1

SECOLELE BIBLIEI DE LA BLAJefinind secolul al XVIII-lea, istoricul francezPierre Chaunu ̂ l vede ca pe un r@stimp deconstituire a }tiin]elor umaniste ca �sectorautonom�.1 %n acela}i secol, Transilvania se

situa ̂ n zona de recuperare din est, ̂ n]eleg$nd spa]iileintegrate administrativ }i cultural Europei civilizate,^n urma alung@rii turcilor din teritoriile Dun@rii demijloc }i din interiorul Carpa]ilor. O �recuperare� cuo semnifica]ie aparte fusese, ^n jurul anului 1700,unirea rom$nilor din Transilvania cu Biserica Romei.Un martor }i istoric al unirii, iezuitul silezian AndreasFreyberger, interpret$ndu-}i fidel rolul, vedea aceast@recuperare ardelean@ ca pe o eschiv@ genial@ de lae}uarea ^n erezie a bisericii rom$ne}ti, cu careamenin]a politica de calvinizare desf@}urat@ sub prin-cipii reforma]i ai Transilvaniei.2 Dintre cele dou@ mariculturi europene, catolic@ }i reformat@, ^n egal@m@sur@ interesate s@-i atrag@ pe rom$nii ardeleni, areu}it prima, ^n condi]ii ^ndeob}te cunoscute }ianalizate de istorici.3 Astfel, ̂ ntr-un areal semnificatival Bisericii Ortodoxe Orientale, ̂ n mijlocul poporuluirom$n, a ap@rut, ^n germeni }i apoi ^n dezvoltarealert@, o cultur@ alternativ@, de influen]@ occidental@}i catolic@.

UNIREA CU ROMAom$nii ardeleni s-au unit cu BisericaRomei, ^ntre 1697 � 1701, pe bazaprincipiilor Conciliului de la Floren]a din1439, care postulau o biseric@ identic@ ̂ n

dogm@ cu cea catolic@, ̂ ns@ p@str$ndu-}i nealterat@partea ritual@ oriental@, bizantin@.4 Dominat de spiritulmarelui umanist Nicolaus Cusanus,5 conciliul }i-a a-r@tat roadele ^n Europa abia la sf$r}itul secolului alXVII-lea, odat@ cu victoriile armatelor cre}tine, con-duse de ̂ mp@ratul Leopold I ̂ mpotriva turcilor. Dup@e}ecul turcesc de la Viena din 1683, Imperiul Roma-no-German sub dinastia de Habsburg }i-a consolidatputernic rolul ̂ n politica Europei. �Imperiu� devineacum sinonim cu �Austria�, iar ca un corolar spiri-tual al acestei ascensiuni, religie devine sinonim cu

catolicism. Leopold I, conduc@torul Ligii Sfinte, ^}iface cur$nd sim]it@ politica procatolic@ }i ̂ n ]@rile Co-roanei Sf$ntului {tefan, dintre care f@cea parte, catradi]ie istoric@, }i Transilvania.6 Solu]ia atragerii launire ̂ n virtutea celor postulate la Floren]a apar]inemarelui om de stat }i prin] al bisericii, cardinalul Le-opold Kollonich, omul de ̂ ncredere al ̂ mp@ratului ̂ nopera de redimensionare din fundament a destinuluiEuropei centro-r@s@ritene. Primele negocieri i-au vizatpe rutenii din nordul Ungariei, pe seama c@rora s-a^nfiin]at, cu dificult@]ile inerente, Episcopia Greco-Catolic@ de la Munkács.7 A urmat marea mas@ a po-porului rom$n ortodox, popula]ie dens@ }i puternicmajoritar@ ̂ntr-un spa]iu ce se ̂ntindea din Maramure}p$n@ la Carpa]ii de sud }i din Banat p$n@ la cei deest, pe teritoriul a dou@ state, Transilvania }i Ungaria.

De referin]@ este unirea realizat@ ̂ n Transilvania,prin caracterul ei de fenomen complex, bine articulat}i reu}it integral ̂ n faza incipient@. Atanasie Anghel,actorul principal, a avut }i voin]a necesar@, }i sus]i-nerea popular@ pentru a duce p$n@ la cap@t procesulde unire. Din unghiul de interes al problemei pe careo trat@m, este de observat faptul c@, ̂ n complicatelemi}c@ri care s-au pus ^n oper@ cu acea ocazie, }i-aputut face loc }i elementul cultural, timid, la ̂ nceput,dar de mare r@sunet ̂ n viitorul noii confesiuni rom$-ne}ti }i al rom$nilor ̂ n general. %ndat@ dup@ anul ho-t@r$rii finale de unire cu Roma, ^n februarie 1701,Atanasie a f@cut o c@l@torie la Viena, unde a avut o�conferin]@� decisiv@ cu cardinalul Kollonich. Rezul-tatul a fost semnarea de c@tre episcopul rom$n a uneideclara]ii ̂ n 16 puncte, care sintetizeaz@, dinspre cea-lalt@ parte a mesei de discu]ie, consecin]ele hot@r$riidin 1700 a clerului rom$n }i a ierarhului, de a trecedin lumea ortodox@ ^n cea catolic@. Articolul 4, deexemplu, prevede obliga]ia lui Atanasie de a �^mp@r]ipe gratis, f@r@ nici un pre]�, �catehismul dreptei cre-din]e ^n limba rom$n@, ce urmeaz@ s@ fie tip@rit cucheltuiala eminentisimului cardinal�.8 Cu o prompti-tudine de nea}teptat, prima carte destinat@ proaspe-]ilor neofi]i rom$ni va ie}i de sub tipar ^n 1702, la

1 Pierre Chaunu, Civiliza]ia Europei ̂ n secolul luminilor, I, Bucure}ti, 1986, p. 365.2 Andreas Freyberger, Historica relatio unionis Valachicae cum Romana Ecclesia. Relatare istoric@ despre

unirea bisericii rom$ne}ti cu Biserica Romei, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca,1996.

3 R@m$ne de referin]@, ^nc@, colec]ia de documente a unui alt iezuit, tirolezul Nicolaus Nilles, tip@rit@ ^n1885 la Innsbruck, Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae Orientalis in terris Coronae S. Stephani, vol.I � II. Dintre sursele interne, cea mai riguroas@ cercetare este a lui Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii Rom$neUnite, ̂ n �Bun@ vestire�, Roma, XV, 1976, nr. 1 � 2, p. 13 � 66; nr. 3 � 4, p. 11 � 46.

4 Silviu Augustin Prundi} � Clemente Pl@ianu, Catolicism }i ortodoxie rom$neasc@, Cluj-Napoca, 1994, p.46 � 52. Elaboratele acestei mari reuniuni ecumenice, ̂ n Acta Concilii Florentini, Roma, 1865.

5 P.P. Negulescu, Filosofia Rena}terii, Bucure}ti, 1986, p. 79 � 131. O monografie accesibil@: Paolo Rotta,Il cardinale Nicolo di Cusa, Milano, 1928.

6 Vezi Obál Béla, Die Religionspolitik in Ungarn nach dem Welfälischen Frieden während der RegierungLeopold I, Halle, 1910.

7 Joannicius Basilovits, Brevis notitia fundationis Theodori Koriatovits, olim ducis de Munkács, pro religiosisRuthenis Ordinis Sancti Basilii Magni, in Monte Csenek, ad Munkács, anno MCCCLX factae, exhibens seriemepiscoporum Graeco-Catholicorum Munkácsiensium, Ca}ovia, 1799; A. Hodinka, A munkácsi görög-katolikuspüspökség története, Budapesta, 1909.

8 Andreas Freyberger, op.cit., p. 91, 93.

2

Alba Iulia.9 La articolul 11, Atanasie se angajeaz@cu aceea}i solemnitate: �M@ voi str@dui s@ se ridiceo }coal@ rom$no-latin@ la Alba Iulia. Voi alege dasc@lide }coal@ care s@ }tie limbile rom$n@ }i latin@�.10

Urmarea ^n simetrie precis@ a �reversalului�atanasian a fost cunoscuta diplom@ a ^mp@ratuluiLeopold I din 19 martie 1701, Secunda Leopoldinasau a doua diplom@ a unirii.11 �Leopoldina� pluseaz@angajamentele culturale ale lui Atanasie, ^n sensulc@ se vor ridica }coli la Alba Iulia, Ha]eg }i F@g@ra},�pentru ca fiii uni]ilor s@ poat@ dob$ndi mai mult@}tiin]@�.12 Sub acest semn al debutului, toatedocumentele de c@petenie ale unirii cu Roma, de la^nceput sau de pe parcursul consolid@rii ei, voracorda o aten]ie punctual@ factorului de cultur@ per-tinent de cauza tratat@. Astfel se ^nt$mpl@ cu bula�Rationi congruit� din 1721, oper@ a papilor ClementXI }i Inocen]iu XIII. Prin aceast@ constitu]ie papal@,^n anul amintit s-a �ridicat�, cu binecuv$ntareaScaunului Apostolic, Episcopia Greco-Catolic@ deF@g@ra}, av$ndu-l ^n frunte pe succesorul luiAtanasie, episcopul Ioan Giurgiu Patachi. Bula pa-pal@ proclam@ biserica cu hramul Sf$ntul Nicolaedin F@g@ra} drept catedral@ a uni]ilor rom$ni. %ntrealtele � se precizeaz@ � �^n aceea}i biseric@ s@ seconsacre c@lug@ri }i preo]i dup@ canoanele ritului gre-cesc, care s@ ]in@ locul canonicilor }i capitulului�.13

%n persoanele acestora va lic@ri primul s$mbure alelitei intelectuale rom$ne}ti din Transilvania, ̂ ntr-unpeisaj de-o paupertate cultural@ vecin@ cu barbaria.Era rezultatul ac]iunii de calvinizare for]at@ pe careo suferiser@ rom$nii ardeleni din partea principilorcalvini }i a clerului }i domnilor de p@m$nt de aceea}iconfesiune, de pe vremea lui Ion Sigismund Zápolya(1566 � 1571) }i p$n@ la unire. �A}a s-a f@cut � ob-serv@ uluit acela}i Andreas Freyberger14 � de Tran-silvania se aseam@n@ cu un fel de Egipt, iar aceast@

na]ie (rom$nii � n.n.) cu persoana izraelitului exilatsub faraon�. Vaticanul a prev@zut, pentruameliorarea acestui �Egipt� spiritual, substan]ialasum@ de 4000 de florini, pe care i-a donat ̂ mp@ratulCarol VI, monarhul Habsburg, de la data buleiamintite.15

Aceste premise de bun@voin]@ }i munifiscen]@ a}tiut s@ le sintetizeze }i s@ le valorifice Inochentie Micu-Klein, al treilea episcop unit al rom$nilor ardeleni. Ino-chentie a mutat, ^n mai 1737, re}edin]a episcopieiunite la Blaj, locul viitorului focar spiritual }i locul undes-a tip@rit Biblia de fa]@. Evenimentul a fost posibil ̂ ncondi]iile unei amplific@ri a bun@voin]ei imperiale fa]@de rom$ni. Prin diploma sa din 21 august 1738,16

Carol VI ratific@ acordarea domeniului Blaj pe seama^ntre]inerii noii structurii ecleziastice rom$ne}ti, ^nurma unor inspirate negocieri ini]iate }i purtate dearhiereul ^ntemeietor.17 Ideea cultural@ r@zbate dinacest act al Puterii, chiar cu mai mare claritate. Dinveniturile puternicului domeniu acordat, episcopia esteobligat@ s@ zideasc@ o m@n@stire pentru 11 c@lug@ri,�^n carea pruncii ̂ n credin]@ }i ̂ n carte s@ se ̂ nvea]@}i de acolo harnici, ^ntru ^nv@]@turi bine ^nv@]a]iparohi de leagea greceasc@ s@ se poat@ procopsi�.18

Prevederea este ^n tonul din 1721 a bulei �Rationicongruit� (�dup@ cum }i sf$nta bul@ a papei poftea}-te�19), care cerea ̂ ntemeierea ̂ nc@ la F@g@ra} a unuiasemenea a}ez@m$nt. Implicarea monahismului ^nprocesul educativ organizat ]ine de percep]ia prag-matic@ a Bisericii Catolice, iar Blajul va onora dinplin aceast@ menire. Diploma imperial@ fixeaz@ }i nu-m@rul incipient al elevilor, 12 deocamdat@. Deosebitde important@ pentru orizontul viitor al Blajului este^ns@ prevederea ca din aceea}i dona]ie imperial@ s@fie trimi}i }i sus]inu]i c$te trei studen]i (alumni) ro-m$ni la Roma, pentru a-}i des@v$r}i ^nv@]@turile laColegiul de Propaganda Fide.

9 Este faimoas@ }i azi rarisima c@r]ulie intitulat@ P$nea pruncilor sau ^nv@]@tura credin]ii cre}tine}ti, uncatehism catolic tradus de preotul Duma Iane} din B@r@ban]i. Vezi Ioan Mu}lea, P$nea pruncilor, Belgrad,1702. Din istoria unei vechi c@r]i rom$ne}ti, ̂ n Omagiu lui Ioan Lupa}, Bucure}ti, 1943, p. 617 � 631.

10 Andreas Freyberger, op.cit., p. 95 (�Ut schola Walachico�Latina Albae erigatur, satagam. Magistrosscholarum eligam callentes linguam Walachicam et Latinam�).

11 Dintre edi]iilele latine ale documentului, decisiv@ este cea a lui Kurt Wessely, A doua diplom@ leopoldin@,Bucure}ti, 1938 (extras din �Analele Academiei Rom$ne�, Seria III, tom XX, Memoriile sec]iunii istorice,mem. 12). Traducere veche, dep@}it@ ca limbaj, la Samuil Micu, Istoria rom$nilor, edi]ie princeps dup@manuscris de Ioan Chindri}, II, Bucure}ti, 1995, p. 273 � 278. Vezi traducerea noastr@ modern@, la AndreasFreyberger, op.cit., p. 89 � 111.

12 Ibid., p. 107.13 Vezi despre edi]iile cunoscute ale bulei �Rationi congruit� la Ioan Chindri}, Bula papal@ �Rationi congruit�

de la 1721 }i ^ntemeierea Episcopiei F@g@ra}ului, ̂ n �Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca�, XXXIII,1994, p. 85 � 106. Unica traducere rom$neasc@, a noastr@, tot acolo, p. 103 � 105.

14 Op.cit., p. 35.15 Zenovie P$cli}anu, op.cit., p. 40, incl. nota (379).16 Diploma de dona]ie a ̂ mp@ratului Carol VI a intrat ̂ n aten]ia reprezentan]ilor {colii Ardelene, care au

inclus-o ̂ n lucr@rile lor istorice }i au tradus-o ̂ n rom$ne}te. Vezi o edi]ie latin@ cu traducere la Samuil Micu,Istoria rom$nilor, II, p. 293 � 298; 307 � 312. Edi]ie numai ̂n rom$ne}te la Gheorghe {incai, Hronica rom$nilor,III, Bucure}ti, 1969, p. 363 � 370. Numai originalul latin la Petru Maior, Istoria besearicei rom$nilor, Buda,1813, p. 202 � 207. Tot ̂ n originalul latin a publicat-o }i Nicolaus Nilles, op.cit., p. 533 � 540.

17 Zenovie P$cli}anu, op.cit., p. 45 � 47.18 Samuil Micu, Istoria rom$nilor, II, p. 294.19 Ibid.

3

Continuitatea factorilor de decizie de la Viena }iRoma ̂ n atitudinea de deferen]@ fa]@ de rom$ni esteexpresia unei psihologii a Puterii, admirabil surprins@de Nicolae Iorga, ̂ n 1902, c$nd f@cea o compara]ie^ntre prozelitismul calvin din secolul al XVII-lea, des-f@}urat cu violen]@ de c@tre principii maghiari refor-ma]i ai Transilvaniei, }i tratativele de unire purtatede catolici cu rom$nii: �Era o deosebire de purtare^ntre catolici }i calvini, care trebuia s@ m@guleasc@pe fra]ii no}tri (ardeleni � n.n.) chiar }i ^n afar@ demarile f@g@duieli. Calvinii b@tuser@ din picior, catolicii^mp@ratului f@ceau propuneri. Cei dint$i amenin]aucu temni]a }i b@t@ile, ace}tialal]i f@ceau s@ se z@reasc@^nceputul unei ere de libertate }i lumin@�.20 Afirma]iaistoricului rom$n o confirm@ amintita cronic@ a luiAndreas Freyberger, necunoscut@ lui Iorga, scrierecare este un proces verbal de martor ocular al unuifoarte elaborat demers de implicare a mentalului ro-m$nesc ̂ n acceptarea unirii. Elementul decisiv al reu-}itei a fost recursul la ideile Conciliului de la Floren]a,acceptabile pentru rom$ni, ̂ n compara]ie cu straniileschimb@ri de rit pe care propaganda calvinist@ le pre-conizase ^n secolul al XVII-lea. Dac@ Reforma voias@-i asimileze pe rom$nii ortodoc}i prin supunere, ca-tolicismul i-a implicat ̂ ntr-un dialog de participare.

Dialogul ̂ ns@ avea nevoie de un partener competi-tiv, care s@ ̂ n]eleag@ termenii schimb@rii istorice pe ca-re o tr@ia. Cele dou@ centre de putere, Viena }i Roma,erau egal interesate ^n asanarea }ocantei st@ri de in-cultur@ a clerului ortodox, exhaurizat de orice vigoare ̂nlupta ̂ndelungat@ }i inegal@ cu calvinismul.21 Implicareamaterial@ a Puterii ^n direc]ie cultural@ se explic@ prinnevoia cre@rii acestui partener de dialog. Nu mai pu]intrebuie luat@ ̂n seam@ discrepan]a dintre cultura catolic@bogat@ din vremea Contrareformei, creat@ ̂n ambian]aimperiului limbii latine, ajuns la apogeul s@u, pe de oparte, }i vidul cultural, ̂ nchis ̂ n rudimente populare,22

care caracteriza ortodoxia ardelean@ ̂ n preajma uniriicu Roma. Devenind, la 1700, parte integrant@ a BisericiiCatolice, noua confesiune rom$neasc@ trebuia s@realizeze un minim grad de aliniere la standardeleculturale pe care evolua catolicismul. Investi]iile factorilorde putere pe seama culturii rom$nilor sunt explicabile

prin prisma acestei mentalit@]i �de sus�. Este gr@itor cazulepiscopului Atanasie Anghel, ^nf@ptuitorul unirii, laimpactul cu aceast@ mentalitate.23 Inteligen]a }i abilitatealui Atanasie reies din felul fortunat ^n care a }tiut s@-}iasume }i s@ duc@ la bun sf$r}it aceast@ adev@rat@revolu]ie spiritual@ care a fost unirea cu Roma. Marelesprijinitor al unirii, cardinalul Kollonich, nu s-a mul]umit^ns@ cu aceste calit@]i. La conferin]a amintit@, din pri-m@vara anului 1701, Atanasie pierde ̂n tratative la ca-pitolul cultur@. Mai precis � noteaz@ acela}i martor o-cular, cronicarul Freyburger � pierde �deoarece era ne-}tiutor, el }i clerul s@u, al celor ce se ̂ ntreprind pe bazaunei cunoa}teri adev@rate a problemelor Bisericii Ro-mane�.24 Nu caren]a unei culturi oarecare i s-a repro}at,deci, ci caren]a culturii occidentale, catolice. %n�reversalul� dat dup@ aceast@ conferin]@, episcopul re-cunoa}te, la punctul 5, c@ este �^n multe lucruri ne^n-v@]at }i f@r@ experien]@�25 }i ca atare accept@ prezen]aunui �auditor causarum generalis� ^n persoana unuisecondant romano-catolic, pe care rom$nii uni]i l-aunumit constant �teologul� }i care a r@mas un personajcontroversat al istoriei Bisericii Rom$ne Unite.26 Pre-cau]ia a intrat }i ̂ n textul Secundei Leopoldine, cu ace-ea}i motivare: �Fiindc@, din necunoa}terea dreptuluicanonic, s-au petrecut }i s-au comis la ei (la rom$niiortodoc}i � n.n.) mari erori }i scandaluri, chiar prinepiscopul ^nsu}i }i prin cler�.27 Episcopul din lumeacatolic@ nu putea fi un pop@ oarecare, fie el }i iste] saucarismatic, a}a cum a fost Atanasie. La catolici, v$rfulierarhiei ^nsuma }i maximul de �}tiin]@�, ^n fapt decuno}tin]e din domeniul umanist, a c@rui autonomiePierre Chaunu o vede constituindu-se tocmai ̂n secolulconsolid@rii unirii noastre cu Roma.28

P~TRUNDEREA C~R[ILORrma}ii ̂ ntru p@storie ai lui Atanasie Anghelvor ̂ ndeplini cu prisosin]@ dezideratul for-ma]iei culturale competitive. Pentru g@si-rea succesorului imediat, Ioan Giurgiu

Patachi,29 s-au consumat nu mai pu]in de opt ani,�interregn� de zbucium, dar }i de clarificare ̂ n nouabiseric@ rom$neasc@.30 Odat@ g@sit, el reprezenta �dup@ o opinie autorizat@ � �singurul preot rom$n cu

20 Nicolae Iorga, Sate }i preo]i din Ardeal, Bucure}ti, 1902, p. 176.21 Cea mai organizat@ }i mai lizibil@ analiz@ a contenciosului calvino-rom$n din Transilvania o g@sim la

Zenovie P$cli}anu, op.cit., p. 23 � 94.22 D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Bucure}ti, 1984, p. 107.23 O bibliografie consistent@ despre cel dint$i episcop rom$n unit vezi la Samuil Micu, op.cit., p. 391 �

392, nota 10.24 Andreas Freyberger, op.cit., p. 89.25 Ibid., p. 92.26 Vezi, ̂ n principal, Zenovie P$cli}anu, Din istoria bisericeasc@ a rom$nilor ardeleni � �Teologul� vl@dicilor

uni]i, ^n �Analele Academiei Rom$ne, Seria III, memoriile sec]iunii istorice, tom I, 1922 � 1923, p. 185 �1923, p. 185 � 190; B. B@rbat, L�institution de l�office du �théologien� dans l�Eglise Roumaine, Roma, 1963,cu varianta rom$neasc@ rezumat@, Instituirea func]iei �teologului� ̂ n Biserica Rom$n@ Unit@, Deva, 1992.

27 Andreas Freyberger, op.cit., p. 105.28 Vezi nota 1.29 Bibliografie despre el la Samuil Micu, op.cit., p. 408 � 409, nota 1. Vezi, ^n plus, Octavian B$rlea,

Ostkirklische Traditio und westlicher Katholizismus. Die rumänische unierte Kirche zwischen 1713 � 1727,München, 1966.

30 Nicolaus Nilles, op.cit., I, p. 393 � 479; Ioan Chindri}, Bula papal@ �Rationi congruit�..., pass.

4

temeinic@ preg@tire teologic@ }i, din acest punct devedere, singurul potrivit spre a urca ^n scaunul vl@-dicesc�.31 Studiase la Institutul Pazmaneum din Vie-na, cea mai prestigioas@ universitate catolic@ din im-periu, situ$ndu-se ^n fruntea celor 300 de colegi ais@i.32 A}a se explic@ gestul unuia dintre marile perso-naje ale catolicismului centro-european, iezuitul Ga-briel Hevenesi, de a-l trimite pe fiul de ]@ran valahdin Ardeal la Collegium Hungaro-Germanicum, ̂n Ro-ma, pentru a-}i des@v$r}i studiile. %ntre 1705 � 1710,33

cu profesori de talia cardinalilor Giovanni BaptistaTolemei sau Giovanni Baptista Salerni, iezui]i lar$ndul lor,34 Giurgiu Patachi ajunge s@-}i preg@teas-c@ }i s@ ob]in@ doctoratul ̂ n teologie, primul din cul-tura noastr@, sus]inut la 16 august 1710.35 Care eranivelul cuno}tin]elor sale odat@ ajuns episcop al ro-m$nilor uni]i din Transilvania? A ajuns p$n@ la noilista c@r]ilor din biblioteca acestui ierarh unit, cu ocarier@ extrem de zbuciumat@ }i cu sf$r}it violent.36

Sunt ^nregistrate aproape 200 de titluri, num@r re-marcabil pentru posibilit@]ile unui vl@dic@ rom$n dinArdeal, raportat la pre]ul enorm al c@r]ilor din aceavreme. Alc@tuirea unei biblioteci personale este untropism liber, ce reflect@ fidel ̂ nclina]iile culturale ca-re-l conduc pe colec]ionar. %n biblioteca lui GiurgiuPatachi ̂ nt$lnim c@r]i ̂ n limbile latin@, german@, ita-lian@, maghiar@, greac@ }i rom$n@. Este prima infuziemasiv@ de carte occidental@ ̂ n mediul rom$nesc dinTransilvania, totodat@ cea dint$i bibliotec@ organizat@pe care o ̂ nt$lnim ̂n acela}i mediu. Episcopul se ̂ nf@-]i}eaz@, ̂ n lumina lecturilor sale, ca un om cu apetitcultural accentuat }i divers. Statura lui de erudit, cu-noscut@ altfel,37 s-a estompat ^n istoriografie, odat@cu episcopul ̂ nsu}i, pe nedrept, reconstituirea ei r@-m$n$nd ̂ n sarcina cercet@rilor viitoare. Este interesat^n primul r$nd de marea literatur@ catolic@ a Contra-reformei, care ocup@ o parte substan]ial@ a biblioteciisale. Nu lipse}te, desigur, cea mai r@sun@toare lucrarea acestui curent, cartea de polemici a cardinaluluiRoberto Bellarmino (1542 � 1621) pe tema �dreptei

credin]e�, ap@rut@ chiar ^n anul consacr@rii sale caepiscop.38 Polemica este ̂ndreptat@ ̂mpotriva calvinis-tului Wilhelm Ames }i a luteranului Johann Gebhard}i eviden]iaz@, desigur, calitatea de dreapt@ credin]@a catolicismului. Ca o precau]iune la lacuna lui Atana-sie Angel de a nu cunoa}te dreptul canonic, GiurgiuPatachi studiaz@ un tratat notat ^n inventar � docu-ment greu de descifrat, din cauza abrevierii hazardatea titlurilor � cu titlul �Institutiones juris canonici�. Poa-te fi, dup@ formatul precizat, lucrarea Corpus juriscanonici, ap@rut@ la Basel ^n 1696, pe care o vom^nt$lni }i ̂ n biblioteca lui Inochentie Micu-Klein.39 L-auinteresat cercet@rile, vestite ̂ n epoc@, ale greco-italia-nului Leo Allatius (1586 � 1669), exeget al BisericiiGreco-Orientale, dintre ale c@rui c@r]i g@sim ̂ n bibli-oteca sa chiar o oper@ de sintez@ ̂ n acest sens,40 pre-cum }i o refutare a fabulei despre papisa Ioana. Intere-sant@ este prezen]a istoriei papalit@]ii scris@ ̂ n stil per-sonal }i foarte liber de c@tre un personaj renascentistcontroversat, Bartolomeo Sacchi zis Platina (1421 �1481), ap@rut@ prima dat@ la Vene]ia, ̂ n 1478. Giur-giu Patachi avea edi]ia ap@rut@ peste aproape un se-col, ^n italian@, sub ^ngrijirea c@lug@rului OnuphrioPannino.41 Surpriza bibliotecii este lotul consistent delucr@ri germane, ̂ ntre care chiar un tratat de arhitec-tur@ al italianului Vignola. Episcopul este, astfel, primulintelectual rom$n greco-catolic familiarizat cu litera-tura german@, rezultat, desigur, al anilor de studiu ̂ nPazmaneumul din Viena. Ca ierarh al unei eparhiicatolice de rit oriental, dintre c@r]ile sale nu putea lipsiArhieraticonul, pe care-l g@sim ̂ n edi]ia greceasc@ dela Vene]ia, din 1714, indicat ca �Liber pontificalisEcclesiae Graecae�. Nu lipse}te nici �Pontificale Ro-manum�, echivalentul latin al Arhieraticonului, co-dificat de Egbert de York ̂ n secolul al VIII-lea }i tip@ritla 1485 de ceremonierii papali Joannes Burchard }iAgostino Patrizzi Piccolomini. Giurgiu Patachi a avut,probabil, edi]ia �oficial@� din 1596, tip@rit@ din ordi-nul papei Clement }i consacrat@ prin bula �Ex quo inecclesia Dei�.42 O carte care are semnifica]ia de mesa-

31 Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii Rom$ne Unite, ̂ n �Bun@ vestire�, Roma, XVI, 1977, nr. 1 � 2, p. 25� 74, p. 31.

32 Ibid., p. 30.33 A. Keress, Matricola et acta Hungarorum in universitatibus Italiae studentium, Budapesta, 1917, p. 110.34 Despre cei doi vezi Mario Guarnacci, Vitae et resgestae pontificium Romanorum et cardinalium, II,

Roma, 1751, p. 231 � 238 }i 83; Nicolaus Nilles, op.cit., I, p. 427 � 429.35 Ioan Chindri}, Bula papal@ �Rationi congruit�..., p. 97.36 Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Rom$ne (^n continuare abreviat B.A.R.Cj.), ms. lat. 550.

Vezi }i Magdalena Tampa, Din ̂ nceputurile bibliotecii de la Blaj. Despre inventarul manuscris din 14 iunie1747, ̂ n �Biblioteca }i cercetarea�, buletin }tiin]ific multiplicat al Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a AcademieiRom$ne, III, Cluj-Napoca, 1979, p. 126 � 145.

37 Zenovie P$cli}anu, Istoria..., p. 66 � 67.38 Disputationes Roberti Bellarmini e Societate Jesu S. R. E. cardinalis, de controversiis Christianae fidei,

in-folio, I � IV, Praga, 1721.39 Ioan Chindri}, Biblioteca lui Inochentie Micu-Klein, ^n �Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca�,

XXXIV, 1995, p. 347 � 373, poz. 17.40 Graeciae Orthodoxae tomi duo, I � II, Roma, 1652, 1658.41 B. Platinae historia de vitis pontificum Romanum, a D. N. Jesu Christo usque ad Paulum papa II. Longe

quam antea emendatior; cui Onuphrii Panuinii Veronensis fratris eremitae Augustiniani opera, reliquorumquoque pontificum vitae usque ad Pium IV pontificem maximum adiunctae sunt. Et totum opus variis anno-tationibus illustratum, 40, Vene]ia, f.a. (1562).

42 The Catholic Encyclopedia, pagin@ de Internet, http://www.newadvent.org/cathen/1223 la.htm.

5

ger al viitorului este aceea a cronicarului }i epigrafis-tului ardelean Stephanus Zamosius, Analecta lapidumvetustorum ac nonnularum in Dacia antiquitatum,ap@rut@ la Padova ̂ n 1593. Este cea mai veche va-lorificare tipografic@ a inscrip]iilor antice din DaciaRoman@, culese de pe monumentele ^n piatr@ pre-zente din bel}ug ̂ n Transilvania. Episcopul a trebuits@ fac@ un efort considerabil pentru procurarea uneic@r]i care a constituit o raritate chiar de la apari]ie,trebuind s@ fie reeditat@ peste abia cinci ani, la Frank-furt.43 Oricum, cartea este cea dint$i lucrare de istorielocal@ semnalat@ documentar ̂ n posesia unui rom$nardelean. Ea aducea revela]ia ilustrat@ documentar aunui trecut pomenit }i de al]i umani}ti europeni }i vafi una din sursele de inspira]ie ale istoricilor {coliiArdelene, ^n special a lui Samuil Micu.44 Se poateafirma astfel c@ Ioan Giurgiu Patachi a pus primac@r@mid@ bibliografic@ la temelia edificiului documen-tar intern, bl@jean, pe care se va ̂ ntemeia istoriografia,reprezentat@, spre sf$r}itul secolului, de corifeii Bla-jului, Samuil Micu, Gheorghe {incai, Petru Maior }iIoan Budai-Deleanu. Profilul de erudit al episcopuluieste ̂ ncununat de cele opt manuscrise autografe careau r@mas de la el, inedite }i necercetate p$n@ ast@zi.45

Cu con]inut teologic, filosofic, }tiin]ific sau monahal,aceste lucr@ri sunt, dup@ toate probabilit@]ile, opere�originale� ale lui Giurgiu Patachi, ̂ n sensul de atuncial originalit@]ii, care includea }i compilarea dup@ al]iautori }i c@r]i. Prin tot }i toate acestea, episcopul unitde la F@g@ra} se ̂ nscrie ̂ n r$ndul umani}tilor de for-ma]ie european@, fire}te catolic@, posesor al unui im-presionant bagaj de cuno}tin]e. %n persoana lui }i ̂ n-tr-un timp foarte scurt, s-a realizat saltul dorit de pa-tronii unirii cu Roma, de la cutare pap@ ignorant alesde al]i semeni }i mai ignoran]i }i pus ^n scaunul devl@dic@, la arhiereul superior, de factur@ catolic@ }ieuropean@, cunosc@tor }i creator de valori culturale^n spiritul vremii sale.

Biblioteca lui Ioan Giurgiu Patachi a r@mas, dup@moartea sa, ̂ n patrimoniul Episcopiei Unite a F@g@-ra}ului, cu re}edin]a chiar ^n F@g@ra}. Urma}ul s@u^n scaun, Inochentie Micu-Klein, a mutat-o la Blaj,odat@ cu re}edin]a episcopiei, ̂ n mai 1737. Ea con-stituie cea mai veche colec]ie a impresionantei bibli-oteci care se va acumula, ̂ n timp, la re}edin]a nou@a diecezei unite din Transilvania. Aceast@ prioritatede bibliofil a episcopului Ioan Giurgiu Patachi infirm@p@rerea mai veche, dup@ care Inochentie Micu-Kleinar fi precursorul absolut al bibliotecii din Blaj.46 Mo-delul ierarhului perfec]ionist ̂ l va prelua Inochentie^nsu}i, dup@ temperamentul }i necesit@]ile p@storieisale. Exist@ un factor care ̂ i apropie, ca destin, pe ceidoi, Giurgiu Patachi }i Micu-Klein: am$ndoi au fostaprecia]i }i viza]i de foarte tineri pentru ̂ nalta demni-tate de episcop. Pe c$nd era student ^n anul IV laRoma, ̂ n 1709, nun]iul papal din Viena, Carlo San-tini, vedea ̂ n Giurgiu Patachi pe omul potrivit pentrua ocupa demnitatea de episcop al rutenilor uni]i dindieceza Munkács, ca succesor al lui Iosif De Came-llis.47 Va ajunge ^ns@ ^n fruntea rom$nilor uni]i dinArdeal, ̂ n care ipostaz@ se va distinge ca �remarcabilteolog, filosof, jurist, predicator, om politic, gospodar}i om al bisericii�, dup@ cum se exprim@ un colabo-rator }i biograf al s@u.48 Inochentie Micu-Klein a fostvizat, tot de pe b@ncile }colii, pentru func]ia de epis-cop. Superiorul iezui]ilor din Transilvania, Adam Fit-ter (1671 � 1749), a f@cut presiuni asupra sinoduluielectoral din 4 iulie 1729 ca s@-l includ@ pe studentulde la Tirnavia, Ioan Micu, ̂ n r$ndul celor trei candi-da]i ai clerului, pentru ca ^mp@ratul s@-l numeasc@pe unui dintre ei episcop ^n Transilvania, conformSecundei Leopoldine de la 1701, ̂ n care suveranul^}i conserv@, pentru sine }i urma}ii s@i, aceast@ pre-rogativ@.49 Spre deosebire de antecesorul s@u,Inochentie chiar ajunge episcop, fiind ̂ nc@ student,

43 %n anexa monumentalei lucr@ri a lui Wolfgang Lazius, Reipvblicae Romanae in exteris provinciis, belloaquisitis, constitvae, commentariorum libri duodecim..., Frankfurt pe Main, I, 1598, in-folio, 12 foi nenum.+ 1108 p. + 22 foi nenum.

44 %n varianta latin@ a istoriei rom$nilor, Brevis notitia originis et progressus nationis Daco-Romanae, seu,ut quidam barbaro vocabulo appellant Valachorum, ab initio usque ad seculum XVIII, ^nc@ ^n manuscris,Samuil Micu reproduce 45 de inscrip]ii din lucrarea lui Zamosius, ̂ n sprijinul propriei argumenta]ii (p. 45 �46).

45 Tractatus de Deo, Tractatus de Incarnatione Verbi, Tractatus in phisicam Aristotelis, Tractatus de universamphilosophiam, Tractatus polemicus, Tractatus de virtutibus theologicis, Tractatus de beatitudine }i o Logicamanuscripta. Toate aceste manuscrise se p@streaz@ la B.A.R.Cj. }i sunt de c@utat ^n fi}ierul manuscriselorlatine, la numele lui Ioan Giurgiu Patachi.

46 Corect@m cu aceast@ ocazie o asemenea aser]iune pe care am f@cut-o ̂ n 1980, ̂ n studiul Blajul luminist.O analiz@ a structurilor culturale, ̂ n �Anuarul Institutului de Istorie }i Arheologie Cluj-Napoca�, XXIII, 1980, p.189 � 208.

47 La 20 octombrie 1709, nun]iul scria c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide: �Mi viene indicato a taltitolo sacerdote Giov. Patachi, alumno del Colegio di S. Apollinare supponendosi essere teologo del IV anno,di ottimi costumi e di molta abilita...� (A. Hodinka, op.cit., p. 520).

48 �Theologus, philosophus, jurista, concinator, politicus, oeconomus et ecclesiasticus insignis�.Caracterizarea lui David Maxai de Mariafi, ^ntr-o biografie din 30 decembrie 1730, publicat@ de ZenovieP$cli}anu ̂ n �Cultura cre}tin@�, XVI, 1936, p. 522 � 523.

49 Articolul 12 al diplomei: �... s@ ni se propun@ Majest@]ii noastre trei persoane apte }i vrednice de func]iaepiscopal@� (Andreas Freyberger, op.cit., p. 109).

6

�caz f@r@ precedent ^n istoria na]iei noastre�.50

Aceast@ c@utare a autorit@]ilor biserice}ti catolice,viz$ndu-i aici ^n mod aparte pe iezui]i, ^n direc]iacelor mai tineri rom$ni uni]i, indic@ sensul uneireforme necesare la v$rful ierarhic al noii confesiuni.A doua oar@ dup@ cazul lui Giurgiu Patachi, afunc]ionat ̂ n cazul lui Inochentie o tehnic@ aprobat@de ̂ mp@ratul Carol VI, dar pe care au instrumentat-oiezui]ii: aceea de a pune ^n fruntea neoerec]ilor dinArdeal numai tineri crescu]i ̂ n doctrina catolic@ }i ̂ nmarea cultur@ european@ a vremii. Intui]ia iezui]ilorse dovede}te corect@, din unghiul de vedere al ana-lizei de fa]@. Inochentie Micu-Klein reediteaz@ ^ntrerom$ni personalitatea ierarhului de cultur@ european@}i erudi]ie ad$nc@, dup@ cazul lui Giurgiu Patachi.Literatura care a stat la baza forma]iei sale intelectualeeste identificat@ }i cunoscut@.51 Concluziile de baz@despre cel dint$i sunt valabile }i aici, cu unele nuan]eimportante. Ele ]in de firea lui Micu-Klein }i de mediulconcret ^n care s-a format. Dac@ Giurgiu Patachi,n@scut ortodox, a fost dus de soart@ ̂ n mediu exclusivromano-catolic, religie pe care a nutrit-o ̂ n str@fundulsufletului }i de pe pozi]iile c@reia a ajuns episcop alrom$nilor greco-catolici, Inochentie, dincolo deeduca]ia iezuit@ de la Tirnavia, este tributar }iinfluen]ei uni]ilor ruteni de la Munkács, ̂ n m@n@stireac@rora }i-a dat voturile c@lug@re}ti }i s-a hirotonisit^ntru preo]ie, dup@ ^ncheierea studiilor la iezui]iiriguro}i din Tirnavia.52 Ca popor slav, ace}tia eraumai lega]i de ritualurile orientale chiar dec$t rom$nii,inclusiv de literatura bisericeasc@ slavon@ }i de limbaacesteia, pe care o ̂ n]elegeau u}or chiar }i poporeniisimpli. Nu trebuie uitat faptul c@ }i Tirnavia, situat@^n nordul extrem al Ungariei de atunci, era teritoriului

etnic al slovacilor, de asemenea slavi. De}i crescutde copil ^n }coli catolice, la iezui]ii din Cluj, trebuiepresupus@ apoi la el existen]a unor reminiscen]eslavone din biserica satului natal, Sadu, din sudulmai riguros ortodox al Transilvaniei. Sintetiz$nd a-ce}ti factori, este explicabil@ cunoa}terea limbilor slavede c@tre Inochentie, slavona bisericeasc@ }i s$rba li-terar@ ̂ n orice caz. %n biblioteca sa, a c@rei ̂ nfiin]area ^nceput cel mai t$rziu ^n 1729,53 se g@sesc c$tevamanuscrise din zona slav@, ̂ ntre care un Arhieraticonilustrat, scris ̂ n slavona bisericeasc@ }i servind ante-rior episcopului greco-catolic rutean de la Munkács54

}i un Molitvenic s$rbesc databil la sf$r}itul secoluluial XVII-lea sau ̂ nceputul secolului al XVIII-lea.55 Pen-tru cunoa}terea limbii s$rbe}ti (�illyrice�, cum era nu-mit@ atunci), a studiat, din c@r]ile care apar]ineauchiar episcopiei, o �Grammatica Illyrico-Graeca permodum dictionarii�.56 De la universalismul catolic allui Giurgiu Patachi, cultura lui Inochentie reflect@, iat@,o deviere spre catolicismul �na]ional�, cum poate ficaracterizat greco-catolicismul ̂ n ̂ ntreaga sa istorie.O not@ }i mai apropiat@ de nuan]@ na]ional@ o suge-reaz@ c@r]ile rom$ne}ti din biblioteca episcopului bl@-jean. Dac@ la predecesorul s@u g@sim manuscrise la-tine, la Micu-Klein, al@turi de cele slave, sunt semna-late manuscrise rom$ne}ti. Cele dou@ specificate ̂ ninventar ca �Liber annotationum ex S. Scriptura Va-lachicus manuscriptus� }i �Codex manuscriptus vi-tam quorumdam sanctorum continens� (adnot@ri dinBiblie }i vie]ile sfin]ilor), ̂ nc@ neidentificate, st$rnesccuriozitatea prin faptul c@ puteau fi ale altora sauchiar ale lui Inochentie.57 Despre Inochentie Micu-Klein circul@ informa]ia c@ el a fost cel care a adus ̂ n]ar@ o copie manuscris@ a Hronicului lui Dimitrie Can-

50 Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., ̂ n �Bun@ vestire�, XVI, 1977, nr. 3 � 4, p. 5 � 115, p. 7. Despreinsolita ascensiune a lui Inochentie vezi Zenovie P$cli}anu, ibid., p. 5 � 9 }i Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma 1745 � 1768, I, Cluj-Napoca, 1997, p. 6 � 7.

51 Ioan Chindri}, Biblioteca lui Inochentie Micu--Klein, pass.52 Despre c@lug@rirea lui Inochentie la Munkács, vezi Joannicius Basilovits, op.cit., II, cap. 24; Nicolaus

Nilles, op.cit., II, p. 501 � 502; Augustin Bunea, Din istoria rom$nilor. Episcopul Ioan Inocen]iu Klein (1728� 1751), Blaj, 1900, p. 7; Zenovie P$cli}anu, Istoria..., la loc cit., p. 8.; Francisc Pall, op.cit., p. 7.

53 Din acest an dateaz@ ̂ nsemn@rile autografe, �ex-libris�, pe dou@ c@r]i din biblioteca sa: Claude Lacroix,Theologia Moralis, in-folio, I � II, Vene]ia, 1727 }i Hugues de Saint-Cher, Sanctorum Bibliorum vulgataeeditionis concordantiae, Vene]ia, 1719.

54 Provenien]a Arhieraticonului este cunoscut@. Este cartea arhieraticonal@ realizat@ ̂ nainte de anul 1743pentru ambi]iosul rutean Mihail Manuil Olsávzky, omul care candida la scaunul de episcop al rutenilor de laMunkács. A fost consacrat la 2 decembrie 1743 la M@n@stirea Mária Pócs din Ungaria, chiar de c@tre InochentieMicu-Klein. Darul lui Olsávszky pentru arhiereul prin punerea m$inilor c@ruia a ajuns episcop este chiaracest manuscris bogat �iluminat� cu imagini }i text ̂ mpodobit. Noul ierarh greco-catolic i-a scris ̂ n aceea}izi }i o dedica]ie ̂ n josul filei 5 a manuscrisului, cu urm@torul text p@truns de recuno}tin]@: �In contestationemgratissimi animi et thesseram perpetuitatis hunc librum Illustrissimus ac Reverendissimus Dominus MichaëlManuel Olsávszky episcopus Rossensis Munkácsiensis etc. Illustrissimo ac Reverendissimo Domino liberbaroni Domino Joanni Inocentio Klein de Szád episcopo Fagarasiensi Transylvani dono obtulit. Mária Pócs2ma Xbris anno 1743�. (Drept m@rturie a unui suflet recunosc@tor }i a ospitalit@]ii ve}nice, ilustrismul }ireverendisimul domn Mihail Manuil Olsávzky, episcopul de Munkács al rutenilor etc. ofer@ ^n dar aceast@carte ilustrisimului }i reverendismului domn liber baron, domnului Ioan Inochentie Klein de Sad, episcop alF@g@ra}ului din Transilvania. Mária Pócs, 2 decembrie 1743�. Manuscrisul se p@streaz@ la B.A.R.Cj., cotamsse slave 22.

55 B.A.R.Cj., msse slave 24.56 Magdalena Tampa, Din ̂ nceputurile bibliotecii..., p. 128; Ioan Chindri}, Biblioteca..., p. 365, nr. 29.57 Ioan Chindri}, ibid., p. 358 }i nr. 31 � 32.

7

temir, cump@rat@ la Viena prin 1735 sau chiar maidevreme, de la un negustor care l-a adus de la Peters-burg.58 Acest manuscris a produs o revolu]ie ̂ n lumeaintelectual@ a Blajului, tocmai ̂ n sensul na]ionaliz@riivie]ii culturale, odat@ cu �democratizarea� lui princopiere pentru uzul }colar,59 mai apoi prin influ-en]area ulterioar@ a g$ndirii istorice }i a istoriografiei{colii Ardelene. %n biblioteca lui Inochentie se afla^ns@ }i o alt@ oper@ cantemirian@, Divanul saug$lceava ̂ n]eleptului cu lumea sau giude]ul sufletuluicu trupul, tip@rit@ la Ia}i ̂ n 1698.60 Cu aceast@ lucrarese ̂ nscrie din nou o prioritate: este prima carte rom$-neasc@ laic@ intrat@ ̂ n patrimoniul Bisericii Rom$neUnite }i consemnat@ ca atare documentar. O dimen-siune observabil@ a personalit@]ii lui Inochentie, ^nlumina lecturilor sate, este interesul deosebit pentruliteratura juridic@. Spre deosebire de Giurgiu Patachi,la el nu este vorba numai de lucr@ri de drept canonic,ci }i de scrieri laice din domeniu. Este de re]inut faptulc@, de exemplu, g@sim printre c@r]ile lui un Index cor-poris juris Hungarici al@turi de codul de procedur@:Directio methodica processus judiciarii juris consue-tudinarii Inclity regni Hungariae,61 ̂ n care se consfin-]e}te marginalizarea politic@ a rom$nilor ardeleni. A-l@turi de multe alte c@r]i de drept, acestea coloreaz@personalitatea episcopului de la Blaj, spre nuan]a care^l va defini ca militant politic pentru drepturile nea-mului s@u, cu armele pe care i le oferea calitatea deierarh spiritual al acestora. Micu-Klein a n@zuit s@ fieun fiu credincios }i un episcop eficient al poporuluis@u unit cu Biserica Romei. Facilit@]ile politice }i so-ciale ob]inute teoretic de rom$ni, prin Secunda Leo-poldina din 1701, ̂ i permiteau o activitate pastoral@pe m@sura ierarhilor catolici din occident. Cel maiimportant rezultat este recens@m$ntul din 1733 al ro-m$nilor uni]i, realizat de el ̂ n vederea reorganiz@riiinterne a diecezei, metodologic }i administrativ, dar}i ca argument ̂ n lunga }i cunoscuta lupt@ politic@ cei-a marcat ̂ ntreaga via]@.62

Din expunerea acestor date succinte se poate trageconcluzia c@ ^n persoanele celor doi episcopi, IoanGiurgiu Patachi }i Inochentie Micu-Klein s-a realizatmodelul arhiereului de tip european, personaj luminat,

st@p$n pe cuno}tin]ele umaniste ale vremii sale. Mo-delul se va perpetua ̂ n viitor, influen]$nd permanentcultura. La originile reputa]iei istorice a Blajului stauoamenii }i c@r]ile, voin]ele }i ideile. La 1747, inventarulc@r]ilor ̂ nregistrate la episcopie indica 283 de titluri,63

majoritatea din colec]iile celor doi episcopi. Aparentmodest@, aceast@ zestre c@rtur@reasc@ }i-a ̂ ndeplinitrolul de baz@ minim@ pentru desf@}urarea unei acti-vit@]i erudite, cel pu]in la v$rful ierarhiei ecleziastice.Dar for]a exemplului a fost chiar mai important@, dup@expresia latin@ �Exempla trahunt�, exemplele sunt mo-lipsitoare. Aceste exemple locale coincid ̂ n timp }i searmonizeaz@ cu o revolu]ie european@ ̂ n lumea pro-duc]iei }i difuz@rii c@r]ii. Dup@ acela}i Pierre Chaunu,�^n sectoarele de recuperare, la est, num@rul c@r]ilorcre}te de dou@zeci de ori� ^ntre 1680 � 1780.64 Un�sector de recuperare� clasic era tocmai Transilvania,devenit@ grani]@ estic@ a lumii europene civilizate, du-p@ anexarea provinciei la Imperiu. Acest multiplicatoreuropean func]ioneaz@ ̂n comunitatea rom$nilor uni]i}i ̂ n virtutea directivei permanente a puterii habsbur-gice, care implic@ cultura ̂ n opera de modelare a no-ului cet@]ean, pragmatic }i responsabil.65 Pe m@suraresurselor materiale, nucleul de la Blaj a produs o mi}-care bibliofil@ plin@ de febrilitate, situabil@ psihologic^ntre mod@ }i expresie a personalit@]ii. Chiar la Blaj}i chiar ^n r@stimpul deja analizat, se ^ntemeia o bi-bliotec@ paralel@, aceea a c@lug@rilor din M@n@stireaSfintei Treimi. Exist@ dou@ opinii asupra ̂ nceputurilorcolec]iei de la m@n@stire. Prima se leag@ de b@tr$nularhimandrit grec Leontie Moschonas, originar din Na-xos }i prip@}it printre catolicii de la Tirnavia, de undea venit ̂ mpreun@ cu Inochentie ̂ n Transilvania, final-mente la Blaj. A fost cel dint$i c@lug@r din m@n@stire,p@str$ndu-}i rangul de arhimandrit p$n@ la moarte,^n 1754. S-a bucurat de un prestigiu unic, din cauzamarii sale erudi]ii ortodoxe. Un ecou al acestui pres-tigiu ^nt$lnim la istoricul maghiar ardelean JosefBenkõ, care a vizitat Blajul ̂n 18 iunie 1777, pe vremeap@storiei lui Grigore Maior. %ntre alte lucruri demnede amintit, c@l@torul descrie seria de portrete oficialeale episcopilor uni]i, ^ncep$nd cu Atanasie Anghel,^n}irate pe galeria palatului episcopal. %n r$ndul acestor

58 Nicolae Com}a, Manuscrisele rom$ne}ti din Biblioteca Central@ die la Blaj, Bucure}ti, 1944, nr. 87; D.Prodan, op.cit., p. 154; Ioan Chindri}, Blajul luminist..., p. 194 � 195; Adolf Armbruster, Romanitatea rom$nilor.Istoria unei idei, Bucure}ti, 1993, p. 263, nota 86.

