the development of romanian liberal … 05 29.pdf · iulian boldea (editor) - literature,...
TRANSCRIPT
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
207 Section: Social Sciences
THE DEVELOPMENT OF ROMANIAN LIBERAL CONSTITUTIONALISM DURING THE
19TH CENTURY
Răzvan Cosmin Roghină Assist., PhD, ”Lucian Blaga” University of Sibiu
Abstract: Through the prism of the evolution of the constitutional ideas and legal regulations (with
fundamental character) in the nineteenth-century Romanian Principalities, we can notice that political
liberalism was voluntarily the horizon of interest for the Romanian political elite. It is true that in the history of the evolution of the Romanian modern constitutionalism we can also find fundamental legal
acts with non-liberal framework, which, moreover, came into force, but these were due to legal
imperialism, e.g. the Organic Regulations, the Paris Convention of 1858; we could add the Developer Statute for the Paris Convention (1864), even if it was the "fruit" of an internal will, that of the ruler
A.I. Cuza.
However, when it came to voluntary assumptions, modern liberal constitutionalism proved to be
attractive to the Romanian political elite, especially as an instrument of international legitimacy generator. For example, in the debates of the Constitution of 1866, the "prestige" of Western
European liberalism was unequivocally searched and transplanted. To what extent the liberal
constitutionalism values, principles, mechanisms and institutions have been honestly understood or assumed by the Romanian political class remains to be highlighted.
Keywords: Romanian Liberal Constitutionalism; Constitutional transplant; Legal imperialism; the
Romanian Constitution of 1866
Prin prisma abordării evoluției ideilor și a reglementărilor constituționale din
Principatele române (1711-1866), putem descoperi faptul că liberalismul politic a fost în mod
voluntar fondul de interes al clasei politice româneşti în speță. Într-adevăr, istoria evoluţiei
constituţionalismului modern românesc înregistrează și acte juridice cu caracter fundamental
de factură neliberală (intrate în vigoare), dar acestea s-au datorat imperialismului juridic, e.g.
Regulamentele Organice, Convenţia de la Paris; am putea adăuga şi Statutul Dezvoltator al
Convenţiei de la Paris, chiar dacă a fost „rodul‖ unei voinţe interne, cea a domnitorului A.I.
Cuza. Statutul Dezvoltator, operă a unei voinţe singulare, a fost o ajustare a Convenţiei de la
Paris, o adaptare efectuată cu scopul de a face funcţional regimul politic proiectat de
Convenţie1.
Dacă avem în vedere doar manifestările politice voluntare2 din perioada discutată,
constituţionalismul modern de factură liberală s-a dovedit a fi principalul pilon de atracție
pentru elita politică românească.
De un interes amplu au fost modelul francez şi modelul belgian (inspirat după cel
francez). Aceste două modele au fost convenabile reformiştilor români pentru că propuneau
1M. Guţan,Transplant constituţional şi constituţionalism în România modernă 1802-1866, Edit. Hamangiu,
Bucureşti, 2013; R.C. Roghină, Logica și efectele transplantului constitutional din 1866, Edit. Universul
Juridic, București, 2016.
2Chiar dacă nu le reperăm, până în anul 1866,înzestrate cu forță juridică
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
208 Section: Social Sciences
o realitate ce urma să fie obiectivată prin forme; modelul englez şi german ofereau o viziune
evoluţionistă asupra organizării şi exercitării puterii în stat.
După cum deja s-a menționat, înainte de elaborarea și adoptarea Constituţiei de la
1866, toate actele juridice cu caracter fundamental ce s-au aflat în vigoare au ilustrat evidente
caractere neliberale, concordante cu izvoarele lor juridice. Totodată, de remarcat este că
acestea au fost impuse din exterior – imperialism juridic.
Proiectele de constituţii, declaraţiile de drepturi şi programele de reformă politică –
opere ale reformiştilor români –, fiind străine de proiecțiile imperialismului juridic, au
ilustrat caractere liberale3. Asupra acestor acte ne vom concentra în prezenta lucrare. Vom
debuta cu perioada fanariotă și vom încheia cu adoptarea legii fundamentale de la 1866.
Din 1711 până în 1821 este înregistrată perioada fanariotă, o perioadă care a avut un
impact negativ asupra vieţii politice şi economice româneşti. Imperiul Otoman a diminuat
drastic autonomia ţărilor române. În pofida acestor limitări şi impacturi politico-economice
negative venite dinspre Poartă, dreptul românesc a cunoscut şi progrese în epoca fanariotă -
aparent paradoxal - în domeniul administraţiei publice (în pofida venalității slujbelor4) şi al
dreptului în general.
