “barbar” de la sudul Carpaților. Pentru desfășurarea acestor activități economice era nevoie de instrumente monetare, similare celor din Imperiu. Astfel că moneda romană, în special numerarul mărunt, ajunge în acest teritoriu pe cale comercială. S-ar putea chiar accepta posibilitatea existenței unei circulații monetare limitate în această “zonă de contact” (vorlimes) - reprezentând o periferie a lumii romane situată dincolo de limes. Teritoriul de la răsărit de Carpați are o poziție geografică privilegiată, fiind despărțit de provincia Dacia printr-o bariera naturală a munților. Aici s-au dezvoltat formațiuni politice puternice, precum cea a carpilor, confirmate de descoperiri arheologice, necropole cu inventor extrem de bogat și de izvoare scrise (Zosimos menționează un Castellum Carporum). Din categoria descoperirilor arheologice, amintim tezaurele din vase de argint și bronz (precum cel de la Muncelu de Sus), obiectele de paradă (fragmente de lorica segmenatata de la Lețcani sau piese de harnașament, din argint, de la Săbăoani) și foarte multe amfore ce apar în toate siturile aferente perioade avute în vedere (un număr de aproximativ 300 de fragmente au fost descoperite

doar în situl de la Roșiori). Aceste triburi reprezentau o permanentă amenințare pentru Imperiu, prin incursiunile regulate în provinciile învecinate. Pentru a-și asigura frontierele, statul roman le plătea sume considerabile de bani, care se regăsesc în numeroasele tezaure monetare imperial aflate pe teritoriul Moldovei. Afluxul denarilor în această parte din Barbaricum se poate explica, într-o bună măsură, prin stipendia, dar și prin jafuri, răscumpărări de captivi sau prin alte căi non-comerciale, începând cu sfârșitul veacului al II-lea, până spre mijlocul celui următor. Principalele funcții ale monedei romane aici, sunt, în mare măsură, similare cu cele din alte părți ale Barbaricum-ului european: garanție a valorii, mijloc de afirmare a statutului social și a prestigiului politic, obiecte rituale, sursă de materii prime. Poziția geografică diferită, evoluția politică deosebită și raporturile politice și economice diferențiate cu puterea romană au generat modalități diferite de pătrundere a importurilor romane și, implicit, de descoperiri de bunuri romane în două teritorii “barbare” învecinate, locuite de populații dacice, înrudite.

A3. Studierea importurilor romane în cadrul culturilor arheologice autohtone;

Importurile romane în Barbaricum trebuie interpretate ca un mijloc de atracție a barbarilor în sfera lumii romane. Majoritatea conflictelor de la granița Imperiului au pornit pe fondul întreruperii și a mirajului obținerii unor obiecte de prestigiu sau de consum dinspre lumea romană înspre Barbaricum. Acestă ipoteză este sprijinită de sursele scrise, care menționează crearea specială a două puncte (Noviodunum și Constantiniana Dafne) prin care să se facă comerț cu barbarii, toate acestea petrecându-se ca urmare a insistențelor repetate ale germanicilor către împărații romani, în perioada secolului al IV-lea. Analiza artefactelor romane descoperite în cadrul culturilor autohtone a relevat o continuitate a pătrunderii în mediul barbar a importurilor originare din anumite zone, prin perpetuarea unor relații comerciale existente încă din perioada elenistică. Astfel, s-a putut remarca faptul că spațiul de la răsărit de Carpați a continuat să fie racordat, în perioada romană, la partea orientală a Imperiului, iar zona sudică și cea de nord la partea occidentală a acestuia. În cazul Moldovei, s-a remarcat că aria de descoperire a artefactelor romane nu a ținut cont de o repartiție teritorială anume, ci, mai degrabă, acestea au fost difuzate în zona arterelor de comunicație. Majoritatea importurilor romane se grupează în vecinătatea cursului Siretului și în davele getice amplasate pe malurile acestuia, adică în zona cuprinsă între râurile Siret și Prut. Majoritatea importurilor ajungeau cel mai probabil pe calea apei, pe Dunare și, mai departe, pe Siret, în amonte. Putem considera ca un rol semnificativ în difuzarea unor astfel de produse în lumea getică de la est de Carpati l-au jucat, eventual, davele de la Barboși și Poiana-Tecuci. Prezența artefactelor romane în spațiul barbar sud-est-carpatic se înscrie într-o paradigm mai largă de distribuție a mărfurilor romane, care este comună celei mai mari părți a Barbaricum-lui european (în linii mari, corespunzătoare culturilor arheologice Prezeworsk, Wielbark, Cerneahov și zona insulelor Baltice). Identificarea unui numar mare artefacte, datate în intervalul de timp cuprins între secolele II-III p.Chr., în aceste zone, poate fi pus pe seama relațiilor comerciale existente anterior cu lumea romană, care au continuat și în aceasta perioadă. Chiar dacă, imediat după cucerirea teritoriilor ocupate de către geto-daci ,se observă un ușor regres în privința importurilor romane, lucrurile au revenit la normal, iar comerțul cu lumea romană a cunoscut o reală înflorire către a doua jumătate secolului al II-lea și prima jumătate a veacului următor. Prin urmare reperele cronologice avute în vedere sunt doar unele orientative, întrucât, atunci când au fost studiate importurile romane, s-a ținut cont, în principal, de aspectele culturale, care au încadrări temporale specifice.

