the by charles darwin - cdn4.libris.ro speciilor - charles darwin.pdf · originea speciilor moderni...
TRANSCRIPT
CHARLESDARWINThe Origin of Species: By Means of Natural Selection,
or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life,
|ohn Murray, Albemarle Street, 1872'
Toate drepturile rezervate. Nicio Parte a acestei clrfi nu poate flreprodusi sau transmisi sub nicio formi Ei prin niciun mijloc, elec'
tronic sau mecanic, inclusiv fotocopiere, inregistrare sau prin oricc
sistem de stocare a informaliei, firl permisiunea editorului. Editie ln
limba romini publicatl de Editura Herald' Copyright @ 2017
Charles Darwin
Originea speciilor(Edi1ie revizuiti)
Traducere din limba englezl de
ION E. FUHN
Prefafl de
DUMITRU MURARIU
OCTAVI.AN POPESCU
EDITURAACADEMIEIROMANE
d%EDITURAHERALD
Bucure$ti,
2017
CUPRINS
Prefall
ORIGINEA SPECIILOR PRIN SELECTIS I,IetURer;.
SAU PASTRAREA RASELOR FAVORIZATE iN I,UPTA
PENTRU EXISTENTA
Schitd ktoricd a dezvoltdrii concepliei despre originea speciilor,
pdnd la publicarea primei editii a lucrdrii defald
Introducere
Capitolul I. Varia;ia ln condiliile vieiii domestice 23'
Capitolr,rl II. Varia{ia ln stare naturali 56
Capitolul III. Lupta pentru existenfl " 74
Capitolul IV. Selec{ia naturaH sau supraviefuirea celor mai adaptati 9l
ix
t7
Capitolul V. Legile varia[iei
Capitolul VI. Dificultllile teoriei
Capitolul VII. Diferite obiecfii impotriva teoriei selecfiei naturale
Capitolul VI[. Instinctul
Capitolul IX. Hibridizarea
Capitolul X. Despre imperfecliunea datelor geologice
Capitolul XI. Despre succesiunea geologici a organismelor
Capitolul XIL RispAndirea geografi cl
Capitolul XIII. Rlspindirea geografici (continuare)
Capitolul XIV Afinitifile reciproce dintre organisme.
Morfologie, embriologie, organe rudimentare
Capitolul XV. Recapitulare gi concluzii
143
175
' 216
257
292
326
356
386
417
440,
488
SCHITA ISTORICA A DEZVOLTI.RIIt
CONCEPTIEI DESPRE ORIGINEA SPECIILOR,,
pANA LA PUBLICAREA PRIMEI EDITII
a lucnAnll DE parA,
oI prezenta aici o scurtl schili a dezvoltirii concepliei despre ori-
ginea speciilor. Pini nu de mult, cei mai mulli dintre naturaligti
credeau cl speciile ar fi forme neschimbitoare qi c5, au fost create inde-
pendent una de alta. Acest punct de vedere a fost suslinut cu iscusin{d
de mulli autori. Pe de alti parte, o mini de naturaligti credeau ci speciile
suferl schimbiri gi c[ formele vii, existente, descind prin filialiune din
forme preexistente. Dacd llsim la o parte aluziile asuPra acestui subiect
din lucririle scriitorilor clasicil, glsim c[ primul autor care in epoca
t Aristotel, in Physicae Ascultationes (cartea a 2-a, capitolul 8, partea a 2-a),
dupi ce remarcl faptul ci ploaia nu cade pentru a face grdul si creasci, dupi cum nu
cade nici pentru a distruge griul agricultorului care il treieri sub cerul liber, aPlici
ocelaqi argument organismului gi adaugi (in traducerea dlui Claire Grece, care mi-a
atras aten{ia asupra pasajului): ,Ce piedici ar Putea exista ca diferitele pdr[i (ale
corpului) si aibi intre ele, in naturi, aceeaqi rela[ie intimplitoare? Astfel, dintii, de
pildi, cresc prin necesitate: cei din fafn ascu{i[i, adapta{i s[ taie, iar mlselele plate
potrivite numai pentru mestecarea hranei, deoarece ele n-au fost create in acest
scop, ci sunt rezultatele intimplirii. Acelagi lucru se poate spune 9i pentru celelalte
ptrrfi, care ni se par adaptate Ia un scop oarecare. Prin urmare, pretutindeni unde
lucrurile luate in intregul lor (ca de pildn toate plrlile unui intreg) par a fi create cu
un scop anumit, de fapt in realitate ele numai s-au Pestrat, deoarece au fost consti-
tuite in mod adecvat datoriti unei tendinle interioare; iar toate lucrurile care n-au
fost constituite in acest fel au pierit gi continui sd piarf'. Aici vedem schi[at, parc6,
principiul selecfiei naturale, dar din remarcile lui Aristotel cu privire la formarea
dinfilor rezultl cit de pulin in{elegea el sensul deplin al acestui principiu.