Accentele de centralizare administrativă şi economică, sistematizarea şi promovarea
dreptului scris5, respectiv laicizarea celui din urmă (raţionalizarea societăţii), au pus bazele
dreptului românesc modern6.
Legitimizarea puterii a fost invocată – incipient la nivel de discurs în textele politice –
prin dimensiunile „binelui comun‖, „folosului de obşte‖, al cărui garant era tocmai
conducătorul (domnul). S-a deschis, așadar, drumul spre o guvernare înţeleasă, cel puţin în
conținutul gândirii politco-juridice româneşti, prin teoria contractului social. Ideile filosofiei
juridice engleze, evocată de lucrările lui T. Hobbes şi J. Locke, s-au regăsit într-o formă
3 Întâlnim şi cazuri în care reformiştii români s-au inspirat, în mod voluntar, din modele neliberale de organizare
politică. Proiectul Comisiei Centrale de la Focşani a avut ca izvor juridic principal, alături de Constituţia liberală
a Belgiei, şi Convenţia de la Paris şi/sau Constituţia franceză de la 1852, care promovau suveranitatea
monarhului.
De asemenea, Proiectul de Constituţie din 1863 a avut ca suport principal Constituţia franceză de la 1852, dar
aceasta s-a datorat voinţei politice personale a domnitorului A.I. Cuza, din considerente de funcţionalitate
politică. Constituţia nu a fost adoptată niciodată, dar viziunea domnitorului, racordată la cezarismul actului
juridic fundamental francez de la 1852, s-a obiectivat prin Statutul Desvoltător de la Paris (1864).
4 Venalitatea slujblelor se referă la vanzarea acestora în mod repetat.
5Izvoruldreptuluiarămasînprincipaldomnul,asistatdedivanulobştescşi,dupăcaz,sfatuldeobşte. Specificuladunărilor
destăris-amenţinut–înformemaimultsaumaipuţinaccentuate–pânăîn1858,când
ConvenţiadelaParisaimprimatideiparlamentare(G.I.Brătianu,SfatulDomnescşiadunăriledestăriînPrincipateleRo
mâne,Edit.Enciclopedică,Bucureşti,1995,pp.282-294).
6M.Guţan, Istoria dreptului românesc, ediția a 2-a, Edit. Hamangiu, București, 2008.,pp.140şi urm.;I.
Stanomir,Naşterea Constituţiei, Limbaj şi drept în Principate, până la 1866, Edit. Nemira, Bucureşti,
2004,p.19.
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
209 Section: Social Sciences
embrionară în spaţiul românesc încă din epoca fanariotă7. Luminarea stărilor sociale nu a
mai fost căutată a fi realizată doar prin pilde religioase, ci și prin discursuri laice inspirate din
filosofia Antichităţii şi din filosofia modernă franceză şi engleză. Secularizarea dreptului a
devenit tot mai evidentă după 17758. Cu titlu de exemplu, evidenţiem poziţiile lui I. Caragea
şi C. Moruzzi de la începutul secolului al XIX-lea. Aceştia au făcut elogiul învăţăturii şi a
dreptului, fiind, în concepţia acestora. principalele instrumente de emancipare individuală şi
colectivă9. I. Caragea, într-un stil asemănător cu cel a lui Moruzzi, dar mai apropiat (până la
un punct şi poate inconştient) de filosofia lui J.J. Rousseau, a subliniat importanţa binelui
public şi a legilor pentru aşezarea civilizaţiei10
.
În cadrul unui absolutism luminat, domniile fanariote s-au evidenţiat prin numeroase
reforme legislative, administrative, fiscale şi judecătoreşti. Amintim în acest sens
„constituţia‖ lui C. Mavrocordat din 1 septembrie 174111
, o charte octroyée apropiată de
Magna Charta Libertatum12
. De evidenţiat este şi Pravilniceasca Condică din 1780
(elaborată sub domnia lui A. Ipsilanti), care limita arbitrarul „executivului‖ prin cenzurarea
7Influenţagândiriiliberaleafostmairedusădecâtceaaideologieiabsolutismului luminatsauaRevoluţiei
franceze.IzvorulprincipalalliberalismuluiafostAnglia,ţarăcunoscutămaipuţindecărturariiromâni.
Totuşi,ideienglezeaupătrunsînspaţiulromânescprinD.Sturdza,I.TăutuşiN.Rosetti-Rosnovanu(V.Georgescu,Ideile
politice și iluminismul în Principatele Române, Edit. Academiei R.S.R., București, 1972,p.70).