Creșterea vizibilității internaționale

În acest an, membrii proiectului au efectuat stagii de documentare în străinătate, la bibliotecile Comisiei Romano-Germanice a Institutului Arheologic German din Frankfurt am Main (Alexander Rubel), Institutului de Pre- și Protoistorie al Universității „Friedrich-Alexander” din Erlangen-Nürnberg (Alexander Rubel), Departamentului de Preistorie a Universității Autonome din Barcelona (Alexander Rubel), Universității din Konstanz (Alexander Rubel) și a Facultății de Litere, Limbaj și Științe Umaniste din cadrul Universității din Maine (Octavian Bounegru). De asemenea, au participat la diferite manifestări științifice organizate la Praga (Alexander Rubel), Erlangen (Alexander Rubel) și Barcelona (Alexander Rubel, Lucian Munteanu, Ștefan Honcu, Roxana-Gabriela Curcă, Alexandru Suharoschi). De asemenea, toți cei implicați în proiect au susținut comunicări la manifestări științifice internaționale. Două dintre aceste conferințe au fost organizate în cadrul proiectului, la Alun (jud. Hunedoara) și la Barcelona.

Diseminarea rezultatelor cercetării

Rezultatele cercetării realizate în această etapă a proiectului au fost făcute cunoscute prin publicații, organizarea de conferințe naționale și internaționale și prin participarea la numeroase manifestări științifice, în țară și în străinătate. Din publicațiile apărute în această perioadă se remarcă volumul de studii, tipărit de către una dintre editurile prestigioase, în plan internațional, din domeniul arheologiei. Cartea conține nouă studii (din care trei sunt semnate de membrii proiectului), care tratează diferite aspecte ale relațiilor dintre lumea romană și cea barbară. Sunt prezentate situații particulare, din areale

diverse, situate de-a lungul limes-ului european occidental (Hispania, Gallia, Germania) și răsăritean (Dacia, Moesia). Lucrarea are un pronunțat caracter interdisciplinar, prin utilizarea unor categorii diferite de surse (istorice, arheologice, epigrafice sau numismatice). De asemenea, au fost publicate două articole indexate ISI, alte două indexate BDI și nouă capitole de cărți. Cea mai mare parte a acestor publicații este în limbi de circulație (engleză, în special, dar și germană), urmărindu-se o cât mai largă și eficientă diseminare a cercetărilor din cadrul proiectului. Au fost organizate trei manifestări științifice. În cadrul unui workshop, la care au participat, exclusiv, membrii proiectului, au fost trasate direcțiile de cercetare pentru etapa din acest an. Alte două conferințe au avut un caracter internațional. Ele au fost organizate în

colaborare cu parteneri externi, având tradiție în domeniul relațiilor romano-barbare (Alpen-Adria Universität Klagenfurt și Römisch-Germanische Kommission des Deutschen Archäologischen Instituts, Frankfurt am Main). Prima dintre ele, desfășurată în țară, a urmărit modul în care aceste relații s-au reflectat în lucrările elaborate în diferite perioade (în special în perioada comunistă). Cea de-a doua manifestare a fost concepută ca o sesiune în cadrul conferinței EAA, de la Barcelona. Tematica acesteia a fost restrânsă exclusiv la contactele Imperiului cu Barbaricum-ul, din diferite zone, pe parcursul a cinci secole. Ambele conferințe organizate de noi au beneficiat de participarea unor specialiști reputați, din diferite centre de cercetare europene. Membrii proiectului au susținut 27 de comunicări, la diverse manifestări științifice organizate în țară (15 comunicări) și în străinătate (12 comunicări). Considerăm că rezultatele cercetărilor realizate în cadrul proiectului, în acest an, au beneficiat de o diseminare corespunzătoare.