59 %n anul 1757 �dasc@lul� Constantin Dimitrievici a copiat manuscrisul lui Cantemir, �acest hronicpref@c$ndu-l dup@ altul�, realiz$nd o versiune par]ial@, abreviat@, pentru uzul didactic. Cf. Nicolae Com}a,op.cit., p. 50 � 51; Ioan Chindri}, Blajul luminist..., p. 195.

60 Ioan Chindri}, Biblioteca..., p. 359. Istoricul acestei prezen]e bibliofile nu este ̂ nc@ elucidat. Ea figureaz@,cu titlul tradus de autorii inventarului, astfel: �Concertatio sapientis adversus mundum. Graeco-Valachicusliber�, dar nu ̂ ntre c@r]ile lui Micu-Klein, ci ale episcopiei. La loc. cit. se opineaz@ pentru ideea c@ }i aceast@carte a fost adus@ de episcopul bl@jean.

61 Ibid., p. 355 }i nr. 11 }i 15.62 Din abundenta literatur@ dedicat@ acestui aspect, sunt de re]inut cel pu]in dou@ titluri: D. Prodan, op.cit.,

p. 151 - 198 }i Francisc Pall, op.cit., I, pass. Un exemplar manuscris din recens@m$nt, probabil originalul, seg@sea la 1747 ̂ ntre c@r]ile din biblioteca sa. Vezi Ioan Chindri}, Biblioteca..., p. 355 }i nr. 5.

63 B.A.R.Cj., ms. lat. 550; Magdalena Tampa, Din ̂ nceputurile bibliotecii..., pass.64 Op.cit., p. 330.65 D. Prodan, op.cit., p. 228.

8

portrete se afla, ca o excep]ie care nu se va mai repeta,}i acela al arhimandritului Leontie Moschonas.66 Lamoartea sa � spune Timotei Cipariu � �au r@mas mul-te c@r]i grece}ti ^n biblioteca c@lug@rilor de aici�.67

Informa]ia o vor prelua to]i autorii care l-au amintit^n scrierile lor.68 Printre �c@r]ile grece}ti� r@mase dela Moschonas se num@r@ }i o edi]ie greceasc@ a Ve-chiului Testament, dup@ Septuaginta, tip@rit@ la Fra-neker ̂ n 1709, pe baza manuscrisului de la Vatican,cunoscut sub numele de Codex Vaticanus }i considerat�cel mai important dintre toate manuscrisele SfinteiScripturi�.69 Este, dup@ cum se va vedea, edi]ia }iexemplarul pe baza c@ruia va traduce Samuil MicuBiblia de la Blaj. A doua variant@ ̂ i atribuie lui GrigoreMaior calitatea de ̂ ntemeietor al bibliotecii c@lug@rilorbazilitani }i este acreditat@ de contemporanul acestuia,Samuil Micu. Grigore Maior � spune istoricul � �fru-moase }i scumpe c@r]i, sfin]ii p@rin]i }i altele, au cum-p@rat ^n Viena, care le-au adus ^n Blajiu. Cea maimare parte din c@r]ile bibliotecii m@n@stirei de la Blajiua lui Grigore Maier agonsieal@ }i dar easte�.70 O cer-cetare recent@, scrupuloas@, identific@ cel pu]in 41de c@r]i pe care a r@mas semn@tura de posesor a vii-torului episcop de Blaj, num@rul real al c@r]ilor salefiind probabil mult mai mare.71 %n cazul lui Maior serepet@ filiera apusean@ de intrare a c@r]ii ^n mediulrom$nesc din Transilvania, evident@ la cei doi epis-copi care au declan}at fenomenul bibliofil. El }i-aachizi]ionat majoritatea c@r]ilor la Viena }i la Roma,dup@ cum Ioan Giurgiu Patachi }i le achizi]ionasemai ales la Roma, dar }i la Viena, iar Inochentie Micu-Klein la Tirnavia }i Viena. De aceea, nu surprindeatmosfera de familie a acestor biblioteci personale,

ele reflect$nd ^n egal@ m@sur@ un mental cultural }iun areal de interes apropiat, precum }i pia]a de cartea epocii. Grigore Maior }i-a notat anii de achizi]ionarea c@r]ilor. Afl@m astfel c@ ̂ n 1749 a cump@rat numailucr@ri de drept, canonic, dar }i civil. %n biblioteca luise semnaleaz@, pentru prima dat@ ̂ n Ardeal, celebralucrare a criminalistului italian Prospero Farinacci,Praxis et theoricae criminalis, ̂ ntr-o edi]ie ap@rut@ laFrankfurt ^n 1597.72 Farinacci, un codificator aldreptului romano-bizantin pe baza a}a numitelor �ba-silicale�, fusese cu un secol ^nainte sursa de inspi-ra]ie pentru cele dou@ legiuiri, din Moldova }i [araRom$neasc@, Carte rom$neasc@ de ̂ nv@]@tur@ (Ia}i,1646) }i %ndreptarea legii (T$rgovi}te, 1652). Acest�dasc@l mare }i tocmitoruiu de pravile�73 se vede c@era considerat ̂ nc@ o surs@ actual@ la mijlocul seco-lului al XVIII-lea. Dac@ � dup@ afirma]ia cea mai eloc-vent@ � ̂ n acest secol �c@r]ile sunt puse ̂ n slujba noiiciviliza]ii�,74 atunci suntem obliga]i s@ credem c@ in-vazia de lucr@ri juridice corespundea unei cereri so-ciale care va defini caracterul militant al culturii ro-m$ne}ti din Transilvania vremii, al {colii Ardelene ̂ nmod aparte.

Propensiunea spre achizi]ionarea de carte este unparametru cultural cu at$t mai important, cu c$t bi-bliofilul ocup@ un loc modest ̂ n ierarhia social@. Dela hieratismul exemplar al bibliofiliei episcopilor, car-tea se �democratizeaz@� odat@ cu bibliotecile parti-cularilor obscuri sau deveni]i astfel ̂ n posteritate. Oasemenea bibliotec@ era aceea a lui {tefan Salciai,preot unit care ̂n 1782 ocupa o modest@ func]ie didac-tic@ la Viena, din care postur@ l-a sus]inut pe IoanBob s@ ajung@ episcop la Blaj.75 Repertoriul c@r]ilor

66 Iosef Benkõ, Transilvania, sive magnus Transilvaniae principatus, II, Cluj, 1833, p. 585.67 Acte }i fragmente latine rom$ne}ti pentru istoria besearicei rom$ne, mai ales unite, Blaj, 1855, p. 143.68 Augustin Bunea, Episcopii Petru Pavel Aron }i Dionisiu Novacovici sau istoria rom$nilor transilv@neni

de la 1751 p$n@ la 1764, Blaj, 1902, p. 277; Nicolae Com}a, Dasc@lii Blajului, Blaj, 1940, p. 19; NicolaeAlbu, Istoria ̂ nv@]@m$ntului rom$nesc din Transilvania p$n@ la 1800, Blaj, 1944, p. 178, nota 1; Ioan Chindri},Blajul luminist, p. 195 � 196; Iacob M$rza, {coal@ }i na]iune. ({colile de la Blaj ̂ n epoca rena}terii na]ionale),Cluj-Napoca, 1987, p. 68, nota 31.

69 Dup@ afirma]ia lui N. Benigni, autorul articolului despre acest codex, din The Catholic Encyclopedia,pagin@ de Internet, http://www.newadvent.org/cathen/06086a.htm. Edi]ia ̂ n cauz@: H PAlAIA DIAQHKHKATA TOUS EBDOMHKONTA. VETUS TEST AMENTUM EX VERSIONE SEPTUAGINTA INERPRETUM.Secundum exemplar Vaticanum Romae editum, accuratissime denuo recognitum, una cum scholiis ejusdemeditionis, variis manuscriptorum codicum veterumque exemplarium lectionibus, nec non fragmentis versionumAquilae, Symachi Theodothionis. Summa cura edidit Lambertus Bos, L. Gr. in Acad. Franeq. Professor.Franequerae. Excudit Francisus Halma, Illustr. Frisiae Ord. atque eorundem Academiae typogr. ordinar.MDCCIX. Exemplarul se p@streaz@ la B.A.R.Cj., cota B 6709 (B ̂nsemn$nd indicativul vechiului fond basilitan,respectiv biblioteca c@lug@rilor din Blaj).

70 Istoria rom$nilor, II, p. 335.71 Magdalena Tampa, Din nou despre ̂ nceputurile bibliotecii de la Blaj. C@r]i }i profesori: Grigore Maior,

^n �Biblioteca }i cercetarea�, V, 1981, p. 93 � 105.72 Ibid., p. 102.73 Cum ̂ l caracterizeaz@, ̂ n prefa]@, traduc@torul din Moldova pe Prospero Farinacci. Cf. Nicolae Cartojan,

Istoria literaturii rom$ne vechi, II, Bucure}ti, 1942, p. 114. Din literatura problemei vezi S.G. Longinescu,Pravila lui Vasile Lupu }i Prosper Farinaccius, romanistul italian, Bucure}ti, 1909; {t.Gr. Berechet, Istoriavechiului drept rom$nesc, I, Izvoarele, Ia}i, 1933, p. 160 � 181.

74 Pierre Chaunu, op.cit., p. 332.75 �Efemeriu la Beciu, ^n seminariul clinicilor celor de leagea greceasc@�, echivalentul pedagogului de

ast@zi. Cf. Petru Maior, Istoria bisericii rom$nilor, edi]ie ^ngrijit@ }i studiu introductiv de Ioan Chindri}, I,Bucure}ti, 1995, p. 248 � 250.

9

este cuprins ̂ n testamentul lui Salciai din 1786 }i cu-prinde 67 de titluri.76 Nici aceast@ colec]ie nu dep@-}e}te schema de familie amintit@. Prevaleaz@, desigur,masiv, lucr@rile religioase, dintre care nu lipsesc ope-rele Sf$ntului Vasile cel Mare, ale lui Grigore din Na-zians }i Toma din Aquino. Pe parcursul deceniilor,^ns@, ̂ nregistr@m tot mai multe abateri de la �cumin-]enia� selec]iei, exemplar@ ^n cazul lui Ioan GiurgiuPatachi, spre o curiozitate livresc@ produc@toare degesturi excentrice. Cel pu]in dou@ dintre c@r]ile lui Sal-ciai nu cadreaz@ cu gusturile unui �bun catolic�, ilus-tr$nd ̂ n schimb spiritul critic ce a caracterizat evolu]ia}i progresul luminismului european. Prima este cartealui Blaise Pascal, Scrisori provinciale,77 influen]at@de ideile janseniste, cu puternice accente dizidentefa]@ de g$ndirea catolic@ a Contrareformei.78 A doua,notat@ simplu �Machiaveli� abreviaz@ o lucrare a fai-mosului florentin Nicollo Machiavelli, neidentificat@^n aceast@ faz@. Autorul cinismului politic nu putea fio persoan@ agreat@ de catolicismul oficial. Prezen]alui ̂ n biblioteca unui apropiat al episcopului Bob poa-te aduce lumin@ ̂ ntr-o polemic@ ce ̂ l implic@ pe PetruMaior. Dup@ cum se }tie, acesta s-a aflat ̂ n raporturide adversitate cu episcopul Ioan Bob,79 pe care mareleistoric le-a dus, ̂ n mod regretabil, p$n@ la exacerbare.La 1 octombrie 1793, pe c$nd era protopop unit alGurghiului, el trimite Congrega]iei de Propaganda Fi-de una din numeroasele scrisori-dela]iuni la adresaepiscopului s@u, cea mai grav@ dintre ele. Dorind s@creeze la Vatican o imagine nefavorabil@ lui Bob, ^l^nvinuie}te de c$teva abateri, ̂ ntre care una insolit@,care sun@ astfel: �%n casa lui cei mai ^ndr@gi]i suntintrigan]ii Machiavelli }i Mazarin, }i ]ine mai presusprincipiile acestora dec$t pe ale lui Hristos�.80 Acela}i

Petru Maior afirm@, cu alt@ ocazie, c@ �{tefan Salciaisingur fu pricina cea de c@petenie de au c@p@tat IoanBob vl@dichiia�.81 S@ fi avut Salciai o influen]@ at$tde ap@sat@ asupra episcopului, ̂ nc$t s@-i determine}i lecturile? {i ̂ n acest caz dela]iunea lui Maior s@ nufie o simpl@ p$r@ f@r@ acoperire?

Asem@n@toare cu a lui Salciai este }i o alt@ biblio-tec@ privat@, aceea a lui Alexandru Fiscuti (? � 1789),profesor la Blaj, apoi protopop unit al Bistri]ei }i, ̂ nfine, vicar foraneu al Ha]egului.82 Inventarul c@r]iloracestuia, f@cut dup@ moartea sa, ̂ n 1789,83 consem-neaz@ 48 de titluri. Mica bibliotec@ a lui Fiscuti, asem@-n@toare ^n esen]@ celor de mai sus, marcheaz@ o }imai pronun]at@ diversificare a op]iunilor ^n direc]iaspiritului critic, motorul intern al contur@rii }i dezvol-t@rii {colii Ardelene. Se semnaleaz@ din nou o priori-tate: prezen]a mult controversatei c@r]i a lui JacbusBenignus Bossuet, Defensio cleri Gallicani,84 mani-festul galicanismului dizident de la sf$r}itul secoluluial XVII-lea. Literatura jansenist@ nu lipse}te nici dinaceast@ bibliotec@, ^ntre altele prin prezen]a princi-palelor opere ale olandezului Joannes Opstraet, cuvolumul De locis theologicis85 }i culegerea mai ampl@Opera theologica. Un janseist cu mare priz@ la rom$-nii ardeleni ai vremii a fost francezul Claude Fleury,prezent la Fiscuti cu dou@ scrieri: Institutiones jurisecclesiastici }i In historiam ecclesiasticam disertationesocto.86 Fleury a avut o ̂ nr$urire neegalat@ asupra g$n-dirii rom$nilor din genera]ia {colii Ardelene. Mareasa erudi]ie, imaginea de om al bisericii }i politiciansincer devotat binelui spiritual }i material al oame-nilor, nu mai pu]in curajul }i prospe]imea ideilor sale^l recomandau ca model }i surs@ totodat@. Este prezent}i ̂ n biblioteca lui {tefan Salciai, a}a cum cercet@rile

76 Dou@ biblioteci particulare rom$ne}ti de la sf$r}itul secolului al XVIII-lea, ^n �Studii }i cercet@ri debibliologie�, II, 1957, p. 261 � 269.

77 Notat@ ̂ n list@ astfel: �Montalti epistolae provinciales� (ibid., p. 267).78 O interesant@ cercetare a evolu]iei jansenismului spre Europa centro-r@s@ritean@, fenomen posibil s@-i

fi interesat }i pe rom$ni, vezi la Béla Zolnai, A jansenismus kutatása közép-európában, Cluj, 1944.79 Vezi Zenovie P$cli}anu, Un vechi proces literar (Rela]iile lui I. Bob cu S. Klein, Gh. {incai }i P. Maior),

Bucure}ti, 1935 (extras din �Analele Academiei Rom$ne�, Memoriile sec]iunii istorice, Seria III, tom XVI,1935, mem. 12)

80 Petru Maior, Scripta minora, edi]ie ̂ ngrijit@ de Ioan Chindri}, Bucure}ti, 1997, p. 23181 Idem, Istoria bisericii..., ed. cit., p. 250.82 Iacob Radu, Istoria Vicariatului Greco-Catolic al Ha]egului, Lugoj, 1913, p. 117; Nicolae Com}a, Dasc@lii

Blajului, p. 29 � 30.83 Dou@ biblioteci particulare..., p. 268 � 269.84 Citat@ tradi]ional sub acest titlu prescurtat, lucrarea lui Bossuet are, de fapt, titlul: Defensio declarationis

celeberrimae, quam de potestate ecclesiastica sanxit clerus Gallicanus }i a ap@rut la Luxemburg ̂ n 1730. Oedi]ie t$rzie, probabil cea din biblioteca lui Fiscuti, a ap@rut la Neapole (I � II, 1770) cu titlul pu]in schimbat:Defensio declarationis conventus cleri Gallicani an. 1682 de ecclesiastica potestate.

85 Titlul complet sub care a ap@rut: De locis theologicis dissertationes decem Joannis Opstraet theologiLovaniensis. Quibus accessit Tractatus theologicus de Scripturae Sacrae sensu multiplici, Vene]ia, 1769 (cf.Béla Zolnai, A janseismus kutatása..., p. 39).

86 Edi]iile f@ceau parte din cele realizate ^n perioada infiltr@rii janseismului ^n Europa central@, pe totparcursul secolului al XVIII-lea. O edi]ie, Institutiones juris ecclesiastici. Latinas reddidit et cum animadversi-onibus I. H. Boehmeri edidit I.D. Gruber, a ap@rut la Frankfurt }i Leipzig, ̂ n 1733. �Diserta]iile� pe teme deistorie bisericeasc@ au ap@rut, ̂ n acela}i context, ̂ n dou@ edi]ii: Disertationes octo in Historiam Ecclesiasticaex gallico traductae, Bamberg, 1765, }i In historiam ecclesiasticam dissertationes octo e Gallico in Latinumtraductae, Bamberg, Frankfurt }i Leipzig, 1772 (cf. Béla Zolnai, op.cit., p. 27).

10

au identificat prezen]a lui ̂ ntr-un alt mediu luministrom$nesc, la Oradea, ̂ n biblioteca ̂ ndr@gitului epis-cop Samuil Vulcan, cu lucrarea sa de c@petenie, His-toria ecclesiastica.87 Sindromul Fleury, acut se pare,printre rom$nii ardeleni, l-a determinat pe Samuil Mi-cu s@ ̂ nceap@, ̂ n 1782, traducerea acestei lucr@ri demari propor]ii. Fleury l-a preocupat pe Micu p$n@ lasf$r}itul vie]ii.88

Exemplar@ }i sintetic@ ^n sensul analizei de maisus este, ̂ n fine, biblioteca personal@ a lui Petru Maior.Transgres$nd pragul dintre secolele al XVIII-lea }i alXIX-lea, ea este simptomatic@ nu doar pentru o perso-nalitate, ci pentru o epoc@ ̂ ntreag@, pe care NicolaeIorga o nume}te, cu o rar@ deferen]@, �epoca lui PetruMaior�. Repertoriul c@r]ilor sale, bogat ̂ n cazul uneibiblioteci private,89 este de o diversitate explicabil@numai printr-un fenomen de explozie a mentalit@]iilivre}ti. Maior }i lecturile sale sparg pentru prima dat@schema familiar@ a unei lecturi predominant catolice,oficiale, cu accente de interes excentric spre alte zoneale g$ndirii cre}tine. Luminismul, ca dezbatere deidei, a scos la ramp@ concep]ii alternative ca galica-nismul lui Bossuet (cu varianta sa german@ de succes^n Imperiul continental, febronianismul episcopului deHontheim) }i jansenismul }colii de la Port Royal. Cainteres de lectur@, Petru Maior dep@}e}te sfera cato-lic@, dimpreun@ cu aceste accente de diziden]@, tr@-d$nd un interes accentuat pentru literatura bisericeas-c@ reformat@. A}a se explic@ prezen]a masiv@ ^n bi-blioteca sa a unor scrieri av$ndu-i ca autori pe Me-lanchton, ^n interpretarea discipolului s@u, VictorinStrigel (1524 � 1569), p@rintele concep]iei reformatea sinergismului,90 pe Justus Lipsius (1547 � 1606),pe Joannes Marck (1655 � 1731),91 sau Guillaumede Buc, autorul lucr@rii de o celebritate unic@, Instituti-ones theologicae seu locorum communium Christia-nae religionis.92 {i, desigur, exemplele nu se oprescaici. Acest �ecumenism� livresc din bibliotecile uni]ilorardeleni culmineaz@ cu faimoasele Lettres angloissesale lui Voltaire, semnalate pentru prima dat@ ^ntr-obibliotec@ rom$neasc@.93 Interesul pentru operele ma-

relui rebel de la Ferney ^l apropie pe Maior de IoanBudai-Deleanu, ̂ n opera c@ruia r@zbat idei de inspi-ra]ie voltairian@, dar }i de episcopul or@dean originardin Blaj, Samuil Vulcan.94

Cu acest autor se ̂ nchide sfera de interes livresc alrom$nilor uni]i, acoperind un secol de cantonare ̂ nlumea c@r]ilor. Analiza ofer@ c$teva concluzii ̂ n afarac@rora apari]ia {colii Ardelene ar fi de neexplicat.Anul 1700 i-a g@sit pe rom$nii din Transilvania ̂ntr-unimpas cultural grav. C@r]ile religioase tip@rite ̂ n limbarom$n@ sub influen]a calvin@ erau str@ine de spiritulortodoc}ilor ardeleni, ca purt@toare � ̂ n ochii acestora� ale �ereziei� calvine. Ecoul acestei respingeri ̂ l re-g@sim, peste un secol, la Samuil Micu, care aminte}tec@ �s-au tip@rit c@r]i ^n care era rug@ciuni }i slujbebiserice}ti, la botez, la cununie, la ̂ ngrop@ciune }i laalte trebi cum sunt la calvini�. 95 De altfel, aceste c@r]iau fost repudiate oficial, ̂ n numele ̂ ntregii ortodoxiirom$ne}ti, de c@tre sinodul convocat ^n acest scopde mitropolitul Varlaam la Ia}i, ̂ n 1645, }i prin celebra�refruntare� care este scrierea aceluia}i mare ierarh,R@spuns la catechismul calvinesc.96 Retractili, rom$-nii ortodoc}i din Transilvania s-au reg@sit ̂ n jurul pu-]inelor }i vechilor manuscrise ̂ n limba slavon@, ne^n-]eleas@ nici de preo]i, nici de poporeni, }i care trans-forma slujba bisericeasc@ ̂ntr-o �boscorodeal@�, dup@o expresie plastic@ din 1564.97 Terenul pustiu, �Egip-tul� ardelean cunoscut de amintitul cronicar AndreasFreyberger la 1700 ̂ nsemna mai ̂ nt$i cultur@ la cotazero. Din punct de vedere cultural, unirea cu Roma a^nsemant drumul ascendent de la acest zero, la unpeisaj cu totul diferit, care a rodit o mi}care de ideicu valoare de }coal@ na]ional@, unic@, de referin]@ }iproviden]ial@ pentru viitorul ̂ ntregului neam rom$-nesc. Edificiul ie}irii din neant a avut drept c@r@mizic@r]ile venite din Apus. Evident@ este trecerea brusc@de la paupertatea anterioar@ la supraoferta ulterioar@de carte. Cultura }i g$ndirea de factur@ european@,}ocant@ uneori pentru rom$nii remanen]i istoric ^nmentalul r@s@ritean, contestat@ alteori, s-a impus p$n@la urm@ ̂ n Transilvania, prin naturale]ea cu care s-a

87 V. Maxim, Biblioteca lui Samuil Vulcan }i cititorii s@i, ̂ n vol. Biblioteca }i }coala. Simpozion 28 � 29 martie1976, Oradea, 1976, p. 207. (apud Iacob M$rza, Orizont livresc iluminist ̂ n biblioteci rom$ne}ti din Transilva-nia (mijlocul secolului al XVIII-lea � primele decenii ale secolului al XIX-lea-lea, ̂ n �Apulum�, XXVI, 1989, pp.447 � 464, p. 448, nota 6).

88 Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, Bucure}ti, 1986, p. 120.89 Vezi lista }i analiza c@r]ilor la Petru Maior, Scripta minora, p. 340 � 355.90 Cartea ̂ n cauz@ este In erotemata dialecticae Philippi Melanchtonis hypomnenemata Victrorini Strigeli.91 Cu lucrarea Commentarius in 12 prophetas minores seu analysis exegetica, qua Hebraeus textus versionibus

veteribus confertur, I � II, Tübrigen, 1734.92 Cu edi]ii la Bremen (1605) }i Geneva (1609, 1612, 1614, 1617, 1625, 1658). Cartea a fost ars@ ̂ n public

^n Anglia.93 Petru Maior, Scripta minora, p. 342; vezi }i Maria Protase, Petru Maior: un ctitor de con}tiin]e, Bucure}ti,

1973, p. 56; Iacob M$rza, op.cit., p. 460.94 V. Maxim, op.cit., apud Iacob M$rza, p. 460.95 Samuil Micu, Istoria rom$nilor, p. 216.96 N. I. Chi]escu, Trei sute de ani de la R@spunsul lui Varlaam la catechismul calvinesc. 1645 � 1945, ̂ n

�Biserica Ortodox@ Rom$n@�, LXIII, 1945, nr. 11 � 12.97 Din prefa]a Molitvenicului tip@rit de Diaconul Coresi la Bra}ov, ^n care autorul, referindu-se la acest

ritual f@r@ ̂ n]eles, arunc@ amenin]area: �Nu boscorodi]i, c@ v@ va bate pe voi Dumnezeu!�.

11

armonizat pe curbele de nivel ale evolu]iei societ@]iisecolului al XVIII-lea. {i, cum istoria a prins vitezeneb@nuite ̂ nainte, nu este o surpriz@ reg@sirea aces-tora ̂ n principalele receptacole de idei ale vremii, careerau c@r]ile. Democratizarea lecturii prin explozie edi-torial@ a for]at fenomenul �recuper@rii� ideologice,printr-un salt nu tocmai firesc de la g$ndirea medie-val@ revolut@ la cea premodern@, dominat@ de pro-duc]ia social@ }i de jocul ideilor. Nimic ^n istorie nus-a realizat vreodat@ f@r@ a fi fost d@ltuit mai ̂ nt$i ̂ nidee. Un popor unit prin voin]a sa cu Biserica Romei,la un moment al istoriei, ̂ n cazul dat anul 1700, trebuias@ cunoasc@ reperele dogmatice }i culturale ale nouluisistem. Majoritatea lecturilor din sistemul rom$nescanalizat reflect@ imaginea }i problematica BisericiiCatolice ̂ ntr-un moment istoric dat, dominat de ulti-mele valuri ale Contrareformei }i de criza relativ@ acatolicismului ^n secolul al XVIII-lea. Marea lectur@catolic@ a vremii con]inea fundamentarea filosofic@}i dogmatic@ a catolicismului. Tradi]ional, catolicis-mul se ̂ ntemeia pe filosofia lui Aristotel, codificat@ descolastici }i pe exegeza lui Toma din Aquino. Aceast@coloan@ esen]ial@ a intrat ^n Transilvania ^mpreun@cu exegeze scolastice par]iale, cum sunt ale lui Octa-vius Cataneus, Paul Gabriel Antoine, Francisc Hennosau Alipio Locherer. Directiva de baz@ a Contrare-formei a fost ap@rarea monolitului catolic ̂ mpotriva�ereziilor� de tip reformat, unde au excelat marii pole-mi}ti iezui]i, ̂ ncep$nd cu misionarul martirizat ̂ n An-glia, Edmund Campian, }i p$n@ la marii autori de po-lemici antireformate ca Roberto Bellarmino }i c@lug@ruldin Brabant, iezuit desigur, Martin Berbeeck van derBeck. Exege]ii de genul lui August Calmet, autorul cu-noscutului dic]ionar biblic, fac pasul spre populariza-rea catolicismului de linie, realiz$nd totodat@ jonc]i-unea cu domeniul istoriei ecleziastice. Lecturile dinsfin]ii p@rin]i }i interpretarea vechilor canoane suntlaturile de for]@, dar }i de atrac]ie, ale acestui dome-niu. P@rin]i ai bisericilor din orient }i occident cu-nosc edi]ii ^n toat@ Europa occidental@ }i central@,dintre care rom$nii ^i prefer@ pe Vasile cel Mare }iGrigore din Nazians, iar dintre occidentali pe Augustindin Hippo }i pe Toma din Aquino. Contrareforma}i-a bulversat obiectul muncii odat@ cu apari]ia con-cep]iilor dizidente din s$nul Bisericii Catolice. Gali-canismul l-a ilustrat mai ales Bossuet, ̂ n vreme ce laantipodul polemic Louis de Thomassin, sus]in@tor fer-vent al primatului papei asupra conciliilor, este ̂ ncer-carea de antidot la acest curent puternic. Galicanismula produs, prin influen]@, o variant@ centro-european@,de sorginte renan@, prin reac]ia mai t$rzie a lui Justi-nus Febronius (febronianismul), ale c@rui idei au cu-cerit mediul intelectual austriac, frecventat de rom$ni.Finalitatea ambelor curente era diminuarea preroga-tivelor papei ̂ n favoarea ̂nt@ririi sinoadelor, dup@ mo-delul paleocre}tin. Un accent }i mai nostalgic dup@cur@]enia moral@ a cre}tinismului originar s-a mani-festat la janseni}ti. Inspir$ndu-se din operele Sf$ntuluiAugustin, ace}tia vizau o reform@ moral@ de amploa-rea ^n Biserica Catolic@, ^n concordan]@ cu tradi]ialocal@. Blaise Pascal }i }coala de la Port Royal auavut adep]i de prestigiu, ̂ n ciuda persecu]iei la care

janseni}tii au fost supu}i. Aceast@ persecu]ie, notorie,a fost provocat@ de concesiile f@cute de discipolii luiCornelius Jansen calvinismului, prin accentul asupratradi]iilor locale }i a limbilor na]ionale, ̂ n dauna uni-versalismului catolic oficial. Claude Fleury }i AntonioMuratori sunt autori de contact direct ai intelectualilorrom$ni din Transilvania, ca de altfel }i al]i reprezentan]iai curentului. Occidentul cre}tin se exprima ̂ns@ }i prinputernica sa latur@ reformat@. Marile atrac]ii ale Re-formei }i punctele de for]@ ̂ n acela}i timp au fost jus-tificarea numai prin credin]@, singura norm@ fiind Bi-blia, }i directiva na]ional@. Filosofia scolastic@, legat@de Aristotel }i Platon, a fost ^nlocuit@ de teologia bi-blic@, mai simpl@ }i mai direct@. O uria}@ erudi]ie s-an@scut ̂ n lumea reformat@, cele mai notabile realiz@rifiind ̂ n domeniul edit@rii Bibliei. Umanismul reformateste legat indisolubil de exegeza biblic@, dar delocdezinteresat de teoria general@ a cre}tinismului. JohannMarck, Guillaume du Buc, Victorin Strigel }i JohannLorenz Mosheim sunt doar c$]iva dintre teologiireforma]i cunoscu]i de ardeleni. {i, cum nici Reformanu a fost scutit@ de curente excentrice, sosesc mesajeale discipolilor lui Joannes Cocceius, p@rintelecocceianismului, care viza ̂ nnoirea principiilor de ba-z@ ale protestantismului, ̂ n sensul c@ at$t fondul, c$t }iforma credin]ei ̂ }i au izvorul exclusiv ̂ n Biblie, dincolode orice virtu]i omene}ti. Cocceianul Ruardus Andalaa fost cunoscut ^n Transilvania {colii Ardelene. CuVoltaire, ^n fine, suntem ^n marginea cre}tin@t@]ii, ^nt@r$mul ideilor corozive din care s-a n@scut ateismul,produs nefericit al cre}tinismului. Rod al ra]ionalismuluifrancez extremist, ireligiozitatea epicureian@ }i anticleri-cal@ a lui Voltaire este sinteza unor acumul@ri ideaticelegate de ra]iunea practic@ a exerci]iului filosofic.Imensa oper@ a lui Voltaire a avut o ̂ nr$urire decisiv@asupra g$ndirii luministe din ^ntreaga Europ@.Inspir$ndu-i pe autorii Revolu]iei Franceze, a contribuitprin ideile sale la detronarea divinit@]ii tradi]ionale cre}-tine ^n societatea politic@ a Fran]ei }i ^nlocuirea eioficial@ cu o divinitate nou@, Ra]iunea.

RESURSE UMANEat@, a}adar, arealul de idei, ^n analiza defa]@ cele religioase, pe care putea rula men-talul intelectualit@]ii ardelene ^n secolul alXVIII-lea. {ansa aceasta i-a fost menit@

Blajului, ca epicentru � prin calitatea de sediu al epis-copiei uni]ilor cu Roma � al tuturor acestor acumul@rispirituale cu totul ignorate ̂naintea unirii. Recuper@rileistorice sunt ^n general deosebit de anevoioase }idificile. %ntemeierea }i progresul Blajului ca centruspiritual }i cultural de importan]@ na]ional@, cum s-aimpus spre sf$r}itul secolului al XVIII-ea, nu face ex-cep]ie de la acest fenomen. Intr$nd ̂ n lumea ideiloreuropene, rom$nii ardeleni aveau nevoie de al doileatermen al ecua]iei progresului: oamenii, voin]ele cares@ modeleze local aceste idei, f@c$ndu-le s@ produc@.Pe acest t@r$m al resurselor intelectuale majore s-apornit de la acela}i neant ca ^n cazul bazei infor-ma]ionale. La 1700, ̂ ntre rom$nii ardeleni nu existanici o persoan@ de forma]ie cultural@ european@. %nprimele patru decenii ale unirii au ap@rut doar doi

12

intelectuali competitivi: aminti]ii episcopi Ioan GiurgiuPatachi }i Inochentie Micu-Klein. Sub p@storia celuide al doilea, peisajul s-a animat ^ns@ ^n acest sens.T$n@rul arhiereu a pus ̂ n practic@ o prevedere impor-tant@ a diplomei de dona]ie din 21 august 1738 a^mp@ratului Carol VI,98 aceea de a trimite trei tinerirom$ni la Roma, pentru a studia la Colegiul Urbande Propaganda Fide. Din acest moment, vestita insti-tu]ie catolic@ de ̂nv@]@m$nt urma s@ devin@ o prezen]@notabil@ ̂ n via]a rom$nilor ardeleni. %ntemeiat de pa-pa Urban VIII la 1 august 1627, prin bula �ImmortalisDei�, Colegiul de Propaganda Fide era destinat tine-rilor care urmau s@ fie trimi}i ca misionari catolici ̂ ntoat@ lumea, fiind ei ̂ n}i}i recruta]i din toat@ lumea.Lucian Blaga popularizeaz@ o descriere senza]ional@a colegiului, din Italienische Reise a lui Goethe, pre-zent la o s@rb@toare studen]easc@ de ziua celor treimagi, la ̂ nceput de ianuarie: �%n prezen]a a trei car-dinali }i a unui mare auditoriu, s-a rostit mai ̂ nt$i ocuv$ntare despre locul unde Maria a primit pe cei treicrai, ^n staul sau ^n alt@ parte, }i dup@ ce s-au cititc$teva poezii latine, au ap@rut vreo treizeci de semi-nari}ti, pe r$nd, citind scurte poezii, fiecare ̂ n graiul]@rii sale: malabar, epirot, turc, moldovean, elen, per-san, colh, evreu, arab, sirian, copt, saracen, armean,hibern, madagascarian, islandez, boic, egiptean, grec,isaurian, etiop }i altele mai multe, pe care nu le-amputut re]ine�.99 Colegiul era subordonat direct Con-grega]iei de Propaganda Fide }i avea ^n program@cursuri de filosofie }i teologie. Corpul didactic era com-pus din rector, patru spirituali }i 20 de profesori. Filo-sofia se studia timp de doi ani, iar teologia patru ani.Limbile str@ine erau materii obligatorii. %n func]ie deanii }i de studiile parcurse, absolven]ii ob]ineau gra-dele de bacalaureat, licen]iat sau doctor. Studen]iitrebuiau s@ depun@, la un anumit r@stimp dup@ intra-rea ^n colegiu, un jur@m$nt prin care se obligau ca,odat@ ̂ ntor}i ̂ n locurile lor de ba}tin@, s@ lucreze dup@puteri la promovarea catolicismului }i s@ trimit@ anualun raport Congrega]iei, ̂ n care s@ nareze progreselef@cute ̂ n acest sens.100 Comunitatea celor 130 � 140de tineri era universul cosmopolit catolic ̂ n miniatur@,unde ̂nsu}irea cuno}tin]elor era dublat@ de modelareacaracterelor ̂ n spiritul toleran]ei }i confraternit@]ii in-tracatolice.

Primul rom$n ardelean student la Propaganda Fidea fost Petru Pavel Aron,101 viitorul episcop, originardin Bistra mo]easc@, dintr-o familie de nobili rom$ni.N@scut la 1709, a urmat cursurile colegiului iezuit dinCluj, apoi ale celui similar din Tirnavia, reconstituindastfel, p$n@ la un punct, traseul }colar al lui Inochen-tie Micu-Klein. La recomandarea profesorului de me-tafizic@ Ferdinand Litkei, din 27 martie 1738, epis-copul de la Blaj l-a trimis la Roma.102 Studiile viitorului�episcop al ̂ nv@]@turilor� la Propaganda Fide nu sunt^nc@ elucidate. A urmat ambele segmente de studii,filosofia }i teologia. Jur@m$ntul amintit, care era unpunct forte al traseului roman, l-a depus la 26 mai1742. Cu aceast@ ocazie, Aron a promis c@ va intrac@lug@r ̂ n Ordinul Sf$ntului Vasile cel Mare }i c@ vafi pururea supus episcopului s@u (�suo episcopo Joa-nni Innocentio Klein�), implor$nd m@rturia cerului pen-tru cele jurate. A fost hirotonit preot ̂ n 30 iulie 1743,^n biserica Sf$ntul Atanasie din Roma, dup@ ritul gre-cesc, de c@tre arhiepiscopul greco-unit Dionisie Mo-dino.103

P$n@ la cucerirea Italiei de c@tre Napoleon, care adesfiin]at bazele colegiului, ^nc@ al]i 15 tineri vor fitrimi}i din dieceza F@g@ra}ului cu re}edin]a la Blaj,s@-}i fac@ studiile la Propaganda Fide. Estompat@ as-t@zi de trecerea timpului, fiecare sosire de la Roma aunui absolvent constituia un eveniment notabil ̂n s$nulbisericii rom$nilor uni]i. St@ m@rturie istoria bisericiina]ionale scris@ de Samuil Micu, form$nd al patruleavolum al operei sale de c@petenie, Istoria }i lucrurile}i ̂ nt$mpl@rile rom$nilor.104 �%ntr-acest an 1747 ve-niser@ de la Roma Silvestru Caliani }i Grigorie Maier�,noteaz@ el la un moment dat.105 Al doilea, GrigoreMaior, alt viitor episcop, a fost trimis la Roma ̂n 1740,de c@tre acela}i Inochentie Micu-Klein. %nv@]ase }i ella iezui]ii din Cluj, Compania lui Isus fiind acreditat@cu gestionarea ̂ nv@]@m$ntului catolic din principat,p$n@ la desfiin]area ei ̂ n 1773, c$nd iezui]ilor le vorlua locul piari}tii din ordinul Sf$ntului Iosif de Cala-sanz.106 Maior este primul ardelean unit care a urmat^ntregul curs de }apte ani al studiilor de la PropagandaFide, fiind totodat@ primul doctor atestat documentar.%ntr-o autobiografie din 1782 el precizeaz@ c@, �^nvestitul Collegion de Propaganda Fide, eu, vreme de7 ani, ispr@vind ̂ nv@]@turile cele mai ̂ nalte cum sunt

98 Vezi supra, nota 16.99 Lucian Blaga, G$ndirea rom$neasc@ ̂ n Transilvania ̂ n secolul al XVIII-lea, Bucure}ti, 1966, p. 187 �

188.100 Wetzer und Welte�s Kirchenlezikon, III, Freiburg im Breisgau, 1884, col. 616 � 619.101 Nu ̂ ns@ }i cel dint$i rom$n ̂ n general. La 6 februarie 1648 a fost primit ̂ n colegiu un �Stefano Vegere

Valaco�, iar la 21 noiembrie 1676 t$n@rul �Gioacchimo Vuolfi (Ioachim Lupu?) Moldavo�, din Bac@u, n@scutdin p@rin]i catolici, este dus la Roma chiar de umanistul Vito Pilutio. Mai intr@ ̂ n colegiu un �Stefano Vlege� dinIa}i, �schismatic� (ortodox) ̂ n v$rst@ de 13 ani ̂ n 1689, }i �Radus Radduzzo� (Radu R@du]iu) de 12 ani dinT$rgovi}te, de asemenea ortodox, ̂ n 1720. Vezi documentul comunicat de I. Ardeleanu cu titlul Memorie eregistro degli alumni di Propaganda Fide, pag. 53, vol. I, Roma, ̂ n �Transilvania�, X, 1877, nr. 11, p. 123 �125.

102 Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 113.103 I. Ardeleanu, ̂ n �Transilvania�, loc. cit., p. 124.104 Vezi Samuil Micu, Istoria rom$nilor, ed. cit., II, p. 181 � 358.105 Op.cit., p. 321.106 János Józsa-Jósza, Piari}tii }i rom$nii, Aiud, 1940.

13

filosofia }i bogoslovia (teologia � n.n.), f@c$ndu-m@doctor acelora}i }tiin]e dumnezeie}ti }i ̂ nv@]@tor nea-murilor, m-am ^ntors iar@}i ^n patria mea, ^n Ar-deal�.107 S-a p@strat }i teza primului doctorat, ̂ n filo-sofie, luat la ^ncheierea primului ciclu de studii, ^n1743. Intitulat@ Conclusiones ex universa philosophiaselectae,108 teza este tributar@ cursului predat de c@-lug@rul francez Thomas Le Seur, autorul, ̂ mpreun@cu François Jacquier, a unei edi]ii din lucrarea luiNewton, Philosophiae naturalis principia mathema-tica perpetuis commentariis illustrata, publicat@ laGeneva ̂ n 1739 � 1742, renumit@ la vremea ei. Tezalui Maior se divide ̂ n 20 de articole succinte, de genul�tezelor expuse�, dup@ care func]iona tipicul docto-ratelor vremii. La r$ndul lor, acestea se delimiteaz@^n dou@ p@r]i ale lucr@rii. Prima este destinat@ unorprobleme de filosofie, cum ar fi izvoarele cuno}tin]elorumane, aria diferitelor compartimente ale filosofiei,criteriile ontologice ale entit@]ii, m@rturia sim]urilor,facultatea cognitiv@ }i resorturile actelor voluntareale psihicului uman, fundamentele teologiei natu-rale (teodicea). A doua parte, mai substan]ial@, esterezervat@ problemelor de fizic@ newtonian@. Analizalucr@rii109 eviden]iaz@ mai ales o prioritate care seleag@ de partea ̂ nt$i. Respectiv, Grigore Maior esteprimul rom$n consemnat documentar care seapropie de filosofia, celebr@ ̂ n secolul al XVIII-lea, alui Christian Wolf (1679 � 1754), ^n interpretareac@reia ^}i ^ncearc@ }i condeiul. Anul 1743 anti-cipeaz@ astfel cu c$teva decenii contactul in-telectualilor uni]i cu ideile lui Wolf, care, ̂ mpreun@cu discipolul s@u Friedrich Christian Baumeister, ausistematizat }i pus ̂ n circula]ie filosofia lui Leibniz.110

Unica ̂ ntrebare care se pune este dac@ Maior a cititlucrarea de baz@ a lui Wolf,111 sau s-a mul]umit cureflectarea ideilor de acolo ̂ n cursul lui Le Seur?

%n 1745 Grigore Maior s-a hirotonit la aceea}i bi-seric@ greceasc@ Sf$ntul Atanasie, iar doi ani mait$rziu s-a ̂ ntors acas@, la Blaj, ̂ mpreun@ cu SilvestruCaliani, care fusese trimis la Roma ̂ n 1743. Sistemul

a ̂ nceput s@ func]ioneze ritmic }i, vreme de trei dece-nii, p$n@ ̂ n 1779, al]i 14 absolven]i ai PropagandeiFide vor ^nt@ri elita intelectual@ a Bisericii Rom$neUnite, pe cale de formare. Cronologia trecerii lor prinRoma se poate reconstitui cel mai fidel dup@ datadepunerii amintitului jur@m$nt pancatolic, deosebitde important, de vreme de documentele colegiului ̂ lnoteaz@ cu mare scrupulozitate. Cu ocazia jur@m$n-tului, studentul putea ad@uga de la sine o aser]iune ̂ nplus, de culoare personal@, de asemenea notat@ rigu-ros. Filotei Laslo depune jur@m$ntul la 2 iulie 1756.La 5 august 1762 depun jur@m$ntul trei studen]i bl@-jeni deodat@: Alexie Mure}an, Saba]ie Metz (Sava M$-]u) }i Iacob Aron. Erau bursierii episcopului Petru Pa-vel Aron. Saba]ie Metz adaug@ la sf$r}itul jur@m$n-tului urm@toarea cugetare: �Si Jesum discit, satis estsi caetera nescit�.112 Despre Iacob Aron se specific@:�Excelens in Collegio, in ministerio, in patria�.113 Ur-meaz@ al]i trei la 29 ianuarie 1767: Basiliu Keresztesi,Ambrozie Sadi }i Ieronim Kalnoki, trimi}i de AtanasieRednic. Despre primul, un �Valachus Transylvanus�din Secuime, se precizeaz@ c@: �In omnibus effloruit�,str@luce}te ̂ n toate. Tot bursieri ai lui Rednic sunt }ifra]ii Spiridon }i Benedict Fogara}i, care, ̂ mpreun@cu al treilea coleg, Partenie Iacob, depun jur@m$ntulla 10 februarie 1771. Acesta din urm@ ^}i ^nt@re}tejur@m$ntul cu urm@toarea not@ personal@: �Ne faci-as moram reddere quod vovisti, quod Dominus tan-quam suum requirit a te�.114 Trimi}ii urm@torului e-piscop, Grigore Maior, au fost Ioachim Pop, PetruMaior }i Gheorghe {incai. Primii doi au depus fai-mosul jur@m$nt la 15 august 1775, iar {incai, nu se}tie de ce, ^n 8 septembrie al aceluia}i an. Despre{incai, rafina]ii psihologi de la Propaganda Fide no-teaz@ de pe acum ceea ce va constitui esen]a carac-terului s@u: �Are o fire ardent@, talent mare }i o bun@preg@tire�. Firea ardent@ l-a ̂ ndemnat s@-}i ̂ nso]easc@jur@m$ntul cu urm@toarele versuri, mesager al viitoareisale ^nclina]ii spre poezia ^n limba latin@: �Sis licetoceano, gelidis undique saxis/Et sis ceruleis undique

107 Ioan Micu Moldovan, Acte sinodali ale besearecei rom$ne de Alba Iulia }i F@g@ra}, I, Blaj, 1869, p. 115;Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., ̂ n �Bun@ vestire�, XVII, 1978, nr. 1, pp. 23 � 68, p. 61.

108 Bro}ura, unicat bibliologic, are titlul complet: Conclusiones ex universa philosophia selectae, quas SacraeCongregationi Eminentissimorum ac Reverendissimorum D.D. Sanctae Romanae Ecclesiae Cardinalium dePropaganda Fide Gregorius Maior S. Basilii Magni monachus Transylvanus, Venerabilis Colegii Urbani dePropaganda Fide alumnus D.D. D. [devotus dedicavit]. Romae, MDCCXLIII. Typis Sacrae Congregationis dePropaganda Fide. Superiorum facultate. Vezi Károly Engel, Din tezaurele bibliotecii noastre: tezele disputeipublice filozofice sus]inut@ de Grigore Maior la Colegiul de Propaganda Fide ^n 1743, ^n �Biblioteca }icercetarea�, III, 1979, p. 146 � 187.

109 Amplu ̂ ntreprins@ de Károly Engel la loc. cit.110 Se corecteaz@ astfel prioritatea lui Samuil Micu, care ar fi cunoscut ideile lui Wolf dup@ 1769, la Viena.

Vezi Dumitru Ghi}e }i Pompiliu Turdeanu, Fragmentarium iluminist, Cluj, 1972, p. 31� 32.111 Psychologia empirica methodo scientifica pertractata, qua ea, quae de anima humana indubia experientiae

fide constant, continentur et ad solidam universam phiolosophiae practicae ac theologiae naturalis tracta-tionem via sternitur, Verona, 1736. Un exemplar exist@ ̂ ntre c@r]ile vechiului fond c@lug@resc de la Blaj, aflat^n custodia B.A.R.Cj., cota B. 1361. Nu se poate }ti a cui achizi]ie este, a}adar nu este exclus nici GrigoreMaior.

112 �Este de ajuns ce te ̂ nva]@ Isus, celelalte nu trebuie s@ le }tii�.113 �Eminent ̂ n colegiu, la altar, ̂ n patrie�.114 �Nu ̂ nt$rzia s@-]i ̂ mpline}ti jur@m$ntul pe care Domnul ̂ l a}teapt@ cu ̂ ndrept@]ire de la tine�.