8E.P.Mihuţ,IdeologiepoliticăşipropagandăînactelecancelariilordomneştidinŢărileRomâne(1775-1821),în„Sud-
EstulEuropeanînvremearevoluţiilorfranceze:stăridespirit,reacţii,confluenţe‖,A.Duţu
(coord.),AcademiaRomână,InstitutuldeStudiiSud-EstEuropene,Bucureşti,1994,pp.73şi urm..
9...fericitoraşnuesteacelcareseîntăreştecuziduri caaleSemiramidei,niciacelcecuosutădeporţi are
atâtealucruriîncâtmergelaOrthomenos,ciacelcare,întovărăşitfiindcuînvăţăturaşiîmpreunălocuind,dobândeştecel
emaibuneştiinţe;căciacestaînvăţânda înţelegeşibinea socoticele maidefoloslaadunarea oamenilor,
naşteînoraşdreptateşibărbăţieşicuînvăţătura,măcardeşicutotulsevoranerisişipravilele,
deobştetoţiasemineavorvieţuifărăa pătiminiciun răuşifărăa facerăuunulaltuea;fărăînvăţăturăşifără
cuvântare,dându-secutotulpatemilor,sefacemaisălbatecdecâtfiarele,iarcelcuînvăţătură, uneori
slobozind,alteoriînfrânândpatemilesale,lepuneînbunăorânduiealăşilabunălucraresprebine...(din
hrisovulluiC.Moruzzi,1803).TextuldocumentuluiafostpreluatdinA.Duţu(coord.),op.cit.,p.216.În
textulredatobservămnudoartendinţaderaţionalizarea societăţiiprin Antichitate,cişiprezenţaunor
elementealecontractuluisocialimaginatdeT.HobbesşiJ.Locke.
10Urâtăşicutotulbrutalăfuviaţaoamenilorînvremurilevechişicunupuţinasemînătoare cuceaa
animalelorfărăjudecată(...),mulţumindu-se numaicuceletrebuincioasepentruvieţuire;iardupăpuţin,îşiînsuşiră
principiileurmătoare;locuiră
oraşeşisate,năsocirămeseriicarefacviaţamaifolositoare,şispreapăstraînlinişteoviaţădeobşteşipolitică,adoptară
totodatăşilegideladiferiteleneamuritotceestemai bine,introduseră
ştiinţelecareîndreaptăşipregătescspiritulşiîlînalţăpeom....(dinHrisovul deîntărire privitorlareorganizarea
AcademieiDomneştidinBucureşti,I.Caragea).Textuldocumentuluiafostpreluat dinA.Duţu(coord.),op.cit.,p.218.
11TextuldocumentuluipoateficonsultatînC.Ionescu,DezvoltareaconstituţionalăaRomâniei,acteşidocumente1741-
1991,Edit.LuminaLex,Bucureşti,1998,pp.29-34.
12E.S.Tănăsescu,ModernconstitutionalismandthesourcesoftheRomanian Constitutionof1866,AUBD,
nr.2/2006,pp.3-4.
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
210 Section: Social Sciences
sa de către o putere judecătorească embrionară13
. Întâlnim, astfel, un prim cadru legal de
proteguire a individului în faţa abuzurilor puterii statale. Codul Calimach, adoptat în
Moldova în 1817, instituia interdicţia recurgerii la obicei în detrimentul legii scrise.
Invocarea obiceiului era admisă doar în situaţia în care dispoziţia scrisă era lacunară14
. Se
observă, aşadar, după cum deja s-a exprimat, instalarea preeminenţei dreptului scris – un
topos al statului de drept şi al constituţionalismului modern evidenţiat prin Revoluţiile
americană şi franceză de la finele secolului al XVIII-lea. Circulaţia ideilor Filosofiei
Luminilor a fost evidentă în spaţiul european15
.
Teoria domniei constituţionale a început să se contureze, teoretic, prin poziţiile şi
lucrările unor cărturari precum I. Rosetti-Rosnovanu, N. Rosetti-Rosnovanu, I. Tăutu, N.
Râmniceanu, S. Marcovici. În faţa încercării Porţii de a întări autoritatea domnilor fanarioţi,
primii doi au răspuns printr-un şir de memorii care urmăreau limitarea autorităţii domneşti,
încadrarea ei în limite legale, prevăzute de acte fundamentale, garantate de marile puteri16
.
Astfel de idei, tipice constituţionalismului de factură liberală, vor fi decelabile și în
„Constituţia” Cărvunarilor din 1822, contribuţia lui I. Tăutu fiind, ca atare, observabilă.