A. PUBLICAȚII

►A1. CĂRŢI

-Roxana-Gabriela Curcă, Alexander Rubel, Robin Symonds, Hans-Ulrich Voss (eds.), Romanization and the Barbaricum. Contributions to the Archaeology and History of interaction in european protohistory, Archaeopress, Oxford, 2018, ISBN 978-1-78969-103-0;

978-1-78969-104-7.

►A2. CAPITOLE DE CĂRȚI

-Lucian Munteanu, Dan Mihăilescu, Tezaurul monetar roman de la Gârcina (jud. Neamț), in: L. Munteanu, D. Nicola, G. Talmațchi (ed.), Studia numismatica et archaeologica in honorem V. Mihailescu-Bîrliba oblata, Ed. Academiei/Ed. „Constantin Matasă”, București/Piatra-Neamț, 2018, p. 213-258, ISBN 978-973-27-2973-1; 978-973-7777-46-1.

-Lucian Munteanu, Ștefan Honcu, Silver plated coins in the sites of Roman Dacia, in: L. Mihailescu Bîrliba (ed.), Limes, Economy and Society in the Lower Danubian Roman Provinces, Colloquia Antiqua 25, Peters Publishers, Leuven, 2018, p. 173-192, ISBN 978-90-429-3812-0.

-Lucian Munteanu, Some considerations on the coin finds in the sites of Roman Dacia, in: Roxana-Gabriela Curcă, Alexander Rubel, Robin Symonds, Hans-Ulrich Voss (eds.), Romanization and the Barbaricum. Contributions to the Archaeology and History of interaction in european protohistory, Archaeopress, Oxford, 2018, p. 53-75, ISBN 978-1-78969-103-0; 978-1-78969-104-7.

-Iulia Dumitrache, Roxana-Gabriela Curcă, Inter-cultural and linguistic relations north of the Danube, in: Roxana-Gabriela Curcă, Alexander Rubel, Robin Symonds, Hans-Ulrich Voss (eds.), Romanization and the Barbaricum. Contributions to the Archaeology and History of interaction in european protohistory, Archaeopress, Oxford, 2018, p. 43-47, ISBN 978-1-78969-103-0; 978-1-78969-104-7.

-Alexander Rubel, What the Romans really meant when using the word “Barbarian”. Some second thoughts on “Romans and Barbarians”, in: Roxana-Gabriela Curcă, Alexander Rubel, Robin Symonds, Hans-Ulrich Voss (eds.), Romanization and the Barbaricum. Contributions to the Archaeology and History of interaction in European protohistory, Archaeopress, Oxford, 2018, p. 1-13, ISBN 978-1-78969-103-0; 978-1-78969-104-7.

-Alexander Rubel, Gewalt für die Götter: Waffen- und Menschenopfer bei den Germanen, in: E. Nemeth, (Hrsg.), Violence in Prehistory and Antiquity, Parthenon Verlag, Kaiserslautern und Mehlingen, p. 267-278, ISBN 978-3942994-16-3.

-Ștefan Honcu, Radu Petcu, Descoperiri arheologice inedite din localitatea Dobrovăț, jud. Iași, in: L. Munteanu, D. Nicola, G. Talmațchi (ed.), Studia numismatica et archaeologica in honorem V. Mihailescu-Bîrliba oblata, Ed. Academiei/Ed. „Constantin Matasă”, București/Piatra-Neamț, 2018, p. 385-394, ISBN 978-973-27-2973-1; 978-973-7777-46-1.

-Ștefan Honcu, Considerații despre stadiul actual al cercetării amforelor din spațiul estcarpatic din perioada secolelor II-III p.Chr., in: S. Forțiu (ed.), Arheovest VI. In memoriam Marian Guma. Interdisciplinaritate în Arheologie, vol. I., Ed. JATEPress Kiado, Szeged, 2018, p. 439-450, ISBN 978-963-315-386-4; 978-963-315-384-0.