14

cinctus aquis/Inde tamen posses aliquam speraresalutem/Si votum violes, spes tibi nulla subest�.115

Colegiul de Propaganda Fide }i-a pus amprentade neconfundat asupra acestor tineri, amprent@ carese va reg@si ̂ n fizionomia spiritual@ a {colii Ardelene.Lec]ia esen]ial@ era aceea a unit@]ii lumii catolice, ̂ ndiversitatea ei debordant@. Catolici cu to]ii ̂ n dogm@,studen]ii romani se preg@teau s@ se pun@ ^n slujbadiverselor rituri ale bisericilor din care proveneau. A-lumnii rom$ni ]ineau de unul dintre multele rituri ori-entale din Biserica Catolic@, cel greco-unit sau, cumse va numi mai t$rziu, greco-catolic. Inocularea vizi-unii universaliste f@cea din catolicism a doua lor patrie^n ordine civic@, prima ̂ n ordine spiritual@. Rapoar-tele anuale ale absolven]ilor, obligatorii prin jur@m$nttoat@ via]a, a}a numitele �lettere di stato� formeaz@ ouria}@ }i impresionant@ literatur@ a omniprezen]ei ca-tolice ̂ n lume, tocmai ̂ n secolul marii crize pricinuitede antecedentele ideologice ale Revolu]iei Franceze}i de declan}area acesteia.116 Mai apoi, Biserica Ca-tolic@ ̂ ntruchipa, prin crea]ie proprie }i reflectare ̂ nafara sferelor proprii, principala aul@ a }tiin]elor u-maniste. Mo}tenitoare a Rena}terii }i Umanismului,ea }i-a modelat fizionomia propriului intelectual, careera animat de setea de erudi]ie, fie ea teologic@ saulaic@. Roma unor inestimabile comori bibliofile saudocumentare, ̂ ntre care biblioteca Vaticanului era ceamai impun@toare, iar a Colegiului de Propaganda Fidecea mai apropiat@ studen]ilor, le facilita celor devota]is@ respire pur }i simplu }tiin]@. Comunitatea acade-mic@ larg@, cu reguli lejere,117 elibera schimbul de ideidin chingile fanatismului, favoriz$nd dezvoltarea spi-ritului critic. Acesta era vital ^ntr-o lume a explozieilucr@rilor umaniste, mai ales istorice, c@ci secolul alXVIII-lea, dup@ acela}i Pierre Chaunu, �^}i joac@ des-tinul ̂ ntemeindu-se pe istorie�.118 Este, ̂ ntre altele, tim-pul marilor corpusuri de documente istorice, unde sa-van]ii catolici au de]inut suprema]ia. Exemplul la ̂ n-dem$n@ era al lui Muratori, care ̂ ntre 1723 � 1749 adat la lumin@ uria}a sa triad@ de documente }i vechiscrieri istorice: Rerum italicarum scriptores (Milano,1723 � 1751, 25 volume), Antiquitates italicae (Mila-no, 1738 � 1742, 6 volume) }i Annali d�Italia (Milano,1744 � 1749, 12 volume). Impresionant@ este mareacolec]ie Corpus Bizantinae historiae, editat@ ̂n aceea}i

perioad@ la Vene]ia. %n ea se reg@sesc numeroase ma-teriale de istorie a bisericii. Istoria ecleziastic@ se con-stituise ca subdisciplin@ ^nc@ din secolul al XVI-lea,cu Martirologiul }i Analele lui Caesar Baronius. %nItalia, la Luca, s-a tip@rit o edi]ie nou@ a Analelor,^ncep$nd din 1747. Prin centrul tipografic grecesc dela Vene]ia, istoria Bisericii Orientale se al@tur@ celeiOccidentale, prin edi]ii ca aceea a operei lui Georgi-us Codinus, De officiis et officialibus Curiae et Eccle-siae Constantinopolitanae, ie}it@ ^n 1729. �Ecume-nismul� istoriei biserice}ti ̂ n patria catolicismului seexplic@ firesc }i prin istoria comun@ a celor dou@ bi-serici cre}tine, ^naintea anului 1054. La Torino, depild@, ̂ n 1746, vede lumina ̂ ntr-o edi]ie monumenta-l@, opera lui Eusebius Pamphilius, una din sursele debaz@ ale istoriei cre}tinismului.119 Dintre lucr@rile ti-p@rite ̂ n afara Italiei, cea mai important@ este desigurIstoria ecleziastic@ a lui Claude Fleury, care s-a tip@ritconcomitent ̂ n limba francez@ }i ̂ n traducerea latin@,la Paris }i la Augsburg }i Innsbruck, pe tot parcursulsecolului al XVIII-lea (91 de volume). Aceast@ dens@}i activ@ istoriografie bisericeasc@ venea ̂ n ̂ nt$mpi-narea dorin]ei autorit@]ilor de la Viena. %n 1742, Cur-tea vienez@ pretindea Congrega]iei de PropagandaFide ca studen]ii trimi}i din Transilvania s@ ^nve]eteologie }i polemic@ teologic@, limba greceasc@ }iistorie bisericeasc@.120 Istoria bisericeasc@ }i artapolemicii ^i viza pe tineri ca viitori propagatori aicatolicismului ^n Ardealul natal. PolemistulContrareformei era cardinalul Roberto Bellarmino, alec@rui �controversii� le reg@sim bine reprezentate ^nbibliotecile din orbita greco-catolic@ a Blajului.121 Darla toate aceste surse, fie ele cursuri universitare sauc@r]i, trebuie s@ ad@ug@m spiritul Romei, traversat detoate ideile lumii }i vegheat de impresionantele salemonumente istorice, care ^}i puneau amprenta dene}ters asupra personalit@]ii tinerilor }coli]i acolo.Pentru rom$nii ardeleni, contactul cu aceste monu-mente este unanim recunoscut ca unul decisiv. Lasursa vechii m@re]ii romane, fiii unui neam latinprigonit ^n Transilvania }i privat de orice drepturi,descoper@ cu neascuns@ surpriz@ argumentele noble]eineamului lor }i ale nefirescului sor]ii acestuia. Perso-nalitate cosmopolit@, erudi]ie solid@ }i con}tiin]@ deneam: acestea sunt principalele tr@s@turi pe care bur-

115 �%n ocean s@ fii, ̂ n juru-]i cu st$nci ̂ nghe]ate,%nconjurat s@ fii peste tot de albastrele ape,{i totu}i mai po]i spera oarecare salvare.Jur@m$ntul, c@lc$ndu-l, tu nu mai ai nici o sperare�.116 Cele mai multe �lettere di stato� ale absolven]ilor din dieceza Blajului s-au publicat la Octavian B$rlea,

Ex historia romena: Ioannes Bob, episcopus Fagarasiensis (1783 � 1830), Freiburg, 1951, pass.; Ioan Dimitriu-Snagov, Rom$nii ̂ n arhivele Romei (Secolul XVIII), Cluj, 1999, pass. Vezi astfel de rapoarte }i la D. G@zdaru,Contribu]ie la rela]iile lui Grigore Maior, Gheorghe {incai }i Petru Maior cu Roma, Ia}i, 1933; Petru Maior,Scripta minora, cf. indicele de la p. 169 � 171.

117 Lucian Blaga, op.cit., p. 188.118 Op.cit., p. 369.119 Eusebii Pamphilii eccclesiasticae historia libri decem. Eiusdem de vita Imp. Constantini libri quatuor.

Quibus subjicit oratio Constatini ad sanctos et panegiricus Eusebii..., sub ̂ ngrijirea lui Henricus Valesius.120 Octavian B$rlea, op.cit., p. 82.121 Vezi supra, nota 38.

15

sierii Blajului le-au dob$ndit ^n Colegiul de Propa-ganda Fide din Roma.

Pentru secolul al XVIII-lea, corolarul �secular� al ca-tolicismului ̂ n Europa era Imperiul Habsburgilor. %m-p@ratul Leopold I a avut ^n vizorul politicii sale ^nt@-rirea catolicismului ̂ n r@s@ritul noului imperiu, extinsdup@ alungarea turcilor din fostele teritorii ale Unga-riei medievale.122 Marele monarh european }i urma}iis@i Carol VI, Maria Tereza }i Iosif II vor integra destinulrom$nilor uni]i din Transilvania ̂ n vestita �die grossePolitik� a centrului continental, axat@ pe echilibrul dintreputerea laic@ }i biseric@. %n mod firesc, Viena acesteipolitici era mai vulnerabil@ }i mai deschis@ lasimptomele schimb@rilor ce se petreceau ^n ad$nculmental }i ̂ n via]a social@ a continentului, dec$t Romaputerii catolice, care gestiona domeniul statornic alvie]ii spirituale. Turbulen]ele militare provocate de suc-cesiunea Mariei Tereza la tron nu vor ^mpiedica undemers politic amplu }i necesar pentru soartamulticolorului Imperiu: aplatizarea particularit@]ilorexcentrice ale diferitelor �]@ri� }i zone, ̂ n scopul cre@riiunui stat modern. Etatizarea la acela}i numitor era mie-zul axiologic al propensiunii spre administra]ia cen-tralist@, devenit@ absolutism sub Iosif II, pe baza for]ei}i ^ncrederii mo}tenite de la Leopold I. Etniile dinImperiu se situau la distan]e diferite de etalonul vizat }iprogresiv realizat al unei identit@]i habsburgice adap-tate noului secol. %n obiectivul acestei identit@]i,neocatolicii rom$ni }i ruteni din Ardeal, �p@r]ileungurene�, }i nordul de atunci al Ungariei (aziRom$nia, Ucraina }i Slovacia), prezentau o problem@serioas@ sub raport cultural. Se crease o entitate spi-ritual@ inedit@ pentru puterea laic@: popoarele catolicede rit oriental. Baza acestei ̂ngem@n@ri era apartenen]anoii confesiuni la Biserica Catolic@. %n acest com-partiment se situa dogma, partea �dur@�, de esen]@, aoric@rei religii. Iezui]ii din Compania lui Isus, gestionariiculturii catolice ̂ n toat@ Europa, au interpretat linearacest aspect al confesiunii bicolore, echival$nd pentruscurt timp religia unit@ cu catolicismul latin. Coreatareaa venit, prompt, din partea Vaticanului, a c@rui �poli-tic@� viza unitatea ^n diversitate a lumii catolice. E-xemplu clasic este cazul celui de al doilea episcop rom$nunit, Ioan Giurgiu Patachi, trecut la romano-catolicism,crescut }i educat ca atare. %n vederea ascensiunii lafunc]ia de episcop unit al rom$nilor din Transilvania,a fost nevoit s@ revin@ la ritul oriental. Riguros, papaClemente XI i-a cerut lui Giurgiu Patachi s@ se�ordineze� la bazilitanii de rit oriental, f@r@ dreptul dea mai fi c$ndva romano-catolic. %ns@}i bula �Rationicongruit� din 1721 consacr@ Episcopia F@g@ra}ului,ca }i pe episcopul ei, expres, ̂ n calitate de institu]ie }i

episcop de rit oriental.123 Astfel, Viena a fost nevoit@s@-}i asume o structur@ nou@, pe care cezarii austrieci,^n calitate de regi apostolici cu drept de patronat ^nteritoriile defunctei Coroane a Sf$ntului {tefan, autratat-o cu toat@ seriozitatea. %n ceea ce ̂ i prive}te perom$nii uni]i, cea mai grav@ problem@ era ad$nca lorincultur@, mo}tenit@ din epoca principilor reforma]i aiTransilvaniei. Pasul firesc al puterii catolice,binevoitoare }i interesate, dup@ cum am v@zut, a fosts@ sprijine crearea unei elite intelectuale rom$ne}ti detip nou, european, cu alte cuvinte s@ sprijine formareaformatorilor. %naltele }coli catolice din Imperiu s-audeschis pentru rom$ni, care le-au frecventat ̂ n num@rcresc$nd, raportat la factorii de decizie din s$nulBisericii Unite }i la resursele de care dispuneau.

Cel mai important institut austriac frecventat de ro-m$nii uni]i a fost Pazmaneumul din Viena. %nfiin]at la1623 de c@tre un personaj impozant al catolicismului,Petrus Pázmány,124 Colegiul Pazmanian avea or-ganizarea }i programa apropiate celor de la Propa-ganda Fide, nu ̂ ns@ }i spiritul deschis de la Roma. Ri-goarea scolastic@ domina metodologia de studiu, im-pus@ }i st@p$nit@ cu m$n@ ferm@ de iezui]i. Printre pro-fesorii legendari ai Pazmaneumului s-a num@rat Ga-briel Hevenesi (1656 � 1735), ini]iatorul uria}ei co-lec]ii de documente care ̂ i poart@ numele }i care inte-reseaz@ ̂ n cel mai ̂ nalt grad istoria rom$nilor. Pe He-venesi l-a avut profesor de teologie moral@ }i filosofieprimul rom$n unit care a frecventat cursurile Paz-maneumului, episcopul Ioan Giurgiu Patachi, ̂ nain-tea anului 1710. Urm@torul consemnat documentar esteAtanasie Rednic, viitorul episcop de Blaj, care }i-a f@cutla Pazmaneum studiile de teologie, ̂ ntre anii 1743 �1747.125 %n 1766, ajung$nd episcop, Rednic reu}e}tes@ ob]in@ pentru dieceza sa alte burse la Pazmaneum.Unul dintre beneficiari a fost ^nsu}i Samuil Micu,traduc@torul Bibliei, care, ^mpreun@ cu colegul s@u{tefan Pop, au petrecut la Viena }ase ani, ^ntorc$n-du-se la Blaj ̂ n 1772. %n locul lor, al]i doi tineri bl@jeniintr@ ^n Pazmaneum, Alexandru Fiscuti }i {tefanSalciai.126 Tuturor acestora, Viena le oferea bogateposibilit@]i de studiu, ^n condi]iile unui regim }colarmult mai aspru dec$t la Roma. %n colegiu, accentul erapus pe studiul teologiei. Concomitent, studen]ii erauobliga]i s@ frecventeze }i cursurile Universit@]ii laicedin Viena. Num@rul de ore era egal ^ntre cele dou@institu]ii. Acest program se ^ncadra ^n noua politic@social@ a Cur]ii, dominat@ de reforme pragmatice, aic@ror artizani erau personalit@]i universitare de taliaunor Joseph von Sonnenfels sau K.A.M. Martini.Reformismul austriac sintetiza cuceririle umaniste }i}tiin]ifice din occidentul european, centr$ndu-le pe

122 Béla Obál, Die Religionspolitik in Ungarn nach dem Westfälischen Frieden während der RegierungLeopold I, Halle, 1910.

123 Samuil Micu, Istoria rom$nilor, vol. cit., p. 286 }i 410, nota 6.124 Wilmos Fraknói, Pázmány Péter és kora, I � III, Budapesta, 1867 � 1871; Károly Rimely, Historia

Colegii Pazmaniani, Viena, 1865; Jeff Bernard, Péter Pázmány � Fokus gemeinsamer Traditionen, Viena,2000.

125 Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 60.126 Idem, ibid., partea din �Perspective�, XIV � XVI, 1991 � 1993, nr. 53 � 60, pp. 19 � 195, p. 151.

16

ideea statului modern condus de un monarh luminat.Complicatul mecanism al reformei viza desp@r]ireade Evul Mediu }i solicita energii dominate de rigoare.Miza pe tineretul de la Universitate era un lucru firesc.Dubla preg@tire a clericilor, de asemenea. La 12 mai1769 conducerea de la Pazmaneum era somat@ s@atrag@ aten]ia studen]ilor c@ sunt obliga]i s@ audiezecursurile de }tiin]a statului ]inute de Sonnenfels.127 [e-lul etatiz@rii a transformat rapid vechea institu]ie sco-lastic@ iezuit@ ̂ ntr-o universitate modern@, subordo-nat@ intereselor statului, destinat@ form@rii de cadrepentru corpul administrativ. Se predau filosofia, sta-tistica (sensul vechi: }tiin]a statului), }tiin]ele politice,fizica, istoria natural@, matematicile, istoria, geogra-fia, estetica, filologia. Toate materiile erau tratate ̂ nmanuale oficiale, de la care nu se admitea nici o aba-tere. Aceste manuale erau fie opere ale profesorilorUniversit@]ii, fie lucr@ri acreditate de autorit@]i ^naceast@ calitate. Astfel, Sonnenfels ̂ }i ]inea faimosulcurs de statistic@ dup@ propria sa lucrare, r@mas@ ma-nual de referin]@ p$n@ la 1848, Grundsätze der Po-lizei-Handlung und Finanzwissenschaft.128 Cursul luiSonnenfels constituie v$rful de lance al etatismuluiaustriac indus }i tinerilor rom$ni uni]i din Ardeal. Ma-ximilian Hell, savant pasionat, explorator ̂ n nordulcontinentului,129 preda astronomia pe baza Efemeri-delor sale, observa]ii de pe �meridianul� Viena.130 Jo-seph Ernst Mayer preda filosofia dup@ celebrul ma-nual al lui Friedrich Christian Baumeister, Elementaphilosophiae recentioris,131 populariz$nd structuri leib-niziene de g$ndire, dup@ prelucr@rile lui ChristianWolf, iar istoria filosofiei dup@ Jakob Brucker.132 Fi-losofia universitar@ de la Viena, c@l@uzit@ de o g$ndiresilogistic@, dovedea �adev@rurile� sistemului Leibniz� Wolf ̂ n beneficiul unei finalit@]i a �bunului suprem�}i a �fericirii� ̂ n]elese ̂ n spirit teist.133 Profesori }i cu-no}tin]e, studen]i }i programe, to]i }i toate erau subor-donate ambi]iei Cur]ii de a face din Universitatea Vi-enei primul institut de ̂ nv@]@m$nt superior al Europei,

unde nimic din cuceririle g$ndirii }i rezultatele }tiin]i-fice ale secolului luminilor s@ nu r@m$n@ nevalorifi-cate.134 Rezultatul a fost o ̂mbinare eclectic@ ̂ ntre mo-delul medieval de universitate }i ceea ce urma s@ fieaceasta ^n viitor. Miza pe noutate, caracteristic@ ^n-tregii vie]i de stat, s-a r@sfr$nt asupra ̂ nv@]@m$ntuluiuniversitar sub forma unui umanism modern, opti-mist, p@truns de setea de ac]iune.

Acela}i regim }colar l-au avut }i studen]ii de la oalt@ institu]ie vienez@ legat@ str$ns de rom$nii ardeleni,Colegiul Sf$nta Barbara. Deschis la 15 octombrie1775 prin eforturile organizatorice ale lui C. Philippidesde Haea }i a croa]ilor Vasile Bo�ièkoviæ, episcop unit,}i Iosafat Basta�iè, colegiul venea ^n ^nt$mpinareaeforturilor Cur]ii de a realiza coeziunea }i unitateabisericii greco-catolice din Imperiu.135 De}i cu o exis-ten]@ efemer@ ̂ n capital@ � ̂ n 1784 a fost dezmembrat}i mutat la Eger }i Lemberg � colegiul }i popasul stu-den]ilor rom$ni din Transilvania acolo constituie unmoment istoric ̂ n via]a Bisericii Greco-Catolice Ro-m$ne. %n scurtul r@stimp vienez, 41 de studen]i rom$niuni]i au ̂ nv@]at la Barbareum, cum fusese numit co-legiul, ̂ n similitudine cu Pazmaneumul romano-cato-lic.136 Pentru prima dat@ dup@ unirea cu Roma, tine-rii greco-catolici din Imperiu se reg@seau, numai ei,^ntr-o institu]ie universitar@ proprie confesiunii lor. Ar-hitectura bisericii unite cu Roma a fost o oper@ grea}i anevoioas@, ^n ceea ce ^i prive}te pe rom$nii dinEpiscopia F@g@ra}ului ea dur$nd de la 1700 p$n@ la1806, c$nd Ioan Bob a ̂ nfiin]at capitulul de la Blaj.%n institutele romano-catolice, studen]ii uni]i se sim-]eau stingheri ̂ n afara confesiunii lor, sau, mai grav,erau marginaliza]i pe acest considerent. Este gr@itoareo ̂ nt$mplare din Pazmaneum, pe care Samuil Micu}i-o aminte}te ̂ n precuv$ntarea la lucrarea sa desprec@s@toria ̂ n Biserica Greco-Oriental@.137 La o prele-gere de istorie ecleziastic@, profesorul, vorbind despreSf$ntul Vasile cel Mare, patronul c@lug@rilor uni]i }ial bisericii lor ̂ n general, s-a pomenit zic$nd: �Sf$ntul

127 Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, Bucure}ti, 1986, p. 53.128 Ap@rut@ la Viena, ^ntre 1765 }i 1819, ^n numeroase edi]ii. Despre autor vezi F. Spitzer, Joseph von

Sonnenfels als Nationalökonom, Budapesta, 1906.129 Este p@rintele teoriei asem@n@rii ̂ ntre limbile maghiar@ }i finlandez@ (Demonstratio idioma Laporum et

Hungarorum idem esse, Tirnavia, 1772), care este cultivat@ }i ast@zi.130 Ephemerides astronomicae ad meridianum Vindobonensem, 37 volume, Viena, 1757 � 1786.131 Edi]ii vieneze: 1775, 1778.132 Manual redactat direct la adresa studen]ilor, lucrarea acestuia Institutiones historiae philosophiae usui

academicae iuventutis ap@ruse la Leipzig ̂ n 1756, ̂ n a doua edi]ie.133 Lucia Protopopescu, Noi contribu]ii la biografia lui Ion Budai-Deleanu. Documente inedite, Bucure}ti,

1967, p. 62 � 63.134 Despre universitatea vienez@ }i istoricul ei vezi ̂ n special: R. Kinck, Geschichte der K.K. Universität zu

Wien, I � II, Viena, 1854; Studien zur Geschichte der Univesität Wien, I � III, Graz � Köln, 1965 (apud LuciaProtopopescu, op.cit., p. 58, nota 177, unde vezi o bibliografie mai extins@).

135 Monografia, r@mas@ ̂ nc@ actual@, a colegiului, la Ambrozie Andruhovici, C¤EFMQ\JF �Barbareum�.¤QRNP¤_ JNPNK¤CQ\JNË DFMFPAK\MNË DPFJN-JARNK. QFLËMAP¤Ë OPI VFPJC¤ QC. CAPCAPI SC¤EM¤ H OFPXNDN OFP¤NES ¤Ë ¤QMSCAMM_ (1775 � 1784), �OPAV¤ DP.-JAR. BNDNQKNCQ\JNËAJAEFL¤Ë S K\CNC¤ CIUNE_R\ O¤E OPNCNENL OPNT. EP. ÄNQITA QK¤ONDN. ¤-¤¤ DPFJN-JARNKIV\JA ESUNCMA QFL¤MAP¤_ S K\CNC¤, LWOW, 1935.

136 Lucia Protopopescu, Contribu]ii la istoria ^nv@]@m$ntului din Transilvania 1774 � 1805, Bucure}ti,1966, p. 265.

137 Dissertatio canonica de matrimonio juxta disciplinam Graeco-Orientalis Ecclesiae, Viena, 1781.

17

Vasile cel Mare, domnii mei, este un sf$nt mare, }ic$nd ̂ i citesc scrierile m@ simt ca }i cum m-a} plimbaprin ceruri, dar, ̂ n fine, este grec, }i to]i grecii nu suntde nici o isprav@�.138 La Sf$nta Barbara, unitatea }iarmonia se realiza prin rit, acesta r@m$n$nd cel orien-tal, �grecesc�, prin ̂ nse}i clauzele unirii cu Roma. %nbiserica Sf$nta Barbara, capela colegiului, slujbelese ]ineau dup@ ritul oriental, cu ornatele, �]erimoniile�}i c$nt@rile din Biserica Oriental@. Aspectul etnic }ilingvistic variat, profesorii de rit oriental, episcopii uni]icare patronau sau vizitau colegiul, creau ^mpreun@imaginea unei biserici puternice, unitare, ^n ciudadiversit@]ii ̂ n cauz@.

Episodul Sf$nta Barbara este important }i pentruevolu]ia {colii Ardelene, aflat@ ̂ n pragul manifest@riiei mature. Bl@jenii nu erau doar studen]i, ci }i cadrede conducere ale colegiului. %n 1777 Samuil Micu re-vine la Viena, ^n func]ia de duhovnic }i prefect destudiu (vicerector) al colegiului, pe care a ocupat-ovreme de cinci ani.139 Iacob Aron, fostul student de laPropaganda Fide, ajuns canonic la Oradea, a devenit^n 1780 chiar rectorul colegiului, iar ̂ n 1782 locul luiSamuil Micu ^l ia {tefan Salciai. Studen]ii bl@jeni,trimi}i cu to]ii de episcopul Grigore Maior, sunt, dup@informa]iile de p$n@ acum: Mihai Timariu, Ioan Pa-ra, Demetriu C@ian, {tefan Szabo, Gavril Perenosi,Vasile Neme}, Petru Ungur, Iosif Katonai, Ioan Neme},Chiril Patai, Ioan Halmaghi, Ioan Budai }i al]ii.140

Acest Ioan Budai este viitorul poet al {colii Ardelene,Ioan Budai-Deleanu, autorul [iganiadei. A existat unmoment din via]a comunit@]ii tinerilor rom$ni de laBarbareum pe care istoricii literari ̂ l apreciaz@ dreptcrucial. %n iarna anilor 1779 � 1780, la Viena se aflau^mpreun@ to]i cei patru viitori corifei ai {colii Ardelene.Samuil Micu era prefectul de studii la Sf$nta Barba-ra, iar Ioan Budai-Deleanu student. Gheorghe {incai}i Petru Maior, ̂ ntor}i de la Roma, fuseser@ opri]i laViena de autorit@]i, pentru a-}i completa studiile dedrept canonic }i pedagogie.141 Nu este, totu}i, cazul

s@ se acorde acestei ̂ nt$lniri semnifica]ia ocaziei �de^nchegare a unui program cultural }i politic de pers-pectiv@�.142 Actorii erau prea tineri }i nu trebuie privi]i^n lumina evolu]iei lor viitoare. Ei nu se deosebeauatunci, ca statut social }i prestigiu intelectual, de ori-care dintre ceilal]i colegi ai lor, pe care urma s@-i ̂ nne-gureze anonimatul. Dar tinerii de la colegiu au intrat^n leg@tur@, ̂ n to]i anii de la Sf$nta Barbara, cu maimulte personalit@]i din via]a politic@ }i cultural@ ro-m$neasc@. Astfel este func]ionarul de cancelarie aulic@Iosif Mehe}i, viitor coautor la Supplex Libellus Vala-chorum.143 S-au ̂ nt$lnit cu Ien@chi]@ V@c@rescu, An-ton Predetici, boierul bucovinean, francmason de gra-dul 3, Vasile Bal}, din Loja �La Vraie Concorde� dinViena,144 }i � deosebit de important � marele serdarGheorghe Saul din Moldova.145 Acesta fusese amba-sadorul principelui Grigore Ghica la Viena, unde ar@mas }i dup@ decapitarea domnului s@u, ^n 1777.Acolo l-a ̂ nt$lnit, ̂ n 1780, Gheorghe {incai, c@ruia �dup@ m@rturisirea acestuia � i-a dat deslu}iri desprecronicile de familie ale marilor boieri moldoveni,146

^n vederea complet@rii colec]iei de documente ̂ nce-pute la Roma. Cuno}tin]a cu omul de ^ncredere alnefericitului domnitor, a c@rui soart@ a ̂ ngrozit Euro-pa, explic@ interesul tinerilor de la Barbareum pentrutema tragic@ ivit@, de asemenea cunoa}terea ̂ mpre-jur@rilor de la Curtea lui Ghica, ̂ n fine, explic@ dorin]ade a scrie o pies@ de teatru pe aceast@ tem@. Astfels-a n@scut, ̂ n ambian]a tinerilor studen]i de la Sf$ntaBarbara, cea mai veche pies@ de teatru ̂ n limba ro-m$n@ care se cunoa}te, Occisio Gregorii in Molda-via Vodae tragedice expressa. Cercet@torii care s-auocupat de aceast@ scriere147 au atribuit paternitateaei mai multora dintre studen]ii de la Viena � SamuilMicu, Samuil Vulcan, Ioan Budai-Deleanu � mai pu-]in celui care a scris-o ^ntr-adev@r: Gheorghe {in-cai. A fost remarcat@ deja asem@narea piesei cudialogul dintre Laz@r }i Bucur, poezie rom$neasc@semnalat@ ̂ n anii imediat urm@tori scrierii lui Occi-

138 �Sanctus Basilius, Domini mei, magnus Sanctus est, et cum ego ipsius scripta lego, acsi in coelisversarer; sed denique Graecus, et Graeci omnes nequam sunt�. Traducerea lui Florea Fugariu, ^n {coalaArdelean@, I, Bucure}ti, 1983, p. 30 � 31.

139 Lucia Protopopescu, Contribu]ii..., p. 266; Serafim Duicu, op.cit., p. 76 � 78.140 Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., la loc. cit., p. 152.141 Lucia Protopopescu, Noi contribu]ii..., p. 52; Ioan Chindri}, Petru Maior }i epoca sa, studiu introductiv

la Petru Maior, Istoria bisericii rom$nilor, I, Bucure}ti, 1995, p. 30 � 31.142 Lucia Protopopescu, ibid.143 Zoltan I. Tóth, Az erdélyi román nacionalizmus elsõ százada 1697 � 1772, Budapesta, 1946, p. 215,

282, 334, 384, 388.144 Vezi un Tableau des freres et membres de la trés juste, et trés parfaite de St. Jean sous le titre

distinctif de La Vraie Concorde a l�Orient de Vienne en Autriche. Le 13 du 3eme Mois. L�An de la Lumière5784, la Österreichischen Staatsarchiv, Haus�, Hof-und Staatsarchiv, Kabinettsarchiv, Vertrauliche Akten,VA 72, Konvolut �Wien�, f. 288 � 300. Vasile Bal} figureaz@ al treilea ̂ n lista tip@rit@: �Balitsch Basile. Boyar,et Concipiste du Conseil aulique de S.M I. et R. Ap. Graeci ritus non unit [us]�.

145 Andrei Veress, Marele Serdar Gheorghe Saul, ̂ n �Analele Academiei Rom$ne�, Memoriile sec]iuniiliterare, Seria III, tom V, mem. IV, p. 92 � 93.

146 Scrisoarea lui Gheorghe {incai c@tre Johann Christian Engel din 4 aprilie 1804, publicat@ de IoanChindri} ̂ n �Manuscriptum�, XIX, 1988, nr. 3, p. 12 � 14.

147 Vezi o bun@ bibliografie de referin]@ ̂ n Dic]ionarul literaturii rom$ne de la origini p$n@ la 1900, Bucure}ti,1979, p. 637.

18

sio.148 Tot atunci, la 1780, un autor necunoscut acompus un �necrolog� dialogat ^n versuri, Jalelep@curarilor din Ardeal l$ng@ sicriul maicii Theresii,^n care aceia}i Laz@r }i Bucur depl$ng moartea^mp@r@tesei Maria Tereza.149 {incai singur, dintreto]i presupu}ii autori, a suscitat ulterior ̂ n opera satema bucolic@ a dialogului dintre doi p@curariardeleni. La 1805, pe c$nd era revizor de c@r]i latipografia Universit@]ii din Pesta, acolo s-a tip@rit obro}ur@ cu poezii encomiastice ^n onoarea palati-nului Iosif, de ziua onomastic@ a loc]iitorului impe-rial ̂ n Ungaria.150 Ciobanii lui {incai sunt Oprea }iBucur, ̂ ns@ demersul dialogului este acela}i, desigurnet superior ca realizare literar@ vechilor dialoguripastorale pomenite. Pe l$ng@ identificarea autorului,evocarea acestui episod ne apropie de t$n@ra familiede la Barbareum, pepiniera viitoarei glorii culturalea Blajului.

Asemeni Pazmaneumului, colegiul Sf$nta Barbaraera de fapt o }coal@ internat, care r@spundea de ^n-tre]inerea }i existen]a comunitar@ a studen]ilor, cu to]iic@lug@ri ai Ordinului Vasile cel Mare sau destina]ic@lug@riei. Programul lor era riguros urmat, ̂ ntre cur-surile de la Universitate }i cele de la colegiu, adaptateprimelor.151 %n colegiu se insista asupra cuno}tin]elorde limb@ greac@. Profesori de greac@ erau arom$nulMihail Papagheorghe, corectorul c@r]ilor grece}ti carese tip@reau ^n Viena, }i mai t$n@rul Antim Angello-vitz.152 Dintre b@l@jeni, Samuil Micu se va distinge caun cunosc@tor redutabil al limbii grece}ti, aptitudinestr@lucit pus@ la ̂ ncercare de traducerea Bibliei dup@Septuaginta. Elementelor de limb@ greac@, ̂ nsu}ite laBlaj cu Grigore Maior ca profesor, le va ad@uga laViena un studiu aprofundat. La Universitate, greacase preda ^n anul II al ciclului teologic,153 prea pu]inpentru o cunoa}tere perfect@ a limbii. Aprofundareaei la Sf$nta Barbara se impunea de la sine. Prezen]alui Micu la Viena marcheaz@, de altfel, trecerea ̂ ntregiivie]i culturale a rom$nilor ardeleni ̂ n faza matur@ a

{colii Ardelene, periodiz@rile ̂ ndeob}te acceptate con-sider$nd lucrarea lui Samuil Micu, Carte de rogaciuni,ap@rut@ la Viena ̂ n 1779, ca cea dint$i manifestare aacestei maturit@]i.154

Unirea rom$nilor cu Biserica Romei a ̂ nsemnat or-donarea unui haos }i umplerea unui vid primejdios.Spiritualitatea unui popor este axa vital@ a existen]eisale istorice. Haosul spiritual s-a instaurat ̂ n via]a ro-m$nilor ardeleni odat@ cu asaltul brutal al calvinismu-lui. Dezvoltarea fireasc@ a ortodoxiei, a}a cum s-a pe-trecut ea la rom$nii extracarpatini, sub domina]ia tur-cilor �p@g$ni�, a devenit imposibil@ ^n Transilvania,dominat@ politic de maghiarii �cre}tini�. Haosul a sporitenorm odat@ cu apari]ia c@r]ilor religioase ̂ n limba ro-m$n@, prin care se insinuau rom$nilor ardeleni dogme}i practici religioase str@ine de �legea� lor tradi]ional@,repugnante pentru credincio}i. Na]ionalizarea limbiide cult, generalizat@ ̂ n secolul al XVII-lea ̂ n toate celetrei ]@ri rom$ne}ti, era un mesager al modernit@]ii ^nBiserica Oriental@. Prin acest fenomen, rom$nii seeliberau de servitutea celei de a treia �limbi universalede cult�, slavona, hibrid cultural creat de putereabizantin@, din ra]iuni politice. Pentru rom$ni, ̂ n modaparte, introducerea limbii na]ionale ̂ n biseric@ a con-stituit un punct de con}tiin]@ }i m$ndrie istoric@, pe ocoloan@ de cunoa}teri }i recunoa}teri, interne }iinterna]ionale, a descenden]ei noastre din romani }ide la Roma, a latinit@]ii limbii rom$ne.155 Dar, ^nviziunea ^nv@]a]ilor clerici ortodoc}i ai vremii,introducerea limbii rom$ne nu putea fi instrumentulde aducere a poporului la pierzanie, la erezie. Var-laam cu R@spunsul s@u pune cap@t spinoasei proble-me, anatemiz$nd calvinismul ascuns sub slov@ rom$-neasc@. Efectul a fost, ̂ ns@, devastator sub raport cul-tural. Paralel cu explozia culturii umaniste din [araRom$neasc@ }i Moldova,156 Transilvania r@m$ne ^numbra unei degringolade dramatice, unde ortodoxiaera amestecat@ cu calvinismul la nivelul institu]ional,157

dec@zut@ ̂ n rebarbativ }i supersti]ie la nivelul popular.158

148 La Franz Joseph Sulzer, Geschichte der Transalpinische Daciens, III, Viena, 1782, p. 19 � 24, 26 � 29.149 Au ap@rut ̂ n cartea lui Samuel Knall, Dazien bey dem tode Marien Theresien, Sibiu, 1780. Reproducere

integral@ ̂ n �Archivu pentru filologie }i istorie�, 1870, nr. XXXIV, p. 689 � 691. Cf. }i Ioan Chindri}, Poezia luiGheorghe {incai, ̂ n �Anuarul Institutului de Istorie }i Arheologie din Cluj�, XXIX, 1989, p. 401 � 433.

150 Onomasticon Serenissimi Hereditarii Principis Regii Archi-Ducis Austriae et Regni Hungariae PalatiniIosephi. Pestini Anno MDCCCV. Inter concentus musicos Lingvis Latina et Nationum Hungariam IncollentiumCelebratum. Budae, Typis Regiae Universitatis Pesthanae. Vezi Ioan Chindri}, Poezia lui Gheorghe {incai, p.408, nota 13.

151 Vezi un interesant desf@}ur@tor al acestui program la Lucia Protopopescu, Noi contribu]ii..., p. 47 � 48,nota 147.

152 Ibid., p. 50.153 Programa universitar@ ^n bro}ura Praelectiones tam ordinarie quam extraordinarie in Universitate

Vindobonensi, a IV Novembriis MDCCLXXVIII vsque ad VII Septembris MDCCLXXX habendae. Vienae.Litteris a Gellerianis, reprodus@ ibid., p. 197 � 204.

154 Carte de ragaciuni pentru evlavia homului chrestin. In Vienna. Typarita la Joseph nob. de Kurzbek, anu�lIncarnatii Domnului MDCCLXXIX.

155 Adolf Armbruster, Romanitatea rom$nilor. Istoria unei idei, Bucure}ti, 1993, pass.156 O imagine sintetic@ la Virgil C$ndea, Ra]iunea dominant@, Bucure}ti, 1979.157 Alexandru Grama, Institu]iile calvine}ti ^n biserica rom$neasc@ din Ardeal, Blaj, 1895, studiu unic

asupra problemei, r@mas actual.158 D. Prodan, op.cit., p. 107.

19

Unirea de la 1700 a ^ntors fa]a Transilvaniei spreEuropa aceluia}i umanism, ^n condi]iile c$nd a-gresiunea calvinist@ asupra rom$nilor nu putea fi st@-vilit@ dec$t prin luarea acestora sub scutul puterniceiBiserici Catolice. Odat@ haosul suprimat }i ordineainstaurat@, vidul spiritual s-a umplut de idei, cu-no}tin]e }i oameni apar]in$nd Europei evoluate, la-boratorul civiliza]iei esen]iale a lumii.

Aceast@ prim@ �intrare ̂ n Europa� a rom$nilor aavut ca precursor Transilvania, iar ca artizan unireacu Roma }i centrul esen]ial al noii confesiuni, Blajul.Spre acest centru au convers toate determin@rile ur-m@rite p$n@ aici, f@c$nd din modestul t$rg de la ̂ n-creng@tura T$rnavelor o stea dens@, gata s@-}i reversepreaplinul. Aceast@ rev@rsare s-a ̂ nt$lnit pe traseu cuacumularea, la mijlocul secolului al XVIII-lea, f@c$nddin Blaj o inim@ care prime}te via]@ }i d@ via]@ ^nritm sistematic. %nving@tor ^n plan spiritual, Blajul a^nceput s@ creeze.

OPERA LITURGIC~{coala Ardelean@ ̂ l are ca precursor pe Ino-chentie Micu-Klein, etalonul spiritului des-c@lec@tor, care face s@ r@sar@ gr@dini ̂ n mij-locul pustiului. O ̂n}iruire a priorit@]ilor care

^i apar]in ^n ini]ierea noilor structuri culturale ^nTransilvania, ar epuiza toat@ lista.159 Cea mai recent@descoperire e faptul c@ este autorul celei dint$i scrieribiserice}ti esen]ial greco-catolice, expresia noii religiila nivelul altarului }i al arhiereului. Este un Arhierati-con redactat la Roma, ^ntre 1745 � 1748, ^ntocmitdup@ normele }tiin]ifice ale marelui Arhieraticonortodox tip@rit la Paris ̂ n 1643 }i 1676.160 Micu-Kleina scris aceast@ carte de altar cu g$ndul de a ^nt@rieparhia F@g@ra}ului, c@reia ̂ i era ̂ nc@ episcop, de}iaflat ̂ n autoexil la Roma.161 %n ambian]a vremii, niciun alt element nu egala prezen]a arhiereului ̂n mijlocul

credincio}ilor, ca factor de coeziune spiritual@ }isolidaritate uman@. Arhieraticonul era menit s@ fac@parte din recuzita de ierarh militant a episcopului dela Blaj, slujba arhiereasc@ trebuind s@ impresioneze,s@ inspire for]@ }i s@ creeze un cadru de m@re]ie }ifrumuse]e inteligibil@ pentru to]i. Versiunearom$neasc@ a rug@ciunilor din Arhieraticon eman@frumuse]e de stil }i ^n@l]are spiritual@, investindlucrarea cu calitatea ^n plus de remarcabil@ oper@literar@, pentru vremea }i ^n accep]iunea vremii ^ncare s-a creat.162 Av$nd la baz@ izvoare latine, slavone}i grece}ti, Arhieraticonul face parte din seria descrieri care vor ie}i cur$nd din condeiele Blajului ̂ nritm impresionant, marc$nd identitatea }i vigoareaspiritual@ a greco-catolicismului rom$nesc.163

Luminismul secolului al XVIII-lea s-a mi}cat ^nsincron european, dinspre vest spre est, cu lentoareamarilor fenomene de ad$ncime, pe curbele de nivelale specificit@]ilor fiec@rei solidarit@]i umane ̂ nt$lnite^n cale. Cea mai notabil@ caracteristic@ aparte aluminismului din Transilvania, numit }i {coalaArdelean@, este puternica sa voca]ie cre}tin@.164 Clasaintelectual@ a c@rei evolu]ie am urm@rit-o, structur@minimal@ pentru construc]ia unei culturi, a transformataceast@ voca]ie ^n ac]iune. %n situa]ia dat@, primulsunet preiluminist era nevoia de cuv$nt rom$nesc,pe seama unui popor b$ntuit de tempeste neobi}nuite.Literatura religioas@ din Transilvania era, la 1750,d@r$mat@ din fundament, dependent@ de c@r]ile careveneau de peste Carpa]i, mai ales din [araRom$neasc@. Curtea de la Viena a considerat aceast@dependen]@ ca pe o stavil@ ^n calea definirii greco-catolicismului ardelean. De aceea, printr-un decretdin 23 noiembrie 1746, Maria Tereza interzice oriceimport de c@r]i din [ara Rom$neasc@ }i ordon@ con-fiscarea celor existente la credincio}ii uni]i.165 Eralimpede: greco-catolicii trebuiau s@-}i aib@ propria

159 Ioan Chindri}, Blajul luminist, pass.160 Archieraticon. Liber pontificalis Ecclesiae Graecae. Nunc primum ex regiis mss. Euchologiis, aliisque

probatissimis monumentis collectus, Latina interpretatione, notis ac observationibus antiquitatis ecclesiasticaeplenissimis illustratos. Meditatione ac labore Isaacii Haberti, episcopi Vabrensis, doctoris Sorbonici, regi aconsiliis. Parisiis, apud Ludovicum Biblaine MDCLXXVI. Am consultat ambele edi]ii la Universitätsbibliothekdin Viena, sub cotele: III 238 � 386 }i III 222 � 929.

161 Din vasta literatur@ dedicat@ �exilului� la Roma, ajunge indicarea unui singur titlu, care le rezum@ petoate: Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma 1745 � 1768, I � III, Cluj-Napoca, 1997.

162 Iat@, de exemplu, textul rug@ciunii rostite de arhiereu la hirotonia preotului: � Dumnezeule cel mare^ntru t@rie }i neurmat ̂ ntru ̂ n]eleagere, minunat ̂ ntru sfaturi mai v$rtos dec$t fiii omene}ti, ̂ nsu]i, Doamne, }ipre acesta pre care bine l-ai voit a ̂ ntra ̂ n stepena preo]iii, umple pre el cu d@ruirea Sf$ntului T@u Duh, ca s@fie destoinic a sta ^naintea nevinovatului T@u jertvenic, s@ propoveduiasc@ Evangheliia m$ntuin]ii Tale, alucra sfin]irea cuv$ntului T@u celui adev@rat, s@ aduc@ [ie daruri }i jertve suflete}ti, s@ ̂ nnoiasc@ oamenii T@iiar@}i cu feredeul fiin]ii. Cum }i ̂ nsu}i s@ Te t$mpine ̂ ntru a doao venire a marelui Dumnezeu }i m$ntuitoriuluinostru, lui Isus Hristos, a unuia n@scut fiiului T@u, s@ ia plata tocmirii cei bune, a tocmealelor celor minunate,^ntru mul]imea bun@t@]ilor Tale�.

163 Manuscrisul se p@streaz@ la Biblioteca Central@ Universitar@ �Lucian Blaga� din Cluj-Napoca, subcota ms. 4072.

164 Ioan Chindri}, La vocazione della scuola Ardeleana in Transilvania, ̂ n �Prospettiva persona�, Teramo,IV, 1995, nr. 12, p. 42 � 46; nr. 13 � 14, p. 24 � 28.

165 Augustin Bunea, Episcopii Petru Paul Aron }i Dionisiu Novacovici..., p. 357.

20

tipografie, care s-a }i ^nfiin]at, fire}te c@ la Blaj, ^n1747.166 Momentul nu este unul local, ci se ̂ ncadreaz@^ntr-un fenomen european de rupere a monopoluluitipografic vest european. �Dup@ 1750 � constat@Pierre Chaunu � acestui centru neschimbat i seadaug@ noi teritorii marginale, Germania luiGuttenberg ̂ }i reia locul, iar capitalele din nord }i dinestul profund ^}i aprind una c$te una luminile petabloul de bord al c@r]ii�.167 Existen]a unor c@r]itip@rite la Blaj ^ntre 1747 }i 1750 este sub semnulprobabilit@]ii, ca subiect ^n curs de cercetare.168 R@-m$ne deci ca an un cert al ^nceputurilor tipografieide la Blaj tocmai cel suscitat de Chaunu, 1750. Atuncia ie}it de sub tipar minunata c@rticic@ Floareaadev@rului, prima tip@ritur@ greco-catolic@ v@zut@ decercet@tori, entitate legendar@ a trecutului cultural ro-m$nesc.169 Este rodul colabor@rii ^nv@]a]ilor bl@jenidin prima genera]ie a {colii Ardelene, care s-amanifestat dup@ o periodizare acceptabil@, ̂ ntre 1744� 1780.170 Erau cu to]ii c@lug@ri ai Ordinului Sf$ntulVasile cel Mare, intra]i ̂ n m@n@stirea cu hramul SfinteiTreimi, fondat@ de ^mp@ratul Carol VI, edificat@ deInochentie Micu-Klein }i deschis@ efectiv de PetruPavel Aron, ̂ n 1747, pe c$nd era doar vicar general.Primul c@lug@r a fost b@tr$nul grec LeontieMoschonas, c@ruia i s-au al@turat }i trei tineri monahi^ntor}i de la studii: Silvestru Caliani }i Grigore Maiorde la Roma, iar Gherontie Cotorea de la Tirnavia. Lis-a ad@ugat ̂ n 1750 Atanasie Rednic,171 ̂ ns@ acestatrebuie exclus din r$ndul autorilor, ̂ ntruc$t cartea era

ie}it@ de sub tipar la 30 martie al aceluia}i ani. �Cu-vio}ii ieromana}i� autori, cum se autodenumesc ^ntitlul c@r]ii, r@m$n a}adar cei patru, ajuta]i }i ̂ ndruma]ide Petru Pavel Aron. Inten]ia }i planul acestoraconstau ̂ n a redacta o lucrare ̂ n acela}i timp savant@}i popular@, ̂ n care s@ defineasc@ am@nun]it esen]aunirii cu Roma }i legitimitatea teologic@ a confesiuniigreco-catolice. Familiarizarea ardelenilor no}tri culiteratura polemic@ a }colii lui Bellarmino ^}i arat@primele roade. Ideea inspirat@ a autorilor este aceeade a combate adversarul cu armele acestuia. Chiar la^nceputul lucr@rii, ̂ n Predoslovie, sunt indicate 13 c@r]ipe care se bazeaz@ argumenta]ia, toate ortodoxe, zon@din care era contestat@ unirea, tip@rite ^n [araRom$neasc@ }i ^n Moldova.172 Este prima carterom$neasc@ unde se indic@ o bibliografie de lucru.Iat@ � spun autorii � ce adev@ruri se reveleaz@ dinaceast@ bibliografie. Cu trimiteri punctuale la literaturaortodox@, bl@jenii demonstreaz@ ̂ n mod ingenios c@temelia unirii cu Roma nu este altceva dec$t �cre-din]a }i ̂ nv@]@tura Sfin]ilor P@rin]i�. Aceast@ temelieo constituiau cele patru puncte ale Sinodului de laFloren]a din 1439, pe baza c@rora rom$nii dinTransilvania au ̂mbr@]i}at unirea: 1. Papa de la Romaeste �capul v@zut� al ̂ ntregii biserici cre}tine; 2. Spi-ritul Sf$nt purcede de la Tat@l }i de la Fiul, ca de la unsingur izvor (Filioque); 3. p$inea azim@ (nedospit@)este �materie suficient@� a Sfintei Cuminec@turi; 4.^ntre Iad }i Rai exist@ un loc de cur@]ire a p@catelor,Purgatoriul. Am@nun]ite argument@ri cu iz scolastic,

166 Dup@ p@rerea lui Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., partea din �Perspective�, p. 63. Despre istoricultipografiei bl@jene vezi Augustin Bunea, Episcopii..., p. 352 � 361; Ioan Georgescu, Tipografia Seminariuluidin Blaj, ̂ n �Boabe de gr$u�, V, 1934, nr. 1, p. 1 � 31; Zenovie P$cli}anu, Tipografia din Blaj, ̂ n �Boabe degr$u�, V, 1934, nr. 2, p. 105 � 108; Mircea Tomescu, Istoria c@r]ii rom$ne}ti de la ̂ nceputuri p$n@ la 1918,Bucure}ti, 1968, p. 99 � 100; Zsigmond Jakó, Philobiblon transilvan, Bucure}ti, 1977, p. 237 � 246.

167 Op.cit., I, p. 326.168 Gabriela Mircea, Despre tip@riturile vechi bl@jene incerte }i necesitatea evalu@rii lor sistematice, ^n

�Apulum�, XXXIII, 1996, p. 19 � 32.169 Titlul complet este: Floarea adev@rului, pentru pacea }i dragostea de ob}te, din gr@dinile Sfintelor Scripturi.

Prin mare str@daniia cucearnicilor ̂ ntre ieromona}i, ̂ n M@n@stirea Sfintei Troi]e de la Blaj acum ̂ nt$i culeas@.Carea luminat arat@ cum c@ unirea alt@ nu easte, f@r@ numai credin]a }i ̂ nv@]@tura Sfin]ilor P@rin]i. Tip@ritu-s-au^n Blaj, ̂ n anul Domnului 1750, martie 30. Se mai cunoa}te un singur exemplar din aceast@ carte, la Bibli-oteca Na]ional@ din Budapesta (Országos Széchényi Könytár), cota 324007. Despre felul cum a ajuns eaacolo, vezi Ioan Chindri}, Cartea rom$neasc@ veche la Budapesta, ̂ n �Acta Musei Napocensis�, Istorie, 33 II,1997, p. 215 � 229. Din literatura dedicat@ acestei c@r]i, vezi Viktor Akantisz, Dr. Todoreszku Gyula és nejeHorváth Aranka régi magyar könyvtára, Budapesta, 1922; Carlo Tagliavini, Contribu]ii la Bibliografiarom$neasc@ veche (Trei tip@rituri unite de la Blaj), ̂ n �Cercet@ri literare�, V, 1943, p. 1 � 7; Florentina Zgraon,Floarea adev@rului � edi]ia princeps (1750), ̂ n �Limba rom$n@�, XLII, 1993, nr. 3, p. 123 � 128; nr. 4, p. 171� 177. Floarea adev@rului a suscitat la vremea sa o ripost@ dur@ din partea episcopului Grigorie de la R$mnic(1749 � 1764), mai apoi mitropolit al Olteniei, ^ntr-o lucrare r@mas@ ^ns@ ^n manuscris p$n@ ^n 1944 (veziTeodor Bodogae, Despre cuno}tin]ele teologice ale preo]ilor no}tri de acum 200 de ani. Semnifica]ia unuimanuscris din 1765, ̂ n �Anuarul�, XX (II), 1943 � 1944, p. 177 � 302.

170 Zoltán I. Tóth, op.cit., p. 151 � 296. Grigorie de la R$mnic, ̂ n polemica amintit@ aci supra, crede c@lucrarea �s-au f@cut de un vl@dic@ de la Blaj, anume Aaron�. Afirma]ia nu st@ ̂ n picioare. Petru Pavel Aron ̂ }iva asuma paternitatea tuturor scrierilor sale tip@rite.

171 Augustin Bunea, Episcopii..., p. 277 � 278; Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 59.172 %ntre care Biblia de la Bucure}ti din 1688, Penticostarul de la R$mnic din 1743, %ndreptarea legii

(Pravila) de la T$rgovi}te din 1652, Molitvenicul de la R$mnic din 1741, Vie]ile sfin]ilor de la Ia}i din 1682 �1686 (a lui Dosoftei), Cheia ̂ n]elesului, Bucure}ti, 1678 etc.

21

^ntr-o frumoas@ limb@ rom$neasc@,173 duc la bun sf$r}ito ^ntreprindere care va r@m$ne de referin]@, fiindreeditat@ de episcopul Ioan Bob ^n 1816, tot la Blaj,f@r@ nici o modificare.