În anii 1821-1822, sub presiunea evenimentelor, s-au putut regândi cadrul
instituţional şi statutul Ţărilor Române. În intervalul menţionat, s-au elaborat multe proiecte
de reformă constituţională, dar care au rămas la stadiul unor simple petiţii, memorii sau
arzuri. Amintim în acest sens: Cererile norodului românesc (23 ianuarie 1821, Padeş);
proiectul de reforme al lui A. Villara17
, redactat în numele boierilor munteni şi adresat ţarului
(sfârşitul lui 1821); memoriul muntean Îndreptarea ţării (după cele) ce a pătimit ţara la
1821 (sfârşitul lui 1821 – începutul lui 1822); arzul către Poartă al boierilor moldoveni
emigraţi la Cernăuţi (toamna lui 1821); memoriul lui A. Villara (1822); proiectul Ponturile
popilor al boierilor moldoveni (1822); „proiectul de constituţie‖ (memoriul) al
Cărvunarilor18
(13 septembrie 1822). Acestea, elaborate prin intermediul transplantului
juridic19
, au enunţat, după caz, principii constituţionale moderne precum separaţia puterilor,
principiul legalităţii şi proteguirea drepturilor şi libertăţilor omului. „Constituţia‖
Cărvunarilor20
din 1822 s-a evidenţiat cel mai bine în aceste direcţii, apropiindu-se de
ideologia Revoluţiei franceze din 1789. A proclamat principiul separaţiei puterilor în stat
13
I. Stanomir,op.cit.,p. 29.
14Ibidem,p. 33.
15A se vedeaînacestsens,V.Georgescu,op.cit.,pp.62-70.
16Ibidem, p. 108.
17Proiectularfiilustratplanuldeoblăduirearisto-democraticeascăaluiD.Sturdzadela1802,punând accentpeutilitatea
uneiconduceri colegiale–Divanulceldintâi.Pentrumaimultedetalii,asevedeaIbidem, pp.67-68.
18Numelede"Cărvunari"face aluzielacarbonariiitalieni(Carboneria).
19 Fenomenul transplantului juridic se referă la situația în care un sistem de drept preia norme, instituții, concepte
și chiar regimuri politice din alte sisteme de drept. Pentru o teorie a transplantului juridic (în știinta dreptului
comparat) a se vedea M. Guțan, Sisteme de drept comparate. Introducere în teoria generală a dreptului
comparat, Edit. Hamangiu, București, 2014, pp. 269 și urm..; R.C. Roghină, Transplantul constituțional,
RDPb, Edit. Universul Juridic, nr. 4/2012, pp. 124-140.
20Textul„Constituţiei”CărvunarilorafostpreluatdinC.Ionescu,Dezvoltarea constituţională a României, acte şi
documente 1741-1991, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 1998,pp.71-86.
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
211 Section: Social Sciences
(firav, în pontul 1921
), principiul legalităţii (ponturile 6, 8 şi 7422
) şi a schiţat sistematic
drepturile şi libertăţile omului, e.g. dreptul de proprietate (ponturile 3 şi 523
), libertatea
politică (pontul 424
), libertatea individuală (ponturile 6 şi 8), dreptul la egalitate în faţa legii
(în faţa pravilei; pontul 18).
În opinia lui V. Şotropa, „Constituţia‖ Cărvunarilor are un caracter novator, întrucât
memoriile şi proiectele de până atunci nu recepţionaseră atât de clar ideile fundamentale ale
Revoluţiei franceze, în direct contact cu Declaraţia franceză de drepturi din 1789 şi legea
fundamentală franceză de la 179125
.
Totuși, „Constituţia‖ Cărvunarilor nu poate fi etichetată drept o constituţie în sens
juridic, dar are meritul istoric de a fi transcris – embrionar – principii constituţionale de
factură liberală precum separaţia puterilor, garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi
limitarea puterii monarhului, respectiv de a fi schiţat ideatic calea spre o lege fundamentală
scrisă. Nu ar fi exagerat să considerăm că a avut forma sistematică şi complexă a unu i proiect
de constituţie.
În perioada domniilor pământene anteregulamentare, alte acte notabile care au
cuprins idei de organizare politică au fost, spre exemplu, Actul de chezăşie înaintat Porţii de
boierimea moldoveană (1824) şi Proiectul de constituţie al lui Efrosin Potecă (1827).