-Ștefan Honcu, Lucian Munteanu, The Roman fibula in the hoard of Oboroceni (Heleșteni commune, Iași County) in: D. Aparaschivei, G. Bilavschi (edd.), Studia romana et mediævalia europænsia. Miscellanea in honorem annos LXXXV peragentis. Professoris emeriti Dan Gh. Teodor oblata, Ed. Istros, Brăila, 2018, p. 155-167, ISBN 978-973-27-3012-6; 978-606-654-312-5.

►A3. ARTICOLE

-Carsten Mischka, Alexander Rubel, Rada Varga, Das Lager der ala I Batavorum milliaria und sein vicus in Războieni-Cetate (jud. Alba/RO) - Geophysikalische Untersuchungen und historische Einordnungen, in Archäologisches Korrespondenzblatt, 48, 3, 2018, p. 1-29, (ISI), ISSN 0342-734X.

-Alexander Rubel, The late antique donarium from Birthälm (Biertan) in the context of Roman religion, in European Journal of Science and Theology, 15.1, 2019 (sub tipar) (ISI), ISSN 1841-0464.

-Lucian Munteanu, Sergiu-Constatin Enea, Roman imperial coin finds from Tăcuta (Vaslui County, Romania), in Studia Antiqua et Archaeologica, 24/2, 2018, p. 321-334 (BDI), ISSN 1224-2284.

-Ștefan Honcu, Loredana Gafincu, Descoperiri arheologice efectuate în situl de la Ruginoasa, județul Neamț, in Arheologia Moldovei, 41, 2018, p. 219-228 (BDI), ISSN 0066-7358.

B. CONFERINȚE

►B1. CONFERINȚE INTERNAȚIONALE ORGANIZATE

-International Round Table „Dacia, Sarmizegetusa and Rome. Archaeological and Historical Research between Legend, Ideology and Scientific Reality” (în parteneriat cu Alpen-Adria Universität Klagenfurt), Alun (jud. Hunedoara), 14-17 iunie 2018 (16 comunicări).

-Sesiunea „How to beat the barbarians? Roman practice to encounter new threats (1st-5th century AD)” (în parteneriat cu Römisch-Germanische Kommission des Deutschen Archäologischen Instituts, Frankfurt am Main), în cadrul temei „The archaeology of material culture, bodies and landscapes”, la 24th Annual Meeting of the European Association of Archaeologists in Barcelona, Barcelona, 8 septembrie 2018 (10 comunicări).

►B2. CONFERINȚE NAȚIONALE ORGANIZATE

Workshop-ul „Dincolo de granițele Imperiului. Influența și puterea romane la nord de Dunăre și est de Rin”, Iași, Institutul de Arheologie al Academiei Române, 20 martie 2018 (5 comunicări).

►B3. PARTICIPĂRI LA CONFERINȚE INTERNAȚIONALE

-Lucian Munteanu, Ștefan Honcu, Roman silver beyond the Limes. On the chronology of Roman imperial coin hoards discovered in the eastern Carpathian Barbaricum, la: International Conference „24th European Association of Archaeologists Annual Meeting in Barcelona”, Barcelona, 5-8 September 2018.

-Ștefan Honcu, Aurel Daniel Stănică, Some rare Roman amphorae discovered at the headquarters of Noviodunum on the Lower Danube, la: International Conference „Roman Army and Local Society in the Limes Provinces of the Roman Empire”, Iași, 4-6 June 2018.

-Sever-Petru Boțan, Ștefan Honcu, Commercial connections of the Carpathian-Nistrian area with the Pontic and Mediterranean world 1st-4th Centuries AD) as reflected by the amphorae and glass finds, la: International Symposium „Advances in Ancient Black Sea Studies: Scholarly traditions & preservation of cultural heritage”, Constanța, 20-24 August 2018.

-Ștefan Honcu, Aurel-Daniel Stănică, Câteva amfore rare descoperite la Noviodunum, la: Sesiunea Internațională „Pontica. Istorie şi arheologie în spaţiul vest-pontic”, Constanţa 3-5 octombrie 2018.

-Ștefan Honcu, Cercetări arheologice în situl de la Argamum. Sectorul „Poarta Mică”- campania 2017, la: Sesiunea internațională „Pontica. Istorie şi arheologie în spaţiul vest-pontic”, Constanţa 3-5 octombrie 2018.

-Alexander Rubel, Carsten Mischka, Bataver in Dakien. Geomagnetische Prospektionen in Razboieni Cetate, la: „Archäologisches Kolloquium”, Erlangen, 24 mai 2018.