Aceast@ prim@ tip@ritur@ bl@jean@ a ̂nt$mpinat ̂ ns@ostilit@]i }i ̂ ntre catolici. %n 1752 � 1754, afl$ndu-se laViena ^n vederea confirm@rii ^ntru episcopie, PetruPavel Aron a tradus }i tip@rit ^n limba latin@ cartea,sub titlul Flosculus veritatis, la o dat@ incert@, probabilchiar 1752. Nu i s-a dat ̂ ns@ voie s@ o difuzeze, dreptpentru care a trimis un exemplar la Roma, pentruaprobarea de c@tre pap@. Aceast@ edi]ie latin@ nu s-adifuzat, ̂ ns@ n-a r@mas p$n@ la urm@ nevalorificat@. %n1862, vestitul cardinal }i erudit francez Jean BaptistPitra (1812 � 1889) a retip@rit-o la Roma, cu cuvintede laud@ la adresa ei.174

Exist@ p@rerea ^ndrept@]it@ dup@ care fermentulprincipal al scrierii ar fi fost Gherontie Cotorea.175

Personaj interesant, acesta ^}i f@cuse studiile laTirnavia, ̂ntr-o alt@ institu]ie fondat@ de Peter Pázmány,prin care trecuse }i Inochentie Micu-Klein ̂ ntre 1725 �1729. Universul mai ̂ nchis de la Tirnavia, }i de aceeamai exclusivist, dominant tot de iezui]i, a imprimatpersonalit@]ii lui Cotorea oarecare asprime aconvingerilor, ̂ ns@ }i fermitate linear@, la obiect. %n aniistuden]iei, el a tradus lucrarea iezuitului francez LouisMaimbourg, Histoire du schisme des Grecs,177 una dincele mai dure polemici antiortodoxe din literatura ie-zuit@, carte de mare succes la vremea ei. Cunoa}terealimbii franceze de c@tre Cotorea este un am@nunt dere]inut, ^ntruc$t se pare c@ lucrarea n-a avut o edi]ielatin@ ̂ naintea anului 1747, c$nd acesta }i-a ̂ ncheiatstudiile la Tirnavia. R@mas@ ^nc@ ^n manuscris,178

aceast@ scriere, cu titlul rom$nesc Despre schismaticiagrecilor, este ̂ nso]it@ de o compila]ie intitulat@ Desprearticulu}urile ceale de price, ̂ n care Cotorea clarific@,^n stil polemic, problema celor patru puncte dogmaticeale unirii cu Roma. Asem@narea cu stilul }i argumenta]iadin Floarea adev@rului ̂ l poate indica ̂ ntr-adev@r peCotorea drept principal autor al acesteia. Aceast@ adoua parte este notabil@ ^ns@ dintr-un motiv caretranscede simpla r@fuial@ a lui Maimbourg }i a lui Co-torea cu �schismaticii�. %n stilul �cooperant� al vremii,bl@jeanul include la sf$r}itul textului o seam@ de

considera]ii personale despre trecutul rom$nilor,elegiace, dar }i cu aplomb propagandistic. Iat@ pasajulcel mai important: �Era oarec$nd }i neamul rum$nescneam vestit }i l@udat, iar@ acum f@r@ de veaste }i deto]i oc@r$t zace. Era oarec$nd viteaz }i ̂ n r@zboiu tare,iar@ acum f@r@ de puteare }i mai fricos dec$t alteneamuri. Era oarec$nd ̂ n]elept, iar@ acum ̂ ncunjuratde norul nesciin]ii. Era de cinste, iar@ acum de to]il@p@dat. Poruncea oarec$nd }i Ardealului, iar@ acumnici ]@rii sale. %i slujea oarec$nd alte neamuri, acumd$nsul easte bajocura acelora�.179 Nostalgia m$ndr@a lui Cotorea se refer@, desigur, la descenden]a noastr@din romanii cei �vesti]i }i l@uda]i�, dar, surprinz@tor, }ila un trecut istoric unitar al rom$nilor. �Porunciaoarec$nd }i Ardialului� se refer@ la rom$nii de dincolode Carpa]i, care acum �nici ]@rii sale� nu poruncesc,fiind ̂ n robie turceasc@, a}a cum Ardealul era ̂ n robieungureasc@. Textul creeaz@ un precedent glorios ^nliteratura rom$n@, apreciat ca atare de istoriciiliterari.180 Finalitatea lui Cotorea se clarific@ odat@ cuexplicarea motivului dec@derii rom$nilor din eroicullor trecut. Cauza este desp@r]irea rom$nilor de BisericaRomei }i urmarea schismaticiei grece}ti. �{i cunosc �zice � c@ n-am avea oc@ (motiv � n.n.) a ne desp@r]ide Biserica R$mului, fiind }i noi s$nge adev@rat ar$mleaniilor�. Pentru rom$ni, deci, unirea cucatolicismul ^nseamn@ revenirea la vechea credin]@roman@, ^n care ne-am n@scut ca popor }i care estefiresc s@ ne atrag@ iar@}i spre sine. Prin acest demersde idei, Cotorea d@ un sens na]ional unirii cu Roma,urm$ndu-l astfel pe Inochentie Micu-Klein, care ̂n 1744spunea c@ situa]ia trist@ }i �nemaiauzit@� a rom$nilorde ambele rituri se datore}te schismei, adic@ des-prinderii de vechea religie roman@.181 Iat@, deci, c@primele sclipiri ale directivei na]ionale, care va facegloria greco-catolicismului }i a {colii Ardelene, nu le^nt$lnim la intelectualii forma]i ̂ n mediile cosmopoliteale Romei }i Vienei, ci la cei veni]i de la Tirnavia, punctde interferen]@ a unor solidarit@]i etnice cu tr@s@turiproprii pronun]ate. Astfel s-a n@scut modelul delegitimare istorico-na]ional@ a confesiunii greco-catolice}i pe acest suport se vor manifesta bogatele opere jus-tificative ale {colii Ardelene, fie ele scrieri religioase,fie laice.182

173 Florentina Zgraon, op.cit., pass.174 Augustin Bunea, Episcopii..., p. 358, 369.175 Teodor Bodogae, op.cit., p. 280.176 Francisc Pall, Forma]ia }colar@ a lui Inochentie Micu-Klein, ̂ n �Apulum�, XIX, 1981, p. 229 � 238.177 Tip@rit@ la Paris, ̂ n 1677, cu reedit@ri ̂ n 1678, 1679, 1682, 1687 etc.178 La B.A.R.Cj., ms. rom. 90 (dup@ catalogul Com}a).179 Apud Augustin Bunea, Episcopii..., p. 372.180 Vezi Mircea Anghelescu, Preromantismul rom$nesc, Bucure}ti, 1971, p. 36.181 %ntr-un memoriu din acel an c@tre Curtea de la Viena: �Da aber die Walacher schismatisch waren, ist

es leitchtlich zu muthmassen, dass das Schisma selbe in dieses unerhörte Tractament geworfen habe�. ApudZenovie P$cli}anu, Istoria bisericii..., p. 63.

182 Despre Gherontie Cotorea vezi Samuil Micu, Istoria rom$nilor, II, p. 350 � 351, 427; Timotei Cipariu,Acte }i fragmente..., p. 121; Nicolaus Nilles, op.cit., II, p. 613, 661; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 9, 34,134, 143, 235, 277 � 295, 344, 368, 371 � 373; Ioan Ra]iu, Dasc@lii no}tri. Scurte noti]e din via]a }i activitatealor literar@ (1754 � 1848), f.l., f.a., p. VII � IX; Nicolae Dr@ganu, Histoire de la litterature roumaine deTransylvanie des origines á la fin du XVIII-e siècle, Bucure}ti, 1938, p. 56 � 59; Nicolae Com}a, Manuscriselerom$ne}ti..., p. 94 � 98; Zoltán I. Tóth, op.cit., apud indice, sub voce Kotore Gerontius; Angela Becleanu-Iancu, Geneza culturologiei rom$ne}ti, Ia}i, 1974, p. 75 � 76.

22

Iat@ deci cum, ^nc@ din faza manuscris@, crea]iapreiluminist@ a {colii Ardelene se divide ̂n dou@ direc]ii.Arhieraticonul lui Inochentie Micu-Klein d@ semnalulrefacerii literaturii de altar, ajuns@ la cea mai joas@cot@, ^n urma decretului de interzicere al Mariei Te-reza. Scrierile lui Gherontie Cotorea sunt mesagerii^nainta]i ai laturii militante a aceluia}i curent de g$ndire}i ac]iune. Dializ$nd marea literatur@ umanist@ aEuropei, prima clas@ intelectual@ de tip popular }i extinsdin istoria rom$nilor se reg@se}te }i se mobilizeaz@ ̂ njurul nevoilor stringente }i numeroase ale na]iunii carea creat-o. Acumul@rile cantitative de o jum@tate de veacau explodat dup@ 1750 ̂ ntr-o veritabil@ eflorescen]@de crea]ii }i c@r]i. La 1754, Blajul cultural ^}i adaug@dimensiunea didactic@, prin deschiderea vestitelor }colirom$ne}ti greco-catolice. Foarte cunoscut }i mediatizatde istorici,183 evenimentul deschiderii }colilor }ifaimoasele lor rezultate ulterioare poate fi ilustrat printr@s@tura lui esen]ial@. Prin }colile Blajului, cuno}tin]elede tip european acumulate timp de o jum@tate de secolau cobor$t de la nivelul elitei intelectuale la nivelul popu-lar. A fost modalitatea local@ de ac]iune luminist@, ̂ nsensul implic@rii poporului ̂ n opera de con}tiin]@ spiri-tual@ }i conduit@ cet@]eneasc@. Odat@ cu }colile^ntemeiate, Blajul a ^nceput s@ reverse asupracomunit@]ii rom$nilor din cuno}tin]ele umanisteacumulate. Tipic@ ^n cazul Transilvaniei a fostreducerea la un singur centru a ̂ntregului demers lumi-nist, la Blaj. El dob$nde}te astfel caracterul uneimonade, inim@ ce a pulsat seva necesar@ a unei uria}ereforme istorice, care ̂ i va implica pe ardeleni mai ̂nt$i,apoi rom$nimea ^ntreag@ }i destinul na]ional alacesteia. Faptul c@ Blajul era un centru ecleziasticpopulat de prerogative clericale, o �republic@ teocra-tic@� sau, dup@ expresia cardinalului Iuliu Hossu,�Vaticanul rom$nilor�, i-a legitimat moral calitatea demetropol@ spiritual@, ̂ n mentalul unui popor legat printoate filierele fiin]ei sale istorice de religie }i biseric@.Dup@ r@scoala lui Sofronie }i revenirea unei mari p@r]ia rom$nilor la ortodoxie, la 1762, greco-catolicismulrom$nesc s-a ^nt@rit, ^n loc s@ sl@beasc@, iar capi}tea

lui, Blajul, }i-a ^nceput mar}ul triumfal ^n istoriarom$nilor. Ideea european@ }i modelul omului cu }tiin]@de carte, scos din ignoran]a medieval@, au avut o for]@irezistibil@ de contaminare. Venit din mediu bisericesc}i religios }i scutit de accentele ateiste din occident,luminismul ardelean a fost oper@ de zidire nou@, petemeliile vechi }i statornice ale tradi]iilor na]ionale.184

Cu nesemnificative excep]ii, dasc@lii Blajului au fostoameni ai bisericii, c@lug@ri mai ^nt$i, at$ta timp c$tspiritul vremii a impus acest lucru, iar mai apoi }i preo]icelibi. %ntre altar }i }coal@, ^ntre biseric@ }i na]iune,Blajul }i oamenii s@i au creat o simbioz@ precursoarede model istoric cu b@taie lung@ ̂ n viitor.

Deocamdat@, la deschiderea tipografiei, Blajul aveadatoria de a reface literatura religioas@, mai corect dea crea o asemenea literatur@ pertinent@ de confesiuneagreco-catolic@. Nu decretul imperial din 1747,185 ci im-periul necesit@]ii a dus la editarea ̂ntregului patrimoniude c@r]i necesare cultului religios. Cel mai urgent a fostCeaslovul cu rug@ciunile orelor, un volum masiv, de660 de pagini, lucrate de aceia}i �ieromona}i� caref@cuser@ }i Floarea adev@rului. %n Predoslovie, ei relev@�lipsa cea mare� de c@r]i biserice}ti, cea de fa]@ fiindmenit@ �ca s@ s@ vindece c$tu}i de c$t aciast@ maresc@dere�.186 Cu aceast@ carte, tip@riturile bl@jene ̂nceps@ fie ̂ mpodobite cu gravuri, realizatorii lor ̂ ntemeind^n timp o remarcabil@ }coal@ artistic@ a gravurii ^nlemn.187 Artistul de la 1751 este Vlaicu, din ale c@ruilucr@ri Ceaslovul cuprinde nu mai pu]in de 11. A luieste }i imaginea vechii m@n@stiri }i catedrale de la Blaj,care va ap@rea ulterior ̂ n mai multe c@r]i bl@jene. Di-mensiunea artistic@, ilustrat@ }i de al]i gravori ca Ioa-ni]iu Endredi, Sandul Tipograful, Petru PapaviciR$mniceanu }i Dimitrie Finta adaug@ erudi]iei teologicefactorul receptivit@]ii populare, la un popor ata}at fidelde cultul icoanelor, cum sunt rom$nii. Cartea a avutun succes at$t de mare, ̂ nc$t la 1786 s-a scos edi]ia a}asea,188 pentru ca ^n 1793 s@ se mai semnaleze oedi]ie.189 Doi ani mai t$rziu, apare cartea desprepatimile }i moartea M$ntuitorului Hristos, Strastnicul,190

care cuprinde ordinea slujbelor din s@pt@m$na mare.

183 Vezi, selectiv, Samuil Micu, Istoria rom$nilor, II, p. 333 � 334; Timotei Cipariu, Acte }i fragmente..., p.217 � 224; Ioan Antonelli, Breviariu istoric al }coalelor din Blaj, Blaj, 1877; Augustin Bunea, Episcopii..., p.277 � 312; Nicolae Albu, Istoria ̂ nv@]@m$ntului..., p. 173 � 200; Iacob M$rza, {coal@ }i na]iune ({colile dinBlaj ̂ n epoca rena}terii na]ionale), Cluj-Napoca, 1987.

184 Ioan Chindri}, La vocazione della scuola Ardeleana..., pass.185 Vezi supra, nota 165.186 Titlul: Ceaslov acum ̂ntr-acesta} chip ̂nt$i tip@rit supt st@p$nirea pre^n@l]atei chesaro-cr@iesei Mariii Theresii.

Cu blagosloveniia preacinstitului P. Petru Aaron, gheneral vicare}ului, ̂ n Sf$nt@ M@n@stire de la Blajiu. La anulde la Hristos 1751. Vezi }i Bibliografia rom$neasc@ veche (^n continuare siglat B.R.V.), IV, 70 � 71.

187 Alexandru Lupeanu-Melin, Xilografii de la Blaj, 1750 � 1800, Blaj, 1929; Cornel Tatai-Balt@, Gravorii^n lemn de la Blaj (1750 � 1830), Blaj, 1995.

188 B.R.V., II, p. 265; Endre Veress, Erdély és magyarországi régi oláh könyek és nyomtatványok (1544 �1808), Cluj, 1910, p. 61; Iosif Naghiu, Tip@rituri bl@jene ̂ ntre 1750 � 1800, ̂ n �Cultura cre}tin@�, XXIV, 1944,nr. 5 � 6, p. 317.

189 Daniela B@rbulescu, Contribu]ii la Bibliografia rom$neasc@ veche, ̂ n �Glasul bisericii�, XXI, 1962, nr.3 � 4, p. 392 � 396.

190 Strastnic care cuprinde ̂ n sine slujba sfintelor patimi }i a %nvierii Domnului Hristos. Acum ̂ ntr-acestachip tip@rit supt st@p$nirea pre^n@l]atei chesaro-cr@iasei Mariii Theresiii, cu blagosloveniia presfin]itului vl@dichiiF@g@ra}ului chiriu chir Petru Pavel Aaron de la Bistra. %n M@n@stirea Sfintei Troi]e de la Blaj. Anii de la Hristos1753. Vezi }i B.R.V., II, p. 126; IV, p. 245 � 247.

23

Aceea}i aten]ie o acord@ �cucearnicii ieromona}i dela Blajiu� aspectului estetic al lucr@rii, fiind vorba deo carte de altar. Sub imaginea m@n@stirii, care revine}i aici, unul dintre ei }i-a ^ncercat condeiul cuurm@toarele versuri: �Trei fea]e v@z ^n Troi]@,/UnDumnezeu prin credin]@./Tat@l, Fiiul, Duhul Sf$nt/Ung$nd }i o voie s$nt./Troi]ii s-au numit hramul,/Ca s@p@zeasc@ tot neamul/{i cei din aceast@ vie/Un g$nd}i-o voie s@ fie�. Este cel dint$i Strastnic din culturanoastr@,191 fapt care, al@turi de frumuse]eap@trunz@toare a slujbelor cuprinse, i-a asigurat o maredifuzare ̂ n Transilvania.192 Cartea a fost reeditat@ ̂ n1773, �^n Sf$nta Mitropolie a Blajului�, precizare ca-re poart@ amprenta ostenta]iei episcopului GrigoreMaior (^nt$lnit@ }i ̂ n titlurile altor c@r]i bl@jene) de aconsidera Episcopia F@g@ra}ului drept mitropolie,continuatoare a celei de la Alba Iulia, ̂ ntemeiat@ deMihai Viteazul. La 1756 uni]ii ^}i tip@resc propriulLiturghier.193 Editorii au folosit ca model Liturghierullui Antim Ivireanu din 1713, cu mici }i nesemnificativemodific@ri.194 Liturghierul era de cea mai mare lips@^n Transilvania. %n pofida numeroaselor edi]iiextracarpatice, aceast@ carte � spre deosebire de altele� n-a p@truns aproape deloc ^n Transilvania, dinmotive pe care cercet@torii nu }i le pot explica.195 Lipsa

a r@mas acut@ }i dup@ aceast@ edi]ie bl@jean@, astfelc@ la 1775 Liturghierul a fost reeditat, dup@ o�aproba]ie� a lui Ieronim Kalnoki, �canonic }i c@r]ilorrevizor�, din 17 iulie a aceluia}i an.196 Aceast@reeditare poart@ ̂ ns@ }i pecetea voin]ei autorit@]ilor.%n prim@vara anului 1773, episcopii uni]i din Imperiuau fost convoca]i la Viena, la o conferin]@ pe temestringente ale bisericii unite, ̂ ntre care locul prim l-aocupat reducerea num@rului enorm de s@rb@tori,mo}tenite din Biserica Oriental@. Au participatGrigore Maior de la Blaj, ruteanul Andrei Bacsinskyde la Munkács }i croatul Vasile Bo�ièkoviæ. %ntre 1martie }i 24 aprilie, episcopii }i �canonicii� ̂ nso]itori� pe Maior l-a ̂ nso]it t$n@rul c@lug@r Samuil Micu �au discutat ̂ ntre altele }i nevoia tip@ririi unor c@r]i decult deficitare, printre care }i Liturghierul.197 Tot ^nanul 1756 s-a tip@rit }i Psaltirea, cea mai popular@dintre c@r]ile biserice}ti. Nu se cunosc exemplare dinaceast@ prim@ edi]ie. Certitudinea apari]iei ei o con-firm@ o scrisoare a lui Petru Pavel Aron din 1756 c@treepiscopul romano-catolic de la Oradea.198 Pe de alt@parte, cu ocazia vizita]iunii canonice ^n p@r]ileS@tmarului, ^n acela}i an, el a poruncit ca fiecareparohie s@ aib@ Psaltirea proasp@t tip@rit@.199 Abiadin a treia edi]ie, 1764, s-a p@strat exemplar ̂ ntreg.200

191 Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 64.192 Numai ̂ n Maramure}, zon@ exterioar@ Episcopiei F@g@ra}ului, au circulat 41 de exemplare, pentru ca

la edi]ia a doua, din 1773, num@rul s@ creasc@ la 79 de exemplare (Ioan B$rlea, %nsemn@ri din bisericileMaramure}ului, Bucure}ti, 1909, pass; Aurel Socolan, Circula]ia c@r]ii rom$ne}ti p$n@ la 1850 ^n jude]ulMaramure}, tez@ de doctorat, I, Cluj-Napoca, 1983, p. 124). La 1847, cartea ^nc@ se mai cump@ra, cu 5florini, de c@tre popa Nechita din Ma}ca L@pu}ului (azi R@zoare), pe seama bisericii unite din localitate(ibid., II, p. 173). Alte circa 50 de exemplare au fost identificate recent ̂ n inventarele biserice}ti din Transilvania(Suzana Andea }i Avram Andea, Cartea rom$neasc@ veche din Transilvania ̂ n inventare biserice}ti, Cluj-Napoca, 1996, pass.).

193 Dumnezeie}tile Liturghii a celor dintru sfin]i p@rin]ilor no}tri Ioan Zlatoust, Vasilie cel Mare }i aPrejdesfe}teniii. Acum ̂ ntru acesta chip tip@rit@, st@p$nind prean@l]ata chesaro-cr@iasa Romanilor, prin]esaArdealului iproci Maria Theresiia. Cu blagosloveniia preasfin]itului chiriu chir Petru Pavel Aaron, vl@dic@iF@g@ra}ului. %n M@n@stirea Sfintei Troi]@ la Blajiu. Anul de la Hristos 1756. De Mihail Becicherechi. Vezi }iB.R.V., II, p. 134; Endre Veress, Erdélyi és magyaroszági..., p. 45; Iosif Naghiu, Tip@rituri bl@jene..., p. 311.

194 Zenovie P$cli}anu, Istoria bisericii..., p. 67.195 Ibid.196 B.R.V., II, p. 212; Endre Veress, Erdélyi és magyarországi..., p. 52.197 Ioan Moga, Contribu]ii privitoare la tip@rirea c@r]ilor biserice}ti ^n veacul XVIII pentru rom$nii din

Transilvania }i Ungaria, ̂ n Omagiu %nalt Preasfin]iei Sale Dr. Nicolae B@lan, mitropolitul Ardealului, Sibiu,1940, p. 584 � 593.

198 Zenovie P$cli}anu, op.cit., p. 67: �... nostra typographia alterum hoc anno ecclesiastici oficii partem...hoc est psalterium edidit�.

199 Ibid., p. 68. Pentru o Psaltire edi]ie princeps la Blaj ̂ n 1756 opineaz@ }i Zenovie P$cli}anu, Tipografiadin Blaj, p. 105 � 108; Barbu Theodorescu, Complet@ri }i rectific@ri la Bibliografia rom$neasc@ veche, ^n�Glasul bisericii�, XIX, 1960, nr. 11 � 12, p. 1044; Daniela Poenaru, Contribu]ii la Bibliografia rom$neasc@veche, T$rgovi}te, 1973, p. 46.

200 Psaltirea prorocului }i ^mp@ratului David. Acum a treia oar@ tip@rit@ cu blagosloveniia preasfin]ituluichiriu chir P. Pavel Aaron, vl@dic@i F@g@ra}ului. %n Sf$nta Mitropolie a Blajului. Anii de la Hristos 1764. Esteo tip@ritur@ de format 80 mic, p@strat }i la edi]iile urm@toare, Psaltirea fiind o carte de pietate }i �la purt@tor�.Vezi }i B.R.V., II, p. 162; IV, p. 250 � 251; Aurel Filimon, Nou@ contribu]iuni la Bibliografia veche rom$neasc@,^n �Dacoromania�, VI, 1929 � 1930, p. 274 � 287; Al. B@rc@cil@, Un tropar al preacuviosului Nicodim, ̂ n�Buletinul Comisiunii monumentelor istorice�, XXVI, 1933, p. 43; Iosif Naghiu, op.cit., p. 312; ConstantinPascu, Cartea rom$neasc@ veche ̂ n Biblioteca Brukenthal, Sibiu, 1976, p. 54.

25

Urm@toarele edi]ii sunt din 1773,201 1780202 }i 1786.203

Protocolul de la Viena din 1773, ̂ ncheiat la conferin]aepiscopilor uni]i, prevedea ca la sf$r}itul Psaltirii s@ fiead@ugat@ Pascalia.204 Abia ^n edi]ia lui Ioan Bob din1786 se adaug@ acest element popular, ^n plus }i olist@ cu �nume jidove}ti care le pomene}te David lapsalmii lui, t$lcuite, cu istoriile lor�.

Textul Psaltirii ̂ n sine, ̂ n aceste edi]ii, precum }i celcare va intra ̂n componen]a Bibliei de la Blaj din 1795,este absolut identic cu cel care s-a impus ^n toatePsaltirile rom$ne}ti din secolul al XVIII-lea, ̂ ncep$ndcu Psaltirea de la Buz@u din 1703.205 Prestigiul varianteiBuz@u 1703 nu se opre}te ^ns@ aici, drumul ei acontinuat neschimbat p$n@ ̂n secolul XX, c$nd reg@simtextul ^n Biblia sinodal@ din 1914.206 O carte uzual@deosebit de important@ era Euhologionul sauMolitvenicul. La Blaj, prima edi]ie a Euhologhionuluis-a tip@rit ^n 1757.207 Relativ consistent, acestEuhologhion a fost radical schimbat }i mult ̂ mbog@]itla a doua editare, ̂ n 1784. Este, de fapt, o carte nouredactat@, efort explicabil prin rolul deosebit alMolitvenicului ̂ n activitatea pastoral@ a preo]ilor de ritr@s@ritean.208 Este o lucrare ambi]ioas@, prin con]inut}i form@, care tr@deaz@ existen]a unui autor compe-tent }i unic, r@mas anonim. El con}tientizeaz@ faptulc@ Molitvenicul este leg@tura cea mai frecvent@ }i mairapid@ dintre preot }i credincio}ii s@i. Ca atare, s-a

str@duit s@ adune ̂ n carte �mai toate tainele }i r$ndu-ielile pravoslavnicii Besearicii noastre a R@s@ritului�.Cuv$ntul ̂ nainte este ̂ n ̂ ntregime un scurt manifestluminist, ̂ n care se depl$nge, de exemplu, pu]in@tateacunosc@torilor de legi �^ntru neamul nostru� }i se pro-mite tip@rirea de noi c@r]i, �c@ ^nv@]@tura arat@ preom c@ este om, }i cu c$t este mai ^nv@]at omul, cuat$t mai mult s@ os@bea}te de dobitoace�. Pe dosulfoii de titlu se afl@ o gravur@ reprezent$nd stemaTransilvaniei ca principat al Imperiului Austriac, ̂ n-so]it@ de opt versuri ̂ nchinate ̂ mp@ratului Iosif II.209

Loialismul proiosefin al lui Bob sintetizeaz@ rela]iilespeciale pe care rom$nii ardeleni le-au avut cu acest,monarh providen]ial, patronul Aufklärung-ului aus-triac, ^n care s-a ^ncadrat }i cultura Blajului ^n se-colul luminilor. Cartea, care se ̂ ncheie cu Sinaxarul�celor 12 luni de preste an�, este ^mpodobit@ cugravuri ale arti}tilor xilogravori Petru PapaviciR$mniceanu }i Ioani]iu Endredi.210 O tip@ritur@impresionant@ prin dimensiuni este Octoihulc$nt@rilor dup@ opt �glasuri�, tip@rit la 1760,211 pecare tiparnicii o dedic@ Sf$ntului Ioan Damaschin,autorul operei, ̂ n dou@ versuri sub portretul acestuia:�Organul blagosloviei Damaschin ^ncordeaz@/{inoao Sf$nta Troi]@ bine ne-adevereaz@�. A fostreeditat ̂ n 1770, sub p@storia lui Atanasie Rednic,}i de dou@ ori, 1783 }i 1792, sub a lui Ioan Bob.212

201 B.R.V., IV, p. 90.202 B.R.V., II, p. 269; IV, 262; Endre Veress, op.cit., p. 53; Aurel Filimon, op.cit., p. 274 � 278; Iosif Naghiu,

op.cit., p. 315; D. {andru, %ndrept@ri la �Bibliografia rom$neasc@ veche�, ̂ n �Revista istoric@�, XVII, 1947, p.138 � 156; Constantin Pascu, op.cit., p. 72.

203 B.R.V., II, p. 315; IV, p. 265; Endre Veress, op.cit., p. 62; Iosif Naghiu, op.cit., p. 317; G. H$ncu, Cartearom$neasc@ veche ̂ n Biblioteca �V.A. Urechia�, Gala]i, 1965, p. 51; Daniela Poenaru, Contribu]ii..., p. 230 �231.

204 Ioan Moga, op.cit., p. 590.205 Vezi Alexandra Roman, Psaltirile rom$ne}ti din secolele al XVII-lea }i al XVIII-lea. Probleme de filia]ie,

^n �Limba rom$n@�, XXII, 1974, nr. 3, p. 233 � 242; idem, Contribu]ii la problema unific@rii limbii rom$neliterare. (%n leg@tur@ cu edi]iile rom$ne}ti din secolul al XVIII-lea ale �Psaltirii�), ibid., nr. 1, p. 13 � 24.

206 Biblia adic@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Legii Vechi }i a celei Nou@, Bucure}ti, 1914.207 Euhologhion adec@ Molitvinic. Acum ̂ nt$iu ̂ ntr-acest chip tip@rit cu blagosloveniia preasfin]itului chiriu

chir Petru Pavel Aaron de la Bistra, vl@dic@i F@g@ra}ului. %n M@n@stirea Sfintei Troi]@ de la Blaj. Anii de laHristos 1757. Vezi }i B.R.V., II, p. 141; Endre Veress, op.cit., p. 46; Zenovie P$cli}anu, Tipografia din Blaj, p.107; Iosif Naghiu, op.cit., p. 311.

208 Euhologhion adec@ Molitvenic, care cuprinde ^n sine r$nduiala Besearecii R@s@ritului, ce s@ cuvinepreo]imii a sluji la toat@ treaba norodului. Supt preafericita ̂ mp@r@]ie a pren@l]atului ̂ mp@rat al Romanilor,marele prin]ip Ardealului }i celelalte Iosif al doile. Cu voia celor mai mari. Tip@rit@ acum a doa oar@ ̂ ntr-acestachip ̂ n Blaj, la anii de la Hristos 1784. Cu tipariul Seminariului. Vezi }i B.R.V., II, p. 290 � 292; IV, p. 264;Endre Veress, op.cit., p. 56; Andrei Veress, Bibliografia rom$no-ungar@, II, Bucure}ti, 1931; D. {andru,%ndrept@ri..., p. 141; Iosif Naghiu, op.cit., p. 316 � 317; Daniela Poenaru, Contribu]ii..., p. 222.

209 Sub titlul Stihuri politice}ti asupra stemei ̂ mp@r@te}ti: �Gripsorul cu doao capete ̂ n@l]at/Schiptrul, m@rul}i spata ̂ mpreunat/Semnulu puterii ̂ mp@r@te}ti arat@/Carea lui Iosif este ̂ ncredin]at@,/Lui Iosif cel mare, deneamuri iubit, /Soare de scutin]@ noao r@s@rit. /Domnul cu pace mul]i ani s@-l tr@iasc@/{i prin El pre noi s@ nefericeasc@�. Reproduse la Andrei Veress, Bibliografia..., II, p. 31.

210 Cornel Tatai-Balt@, Gravorii ̂ n lemn..., p. 119 � 121.211 Octoih }i slujbele sfin]ilor de ob}te. Cu blagosloveniia preaosfin]itului }i prealuminatului chiriu chir

Petru Pavel Aaron de Bistra, prin [ara Ardealului }i p@r]ilor ei ^mpreunate vl@dicul F@g@ra}ului. Tip@rit laSf$nta Troi]@ ̂ n Blaj 1760. Tip@ritur@ format 40, de 1 foaie + 506 + 218 + 38 p. Vezi }i B.R.V., II, p. 152; IV,p. 249.

212 B.R.V., IV, p. 252 � 253; IV, p. 96; II, p. 349. Cf. }i Endre Veress, op.cit., p. 50 � 51 }i 71; Aurel Filimon,op.cit., p. 617; C. Bobulescu, Pentru �Bibliografia rom$neasc@�. C@r]i necunoscute, ^n �Spicuitor ^n ogorvecin�, I, 1920, fasc. 1 � 3, p. 46 � 55; Iosif Naghiu, op.cit., p. 318.

26

{i r@sp$ndirea acestei c@r]i este excep]ional@,identific$ndu-se ^n aceea}i zon@ a Maramure}ului,^n zilele noastre, aproape 120 de exemplare�circulante� din cele patru edi]ii. Catavasierul a fosttip@rit de patru ori consecutiv, sub patru episcopi:1762 sub Petru Pavel Aron,213 1769 sub AtanasieRednic,214 1777 sub Grigore Maior215 }i 1793 sub IoanBob.216 Catavasierele bl@jene con]in }i catavasiile ̂ nlimba greac@, ortografiate ^ns@ cu slove chirilice,dovad@ a faptului c@ ̂ n bisericile unite din Ardeal semai c$nta ^nc@ grece}te la sf$r}itul secolului alXVIII-lea. O alt@ carte de pietate popular@, Acatistul,avea ̂ n secolul al XVIII-lea un con]inut mult mai largdec$t ceea ce s-a impus ulterior a fi o carte de c$nt@ri}i rug@ciuni ̂ n cinstea Fecioarei Maria. Este evident

acest lucru de la prima edi]ie, din 1763.217 Se adre-seaz@ credincio}ilor de toate categoriile, c@rora lasf$r}it li se ofer@ o tabel@ cu cifrele p$n@ la 1000,scrise cu slove chirilice, pentru a face fa]@ tranzi]ieipresante la cifrele arabe. Reedit@rile din 1774,218

1786219 }i 1791220 nu rup aceast@ tradi]ie, lucru carese va petrece ^ns@ ^n 1801, odat@ cu Acatistul luiSamuil Micu, lucrare revolu]ionar@, care schimb@alfabetul chirilic cu cel latin }i lanseaz@ o ortografiecu litere latine r@mas@ celebr@ ^n cultura noastr@.221

Evanghelierul bl@jean s-a tip@rit la 1765, sub p@storialui Atanasie Rednic.222 Monumentala lucrare,adev@rat@ fal@ a tiparului bl@jean, a reeditat-o GrigoreMaior ̂ n 1776.223 Asemeni altor c@r]i biserice}ti tip@ritela Blaj, }i Evangheliarul este o reproducere dup@ c@r]i

213 Catavasiiariu cu multe preste tot anul trebuincioase c$nt@ri. Cu blagosloveniia preasfin]itului }iprealuminatului domn Petru Pavel Aaron de Bistra, prin [ara Ardealului }i p@r]ile ei ^mpreunate vl@diculF@g@ra}ului. Tip@rit la Sf$nta Troi]@ ̂ n Blaj ̂ n anul 1762. Vezi }i B.R.V., IV, p. 77 � 79; Aurel Filimon, op.cit.,p. 616; Iosif Naghiu, op.cit., p. 312.

214 B.R.V., II, p. 191; IV, p. 251. Vezi }i Aurel Filimon, op.cit., p. 614; Iosif Naghiu, op.cit., p. 313; D.{andru, op.cit., p. 151; Ilie Corfus, %nsemn@ri de demult, Ia}i, 1975, p. 241 � 242.

215 B.R.V., II, p. 220. Vezi }i Endre Veress, op.cit., p. 52; Iosif Naghiu, op.cit., p. 315; D. {andru, op.cit., p.152.

216 B.R.V., IV, p. 267 � 268. Vezi }i Endre Veress, op.cit., p. 72; Aurel Filimon, op.cit., p. 618 � 619; IosifNaghiu, op.cit., p. 318. Daniela B@rbulescu, Contribu]ii..., p. 393.

217 Acatistiiariu cu multe alease rug@ciuni pentru evlaviia fie}tec@ruia cre}tin. Cu blagosloveniia preaosfin]itului}i prealuminatului domn P. Pavel Aaron de Bistra, prin [ara Ardealului }i p@r]ilor ei ^mpreunate vl@diculF@g@ra}ului. Tip@rit la Sf$nta Troi]@ ̂ n Blaj, anii de la Hristos 1763. Format 120, de 2 foi + 661 [-664] pagini.Vezi }i B.R.V., IV, p. 249; Aurel Filimon, op.cit., p. 381; Iosif Naghiu, op.cit., p. 312. Iat@ cum ar@ta cuprinsulunui Acatist la 1763: Rug@ciunile duminecii (p. 1 � 30); Rug@ciunile peste s@pt@m$n@ de toate zilele (p. 32 �82); Rug@ciunile dumnezeie}tii slujbi (p. 83 � 143); Canon de poc@in]@ (p. 144 � 169); Molitva c@tr@ DumnezeuSavaoth, scoas@ de pe grecie, foarte de folos (p. 170 � 183); Pravila c@tr@ Dumnezeiasca cuminec@tur@ (p. 184� 299); Acatistul Preasfintei N@sc@toarei de Dumnezeu (p. 300 � 399); Acatistul lui Isus Hristos (p. 400 � 470);R$nduiala Paraclisului (p. 471 � 507); Canon de rug@ciune c@tr@ ^ngerul p@zitoriul vie]ii omului (p. 508 �538); Canon de rug@ciune ce se c$nt@ c@tr@ puterile cere}ti }i c@tr@ to]i sfin]ii (p. 539 � 558); Slujba din toatezilele (p. 559 � 624); Rug@ciunile celor ce merg spre somn (p. 597 � 624); Rug@ciunile measii (p. 625 � 630);Sinaxarul (p. 631 � 658); %nv@]@tur@ pentru ̂ n]@lesul Pashaliii, ̂ mpreun@ cu tabla Pascaliei (p. 659 � 660). Peultima fil@, o tabl@ cu %nsemnarea slovelor care se pun la num@r, ̂ ncep$nd de la una p$n@ la o mie.

218 B.R.V., II, p. 203 � 204; Endre Veress, op.cit., p. 51; Giorge Pascu, Istoria literaturii rom$ne din secolulXVIII. III. Epoca lui Clain, {incai }i Maior, Ia}i, 1927, p. 15; Iosif Naghiu, op.cit., p. 314; Barbu Theodorescu,Complet@ri }i rectific@ri..., p. 343; Martin Bodinger, Cartea rom$neasc@ veche ̂ n colec]iile Bibliotecii CentraleUniversitare din Ia}i, Ia}i, 1976, p. 133.

219 B.R.V., II, p. 311; Endre Veress, op.cit., p. 60; Iosif Naghiu, op.cit., p. 317; Constantin Pascu, op.cit., p.78.

220 B.R.V., II, p. 340; Iosif Naghiu, op.cit., p. 318; Martin Bodinger, op.cit., p. 184.221 Timotei Cipariu, Gramati}ti }i ortografi}ti rom$ni, ̂ n �Archivu pentru filologie }i istorie�, 1870 � 1871,

nr. XXXIX, p. 761 � 765; N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, Samuil Micu Clain � teologul. Via]a, opera }iconcep]ia lui teologic@, Sibiu, 1957, p. 58 � 59.

222 Sf$nta }i dumnezeiasca a lui Isus Hristos Evanghelie. Acum ̂ nt$iu tip@rit@, supt st@p$nirea prea^n@l]atei^mp@r@teasei r$mleanilor, prin]easei Ardealului iproci, Mariei Theresiei. Cu blagosloveniia prealuminatului }ipreasfin]itului chiriu chir Atanasie R@dnic, vl@dic@i F@g@ra}ului iproci. %n Sf$nta Mitropolie a Blajului. Anii dela Hristos 1765. Vezi }i B.R.V., II, p. 164; Endre Veress, op.cit., p. 48; Ioan B$rlea, op.cit., p. 7; Giorge Pascu,op.cit., p. 14; Titu L. Ro}u, %nsemn@ri }i inscrip]ii bihorene, I, Beiu}, 1941, p. 36; Iosif Naghiu, op.cit., p. 313;D. {andru, op.cit., p. 149, nota 3; Ioan N. Beju, Biblioteca mitropolitan@, ̂ n Omagiu %nalt Preasfin]iei Sale Dr.Nicolae B@lan, mitropolitul Ardealului, 1905 � 1955, Sibiu, 1956, p. 125; Virgil Molin, Ilustra]ia ^n vecheacarte rom$neasc@, ^n �Biserica Ortodox@ Rom$n@�, LXXVIII, 1960, nr. 7 � 8, p. 712 � 714; Viorel [igu,%nsemn@ri de pe tip@riturile rom$ne}ti. (Fondul de carte al Mitropoliei Banatului, Timi}oara), ̂ n �MitropoliaBanatului�, XXVIII, 1978, nr. 1 � 3, p. 74 � 94; Cornel Tatai-Balt@, Considera]ii referitoare la xilogravurarom$neasc@ din secolul al XVIII-lea, ̂ n �Biblioteca }i cercetarea�, IV, 1980, p. 36.

223 B.R.V., II, p. 214; Iosif Naghiu, op.cit., p. 314 � 315.

26

similare de peste Carpa]i. %n acest caz, modelul ur-mat este Evanghelia de la Bucure}ti din 1750.R@sp$ndirea acestei c@r]i a fost excep]ional@. %naceea}i zon@ de referin]@, Maramure}ul, au ajuns p$n@^n zilele noastre 82 de exemplare, studiul r@sp$ndiriineoprindu-se ^ns@ aici.224 %n anul 1766 s-a tip@rit unalt Ceaslov, deosebit de cel din familia 1751, cu titlullatinizat de Orologhion (Horologium).225 Este uneveniment singular ^n via]a {colii Ardelene, princaracterul �retrograd� al con]inutului }i limbajului. Separe c@ este opera lui Atanasie Rednic, acum episcop,cleric care amesteca ̂ n personalitatea sa un catolicismriguros }i un ata}ament fanatic la tradi]iile BisericiiOrientale, dob$ndit ^n lunga z@bovire printre ruteniiuni]i de la Munkács. Sub latinizantul titlu de Orologhi-on se ascunde un izvor slavon, care se repercuteaz@asupra limbajului c@r]ii, ^mp$nzit de slavonismerebarbative.226 Acest specios �Horologium� nu se vamai reedita. O tip@ritur@ monumental@ este }i Apostoluldin 1767,227 care concureaz@ ^n elegan]@ }i art@ cuTriodul din 1771, ap@rut cu un an ̂ naintea mor]ii luiRednic.228 Cartea celor �trei c$nt@ri cu Dumnezeu cel

Sf$nt� a avut un succes ̂ ntrecut, ̂ n lumina cercet@rii,doar de Strastnicul din 1773: nu mai pu]in de 71 deexemplare semnalate ̂ n Maramure},229 dar r@sp$nditbogat }i ̂ n alte zone ale Ardealului.230 Un loc cu totulaparte ̂ n r$ndul c@r]ilor de altar tip@rite la Blaj ̂ l ocup@Arhieraticonul din 1777.231 Arhieraticonul lui GrigoreMaior, asemeni celui manuscris al lui Inochentie Micu�Klein, este expresia voin]ei de a ̂nt@ri prestigiul diecezei}i a arhiereului, o carte a prerogativei sacramentale acelui care conducea episcopia. De altfel, cartea tip@rit@la 1777 este inspirat@ de manuscrisul amintit al lui Ino-chentie, dup@ cum arat@ similitudinile de text, care nuse pot pune pe seama ̂nt$mpl@rii.232 To]i exege]ii sub-liniaz@ asem@narea izbitoare, ca ambi]ie, temperament}i destin, ̂ ntre Inochentie }i Grigore Maior. Personali-tatea accentuat@ a acestuia din urm@ este evident@ ̂ ntitlul Arhieraticonului, unde se nume}te pe sinemitropolit, iar eparhia }i-o nume}te �Sf$nta Mitropolie�.%n nomenclatorul Bisericii Catolice, uni]ii dinTransilvania aveau doar o episcopie, ridicat@ cu nu-mele �de F@g@ra}� prin bula �Rationi congruit�. Nos-talgia militant@ pentru mitropolie, mai discret@ la

224 Aurel Socolan, Circula]ia c@r]ii rom$ne}ti..., I, p. 123; Gra]iana Alicu, Circula]ia c@r]ii vechi rom$ne}ti^n jude]ul Cluj, ̂ n �Acta Musei Napocensis�, XV, 1978, p. 401 � 410 (I); XVI, 1979, p. 791 � 808 (II); XVII,1980, p. 769 � 784 (III); XVIII, 1981, p. 681 � 694 (IV); XIX, 1982, p. 673 � 685 (V); XX, 1983, p. 771 � 782(VI), pass.; Susana Andea }i Avram Andea, op.cit., apud indice, sub voce Evanghelie, poz. Blaj.

225 Orologhion adec@ Ceaslov, care cuprinde ̂ n sine slujba de zi }i de noapte. Acum ̂ ntr-acest chip a}ezat }itip@rit dup@ r$nduiala Besearicii R@s@ritului. Cu blagosloveniia celor mai mari. Tip@rit ̂ n Blaj, ̂ n tipografiiaM@n@stirii Bunei Vestiri. 1766. Vezi }i B.R.V., II, p. 170 � 171; IV, p. 251; Iosif Naghiu, op.cit., p. 313.

226 Iat@, de exemplu, o parte din cuprinsul Orologhionului de la 1766 (cuvintele slavone sunt cu literedeosebite): Poluno}tin]a de toate zilele (p. 2); Poluno}tin]a s$mbetii (p. 49), Poluno}tin]a duminecii (p. 71);R$nduiala utreniei (p. 75); C$nt@ri troicinice (p. 97); C$nt@rile lui Moisi (p. 109); Hvalitele (p. 152); Perviceas(p. 165); Mejdo ceasu a lui pervi (p. 170); Treti ceas (p. 180); Meido ceas a lui treti (p. 190); {esti ceas(p. 204); Mejdo ceas a lui }esti (p. 216); Obeadni]a (p. 222); R$nduiala panaghiei (p. 228); Doveti ceas(p. 248); Mejdo ceas a lui deveti (p. 261) }. a.

227 Apostol. Acum ̂ nt$iu a}ezat }i tip@rit dup@ r$nduiala Besearicii R@s@ritului. Supt st@p$nirea pre^n@l]atei^mp@r@teasei r$mleanilor, prin]easei Ardealului iproci, doamnei doamnei Mariei Theresiii. Cu blagosloveniiacelor mai mari. Tip@rit ̂ n Blaj ̂ n tipografia M@n@stirei Bunei Vestiri. Anii de la Hs. 1767. Vezi }i B.R.V., II, p.172 }i IV, p. 251; Nicolae Iorga, Scrisori }i inscrip]ii ardelene }i maramure}ene, Bucure}ti, 1906, p. 204; IoanB$rlea, op.cit., pass.; Titu L. Ro}u, op.cit., p. 39; Iosif Naghiu, op.cit., p. 313; D. {andru, op.cit., p. 150;Barbu Theodorescu, op.cit., p. 343; Cartea veche rom$neasc@ ̂ n colec]iile Bibliotecii Centrale Universitaredin Bucure}ti, Bucure}ti, 1972, p. 76; Martin Bodinger, op.cit., p. 119 � 120.

228 Triodion. Acum ̂ nt$iu a}ezat }i tip@rit dup@ r$nduiala Besearicii R@s@ritului. Supt st@p$nirea prea^n@l]atei^mp@r@teasei r$mleanilor, prin]easei Ardealului iproci, doamnei doamnei Mariei Theresiii. Cu blagosloveniiacelor mai mari. Tip@rit ̂ n Blaj ̂ n tipografiia M@n@stirei Bunei Vestiri. Anii de la Hristos 1771. Vezi }i B.R.V., IV,p. 89 � 90; Aurel Filimon, op.cit., p. 615; Zenovie P$cli}anu, Tipografia..., p. 107; Iosif Naghiu, op.cit., p. 314;D. {andru, op.cit., p. 141, nota 3.

229 Ioan B$rlea, op.cit., pass.; Aurel Socolan, Circula]ia c@r]ii..., I, p. 124.230 Gra]iana Alicu, op.cit., pass.; Susana Andea }i Avram Andea, op.cit., pass, apud indice, sub voce

Triod.231 Arhieraticon t$lcuit de pre limba elineasc@ pre limba rum$neasc@, carele cuprinde ̂ n sine toat@ slujba

arhiereasc@. Acum ̂ nt$iu tip@rit cu blagosloveniia Ex]elen]iii sale luminatului }i preaosfin]itului domn, domnuluimitropolit Grigorie Maier, vl@dica F@g@ra}ului }i a toat@ [ara Ardealului, a prea^n@l]atei chesaro-cr@ie}tii m@ririsveatnic dinl@untru. %n Sf$nta Mitropolie ̂ n Blaj. Anul de la m$ntuirea lumii 1777. Vezi }i B.R.V., II, p. 219;Endre Veress, op.cit., p. 52; Iosif Naghiu, op.cit., p. 315.

232 Iat@ doar unele similitudini de acest fel. La o indica]ie referitoare la zidirea bisericii, sun@ absolut identicurm@toarea fraz@: �Cu o zi mai nainte, cela ce-i pus mai mare preste slujba bisericeasc@, merge ̂ n besearicaaceaea }i tocmea}te zidarii�. Formularea �s-au scris ^mprejur� este identic@, pentru �s-au circumscris�(Inochentie f. 46 v � ed. 1777, p. 14). Explica]ia cuv$ntului cing@toare (Inochentie) sau br@cie (1777) estesimilar@: �carii s$nt furniceale sup]iri�. Etc.

27

unii episcopi din secolul al XVIII-lea, vizibil@ ^ns@la Grigore Maior, a contribuit la crearea curentuluina]ional, care a dus, ̂n 1853, la restaurarea mitropolieiunite, sub numele actual �de Alba Iulia }i F@g@ra}�.Arhieraticonul de la 1777 este o carte surprinz@toaredin mai multe puncte de vedere. Este, ̂ n primul r$nd,singura carte arhieraticonal@ tip@rit@ din cultura noastr@veche. Slujebnicele arhiere}ti erau c@r]i manuscrise.Edi]ia de la Blaj este un gest modern. El ]inte}te vizibilla difuzarea }i peste Carpa]i, prin introducerea unorcuvinte inexistente ̂ n Ardeal: ispravnic, lighean, ibricetc. P$n@ la sf$r}itul secolului al XIX-lea nu s-a maitip@rit ̂ n rom$ne}te Arhieraticonul. A fost folosit cel dela Blaj, ^n toate ]@rile rom$ne, de greco-catolici }iortodoc}i deopotriv@. La 1875, un exemplar din posesiamitropolitului moldovean Iosif Naniescu a trebuit s@fie c$rpit, de uzat ce era, pentru a fi legat ̂ n copertenoi.233 Ca orice carte devenit@ rarisim@, Arhieratico-nul a fost copiat }i a circulat ca manuscris, ^ntr-unnum@r imprecizabil de exemplare.234 Tot GrigoreMaior a scos de sub tipar }i Minologhionul, o cartevoluminoas@ in-folio, de peste 1200 de pagini.235 Laaceast@ carte, �cuvio}ii ieromono}i� de la Blaj au lucratvreme de peste un deceniu, c@ci ^n 1772 ea se afladeja la cenzorul Ieronim Kalnoki.236 Polustavul a ap@rutla o dat@ ̂nc@ neprecizat@, probabil tot sub Petru PavelAron, dar nu se cunoa}te dec$t edi]ia a patra, din1773,237 la ̂ nceputul p@storiei lui Grigore Maier. IoanBob reediteaz@ cartea ̂ n 1793, f@r@ schimb@ri ̂ n con-]inut.238 Peste doi ani va ie}i de sub tipar Biblia.