Actul de unire şi independenţă (1/13 noiembrie 1838) şi Osibitul act de numirea
suveranului românilor (Proiectul de Constituţie al lui I. Câmpineanu – după recunoaşterea
independenţei; 5/17 noiembrie 1938) au pus, de asemenea, în atenţie instituţii şi proceduri
21Pontul19- Norodul,spreaiseocârmuitrebilesaleceledinlăuntruînchipulcuviincios,casăsăpoată
folosicudreptăţilevechilorsaleprivileghiuri,cereca săisăîntăreascăşilegiuireaaceiaa sfatuluiobştescceauavut-
opământulacestaiarăşi dinvechime,legiuire după care puterea ocârmuireisăfieînsingura mânăa
domnilor,iarputereahotărâreisăfiepurureaînmânadomnuluiîmpreunăcu sfatulobştesc.
22Pontul6-Sănupoatăfinimeneaînvinovăţit,ridicatlaînchisoaresaupedepsitdecâtnumaiîntru
întâmplărilehotărâteprinpravila şidupăformelepravilei.
Pontul 8-Totcelacevacutezavre-olucrareînprotiva cuivanevolnicităînpravilă şiînformele pravilei,
fiemăcarşigiudecătorsaustăpânaceluia,precumşitotcelacearîndemna,arunelti,ariscăli,arsăvârşisauarporonciasă
săvârşioricealtăfaptăneertatăîn pravilă şinumaidupăvolnicia şiplăcereacea desine,
săfiesupusvinovăţieişigiudecăţiipravilnicesti,fărăalegeredeobraji.
Pontul74-Pravilelorţăriişihotărârilor celorsăvârşitededomnunitcusfatuldomnescestesupusînsuş
domnulşisfatulobştesc,pânăcândnus-aranerisiaceahotărâreprinaltăpravilniceascăhotărâre.Acest
articoltraduceşiideea „domnieilegii‖,însensulde„ruleoflaw‖– predictibilitateaacţiunilorguvernanţilor.
23Pontul3–Săaibăslobodăstăpânireasupraaverilorsalemişcătoareşinemişcătoare,volnicfiind fiestcinedea
hotărîprecumîiva plăceapentrudreaptaaverea sa(...).
Pontul5–Să nupoatăfiniminealipsitdevre-opartedinavereasafărăslobodăvoinţasa,afarănumaidearevre-
oîntâmplarecândoneapăratăobşteascătrebuinţă praviliceşte îndreptăţită ovacereaceasta;darşi
atuncidupăcesavafacedespăgubirepotrivităculucrulcesăvacereaiselua. Observămcapontul5
introduceşiideeadeutilitatepublică–obşteascatrebuinţă,respectivinstituţiaexpropierii şiregimulsău
constituţional,înideeaocrotiriidreptuluideproprietate.
24Pontul4–Sănupoatăfinimeneaopritdea facecelecenuvatămăpravilele.
25V.Şotropa,Proiectele de constituţie, programele de reforme şi petiţiile de drepturi din Ţările Române în
secolul al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea, Edit. Academiei R.S.R, Bucureşti, 1974, p. 67-68.
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
212 Section: Social Sciences
specifice constituţionalismului modern. Reperăm asimilarea unei terminologii
constituţionale: lege – lege fundamentală, constituţie, suveran, suveranitate, naţie
(cetăţenie26
), reprezentaţie naţională, persoană, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti27
.
Apoi, rusofobia şi puterea sporită a domnului din perioada regulamentară au provocat
„traume‖ identitare în conştiinţa naţiunii române. De vreme ce înaintea perioadei
Regulamentelor Organice a existat „neagra‖ epocă fanariotă, românii s-au confruntat cu
dificila misiune de a-şi găsi identitatea politică. În lipsa ei, nu e surprinzător apelul la
reperele politice şi culturale occidentale, care, prin natura lor, stăteau în contra a tot ce a
însemnat dominare politică externă pentru ţările române. Astfel se poate explica, dintr-un
anumit unghi de analiză, interesul elitei politice românești pentru constituționalismul
european de factură liberală.
Emblematic, Revoluţia de la 1848 a ilustrat lupta „poporului reprezentat politic‖
împotriva instituţiilor politice feudale perpetuate de Regulamentele Organice, legiuiri
percepute ca fiind antinaţionale, în afara voinţei autentice a demos-ului român. Contextul
revoluţionar a oferit rama necesară pentru conturarea unui stat naţional. Scopul enunţat ar fi
urmat să fie obiectivat prin aşternerea şi adoptarea unei constituţii româneşti. În conformitate
cu ideile constituţionale occidentale, regimurile propuse de mişcările ideologice din
Muntenia şi Moldova au pus accent pe puterea poporului, în premieră încorporată într-o
putere constituantă. Viitorul stat naţional a fost întrevăzut într-o viitoare organizare
democratică sistematizată de un act fundamental ce se bucura de supremaţie.