-Alexander Rubel, The Biertan donarium in the context of Roman religion, la: International Symposium „European Symposium on Religious Art Restoration & Conservation”, Praga, 31 mai-1 iunie 2018.

-Alexander Rubel, Hans-Ulrich Voss, Beyond the fringes of Empire: new approaches concerning Roman influence and power in the Barbaricum, la: International Conference „24th European Association of Archaeologists Annual Meeting in Barcelona”, Barcelona, 5-8 September 2018.

-Alexander Rubel, The town of (L)ibida (Scythia Minor) in the context of a new defense strategy of the Empire in Late Antiquity, la: International Conference „24th European Association of Archaeologists Annual Meeting in Barcelona”, Barcelona, 5-8 September 2018.

-Alexander Rubel, Dacian Blood. The idea of autochthonous origins in intellectual and radical discourses in Romania between the Wars and its echoes today, la: International Round Table „Dacia, Sarmizegetusa and Rome. Archaeological and Historical Research between Legend, Ideology and Scientific Reality”, Alun (Hunedoara), 14-17 June.

-Alexander Rubel, Carsten Mischka, Neue Erkenntnisse zu Lager un Vicus in Razboieni Cetate, la: International Conference „Roman Army and Local Society in the Limes Provinces of the Roman Empire”, Iași, 4-6 June 2018.

-Dan-Alexandru Suharoschi, Iulia Dumitrache, Roxana-Gabriela Curcă, The Limes Trade and the Roman Army la: International Conference „24th European Association of Archaeologists Annual Meeting in Barcelona”, Barcelona, 5-8 September 2018.

►B4. PARTICIPĂRI LA CONFERINȚE NAȚIONALE

-Lucian Munteanu, Argintul roman dincolo de limes. Considerații numismatice asupra tezaurului de la Oboroceni (com. Heleșteni, jud. Iași), la: Workshop-ul „Dincolo de granițele Imperiului. Influența și puterea romane la nord de Dunăre și est de Rin”, Iași, 20 martie 2018.

-Lucian Munteanu, Lăcrămioara-Elena Istina, Noi informații despre tezaurul monetar roman de la Măgirești (jud. Bacău), la: Simpozionul național „Noutăţi arheologice la Institutul de Arheologie din Iaşi. Campania 2018”, Iași, 2 noiembrie 2018.

-Lucian Munteanu, Lăcrămioara-Elena Istina, Despre „redescoperirea” unui tezaur monetar roman: Măgirești (jud. Bacău), la: Sesiunea Națională „Vasile Pârvan”, Bacău, 4-5 octombrie 2018.

-Lucian Munteanu, Moneda romană la „dacii liberi” de la nordul Dunării de Jos, la: Simpozionul național „Marea Unire de la Marea Neagră”, Constanța, 26-28 octombrie 2018.

-Ștefan Honcu, Lucian Munteanu, Dan Aparaschivei, Cătălin Hriban, Cercetări arheologice preventive recente în orașul Iași: strada Zugravi 64, la: Simpozionul national „Patrimoniul cultural al județului Iași: evidență, protejare și valorificare”, Iași, 30-31 octombrie 2018.

-Ștefan Honcu, Argintul roman dincolo de limes. Considerații arheologice asupra tezaurului de la Oboroceni (com. Heleșteni, jud. Iași) la Workshop-ul „Dincolo de granițele Imperiului. Influența și puterea romane la nord de dunăre și est de Rin”, Institutul de Arheologie, Iași martie, 2018.

-Ștefan Honcu, Cercetări arheologice în situl de la Argamum. Sectorul „Poarta Mică” la: „Conferințele lunare ale Institutului de arheologie din Iași”, Iași, 26 aprilie 2018.

-Ștefan Honcu, Aurel Daniel Stănică, Aprovizionând armata. Amforele romane descoperite la Noviodunum - Basilica 2, la Simpozionul național „Noutăţi arheologice la Institutul de Arheologie din Iaşi. Campania 2018”, Iași, 2 noiembrie 2018.

2019

Gradul de realizare a obiectivelor proiectului

Pentru anul 2019 au fost prevăzute în planul de realizare a proiectului trei obiective principale. În perioada aferentă raportării actuale, aceste obiective, împreună cu activitățile asociate, au fost îndeplinite în proporţie de 70 % (până la această dată).