Originea speciilor
moderni l-a tratat in spirit qtiin{ific a fost Buffon. Dar intruc1t pirerilesale au oscilat mult in diferite perioade gi pentru ci el nu a ciutat sipitrundd cauzele sau mijloacele transformirii speciilor, nu gisesc necesar
sd intru aici in aminunte.
Lamarck a fost primul ale cirui concluzii in privinla originii speciilorau atras atenfia in mod deosebit. Acest naturalist, celebru pe buni dreptate,qia publicat pentru prima dati concepfiile in 1801; le-a imbogilit multin 1809 in a sa Philosophie zoologique gi mai tArziu, in 1815, in introdu-cerea la lucrarea sa Histoire Naturelle des Animaux sans vertdbres. in aceste
lucrrri el sus!ine teoria potrivit crreia toate speciile, inclusiv omul, descinddin alte specii. El e primul care a adus exceptionalul serviciu de a fi atrasatenlia asupra probabiliti{ii ci orice schimbare in lumea organici gi incea anorganicr este rezultatul unor legi, gi nu al unei interventii miracu-loase. Se pare ci Lamarck a ajuns la concluzia privind schimbarea treptatra speciilor, in urma greutitii de a distinge speciile gi varietlfile, a gradafieiaproape perfecte a formelor in anumite grupe, cit gi in urma analogiei cuanimalele Ei plantele domestice.
in ceea ce privegte cauzele modificirii, el Ie atribuia in parte acliuniidirecte a conditiilor fizice de vialr, in parte incruciglrii dintre formeleexistente gi indeosebi intrebuin!irii qi neintrebuin!lrii (organelor), adic[efectelor deprinderii.
Acestui din urmi factor ii atribuia el, dupl cum se pare, toate minu-natele adaptiri din naturi - cum ar fi, de pildi, g6tul lung al girafei datoratfaptului ci se hrinegte cu frunzele de pe ramurile arborilor. El credea, deasemenea, intr-o lege a dezvoltdrii progresive; gi, deoarece, in virtuteaacestei legi, toate formele vii tind spre progres, Lamarck, pentru a explicaexistenfa organismelor simple gi in zilele noastre, sus{inea cr astfel deforme apar gi acum prin generalii spontaner. Geoffroy Saint-Hilaire, dupi
, I Am luat data primei publica[ii a lui Lamarck din excelenta istorie a concep-
fiilor asupra acestei probleme alcituiti de Isid. Geoffroy saint-Hilaire (Hist. nat.Gdn6rale, 1859, vol. 2,p.405). Lucrarea cuprinde qi o expunere completl a conclu-ziilor lui Buffon in aceeaqi chestiune. E curios cat de mult a anticipat bunicul meu,dr' Erasmus Darwin, vederile gi motivirile eronate ale lui Lamarik, in lucrarea saZoonomia (vol. I, pp. 500-510), publicati in 1794. Dupi Isid. Geoffroy, este nein-doielnic ci Goethe a fost un partizan convins al unor conceplii similare, dupd, cumrezulti din introducerea unei lucriri scrise in 1794 gi l795,dar publicati mult mai
Schip istorici
cum se aratl in Via{a scrisi de fiul s5'u, binuia inci din 1795 cL ceea ce noi
numim specii sunt de fapt diverse devieri ale aceluiagi tip. Dar abia in 1828
qi-a exprimat el, in scris, convingerea cI formele n-au rf,mas neschimbate
de la inceputul inceputurilor. Geoffroy pare sd fi socotit condiliile de viatisau ,,le monde ambiant" drept princip ala cauzd a schimbdrilor. El era
prudent in formularea concluziilor sale qi nu credea cd speciile existente
suferl gi acum modificiri; iat dupi curn adaugi fiul slu: ,,C'est donc un
probldme ir r6server entidrement i lhvenir, suppos6 m6me, que lhvenir,
doive avoir prise sur lui".