Principiile constituţionalismului modern liberal au început să fie tot mai clar prezente,
nu neapărat într-un mod pe deplin conştient şi/sau raţional, în programele de reformă, în
petiţiile de drepturi şi în proiectele de constituţie. Valorile constituţionale au fost asociate cu
lupta pentru afirmarea naţiunii române, în premieră, sub forma unui demos politic.
În Muntenia s-a remarcat Petiţia anonimă (aprilie 1848), broşura Ce sunt meseriaşii ?
şi Proclamaţia de la Islaz (iunie 1848). În Moldova s-au distins Petiţia Proclamaţie,
Dorinţele partidei Naţionale şi Proiectul de Constituţie al lui M. Kogălniceanu.
26Cetăţeniaavearoluldeauni, dea-i aducelaolaltă– fărădeosebiregeografică– pemuntenişimoldoveni.În
practicalucrurilor,problemacetăţenieinus-apusniciodatăîntreei.Boieriimunteniaupututîntotdeaunasă ocupe funcţii
înMoldovasiinvers. Deasemenea, nus-aususpusniciodatăregimuluiaplicat străinilor.Eierau
„pământeni‖muntenişimoldoveni(V.Georgescu,op.cit.,p. 164).
27În Actul de unire şi independenţă:
Chemaţidăcătreconstituţialoculuia cercetadacă legile se urmează,dacă tractaturilesunt respectate,
dacăprinţulnaţionalestealesdenaţie,dacăscopulconstituţiei esteagiuns,dacăorânduiala, dreptateaşi
economiadomnescîn toateramurileadministraţiei,dacă magistraţiiau socotinţapublică,dacă sumile
statuluisuntîntrebuinţatepentrubinelestatului,într-uncuvântdacăromâniisuntfericiţi....(înpreambul).
Căşidacăregulamenturile dăspreceaceseatingedălegilefundamentaleşiconstituţianuarfifost nulefiindcăs-
aualcătuitînvremeauniiocupaţiimilitareruseştidăoadunarealcătuită arbitrar,iarnudă toate mădulările care aveau
drept a o compune, fiindcă într-însele se afla o concluzie şi articole
dărăpănătoareasuveranităţiinaţii,trebuiesăsădesfiinţezeorişicumnumaipentrucăci nişte regulmenturifie oricâtdă
bunesîntorânduiteprintr-alornaturănumailaostare dălucrurivremelnică.( punctul3).
În Osibitul act de numirea suveranului românilor:...suveranulvafidatorapromulgaConstituţiaromânilor...(art.
6);Toţirumâniisuntdeopotrivăînainteapravilii,toţi primiţiîn posturilecivileşi militareşi toţi
contribuiesclatrebuinţelestatului,precum sevahotărî decătreAdunareanaţii(lit.b);Persoanasuveranului
estenesiluităşisfântă...(lit.e); Reprezentaţianaţională.Toţirumâniifărăosăbiresuntreprezentaţi...(lit.q).
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
213 Section: Social Sciences
Viziunile politice din cele două ţări române au fost diferite, fiecare având o proprie
intensitate politică şi proprii raportări la sursele de inspiraţie. În Muntenia s-a evidenţiat
republicanismul. Soluţiile politice au fost găsite în ideile revoluţionare franceze din 1848,
Declaraţia franceză de drepturi din 1789 şi, potrivit profesorului T. Drăganu, în Constituţia
franceză din 1793. Acesta a propus reţinerea unui guvernământ de adunare28
. În Moldova a
rezultat o înclinaţie spre monarhia constituţională parlamentară, deşi, paradoxal, cel dintâi
izvor juridic a fost Constituţia franceză din 1848. În final, Constituţia belgiană din 1831 s-a
impus ca ultim model constituţional.
Înfrângerea revoluţiilor de la 1848 a făcut ca reformele constituţionale vizate să nu
mai fie transpuse în sfera juridică. Convenţia turco-rusă de la Balta-Liman din 19 aprilie/ 1
mai 1849 a reconfirmat Regulamentele Organice în ordinea politică autohtonă (art. II)29
.
Acestea au suferit, totuşi, câteva modificări ce indicau rostul unei limitări a puterilor
domnului şi o mai clară separaţie a puterilor în stat.