O4. Studierea relațiilor interculturale ale populațiilor indigene de la est de Rin și de la nord de Dunărea de Jos;

Ovidius, care a intrat în contact direct cu barbarii din această zonă, în perioada exilului pontic, nu îi diferențiază etnic și remarcă, frecvent, cruzimea și sălbăticia acestora (Ovidius, Tristia, Pontica). Dincolo de aceste stereotipuri poetice, autorii romani făceau diferența dintre daci (de la vest de Carpați) și geți (din est) (Str., VII, 3, 10-13). Pe măsură ce se creează relațiile interculturale, romanii capătă cunoștințe despre numele principalelor triburi din această regiune (Costoboci, Carpi) (Ptol. Geographia, III, 5, 1,6,9; 8, 1,3). În afara acestor succinte mențiuni geografice și etnice, s-au păstrat doar informații sumare. Costobocii sunt remarcați pentru “apucăturile tâlhărești” (Pausanias, X, 34, 5), iar carpii erau considerați “îngâmfați”, crezându-se “mai vrednici decât goții” (Petrus Patricius, 8). Dar calitățile războinice ale acestora din urmă sunt recunoscute oficial prin faptul că mulți împărați, începând cu Philippus Arabs, poartă titlul de Carpicus Maximus. E remarcabil faptul că Galerius își atribuie această titulatură de șase ori (Eusebius, VII, 17, 3). O imagine mai bine conturată aveau romanii despre goți, cu care au intrat în contact o perioadă îndelungată. După stabilirea lor în Imperiu (anul 382) autorii antici remarcă, în principal, neîncrederea atitudinea neprietenoasă a populației locale față de noii aliați (Zosimos, IV, 40). Doar putem să presupunem cum îi percepeau barbarii din Moldavia pe romani. Fără îndoială, provinciile din jur reprezentau o sursă aproape inepuizabilă de bogății, iar Imperiul era dispus să îi “mituiască” în schimbul păcii la frontieră. Pe de altă parte, folosirea regulată a produselor romane și copierea, pe scară largă, a acestora arată o apreciere a modului de viață roman.

O5. Evidențierea influenței Imperiului Roman asupra dezvoltării economic, intelectual și cultural din Barbaricum, istoria așezărilor și utilizarea a diferite zone naturale;

Numeroase tipuri de relații (economice, culturale și intelectuale) s-au stabilit între diferite tipuri gentes barbares de la nordul Dunării de Jos (daci, sarmați, goți) și puterea romană. Cele mai multe informații scrise s-au păstrat cu privire la conflictele militare cu Imperiul, precum: expediția costobocilor din anul 170, care au ajuns până în Grecia centrală (Pausanias X, 34, 5), războiul lui Philippus Arabs cu carpi (Zosimos I, 20) sau războiul lui Valens cu Goths (Ammianus Marcelinus, XXXI, 4-13; Zosimos, IV, 10-20). În privința legăturilor politice, în inscripții sunt menționate căptenii barbare, probabil de mică importanță - P. Aelius Rasparaganus rex Roxolanorum (CIL V, 32) și Pieporus rex Coisstobocensis (CIL VI, 1801) – care aveau relații clientelare cu Imperiul. Este atestată și folosirea stipendiilor, ca parte constantă a diplomației romane, în cazul carpilor (Petrus Patricius, 8) și goților (Themistius X, 133-140). Cele mai multe surse scrise vorbesc despre raporturile comerciale cu barbarii din Moldova doar în strînsă legătură cu evenimente politico-militare. Imperiul păstra un control strict asupra comerțului, care era folosit ca un instrument eficient în relațiile diplomatice. În perioadele de conflict, erau sistate sau se restricționau relațiile comerciale, prin interzicerea exportului unor bunuri (Ammianus Marcellinus, XXVII, 5). Adesea tratatele prin care se încheiau conflictele aveau prevederi economice. Astfel, Marcus Aurelius încheie pace cu Iazyges, permițîndu-le să facă comerț cu roxolani doar cu acordul guvernatorului Daciei (Dio Cassius, LXXI, 19,1). Tratatul lui Valens cu goții stabilea două puncte de pe limes (Noviodunum și Constantiniana Daphne) unde se puteau face schimburile cu barbarii, sub atenta supraveghere a romanilor (Themistius X, 133-140). Este semnificativ faptul că în administrația imperială existau funcționari (comites commerciorum per Moesiam, Scythiam et Pontum) însărcinați special cu comerțul cu barbarii din această zonă (Notitia Dignitatum Orientibus, XIII, 6-8).