Desf@}urarea acestui repertoriu, incomplet de alt-fel, ̂ ndeamn@ la c$teva concluzii. Cel mai observabilaspect este acela al bog@]iei de titluri }i edi]ii, Blajulfiind cel mai puternic centru tipografic rom$nesc dinImperiu, ̂ nainte de anul 1800.239 Cartea bisericeasc@

era suportul ̂ nv@]@turilor bisericii unite }i mesagerulsocial al identit@]ii acesteia. La baza activit@]iitipografice st@ voin]a succesiv@ a episcopilor de areface }i ̂ mbog@]i repertoriul c@r]ilor de cult. Scoasedin amalgamul derutant al tip@riturilor bl@jene ̂ n ge-neral, c@r]ile biserice}ti relev@ o admirabil@ con-tinuitate, de la episcop la episcop. %n principiu, fiecares-a str@duit s@ aib@ cel pu]in o edi]ie a sa din fiecarecarte necesar@ serviciului divin. Cuv$ntul de ordinepare s@ fi fost num@rul }i cantitatea, recuperarea unuigol istoric. La ie}irea din scaun a lui Grigore Maior,^n 1782, tipografia avea ^n stoc un num@r mare detip@rituri,240 ceea ce nu a impietat ̂ n nici un fel asupratip@ririi ^n continuare. Este cea mai glorioas@perioad@ din via]a Blajului cultural, }i prin prismac@r]ilor biserice}ti editate. Observ@m c@ lui Petru PavelAron ^i apar]in cele mai multe ini]iative, respectivaproape toate edi]iile princeps. Este omul care a dato direc]ie practic@ consistentei clase culte cu care s-apopulat Blajul. %n linia ^nt$i a operei de definire aconfesiunii greco-catolice, linie care o constituie c@r]ilede cult, Aron a aruncat ordinul c@lug@resc, undeerudi]ia apusean@ se al@tura supunerii }i h@rnicieilaborioase. Nu este greu de imaginat cantitatea uria}@de munc@ ce a revenit fiec@ruia dintre �cuvio}ii iero-mona}i�, g$ndindu-ne c@ ei mai aveau }i ^ndatoririecleziastice, activitate didactic@ }i de pastora]ie, pre-cum }i � nu pu]ini dintre ei � preocup@ri literare }i}tiin]ifice proprii. Pentru ultima dat@ ̂ n istoria bisericiinoastre, un a}ez@m$nt monahal devine un focar decultur@ esen]ial pentru o ]ar@ ̂ ntreag@. Succesul uria}al Blajului rezid@ ̂ n faptul c@ oamenii acestui centruspiritual au transplantat ideile, c@r]ile, erudi]ia }irigoarea occidental@ ̂ n aria unei biserici tradi]ionale}i familiare de rit oriental. %n titlurile c@r]ilor de la Blaj

233 Vezi Ioan B@lan, Stabilirea limbei liturgice rom$ne}ti. IV. Opera episcopului Damaschin, ̂ n �Culturacre}tin@�, IV, 1915, nr. 8, p. 233.

234 Am avut la ̂ ndem$n@ exemplarul din posesia Preacuvio}iei sale Pr. Silvestru Augustin Prundu}, copiat^n jurul anului 1840.

235 Minologhion care cuprinde ̂ ntru sine r$nduiala dumnezeie}tilor praznice }i ale st@p$nei de DumnezeuN@sc@toarei }i pururea Fecioarei Mariei, }i ale sfin]ilor celor numi]i, ce se pr@znuiesc preste an, }i ale sfin]ilorde ob}te ̂ n fie}tecare zi. Acum ̂ nt$iu tip@rit@ rum$nea}te supt st@p$nirea prea^n@l]atului ̂ mp@rat al RomanilorIosif al doilea, craiul apostolesc, mare prin]ip al Ardealului iproci. Cu blagosloveniia Exelen]iei saleprealuminatului domn Gavriil Grigorie Maier, episcopul F@g@ra}ului }i al prea^n@l]atei chesaro-cr@ie}tii m@ririsfeatnic dinl@untru. %n Blaj la Mitropolie. Anul de la na}terea lui Hristos 1781. Vezi }i B.R.V., II, p. 273 }i IV,p. 262; Endre Veress, op.cit., p. 53 � 54; Nicolae Iorga, Scrisori }i inscrip]ii..., pass.; Ioan B$rlea, op.cit.,pass.; Aurel Filimon, op.cit., p. 616; Gh. Bran, Rarit@]i bibliografice ̂ n bisericile maramure}ene, ̂ n �GraiulMaramure}ului�, IV, 1935, nr. 94, p. 3; Dorin Pop, M@rturii str@mo}e}ti, Satu Mare, 1938, pass.; Titu L.Ro}u, op.cit., pass.; D. {andru, op.cit., p. 153; Daniela B@rbulescu, Contribu]ii }i ̂ ndrept@ri..., p. 547 � 548;Daniela Poenaru, Contribu]ii..., p. 219 � 220; Constantin Pascu, op.cit., p. 73 � 74; Gra]iana Alicu, op.cit.,p. 402 � 403; Cornel Tatai-Balt@, Considera]ii..., p. 36.

236 Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 157.237 Polustav. Acum a patra oar@ tip@rit cu blagosloveniia celor mai mari. Cu tipariul B. Vestiri. Anul 1773.

Vezi }i B.R.V., II, p. 203; Endre Veress, op.cit., p. 51; Iosif Naghiu, op.cit., p. 314; Barbu Teodorescu, op.cit.,p. 343.

238 B.R.V., II, p. 356; Endre Veress, op.cit., p. 73; Ioan B$rlea, op.cit., pass; Iosif Naghiu, op.cit., p. 318;Ioan Beju, op.cit., p. 125; Martin Bodinger, op.cit., p. 193.

239 Ioan Chindri}, La vocazione della scuola Ardelana..., p. 44 � 45.240 Evanghelii, 509; Apostol, 61; Minei, 829; Triod, 438; Penticostar, 377; Strastnic, 644; Liturghier, 183;

Ceaslov, 328; Psaltire, 553; Catavasier, 655; Acatist, 353. Vezi Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 157.

28

figureaz@, aproape f@r@ excep]ie, precizarea: �Dup@ r$n-duiala Besearicii R@s@ritului�. %n prima jum@tate asecolului al XVIII-lea a domnit neclaritatea, oarecumfireasc@, asupra contururilor precise ale religiei greco-catolice, neclaritate care s-a r@sfr$nt }i asupra culturii.Re]in$nd din actul unirii cu Roma doar aspectul treceriila catolicism, persoane din afara lumii rom$ne}ti^ncercaser@ s@ impun@ acestei lumi, elaborate culturalecare n-au fost asimilate }i nu au avut nici o ^nr$urireasupra celor viza]i. Astfel de exemple sunt catehismulintitulat P$nea pruncilor din 1702241 }i Bucoavna de laCluj din 1744.242 Prima carte con]ine elementeledoctrinei romano-catolice, deci insuccesul ei laproaspe]ii catolici de rit oriental este firesc. A doua ̂ns@este un abecedar care nu se abate cu nimic de la ̂ nv@-]@turile Bisericii Orientale, fiind, de fapt, traducerea dincuv$nt ̂ n cuv$nt a unei bucoavne ortodoxe tip@rite laAlba Iulia ^n 1699.243 Noutatea de la 1744 rezid@ ^nredarea paralel@ a textului }i cu litere latine, pe l$ng@slovele chirilice. Este ini]iativa iezui]ilor de la Cluj, �pen-tru ca s@ introduc@ cu at$t mai u}or pe rom$ni ̂n culturaapusean@�,244 respectiv prin familiarizarea cu alfabetulmarii culturi europene. Rom$nii ^ns@ au ignoratexisten]a manualului. El nu venea din mediu rom$nesc}i nu reprezenta ritmul interior, pl@cile tectonice lentecare deplasau mentalitatea general@ a greco-catolicilorspre cultura apusean@. Fermen]ii acestei evolu]iiac]ionau ̂ n structurile intime ale comunit@]ii unite, ̂ nbiseric@, ̂ n }coal@ }i ̂ n crea]ia �literar@� a ale}ilor claseiintelectuale, din care se vor ridica reprezenta]ii de frunteai {colii Ardelene. Aceast@ centrare a rom$nilor ̂n jurulbisericii }i a intelectualit@]ii clericale imprim@ foartedevreme unirii cu Roma un caracter na]ional remarcatde to]i istoricii. %nceputul explica]iei rezid@ ^n stareapolitic@ }i social@ a rom$nilor ardeleni, care, conformconstitu]iei medievale a Transilvaniei, nu era socoti]i�regnicolari�, adic@ indigeni, ci str@ini, tolera]i doar,al@turi de armeni, evrei }i de ]igani, ̂ n pofida majori-t@]ii lor zdrobitoare }i a dreptului istoric de poporaborigen, antic, urma} nemijlocit al simbiozei daco-romane.245 %n lipsa unei patrii p@m$ntene, rom$nii din

Ardeal au considerat biserica adev@rata lor patrie.246

Debilizat@ sub teroarea calvinismului, aceast@ patries-a pomenit, odat@ cu unirea de la 1700, ^n cea maiputernic@ solidaritate uman@ din istoria lumii: BisericaCatolic@. Din interiorul acestei for]e uria}e, soarta }iviitorul rom$nilor ardeleni puteau fi privite cu optimism.Este exact ceea ce a f@cut Inochentie Micu-Klein ̂ n cu-noscuta sa activitate de militant na]ional. Din mijloculbisericii unite }i ̂n virtutea documentelor fundamentaleale unirii, mai ales Secunda Leopoldina din 1701, elporne}te lupta pentru ameliorarea situa]iei rom$nilor.Argumentele sale se bazeaz@ pe num@rul, vechimea }icontinuitatea acestora pe teritoriul vechii Dacii.247

Desf@}urat@ �^n numele tuturor reprezentan]ilor clerului}i na]iunii�,248 aceast@ reevaluare istoric@ a conferitbisericii unite calitatea de biseric@ lupt@toare, dup@ ceaesen]ial@, de biseric@ slujitoare.

TEOLOGIAupta na]ional@ a fost de durat@ lung@ }i asolicitat, din nou, competen]ele }i energiileclasei intelectuale bl@jene, format@ dinoameni ai bisericii. Am v@zut cum ace}tia

au studiat }i ̂ n bun@ parte au adus cu ei c@r]ile com-partimentelor }i curentelor de g$ndire ale Europeivremii, religioase sau laice. Deasupra tuturor acestora,au ^mp@m$ntenit ^ns@ modelul intelectualului prag-matic, propensiv spre ac]iune }i competi]ie. I-amurm@rit ̂ n munca uria}@ }i anonim@ de codificare printipar a literaturii de cult bisericesc pentru religia unit@.Exemplul na]ional al lui Inochentie viza, ^ns@, }i^ntemeierea altor genuri de exprimare, dup@ modelulgenurilor similare contemplate }i cercetate de ̂ nv@]a]iibl@jeni ^n centrele catolice. Acolo cultura ^nsemnaputere, prin fluiditatea g$ndirii cultivate, care creeaz@atmosfera de familie armonioas@ ̂ntr-o comunitate detip etnic sau na]ional. Cum este }i firesc, ]in$nd contde preg@tirea protagoni}tilor, teologia s-a situat,cronologic, ̂ naintea celorlalte genuri �literare�. A fost}i o necesitate obiectiv@, ̂ n condi]iile c$nd unirea eraamenin]at@ de curente excentrice, care au culminat cu

241 Vezi Ioan Mu}lea. P$nea pruncilor...; Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., partea din �Bun@ vestire�,XV, 1976, nr. 3 � 4, p. 39 � 40.

242 Bucoavn@ ce are ̂ n sine deprinderea ̂ nv@]@turii copiilor la carte }i simvolul credin]ii cre}tine}ti, zeaceporunci ale Legii Vechi }i ale cei Noao, }apte taine ale Besearecii R@s@ritului iproci. Acum a doa or@ tip@rit@ ̂ nCluj cu tipariul Cinstitii Academii. De Mihai Becicherechi. Anul Domnului 1744. Vezi }i B.R.V., II, p. 79;Onisifor Ghibu, Din istoria literaturii didactice rom$ne}ti. I. Bucoavnele, Bucure}ti, 1916, p. 18 � 20.

243 Ibidem, p. 8, 18 � 22.244 Augustin Bunea, Din istoria rom$nilor..., p. 143.245 Romanitatea }i latinitatea rom$nilor erau revela]ii familiare umani}tilor din Europa (cf. Adolf Armbruster,

op.cit., pass.). Simbioza daco-roman@ a exprimat-o cel mai exact acela}i Andreas Freyberger, ^n cronicaamintit@, unde, vorbind de faimoasa �retragere aurelian@�, precizeaz@: �A plecat cu armata floarea cet@]enilorromani (a or@}enilor � n.n.), r@m$n$nd numai poporul de r$nd. Astfel s-a ^nt$mplat c@ dacii ^mbiba]i cuvorbirea latin@, ca de altfel }i poporul roman de r$nd care a r@mas, au p@strat ve}nic chiar limba latin@absorbit@ printr-o folosin]@ comun@ de dou@ secole, }i o p@streaz@ }i ast@zi (1702 � n.n.)�. Vezi AndreasFreyberger, op.cit., p. 33.

246 Ioan Chindri}, La vocazione..., pass.247 David Prodan, Supplex Libellus Valachorum, p. 188 � 189.248 Ioan Micu Moldovan, Acte sinodali ale besearecei rom$ne de Alba Iulia }i F@g@ra}, II, Blaj, 1872, p. 94

(�Nomine... universum Clerum et Nationem repraesentantium�).

29

mi}carea lui Sofronie din Cioara. Teologia bl@jean@ atrebuit s@ fac@ fa]@ unor ^nvinuiri de a se fi ^nc@lcat�legea str@mo}easc@� prin unirea cu Roma. Iat@ de cechiar de la debutul public al acestei discipline, ea atrebuit s@ apeleze la tehnica polemic@, a �con-troversiilor� de care literatura catolic@ nu ducea lips@.Floarea adev@rului a deschis ̂ n mod inspirat capitolulteologiei bl@jene ̂ nspre scrierile justificative ale religieiunite. Primul teolog de anvergur@ este Petru Pavel Aron,episcopul-ascet care a restaurat la Blaj via]ac@lug@reasc@ de tip paleocre}tin. Sfin]enia vie]ii lui ar@mas legendar@, intr$nd ̂ n con}tiin]a posterit@]ii prinvulgata de tip clasic a miraculosului }i a supra-naturalului. La moartea lui, ̂ n 1764 � spun m@rturiilevremii � icoana Fecioarei cu pruncul de pe t$mpla cu-polei episcopale a pl$ns cu lacrimi }i sudori de durere,produc$nd o agita]ie popular@ care a reclamatinterven]ia ^mp@r@tesei Maria Tereza.249 Imagisticaepocii ni-l ̂ nf@]i}eaz@ purt$nd vestimenta]ia monahilorr@s@riteni, inclusiv potcapul ̂ n locul tichiei arhiereilorcatolici. Cazul se va repeta la urma}ul s@u AtanasieRednic. %n fa]a valului de incrimin@ri, abil orchestratedin umbr@ de ierarhia fanatic@ din �Illyricul� s$rbesc,sprijinit de Rusia,250 episcopul Aron a f@cut eforturi s@arate c@ religia unit@ este una oriental@, c@ tradi]ia nua fost afectat@ prin unirea cu Roma, finalmente � prinlucrarea Floarea adev@rului � c@ principiile unirii seafl@ ^n cele mai importante scrieri ortodoxe de cult.Teologia justificativ@ continu@ cu lucrarea lui Aron din1755, %nv@]@tur@ cre}tineasc@,251 urmat@ de dou@ edi]iilatine}ti ^n 1757.252 Este prima carte dintr-o serietip@rit@ de Petru Pavel Aron ̂ n edi]ii duble, rom$ne}te}i latine}te. Inten]ia dateaz@ din 1752, c$nd, dup@ cums-a v@zut, a vrut s@ dea o edi]ie latineasc@ a c@r]iiFloarea adev@rului. Declarat@ a avea scopuri didactice,

%nv@]@tur@ cre}tineasc@, alias Doctrina christiana, esteexpunerea catehetic@ a doctrinei greco-catolice, pe careautorul vrea s@ o fac@ cunoscut@ }i str@inilor. Lucrarease divide ^n trei p@r]i: catehismul greco-catolic, unDialogos ucenicul cu dascalu }i Adaugerea dialogului.At$t Dialogul, c$t }i Adaugerea sunt dezvolt@ri aleprincipiilor unirii cu Roma, ^n spiritul de la 1750 dinFloarea adev@rului. Lucrarea citat@ este recomandat@,de altfel, ca fiind prima argumenta]ie sistematic@ aacestor principii. Cartea lui Petru Pavel Aron codific@o confesiune catolic@, dar de rit r@s@ritean. Cel maiu}or de ̂n]eles reiese acest lucru din felul cum se explic@facerea semnului crucii: �Se ^mpreun@ primele treidegete ale m$inii drepte }i le ducem la frunte zic$nd:«%n numele Tat@lui», apoi le ducem sub piept ad@ug$nd:«{i al fiului», dup@ care le mi}c@m sub um@rul drept,zic$nd: «{i al Sf$ntului», apoi le mut@m pe cel st$ng,^ncheind: �Spirit. Amin!»�. La romano-catoliciprocedeul difer@, dup@ cum se }tie. La 1761, Aronrevine ^n for]@ cu o nou@ carte ^n tandem rom$n }ilatin: Adev@rata m$ng$iere253, respectiv Epistola con-solatoria.254 Sub forma unei scrisori pastorale c@tre cre-dincio}ii uni]i, pe care ^i consoleaz@ pentru nenoro-cirile suferite ̂ n timpul r@scoalei lui Sofronie, episcopulde la Blaj ̂ i mai asigur@ odat@ pe ace}tia c@ se afl@ ̂ ndreapt@ credin]@, urm$nd preceptele unirii cu Roma.Tactica folosirii c@r]ilor ortodoxe ca dovezi este reluat@.Iat@, de pild@, care este ordinea ierarhic@ a patriarhiilorcre}tine dup@ Pravila de la T$rgovi}te din 1652:�ROMA, Constantinopolis, Alexandria, Antiochia,Hierosolimae�. Primatul Romei este, deci, evident }ipentru ortodoc}i. La sf$r}it, indic@ titlurile a zece c@r]iortodoxe tip@rite ̂ n [ara Rom$neasc@ }i Moldova, dincare }i-a tras argumenta]ia. Petru Pavel Aron dialogasecu credincio}ii s@i }i ̂ n anii preceden]i, 1759 }i 1760,

249 Icon lacrymans Balasfalvensis. Icoana pl$ng@toare de la Blaj, edi]ie coordonat@ }i studiu introductiv deIoan Chindri}, Cluj-Napoca, 1997.

250 Georg Michael Gottlieb Heimann, Das alte und neue Kronstadt, II, Sibiu, 1887, p. 245.251 %nv@]@tur@ cre}tineasc@ prin ̂ ntreb@ri }i r@spunsuri, pentru procopseala }coalelor. Cartea era tip@rit@ la 31

ianuarie 1755. S-a reeditat peste un an, ̂ n 1756, fiind gata la 20 mai. Vezi B.R.V., IV, p. 73; Carlo Tagliavini,Contribu]ii..., p. 4 � 7; B.R.V., II, p. 134; Moses Gaster, Geschicte der rumänischen Literatur, ̂ n Gustav Gröber,Gründriss der Romanischen Philologie, II Band, 3 Ableitung, Strassbourg, 1896, p. 308; Iosif Naghiu, op.cit., p.311.

252 Este prima lucrare ̂ n limba latin@ tip@rit@ la Blaj: Doctrina christiana ex probatis authoribus collecta, adusum hujus scholasticae juventutis cooptata, cum adjecto de Sacra Unione colloquio. Carte de format mic (160),pu]in peste 200 de pagini. B.R.V., II, p. 137 � 139; Iosif Naghiu, op.cit., p. 319. Tot ̂ n 1757 s-a tip@rit la Cluj, laColegiul Iezuit, aceea}i lucrare, asortat@, dup@ moda vremii, scopului unei diserta]ii academice. Autorul diserta]ieieste Teodor Aron, fratele episcopului, iar printre �promotori� se afl@ }i iezuitul rom$n Ladislau Dobra, profesorla colegiu. Vezi Géza Petrik, Magyarország bibliographiája 1712 � 1860, I, Budapesta, 1888, p. 1; Andrei Veress,Bibliografia..., I, p. 234; Ioan Chindri}, %mbog@]irea Bibliografiei rom$ne}ti vechi (Sugestii exemplificate), ^n�Satu Mare. Studii }i comunic@ri�, VII � VIII, 1986 � 1987, pp. 269 � 289, p. 282 � 283.

253 Adev@rata m$ng$iere ̂ n vremi de lips@. B.R.V., II, p. 154; Iosif Naghiu, op.cit., p. 312; Zenovie P$cli}anu,Istoria Bisericii..., p. 71; Exemplar unic la Biblioteca Brukenthal din Sibiu, cota 141. 879 (cf. Constantin Pascu,op.cit., p. 54).

254 Epistola consolatoria ex divinitus inspiratis scripturis. Opera Illustrissimi ac Reverendissimi domini PetriPauli Aaron de Bisztra episcopi Fagarasiensis ad tempus tribulationum pro suis gregis utilitate collecta, et adap-tata, cumque ejusdem benedictione Valachico nuper vulgata, nunc rursus Latino idiomate typis edita. Balasfalvaeanno MDCCLXI. Vezi }i B.R.V., II, p. 155 � 156; IV, p. 249; Endre Veress, op.cit., p. 48; Andrei Veress, Biblio-grafia..., I, p. 242; Iosif Naghiu, op.cit., p. 319. Cf. }i Nicolaus Nilles, Symbolae..., II, p. 605.

30

c$nd ies de sub tipar cele dou@ ̂ndrum@ri c@tre popor:P@storiceasca datorie255 }i P@storiceasca poslanie.256

Prima carte, adresat@ preo]ilor, vizeaz@ un scoporganizatoric ^ntr-un peisaj minat de dezordinea so-fronian@. Episcopul stabile}te, ̂ n zece capitole, regulileunei preo]ii ordonate }i civilizate, un statut sever alpreo]ilor din subordinea sa. F@r@ a fi propriu-zis o scriereteologic@, �datoria� lui Aron vizeaz@ alinierea epar-hiei sale la via]a duhovniceasc@ civilizat@ din BisericaCatolic@, desigur ̂ n condi]iile unei biserici r@s@ritene.Istovitoarea sa p@storie s-a consumat ̂ n acest zbuciumnecontenit de a-}i aduna poporul ̂ n jurul percep]iei debiseric@ catolic@ de rit r@s@ritean, tulburat@ de factoriadver}i destabilizatori. %n P@storiceasca poslanie el seadreseaz@, de data aceasta, direct norodului, pun$nd^n cump@n@ argumenta]iei dovezi istorico-biserice}ti}i teologice bogate. Parcurge istoria �dezghin@rii� dinbiserica cre}tin@, regretabil@, pentru c@ biserica luiHristos trebuie s@ fie una }i pentru aceast@ unire seroag@ preo]ii. Dezvolt@ apoi din nou cele patru puncteale unirii, dezmin]ind acuza c@ ele ar afecta �legea }iobiceiurile legii� r@s@ritene. �Unirea nu-i ̂ n lege, nu ̂ nobiceiurile legii�, ci �^n credin]@� }i �nici e de lips@ alt@unire�. Episcopul explic@ poporului un fapt stabilit ̂ nc@de artizanii unirii }i pecetluit de bula �Rationi congru-it�: interdic]ia de a trece de la confesiunea greco-catolic@ la cea latin@ (�... nici a fi slobod a trece de la olege la alta sau a le amesteca�). Aceast@ clarificareeste apogeul teologiei sale justificative, desf@}urate ̂ nfocul luptei pentru ap@rarea unirii. De data aceasta, eladuce ̂n sprijinul argumenta]iei nu mai pu]in de 25 dec@r]i ortodoxe din cele dou@ principate rom$ne}ti depeste Carpa]i. Din acest punct de vedere metodologic,toate justific@rile cu bibliografie ortodox@ circumscriuo familie, aceea deschis@ de Floarea adev@rului, careeste citat@ }i ̂ n �poslanie�. Pentru a ̂ncheia acest ciclu,Petru Pavel Aron a publicat ^n 1762, din nou ^n ro-m$n@ }i latin@, o lucrare original@ despre conciliul de

la Floren]a din 1439.257 Inspir$ndu-se �din vechi relat@rigrece}ti }i latine}ti� (ex antiqua Graeco-Latinaeditione), Aron pune pentru prima dat@ ̂n fa]a cititoruluirom$n o informa]ie }tiin]ific@ despre acest evenimentimportant din via]a bisericii cre}tine. La Floren]a, dup@cum se }tie, s-a realizat juridic unirea celor dou@ biserici,oriental@ }i occidental@, prin acceptarea de c@tre�greci� a celor patru puncte dogmatice amintite. Darevenimentele istorice nefaste care au urmat, mai alesdezastrul armatelor cre}tine la Varna, ^n 1444, }icucerirea Constantinopolului de c@tre turci la 1453 aucreat haosul necesar ^n care opozan]ii greci (Marcosdin Efes }i Gheorghios Ghenadios Scholaris) s@ poat@z@d@rnici urm@rile marelui conciliu ecumenic.258 SpiritulFloren]ei ̂ ns@ a r@mas }i a f@cut carier@, dup@ cum amv@zut, ^n preajma anului 1700, prin bl$nde]eacondi]iilor impuse neofi]ilor uni]i cu Roma. Practic,dincolo de cele patru puncte dogmatice: primatul papei,^mp@rt@}irea cu azim@, Filioque }i existen]a Pur-gatoriului, nimic din structura, imagina exterioar@ }imanifestarea public@ specifice Bisericii Greco-Orientale nu erau afectate prin actul unirii. Acest lucruvoia Petru Pavel Aron s@-l clarifice prin cartea despreconciliu, temper$nd reticen]a }i teama de �papista}i�,cultivat@ istoric de greci, apoi de ru}i, }i ̂ nr@d@cinat@^n popor. Autorul transmite ideea c@, ̂ n virtutea unuimare sobor ecumenic cre}tinesc, unirea bisericilor este^n fapt realizat@, acceptat@ chiar de rom$ni. Printrecele 146 de semn@turi ale ierarhilor r@s@riteni, se g@-sesc }i cele ale lui Damian, mitropolitul Moldovei,Constantin, episcop vicar }i Atanasie, fost egumen alM@n@stirii Peri.259 La sf$r}itul c@r]ii este inclus textuldeclara]iei finale a lui Iosif, patriarhul Constanti-nopolului, ^n care ^}i ^nsu}e}te, ^n numele bisericilorr@s@ritene toate hot@r$rile conciliului }i ^l recunoa}tepe papa de la Roma drept cap al bisericii universale }iurma} al lui Hristos pe p@m$nt. Dup@ obiceiul luiAron, }i aceast@ lucrare are caracterul unei scrisori

255 P@storiceasca datorie dumnezeie}tii turme vestit@, Blaj, 1759. B.R.V., II, p. 147; Endre Veress, op.cit., p.46; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 369 � 370; Zenovie P$cli}anu, Tipografia..., p. 107; Iosif Naghiu, op.cit., p.311; Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 68; G. H$ncu, Cartea rom$neasc@ veche ̂n Biblioteca �V.A. Urechia�,Gala]i, 1965, p. 35 � 36; Daniela Poenaru, Contribu]ii..., p. 198.

256 P@storiceasca poslanie sau dogmatica ̂ nv@]@tur@ a Besearicii R@s@ritului, c@tr@ cuv$nt@toarea turm@, Blaj,1760. B.R.V., II, p. 148 � 149; Endre Veress, op.cit., p. 46; Zenovie P$cli}anu, Tipografia..., p. 107; Iosif Naghiu,op.cit., p. 311 � 312; Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 69 � 70.

257 Edi]ia rom$neasc@: %nceaperea, a}ez@m$ntul }i isc@liturile sf$ntului }i a toat@ lumea S@bor de la Floren]iia,din ceale vechi grece}ti }i latine}ti spre ̂ n]eleagerea }i folosul neamului nostru acum ̂ nt$iu pref@cute..., Blaj,1762. B.R.V., II, p. 157 � 158. Titlul edi]iei latine este mai explicit: Exordium, et definitio Sanctae OecumenicaeSynodi Florentinae ex antiqua Graeco-Latina editione desumpta et ab Ilustrissimo, ac Reverendissimo DominoPetro Paulo Aaron de Bisztra episcopo Fagarasiensi ad suis gregis utilitatem, majus nempe unionis argumentumadaptata, cumque ejusdem benedictione prius Valachico, nunc rursus Latino idiomate typis edita, Blaj, 1762.B.R.V., II, p. 158 � 159; Nicolaus Nilles, Symbolae..., II, p. 605; Géza Petrik, op.cit., p. 1; Iosif Naghiu, op.cit.,p. 319 �320.

258 Silvestru Augustin Prundu} }i Clemente Pl@ianu, Catolicism }i ortodoxie rom$neasc@, Cluj-Napoca,1994, p. 46 � 52.

259 �Humilis metropolita Muldoblachiensis et locum supllens Sebastiensis Damianus contentus subscripsi�(p. 44), �Archi � prezbiter Constantinus, et vicarius Muldoblachiensis subscripsi� (p. 46), �Athanasius quon-dam hegumenus Monasterii Periblepti subscripsi� (p. 46; apud varianta latin@ Exordium...).

31

pastorale, perceput@ astfel chiar de contemporani,260

situ$nd astfel teologia profesat@ de autor ̂ ntre erudi]ie}i propensiune militant@. Nevoile bisericii sale }i loculresponsabil pe care l-a ocupat ̂ n fruntea acesteia nui-au dat r@gazul necesar unei aprofund@ri a investi-ga]iilor ^n aceast@ prestigioas@ ramur@ }tiin]ific@ avremii.

Tip@riturile latine}ti ale lui Petre Pavel Aron sunttotu}i deschiz@toare de drum ̂ n sensul apropierii demarea teologie occidental@. Un domeniu predilect alacesteia era patristica, atractiv@ }i ca mijloc de atranscede aspectele polemice dintre catolicism }i orto-doxie � fiind vorba de p@rin]ii comuni ambelor bi-serici � dar }i ca literatur@ pentru uzul poporului. Pa-tristica ^}i face intrarea la Blaj cu dou@ tip@rituri im-pozante, ^n limba latin@: ^n 1763 dou@ volume dinopera lui Ioan Damaschin,261 iar ^n 1768 o cresto-ma]ie din opera ascetic@ a sfin]ilor Pahonie, Dorotei}i Teodor. 262 Realizat@ pe baza unor edi]ii vene]iene}i pariziene, dup@ cum se precizeaz@ chiar ^n titlu,edi]ia operei lui Damaschin adun@, ̂ n primul volum,Dialectica acestuia, ̂ n 67 de capitole, Physica, ̂ n 17capitole }i compendiul despre erezii. Volumul al doileaeste ocupat ^n ^ntregime de scrierea De fideorthodoxa, oper@ de c@petenie a vestitului c@lug@r ie-rusalimitan, divizat@ ̂ n patru p@r]i }i 100 de capitole.A doua lucrare, din 1768, pare s@ fi avut ca surs@ oedi]ie din Leyda, din care se reproduce un extras dinprefa]a unui �Laurentius monachus�. Partea dedicat@fiec@ruia dintre cei trei p@rin]i ^ncepe cu biografiaacestuia. Din opera lui Pahomie Egipteanul se repro-duce Regula monahal@, tradus@ ̂ n latin@ de Sf$ntulIeronim (�a Sancto Hieronymo ^n latinum conver-sa�), ^mp@r]it@ ^n 128 de puncte (�reguli�). DoroteiTebanul se bucur@ de trei studii introductive, dup@care urmeaz@ cele 24 de �doctrine� (capitole) referi-toare la aceea}i dimensiune ascetic@ a vie]ii spirituale:despre renun]are, despre umilin]@, despre con}tiin]@,despre frica de Dumnezeu etc. Teodor Studitul esteprezent cu Testamentul s@u cunoscut }i cu un Episto-larium con]in$nd coresponden]a sf$ntului, ambele,fire}te, av$nd aceea}i tem@ fundamental@ a ascezeic@lug@re}ti. Cine a alc@tuit aceste volume de pa-tristic@? Precedentul limbii latine ̂ l recomand@ pe Petru

Pavel Aron, ca }i marea admira]ie pentru asceza ori-ental@ paleocre}tin@, pe care, dup@ cum se }tie, a^ncercat s@ o introduc@ ^n via]a c@lug@rilor din Blaj,^ns@ cu rezultate controversate.263 Colaboratorul s@uapropiat, cu acelea}i vederi, era Atanasie Rednic,urma}ul ̂ ntru episcopie. Paternitatea edi]iilor amintitenu dep@}e}te persoanele lui Aron }i Rednic, fie c@ aulucrat individual, fie � mai plauzibil � ̂ n colaborare.

Teologul definitoriu al {colii Ardelene a fost ̂ ns@Samuil Micu. Aceast@ personalitate proteic@ ^ntru-chipeaz@ la noi imaginea benedictin@ a c@lug@ruluicu putere uria}@ de munc@. La el, preceptul latin �Nu-llam dies sine linea, nullum annum sine libri� este de-p@}it, num@rul volumelor manuscrise }i tip@rite r@-mase ^n urma lui dep@}ind num@rul anilor tr@i]i capersoan@ matur@. Percep]ia lui Micu ^n posteritatenu reflect@ ^ns@ corect raportul dintre contribu]iileaduse ̂ ntr-unul sau altul din domniile ̂ n care s-a ma-nifestat ca scriitor. Cea mai pu]in cunoscut@ oper@ asa este }i cea mai masiv@, aceea teologic@.264 Iero-monahul de la Blaj a avut }i preg@tirea, }i pasiunea,}i for]a, }i condi]iile necesare elabor@rii unei opereteologice uria}e, ale c@rei dimensiuni provoac@ uimi-re. Finalitatea cercet@rilor sale ̂ n acest domeniu con-tinu@, pe un plan superior documentar }i metodologic,eforturile genera]iei de la Floarea adev@rului de a definidoctrinar identitatea Bisericii Rom$ne Unite cu Roma.Situa]ia de interferen]@ ̂ ntre cele dou@ mari blocuricre}tine ̂ n care se afla greco-catolicismul rom$nesci-a facilitat lui Samuil Micu un interes }i pasiune egalefa]@ de marile probleme care preocupau orientul }ioccidentul. O ̂ ncercare de a sistematiza prodigioasaoper@ este riscant@, ̂ ntruc$t nu ̂ n pu]ine dintre scri-eri se ^nt$lnesc genuri diferite ^n acela}i demers }ti-in]ific. O situa]ie special@ }i regretabil@ a lui Micu^ntre scriitorii no}tri biserice}ti oblig@ la ^mp@r]ireaoperei sale ^n lucr@ri publicate }i lucr@ri r@mase ^nmanuscris, cele din urm@ fiind ̂ nc@ }i acum mult mainumeroase. Mai apoi, scrierile sale se ^mpart ^n op-ere originale }i traduceri, prelucr@ri }i compila]ii. Dis-tinc]ia ̂ ntre cele dou@ categorii nu a f@cut ̂ nc@ obiectulunui studiu }tiin]ific, de aceea limita este foarte fragil@^ntre ele. Pe de alt@ parte, conceptul de originalitateliterar@ era permisiv ̂n epoc@, prestigiul compilatorului

260 A se vedea }i Specificatio librorum in typographia Balasfalvensi impressorum, publicat@ de Alexa Iviè,Documente referitoare la mi}carea literar@ }i cultural@ a rom$nilor din Ungaria ^n secolele XVIII }i XIX, ^n�Analele Academiei Rom$ne�, memoriile Sec]iunii istorice, seria III, tom XVIII, 1936 � 1937: �Episcopi PetriPauli Aaron epistola ad suos dioecesanos definitionem Concilii Oecumenici Florentini circa quatuor punctaS. Unionis cum subscriptione patrum Concilii anno 1762 tum Latino tum Valachico idiomate impressa�.

261 Sancti patris nostri Joannis Damasceni monachi et presbyteri Hyerosolimitani opera philosophica ettheologica, quae eius nomine circumferuntur. Ex editione Veneta et Parisiensi. Pars secunda complectensquatuor de fide orthodoxa libros, Blaj, 1763, I � II, 80, 448 + 444 p. B.R.V., II, p. 160 � 161; Endre Veress,op.cit., p. 48; Iosif Naghiu, op.cit., p. 320.

262 Sanctorum patrum nostrorum Pachomii Aegyptici, Dorothei Thebani et Theodori Studitae ascetica.Nunc primum hoc ordine typis edita, Blaj, 1768, 80, 440 p. B.R.V., IV, p. 87; Aurel Filimon, op.cit., p. 613 �614.

263 Despre reforma c@lug@riei din Blaj sub Petru Pavel Aron }i Atanasie Rednic vezi Samuil Micu, Istoriarom$nilor, II, p. 336 � 338; 440 � 442; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 304 � 306; Zenovie P$cli}anu, IstoriaBisericii..., p. 57.

264 N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, Samuil Micu Clain, teologul..., pass.

32

de tip polihiston dep@}indu-l pe acela au autorului�original� dup@ canoanele de ast@zi. Clasificarea pegenuri teologice este cea mai fiabil@, cu toate aspecteleei de imperfec]iune cauzat@ de caracterul caleidosco-pic al inspira]iei scriitorului. T@r$mul preferat al luiSamuil Micu este patrologia }i istoria bisericeasc@. Eldep@}e}te accep]iunea lui Petru Pavel Aron }i AtanasieRednic de a edita opera patristic@ ^n limba latin@. %nfond, latina nu era limba originar@ a operei p@rin]ilorbisericii paleocre}tine, ci greaca. Mai apoi, autorulnostru vedea ^n lectura sfin]ilor p@rin]i }i ^n istoriabisericii (�sf$nta vechime�) un exerci]iu de zidirecre}tin@ pentru poporul de r$nd, pe care Blajul, }colile}i dasc@lii lui tocmai ̂ l ridicau la lumina cunoa}terii decarte. Aproape 30 de lucr@ri, r@mase, cu pu]ine ex-cep]ii, ^n manuscris, redau ^n grai rom$nesc �an-tichit@]ile� literare ale cre}tinismului, care sunt scrierilepatristice.265 �P@rintele� preferat este, ^n mod firesc,Sf$ntul Vasile cel Mare, artizanul vie]ii c@lug@re}ti }ipatronul cinului din care autorul f@cea parte. Din Sf$ntulVasile traduce mai ^nt$i �r$nduielile celor cepustnicea}te, sau singuri, sau ^mpreun@ de ob}tepetrec�, adic@ Regula Ordinului. %ntre 1768 }i 1805Micu a tradus ̂ nc@: 21 de �cuvinte� (omilii) ale lui Va-sile cel Mare, 80 de �^nv@]@turi ashitice}ti� (reguli mo-rale), alte 22 de omilii (�cuvinte c@tr@ norod zise�) }ialtele. Din Ioan Gur@ de Aur a tradus, ^ntre 1787 �1792, 88 de Omilii sau cuvinte ̂n Evangheliia Sf$ntuluiIoan, ̂n trei volume ̂nsum$nd 1735 de pagini. Pe Chirilal Ierusalimului l-a tradus �de pre elinie }i latinie, dincartea tip@rit@ la Paris ̂ n anul 1720�, con]in$nd Cati-hises sau ^nv@]@turi c@tr@ cei ce vin la Botez. I-a maitradus pe Grigore Teologul, Ioan Damaschin, Chiril alAlexandriei, Ioan Sc@rarul, Efrem Sirul, TeodorStuditul, Anastasie Sinaitul, Epifanie Cipriotul, PahonieEgipteanul }i al]ii. Nu ^i uit@ nici pe �b@tr$nii�Patericului, cum sunt Pavel Tibeul, Aba Amon, AbaIsaia, Aba Maxim, Dorotei, ctitori ai monahismului ori-ental. Toate aceste traduceri doreau s@ pun@ sub ochiicititorului rom$n bog@]ia de ̂nv@]@turi dogmatice, exe-gez@ teologic@, istorie bisericeasc@ }i ^ndrumarecre}tin@, pentru preo]i, c@lug@ri }i mireni deopotriv@,pe care aceast@ literatur@ le con]inea. Ne afl@mindubitabil ̂n fa]a primei ̂ncerc@ri de a crea o patrologie^n limba rom$n@, proiect extraordinar pentru o cultur@aflat@ la primii ei pa}i ̂ n sensul modern al cuv$ntului.Istoria bisericeasc@ profesat@ de Samuil Micu r@spundeaceluia}i interes pentru ideile }i evenimentele petrecute^n timpurile anterioare. Este o zon@ de manifestarecomun@ ̂ ntregii {coli Ardelene, la r$ndul ei tributar@unei reorganiz@ri a g$ndirii umanismului t$rziu ̂ n ju-rul disciplinelor istorice. Micu este }i el fidel convingeriiciceroniene c@ �istoriia easte dascalul tuturor lucrurilor,

a celor biserice}ti }i a celor politice}ti�.266 Acest�dascal� universal este cu at$t mai folositor, cu c$t ^isunt mai vechi informa]iile }i mai corecte judec@]ile.Disciplina istoriei se afla ̂n faza efervescent@ a edific@riidocumentare, ̂ n paralel cu primele sinteze istorice defactur@ modern@. %n acest sens, {coala Ardelean@ aprofesat o psihologie recuperatorie, evident@ ̂ n febrili-tatea adun@rii izvoarelor istorice. %n oglinda acestui cultal documentului, cea mai important@ lucrare de istoriebisericeasc@ a lui Samuil Micu este traducerea ^nrom$ne}te a vechilor canoane biserice}ti. Masivascriere, r@mas@ ̂ n manuscris, Canoanele s@boarelor atoat@ lumea }i a celor nameasnice }i ale sfin]ilor p@rin]i,ceale primite ̂ n Bisearica R@s@ritului, cuprinde, ̂ ntr-unprim volum, codific@rile canonice ale apostolilor, apoiale primelor sinoade ecumenice: I Nicea, anul 325; IConstantinopol, anul 381; Efes, anul 431; Calcedon,anul 451; II Constantinopol, anul 553; III Constantinopol(Trullan) anul 691 }i II Nicea, anul 783, precum }i ela-boratele sinoadelor locale de la Constantinopol, Car-tagena, Ancira, Neocesarea, Gangra, Antiohia, Lao-dicea, Sardichia. %n al doilea volum include canoanele�sfin]ilor p@rin]i ai r@s@ritului� ca Dionisie }i Petru dinAlexandria, Grigore din Neocesarea, Vasile cel Mare,Grigore de Nissa, Timotei }i Teofil din Alexandria }iNichifor din Constantinopol. Sursa traducerii este co-lec]ia de 11 volume a lui Joannes Harduin, Actaconciliorum et epistolae decretales, ac constitutionessummorum pontificium, ap@rut@ la Paris ^n 1714 �1715 }i pe care Micu o citeaz@ ̂ n lucr@rile sale.267 Dinmarele corpus al lui Harduin, istoricul nostru extragecanoane pertinente de Biserica Oriental@, dintr-unimpuls nu lipsit de semnifica]ie. Odat@ ^ncheiateneclarit@]ile ^n leg@tur@ cu caracterul }i fizionomiabisericii rom$ne unite }i codificarea identit@]ii orientalea acesteia, clasa intelectual@ a Blajului s-a ata}at cupatim@ de aceast@ identitate. A survenit teama � cumare sus]inere popular@ � de �latiniza]ie�, adic@ deintroducerea unor forme }i obiceiuri romano-catolice^n ritul greco-catolic. Nu s-au identificat istoric actesemnificative ̂ n sensul latiniz@rii, dar precau]iunea apersistat, mai ales sub p@storia lui Ioan Bob, b@nuit deasemenea ̂nclina]ii. Resuscitarea vechilor legi stabilitede sinoadele din orient servea acestei st@ri de veghe,care va deveni, cu Petru Maior, o �}coal@ sinodal@� ̂ nBiserica Rom$n@ Unit@, cu ac]iune p$n@ la 1848. Olucrare impresionant@ a lui Micu este traducerea Istorieibiserice}ti a lui Claude Fleury. Autor celebru ̂ n epoc@,Fleury s-a impus mai ales prin marea sa istorie biseri-ceasc@, ap@rut@ ̂n 20 de volume, la Paris, ̂ ntre 1691 �1723, ̂ n care parcurge trecutul bisericii cre}tine p$n@la anul 1414.268 Samuil Micu a tradus doar istoriaprimelor trei secole }i jum@tate, p$n@ la controversa

265 Toate manuscrisele teologice ale lui Samuil Micu se afl@ ̂ n custodia B.A.R.Cj., fondul de manuscriserom$ne}ti, unde sunt de c@utat ̂ n fi}ierul de sal@ la autor: Micu, Samuil.

266 Timotei Cipariu, Acte }i fragmente..., p. 139.267 Samuil Micu, Istoria rom$nilor, II, p. 191; Brevis historica notitia originis et progressus nationis Daco�

Romanae, seu, ut quidem barbaro vocabulo appelant Valachorum, ab initio usque ad seculum XVIII, lucraremanuscris@, p. 293.

268 N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, op.cit., p. 41

33

arian@ din preajma Sinodului de la Nicea. Traducereas-a dovedit peste puterile lui, Micu not$nd cu am@-r@ciune la sf$r}itul ultimului manuscris: �Cum v@z,m@ apuc@ moartea mai ^nainte�. Claude Fleury acochetat la vremea sa cu mi}carea galican@ a luiBossuet, manifestare a orgoliului francez ^n cadrulBisericii Catolice. Acest aspect a fost exploatat de uniiinterpre]i, ^n mod pripit, ca o frond@ a lui Micu ^m-potriva papei }i chiar a catolicismului.269 Traducerealui Fleury trebuie mai degrab@ pus@ pe seamacelebrit@]ii extraordinare a acestei opere, care trateaz@un material savant ^ntr-un stil accesibil, popular.Succesul european s-a resim]it }i la noi, dup@ cums-a v@zut, prin prezen]a c@r]ii lui Fleury ̂ n bibliotecileuni]ilor de la Blaj.270 Cartea francezului captiva }i prinviziunea unitar@ }i armonioas@, �ecumenic@� abisericii cre}tine, ^n atmosfera endemic@ de regretpentru marea ruptur@ intervenit@ la 1054. Accentulautorului pe veacurile paleocre}tine venea ^n^nt$mpinarea acelora}i preocup@ri ale traduc@toruluirom$n, care l-au animat }i la t@lm@cirea canoanelor.Traducerea se al@tur@ unei familii literare create ^ns$nul {colii Ardelene, care avea menirea s@ subliniezeidentitatea r@s@ritean@ a Bisericii Greco-Catolice, dealtfel necontestat@ de nimeni.271 Reflexele provinciale}i epigone ale spiritului polemic }i critic din MareleCatolicism, unde Claude Fleury era un personaj mo-derat,272 vor pigmenta }i activitatea intelectualilor uni]i,]inta lor nedep@}ind ^ns@ � cu o singur@ excep]ie �maniera forte a lui Ioan Bob de a conduce EpiscopiaF@g@ra}ului. Pentru Samuil Micu, ̂ nt$lnirea cu ClaudeFleury este important@ mai ales ca imbold pentruc$teva lucr@ri de istorie bisericeasc@ originale. Ceamai bine conturat@, cu inten]ii monografice, esteCuno}tin]@ pre scurt a istoriei biserice}ti.273 Aceast@cea mai veche istorie a bisericii universale conceput@de un rom$n este surprinz@tor de reu}it@ pentru epo-ca ̂ n care a redactat-o Micu. Imitarea lui Fleury este

evident@ ^n str@dania de a realiza o lectur@ plin@ demiez, dar simpl@, clar@ }i sinoptic@. Materialul este^mp@r]it pe �sute�, adic@ pe secole, cartea ̂ncheindu-secu secolul VIII al erei cre}tine. Capitolele sau �sutele�sunt divizate ^n paragrafe scurte, purt$nd titluril@muritoare, ^n form@ interogativ@, ca de exemplu:Ce s@boar@ s-au f@cut ^n Biseric@ ^n suta ^nt$ia?, Ce]eremonii, obiceaiuri }i r$nduieli biserice}ti au fost ̂ nsuta a patra? etc. Pe parcursul scrierii, Micu nu-}idivulg@ sursele documentare. O face ̂ns@ ̂n alt@ parte,pomenindu-i pe Eusebiu din Caesarea, Sozomenos,Nicephorus Calistus, dar recunosc$nd c@ �totu}i ^ncele mai multe cazuri m-am folosit de istoria luiFleury�. Originalitatea autorului nostru se reduce laorganizarea compila]iei sale ^ntr-o form@ accesibil@publicului larg. De altfel, el a realizat }i o edi]ie �cult@�a acestei scrieri, intitulat@ Istoria bisericeasc@ pre scurt,pentru folosul iubitorilor de ̂ nv@]@tur@.274 El renun]@la ̂ mp@r]irea pe secole, adopt$nd o ̂ mp@r]ire simpl@:^naintea oficializ@rii religiei cre}tine }i dup@ aceast@dat@. Influen]a lui Fleury asupra lui Micu s-a prelungitcu ^nc@ dou@ lucr@ri: Istoria ^mp@recherii ^ntr@Beserica R@s@ritului }i a Apusului, care s-au f@cut pevremea lui Mihail Cherularie, patriarhul [arigradului}i Istoria S@borului de la Floren]a.275 Resuscitareaconciliului florentin pe urmele lui Petru Pavel Aron }iAtanasie Rednic se ^ncadreaz@ ^n aceea}i ac]iuneidentitar@ de care s-a vorbit. Ea nu poate fi ̂ n]eleas@f@r@ a evoca un precedent ̂ndep@rtat, dar care a rever-berat ^n timp pe tot parcursul secolului al XVIII-lea.Respectiv, ̂ n diploma Secunda Leopoldina, ca }i ̂ nangajamentul de unire al lui Atanasie Anghel din 1701,figureaz@ subordonarea neocatolicilor uni]i }i aepiscopului lor c@tre arhiepiscopul catolic ungur dela Strigoniu. %n acest context, episcopul catolic GyörgyMártonfi de la Alba Iulia a interpretat aceast@ subor-donare ca venind ̂ n jos pe scara ierarhic@, spre sine,pretinz$nd supunere din partea episcopului rom$n

269 Op.cit., p. 41 � 45.270 Vezi }i Iacob M$rza, Enlightenment books in Roumanian libraries in Transilvania from the middle of the

18th century to the first decades of the 19th, ̂ n Enlightenment and Roumanian Society, Cluj-Napoca, 1980, p.54 � 57.

271 %n actul fundamental de consacrare a bisericii unite din Transilvania, bula �Rationi congruit� de la1721, se precizeaz@ cu claritate: �totodat@ pomenitul t$rg al F@g@ra}ului l-a ridicat � papa Clement XI � n.n.� la rangul de cetate, iar pe locuitorii lui i-a distins cu numele, titlul }i dreptul de cet@]ean, acela}i t$rgdimpreun@ cu biserica ce poart@ hramul Sf$ntului Nicolae, afl@toare ̂ ntr-^nsul, declar$ndu-le drept re}edin]@a unui episcop de rit grecesc (s.n.), numit al F@g@ra}ului, de sub patronatul aceluia}i Sf$nt Nicolae, careepiscop s@ fie ̂ n frunte }i s@ ̂ nal]e acea biseric@ ̂ n catedral@ a ritului grecesc respectiv (s.n.), iar jurisdic]ia,autoritatea }i puterea episcopal@ s@ }i le poat@ ̂ ndeplini ̂ n mod liber }i legiut, ba chiar s@ fie obligat s@ }i le^ndeplineasc@� (Ioan Chindri}, Bula papal@ �Rationi congruit�..., p. 103).

272 Fraçois Gaguère, La vie et les oevreus de Claude Fleury (1640 � 1722), Paris, 1925; Raymond E.Wanner, Claude Fleury (1640 � 1723), Haga, 1975.