Izbucnirea Războiului Crimeei şi încheierea sa prin Tratatul de la Paris, din 30
martie/ 11 aprilie 1856, semnat între Austria, Franţa, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Sardinia
şi Poarta Otomană, au permis principatelor române să-şi negocieze încă o dată caracterele
politice interne şi externe. Aceste demersuri au stat sub influenţa directă a Franţei. Efectele s-
au observat în elaborarea Convenţiei de la Paris din 1858. Până la împlinirea momentului din
urmă, Tratatul de la Paris, în baza art. XXII şi XXIII30
, asigura principatelor române o
administraţie independentă şi naţională, respectiv libertatea cultelor, comerţului şi navigaţiei.
Potrivit art. XXIII (a doua parte), pentru a satisface nevoia de reformă a principatelor, o
Comisie specială, formată din reprezentanţi ai puterilor semnatare, urma să se deplaseze la
Bucureşti pentru a culege datele necesare pentru întocmirea viitoarei lor organizări. Cu
scopul de a sprijini această Comisie, Sultanul, conform art. XXIV, a primit trebuinţa
convocării unui divan ad-hoc pentru fiecare principat, care să fie alcătuit în aşa fel încât să
reflecte interesele tuturor claselor societăţii. Menirea acestora a fost să transmită Comisiei
europene dorinţele neamului românesc, în ideea conturării unei înţelegeri finale cu puterea
suzerană în cadrul unei convenţii programată a fi semnată la Paris de către puterile europene
implicate (art. XXV). Ca atare, divanurile ad-hoc, deşi au avut doar o poziţie consultativă, au
fost (temporar) organele reprezentative ale naţiunii române31
, căpătând relativ natura unor
adunări constituante. Aceste divanuri ad-hoc, constituite în baza firmanului din 13 ianuarie
1857, au dobândit caracterul unei adunări de stări a întregii naţiuni, după cum rezultă din cele
cinci articole ale firmanului amintit32
.
Anul 1857 are o semnificaţie aparte pentru constituţionalismul românesc. Respectivul
an constituie momentul în care s-au avansat pentru prima dată în mod direct, sincer, raţional
şi coerent – chiar dacă nu sub forma complexă a unei constituţii, ci doar la simplul nivel
formator al unui discurs - principii, mecanisme şi instituţii constituţionale moderne de factură
liberală. Membrii adunării ad-hoc a Moldovei au reuşit, alternând sursele de inspiraţie, să
28
T.Drăganu,Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România, pană la 1916, Edit. Dacia, Cluj-
Napoca, 1991,pp.83-85.
29TextulConvenţieidelaBalta-LimanafostconsultatînTexte şi documente privind istoria modernă a românilor,
Vol. I – 1774-1866, I. Oncescu, I. Stanciu, E. Plopeanu, Edit. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2009,pp. 230–
232.
30TextulTratatuluidelaParisa fostconsultatînop.cit.,I.Oncescu,I. Stanciu,E.Plopeanu,pp.253-257.
31T.Drăganu,op.cit.,pp.89-90.
32Textulfirmanuluipentruconvocareadivanurilorad-hocafostconsultatînop.cit.,C.Ionescu,pp.207– 210.
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
214 Section: Social Sciences
ajungă la o coerentă formulă de regim parlamentar monist33
. Au izbutit acest lucru prin
conturarea unui monarh inviolabil şi iresponsabil (scos din planul guvernării), prin acordarea
doar a variantei veto-ului suspensiv domnului (dar cu un responsabilizat drept de dizolvare a
parlamentului) şi răspunderea guvernului doar în faţa parlamentului34
. Influenţa lui M.
Kogălniceanu se poate remarca în direcţia consacrării veto-ului suspensiv, pe care deja îl
promovase în proiectul său de constituţie din 1848. În 1857 a adăugat şi mecanismul
dizolvării parlamentului, în ideea de a asigura un balans al parlamentului unicameral35
.
După abdicarea lui A.I. Cuza, contextul geopolitic în care se aflau Principatele
Române la mijlocul secolului al XIX-lea a oferit o scuză plauzibilă pentru rapiditatea cu care
s-a efectuat transplantul constituţional de la 186636
. Urgenţa a justificat, parţial, cantitatea
instituţiilor de drept constituţional importate, dar nu a scuzat limitatul orizont ideologic al
clasei politice româneşti, care s-a lăsat furată de prestigiul şi autoritatea modelului
constituţional belgian. Paradoxal, aspectele din urmă au venit în sprijinul legitimării
alegerilor făcute37
.
Pe scurt, în 1866, elita politică românească a transplantat fidel Constituţia Belgiei de
la 1831, care era considerată a fi un monument al constituţionalismului modern de factură
liberală. Chiar şi în dezbaterile Constituantei s-a invocat şi preamărit eticheta liberală a
actului juridic fundamental belgian. În dezbaterile Constituantei de la 1866, s-a remarcat
„prestigiul‖ liberalismului din spaţiul vest-european.