Se cunosc extrem de puține informațiii despre bunurile importate de romani de la nordul Dunării de Jos. Cel mai probabil, acest teritoriu exporta în provinciile învecinate mărfuri perisabile, folosite, în special, de către armata romană, care nu au fost menționate în sursele scrise: miere, ceară, cereale, lână, piei de animale, sare, lemn, anumite tipuri de rășini. Unele dintre aceste produse (mierea, ceara, grâul) sunt menționate în izvoare grecești ca provenind din această zonă (Polybius, IV, 38, 4). De asemenea, în perioada preromană, sarea de la nordul Dunării de Jos era solicitată pentru export. Unii specialiști au încercat să explice, neconvingător, numărul mare de monede republicane târzii arrived in this area ca urmare a comerțului cu sclavi. La fel ca în cazul altor barbari, acest teritoriu furniza mercenari, așa cum s-a întâmplat în perioadele anterioare. În secolul IV, înrolarea unor barbari (goți) în armata imperială este dovedită de descoperirea unor piese de echipament militar roman în necropole din Moldova (Mălăești, Lețcani).

În Barbaricum-ul de la nordul Dunării de Jos a fost descoperită o cantitate mare de bunuri de factură romană: ceramică, sticlă, accesorii de îmbrăcăminte etc. Cele mai numeroase erau amforele (peste 2000) și care se întâlnesc în toate siturile. Ele sunt foarte diversificate tipologic (peste 30 de tipuri) și conțineau diferite produse. Există situații când obiectele romane au căpătat o altă utilizare, și implicit, o altă semnificație, decât cea pe care o aveau în Imperiu. Astfel de transformări au afectat, mai ales, vasele ceramice. Amforele, care ajungeau aici ca recipiente pentru diverse produse, au fost depuse în morminte din diferite perioade (Văleni, Bârlad-Valea Seacă, Mihălășeni), având o întrebuințare religioasă. Faptul că erau preferate cele care transportau vin, ne sugerează că ele erau folosite în cadrul banchetului funerar. Tot o semnificație religioasă ar putea avea și prezența unor opaițe în inventarul funerar (Ripiceni).Vinul a fost principalul produs importat, fiind transportat în vase confecționate în insula Cos și în sudul Mării Negre, în centrele de la Heracleea (Šelov B-F) și Sinope (C Snp I-1; II-3). Cantități semnificativ mai mici de ulei au fost aduse aici în recipiente ceramice originare din zona egeană. Produsele din pește sărat erau într-un număr mai scăzut și proveneau din nordul Mării Negre. Amforele romane ilustrează cel mai bine relațiile comerciale strânse ale acestui teritoriu barbar cu arelaul pontic și egean, care au la bază apropierea geografică, tradițiile comune și preferința barbarilor pentru anumite produse. Ceramica se întâlnește doar în partea de est a acestui teritoriu, în mormintele populației sarmatice. Se cunosc puține vase de metal, cele mai multe aparținând perioadei timpurii. O descoperire excepțională este tezaurul de șapte vase din argint de la Muncelu de Sus care ar reprezenta un serviciu de băut vin pentru 4 persoane.

Folosirea regulată a produselor romane a afectat/marcat modul de viață al localnicilor. Descoperirea unor recipiente ceramice indică un consum ridicat de ulei. Grăsimile vegetale erau utilizate deopotrivă în dietă, pentru igiena corporală și pentru iluminat. Pentru servirea vinului amestecat cu apă, după model roman, au fost confecționate local vase de tip cratere. Copierea, la scară largă, a unor produse importate arată aspirația spre modul de viață roman.

O6. Stabilirea influenței Romei în dezvoltarea și formarea structurilor sociale.