in 1813, dr. W C. Wells a citit in fa[a Societi]ii Regale ,,un raport
despre o femeie albi care are o parte din piele asemindtoare cu pielea
unui negru"r, comunicarea lui insi n-a fost publicati decAt dupi apa-
rilia, in 1818, a cunoscutei sale lucriri ,,Doui cercetiri despre roui qi
despre vederea simplii in lucrarea citati, el admite in mod clar principiulselecliei naturale, fapte care constituie prima recunoaqtere semnalat[ a
acestui principiu; insl el il aplici numai raselor omenegti si numai unoranumite caractere izolale. Dupi ce remarci faptul cl negrii gi mulatrii se
bucuri de imunitate fali de anumite maladii tropicale, el observl mai intiici toate animalele, intr-o anumiti mdsuri, tind si varieze gi, in al doilea
rind, ci agricultorii iqi amelioreazi animalele domestice prin selecfie; apoi
adaugi: ceea ce se realizeazd in acest din urm[ caz, ,,prin artf] pare sI fie
realizat cu aceeagi eficacitate, degi mai lent, in naturi, prin crearea varie-
tililor de oameni adaptali [[rii in care trliesc. Dintre varietifile intimpll-toare de oameni, care au apirut printre primii locuitori pulin numeroEi qi
rari ai regiunilor centrale din Africa, unele pot fi mai bine inzestrate decAt
celelalte in privinfa posibilitalii de a rezista bolilor locale. in consecin!i,
aceasti ras[ se va inmulli, pe cind celelalte vor descregte, nu numai din
tirziu; el accentueaze (Goethe als Naturforscher, von dr. Karl Meding, p. 34) cn, peviitor, pentru naturaligti problema va fi si explice, de pildn, cum dobd,ndesc vitelecoarne, Ei nu la ce folosesc aceste coarne. Avem un exemplu deosebit al felului incare se nasc aproape in acelagi timp vederi aseminltoare, in faptul ci Goethe inGermania, dr. Darwin in Anglia gi Geoffroy Saint-Hilaire (dupi cum vom vedeade indati) in Fran{a au ajuns la aceleagi concluzii cu privire la originea speciilor, inanii 1794-7795.
t Titlul in original: ,,An Account of a White Female, part of whose skinresembles that of a Negrol (N. red.)
Originea speciilor
pricina neputinlei lor de a suporta atacurile bolilor, dar 9i datoriti inca-
pacitilii de a concura cu vecinii lor mai puternici. Este sigur, din cele spuse
mai inainte, ci rasa aceasta viguroasi va avea o culoare mai intunecati.
Dar cum aceaste tendinfd de a forma varietili persisti, in decursul tim-
pului se va forma o rasi de culoare din ce in ce mai intunecati; 9i cum cea
mai intunecatl va fi cea potriviti pentru clima respectivS, ea va deveni cu
timpul predominanti, dacd nu chiar singura ras6, in lara in care a apirut.
Apoi el igi extinde aceste conceplii gi asupra locuitorilor albi din llrile cu
climd mai rece.
ii sunt indatorat dlui Rowley, din Statele Unite, pentru faptul de a-mi
fi atras atenlia, prin dl Brace, asupra pasajului de mai sus din lucrarea doc-
torului Wells.
Onorabilul reverend W. Herbert, mai apoi decan de Manchester,
declari in volumul al 4-lea din Horticultural Transactions, apdrutin 1822,
qi in lucrarea sa despre Amaryllidaceae (1837, p. 19, 339) ci ,,experienfele
horticole au stabilit in mod neindoielnic ci speciile botanice nu sunt decit
o clasi superioari qi mai permanenti de varietili". El extinde aceste con-
cep[ii gi asupra animalelor. Decanul crede ci in fiecare gen a fost creatl
numai cite o specie, inzestrati de la inceput cu o plasticitate deosebiti, qi
ci din acestea s-au niscut mai ales prin incruciqiri reciproce, dar 9i prin
varialie, toate speciile existentel
in 1826, in paragraful final din cunoscuta sa lucrare despre Spongilla
(Edinburgh Philosophical Journal, vol. 14, p. 283), profesorul Grant igi
afirmi in mod clar convingerea ci speciile descind din alte specii gi ci se
perfec{ioneazl in decursul modificlrii lor. Aceeagi pf,rere gi-a exprimat-o
gi in a 55-a sa prelegere publicatl in Lancet, din 1834.