273 Unica lucrare teologic@ a lui Samuil Micu publicat@, chiar ̂ n dou@ edi]ii, de Veniamin Micle: 1. SamuilMicu Clain, Cuno}tin]@ pe scurt a istoriei biserice}ti (manuscris inedit publicat de Micle Veniamin), ̂ n �Studiiteologice�, XXVII, 1975, nr. 5 � 6; XXVIII, 1976, nr. 7 � 10; XXIX, 1977, nr. 1 � 2, 5 � 8; XXX, 1978, nr. 1 �8, }i 2. Samuil Micu, Istoria bisericeasc@, M@n@stirea Bistri]a-R$mnic, 1993.

274 R@mas@ ̂ n manuscris, la B.A.R.Cj., ms. rom. 440 � 442.275 Ibid., ms. rom. 448: prima lucrare la f. 2 r � 49 v, a doua la f. 52 r � 265 r. Vezi despre o copie a lui

Alexandru Gavra din secolul al XIX-lea la Gh. Ciuhandru, %n leg@tur@ cu sinodul de la Floren]a (1439). Notefugare ̂ n leg@tur@ cu opera lui Samuil Klein, ̂ n �Revista teologic@�, XXIX, 1939, nr. 7 � 8, p. 281 � 294.

34

unit. Se prefigura astfel, pe fondul unei relative igno-ran]e teologice a clerului proasp@t unit, perspectivainterpret@rii unirii noastre cu Roma ca fiind f@cut@dup@ normele Conciliului Lateran IV de la 1215, multmai restrictive, ^ntre care supunerea neofi]ilor c@treepiscopul latin al locului. Acolo unde prevederile Late-ranului IV despre unire s-au aplicat, n-a rezultat oconfesiune nou@, mixt@, ci neofi]ii au fost asimila]i ̂ nBiserica Catolic@. Dup@ moartea lui Atanasie Anghel,^n lungul r@stimp al veleitarismului lui Ioan GiurgiuPatachi, romano-catolic, aceast@ perspectiv@ era un�pericol real�.

Dou@ elemente au pus cap@t ne^n]elegerii. Mai^nt$i, un conflict ̂ ntre Giurgiu Patachi }i Mártonfi, denereconciliat, din care a ie}it ̂ nving@tor rom$nul, cuajutorul Vaticanului. Mai apoi, ca al doilea factor,Vaticanul ̂ nsu}i, care l-a obligat pe episcopul unit s@devin@ c@lug@r basilitan, adic@ oriental, }i l-a consa-crat episcop al unei eparhii de rit grecesc,276 sco]$ndu-lexpressis verbis de sub orice imixtiune a episcopuluilatin de Alba Iulia. Starea de veghe a r@mas ^ns@,clasa intelectual@ unit@ s-a n@scut }i s-a format ^npsihologia bisericii pe profilul etno-istoric alrom$nilor, care era unul oriental. Norma de unire aConciliului de la Floren]a corespundea perfect acesteigelozii na]ionale, de unde apoi marele ata}ament al^ntregii {coli Ardelene fa]@ de acest conciliu }i evo-carea lui ^n toate situa]ii de urgen]@. Clasifica]i deRoma ̂ nc@ din 1721, printr-o constitu]ie papal@, cafiind ceea ce doreau s@ fie, adic@ o biseric@ catolic@^n dogm@, dar greco-oriental@ ̂ n toate manifest@rilerituale, rom$nii n-au ̂ ncetat s@-}i sublinieze cu ob-stina]ie aceast@ esen]@ mixt@, problema trec$nd dinsfera politicii biserice}ti, unde lucrurile erau clare,^n aceea a erudi]iei teologice. Este un reflex ̂ n sferabisericii a luptei na]ionale pe care acelea}i persoaneclericale o purtau ̂ n sfera politic@, pentru impunereaprerogativelor }i drepturilor na]iunii rom$ne ^nTransilvania. Acest paralelism explic@ multe aspecte}i accente din scrierile teologice, identitatea }i auto-

nomia politic@ av$nd nevoie de pandantivul spiri-tual al identit@]ii }i autonomiei bisericii rom$ne}ti.

Ca profesor }i personaj venerat al Blajului,277

Samuil Micu a fost implicat }i ̂ n realizarea unor lucr@riteologice cu scop didactic. Dou@ c@r]i marcheaz@acest aspect al operei sale teologice: Teologiamoraliceasc@ sau bogoslovia, tip@rit@ la Blaj ̂ n 1796}i Teologia dogmatic@ }i moraliceasc@, tip@rit@ totacolo, ^n 1801. Ambele lucr@ri sunt traduceri dup@autori catolici, Venceslav Schanza }i HonoratusTournely. De dimensiuni impresionante, aceste scrieriau servit timp de decenii ca manuale pentru studen]iiteologi de la Blaj, la cursurile de teologie moral@ }iteologie dogmatic@. Cea de a doua lucrare, caretrateaz@ despre Sfintele Taine ̂ n nu mai pu]in de optvolume, este de fapt o oper@ colectiv@ coordonat@direct de episcopul Bob, care se pare c@ a lucratefectiv la traducere, al@turi de Samuil Micu }i de Di-mitrie Vaida. Rezultatul a fost aspru criticat de PetruMaior, ^n Istoria sa de la 1812, unde, ^ntre altele, o^nvinuie}te de desuetitudine (�cartea aceaea e^ntocmit@ de Turneli dup@ chipul scholasticesc cel dedemult�).278 Nu de aceea}i p@rere este marele teologortodox Gherasim Timu}, care vede ̂n ea o carte dog-matic@ �de mare valoare, ce cuprinde ̂nv@]@tura desprecele }apte taine�. {i mai ̂ncolo: �^n general, expunereaeste c$t se poate de sistematic@ }i }tiin]ific@, fiind ^n-temeiat@ pe argumente numeroase, at$t din Sf$ntaScriptur@, c$t }i din tradi]iune�.279 Samuil Micu a fost}i un mare predicator (�concinator�) al bisericii noastreunite, al@turi de Petru Maior. Opera sa omiletic@ parea fi fost vast@ }i este de presupus c@ nu toate cuv$nt@-rile sale c@tre poporul credincios s-au p@strat ca textescrise. A reu}it s@-}i tip@reasc@ ̂n 1784 un prim volum,con]in$nd cuv$nt@ri funerare,280 d$nd astfel curs�^ndemnului multor cre}tini�. Ca model de propove-danie pe seama preo]ilor, cartea a avut un succes de-osebit ̂ n posteritate, fiind reeditat@ la Sibiu ̂ n 1842281

}i la Arad ̂n 1907,282 de c@tre ortodoc}i. Aceast@ peda-gogie special@, �ars bonae mortis�, este ornamentat@

276 Vezi supra, nota 271.277 %ntr-o scrisoare c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide din 1 octombrie 1793, Petru Maior spune c@

Samuil Micu este singurul cleric din Blaj c@ruia episcopul Ioan Bob ̂ i d@ voie s@ predice din amvonul catedralei.Vezi Petru Maior, Scripta minora, p. 231.

278 Petru Maior, Istoria pentru ̂ nceputul rom$nilor ̂ n Dachia, Buda, 1812, p. 337. Invectivele lui Maior sunttari: �Carte mai netrebnic@ nu putea alta�, �despre carea � evoc@ el o apreciere, real@ sau imaginar@ � unprofesor papist@}esc din B@lgrad, aceast@, pre c$t de }oad@, pre at$ta de dreapt@ judecat@ au dat: c@, ̂ n c$t@vreame au ̂ ntors Ioan Bob pre Turneli ̂ n rom$nie, mai bine ar fi f@cut ni}te roate�.

279 Apud N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, op.cit., p. 35 � 36.280 Propovedanie sau ̂ nv@]@turi la ̂ ngrop@ciunea oamenilor mor]i. Acum de preotul Samoil Clain de Sad

f@cute. Cu bun@voin]a celor mai mari. Tip@ritu-s-au ̂ n Blaj cu tipariul Seminariului. 1784. Vezi }i B.R.V., II, p.287 � 288; IV, p. 263 � 264; Endre Veress, op.cit., p. 56; Ilie D@ianu, C@r]i. Reviste. Ziare. Petru MaiorPlagiator?, ̂ n �R@va}ul�, VI, 1908, nr. 2, p. 55 � 58; G. Tulbure, Propovedaniile lui Sam. Clain }i P. Maior.Sau: un dublu plagiat binecuv$ntat, ibid., nr. 13 � 14, p. 439 � 445; Iosif Naghiu, op.cit., p. 317; Ioan Beju,Biblioteca mitropolitan@, p. 125; G. H$ncu, op.cit., p. 49 � 50; Mircea Filip, Cartea rom$neasc@ veche ^nBiblioteca �G.T. Kirileanu� Piatra Neam], Bac@u, 1970, p. 62 � 64; Martin Bodinger, op.cit., p. 165; Viorel[igu, op.cit., p. 78, 82, 93; Traian Herseni, Cultura psihologic@ rom$neasc@, Bucure}ti, 1980, p. 88.

281 Vezi Catalogul bibliotecei lui {tefan Gherga, Lugoj, [1910], nr. 269.282 Propovedanii la ̂ ngrop@ciunea oamenilor mor]i de preotul Samuil Clain de Sad izvodite. Editate acum

pentru ̂ nt$ia oar@ cu litere latine, dup@ edi]ia din Sibiu, anul 1842, de Ioan Nicorescu, Arad, 1907.

35

la autorul nostru cu pildele cele mai frumoase dinsfin]ii p@rin]i, at$t de cunoscu]i lui. Scopul era creareaunei atitudini cre}tine}ti, ̂ n]elepte }i ̂ mp@cate ̂ n fa]amor]ii, care este poarta spre ve}nicie. O pedagogiediferit@ trebuie s@ aib@ concinatorul atunci c$ndcuv$nteaz@ ^n biseric@, sub semnul vie]ii, }i nu almor]ii. Samuil Micu a preg@tit pentru tipar }i un volumcu asemenea omilii, care ^ns@ a r@mas ^nmanuscris.283 Acesta con]ine 15 predici pentru slujbade duminic@, precedate de un cuv$nt introductiv des-pre datoria preo]ilor de a propov@dui ne^ncetatcuv$ntul lui Dumnezeu. Se poate presupune, dup@forma lor elaborat@, c@ au fost rostite ^n catedralaBlajului, ^n al c@rei amvon singur Samuil Micu, cuexcep]ia episcopului, avea voie s@ urce }i s@cuv$nteze, at$t de mare era prestigiul s@u de predi-cator.284

Spre sf$r}itul vie]ii, a f@cut eforturi s@-}i publice�con]iile� (conciones), care erau cunoscute }ia}teptate. %n 25 septembrie 1805, Gheorghe Angheldin Zlatna ̂ l ̂ ncuraja cu cuvintele: �Ci numai f@ odat@s@ se tip@reasc@, c@ to]i preo]ii din Ardeal, ̂ nv@]a]i }ine^nv@]a]i, uni]i }i neuni]i, ^n scurt@ vreme toate levor cump@ra, c$t vor }ti c@ s$nt c@zaniile lui Clain�.285

Un an mai t$rziu a ^ncetat din via]@, f@r@ s@-}i vad@predicile tip@rite. Prodigiosul personaj se manifestase^n via]@ }i la antipodul genului popular, ^n lumeag$ndirii teologice savante. De pe acest palier el s-apreocupat de exegeza biblic@, de problemeledogmatice, de morala cre}tin@ }i de dreptul canonic.Cu dou@ dintre cele zece lucr@ri din aceast@ categoriea dorit s@ intre ^n circuitul perceperii occidentale }ide aceea le-a redactat ̂ n limba latin@. Este vorba deun tratat despre c@s@torie286 }i unul despre posturi.287

Scrise ̂ n perioada }i ̂ n atmosfera propice de la Sf$ntaBarbara, cele dou@ studii colorau peisajul t$n@r }icosmopolit al capitalei, cu dou@ teme din BisericaOriental@ actuale ̂ n toat@ exegeza cre}tin@. Deosebit

de interesant@ }i important@ ^n acela}i timp estelucrarea despre institu]ia c@s@toriei. Sub influen]acurentului etatist }i reformator social de la Viena,autorul sintetizeaz@ canoanele biserice}ti, cutumelepopulare }i legiuirile oficiale ̂ n materie, pentru a rea-liza o lucrare modern@. Cele 119 paragrafe, scurte }iu}or de lecturat, nu las@ ̂ n afara analizei nici cel maimic am@nunt legat de logodn@ }i c@s@torie, v@zute caevenimente ̂n continuitate. Bogata bibliografie a c@r]iiare la baz@ din nou sfin]ii p@rin]i, sinoadele antice }imedievale }i legiuirile bizantine. Sursele bibliograficesunt indicate marginal, cu petite, nemijlocit laparagraful ̂ n cauz@, pentru u}urarea lecturii. Inten]iade codificare este evident@ la t$n@rul nostru bl@jean.El reu}e}te s@ articuleze nenum@ratele aspecte aleactului matrimonial, ̂ ntr-un fenomen unitar care estec@s@toria cre}tin@. Cu toate acestea, succesul deosebita revenit celei de a doua c@r]i, despre posturile dinBiserica Oriental@. Problema postului era un punctde neconcordan]@ ̂ ntre orientali }i latini, ace}tia dinurm@ ^ng@duind un regim alimentar mai bl$nd, cu�bucate albe�. Dimpotriv@, �grecii� stipulau un postsever, cu �bucate negre�, adic@ doar legume fierte.T$n@rul c@lug@r venea dintr-un Blaj unde, ̂ ncep$ndcu p@storia lui Petru Pavel Aron, se desf@}urase timpde dou@ decenii un veritabil �r@zboi al bucatelor�, ̂ ncare Samuil Micu fusese un combatant pe cale dea-}i pierde via]a din cauza postului, a}a cum nu pu]initineri c@lug@ri }i-o pierduser@.288 Sub impresiacumplitului experiment, instrumentat mai ales deAtanasie Rednic, care �toat@ lumea ar fi vrut s@ ofac@ c@lug@ri }i s@ supuie pe to]i la viia]@ grea�,289

Micu discerne ^ntre tradi]ie }i necesitate, schi]$nd oimagine ra]ional@ a postului cre}tinesc. Pe dosul foiide titlu el pune un motto din Romani 14: 3, ca un^ndemn de pace ̂ntre cele dou@ accep]iuni ale postului:�Qui manducat, non manducantem non spernat, etqui non manducat, manducantem non judicat�.290

283 B.A.R.Cj., ms. rom. 434, f@r@ numele autorului. Pe cotorul volumului manuscris e imprimat: �SamuelisKlein conciones�.

284 Vezi supra, nota 277.285 N. Mladin, I. Vlad }i A. Moisiu, op.cit., p. 74.286 Diseratatio canonica de matrimonio juxta disciplinam Graecae Orientalis Ecclesiae. Ab Samuelle Klein

de Szád. Dioeceseos Fogarasiensis in Transylvania praesbytero, et in Seminario Generali Caesareo-RegioGraeco-Catholicorum Vindobonensi ad. S. Barbaram studiorum praefecto conscripta. Vindobonae. Typis Josephinob. de Kurzbeck. MDCCLXXXI. Vezi }i B.R.V., II, p. 272 � 273; Aron Pumnul, Lepturariu rum$nesc culesden scriptori rum$ni, tom IV, partea 1, Viena, 1864, p. 21.

287 Disertatio de jujuniis Graecae Orientalis Ecclesiae. Conscripta ab Samuele Klein de Szád, DioecesisFogarasiensis in Transylvania. Viennae. Typis Josephi nob. de Kurzbeck. MDCCLXXXII. Vezi }i B.R.V., II, p.274; IV, p. 263; Aron Pumnul, Lepturariu..., tom cit., p. 21.

288 Despre experimentul foamei de la Blaj a scris cel dint$i chiar Samuil Micu (vezi Istoria rom$nilor, II, p.336 � 338); Augustin Bunea, Episcopii..., p. 296 � 312; Zenovie P$cli}anu, Istoria Bisericii..., p. 54 � 56; Iconlacrymans Balasfalvensis..., p. 12 � 13.

289 Samuil Micu, Istoria rom$nilor, II, p. 354.290 Versetul ̂ ntreg � chiar ̂ n traducerea lui Samuil Micu � este: �Cel ce m@n$nc@, pre cel ce nu m@n$nc@ s@

nu-l defaime, }i cel ce nu m@n$nc@, pre cel ce m@n$nc@ s@ nu-l judece, c@ Dumnezeu l-au primit pre d$nsul�(s.n.). Zona ̂ n care trimite citatul este defavorabil@ postului negru, c@ci, ̂ n versetele 1 }i 2, apostolul dezavueaz@aceast@ practic@: �1. Primi]i cu bine pre cel slab ̂ n credin]@, f@r@ s@ sta]i s@ cerne]i g$ndurile lui. / 2. Unul are^ncredere s@ m@n$nce de toate; cel slab, ̂ ns@, m@n$nc@ legume� (s.n.; reproducere dup@ ed. Gala Galaction,Bucure}ti, 1938, p. 1268).

36

Povestea postului negru, resuscitat de un ap@r@tor fa-natic al tradi]iei orientale }i du}man al oric@rei �lati-niza]ii� l-a pus pe g$nduri pe Micu, la r$ndul s@u unorgolios al purismului oriental, p$n@ la a evoca spusaapostolului, cum c@ cel ce se hr@ne}te cu legume esteslab ^n credin]@. Concluzia final@ a c@r]ii este c@, ^norice caz, posturile au fost f@cute mai cu seam@ pentruc@lug@ri, nu pentru mireni. Ea a fost retip@rit@ laBuda, ^n 1828, ^ntr-o edi]ie-pirat al c@rei artizan nueste identificat p$n@ acum.291 Inten]ia de popularizareinterna]ional@ o tr@deaz@ faptul c@ Micu nu }i-apublicat edi]ia rom$neasc@ a c@r]ii despre posturi,existent@ ̂ n manuscris.292 Cea mai serioas@ tem@ te-ologic@ tratat@ de Samuil Micu este ̂ ns@ aceea desprerevela]ia divin@. O mic@ familie de manuscrise alesale au acest con]inut.293 Textele conduc la ideea c@�legea firii� se cunoa}te numai prin revela]ia divin@.Se pare c@ materialul pentru studiu }i l-a cules peparcursul traducerii Bibliei, c@ci semnele revela]iei,ale �descoperirii cei dumnezeie}ti� sunt scoase dinc@r]ile Sfintei Scripturi }i urmeaz@ firul acesteia. Dealtfel, a scris }i studii despre Biblia ^n sine: DespreSf$nta Scriptur@,294 Istoria Noului Testament,295 Evan-gheliile }i Apocalipsul lui Ioan Teolog296 }i altele. Ado-ra]ia divin@ l-a situat cu u}urin]@ ^n hotarul ^ndr@gital c@r]ilor de pietate, capitol captivant al teologiei luiSamuil Micu. Prima dintre ele, Carte de rogaciuni,297

este considerat@ punct de cotitur@ ^n istoria culturiirom$ne}ti, ca prima carte rom$neasc@ tip@rit@ cu literelatine }i ortografie latin@. Devenim a}adar, sau maibine zis redevenim, ceea ce eram de at$tea secole.%ns@ pentru rom$nul de ob}te, c@ruia i se adreseaz@de fapt cartea, elocvent@ este nu tabela filologic@ dela sf$r}it, ci prima pagin@, care ̂ ncepe cu invocarea

Celui de Sus: �Pentru rug@ciunile sfin]ilor p@rin]ilorno}tri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru,miluie}te-ne!�. Cum aceast@ carte este primul cuv$ntal celebrei }coli latiniste, urmeaz@ c@ acest prim cuv$nteste un mesaj de credin]@ cre}tin@. %mp@r]it@ ^n 12capitole, c@r]ulia cuprinde rug@ciuni simple }i frumoa-se, alese cu grij@ deosebit@, tocmai datorit@ experi-mentului latinist la care ̂ }i supunea cititorii. Este ungest de democratizare a sarcinii istorice de reformarea alfabetului rom$nesc, sarcin@ la care g@se}te decuviin]@ s@ implice }i poporul de jos. {i cum altfel arfi putut-o face mai inspirat, dec$t prin aceste ̂ ndr@gite}i cerute de credincio}i c@r]i de pietate? Va repetagestul peste decenii, ̂ n 1801, tip@rind Acatistul cu literelatine, la Sibiu.298 Aici Micu ̂ }i expune sistemul filo-logic mult mai amplu, chiar la ^nceput, ^n cuv$ntulC@tr@ cetiotoriu. Se repet@ oferta atractiv@ a celor maipopulare }i mai c@utate rug@ciuni, ̂ nc$t credincio}iis@-}i asume cu pl@cere efortul unui alfabet nou, dup@secole de slove chirilice. Marea noutate a c@r]ii este^ns@ traducerea, la capitolul �rug@ciunilor de multetrebi�, a celebrului imn latinesc al lui Iacopone daTodi, Stabat mater,299 cu titlul C$ntare jalnic@ c@tr@Preasf$nta de Dumnezeu N@sc@toarea. Caracteristiclumii catolice, imnul, cu frumuse]ea lui p@trunz@toare,l-a determinat pe Micu s@-}i ̂ ncerce pana }i pe t@r$mulpoeziei. El reu}e}te s@ transpun@ ̂ n rom$ne}te rima}i m@sura poeziei de 60 de versuri, alc@tuit@ din 20de ter]ine, cu primele dou@ versuri de opt silabe, iaral treilea de }apte:

�Stabat Mater dolorosaJuxta Crucem lacriomosaDum pendebat Filius.�

291 Cuv$ntare despre posturile Bisericii Grece}ti a R@s@ritului, mai ̂ nt$iu pe limba greceasc@ scris@, iar acumscoas@ pe limba rom$neasc@, cu blagoslovenia purt@toriului pravoslaviei, preaosfin]itului mitropolit Anastasietip@rit@ la Buda. 1828. Vezi Vasile Pop, Diserta]ie despre tipografiile rom$ne}ti ̂ n Transilvania }i ̂ nvecinatele ]@ri,de la ̂ nceputul lor p$n@ la vremile noastre, Sibiu, 1838, studiu introductiv, edi]ie, note, rezumat }i indice de EvaM$rza }i Iacob M$rza, Cluj-Napoca, 1995, p. 149 � 150, 174. Cf. }i B.R.V., III, p. 578.

292 Carte pentru posturile Bisericii Grece}ti a R@s@ritului, la B.A.R.Cj., ms. rom. 480.293 Singurul complet, de 445 pagini, este Carte despre descoperirea dumnezeiasc@, la B.A.R.Cj., ms. rom.

428. Vezi }i N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, op.cit., p. 60 � 61.294 B.A.R.Cj., ms. rom. 497.295 Ms. rom. 498.296 Ms. rom. 112.297 Carte de rug@ciuni pentru evlavia homului chrestin. In Vienna tiparita la Ioseph nob. de Kurzbeck, annu�l

Incarnatii Domnului MDCCLXXIX. Vezi }i B.R.V., II, p. 229 � 230.298 Acatist sáu cárte cu multe rugatsuni pentru evlaviea fiestequarui Crestinu. Acum intr�acest chip ashezatu de

la Parintele Samuil Klain dela Szád, Jeromonach din Monastirea SSS. Troitze, din Blajiu. Sibii cu Typariul luiMartin Hochmeister, Typographul Chaes. Craiesco-Dicast. 1801. Ap. Timotei Cipariu, Gramati}ti }i ortografi}tirom$ni. Suplement, ̂ n �Archivu pentru filologie }i istorie�, 1870 � 1871, nr. XXXIX, p. 761, nota **.

299 Jacopone da Todi (cunoscut }i sub numele de Jacopo Benedicti sau Benedeti), poet franciscan, n@scut laTodi ̂ n prima jum@tate a secolului al XIII-lea, mort la Callazzone ̂ n 1306. Poezia lui religioas@, scris@ ̂ n dialectulumbrian, a cunoscut mai multe edi]ii la ̂ nceputurile tiparului: Floren]a, 1490; Brescia, 1495; Vene]ia, 1514;Vene]ia 1556; Roma, 1558 (reeditarea ̂mbun@t@]it@ a celei din 1490); Neapole, 1615; Vene]ia, 1617 (edi]ie deFrancesco Tresatti, cuprinz$nd 211 poeme ̂ nso]ite de note ample). Poemul Stabat Mater i-a fost atribuit lui,dup@ ce paternitatea acestei capodopere de pietate fusese pus@, pe r$nd, pe seama mai multor autori: Grigorede Nissa, Bernard de Clairvaux, papa Inocen]iu III, Sf$ntul Bonadventura, papa Ioan XXII, papa Grigore XI.

37

�Sta Maica cu jele pl$ng$ndL$ng@ Cruce mult l@cr@m$ndC$nd Fiiul se restignea.�

Interesul pentru pietatea occidental@, care atinseseculmi importante, nu se opre}te ̂ ns@ aici. El a tradus,pentru prima dat@ ̂ n cultura noastr@, cea mai vestit@carte de pietate cre}tin@, Imitatio Christi a lui Tho-mas Hermeken, intrat ^n memoria posterit@]ii subnumele de Thomas a Kempis (1379 � 1471), c@lug@rburgund, autorul unei impresionante opere religioase.Celebritatea acestei scrieri nu a cunoscut limite ^nlumea cre}tin@, copiile manuscrise }i edi]iile tip@ritefiind greu de estimat. %n cultura din ]ara noastr@ aintrodus-o Udri}te N@sturel, tip@rind la 1647 �aceafloare de aur� a misticismului catolic, dar... ̂ n limbaslavon@.300 Traducerea lui Samuil Micu s-a tip@rit du-p@ moartea lui, ̂ n 1812, sub titlul A Tomii de la c$mpde urmarea lui Hristos,301 f@r@ s@ fie specificat numeletraduc@torului. Paternitatea traducerii o certific@ ma-nuscrisul autograf al acesteia, dat$nd din 1803.302

Micu a tradus celebra scriere dup@ edi]ia de la Clujdin 1736 sau dup@ una din edi]iile de la Tirnavia(1744, 1745, 1773, 1780 }.a.).303 Tot la un izvor occi-dental apeleaz@ Samuil Micu }i pentru ̂ ncet@]enireala noi a teorie despre peniten]@. La Sf$nta Barbaradin Viena, ̂ n 1780, traduce cartea lui Paolo Segneri,Instructio poenitentis,304 sub titlul %ndreptarea p@c@-tosului, f@r@ s@ indice sursa.305 Teoria }i metodologiam@rturisirii ̂ n fa]a preotului limpeze}te astfel }i fina-lizeaz@ esen]a ̂ ntregii smerenii cre}tine pe care c@r]ilede pietate o instileaz@ cititorilor, ̂ n cazul lui Micu ]intafiind oamenii simpli. Apelul la sentiment, la duio}ie,

nu f@r@ o anumit@ tent@ de exaltare ̂ n cazul Imita]ieilui Hristos, era potrivit psihologiei rom$ne}ti, ̂ n carecredin]a se lega mai str$ns de sentiment dec$t ̂n lumeacatolic@ a secolului al XVIII-lea.

Teologia lui Samuil Micu este un produs crucial alculturii rom$ne}ti moderne. Scrierile lui din domeniu^mbin@ documenta]ia din biserica ortodox@ }i ceacatolic@, lucru firesc ̂ n cazul unei confesiuni care seconstruia pe temeiuri din ambele. Acest teolog de for]@a influen]at g$ndirea noastr@ teologic@, ^ncep$ndchiar cu comilitorii mai tineri din {coala Ardelean@.Cel mai important mesaj pe care l-a transmis a fostimportan]a acordat@ istoriei biserice}ti, }i ̂ n acest con-text vechilor sinoade paleocre}tine. Crescut }i educat^n atmosfera unui secol c$nd biserica ̂ n general, cearomano-catolic@ ̂ n mod aparte, a fost obiectul unor�controversii� dense, ̂ n cadrul mi}c@rii de transla]iespre o societate secularizat@, Samuil Micu a fost }i elatras de unele idei ale disputei. Astfel este ideea puri-t@]ii cre}tine prin nostalgia dup@ simplitatea ritual@ }ipuritatea dogmatic@ a primilor cre}tini. A crescut ex-ploziv interesul pentru opera Sf$ntului Augustin, sim-bolul acestei ere edenice. Astfel � ca exemplu simpto-matic � la Tirnavia, centru iezuit care a influen]at con-stant clasa intelectual@ unit@ din Transilvania, ^ntre1740 � 1780 s-au tip@rit }ase edi]ii din opera lui Au-gustin din Hippo }i o singur@ edi]ie a lui Toma dinAquino.306 Cantitatea uria}@ a operei teologice, dincare aici s-a evocat doar o parte, graba, ̂ nfrigurareamuncii }i varietatea deconcertant@ a temelor vorbescde la sine despre lipsa acut@ pe care Samuil Micu atrebuit s@ o compenseze ^n acest domeniu. Rezult@

300 B.R.V., I, p. 158 � 160. P.P. Panaitescu, L�influence de l��uvre de Pierre Mogila, archievëque de Kiev,dans les Principatés Roumaines, Paris, 1926, p. 45 � 47 }i 83 � 84; Virgil C$ndea, Ra]iunea dominant@, p. 49� 60.

301 A Tomii de la C@mp de urmarea lui Hristos patru c@r]i. Cu blagosloveniia }i cheltuiala presfin]itului }iprealuminatului domn, Exselen]iia sa Ioan Bob, vl@dicul F@g@ra}iului, a Prea^n@l]atei Chesaro Cr@ie}tii M@rimistatului sfeatnic dinl@untru }i a R@ndului al doilea Leopold comendator. Tip@rit@ ̂ n Blaj la mitropolie anul de laHristos 1812. Cu tipariul seminariului. Vezi }i B.R.V., III, p. 62; IV, p. 291 � 294; Ioan Bianu, Via]a }i activitatealui Maniu Samuil Micu alias Clain de Sad, Bucure}ti, 1876, p. 26; Moses Gaster, Geschichte..., ^n GustavGröber, Grundriss..., II, 3, p. 303; Nicolae Iorga, Istoria literaturii rom$ne ̂ n secolul al XVIII -lea, II, Bucure}ti,1969, p. 146.

302 A Tomei de la Kempis de urmarea lui Hristos c@r]i patru, foarte de folos sufletului cucearnic, la B.A.R.Cj.,ms. rom. 430.

303 Géza Petrik, Magyarorszag bibliografiája..., II, p. 361. Despre soarta scrierii ̂ n cultura noastr@ }i edi]iileei vezi prefa]a la cea mai recent@ edi]ie, Imita]iunea lui Cristos, traducere de Andrei Brezianu, Bucure}ti,1992, 335 p.

304 Paolo Segneri (1624 � 1694), preot din Ordinul Iezui]ilor, predicator celebru, autor al mai multor opereteologice, ̂ ntre care Quaresimale (tip@rit@ la Floren]a ̂ n 1679), predici ̂ n postul mare, l-au impus ̂ n r$ndulmarilor concinatori ai Italiei, al@turi de Sf$ntul Bernardin din Siena }i Girolamo Savonarola. %n 1669 Segneri}i-a tip@rit la Bologna scrierea de fa]@, Il penitente instruito, care a f@cut carier@ european@ ^n traducerealatin@, cu titlul Instructio poenitentis. Micu a folosit pentru traducere o edi]ie ap@rut@ la Tirnavia ̂ n 1727.

305 %}i men]ioneaz@ aceast@ lucrarea ^ntr-o scrisoare din 2 aprilie 1782 c@tre Moise Drago}, episcopulgreco-catolic de Oradea (v. Giorge Pascu, Istoria literaturii rom$ne..., p. 108). Paternitatea lui Segneri asupraoriginalului, ^n Elegia lui Gheorghe {incai din 1803, la nota 12, unde face biografia }i ^n}ir@ scrierile luiSamuil Micu. Vezi Ioan Chindri}, Poezia lui Gheorghe {incai, ̂ n �Anuarul Institutului de Istorie }i Arheologiedin Cluj�, XXIX, 1989, pp. 401 � 433, p. 425. A fost publicat@ ̂ n secolul nostru, dup@ manuscris, de IacobRadu , cu titlul original %ndreptarea p@c@tosului (Oradea, Societatea �Sf. Ioan Gur@ de Aur�, f.a.).

306 Vezi Géza Petrik, op.cit., I, p. 141; III, p. 637. Edi]iile augustiniene din secolul al XVIII-lea au ca modelvaloroasa edi]ie ̂ n opt volume, tip@rit@ de benedictini la Paris ̂ ntre 1679 � 1700.

38

de aici imaginea de ansamblu a unui travaliu bogat,dar nesistematic, rapsodic, caracterizat printr-o de-zordine care-l descurajeaz@ pe cercet@tor.

La antipod, opera teologic@ a mai t$n@rului PetruMaior este cantitativ restr$ns@, dar focalizat@ metodicpe probleme clare. La numai 22 de ani, ̂ n 1783, abia^ntors de la Viena, el redacteaz@ mult suscitata sa lu-crare Procanon, pe c$nd era profesor de logic@, metafi-zic@ }i dreptul natural la Blaj.307 Cu o fervoare juve-nil@, el intr@ ^n miezul celei mai acute polemici carefr@m$nta via]a religioas@ a Europei, aceea legat@ deinfailibilitatea papei de la Roma }i primatul acestuia^n biserica cre}tin@. Acest cuplu de probleme era dez-b@tut ̂ ntr-un cadrul teologic mai larg, privind virtuteaoriginar@ a bisericii, soboarele }i canoanele acestora,raporturile ierarhice ̂ n biseric@ }i altele. Maior f@cusecuno}tin]@ � dup@ cum arat@ mai multe c@r]i din bi-blioteca sa � cu scrierile unor catolici sau necatolicicare urm@reau reducerea puterii papei }i reformareacatolicismului. Curentul dizident catolic venea dinsfera galican@ }i jansenist@ }i data de pe la sf$r}itulsecolului al XVII-lea. Maior a citit t$rziu, la Roma saula Viena, c@r]i interzise de cenzura papal@ }i trecute^n Index librorum prohibitorum. Astfel de lucrare estecea a francezului de orientare galican@ Louis EliasDupin (1657 � 1719), De antiqua Ecclesiae disciplinadissertationes historicae, interzis@ printr-o ordonan]@(breve) a papei Inocen]iu XI din 2 ianuarie 1688.308

Printre janseni}tii pu}i la Index este de amintit BerhardZeger van Espen (1646 � 1728), cu ^ntreaga oper@cenzurat@, din care Petru Maior a cunoscut ^n modcert lucrarea Jus ecclesiasticum univesum, interzis@la 22 aprilie 1704. Reforma]ii n-au r@mas ^n afaraacestei dispute cruciale, ci, dimpotriv@, au amplifi-cat-o. Claude de Saumaise (1588 � 1653), polihistorprotestant de origine francez@, publicase ̂ nc@ la 1645,la Leyda, tratatul s@u De priamtu Papae, ceea ce i-aadus intrarea la Index, la 18 septembrie 1646, cu^ntreaga sa oper@.309 Peste aceste lecturi }i influen]edin c@r]i mai vechi este de crezut c@ s-au suprapussugestii recep]ionate ^n anul petrecut la Viena (au-gust 1779 � august 1780), ̂ n atmosfera dominat@ dereformele de tip luminist patronate de Iosif II. O ase-menea influen]@ a fost aceea a lui Iustinus Febronius,pseudonimul lui Johann Nicolas Hontheim, episcopcatolic de Koblenz, contemporan cu Maior (1701 �1790), care ̂ }i tip@rise ̂ n 1767 la Frankfurt pe Maincartea-manifest a febronianismului. Variant@ ger-man@ }i modernizat@ a galicanismului, febronianismuldisec@ aceea}i problematic@ a prerogativelor papei,contest$ndu-i primatul, la fel ca galicanii }i janseni}tii.Spre deosebire de ace}tia, Febronious declar@ cate-goric primatul statului ^n raport cu biserica, venindastfel ^n ^nt$mpinarea etatismului austriac ^n plin@ascensiune. Temperamentul de genus irritabile care

va caracteriza ̂ ntreaga via]@ }i oper@ a lui Petru Maior,domin@ paginile Procanonului, scris cu mult@ erudi]ie,cu tot at$ta vehemen]@, ^ns@ cu pu]in@ maturitate.Aceast@ carte, care la o temperatur@ normal@ a con-deiului putea fi o cercetare interesant@, a e}uat ^n-tr-un pamflet violent. Biserica, scrie el, este regent@ ̂ nlume. %n cadrul ei, ̂ ns@, puterea �asemenea }i ̂ntocmaiprecum lui Petru, a}a }i celorlal]i apostoli fie}tec@ruia[Hristos] o au d@ruit�. Luat de val, t$n@rul autor pole-mizeaz@ chiar cu Evanghelia, unde M$ntuitorul spuneclar: �Tu e}ti Petru }i pe aceast@ piatr@ voi zidi bisericaMea }i por]ile Iadului nu o vor birui-o� (Matei 16,18). El ^ns@: �Nu easte numai Sf. Petru piatr@, ci }iceialal]i apostoli. Nice singur temeiu credin]ii, ci }iceialal]i apostoli�. Urmeaz@ o lung@ specula]ie, ̂ n careface eforturi de a-l aplatiza pe Sf$ntul Petru la nivelulcelorlal]i apostoli. Arhiereii sunt �urm@torii scaonelorapostolilor�. Ca atare, fiind apostolii egali, sunt }iarhiereii la fel. Finalitatea este limpede: �Precum epis-copii cei de la r@s@rit, a}a }i cei de la apus aceaea}iputeare }i ^ntocma ca papa au de la Hristos dat@�.Odat@ demolat, ^n ideea sa, primatul papei de laRoma, urmeaz@ la r$nd infailibilitatea, �nesm$ntni-cia� acestuia. N@lucit@ e nesm$ntnicia papei, ^}iintituleaz@ el un capitol. Aceast@ idee, a infailibilit@]ii,�nu e credin]@, ci supersti]ie }i cimilitur@ b@beasc@�.Aduce argumente din soboare }i sfin]ii p@rin]i ̂ n acestsens. Nu papa, ci biserica, doar ea, este �nesm@ntni-c@�, infailibil@. �Unde-i besearica, acolo-i DuhulSf$nt�, citeaz@ el din Sf$ntul Irineu. Dar chiar bisericaeste infailibil@ doar ̂ n cele ale dogmei, pe c$nd �^ntru^nv@]@tura filosoficeasc@ sau ^ntru ^nv@]@tura isto-riceasc@� ea este supus@ gre}elii. C$t despre putereaadev@rat@ ̂ n biseric@, aceasta este a soboarelor. Iarsoboarele nu le adun@ papa. Dar cine? Petru Maiorare aici un acces de cezaropapism autentic: �%nt$iulsobor ce s-au f@cut la Nicheia ^n Bithinia anul de laHristos 325, nu papa, ci cel ^ntocmai cu apostolii(s.n.) Constantin l-au adunat�. Al doilea sobor, dinanul 381 de la Constantinopol l-a convocat ̂mp@ratulTeodosie cel Mare, }i a}a mai departe. Iat@ dar c@^mp@ra]ii, adic@ puterea secular@ are prerogativa dea convoca sinoadele, care sunt for]a adev@rat@ ̂ n bi-seric@. Or, ̂ n acest caz, oare nu ̂ mp@ra]ii, id est con-duc@torii lume}ti, sunt deasupra bisericii? Ce urm@resctoate aceste �demonstra]ii� ale lui Maior? La Viena,el intuise acutizarea eternei lupte dintre Cezar }i Papa,dintre Viena }i Roma, provocat@ de firea ambi]ioas@a lui Iosif II. T$n@r contaminat de atmosfera reform-ist@ de la Viena, Petru Maior ̂ l vede pe carismaticul^mp@rat domin$nd biserica ̂ n locul papei, mai pu]inpeste �ceale duhovnice}ti�, care e de presupus c@ nicinu-l interesau. C@ a}a stau lucrurile o dovede}teurm@torul pasaj din capitolul XVI: �Nem]ii acum s-auluminat }i toate vicleniile Romei le descopere, cearc@

307 Scrisoarea lui Petru Maior c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide din 1 iunie 1783, la Petru Maior,Scripta minora, p. 173. Cf. }i Ioan Chindri}, Petru Maior }i epoca sa, studiu introductiv la Petru Maior, IstoriaBisericii..., I, p. 36.

308 Cartea ap@ruse la Paris ̂ n 1686. Vezi Petru Maior, Scripta minora, p. 353, nota 21.309 Ioan Chindri}, Petru Maior }i epoca sa, p. 33 � 34.

39

^nv@]@turile sfin]ilor p@rin]i }i obiceaiurile ceale b@tr$-ne ale besearicii }i ̂ n practic@ le pun, precum se veadedin ceale multe decreturi ce preaputernicul ̂ mp@ratIosif al doilea le-au dat afar@�. Aici ̂ ns@ Maior comiteo contradic]ie foarte grav@. Dup@ ce ^n capitolul 5titlul III declarase c@ �^mp@ratul n-are puteare presteceale duhovnice}ti�, la sf$r}itul capitolului 1 din titlulVI conchide, pe linia cezaropapist@: �Drept aceaea,c$te decreturi, c$te a}ez@m$nturi, c$te nearaoe ̂ m-p@r@te}ti pentru tocmeala beseariceasc@ s$nt, toate^ntre canoane se num@r@ }i datoria canoanelor nasc�.Or, canoanele au vigoare }i ^n materie de dogm@,adic@ �^n ceale duhovnice}ti�. Urma}ii de drept poli-tic ai ̂ mp@ra]ilor aminti]i au fost, mai apoi, mul]i tiraniprigonitori ai bisericii. Cum a rezultat aceast@ scrieredin pana unui greco-catolic trecut prin }colile Romei?La acea dat@, timpurie, g$ndirea autorului nu era ̂ nc@cristalizat@, mecanismul s@u intelectual era dominatde influen]ele amintite, excedat de lecturile polemice,impulsionat de tendin]a particip@rii la marea disput@.Ceea ce a rezultat este o oper@ de prozelitism iosefin^ngust }i desigur mult exagerat. %n rest, orice specula-]ie ̂ n leg@tur@ cu Procanonul este sortit@ derizoriului.El este o oper@ catolic@, }i nici nu putea fi altminteri,de vreme ce ^ntreaga disput@ istoric@ }i actual@ sedesf@}oar@ ̂ n s$nul Bisericii Catolice }i privind soartaacestei biserici. Modestele indicii de ecumenism iden-tificabile ̂ n Procanon se al@tur@ accentelor de critic@antipapal@, tendin]elor de clarificare a competen]elor,ca }i altor elemente care definesc un catolic, dizident,este adev@rat, dar totu}i un catolic. De altfel, chiarPetru Maior a fost nemul]umit de acest prim demers}tiin]ific al s@u, pe care n-a ^ncercat s@-l publiceniciodat@, nu l-a pomenit nic@ieri, nu-l amintesc nicicontemporanii lui }i a r@mas ^n cea mai ad$nc@obscuritate p$n@ la sf$r}itul secolului al XIX-lea, c$ndConstantin Erbiceanu a descoperit manuscrisul }i l-atip@rit.310 Petru Maior a fost un scriitor cu ambi]ii deoriginalitate, departe de spiritul compilator, }i cu ta-lent pentru lucr@rile de sintez@. O sintez@ reu}it@ dinpunct de vedere metodologic este }i Procanonul, ̂ npofida v$rstei fragede a autorului. I-a fost descoperittotu}i un model pe care l-a urmat, }i care este tocmaicartea de c@p@t$i a ideologiei febronierne, De statuEcclesiae et legitima potestate Romani pontificis liber

singularis, ad reuniendos dissidentes in religioneChristianos compositus, a lui Iustinus Febronius.311

Masiva lucrare a germanului, patru tomuri de 656 depagini, este folosita doar ca pilot, rezum$nd pe scurtaser]iuni de acolo }i trimi]$nd la izvoare indicate }ide Febronius. F@r@ inten]ia de a polemiza, este obli-gatoriu s@ se releve aici faptul c@ aceast@ lucrare ne-coapt@, o simpl@ pripeal@ a condeiului de care chiarautorul s-a delimitat, a fost }i este folosit@ ca argu-ment prozelit ^mpotriva unirii cu Roma. La aceast@insinuare, r@spunde foarte ortodoxul Lucian Blaga,^ntreb$ndu-se: �Este vorba aici oare de o ̂ nstr@inarea lui Maior fa]@ de unire? Mai degrab@ e de presupusc@ Maior ar fi dorit ca unirea ce a avut loc la 1700 s@nu fi f@cut concesii dogmatice�.312 %n sprijinul intui]ieilui Blaga vine o scrisoare a lui Maior c@tre Congrega]iade Propaganda Fide din 1 iulie 1783, de fapt a sa�lettere di stato� pe acel an, ̂ n care spune: �%mi dautoat@ silin]a ca ̂ n aceste timpuri de primejdioas@ ̂ n-cercare s@-i ̂ nt@resc cu ajutorul lui Dumnezeu pe cre-dincio}i ^n dreapta credin]@, pe heterodoc}i s@-i ^n-demn spre aceea}i credin]@ catolic@, pe r@t@ci]ii eretici}i schismatici s@-i desf@tuiesc }i s@-i combat�.313

Ocazia de a-}i respecta jur@m$ntul depus la Romai se va da ̂ n 1785, c$nd episcopul Ioan Bob l-a numit^n func]ia de protopop al Gurghiului, cu sediul la Re-ghin. A fost cel mai t$n@r protopop din ̂ ntreaga istoriea Bisericii Rom$ne Unite, la numai 24 de ani, ̂ ntr-ozon@ complex@, ^n care s-a manifestat cu str@lucirevreme de 24 de ani. Aceast@ simetrie rupt@ parc@ dinsteaua destinului s@u simbolizeaz@ firea metodic@ }iorganizat@ a t$n@rului protopop, apoi a marelui omde cultur@ }i lupt@tor na]ional. Cre$ndu-}i o existen]@excentric@ fa]@ de Blaj, Maior s-a identificat total cucalitatea de protopop. Institu]ia protopopiatului sedovedise cea mai rezistent@ istoric ̂ n fa]a influen]elorprozelite, ̂ n special ̂ n fa]a ac]iunii ̂ n for]@ a calvinis-mului. Seniori spirituali locali, protopopii constituiser@un filtru ocrotitor ̂ ntre ierarhia bisericeasc@ a rom$-nilor din Ardeal, devenit@ calvin@ ̂n secolul al XVII-lea,}i poporul de r$nd care persevera ̂ ntr-o ortodoxie de-bilizat@, dar reprezent$nd totu}i filonul tradi]ional alexisten]ei lor. Protopopiatul r@m@sese, ̂ n secolul cal-vin, unica institu]ie rom$neasc@ viabil@ din Transil-vania, dup@ c@derea ierarhiei de la Alba Iulia. Puterea

310 Procanon ce cuprinde ̂ n sine cele ce s$nt de lips@ spre ̂ n]@lesul cel deplin }i adev@rat al canoanelor }i atoat@ tocmeala bisericeasc@, spre folosul mai cu sam@ a rom$nilor, Bucure}ti, Tipografia �C@r]ilor Biserice}ti�,1894. Reeditat de Grigorie T. Marcu ̂ n 1948, cu titlul pu]in schimbat: Procanon ce cuprinde ̂ n sine ceale delips@ spre ̂ n]@lesul cel deplin }i des@v$r}it al canoanelor }i a toat@ tocmeala bisericeasc@, spre folosul mai cusam@ a rom$nilor, alc@tuit }i ̂ ntocmit de Petru Maior. Anul de la Hristos 1783, Sibiu, Tipografia Arhidiece-zan@, 1948. Vezi despre el Gh. Bogdan-Duic@, Petru Maior }i Justinus Febronius sau Petru Maior ca vr@jma}al papei, Cluj, 1933; Grigorie T. Marcu, Cuv$nt de l@murire, studiu introductiv la edi]ia din 1948; LucianBlaga, G$ndirea rom$neasc@..., p. 188 � 199; Maria Protase, Semnifica]ia politic@ a �Procanonului� lui PetruMaior, ̂ n �Studia Universitatis Babe}-Bolyai�, Series Philologia, 1963, fasc. 2, p. 61 � 66; idem, Le �Procanon�de Petru Maior, réplique sud-est européen des attaques antipapales du XVIII-e siècle, ̂ n �Revue des étudessud-est europénnes, XI, 1973, nr. 1, p. 39�56; idem, Petru Maior, p. 79 � 95; Serafim Duicu, Pe urmele luiPetru Maior, Bucure}ti, 1990, p. 54 � 63.

311 Gh. Bogdan-Duic@, Petru Maior }i Justinus Febronius..., pass.312 Lucian Blaga, op.cit., p. 195.313 Petru Maior, Scripta minora, p. 180.