Sub influența romană, în interiorul societăților barbare de la nordul Dunării de Jos se petrec importante transformări economice, sociale și culturale. Aceste transformări au afectat, deopotrivă, populația de rînd și elitele. Folosirea regulată a produselor romane a afectat/marcat modul de viață al localnicilor. Descoperirea unor recipiente ceramice (amphorae, unguentaria and opaițe) în așezările locale indică un consum ridicat de ulei. Grăsimile vegetale erau utilizate deopotrivă în dietă, pentru igiena corporală și pentru iluminat. Pentru servirea vinului amestecat cu apă, după model roman, au fost confecționate local vase de tip cratere. Copierea fidelă unor obiecte romane, precum amphorae, vase de sticlă și monede presupunea cunoștințe tehnice (know-how), importate din Imperiu. La Pruteni (pe râul Prut) exista un atelier în care se confecționau amphorae ce aveau ca model Zeest 84-85 type. La Komarov (pe Nistru) funcționa un atelier în care se produceau diferite tipuri de vase de sticlă, folosind tipare ceramice). Există doar dovezi indirecte despre imitarea denarilor imperiali în așezarea de la Muncelu de Sus. O descoperire remarcabilă, care probează importul de tehnologie din lumea romană este villa rustica de la Sobari, construită din piatră și cărămidă, cu mortar de var în zidărie, cu geamuri de sticlă și peristil de coloane. Achiziționarea de tehnici agricole (brăzdar) și meșteșugărești din Imperiu, a dus la dezvoltarea unor meșteșuguri specializate, „elitiste” și la transformări vizibile în interiorul societății barbare.

Contactele puterea romană au favorizat formarea și dezvoltarea structurilor sociale în Barbaricum. Prin comerț ajungeau aici bunuri deosebite, care puteau fi acumulate. Expedițiile de pradă repetate în provincii și, mai ales, relațiile politico-diplomatice au permis procurarea unor obiecte de valoare și de prestigiu (stipendia, daruri diplomatice, jafuri), precum: tezaure de denari de dimensiuni impresionante (Măgura, Văleni), tezaure de vase din argint (Muncelu de Sus), obiecte de harnașament din argint (Săbăoani), medalionae perforate sau suspendate și mărgele din sticlă cu chipul imperial. Posesorii unor astfel de bogății, de origine romană, erau personaje de rang înalt în societățile locale. În unele cazuri, sursele antice amintesc de existența unor reges locali (ai Roxolani și Costoboci) (CIL V, 32; VI, 1801) sau a unor fortificații (ϕρούριον/ castellum Carporum) (Zosimos, I, 20I/ ÁE 1965, 223). Dar vecinătatea Imperiului și mișcările de populații din secolul al IV-lea au împiedicat unificarea centrelor de putere barbare într-o comunitate cu structură ierarhică.

S-a continuat, de asemenea, realizarea hărții interactive a fortificațiilor, valurilor și intăriturilor antropice de pe limes-ul dunărean și renan și a locurilor cu descoperiri de obiecte romane din barbaricum pentru aceleași zone. 

Creșterea vizibilității internaționale

Membrii proiectului au susținut comunicări la manifestări științifice internaționale de prestigiu din Scoția, Elveția, Spania și Bulgaria. Creșterea vizibilității internaționale este realizată, de asemenea, și prin publicarea volumului coordonat de directorul de proiect, Alexander Rubel, împreună cu Hans-Ulrich Voß (Römisch-Germanische Kommission des Deutschen Archäologischen Instituts, Frankfurt), cu titlul Experiencing the Frontier and the Frontier of Experience. Barbarian perspectives and Roman strategies to encounter new threats, care va apărea în prestigioasa editură Archaeopress, Oxford. Directorul de proiect a participat la Workshopul Impact of invasions: mid 3rd century Southeast Europe between crisis and transformation, care s-a desfășurat la Viena, în perioada 15-18.02.2019. La acest workshop s-au pus bazele unui proiect european (ERC Advanced Grant Application), în cadrul unei echipe internaționale. De asemenea, Alexander Rubel a desfășurat mai multe stagii de documentare la Römisch-Germanische Kommission des Deutschen Archäologischen Instituts, Frankfurt (22-31.07.2019) și la Universitatea din Konstanz (1.08-1.09.2019). O altă deplasare de documentare urmează a fi realizată în perioada următoare la Jesus College, Oxford (30.09-01.12.2019).

REZULTATE LIVRATE

VOLUME

A. Rubel, Hans-Ulrich Voß (eds.), Experiencing the Frontier and the Frontier of Experience. Barbarian perspectives and Roman strategies to encounter new threats, Archaeopress, Oxford (sub tipar 2019).

ARTICOLE

A. Rubel, The late antique Donarium from Birthälm (Biertan) in the context of Roman religion,

în European Journal of Science and Theology, 2019, Vol.15/3, 201-208 (ISI).

A. Rubel, Quo Vadis Altertumswis