in 1831, dl Patrick Matthew gi-a publicat lucrarea despre ,,Lemnul
pentru construclii navale gi arboriculturd', in care igi exprimd un Punctde vedere asupra originii speciilor intru totul asemdnitor cu cel propus de
dl Wallace (despre care vom mai vorbi) gi cu al metr din Linnean.lournal Ei
cu acela dezvoltat in volumul de fa!6. Din nefericire, acest punct de vedere
a fost exprirnat de dl Matthew foarte pe scurt, in pasaje izolate, in anexa
unei lucriri consacrate unui subiect diferit, astfel incit a rimas neobservat
pdn[ ce di Matthew insugi a atras atenlia asuPra lui in The Gardener\
SchiEI istorici
Chronicle din 7 aprilie 1860. Deosebirile dintre punctul de yedere al dluiMatthew gi cel expus de mine sunt de mici importan{I. Dupi cum s-ar
pirea, el consider[ ci in perioade succesive, lumea a fost aproape depo-pulati gi apoi populati din nou; el sus{ine, de asemenea, ca o posibilitate
faptul cI formele noi pot lua naqtere ,,fard prezenla vreunui tipar sau al
vreunui germen de agregate anterioare'l Nu sunt sigur ci am in{eles pe
deplin anumite pasaje; dar se pare ci el atribuie o mare influen!5 ac{iuniidirecte a condiliilor lor de via(i. Oricum ar fi, el a vdzat limpede intreaga
for!I a principiului selecliei naturale.
Celebrul geolog si naturalist von Buch, in excelenta sa lucrareDescription Physique des lsles Canaries (1836, p. 147), iqi exprimi in modldmurit plrerea ci variet[!ile se transformi incetul cu incetul in specii per-manente, care nu se mai pot incruciga intre ele.
Rafinesque, in lucrarea sa New Flora of North America, publicati in1836, scrie (p.6) urmitoarele: ,jloate speciile au fost probabil varietlticAndva gi multe variet5li devin treptat specii, cipitind trisituri constante
gi caracteristice", dar mai departe (p. t8) adaug6: ,,cu exceplia tipurilororiginare sau a strdmogilor genului'l
in 1843-1844, prof. Haldernan(Boston lournal of Nat. Hist. (J. States,
vol. 4, p. 468) a infh$gat cu deosebit[ iscusinli argumentele pro qi contra
ipotezei dezvoltirii gi schimbirii speciilor; el pare si incline de partea
schimblrii.
Lucrarea Vestiges of Creation aapdrut in 1844. in edi;ia a X-a din 1853,
mult imbunitifiti, autorul anonim scrie (p. 155): ,,Convingerea la care am
ajuns dupi o indelungati chibzuinll e ci toate seriile de vie]uitoare, de la
cea mai simpli gi mai veche gi pAni la cea mai desdvArgit5 Ei mai recenti,sunt, datoritl providenfei divine, in primul rind, rezultatele unui impulscare a fost dat formelor de viafi, impuls ce le-a purtat in anumite perioade
de timp, pe calea descendenfei, prin diferite trepte de organizare, sfirgindcu formele cele mai deslvArgite de dicotiledonate gi vertebrate, treptele
fiind pufine la numir qi in general marcate de intervale in caracterul lororganic, ceea ce constituie o greutate practici pentru stabilirea afinitllilor;in al doilea rAnd, seriile sunt rezultatele unui alt impuls legat de forlelevitale, tinzAnd in decursul genera[iilor si modifice structurile organice in
10 Originea speciilor
concordanfl cu condiliile externe, cum sunt hrana, felul locului de traiEi factorii meteorologici, condiliile externe fiind <adaptirile> teologuluinatural"t. Autorul crede, dupl cum se pare, ci organizarea progreseaze
prin salturi bruqte, dar cd efectele produse de condiliile de viatl sunttreptate. El aduce argumente puternice de ordin general, in sprijinul tezeipotrivit clreia speciile nu sunt forme imuabile. Nu pot infelege modul incare cele doui presupuse ,,impulsuri" pot da o explicalie gtiinfifici nume-roaselor gi minunatelor adaptiri reciproce pe care le intAlnim pretutindeniin naturi; de asemenea, nu pot pricepe cum putem obtine pe aceasti cale
o explicalie, de pildl a felului in care s-a adaptat cioclnitoarea la particu-laritd{ile ei specifice de viali. Datoriti stilului siu convingdtor qi strilucit,aceasti lucrare, degi in primele edilii vedegte o oarecare lipsi de preciziegtiin[ifici qi o mare lipsi de pruden{i gtiinfifici, s-a bucurat de la inceputde o foarte mare popularitate. Dup[ pirerea mea, lucrarea a fXcut un mareserviciu in lara noastrd, datoriti faptului ci a atras aten{ia asupra pro-blemei, lnliturdnd prejudeci{ile gi pregitind astfel terenul pentru accep-tarea unor concep[ii aseminitoare.
in 1846, geologul veteran, dl J. D. D'Omalius D'Halloy a suslinutintr-o lucrare scurti, dar excelenti (Bulletin de lAcad. Roy. Bruxelles,vol. 13, p. 581) ce este mai probabil faptul ci noile specii s-au niscut pecalea descenden[ei prin modificiri decAt ci au fost create fiecare in parte;autorul gi-a expus aceasti pirere pentru prima datl in 1831...