40

protopopilor se va demonstra la 1700, la ora unirii cuRoma, pe care o vor realiza cu aceea}i for]@ }i hot@-r$re, cu care au blocat orice succes al calvinismului,^n r$ndul rom$nilor. Petru Maior a ̂ nv@]at repede lec-]ia, devenind un protopop activ, eficient }i respectat,pe m@sura marii sale erudi]ii, apoi, cu trecerea ani-lor, cel mai celebru din ̂ ntreaga diecez@, etalonul pro-topopului greco-catolic. El }i-a iubit cu gelozie cali-tatea eclesiastic@ ^n care }i-a cantonat destinul }i aluptat pentru ̂ nt@rirea protopopiatului s@u. Aceast@^nt@rire era sinonim@ cu ^nt@rirea unirii, direc]ie ^ncare a f@cut eforturi remarcabile. Chiar ̂ n anul prelu-@rii func]iei, raporteaz@ celor de la Congrega]ia dePropaganda Fide prima lui reu}it@ ̂ n acest sens: gra]iestr@daniei sale, �au revenit cu hot@r$re din schism@^n s$nul Bisericii Catolice un preot schismatic, un tat@de familie din erezia calvin@ }i o mam@ de familie dinerezia luteran@, precum }i ̂ ntreaga parohie Teleac�.314

Prin schism@ se ^n]elegea ortodoxia, iar prin ereziereligiile reformate. %n coresponden]a cu episcopul IoanBob relateaz@ sistematic atitudinea str$ns@ pe care omanifest@, cu prerogativele sale locale, ̂ n toate cazu-rile unde unirea era amenin]at@ sau trebuia ̂ nt@rit@.Asprimea lui ̂ n acest sens este necru]@toare. �S@ vieneocolit@ sil@ asupra p@r]ii ceii neunite � ^i cere elepiscopului ^n 16 august 1786 � ca s@ stea ^ntruajutoriu la r@dicarea besearicii uni]ilor�, fiind vorbade aceea}i localitate Teleac.315 Definindu-}i atitudineacu exactitate, el ̂ i va scrie la 13 octombrie 1803 cardi-nalului Stefano Borgia, cel mai iubit dintre profesoriide la Roma: �Nu ̂ ncetez ca, dup@ puterile mele, s@-iferesc pe unii de rec@derea ^n schism@, iar pe al]iis@-i readuc la sf$nta unire�.316 {i exemplele pot conti-nua. Unde, dar, a disp@rut autorul Procanonului, des-pre care un cercet@tor neinspirat risc@ urm@toareacompara]ie cu Justinus Febronius: �Dac@ Febroniusr@m$ne p$n@ la urm@ catolic, accept$nd totu}i putereaexecutiv@ a papei ^n perioada dintre concilii, PetruMaior e un anticatolic convins, chiar demascator viru-lent al caren]elor de structur@ }i de moral@ ale catoli-cismului�. (s.n.)317

Toate celelalte opere teologice ale lui Petru Maiorau fost scrise la Reghin, unde }i-a adunat o bibliotec@bogat@ pentru situa]ia sa material@. Nu este adeptulsubiectelor u}oare, astfel c@ urm@toarea sa lucrareeste tot una dogmatic@, la grani]a cu ritualul: Proto-papadichia, scris@ ^n 1795. Aceast@ cu totul intere-sant@ scriere este prin excelen]@ rodul activit@]ii, ex-perien]elor, medita]iilor }i ̂ nv@]@mintelor tr@ite ̂ n ca-litate de protopop greco-catolic. Cine }i ce este el, defapt? �Nemica a}a ur$t mi se pare � spunea el ^nCuv$nt ̂ nainte � precum cela ce este ̂ n vreo dereg@-torie s@ nu-}i cunoasc@ }i fiin]a }i m@sura dereg@torieisale�. Pentru a evita o asemenea ipostaz@, arunc@ o

punte istoric@ ̂ nspre ̂ nceputurile cre}tinismului, pen-tru a descoperi originea, atribu]iile }i drepturile proto-popilor. �Protopapadichia� este un cuv$nt grecesc com-pus }i ̂ nseamn@ �puterea protopopilor�, parafrazat@de Maior ^n �puterea, drepturile }i privileghioaneleprotopopilor�. Aceast@ putere }i aceste �privileghi-oane� vin din antichitatea cre}tin@ }i se ̂ ntemeiaz@ pefor]a legislativ@ a canoanelor. Protopopii din BisericaOriental@ sunt urma}ii de drept }i de fapt ai chore-piscopilor, care au ap@rut ̂n secolul al III-lea dup@ Hris-tos. La ̂ nceput, episcopii s-au stabilit numai ̂ n cet@]ilemari, marc$nd un paralelism ̂ntre re}edin]a puterii po-litice }i a celei ecleziastice. Cu timpul, ̂ ns@, popula]iacre}tin@ s-a ̂nmul]it }i a ap@rut nevoia unor secondan]iai episcopului ̂ n mediul rural, un fel de �c@petenii alepreo]ilor celor de prin sate�. S-au numit chorepiscopisau horepiscopi tot de la cuv$ntul grecesc compus:cwracwracwracwracwra = loc, plus episcop, adic@ �^n locul episco-pului�. Statutul canonic al chorepiscopilor ̂ l define}teastfel: �Chorepiscopul, cu hirotonia, nici nu a fost preot,nici episcop, ci mai mic de episcop }i mai mare depreot�. Evanghelic, chorepiscopii nu descind din r$n-dul celor 12, ca arhiereii, ci din r$ndul celor 70. Oricum,situa]ia lor ̂ n biseric@ era una privilegiat@, ̂mpreunat@cu o seam@ de drepturi, pe care Maior le rezum@ ̂n optpuncte. Comparativ, �chorepiscopii erau ̂ n ]inuturilesau eparhiile sale ceea ce sunt ast@zi vicarii generaliprin bisericile apusului�. Citeaz@ ̂n acest sens un num@rimpresionant de soboare, dovedind o erudi]ie practicnelimitat@. El scoate ̂n eviden]@ at$t canoanele }i autoriidin Biserica Oriental@, c$t }i din cea Occidental@,pentru a demonstra existen]a generalizat@ achorepiscopilor ̂ n lumea paleocre}tin@.

Urma}ii chorepiscopilor din vechime sunt proto-popii, demonstreaz@ Maior ̂ n partea a doua, cea cuadev@rat important@, el ̂ nsu}i fiind un astfel de urma}.Creeaz@ un suport teoretic ingenios pentru a demon-stra acest lucru. Chorepiscopii ast@zi tr@iesc subnumele protopopilor, ̂ }i intituleaz@ el paragraful 10,care face leg@tura ̂ntre trecut }i prezent. Aici canoanele}i litera scris@ nu-l mai puteau ajuta la demonstra]ie.Ingenios }i inedit este ̂ n acest caz recursul la tradi]ie,legea nescris@ a societ@]ii omene}ti. Dreptul cutumiareste o r@m@}i]@ a evului mediu, c@reia ^ns@ autorul}tie s@-i dea un sens modern, democratic, s-ar puteazice chiar plebiscitar. Protopopii rom$ni din Ardeal �c@ci ace}tia ̂ l intereseaz@ � ̂ }i desf@}oar@ activitatea^n aceea}i configura]ie geografico-social@ ca ^nain-ta}ii lor, chorepiscopii, ̂ ndeplinesc acelea}i ̂ ns@rcin@riecleziastice, au acela}i statut social ^n ochii credin-cio}ilor, }i, mai ales, aduc din istorie un mesaj carenu s-a schimbat din vremea p@rin]ilor bisericii. Tra-di]ia este legea care a conservat prin veacuri institu]iachorepiscopilor, vechii episcopi de ]ar@ numi]i acum

314 Ibid., p. 242.315 Ibid.316 Ibid, p. 260.317 Serafim Duicu, Pe urmele lui Petru Maior, p. 55.

41

protopopi. Iat@ cum define}te aceast@ ingenioas@ baz@legal@: �Obiceiul nu mai pu]in@ puteare are dec$t ca-noanele, nici mai pu]in@ ̂ nd@torire aduce dec$t lea-gea�. C@ci �ce deosebire cu voxisul (votul � n. n.)poporul s@-}i arate voin]a, sau cu lucrurile }i faptele?�.Tradi]ia legitimeaz@ deci la modul viu, ea este � for-mul$nd dup@ Vasile cel Mare � �t@cuta a cet@]enilor^mpreun@ togmire�, �t@cuta }i t@inuita tr@danie (tra-di]ie � n. n.)�, �nevestita }i t@inuita ̂ nv@]@tur@, careap@rin]ii no}tri cu t@cere lin@ }i neodihnit@ o au ]inut�.Acest consens silen]ios }i milenar, aceast@ ocult@ is-toric@, are ̂ n viziunea lui Maior puterea unui referen-dum mai presus de lege. Odat@ racordul �legal� rea-lizat, el revine la situa]ia din Ardeal, unde � zice �chorepiscopii }i urma}ii lor, protopopii, au fost }i suntdup@ canoane }i tradi]ie �episcopi sufragani� ai ie-rarhului, dup@ care sunt ̂ n}irate }i analizate detaliatcele 31 de �privileghioane� pe care le au � ar trebuis@ le aib@! � protopopii ardeleni. Ele ^ns@ despuiaude 31 de ori competen]a episcopului, care r@m$neaastfel aproape f@r@ obiectul muncii ̂ n teren. Geneza}i finalitatea Protopapadichiei sunt semnificative pen-tru mentalul }i orientarea ̂ ntregii clase protopope}tidin Transilvania. %n 1793 Ioan Bob a retras acesteiclase un �privileghion� important }i apropiat de inte-resul lor: acela de a amenda, de a �globi� pe preo]iigre}elnici, t@indu-le astfel un substan]ial venit b@nesc.%n acest fel � se cain@ Maior � �protopopii cei uni]idin Ardeal de leagea greceasc@ ar r@m$nea arhidia-coni papist@}e}ti�.318 Povestea pecuniar@ devine unade principiu, menit@ a st@vili � zice � �plecarea luiIoan Bob spre aceea, ca s@ fac@ grele schimb@ri }istr@mut@ri ̂ n tocmealele ceale beserice}ti cu care autr@it p$n@ acum rom$nii uni]i din Ardeal }i care s$ntde ob}te ̂ n besearica greceasc@�.319 Iat@-ne din nou^n fa]a unei alerte geloase legate de p@strarea identi-t@]ii orientale a bisericii unite, pe care protopopii ovedeau periclitat@ de episcopul Ioan Bob. Protopa-padichia este reflexul de ap@rare ̂ mpotriva unui ase-menea �pericol�. %n ea se resusucit@ de-a valma prin-cipii teologice, argumentele istorice }i revendic@ri ac-tuale, venite din direc]ia clasei protopopilor. Savant@^n form@, cartea este una militant@ ̂ n fond, o magna

charta sau carte alb@ a protopopimii din Ardeal, unic@^n literatura teologic@ rom$neasc@. Ea poate fi pus@^n leg@tur@ cu ̂ ncercarea din 1798 de a-l debarca dinscaun pe episcopul Bob, ^n care a fost amestecat }imasonul rom$n }i neunit Ioan Molnar Piuariu.320 Celvizat s@-i ia locul era chiar Petru Maior,321 cel mai^nv@]at rom$n activ din Ardeal. %n aceast@ lumin@,nenum@ratele �privileghioane� r@sfirate de autorputeau fi }i o ofert@ electoral@ pentru viitorii aleg@tori,protopopii, care nu puteau r@m$ne insensibili la pers-pectiva de a redeveni chorepiscopi, adic@ vicari localiai episcopului. Dincolo, ̂ ns@, de firea militant@ a auto-rului, Protopapadichia r@m$ne o lucrare teologic@inestimabil@, prin con]inut }i stil, singurul studiu mo-nografic rom$nesc despre institu]ia protopopilor, rea-lizat pe baza unei cercet@ri canonico-juridice profunde.Iat@ ̂ nc@ un aport literar la curentul sinodalist care s-amanifestat ̂ n biserica unit@, nu doar ̂ n sfera teologic@,ci }i ̂ n cea social-politic@ din secolul al XVIII-lea.

Nici aceast@ oper@ teologic@, cea mai important@,a lui Petru Maior nu a fost tip@rit@. A reprodus t$rziu,^n 1813, largi pasaje din manuscris ̂ n Istoria beseariceirom$nilor, tip@rit@ aproape integral la Buda, ^ns@neterminat@ }i, la r$ndul ei, nedifuzat@, f@r@ impactla publicul din afara clasei intelectuale de la Blaj.322

Tot din anii protopopiatului la Reghin dateaz@redactarea operei omiletice a lui Petru Maior. Pe acestt@r$m l-a concurat, cu mai pu]in@ ad$ncime de geniu,dar cu efect practic mai mare, pe predicatorul Blajului,Samuil Micu. Literatura sa de amvon este rezultatulcontactului de aproape un sfert de secol cu un audito-riu de factur@ mai simpl@ dec$t cel de la Blaj, dar cuat$t mai solicitant pentru oratorul care voia s@ ajung@^n intimitatea min]ii }i inimii acestuia. Educator devoca]ie, cum se autodefine}te ̂ n cunoscutul s@u R@s-puns la c$rtire,323 Maior nu a ezitat s@ transforme am-vonul, ograda sau marginea morm$ntului de unde}i-a rostit omiliile, ^ntr-o aul@ popular@ persistent@.Este un aspect al luminismului rom$nesc pe nedreptneglijat, efectele lui egal$ndu-le pe cele de expresiesavant@, ̂ ntrec$ndu-le ̂ n ce prive}te efectul scontat:luminarea maselor. De data aceasta, avem de a facecu o oper@ masiv@, care, de}i t$rziu, c$nd autorul va

318 Petru Maior, Istoria bisericii..., I, p. 210.319 Ibid., p. 216.320 Ioan Lupa}, O ̂ ncercare de �reunire� a bisericilor rom$ne din Ardeal la 1798, Arad, 1913.321 Dup@ supozi]ia Mariei Protase, Petru Maior, p. 127 � 128.322 Astfel, § 10 din capitolul VI al Istoriei este reproducerea comprimat@ a § 16 � 50 din Protopapadichie (vezi

Petru Maior, Istoria bisericii..., ed. cit. , p. 196 � 226). Manuscrisul Protopapadichiei l-a publicat mai ^nt$iGrigore Sila}i, sub titlul Protopapadichia lui Petru Maior, ̂ n �Sionul rom$nesc�, I, 1865, nr. 10, p. 114 � 116; nr.11, p. 128 � 130; II, 1866, nr. 2, p. 14 � 17; nr. 4, p. 38 � 41; nr. 5, p. 50 � 51; nr. 6, p. 63 � 69; nr. 9, p. 102 �106; nr. 10, p. 115 � 117; nr. 11, p. 128 � 130; nr. 12, p. 140 � 142; nr. 13, p. 152 � 153; nr. 14, p. 163 � 165;nr. 15, p. 177 � 178; nr. 16, p. 186 � 188. Sub form@ de carte s-a tip@rit abia ̂ n ultimii ani, ̂ n dou@ edi]ii: PetruMaior, Protopapadichia, edi]ie ̂ ngrijit@ de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1997 (dup@ edi]ia lui Grigore Sila}i) }iPetru Maior, Protopapadichia, edi]ie ^ngrijit@ de Laura Stanciu, Alba Iulia, 1998 (dup@ manuscrisul originaldescoperit ̂ ntre timp). Referin]e mai importante la Armand C. Munteanu, Opera canonic@ a lui Petru Maior, ̂ n�Biserica Ortodox@ Rom$n@�, LXXVII, 1960, nr. 9 � 10, p. 791 � 816.

323 Vezi reeditarea integral@ a scrierii, cu text }i anexe, la Petru Maior, Scripta minora, p. 55 � 69; 356 �371.

42

ajunge revizorul c@r]ilor rom$ne}ti la Tipografia Uni-versit@]ii din Buda, a v@zut totu}i lumina tiparului. El}i-a ̂ mp@r]it omiliile ̂ n trei compartimente: predici deamvon, propovedanii la mor]i }i �didahii�, respectiv^nv@]@turi pentru educarea copiilor, rostite ̂ ns@ tot ̂ ncadru funerar, la ̂ nmorm$nt@rile de copii. Predichele^nglobeaz@ prima categorie de cuv$nt@ri.324 Raportatla precursorii s@i (Antim Ivireanu, Ilie Miniat }i chiarSamuil Micu), Petru Maior este considerat fondatorulliteraturii omiletice rom$ne}ti, �pe teren aproapepustiu�.325 Ca orice concinator, a avut }i el un modelpe care l-a urmat, celebrele Quaresimale ale lui PaoloSegneri,326 cu edi]ia princeps la Floren]a, ̂ n 1679, pecare o avea ^n biblioteca sa.327 Autorul nostru preia^ns@ de la Segneri mai mult cadrul arhitectonic al cu-v$nt@rilor, dec$t substan]a acestora. Aceast@ substan]@este pl@m@dit@ dintr-un patrimoniu vechi }i colectiv alliteraturii omiletice, izvoarele principale fiind sfin]iip@rin]i }i canoanele vechilor soboare. Dup@ expresialui Lucian Blaga, �Maior a fr@m$ntat cu priceperealuatul, ̂ n care au intrat f@in@ de la multe mori }i ap@de la at$tea izvoare f@r@ nume�.328 Maior a modelatacest material eterogen, d$ndu-i unitate de stil, de ton,de organizare }i nu mai pu]in imprim$ndu-i peceteapersonalit@]ii sale. Ce a ]inut el s@ comunice enoria}ilors@i prin aceste cuv$nt@ri? Cititorul lor descoper@ o ̂ n-treag@ pedagogie popular@, pe care �m@iestria cearitoriceasc@� o instila ascult@torilor. Axa principal@ apredicilor este iubirea de Dumnezeu, care trebuie s@fie mai puternic@ dec$t oriunde ̂n casa Lui. �C@ m@carc@ ̂ n tot locul Dumnezeu ascult@ rug@ciunea credin-cio}ilor s@i, totu}i, ̂ n besearic@ osebit se m@rturisea}tec@ va asculta rug@ciunile noastre�. Ata}amentul de bi-seric@ este cheia salv@rii sufletelor, c@ci acolo intr@m�s@ ne ar@t@m ̂ naintea scaunului m@rirei lui Dumne-zeu�. Este extraordinar@ promisiunea pe care o face^n predica V, cum c@, smerindu-ne ^n fa]a luiDumnezeu, �de am intrat ^n besearic@ corbi negri,porumbi nevinova]i vom ie}i�. Un afluent important alpredicilor este edificarea filosofic@ }i moral@ apoporului, desigur una izvor$t@ din credin]@. Pe urmeleapostolului (Timotei 1, 9), ̂ }i asum@ misiunea de a-i

^nt@ri pe oameni ̂ n credin]@, de a-i ̂ narma cu un mi-nimum filosofic de cugetare, din care s@ rezulteadev@rata for]@ ^n fa]a vie]ii. For]a vine ^ntotdeaunade la Dumnezeu. O persistent@ chemare spreintrospec]ie moral@ este axa predicilor sale, ^n ideeac@ numai ^nt@ri]i ^n con}tiin]@ ne putem apropia deDumnezeu. �Binele cel adev@rat, cinstea cea adev@rat@,aurul cel adev@rat e acela carele purt@m ^nl@untrulnostru�. Departe de viziunea sumbr@, apocaliptic@ }iamenin]@toare a cazaniilor medievale, Maior cultiv@ideea optimist@ a binelui propriu fiin]ei umane, }i carenu se schimb@ ̂ n func]ie de conjuncturile efemere. %nacest sens, cunoa}terea vie]ii }i legilor care o guverneaz@(�canoanele omenirii�) este o tem@ important@ apredicilor. Concluziv@ este ^n acest sens urm@toareacugetare din predica XXXV: �A vie]ui ca uncuv$nt@toriu, a se pov@]ui dup@ canoanele omenirii, anu face altora ce n-ai vrea s@ ]i se fac@ ]ie�. Spiritulsuperior, emancipat, al concinatorului se consum@ peliniile de for]@ ale unui luminism de preferin]@ filosofic}i moral, f@r@ a ocoli ̂ ns@ aspectele existen]ei uzuale,cu nenum@ratele ei probleme cotidiene, adeseoribanale. %n predica intitulat@ Precum c@ cum s@ nepurt@m c$nd c@dem ^n vreo boal@ trupeasc@, el facerisip@ de retoric@ pentru a-i convinge pe oameni s@mearg@ la doctor, �c@ }i doftoriile Dumnezeu le-a l@sat�.Are cuvinte biciuitoare la adresa medicinei populare,const$nd din vr@ji }i desc$ntece. �Dar cum s@ po]icrede � zice � c@ o bab@ b@tr$n@, ̂ nvechit@ ̂ n zile rele,zb$rcit@, slab@, neputincioas@, sl@b@noag@, g$rbov@,ponivoas@, un st$rv, cu dou@-trei }oapte, cu patruc@sc@ri, s@-]i poat@ da s@n@tate, s@-]i poat@ lungi aniivie]ii?�. Se vede c@ Maior s-a luptat cu acest capitol alignoran]ei populare, c@ci dorin]a lui de a convinge nuare limite: �%ns@ crede]i-m@, niciodat@ cu desc$nteculnu v@ ̂ ns@n@to}i]i, nu v@ lungi]i via]a. Alta este pricina^ns@n@to}irii voastre atunci, nu desc$ntecul� (s.n.). Pre-dichele lui Petru Maior nu }i-au pierdut actualitateacel pu]in timp de un secol. La 1906, Ilie D@ianu le-areeditat ̂n trei volume, la Cluj, p@str$nd titlul originalului.Se repeta astfel soarta Propovedaniilor lui Samuil Micudin 1784, care ̂ ns@ au fost reeditate de dou@ ori.

324 Prediche sau ̂ nv@]@turi la toate duminecile }i s@rb@torile anului, culease de Petru Maior de Dicios$nm@rtin,paroh Sasreghinului }i protopop Gurghiului ̂ n Ardeal, precum }i la %n@l]atul Cr@iescul Locumtenen]iale Consili-um al Ungariei cr@iesc c@r]ilor revizor, I � III, Buda, 1810 � 1811. Cele trei volume cuprind 74 de predici. Vezi }iB.R.V., III, p. 22 � 25; Atanasie Marian Marienescu, Via]a }i operele lui Petru Maior, Bucure}ti, 1883, p. 31;Alexandru Philippide, Introducere ̂ n istoria limbei }i literaturei rom$ne, Ia}i, 1888, p. 183; Dimitrie Popovici,Literatura rom$n@ ̂n epoca �luminilor�, ̂ n vol. Studii literare, edi]ie ̂ ngrijit@ de I.Em. Petrescu, Cluj, 1972, p. 229� 230; Romulus Munteanu, Contribu]ia {colii Ardelene la culturalizarea maselor, Bucure}ti, 1962, p. 117 � 118;A. Radu, Opera omiletic@ a lui Petru Maior, ̂ n �Studii teologice�, seria II, XIX, 1967, nr. 9 � 10; idem, Cu privirela izvoarele predicilor lui Petru Maior, ̂ n �Steaua�, IX, 1968, nr. 8; Aurel Nicolescu, {coala Ardelean@ }i limbarom$n@, Bucure}ti, 1971, p. 164; Maria Protase, Petru Maior..., p. 144 � 156; Ovidiu Papadima, Ipostaze aleiluminismului rom$nesc, Bucure}ti, 1975, p. 90 � 91; {coala Ardelean@, I, Bucure}ti, 1983, p. 825 � 845.

325 Maria Protase, Petru Maior..., p. 145.326 Vezi supra, nota 304.327 Petru Maior, Scripta minora, p. 345, 353.328 Lucian Blaga, op. cit., p. 205.

43

A doua carte din sistemul omiletic al lui Petru Maioreste Propovedanii la ̂ngrop@ciunea oamenilor mor]i.329

De data aceasta, ^ntregul cadrul axiologic al demer-sului devine altul. Nu mai cuv$nteaz@ ̂ n fa]a vie]ii, ci^n fa]a mor]ii. Dar ce mai poate oferi, oare, moartea,care ̂ n g$ndirea de ob}te ̂ nseamn@ sf$r}itul, cap@tulde drum? Mai este ceva de g$ndit, de spus, de ]inutminte? Maior aduce o defini]ie absolut memorabil@ aatitudinii fa]@ de moarte, chiar ̂n prima propovedanie:�A g$ndi de moarte, }i a nu te teme de d$nsa, estelucru p@g$nesc. A te teme de moarte }i a nu g$ndi ded$nsa este un lucru dobitocesc. Iar@ }i a g$ndi de moar-te, }i a te teme de d$nsa, este lucru cre}tinesc�. Iat@dar c@ pentru oratorul }i auditoriul s@u cre}tin, prilejulmor]ii nu este o p$lnie care ̂ nchide medita]ia, ci, dim-potriv@, poarta care o deschide ̂ n evantai ̂ nspre celemai diverse ̂ ntreb@ri }i medita]ii asupra destinului u-man. Cea mai important@ este desigur aceea legat@ deraportul dintre moarte }i via]a cre}tineasc@, propove-dania fiind, evident, mai ^nt$i o lec]ie de cre}tinism.Moartea nu este un fenomen unitar, ea difer@ esen]ial^n func]ie de faptul dac@ omul a r@posat ̂ntru cur@]eniecre}tineasc@, sau a murit ̂nc@rcat de p@cate. Este moar-tea un fenomen ̂ nfrico}@tor? Da � zice ̂ n propoveda-nia 25 � �cu adev@rat amar@ }i tic@loas@ este moarteacelor f@r@deleage�. Trimite la Psalmi 33, 20 unde stascris: �Moartea p@c@to}ilor e cumplit@�. Dimpotriv@,�Moartea drep]ilor toat@ e bl$nd@, toat@ voioas@ }i pli-n@ de m$ng$iere }i de bucurie�. C@ci, citeaz@ din noudin psalmi (115, 5), �Scump@ e ^naintea Domnuluimoartea cuvio}ilor s@i�. Sorocul mor]ii trimite g$ndul^napoi, spre cercetarea vie]ii }i a celor f@ptuite pe par-cursul ei. %ntregul e}afodaj al preceptelor cre}tine sevalideaz@ ^n fa]a inexorabilului. M@re]ie, avere, de-}ert@ciunea puterii, povara grea a p@catelor, im-purit@]ile pe care ̂ nv@]@tura cre}tin@ ne ̂ ndeamn@ s@le ocolim, nu numai c@ se dovedesc a fi fost false va-lori, pentru c@ n-au putut evita moartea, dar, iat@, ̂ }idubleaz@ falsitatea ca povar@ care ne ̂ mpiedic@ s@ in-tr@m ̂ n ̂ mp@r@]ia lui Dumnezeu, �^ntru priete}ugul luiDumnezeu�, dup@ expresia lui Maior. Semnul Eclezi-astului este omniprezent ̂ n repudierea de}ert@ciuniloracestei lumi }i a celor care tr@iesc ̂ ntru de}er@t@ciune.Drumul lor de via]@ este gre}it, iar sanc]iunea mor]iidrastic@. Exist@ ̂ns@ alternativa vie]ii curate, cre}tine}ti,

salvatoare, pe care o recomand@ fiecare propovedanie.Or, varietatea practic infinit@ a cazurilor particulare cesurvin ^n tematica propovedaniilor ^i permite vorbi-torului ilustrarea punctual@ a lec]iei omiletice cu aspectedefinitorii pentru fiecare caz ^n parte. Moartea unuit$n@r, a unui b@tr$n, a unei v@duve, a unei fecioare,sunt ocazii de a ar@ta cum trebuie s@ tr@iasc@ ̂ n via]@un t$n@r, un b@tr$n, o v@duv@, o fecioar@. Durereamor]ii poten]eaz@ aceast@ pedagogie, lucru pe carepredicatorul trebuie s@-l ia ^n calcul. C@ci � spune ��de multe ori mai mul]i se adun@ la ̂ngrop@ciune dec$t^n s@rb@tori la besearic@�, fapt la care, ad@ug$nd fragi-litatea sufletelor ̂ n fa]a mor]ii, se confirm@ apreciereaautorului, c@ �prea bun }i sf$nt obiceiu easte a facepropovedanie norodului la ̂ ngrop@ciunea mor]ilor�.Preotul r@m$ne astfel un dasc@l etern al unor eterni ̂ n-v@]@cei, ̂ n ale c@ror suflete dore}te s@ construiasc@ nor-me morale de via]@ baz$ndu-se pe etica mor]ii. De aceea,Maior acord@ o importan]@ deosebit@ stilului. %n primulr$nd, el trebuie s@ fie simplu, direct, c@ci � spune ^nprecuv$ntare � �pentru aceaea gr@im, ca s@ ne ̂n]elea-g@ aceia c@rora gr@im�. Recomand@ rostirea liber@ ^nlocul propovedaniei citite, c@ci astfel vorbitorul �sesloboade }i se ̂ntocme}te dup@ m@sura priceperii }i lipsaascult@torilor�. Dac@ rostirea preotului este inspirat@,atunci �precum dore}te cerbul cel ̂ nsetat de apa izvoa-relor, a}a cu sete ̂ l ascult@ oamenii }i se r@coresc celedinl@untru ale inimii lor�. Propriile cuv$nt@ri, dincolode referin]ele bogate }i scopul educativ, metodic }i pre-cis urm@rit, ofer@ pasaje de mare frumuse]e, ca ^naceast@ superb@ traducere �literar@� a motivului fortunalabilis: �Cu anevoie sunt bun@t@]ile lumii acestiia a sec$}tiga, amare la gustare }i grabnice spre sf$r}it, niciapele r$ului nu curg a}a cu grab@, nici florile p@m$n-tului nu se vestejesc a}a de lesne, nici fulgerele ceriuluia}a f@r@ veste pier, c$t degrab@ curge, se vesteje}te,piere slava, dulcea]a }i bucuriia lumii�. {i Propovedaniileau fost reeditate de Ilie D@ianu ^n 1906, ca al treileavolum al edi]iei sale din Predichele lui Petru Maior.

Trilogia omilitetic@ a lui Petru Maior se ̂ntrege}te cuDidahiile,330 cum ^}i nume}te el cuv$nt@rile ]inute lamoartea copiilor. Protopopul de la Reghin a iubit copiii}i a avut voca]ie de educator. %n R@spuns la c$rtire exis-t@ pasajul notoriu despre rela]iile lui cu cei mai tineril@stari din �Via Domnului� pe care }i-o asumase:331

329 Au ap@rut la Buda, ̂ n 1809. Celelalte elemente ale titlului sunt la fel ca la Prediche. Sunt cuprinse 40 depropovedanii. Vezi B.R.V., III, p. 6 � 10; Gr. I. Dianu, Catalogul alfabetic al c@r]ilor aflate la Biblioteca Centra-l@ din Bucure}ti, Bucure}ti, 1869, p. 473; Atanasie Marian Marienescu, op.cit., p. 31; Alexandru V. Grama,Istoria Besearicei Rom$ne}ti Unite cu Roma de la ̂ nceputul cre}tinismului p$n@ ̂ n zilele noastre, Blaj, 1884,p. 204; Alexandru Philippide, op.cit., p. 183; Aron Densu}ianu, Istoria limbei..., p. 245; Romulus Munteanu,op.cit., p. 117; A. Radu, Opera omiletic@...; idem, Cu privire la izvoarele...; Aurel Nicolescu, op.cit., p. 164;Dimitrie Popovici, op.cit., p. 229; Maria Protase, Petru Maior..., p. 144 � 156; Traian Herseni, Culturapsihologic@..., p. 88 � 90; {coala Ardelean@, ed.cit., I, p. 785 � 797.

330 Didahiile adec@ ̂ nv@]@turi pentru crea}terea fiilor la ̂ ngrop@ciunea pruncilor mor]i, Buda, 1809. Celelalteelemente ale titlului sunt la fel ca la Prediche (supra, nota 324). Volumul cuprinde 15 didahii. Vezi B.R.V., III,p. 10 � 12; Atanasie Marian Marienescu, op.cit., p. 31; Alexandru Philippide, op.cit., p. 183; Moses Gaster,Crestoma]ie rom$n@. Texte tip@rite }i manuscrise (Sec. XVI � XIX) dialectale }i glosar francez, I � II, Leipzig }iBucure}ti, 1891, II, p. 201 � 202; Cornelia Bodea, Preocup@ri economice }i culturale ̂ n literatura transilvan@dintre anii 1786 � 1830, ̂ n �Studii. Revist@ de istorie�, IX, 1956, nr. 1, pp. 87 � 106, p. 94; A. Radu, Operaomiletic@...; idem, Cu privire la izvoarele...; Aurel Nicolescu, op.cit., p. 164; Dimitrie Popovici, op.cit., p. 229;Maria Protase, Petru Maior..., p. 144 � 156; {coala Ardelean@, ed.cit., I, p. 798 � 816.

331 Scrisoarea c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide din 21 martie 1786, la Petru Maior , Scripta minora,p. 192.

44

�Mergea Petru Maior prin sate, unde, adun$nd pruncii,f@cea examen, pre cei ce }tia ^i l@uda, pre ceialal]ip@rintea}te ̂ i dojenea }i r$nduia mijlociri ca s@ ̂nvea]e.Vara umbla pe c$mpuri, prin p@duri, unde }tia c@ s$ntaduna]i a pa}te vitele, }i v@z$ndu-i, ̂ i striga la d$nsul,carii cunosc$ndu-l, ̂ndat@ alerga to]i acolo, }i el ̂ i ̂ntrebade ceale ce au ̂nv@]at, }i de nou ̂ i mai ̂nv@]a }i lumina,av$nd deosebit@ dulcea]@ a b@ilui (a se ocupa � n. n.)cu pruncii.�332 %nclina]ia spre copii explic@ ^n parteexisten]a acestui volum de 15 cuv$nt@ri funebre dedi-cate anume lor. %n Cuv$nt ̂ nainte ̂ ns@ aduce un faptzguduitor al vremii: didahiile sunt f@cute �pentruajutoriul preo]ilor carii de ob}te mai mul]i ^ngroap@prunci ̂ n popoar@le sale, dec$t de cei ̂ n v$rst@�. De ced@ c@r]ii un titlu didactic, atunci c$nd ea cuprinde, defapt, propovedanii? Pentru c@ �nici un loc, nici o vreame�nu sunt scutite �de ^nv@]@tura cea pentru crea}tereafiilor�. Didahiile sunt ̂nv@]@turi pentru urechile p@rin]ilorpe care � repet@ � ̂ i ̂ nt$lne}te mai ales la �petrecaniamor]ilor� dec$t la biseric@. �Umili]i cu inima�, ace}tiaascult@ acum cu capetele plecate ^nv@]@turile pro-topopului, care urmeaz@ ̂ ndemnul din 2 Timotei 4, 5:�Iar@ tu priveghieaz@ ^ntru toate, p@timea}te r@ul, f@lucrul evanghelistului, slujba ta f@-o deplin�. Dinmaterialul acestor cuv$nt@ri se rotunje}te finalmente unsistem educa]ional ̂ nchegat. Educa]ia era un coman-dament important al epocii luminilor, sens ̂n care oricesolu]ie constructiv@ era binevenit@. Implicarea p@rin]ilor^n actul educativ i-o inspir@ legile naturii. �S@ ia cinevaaminte la felul cum ̂ }i ̂ ngrijesc animalele pruncii lor. {iun animal oarecare vine ̂n lume mai bine ̂narmat dec$tun om, educa]ia lui se face cu mult mai u}or dec$t aceeaa unui om�. A}adar, grija cre}terii }i educ@rii pruncilorse ^mparte ^ntre cei care au �datoria politiceasc@� s@fac@ acest lucru (dasc@l, preot }i �^n}i}i st@p$nii ]@rilor�)}i p@rin]ii, care au �datoria fireasc@�.333 C@ci � ^i^ntreab@ concinatorul-dasc@l � �cine dintr@ voi nu }tiec@ acea pricin@ carea au n@scut rodul, aceaea }i trebuie,^n c$t poate, s@-l s@v$r}easc@?�. Buna cre}tere a copiiloreste ̂n primul r$nd o datorie cre}tineasc@, pe care Maioro expune ̂ntr-un raport de cauz@ � efect: �Precum mul]ip@rin]i se vor os$ndi pentru p@catele care ^nsu}i ei lefac pentru fiii lor, a}ea mul]i a}i}derea nu vor sc@pa dem@niia lui Dumnezeu carea pentru p@catele ce le facfiii lor va veni preste ei�. Aportul p@rin]ilor se r@sfr$nge^ns@ }i ̂ n societatea civil@, pentru c@ eforturile educa]i-onale ale diferitelor foruri vor fi de prisos, dac@ p@rin]iinu }i-au f@cut la timp datoria, conjug$ndu-}i eforturilecu cele ale }colii. Din nou r@zbate o realitate a vremiidin cuvintele sale: del@sarea p@rin]ilor ̂ n a-}i ̂ ndemna}i ^ncuraja copiii la ^nv@]@tur@. �M$na]i copiii la^nv@]@tur@ � amenin]@ predicatorul � c@, de nu, voi

p@c@tui]i p@cat de moarte, voi s$nte]i vrednici deafuresanie, voi s$nte]i pierdu]i, ca cei ce s$nte]i uciga}ifiilor vo}tri�. Educa]ia p@rin]ilor nu se reduce ^ns@ lacea }colar@, ci se extinde cu }i mai teribil@ obliga]ieasupra educa]iei morale. La acest capitol, exemplele }iconexiunile sunt bogate, purt$nd pecetea unui rigorismmoral pe alocuri excesiv. Educa]ia tinerelor fete estemai cu seam@ supus@ acestei concep]ii austere, puri-tane. Intuim astfel la pedagogul popular Petru Maior unamestec de luminism ata}at reformelor }colare care sepetreceau de decenii ^n Imperiu }i tradi]ionalism cur@d@cini medievale. Rolul pe care ̂ l acord@ coerci]iuniifizice ̂ n educa]ie, de o duritate extrem@, al@turi de celemai moderne }i mai luminate mijloace de stimulare a^nv@]@turilor, poate tr@da }i o stare ̂ ncordat@ a tempe-ramentului s@u aprig, ̂ n fa]a progresului mult prea slabpe care ^nv@]@m$ntul ^l ^nregistra ^n mediul rural.�%nceputul culturii poporului rom$n trebuie s@ se fac@cu for]a, a}a cum se obi}nuie}te }i la alte neamuri�, vaopina el ̂ n 1810, recomand$nd, ̂ ntr-un act oficial, c@�dac@ s-ar dovedi c@ p@rin]ii sunt cauza acestor ab-sen]e (de la }coal@ � n.n.), s@ fie supu}i la pedeaps@corporal@.�334

De la sterpele controverse dogmatice din Procanon,trec$nd prin radiografierea unei probleme concrete abisericii rom$ne}ti din Protopapadichia, }i p$n@ la pe-dagogia pe viu din opera omiletic@, Petru Maior str@-bate drumul dintre scolasticul t$n@r }i luministul ma-tur, con}tient de hiaturile care trebuie umplute ̂ n via]apoporului rom$n, pentru a se ̂ncadra ̂n marele curentreformator al continentului. Cu el se ̂ ncheie astfel op-era de �na]ionalizare� a teologiei {colii Ardelene, prininvazia }i locul dominant pe care realit@]ile }i nevoilebisericii }i societ@]ii rom$ne}ti ̂ l ocup@ ̂ n acest dome-niu. Militant@ ̂ n sens cre}tinesc general, }i militant@ ̂ nsens na]ional, }tiin]a teologic@ din secolul luminiloregaleaz@ ̂n amploare }i realiz@ri celelalte discipline careau ̂ nflorit ̂ n ambian]a {colii Ardelene.

BIBLIAiciodat@ � afirm@ Samuil Micu � nu aufost besearica rom$nilor, precum e ^nveacul acesta clirul uni]ilor din Ardeal,^mbog@]it@ de b@rba]i ^nv@]a]i�.335 O

precizare se cuvine s@ fie f@cut@, f@r@ de care spuselesale pot p@rea f@r@ suport. Edificiul cultural al Blajului,curentul {colii Ardelene, n-a fost construit doar de ceic$]iva b@rba]i care }i-au c$}tigat nume de glorie ^nposteritate. Pe palierul cel mai ̂nalt al notoriet@]ii istorices-au situat cei c$]iva clerici uni]i care au dat opere^nchegate ̂ n domeniile �civile�, ̂ n filosofie, ̂ n istorie,

332 Ibid., p. 62.333 �{i al]ii, mul]i, vor s@ dea seama de sufletul fiilor vo}tri, precum s$nt dasc@lii carii ^i ^nva]@ carte, cu

duhovnicii carii le ̂ ndreapt@ cuno}tin]a, preo]ii locurilor carii, cu propoveduiirea cuv$ntului lui Dumnezeu, ̂ i^ndeamn@ spre evlavie, ba }i ̂ n}i}i st@p$nii ]@rilor, at$t cei mirene}ti c$t }i cei biserice}ti, carii cu legile sale cealede ob}te, cu canoanele, trebuie mai mult doar@ dec$t de alta s@ grijeasc@ de tinerii cei mici, precum gr@dinariulcel bun poart@ grije de odraslele ceale tinereale. Dar@ de ve]i socoti precum se cuvine, cu am@nuntul, ve]i vedeac@ cu mult mai detori s$nte]i voi singuri a c$}tiga binele fiilor vo}tri, dec$t al]ii to]i. Pentru c@ to]i ceialal]i s$ntdetori dup@ detoriia politiceasc@ (s.n.), iar@ voi s$nte]i detori dup@ detoriia fireasc@�(s.n.; Didahia 1).

334 Un proiect de organizare }colar@ ^ntocmit la cererea episcopului Samuil Vulcan de la Oradea, trimisacestuia ̂ n 11 octombrie 1810. Vezi Petru Maior, Scripta minora, p. 295.

335 Samuil Micu, Istoria rom$nilor, II, p. 236.

�

45

^n filologie. Legate de sfera politicului prin elemente demult analizate, cunoscute, teoretizate, aceste opere auad@ugat valorii lor ̂nalte factorul reverberant al politicii,multiplic$ndu-}i gradul de mediatizare antum@ }ipostum@ a autorilor. Samuil Micu, Gheorghe {incai,Petru Maior }i Ioan Budai-Deleanu sunt vedetelesecolului luminilor la rom$ni. Lor li se adaug@ c$]ivaepiscopi de la Blaj, �sub care� au tr@it }i lucrat corifeii,cu care au colaborat sau cu care au venit ̂ n coliziuneuneori: Petru Pavel Aron, Atanasie Rednic, GrigoreMaior, Ioan Bob. Unul singur i-a egalat ̂ntru celebritate,Inochentie Micu-Klein, omul din al c@rui zbucium, trud@}i perseveren]@ arhiereasc@ }i politic@ au izvor$t toatepremisele care au dus la na}terea }i dezvoltarea uneire}edin]e episcopale din Transilvania, ca epicentru dereferin]@ spiritual@ pentru un popor mare, ̂ mpr@}tiat^n cinci ]@ri: rom$nii. Dar corifeii }i arhiereii nu suntdec$t v$rful vizibil al unui aisberg ad$nc }i uria}, per-lele str@lucitoare ale unui underground de amploarecare a fost clasa intelectual@ greco-catolic@ edificat@^n Ardealul secolului al XVIII-lea. Secretul puterii acesteiclase a fost preg@tirea intelectual@ unitar@. %ncep$ndcu liceul din Blaj, de fapt o facultate teologic@, trec$ndpe la iezui]ii }i mai apoi piari}tii de la Cluj, prin colegiulde la Tirnavia }i Pazmaneumul }i Sf$nta Barbara dinViena, p$n@ la Propaganda Fide din Roma, tinerii uni]iveneau ̂n contact }i ̂ }i ̂ nsu}eau un bagaj de cuno}tin]eunitare ̂ n linii mari, cu r@d@cini ̂ n cultura catolic@ aEuropei occidentale. Diferen]ele de la o }coal@ la alta,de la o �}coal@� de exprimare la alta, sunt infinit maimici ̂ n compara]ie cu tr@s@turile de unitate care i-aup@strat ̂ n orbita aceleia}i constela]ii }i ̂ n legile aceleia}iconfrerii. Obscurii c@lug@ri ai Blajului, uita]ii dasc@liai }colilor din Blaj, nu aveau, fundamental, mai pu]inecuno}tin]e umaniste dec$t confra]ii lor deveni]i celebriprin opera na]ional@. Ace}ti oameni, mul]i la num@r,au lucrat ad maiorem Dei gloriam, devota]i voca]iei }inu ambi]iei personale. C@rturari cu nume acum uitateaduseser@ la Blaj, din Roma }i Viena mai ales, atestate,doctorate }i erudi]ie asemeni lui Samuil Micu sau PetruMaior. Numele lor nu pot fi ocolite cu aceast@ ocazie,c$nd se dore}te eviden]ierea operei supreme pe care adat-o Blajul epocii luminilor: traducerea Bibliei. Uita]isau aproape uita]i azi, c@lug@ri ca Gherontie Cotorea,Silvestru Caliani, Filotei Laslo, Meletie Neagoe, AlexiuMure}an, Iacob Aron, Saba]iu Metz, Ambroziu Sadi,Ioachim Pop, Basiliu Keresztesi, Augustin Körösi,Gherasim Pop, Gherman Peterlachi, Alexandru Fiscuti,Ioan Para, Vasile Filipan, Nichifor Aron de Bistra, Par-tenie Iacob, Ieronim Kalnoki, {tefan Pop, fra]ii Spiridon}i Benedict Fogarasi, Epifanie Birtoc }i al]ii cu studii ̂ nstr@in@tate au populat ̂ n spirit benedictin Blajul lumi-nilor, pun$ndu-se ^n slujba culturii cu smerenia }i

modestia pe care le reclamau voturile Ordinului Ba-zilitan.336 Ei sunt �cuvio}ii ieromona}i� anonimi, din ac@ror munc@ laborioas@ au izvor$t ^n patru deceniiaproape at$tea c@r]i biserice}ti c$te ap@ruser@ ̂ n toat@lumea rom$neasc@ vreme de secole. Num@rul }i con-centrarea at$tor oameni de carte erau prevestitoare defapte mari la Blaj. Ioan Giurgiu Patachi }i InochentieMicu--Klein au lucrat ca persoane singuratice ̂n c$mpulliteraturii. M$nat de o alt@ percep]ie }i ̂ n condi]ii care^l avantajau, Petru Pavel Aron a pus cel dint$i ^nac]iune mecanismul colectiv al clasei intelectuale de laBlaj. Floarea adev@rului este manifestul acestei o}tiri�benedictine�, premier@ important@ ̂ n cultura rom$-neasc@. Dincolo de Carpa]i, ^n Moldo-Valahia,c@rturarii lucrau independent, fie r@sfira]i prin m@n@s-tirile ortodoxe, fie, mai t$rziu, pe la re}edin]ele ̂ nal]ilordreg@tori, ierarhi sau principi. %n afara marilorpersonalit@]i culturale ca Varlaam }i Dosoftei, Udri}teN@sturel sau Antim Ivireanu, comanda de cultur@ aexistat }i acolo, dar n-a existat armata cultural@ orga-nizat@, care este o institu]ie inventat@ de ini]iatoriiOrdinului Benedictin din occident. Petru Pavel Aron aimplementat spiritul benedictin ^n via]a c@lug@rilorbazilitani de la M@n@stirea Sf$nta Treime din Blaj. Acti-vitatea ̂ n acest stil explic@ rezultatele rapide }i masiveale culturii unite bl@jene sub p@storia acestui episcop.Pentru ̂ n]elegerea mai complex@ a personalit@]ii sale,pe l$ng@ editarea ̂ n premier@ a tuturor c@r]ilor de cult,este de amintit faptul c@ a ini]iat }i traducerea Bibliei.

Editarea Bibliei a fost, de-a lungul secolelor cre}tine,rezultatul unei dezvolt@ri culturale ^n societ@]i puter-nice }i prospere. Biblia de la Bucure}ti din 1688 este^ncununarea Umanismului cu bogatele lui reflect@ri ̂ ncultura rom$neasc@,337 tip@rirea ^ns@}i realiz$ndu-seprin generozitatea principelui {erban Cantacuzino.C$nd Petru Pavel Aron a ̂ nceput traducerea la Blaj aBibliei, t$rgul de la confluen]a T$rnavelor avea opopula]ie ^ntre 320 }i 450 de locuitori,338 mai pu]indec$t num@rul elevilor de la }colile unite, pe care osurs@ maghiar@ din 1761 ̂ i estima la 500.339 Se adau-g@ faptul, eviden]iat de Virgil C$ndea, dar valabil }ipentru Transilvania, c@ traducerea Bibliei nu se ex-plic@ prin nevoile urgente ale serviciului divin, care ses@v$r}ea din alte c@r]i dec$t Biblia, }i care au ap@rutla Blaj ̂ n ritm alert }i ̂ n totalitatea lor. Acele �intereseculturale independente de necesit@]ile imediate ale bi-sericii�340 intuite de istoric au ac]ionat, desigur, }i ^ncazul lui Aron. Pentru condi]iile }i situa]ia dramatic@^n care se zb@tea Biserica Rom$n@ Unit@ din Ardeal,hot@r$rea episcopului constituia un gest temerar,aproape de ne^n]eles. Ea ar trebui s@ fie un prilej demedita]ie despre acest personaj al Blajului, despre ca-racterul }i mentalitatea sa cultural@. Prin traducerea

336 Augustin Pop, C@lug@rii de la Blaj }i rolul lor ̂ n via]a cultural@ a neamului, ̂ n �Cultura cre}tin@�, XVII,1937, nr. 4 � 5, p. 308 � 342.

337 Vezi cea mai am@nun]it@ investigare a problemei la Virgil C$ndea, Ra]iunea dominant@, pass.338 Gabriela Mircea, Blajul }i domeniul apar]in@tor la jum@tatea secolului al XVIII-lea, ̂ n �Anuarul Institutului

de Istorie Cluj-Napoca�, XXXV, 1996, p. 38 � 61.339 Relatarea unui György Rettegi, comunicat@ ̂ n 1886 de istoricul Károly Torma ̂n revista �Hazánk�, p. 382

(ap. Augustin Bunea, Episcopii..., p. 201).340 Virgil C$ndea, op.cit., p. 114 � 115.

46

Bibliei, a vrut probabil s@-}i ̂ ncununeze opera de edi-ficare a literaturii biserice}ti greco-catolice }i cu acestcel mai important instrument teologic al cre}tin@t@]ii.

Prima informa]ie c$t de c$t consisten]@ despre a-ceast@ Biblie a lui Aron este a lui Augustin Bunea, din1902.341 El consemneaz@ existen]a unui manuscrisvoluminos, care se reg@se}te }i ̂ n bibliografia lui Nico-lae Com}a, din 1944.342 Manuscrisul evocat ar cuprin-de c@r]ile proorocilor Iezechil, Daniil, Ozea, Ioil, Ava-cum, Maleahi, �Macabei, Manase }i Ezdra�. Informa]iipu]ine }i s@race. Exista ^ns@ m@rturia ^ntreit@ a con-temporanului Samuil Micu, despre traducerea ̂ ntregiiBiblii ̂ n rom$ne}te. Prima m@rturie dateaz@ din 1778,anul redact@rii edi]iei latine a Istoriei rom$nilor, undescrie c@ Petru Pavel Aron �a tradus din latin@ ̂n rom$n@toat@ Sf$nta Scriptur@, dup@ Vulgata latinilor�.343 Adoua m@rturie este din cuv$ntul C@tr@ cetitoriu al acesteiBiblii, cum c@ acela}i episcop �toat@ S. Scriptur@ prelimba rom$neasc@ ̂nsu}i (s.n.) o au t@lm@cit�, lipsindu-idoar �m$na }i ^ndreptarea cea mai de pre urm@� cas@ fie dat@ la lumin@. Micu spune c@ a v@zut traducerea�numai pre ni}te h$rtii scris@�, �dintr@ care h$rtii dup@

aceaea, pentru multele mut@ri din loc ̂n loc, unele s-aupierdut�. %n fine, la 1802, ^n volumul dedicat istorieibisericii din Istoria }i lucrurile }i ̂ nt$mpl@rile rom$ni-lor, zice: �%ntoars@ ̂ n limba rom$neasc@ vl@dica AronBiblia Vulgata cea latineasc@, care voia s@ o tip@reasc@la Blajiu, ^ns@ pentru cuvioase pricini nu s-au tip@rit(s.n.).344 Prin �cuvioase pricini�, ̂ n limbajul epocii se^n]elegea �cauze obiective�, Micu referindu-se probabiltot la moartea episcopului, cum o face ̂ n C@tr@ cetito-riu. Mai pu]in �cuvioas@� pare ̂ ns@ cauza pentru cares-a pierdut, ̂ n timp, memoria bl@jean@ despre Biblialui Aron, ̂ nc$t bibliograful citat, cel mai competent, s@aminteasc@ doar volumul fragmentar despre c$]iva din-tre prooroci. %n realitate, s-au p@strat }i exist@ 11 volu-me manuscrise masive din Biblia lui Petru Pavel Aron}i ele dovedesc faptul c@ ̂ ntr-adev@r s-a f@cut o tradu-cere integral@. Ceva mai mult, manuscrisul primei Bibliide la Blaj s-a p@strat ̂ n dou@ versiuni. Prima versiune,de }apte volume manuscrise, este redac]ia primar@,�maculatorul� traducerii.345 Materialul biblic nu este^ntreg. Lipsesc, din Vechiul Testament, Proverbele,C$ntarea c$nt@rilor, Ecleziastul, Isaia, Ieremia, Pl$n-

341 Augustin Bunea, Episcopii..., p. 370 � 371: �Una din operele cele mai ̂ nsemnate, dar inedite, ale lui Aroneste Biblia, tradus@ ̂ n rom$ne}te. O parte din manuscriptul acestei opere se conserv@ ̂ n Biblioteca Archidiece-san@ din Bla} sub Nro. 905. Din grosul volum manuscript lipsesc primele 47 pagini }i astfel ^ncepe numai cuprofetul Ezechiil, dar merge p$n@ la sf$r}itul Vechiului Testament. Manuscriptul se ̂ ncheie cu aceste cuvinte, alec@ror caractere seam@n@ ^ntru toate cu scrisoarea lui Aron, cunoscut@ din alte manuscripte ale lui: «Sf$r}itulprefacerii Vechiului Testament, care cu mila Domnului ̂ n anul 1760 Martie 12 s-au ̂ nceput }i cu acela}i ajutoriu^ntr-acela}i an dechemvrie 21 s-au sf$r}it»�.