Când de la naţiunile a căror soartă o invidiem, împrumutăm forma lor de guvern, de
voim să tragem aceeaşi utilitate şi aceleaşi bine-faceri ce vedem că au tras acele naţiuni,
trebuie să introducem acea formă de guvern cu toate accesoriile ce acele naţiuni au crezut
necesar şi indispensabil a o înconjura. Astfel, vedem că în toate statele monarhice ce sunt
dotate cu o Constituţiune liberală...38
. (raportorul A. Pascal, în şedinţa Constituantei din 16
iunie 1866)
Ignoranţa ne va taxa de retrogradi, de inamici ai libertăţii, puţin ne importă; noi de
la dânsa vom apela la Europa civilisată şi liberală39
. (N. Blaremberg, în şedinţa din 25 iunie
1866)
(...) acestă disposiţiune...este împrumutată de la o țeră din cele mai liberale...40
. (N.
Blaremberg, în şedinţa din 28 iunie 1866)
33
M.Guţan,Transplantconstituţionalşiconstituţionalism…cit.,pp.305,310.
34Preambululîncheieriideşedinţădin20noiembrie/2decembrie1857preciza,cuprivirelapunctul12–
răspundereaminiştrilor,următoarele:Pentrua punepedomnitormaipresusdetânguiri,depatimişideluptele
partidelor, şiasaa-lfaceneviolabil;Pentrucaminiştrii săpriveascăşisăocîrmuiascăcafuncţionariaiţăriiiarnuca
voinţeoarbealevoinţiidomnitorului.(textula fostpreluatdinop.cit.,T.Drăganu,p. 93).
35M.Guţan,op.cit.,p. 308.
36R.C. Roghină, Logica și efectele... cit., pp. 336 și urm..
37Ibidem
38A.Pencovici,DesbaterileAdunareiconstituantedela1866asupraconstituţieişilegiielectoraledinRomânia,Tipograf
iaStatului,CurteaŞerbanVodă,Bucureşti,1883,p.27.
39Ibidem,p. 202.
40Ibidem,p. 251.
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
215 Section: Social Sciences
BIBLIOGRAFIE
Brătianu G.I., Sfatul Domnesc şi adunările de stări înPrincipatele Române, Edit.
Enciclopedică, Bucureşti, 1995;
Drăganu T., Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România, pană la
1916, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1991;
Georgescu V., Ideile politice și iluminismul în Principatele Române, Edit. Academiei
R.S.R., București, 1972;
Guţan M., Istoria dreptului românesc, ediția a 2-a, Edit. Hamangiu, București,
2008;
Guțan M., Sisteme de drept comparate. Introducere în teoria generală a dreptului
comparat, Edit. Hamangiu, București, 2014;
Guţan M., Transplant constituţional şi constituţionalism în România modernă 1802-
1866, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2013;
Ionescu C., Dezvoltarea constituţională a României, acte şidocumente 1741-1991,
Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 1998;
Ionescu C., Dezvoltarea constituţională a României, acte şi documente 1741-1991,
Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 1998;
Mihuţ E.P., Ideologie politică şi propagandă în actele cancelariilor domneşti din
Ţările Române (1775 -1821), în „Sud-Estul European în vremea revoluţiilor franceze: stări
de spirit, reacţii, confluenţe‖, A. Duţu (coord.), Academia Română, Institutul de Studii Sud-
Est Europene, Bucureşti, 1994;
Oncescu I., Stanciu I., Plopeanu E., Texte şi documente privind istoria modernă a
românilor, Vol. I – 1774-1866, Edit. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2009;
Pencovici A., Desbaterile Adunarei constituante de la 1866 asupra constituţiei şi
legii electorale dinRomânia, Tipografia Statului, Curtea Şerban Vodă, Bucureşti, 1883;
Roghină R.C.,Logica și efectele transplantului constitutional din 1866, Edit.
Universul Juridic, București, 2016;
Roghină R.C., Transplantul constituțional, RDPb, Edit. Universul Juridic, nr.
4/2012;
Şotropa V., Proiectele de constituţie, programele de reforme şi petiţiile de drepturi
din Ţările Române în secolul al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea, Edit.
Academiei R.S.R, Bucureşti, 1974;
Stanomir I., Naşterea Constituţiei, Limbaj şi drept în Principate, până la 1866, Edit.
Nemira, Bucureşti, 2004;
Tănăsescu E.S., Modern constitutionalism and the sources of the Romanian
Constitution of 1866, AUBD, nr. 2/ 2006;