Prof. Owen a scris in L849 (Nature of Limbs,p.86) urmdtoarele: ,,Ideeaarhetipului s-a intruchipat sub felurite modificiri pe aceastd planetd, cumult inainte de a fi existat speciile de animale, care o infbligeazi astizi. Nuqtim pAnS in clipa de fali care sunt legile naturale sau cauzele secundare
cir:ora le sunt supuse succesiunea regulat5 gi dezvoltarea acestor fenorneneorganice". in discursul siu preziden[ial la British Association din 1858, elvorbegte (p.51) despre,,axioma acliunii continue a for{ei creatoare sau
despre apari{ia prestabiliti a fiinlelor vii'i Mai departe (p. 90), referindu-sela rlspAndirea geografici, el adaugi: ,,Aceste fenomene ne zdrunciniincrederea in faptul cd Apterixul din Noua Zeelandd. si Lagopus scoticusdin Anglia ar fi creatii distincte apirute in qi pentru aceste insule si e bine
' in textul original ,,the natural theologianl (N. rr.)
Schili istorici 11
sa nu uitim nicio clipi cd, prin cuvdntul <creatie>, zoologul inlelege <unI)roces necunoscut>". El iqi dezvolti ideea adiugand cd, atunci cdnd. astfelde exemple, cum este cel al speciei Lagopus scoticus, sunt ,,enumerate dezoologi ca dovadi a crea{iei speciale a pisirii in gi pentru aceste insule, defhpt ei igi expriml prin ele necunoagterea motiyului pentru care Lagopusscoticus existf, aici qi numai aici. Agadar, prin aceasti formulare care levidegte ignoranfa, zoologii iqi exprimi totodati 9i convingerea ci atitpaslrea, cdt gi insulele, igi datoreazi originea unei ,,mari cauze primecreatoare'i Daci interpretim aceste fraze cuprinse in acelagi discurs, unacu ajutorul celeilalte, rezultd. ci distinsul filozof a simfit in ig5g ci i sezdruncini increderea in faptur ci Apterix gi Lagopus scoticus ar fi apirutde la inceput in locurile unde se gdsesc astdzi ,,nu se gtie cum,' gi ,,nu seqtie prin card' proces.
Acest discurs a fost linut dupi ce atdt lucrarea dlui Wallace, cAt qilucrarea mea despre originea speciiror, la care ne vom referi acum, fuseserIcitite la Societatea linneand. cand am publicat prima edi{ie a cir[ii defafi eram, ca qi mulli al1ii, atat de profund indus in eroare de expresii ca,,actiunea continui a forfei creatoare", incat l-am socotit pe prof. owen, caqi pe alli paleontologi, ca fiind ferm convins de fixitatea speciilor; dar sevideste (Anat. of vertebrates,vor.3,p.796) ci a fost o eroare monstruoasddin partea mea. in ultima edilie a cirlii de fa[I am formulat presupu_rlerea - care mi se pare qi acum pe deplin justd _, intr_un pasaj incepAndprin cuvintele ,,fIri indoiali forma tipicf, etc. (ibid., vol. l, p. xxxv), ciprof. owen admite ci seleclia naturali ar avea un oarecare rol in formareacle specii noi, dar gi aceastd presupunere (ibid., vol. 3,p.79g) se videgte ali inexacti qi neintemeiatd. Am reprodus, de asemenea, gi unere extraseclintr-o corespondenli intre prof. owen qi redactorul revistei Londonlleuieu din care rezultd.in mod clar, atat pentru acer redactor, c6t gi pentrurnine, c[ prof. owen revendicr enuntarea teoriei selecfiei naturale ina-intea mea. Mi-am exprimat surprinderea gi satisfac{ia faln de aceastd qtire,clar, in misura in care imi este posibil si in{eleg anumite pasaje publicaterecent (ibid., vol. 3, p. 798), amfost din nou indus in eroare, fie in parte, fiein totalitate. Mi consoleazi insd faptul c6 qi alte persoane grsesc lucririlecontroversate ale prof' owen tot atit de greu de in{eles qi de imprcat intreele, dupd cum le gisesc Ai eu. in ceea ce privegte simpla enunfare a prin-