342 Nicolae Com}a, Manuscrisele rom$ne}ti ..., p. 28 � 29, nr. 20.343 Samuil Micu, manuscrisul Brevis historica notitia..., p. 289: �...universamque SS. Scripturam ex Latino in

Valachicum transtulit, juxta Vulgatam Latinorum�.344 Partea X, paragraful 9. Vezi Samuil Micu, Istoria rom$nilor, II, p. 336. Cf. }i Zenovie P$cli}anu, Istoria

Bisericii..., p. 73, incl. nota 187.345 B.A.R.Cj. Manuscrisele au formatul 40 }i cuprind materialul Bibliei ̂ n urm@toarea succesiune:1. Ms.rom. 30, de 233 file (466 pagini), cuprinde: Geneza (f. 1 r � 95 r); Ie}irea (f. 95 v � 176 v); Leviticul (f.

176 v� 230 v).2. Ms.rom. 25, de 266 file (532 pagini), cuprinde: Numerii (f. 1 r � 85 r); Deuteronomul (�Cartea 2 Leage�; f.

85 v � 163 r); Cartea lui Iosua (f. 163 r � 244 v); Cartea Judec@torilor (f. 245 r � 260 r); Cartea Rut (f. 260 r �266 r).

3. Ms.rom. 68, de 244 file (488 pagini), cuprinde: �Cartea dint$iu a lui Samuil, carea noi ̂ nt$ia a ̂ mp@ra]iloro chiem@m� (f. 1 r � 65 r); �Cartea a doao a lui Samuil, carea noi a doao a ̂ mp@ra]ilor o zicem� (f. 65 v � 194r); �Cartea ̂ mp@ra]ilor a treia, dup@ ovrei ̂ nt$ie a lui Malahie � (f. 145 v � 182 v); �Cartea ̂ mp@ra]ilor a patra,dup@ ovrei a lui Malahie a doao� (f. 183 r � 244 r).

4. Ms.rom. 23, de 318 file (636 pagini), cuprinde: �Cartea ^nt$i Paralipomenon� (1 Cronici; f. 1 r � 64 r);�Cartea a doao Paralipomenon (2 Cronici; f. 64 v � 137 r); �Cartea ̂ nt$ie a Ezdrei� (f. 137 v � 158 v); �Cartealui Neemie, carea a Ezdri a doao s@ zice� (f. 159 r � 191 r); �Cartea lui Tovie� (f. 191 v � 212 v); �Cartea lui Iudit�(f. 213 r � 239 v); �Cartea Estir� (f. 239 v � 265 v); Iov (f. 266 r � 318 r).

5. Ms.rom. 18, de 410 file (820 pagini), cuprinde: Iezechil (f. 1 r � 39 v); Daniil (f. 39 v � 87 v); Ozea (f. 88 r� 106 r); Ioil (f. 106 v � 112 v); Amos (112 v � 126 r); Obadia (�Avadie�; f. 126 v � 128 r); Iona (f. 128 r � 133r); Miheia (f. 133 r � 143 r); Naum (143 v � 148 r); Avacum (f. 148 v � 153 v); Sofonie (f. 154 r � 158 v); Ageu(�Aggei�, f. 159 r � 162 r); Zaharia (f. 162 r � 181 v); Maleahi (�Malahia�; f. 182 r � 188 r); Cartea ^nt$ia aMacabeilor (f. 188 v � 262 v); Cartea a doua a Macabeilor (f. 262 v � 317 r); �Rug@ciunea lui Manasie� (f. 317v � 319 r); Ezdra III (f. 319 v � 353 v); Ezdra IV (f. 353 v � 410 r). La finalul acestui manuscris se afl@ ̂ nsemnareaamintit@ de Augustin Bunea (vezi supra, nota 341, care corect@ }i ̂ntreag@ este astfel: �Sf$r}itul prefacerii VechiuluiTestament, carea cu mila Domnului ^n 1760 martie 12 s-au ^nceput }i cu acealea}i ajutoriu ^ntr-acela}i an,dechemvrie 21 s-au s@v$r}it, c@rie toat@ lauda, m@rirea, cinstea }i ̂ nchin@ciunea, ̂ n veci amin�.

6. Ms.rom. 21, de 126 file (252 pagini), cuprinde �Cartea psalmilor�.7. Ms.rom. 22, de 247 file (494 pagini) cuprinde �Sf$nta Domnului Isus Hristos Evanghelie�, respectiv: Matei

(f. 1 r � 73 v); Marcu (f. 74 r � 116 v); Luca (f. 117 r � 189 v); Ioan (f. 190 r � 247 r).Toate aceste manuscrise cuprind, la ̂ nceput }i la sf$r}it, de aceea}i m$n@, ̂ nsemnarea de posesor a M@n@stirii

Sf$nta Treime din Blaj: �Monast. Balasf. SSmae Triados�.

47

gerea lui Ieremia. Ar putea ^nsemna un volum cares-a pierdut. Din Noul Testament lipesc Faptele apos-tolilor, Epistolele }i Apocalipsa, care poate ar fi al doi-lea volum pierdut. Acest manuscris de lucru permitecercet@torului s@ p@trund@ ̂ n intimitatea laboratoruluide lucru al Bibliei lui Aron. %ntr-adev@r, s-a lucrat ̂ nstil organizat, aproape miliar, autorii traducerii fiindcel pu]in cinci persane, ̂ ntre care se recunoa}te scrisulgreu lizibil al lui Aron. Nu traducea odat@ dec$t unsingur om, restul �cuvio}ilor ieromona}i� desf@}u-r$ndu-}i celelalte activit@]i. Apoi urma la r$nd altul,care continua chiar pe aceea}i pagin@ munca prece-dentului.346 Astfel, fiecare se apuca de lucru cu for]eproaspete, dup@ o pauz@ care era variabil@ ca timp.�Por]iile� de traducere sunt de o inegalitate decon-certant@. %nsu}i episcopul Aron traduce uneori c$te3 � 4 pagini, pentru ca alt@dat@ s@ nu se opreasc@pre] de zeci de pagini. Aceast@ �aruncare ̂ n lupt@�,om dup@ om, a traduc@torilor este, desigur, metodaimpus@ de Aron }i ea a fost inspirat@. %n condi]iilec$nd aceia}i oameni erau ocupa]i cu preg@tirea mul-tor altor c@r]i biserice}ti care s-au tip@rit sub p@storialui, o ^mp@r]ire �pe felii� era greu de urm@rit }i ^nacela}i timp se riscau diferen]e mari de stil }i proce-dur@ ̂ ntre un traduc@tor }i altul. Conduc@torul lucr@rii,

Petru Pavel Aron, nu s-a menajat deloc pe sine, cidimpotriv@. Psaltirea este scris@ mai ales de m$nasa. %n alte locuri, se ̂ nt$lne}te scrisul episcopului pezeci de pagini, f@r@ oprire.347 Acest procedeu de mun-c@, pe care firea lui Aron ni-l sugereaz@ a fi fost f@r@istov, poate explica reu}ita traducerii integrale a Bi-bliei, ̂ n cea mai zbuciumat@ perioad@ din via]a Bise-ricii Greco-Catolice a secolului al XVIII-lea. Zg$rceniainforma]iilor despre timpul c$nd s-a f@cut traducereanu este descurajatoare. Exist@ o ̂ nsemnare dup@ careFacerea s-ar fi ^ncheiat la 25 martie 1760.348 O alt@^nsemnare spune c@ Vechiul Testament a fost tradus^ntre 12 martie }i 21 decembrie 1760.349 Cum nu exi-st@ manuscrise din aceast@ familie mai vechi dec$tcele }apte �maculatoare�, trebuie admis@ realitateaincredibil@ c@ Aron }i mica sa o}tire monahal@ autradus Vechiul Testament ̂ n ceva mai mult de nou@luni. Geneza s-a tradus, de pild@, ^n numai 13 zile,^ntre 12 }i 25 martie 1760.

C@ Vechiul Testament a fost tradus ̂ ntr-adev@r ̂ n^ntregime o dovede}te a doua versiune a Bibliei luiAron. %n patru manuscrise voluminoase, este trecut ̂ ncurat, caligrafic }i preg@tit totul pentru tipar, cu oglindapaginii ̂n chenar, ̂ntregul Vechi Testament din variantade lucru.350 Scrisul este unitar, de o singur@ m$n@, v@dit

346 Astfel, ̂ n manuscrisul 68, la f. 200 r se termin@ un scris }i ̂ ncepe al lui Aron, iar la f. 206 v primele patrur$nduri sunt de m$na lui Aron, dup@ care continu@ alt scris.

347 Astfel ̂ n ms. 23, la �Paralipomenon 2� (Cartea a doua a Cronicilor), scrisul lui se ̂ ntinde de la f. 81 rp$n@ la 129 r, deci 96 de pagini, }i de la 207 r la 265 r, respectiv 132 de pagini. S-a scris pe caiete (coli) dinh$rtie groas@, simpl@, ob]inute prin ̂ ndoirea a cinci coli format folio mare de epoc@, din care rezultau zecefile, respectiv 20 de pagini. Ulterior aceste caiete au fost legate ̂ n volumele care se p@streaz@ p$n@ ast@zi, culeg@tura original@.

348 Ms. 30, f. 95 r: �Balasfalvae 25 martii [1]760�. Nu este sigur c@ ̂ nsemnarea se leag@ efectiv de datatermin@rii traducerii.

349 Vezi supra, notele 341 }i 345.350 Numim aceast@ variant@ �Biblia S.D.B.�, pentru c@ fiecare din cele patru manuscrise poart@ }tampila

cu aceste trei litere, cu cerneal@ ro}ie. S.D.B. poate ̂ nsemna �Seminarium Dioecesanum Balasfalvensis� sau�Seminariul Diecezan Blaj�, ̂ n func]ie de vechimea }tampil@rii. Acest S.D.B. nu ̂ nseamn@ altceva dec$t c@la o dat@ oarecare manuscrisul a ajuns ̂ n biblioteca seminarului. Iat@ cuprinsul acestor manuscrise:

Ms.rom. 29, de 421 file (842 pagini) cuprinde: Facerea (f. 1 r � 75 v); Ie}irea (f. 75 v � 147 v); Leviticul (f.147 v � 195 r); Numerii (f. 195 r � 268 v); Deuteronomul (f. 268 v � 334 v); Iosua (f. 334 v � 374 r);Judec@torii (f. 374 v � 418 r); Rut, ̂ nceputul (f. 418 r� 420 v).

Ms.rom. 19, de 518 file (1036 pagini), cuprinde: Rut, continuarea (f. 1 r � 3 v); 1 Samuil (f. 3 v � 61 r); 2Samuil (f. 61 r � 111 v); 1 Regi (f. 111 v � 177 r); 2 Regi (f. 177 r � 241 r); 1 Cronici (f. 243 r � 309 v); 2Cronici (f. 309 v � 402 r); Esdra (f. 402 r � 459 r); Tovit (f. 459 r � 479 v); Iudit (f. 479 v � 505 r); Estera,^nceputul (f. 505 r � 518 v).

Ms.rom. 28, de 461 file (922 pagini), cuprinde: Estera, continuare (f. 1 r � 10 v); Iov (f. 10 v � 57 v);Psaltirea (f. 61 r � 160 v); Proverbele (f. 163 r � 200 v); Ecleziastul (f. 200 v � 306 v); Isaia (f. 307 r � 384 r);Ieremia, ̂ nceputul (f. 384 r � 461 v).

Ms.rom. 20, de 292 file (584 pagini), cuprinde: Ieremia, continuare (f. 1 r � 5 v); Baruh (f. 5 v � 14 r);Iezechil (f. 14 r � 75 r); Daniil (f. 75 r � 103 r); Ozeea (f. 103 r � 112 r); Ioil (f. 112 r � 116 r); Amos (116 r �124 r); Obadia (f. 124 r � 125 v); Iona (f. 125 v � 128 r); Miheia (f. 128 r � 134 v); Naum (f. 134 r � 136 r);Avacum (f. 136 v � 139 r); Sofonie (f. 139 r � 142 r); Agheu (f. 142 r � 144 r); Zaharia (f. 144 r � 156 v);Maleahi (f. 156 v � 160 v); 1 Macabei (f. 160 v � 205 v); 2 Macabei (f. 205 v � 234 v); Rug@ciunea lui Manase(f. 234 v � 235 r); 3 Ezdra (f. 235 r � 255 r); 4 Ezdra (f. 255 r � 292 r). %naintea Rug@ciunii lui Manasie estel@murit c@: �Rug@ciunea lui Manasie }i doao c@r]i care supt nume de a treia }i a patra a lui Esdra s@ numesc,^ntr-acest loc, afar@ adec@ din r$ndul canonice}tilor c@r]i a Vechiului Testam$nt, carele Sf$ntul sinod de laTrident le-au cuprins }i ca ni}te canonice}ti a le priimi au poruncit, s@ pun, ca nu cumva de totul s@ se z@uite,fiind de oricarii sfin]i p@rin]i ̂ n scrisorile sale c$ndva chiemate }i ̂ n careva Biblii letene}ti, }i scrise }i tip@rite,afl$ndu-s@�. Manuscrisul se ̂ ncheie cu ̂ nsemnarea simpl@: �Cu ajutoriul lui Dumnezeu am ajuns }i la sf$r}itulVechiului Testament�.

48

^ngrijit. Cu pu]ine excep]ii, el respect@ liter@ cu liter@textul variantei primare a traducerii. Excep]iile se refe-r@ la c$teva corecturi f@cute dup@ copierea ^n curat,probabil nu la ini]iativa copistului, posibil ^ns@ a luiAron. Aceste corecturi s-au f@cut prin r@zuire, apoi scri-erea variantei noi, de m$na aceluia}i copist. Astfel, laPsalmi 22, 5, varianta primar@ era: �%ngr@}at-ai cu (s.n.)untdelemn capul mieu...�, corectat@ ̂n: �Uns-ai cu (s.n.)untdelemn capul mieu...�. Ca }i la varianta primar@,textul are concordan]e a}ezate marginal, exact la r$ndul^n cauz@. Fiecare capitol are ^n fa]@ un rezumat. Nuexist@ ̂ ns@ variant@ curat@ }i pentru Noul Testament.Varianta primar@ respect@ demersul din ambeleredact@ri ale Vechiului Testament, cu trimiteri paralelela margine }i rezumate la capitole. Caracteristica aparteeste indicarea ocaziilor la care se cite}te unul sau altuldintre textele evanghelice. Astfel, din ̂n}iruirea acestorinforma]ii succinte, se contureaz@ imaginea unei op-ere foarte importante, dat@ uit@rii ̂ n mod cu totul dene^n]eles. Avem ̂n fa]@ dovada c@ Blajul a realizat dou@traduceri ale Bibliei, corespunz$nd celor dou@ genera]iiculturale care au marcat epoca de glorie a {coliiArdelene, numite de istorici �genera]ia lui Petru PavelAron� }i �genera]ia corifeilor�. %n r@stimp de 30 de ani,Biblia s-a tradus la Blaj de dou@ ori, ̂ n mod indepen-dent, realiz$ndu-se dou@ versiuni care nu au tangen]@una cu alta. Recordul este remarcabil.

Petru Pavel Aron }i c@lug@rii s@i au tradus Bibliadup@ Vulgata, afirm@ Samuil Micu la locurile amintite.Faptul este confirmat }i de o ̂ nsemnare din manuscri-sele traducerii, unde face referire la unul din canoa-nele sesiunii a patra a Conciliului de la Trident (1546),care hot@r@}te care c@r]i aduse de tradi]ia textelor sfintesunt de competen]a Bibliei }i care nu.351 Vulgata esteBiblia care s-a impus istoric ^n lumea cre}tinismuluioccidental. A fost tradus@ ̂ n latin@ de Sf$ntul Ieronim,^ntre anii 390 � 405 d.Chr., din ebraic@ (textele proto-canonice ale Vechiului Testament), aramaic@ (c@r]iledeutericanonice Tobit }i Iudit din acela}i) }i din greac@(Psaltirea, Noul Testament }i restul c@r]ilordeuterocanonice ale Vechiului Testament).352 Conciliultridentin a declarat Vulgata drept cea mai important@variant@ a Bibliei, superioar@ celei ebraice }i Septua-gintei, totodat@ }i ca oficial@. %n 1590 a ap@rut la Romaedi]ia Vulgatei �revizuit@ }i editat@� din porunca papeiSixt V.353 %ncep$nd cu edi]ia din 1641, Vulgata aparecu autoritatea a doi papi, Sixt V }i Clement VIII, ̂ ntr-omul]ime de edi]ii, ̂ n toate centrele catolice din Europa.Nu se poate preciza de ce edi]ie s-au folosit traduc@torii

rom$ni de la Blaj. Este posibil s@ fi fost edi]ia tip@rit@la Vene]ia ̂ n 1758, care exista ̂ n biblioteca M@n@stiriiSf$nta Treime. Ei respect@ ordinea c@r]ilor din Vulgata,inclusiv titlurile extinse ale unora dintre ele.354 %}i^ng@duie o singur@ licen]@: eliminarea C$nt@rii c$nt@rilorlui Solomon, de care nu exist@ nici o urm@ ̂ n manu-scrise. Aceast@ abatere poate fi pus@ pe seama purita-nismului exagerat al celor doi anahore]i, Petru PavelAron }i Atanasie Rednic.

Biblia lui Aron este f@r@ ^ndoial@ marea victim@ aBibliei de fa]@. Vulgata ^n edi]ie rom$neasc@ este oreu}it@ literar@ peste orice a}teptare. To]i �ieromona-}ii� de la Blaj au ^nv@]at ^n }coli str@ine, unde limbarom$n@ nu era obiect de studiu, fie c@ este vorba deColegiul Iezuit din Cluj, de cel similar de la Tirnavia, deViena sau de Roma. Genera]ia urm@toare, ̂ ncep$ndcu 1754, va beneficia de un mediu rom$nesc ̂n }coliledin Blaj, unde se ̂ nv@]a }i rom$ne}te, dar oameni caAron, Rednic, Gherontie Cotorea, Grigore Maior,Silvestru Caliani � primii �suspec]i� a fi tradus Biblia �nu puteau cunoa}te, ̂ n principiu, dec$t limba rom$n@vorbit@ ̂ n familiile lor, cu fluctua]ii lexicale de la o zon@la alta, eventual o debil@ buchiseal@ cu preo]ii-dasc@lidin satele lor. De unde atunci frumoasa }i evoluatalimb@ rom$neasc@ ̂n care s-a tradus Biblia de la 1760?Logica se opre}te la ideea unei perfec]ion@ri individuale^n limba rom$n@ literar@. Nimic arhaic, popular, re-barbativ sau zonal nu r@zbate ̂ n masivul text al acesteitraduceri. Prin compara]ie, Nicolae Milescu,traduc@torul Bibliei de la Bucure}ti, ca }i copi}tii s@i,erau oameni cu carte rom$neasc@ solid@, unii tr@ind^n aria geografic@ de formare a limbii rom$ne literare,cum este cazul lui Dumitru de la C$mpulung, copistulmanuscrisului 45 din Biblioteca Filialei Cluj-Napoca aAcademiei, considerat o variant@ de baz@ a Biblieibucure}tene revizuite.355 Cu toate acestea, limba Biblieilui Aron este superioar@ celei de la 1688, dat@ de lacare nimic benefic nu se petrecuse ̂ n Ardeal ̂ n sensuldezvolt@rii organizate a limbii literare. Iat@ cum arat@primul capitol al Evangheliei lui Ioan ^n cele dou@versiuni rom$ne}ti:

I 1. De-nceput era Cuv$ntul }i cuv$ntul era c@tr@

Dumnez@u }i Dumnez@u era Cuv$ntul. 2. Acesta era de-nceput c@tr@ Dumnez@u. 3. Toate pren El s-au f@cut; }i f@r@ de El s-au f@cut

niceuna carea s-au f@cut. 4. %ntru El via]@ era }i via]a era lumina oamenilor.

351 Vezi aici supra, nota 250, final.352 Humphrey Hodyy, De Bibliorum textibus originalibus, versionibus Graecis, et Latina Vulgata libri IV.

Praemititur Aristeae Historia. Oxonii [Oxford]. E Theatrao Sheldoniano, 1705; Franz Kaulen, Geschichte derVulgata, Mainz, 1870; idem, Handbuch zur Vulgata, Mainz, 1876; Philippe Berger, Histoire de la Vulgate,Paris, 1893. Cea mai important@ edi]ie a Vulgatei ̂ n originalul latin este aceea hermeneutic@ tip@rit@ la Roma^ntre 1926 � 1995, ̂ n 18 volume (numai Vechiul Testament), sub cinci papi: Pius XI, Pius XII, Ioan XXIII, PaulVI }i actualul pap@, Ioan Paul II.

353 Biblia Sacra Vulgatae editionis, Sixti V Pontificis Maximi jussu recognita et edita.354 Exemple: �Liber primum Samuelis, quem nos primum Regum dicimus� = �Cartea ̂ nt$iu a lui Samuil,

carea noi ^nt$ia a %mp@ra]ilor o numim� sau �Regum tertius, secundum Hebraeos primus Malachim� =�Cartea %mp@ra]ilor a treia, dup@ ovrei ^nt$ie a lui Malachie� (titlurile latine}ti dup@ Biblia Sacra Vulgataeeditionis, Sixti V Pont. Max. iussu recognita et Clemens VIII auctoritate edita, edi]ie ^ngrijit@ de MichaelHerzenauer, Ed. Fr. Pustet & Co, New York }i Cincinatti, 1914).

355 Virgil C$ndea, Ra]iunea..., p. 106 � 171.

49

5. {i lumina ^ntru ^ntunearec lumineaz@ }i ^n-tunearecul pre ea nu o apuc@.

6. Fu om trimis de la Dumnez@u, numele lui � Ioan. 7. Acesta veni spre m@rturie, ca s@ m@rturiseasc@

pentru Lumin@, ca to]i s@ creaz@ pren el. 8. Nu era acela Lumina, ce pentru ca s@ m@r-

turiseasc@ pentru Lumin@. 9. Era Lumina cea adev@rat@ carea lumineaz@ pre

tot omul carele vine ̂ n lume.10. %n lume era }i lumea pren El s-au f@cut, }i lumea

pre El nu cunoscu.11. La ale Sale veni, }i cei ai lui pre El n-au luat.12. Iar@ c$] L-au luat pre El, deade lor biruin]@ fii ai

lui Dumnez@u s@ s@ fac@, celora ce cred ̂ ntru numeleLui,

13. Carii nu den s$nge, nici den voia trupului, niciden voia b@rbatului, ce de la Dumnez@u s-au n@scut.

14. {i Cuv$ntul trup s-au f@cut }i s@l@}lui ̂ ntru noi}i am v@zut m@rirea Lui, m@rire ca Unul S$ngur-N@scutde la Tat@l, plin de dar }i de adev@r.

15. Ioan m@rturisea}te pentru El }i strig@ zic$nd:�Acesta era Carele am zis: «Cela ce denapoia mea eviitoriu ̂ naintea mea s-au f@cut, c@ci ̂ nt$iul mieu era».

16. {i dentru plinirea lui noi to]i am luat, }i dar pentrudar.

17. C@ci Leagea pren Moisi s-au dat, darul }iadev@rul pren Iisus Hristos�.

(Biblia de la Bucure}ti, 1688)356

II 1. %ntru ^nceput era Cuv$ntul, }i Cuv$ntul era la

Dumnezeu, }i Dumnezeu era Cuv$ntul. 2. Acesta era ̂ ntru ̂ nceput la Dumnezeu. 3. Toate printr-%nsul s-au f@cut, }i f@r@ El nimic@ nu

s-au f@cut, ce s-au f@cut. 4. %ntr-%nsul viia]a era, }i viia]a era lumina oamenilor. 5. {i lumina ̂ntru ̂ntunerec lumineaz@, }i ̂ntunerecul

nu o au cuprins. 6. Fost-au om trimis de la Dumnezeu, c@ruie numele

era Ioan. 7. Acesta au venit ̂ntru m@rturie, ca s@ m@rturiseasc@

de Lumin@, ca to]i s@ vaz@ printr-^nsul. 8. Nu era el Lumina, ci ca s@ m@rturisasc@ de

Lumin@. 9. Era Lumina cea adev@rat@, carea lumineaz@ pe

tot omul ce vine ̂ ntru aceast@ lume.10. %n lume era, }i lumea printr-%nsul s-au f@cut, }i

lumea pre El nu L-au cunoscut.11. %ntru ale Sale au venit, }i ai s@i nu l-au priimit.12. Iar@ oric$]i L-au priimit, le-au dat nume de a fi

fiii lui Dumnezeu, celor ce cred ̂ ntru numele Lui.13. Carii nu din s$ngiuri, nici din voia trupeasc@,

nici din voia b@rb@teasc@, ci din Dumnezeu s-au n@scut.14. {i Cuv$ntul trup s-au f@cut }i s-au s@l@}luit ̂ ntru

noi, }i am v@zut slava Lui, slava ca a Unuia N@scut de

la Tat@l, plin de dar }i de adev@r.15. Ioan m@rturisea}te de El }i strig@, zic$nd: �Acesta

era de carele am zis: «Carele dup@ mine va s@ vie, mainainte de mine s-au f@cut, c@ mai nainte de mine era.

16. {i din plinirea Lui noi to]i am luat, }i dar pentrudar.

17. C@ci Leagea prin Moisi s-au dat, darul }i adev@rulprin Isus Hristos s-au f@cut»�.

(Biblia lui Aron)357

Un aspect aparte al Bibliei lui Aron este traducereaPsaltirei. S-a dovedit }tiin]ific filia]ia textual@ ad literama Psaltirilor c$te s-au realizat ̂ n ]@rile rom$ne}ti de-alungul secolului al XVIII-lea, din Psaltirea tip@rit@ laBuz@u ̂n 1703.358 Traduc@torii de la 1760 ies din acestconsens, realiz$nd o Psaltire diferit@. P$n@ }i arhitecturapsalmilor }i versetelor difer@. Iat@ de exemplu psalmulfoarte cunoscut 115. %n primul r$nd, versetele psalmu-lui nu ̂ncep cu numerotarea 1, ci cu 10, ̂n continuareacelor nou@ versete ale psalmului 114. Vulgata inter-preteaz@ cei doi psalmi ca pe o unitate }i ̂ i numeroteaz@ca atare. Compara]ia o facem cu psalmul 115 din Bibliade fa]@, care urmeaz@ cuminte textul de la Buz@u din1703, f@r@ nici o interven]ie:

I10. Crezut-am, pentru aceaea am gr@it. Iar@ eu m-am

smerit foarte.11. Eu am zis, ^ntru prisosirea min]ii meale: �Tot

omul e mincinos�.12. Ce voi r@spl@ti Domnului, pentru toate care

mi-au dat?13. P@harul m$ntuirii voi lua }i numele Domnului

voi chema.14. F@g@duin]ele meale Domnului voi da, ̂ naintea

a tot norodului Lui.15. Scump@ e ̂ naintea Domnului moartea sfin]ilor

Lui.16. O, Doamne, c@ eu sluga Ta, eu sluga Ta }i fiiul

slujnicii Tale. Rupt-ai leg@turile meale.17. [ie voi jertvi jertv@ de laud@ }i numele Dom-

nului voi chema.18. F@g@duin]ele meale Domnului voi da, ̂ nainte a

tot norodului Lui.19. %n cur]ile casei Domnului, ^n mijlocul t@u,

Ierusalime.

(Biblia lui Aron)359

II1. Crezut-am, pentru aceaea am gr@it. Iar@ eu m-am

smerit foarte.2. {i eu am zis ^ntru uimirea mea: �Tot omul e

mincinos�.3. Ce voiu r@spl@ti Domnului pentru toate care

356 Citat din edi]ia: Biblia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Vechiului }i Noului Testament. Tip@rit@ ̂ nt$iaoar@ la 1688 ̂ n timpul lui {erban Vod@ Cantacuzino, domnul [@rii rom$ne}ti. Retip@rit@ dup@ 300 de ani ̂ nfacsimil }i transcriere cu aprobarea Sf$ntului Sinod }i cu binecuv$ntarea Prea Fericitului P@rinte Teoctistpatriarhul Bisericii Ortodoxe Rom$ne, Bucure}ti, 1988, p. 813.

357 B.A.R.Cj., ms.rom. 22, f. 190 r + v.358 Alexandra Roman, Psaltirile rom$ne}ti din secolele al XVII-lea }i al XVIII-lea..., pass.359 B.A.R.Cj., ms.rom. 21, f. 98 r.

50

mi-au dat?4. P@harul m$ntuirii voiu lua }i numele Domnului

voiu chiema.5. Rug@ciunile meale Domnului voiu da, ̂ nainte a

tot norodului Lui. Scump@ e ^naintea Domnuluimoartea cuvio}ilor Lui.

6. O, Doamne, eu sluga Ta, eu sluga Ta }i fiiulslujnicii Tale.

7. Rupt-ai leg@turile meale. [ie voiu jertvi jertv@ delaud@ }i ̂ ntru numele Domnului voiu chiema.

8. Rug@ciunile meale Domnului voiu da, ̂ nainteaa tot norodului Lui, ^n cur]ile casii Domnului, ^nmijlocul t@u, Ierusalime.

(Biblia de fa]@)

Deosebirile sunt minore, dar exist@. �Traduc@torul�psalmului, chiar Petru Pavel Aron cu scrisul s@u fa-miliar, a avut ̂ n fa]@ textul de linie al Psaltirilor rom$-ne}ti post Buz@u 1703. Dar, pe de o parte, a schimbatarhitectura }i numerotarea versetelor dup@ Vulgata }ic$teva cuvinte cu altele care i s-au p@rut mai potrivite.Aceast@ interven]ie, ca ^ntreaga sa Psaltire, m@rtu-risesc faptul c@ autorii Bibliei de la 1760 au manifestato atitudine activ@ }i ̂ n fa]a acestui text, care avea unetalon consacrat }i respectat ^n epoc@. Aceast@ ati-tudine activ@ o reclama acomodarea la structura Vul-gatei, pe de o parte, }i ambi]ia de a da un text c$t maireu}it, pe de alt@ parte.

Biblia lui Petru Pavel Aron, al@turat@ celorlalte actede cultur@ de sub p@storia sa, vine puternic ̂ n sprijinulideii c@ acest ierarh este adev@ratul ̂ ntemeietor al Bla-jului luminist }i al {colii Ardelene.360 Inochentie Micu-Klein, printr-o ac]iune conjugat@, politic@ }i eclezias-tic@, a deschis orizontul moral al exploziei de dup@1750, impun$nd adev@rul c@ rom$nii au dreptul la ocultur@ proprie, prev@zut@ ̂ n toate documentele uniriicu Roma, ̂ n aceea}i m@sur@ ̂ n care aveau }i o drama-tic@ nevoie de cultur@. Multiplicatorul istoric a ac]ionat^n sens ascensiv, din genera]ie ̂n genera]ie, fenomenulcultural urm$nd curbele de nivel ale mentalului socio-religios din Transilvania. Cu p@storia lui Aron se ̂ n-cheie existen]a }i imaginea unirii integrale cu Romaa rom$nilor din principat, din �p@r]ile ungurene� }i

din Maramure}. Episcopia F@g@ra}ului a fost, p$n@la r@scoala lui Sofronie, cea mai ̂ ntins@ eparhie ca-tolic@ din Europa. Odat@ cu revenirea sudului Tran-silvaniei la ortodoxie }i pacificarea ]@rii,361 ^n Tran-silvania se instituie realitatea, devenit@ fapt istoric con-sacrat, a existen]ei paralele a dou@ confesiuni rom$-ne}ti: cea unit@ cu Roma (greco-catolic@) }i cea nu-mit@ atunci �neunit@�, ̂ n fond revenit@ la vechea or-todoxie. Din 1761, neuni]ii ardeleni primesc }i un epis-cop exempt, ̂ n persoana lui Dionisie Novacovici, epis-copul s$rbilor din Buda.362 Edictul de toleran]@ al luiIosif II din 1781, prin care s-a dat dreptul de liber@practicare a cultelor necatolice din Imperiu, a con-sfin]it, printr-o postulare de drept, starea de fapt insti-tuit@ la 1761. Acum, ̂ n Ardeal se aflau ̂ n �competi]ie�dou@ biserici rom$ne}ti. Pierz$nd ̂ n dimensiune, Bi-serica Rom$n@ Unit@ a recuperat pierderea prin ad$n-cime }i calitate, un loc privilegiat ocup$ndu-l pe acestpalier cultural. Restaurarea ortodoxiei orientale ^nprincipat a devenit un revelator de contrast pentruclasa cult@ a uni]ilor, Blajul trebuind s@ ]in@ perma-nent cont de acest revelator. Unirea cu Roma dup@normele florentine corespundea op]iunii populare ge-nerale, de a p@stra nealterat@ ̂ ntreaga imagine exte-rioar@ oriental@ a bisericii rom$ne}ti, unirea mani-fest$ndu-se ̂ n dogm@, �miezul dur� al religiei, dar maipu]in ̂ n]eles de popor. Buna p@storire a credincio}iloruni]i depindea vital de aceast@ respectare a imaginiide biseric@ oriental@. Cu biserica ortodox@ restaurat@al@turi, pruden]a men]inerii acestei imagini a crescutsim]itor. St$ng@ciile, }ov@ielile }i experiment@rile n-aulipsit, religiile f@c$nd parte dintre fenomenele istoricede mi}care lent@, dar cu efect definitiv. Petru PavelAron, de exemplu, este artizanul orientalismului mo-nahal de la Blaj, care i-a ̂ ngrozit }i pe cei mai convin}iadep]i ai fidelit@]ii orientale, cazul celebru fiind al luiSamuil Micu, care se pl$nge c@ episcopul �s@ nevoiaca din acea public@ m@n@stire [de la Blaj] s@ fac@ pu-stiia Eghiptului�.363 Cu toate acestea, c$nd a hot@r$t@traducerea Bibliei, Aron a apelat la Vulgata apusean@,}i nu la Septuagint@, Biblia istoric@ a bisericii orientale.S@ se numere, oare, ̂ ntre �cuvioasele pricini� pentrucare Biblia lui Aron nu s-a tip@rit, }i acest fapt? Ori-cum, Vulgata at$t de str@lucit tradus@ de Aron }i de

360 Ioan Chindri}, Originile {colii Ardelene, ̂ n �Revista de istorie }i teorie literar@�, XXXIV, 1986, nr. 4, p.20 � 25.

361 Informa]ii despre evenimente la Antonius Kanizliè, Kamen pravi smutnje velike, iliti Poèetak i uzrokistiniti razstavljenja crkve istoène od zapadne, Essek, 1780, partea 11, cap. 14, nota 83; Petrus Bod, BrevisValachorum Transylvaniam incolentium historia. In qua populi Valachici in Transylvania status civilis etecclesiasticus, profani item ac sacri, ritus; praecipue vero unionis cum Romano-catholicis inde ab anno 1698adtentatae, et ad praesens usque tempus magno nisu variis modis procuratae momenta enarrantur ac exhi-bentur. Auctore Petro Bod de Felsõ-Tsenáton. Verbi d. ministro, manuscris, la Biblioteca Central@ Universitar@�Lucian Blaga� din Cluj-Napoca, cota msse. 569, Lib. II, cap. IV, § 4 � 8; Petru Maior, Istoria bisericii...,ed.cit., p. 129 � 131; Johann Hintz, Geschichte der Bisthums der griechischnichtunirten Glaubensgenossenin Siebenbürgen, Sibiu, 1850, p. 109 � 112; Andrei {aguna, Istoria Bisericei Ortodoxe R@s@ritene universale,de la ̂ ntemeierea ei p$n@ ̂ n zilele noastre, II, Sibiu, 1860, p. 182 � 188; Domokos Teleki, A két haluger, ̂ n�Budapesti Szemle�, 1863, p. 55 - 81; Nicolau Nilles, op.cit., I, p. CVIII; II, p. 616, 631, 868 � 871; AugustinBunea, Episcopii..., p. 171 � 223; 446 � 455; Silviu Dragomir, Istoria dezrobirei religioase a rom$nilor dinArdeal ̂ n secolul XVIII, II, Sibiu, 1920, pass; Ioan Georgescu, Istoria bisericei cre}tine universale, cu deosebit@privire la istoria bisericei rom$ne}ti unite cu Roma, Blaj, 1921, p. 213 � 218.

362 Georg Michael Gottlieb Hermann, Das Alte und Neue Kronstadt, II, Sibiu, 1887, p. 255; AugustinBunea, Episcopii..., p. 228 � 260.

363 Samuil Micu, Istoria rom$nilor..., II, p. 331.

51

c@lug@rii s@i a pierdut competi]ia istoric@, }i, peste abia20 de ani, la Blaj va ̂ ncepe din nou traducerea Bibliei,de data aceasta dup@ Septuaginta.

Autorul noii Biblii rom$ne}ti este Samuil Micu. El aconceput traducerea ca pe o oper@ personal@, moti-vat@ de un interes cultural care dep@}e}te intereseleimediate ale cultului bisericesc.364 Un cercet@tor pune^nceputul traducerii ̂n leg@tur@ cu perioada de la Sf$ntaBarbara din Viena.365 Nu aduce nici o informa]iepozitiv@ ̂ n acest sens. Intui]ia nu este lipsit@ de logic@.Tinerii rom$ni de la Sf$nta Barbara, cu to]ii greco-uni]i din Imperiu, ̂ }i puteau ̂mp@rt@}i lipsa generalizat@a Bibliei rom$ne}ti, dup@ aproape un secol de la apa-ri]ia Bibliei de la Bucure}ti. Barbareumul a fost ̂ ns@ }iun laborator de clarificare a caracterului bisericii unite,^ntre studen]ii veni]i din mai multe provincii cu popula]ierom$neasc@ unit@ (Transilvania, Cri}ana cu Maramu-re}ul }i Banatul, Bucovina, Ungaria de nord). Sf$ntaBarbara era un mediu ^n care �patriotismul� religiosoriental al tinerilor uni]i s-a manifestat ^n forme con-crete. Cele dou@ studii ale lui Samuil Micu, despre c@-s@torie }i despre posturi ̂ n Biserica Oriental@, scrise }itip@rite tocmai ̂n acest mediu, sunt manifest@ri ale uneiteologii proprii confesiunii unite. Procanonul lui PetruMaior se bazeaz@ pe idei }i influen]e vehiculate ^nacela}i mediu. La Sf$nta Barbara, ̂ ns@, Samuil Micua deschis filonul de mare viitor al expansiunii tinerilorteologi ̂ n lumea }tiin]elor profane, inaugur$nd astfelepoca {colii Ardelene mature sau a corifeilor. Abiaacum imperativul }tiin]elor umaniste ale secolului alXVIII-lea ̂ }i spune cuv$ntul ̂ n activitatea intelectuali-lor uni]i din Ardeal. Prima }tiin]@ de expansiune a fostfilologia. %n ansamblul luminismului vremii, ̂ n Europase declan}ase, dup@ mijlocul secolului al XVIII-lea, opreocupare general@ pentru ̂nnoirea limbilor.366 Feno-menul coincidea cu declinul imperiului limbii latine,care spre sf$r}itul secolului va primi o lovitur@ de moartedin partea teoriei lui Johann Gottfried Herder, indus@^n mod genial }i accesibil prin lucrarea sa din 1778 �1779, Stimmen der Völker in Lieden. Traducerile dinliteratura popoarelor lumii a st$rnit o uria}@ nostalgiea frumuse]ilor }i valorilor �naturale� pe care limbiledefinite anterior prin denumirea de �vulgare� sau�vernaculare� le cuprind ̂n crea]iile exprimate prin ele.Herderianismul nu este originea, ci doar apoteozami}c@rii de ̂nnoire a limbilor ̂ n cadrul }tiin]elor umaneale secolului. �Necesitatea ̂ nnoirii, c@ile }i mijloaceleefectu@rii ei nu se cereau ^ns@ pretutindeni la fel�.367

La {coala Ardelean@ aceast@ reform@ se manifest@ caimpuls latinizant, n@scut din revela]ia originii poporuluirom$n. %n contrasens oarecum cu orientarea Europeivestice, dar ^n mod justificat, se dezvolt@ modelul

ardelean, bl@jean, al risorgismentului limbii rom$ne,^n paralel cu cultivarea limbii latine, limba originar@ astr@mo}ilor. Filologia {colii Ardelene debuteaz@ cuefortul de a regenera limba rom$n@ }i erudi]ia ei prinrevenirea la cur@]enia originar@ latin@, prindebarasarea de �barbarismii� care au invadat-o peparcursul secolelor, at$t ̂n forma ei, adic@ ̂n ortografie,c$t }i ̂ n fondul propriu-zis. Forma vizat@ era alfabetulchirilic, �str@in�, iar fondul, nenum@ratele cuvinte slavesau de alt@ provenien]@ cu care limba daco-roman@s-a ̂mpestri]at ̂ n decursul vremii. Str@inii remarcaser@de secole latinitatea limbii rom$ne, nu mai pu]in cro-nicarii no}tri,368 dar ̂ n afara operei acestora, noua ge-nera]ie de bl@jeni cunoscuse pe viu, la Roma, dar }iprin apartenen]a lor la lumea catolic@, for]a uria}@ cucare veghea din antichitate puterea Romei, devenit@imperiu spiritual ̂ ncep$nd cu primul pap@, apostolulPetru. Sub acest imbold de mare viitor ̂ n cultura noas-tr@, Samuil Micu tip@re}te la Viena, ^n 1779, primacarte rom$neasc@ scris@ de un rom$n cu litere latine }iortografie adaptat@ limbii rom$ne. Carte de rogaciunieste manifestul primar al filologiei rom$ne moderne,axat pe studiul unei limbi de origine latin@. Cheiaortografic@ pe care o d@ Micu la sf$r}it, sub titlulLitterele romanilor cele vechi, este �prima expresieenergic@ a latinismului filologic rom$nesc�.369 Aflareaoriginilor limbii rom$ne ^n limba latin@, st@p$na}tiin]elor antichit@]ii }i ale lumii moderne de p$n@ laacea dat@, evolua ^n tandem cu revela]ia politic@ adescenden]ei noastre din romanii st@p$nitori ai lumii,element de ac]iune maturizat ^ntre Inochentie Micu-Klein }i Supplex Libellus Valachorum dn 1791.370 A-ceast@ descenden]@ era precursoare de drept istoric ̂ nlupta de emancipare a rom$nilor din Transilvania.Erudi]ia stimulat@ de factorul politic imprim@ am-plitudine }i for]@ celei dint$i. Un an mai t$rziu, ̂ n 1780,Samuil Micu ̂ }i public@, tot la Viena, prima gramatic@rom$neasc@ alc@tuit@ ̂ n acest spirit, Elementa linguaeDaco-Romanae sive Valachicae,371 redactat@ ̂ n limbalatin@. Materialul acestui tratat complex de gramatic@rom$neasc@ fusese �adunat ^nc@ de mai ^nainte deSamuil Micu�,372 dar publicat abia ̂ n 1780, ̂mpreun@cu Gheorghe {incai, care a revizuit lucrarea }i a ̂ nso-]it-o de o prefa]@. Ca cercet@tor propriu-zis al mate-rialului gramatical, Samuil Micu a trebuit s@ se ad$n-ceasc@ ̂ n tainele limbii rom$ne de p$n@ la vremea sa,cum nici un rom$n nu o f@cuse ^naintea lui. C$nd apornit, a}adar, la traducerea Bibliei, Micu era cel maicompetent rom$n pentru aceast@ lucrare. Un singurom ^n fa]a unui travaliu de asemenea amploare? %ncuv$ntul C@tr@ cetitoriu el r@spunde la dou@ ̂ ntreb@ril@muritoare. De ce un singur om? R@spunde: �Deci ca

364 Virgil C$ndea, Ra]iunea dominant@, p. 114.365 Ioan Modrigan, Cum a ap@rut Biblia lui Clain?, ̂ n �Cultura cre}tin@�, VIII, 1919, nr. 5 � 6, p. 96 � 102.366 Lucian Blaga, G$ndirea rom$neasc@..., p. 132.367 Ibid.368 Adolf Armbruster, Romanitatea rom$nilor, pass.369 Dimitrie Popovici, Literatura rom$n@..., p. 247.370 Vezi D. Prodan, Supplex..., pass.371 Samuil Micu }i Gheorghe {incai, Elementa linguae Daco-Romanae sive Valachicae, reeditare modern@,

cu studiu introductiv, traducere }i note de Mircea Zdrenghea, Cluj-Napoca, 1980.372 Dimitrie Popovici, op.cit., p. 247.

52

stihul }i a}ezarea graiului ^ntru aceaea}i Biblie s@ nufie osibit, puindu-se unele dintru acea t@lm@cire, alteledintru a altuia, s-au socotit ca toat@ Bibliia de unul cuaseamenea stil }i a}ezare a graiului s@ se t@lm@ceas-c@�. De ce el? R@spuns: �Deci av$nd eu ̂ ndeletnicire,m-am ̂ ndemnat s@ m@ apuc de at$ta lucru�. Prin ̂ n-deletnicire, cuv$nt oarecum sibilinic, el ̂ }i declar@ celmai probabil competen]a de traduc@tor, dec$t faptulc@ se �^ndeletnicea� anterior cu traducerea, c@ci, dac@�se ^ndeletnicea� deja, nu mai era nevoie �s@ se ^n-demne� }i s@ comit@ o contradictio in terminis ̂ n expri-mare. Geneza traducerii lui Samuil Micu porne}te dela aceast@ competen]@ dovedit@. Nu st@ ̂ n picioare su-pozi]ia c@ traducerea Bibliei ar fi ^nceput-o ^nc@ laViena, la Sf$nta Barbara.373 Exist@ dovada scris@ dem$na lui c@ a ̂ nceput s@ traduc@ dup@ ̂ ntoarcerea dela Viena, ^n 1783.374 Ultima datare este din 24 sep-tembrie 1790 }i marcheaz@ ̂ ncheierea traducerii Nu-merilor din manuscrisul hermeneutic.375 Dac@ primuljalon cronologic este sigur, ultimul prezint@ un grad derelativitate, ̂ ntruc$t nu s-au p@strat toate manuscriseletraducerii sale. Ceea ce s-a p@strat este cuprins ̂ n optvolume, unele de dimensiuni impresionante, }i se afl@^n custodia Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Acade-miei Rom$ne. {i aici, ca ̂ n cazul Bibliei lui Petru Pavel

Aron, materialul biblic manuscris are dou@ variante:una �veche� sau mai degrab@ primar@, }i una secun-dar@, transcris@ ^n curat. Cele patru manuscrise alevariantei de lucru se pot numi hermeneutice.376 Acestemanuscrise au un pronun]at caracter de lucru }i reflec-t@ munca de laborator a traduc@torului. Samuil Micunu lucreaz@ numai dup@ textul-pilot, ci are ̂ n fa]@ maimulte izvoare, pe care le interpreteaz@ }i le compar@critic prin ^nsemn@ri, note }i variante marginale. Ati-tudinea ulterioar@ fa]@ de variantele alternative mar-ginale este diferit@, unele ̂nlocuind cuvintele sau formu-l@rile din text ̂ n varianta pentru tipar, }i deci ajung$ndla tipar, altele r@m$n$nd simple exerci]ii ale tradu-c@torului. Cu aceast@ ̂nc@rc@tur@, cele patru manuscri-se primare care s-au p@strat au un pronun]at caracterhermeneutic. Samuil Micu are la r$ndul s@u o varian-t@ secundar@, copiat@ ̂n curat, pentru tipar. Din aceast@variant@ s-au p@strat tot patru manuscrise.377 Din va-rianta pentru tipar lipsesc c@r]ile de la Iosua la Isaiainclusiv, care puteau cuprinde dou@ manuscrise. Estedeci mult mai complet@ dec$t varianta hermeneutic@,pierdut@ ̂ n cea mai mare parte. Avatarurile pierderiimanuscriselor Bibliei de la Blaj sunt de nereconstituit.O ̂nsemnare de la fila 251 a unuia dintre manuscriseleredac]iei definitive sugereaz@ r@t@cirea Bibliei manu-

373 Ioan Modrigan, op.cit., p. 97.374 Unul dintre manuscrisele care s-au p@strat din traducerea lui Samuil Micu, cel mai vechi, are urm@torul

titlul de intrare ̂n materie: Cartea Facerii. Scoas@ pre rom$nie }i scris@ dup@ izvodul cel grecesc a celor }eaptez@cide dascali. Secundum exemplar Vaticanum Romae editum. Samoil Clain. 1783. (B.A.R.Cj., ms.rom. 70).

375 B.A.R.Cj., ms.rom. 64, f. 674 v.376 B.A.R.Cj., ms.rom. 70, 71, 64 }i 92.1. Ms.rom. 70, de 221 file (442 pagini), cuprinde: titlu (vezi supra, nota 374; f. 1 r); Ie}irea adec@ a doao carte

a lui Moisiiu, scoas@ pre limba rom$neasc@ de pre izvodul cel grecesc, 1784, de Samuil Clain. Juxta exemplarVaticanum (f. 130 r); Facerea (f. 3 r � 129 v); Ie}irea (f. 131 r � 221 r).

2. Ms.rom. 71, de 254 file (508 pagini), cuprinde titlul: Preo]iia sau cartea Levi]ilor, acum de pre elinie scoas@pre rom$nie de Samuil Clain de la Sad, 1784 (f. 2 r); Leviticul (f. 3 r � 61 r); Titlu: Cartea Numerilor, acum duprecea elineasc@ scris@ ̂ n limba rom$neasc@ de Samuil Clain de la Sad, 1784 (f. 65 r); Numerii (f. 66 r � 163 v); Titlu:A Doao Leage, acum dupre cea elineasc@ a celor }eaptezeci de dascali scris@ pre limba rom$neasc@ de ieromonahulSamoil Clain de la Sad, 1784 die 1 Decembris; Deuteronomul (�A doaoa Leage�; f. 168 r � 235 v).

3. Ms. 64, de 196 file (2 92 pagini), cuprinde: ̂nsemnare de m$na lui Micu �5577. 786. Nro. 8. Regum quatuorlibri in impuro� (foaia de gard@); titlu: Cartea ^nt$ia a %mp@ra]ilor, de pre cea elineasc@ t@lm@cit@ pre limbarom$neasc@. De ieromonahul Samuil Clain de la Sad, ̂ n M@n@stirea Sfintei Troi]@ din Blajiu 1785 martie (f. 1 r);1 Samuil (f. 2 r � 72 r); 2 Samuil (f. 73 r � 128 v); 1 Regi (f. 129 r � 196 v). Con]inutul nu concord@ cu ̂nsemnareade pe foaia de gard@, ̂ n traducere: �Cele patru c@r]i ale regilor�, aici reg@sindu-se numai trei. Pierdut ̂ n con-tinuare?

4. Ms. 92, de 199 file (398 pagini), cuprinde Faptele Apostolilor (f. 3 v � 74 v), p$n@ la cap. 17, verset 12.Restul coligatului cuprinde texte care nu ]in de Biblie, ale lui Micu sau ale altora.

377 B.A.R.Cj., ms.rom. 111, 115, 63 }i 112.1. Ms. rom. 111, de 834 file (1668 pagini), cuprinde: Facerea (f. 2 r � 206 v); text introductiv la Facere (f. 207

r � 210 r); Ie}irea (f. 211 r � 368 v); text introductiv la Levi]i (369 r + v); Leviticul (f. 270 r � 491 v); textintroductiv la Numeri (f. 492 r + v); Numerii (f. 493 r � 674 v); text introductiv la Deuteronom (f. 676 r � 677 v);Deuteronomul (f. 678 r � 832 v).

2. Ms. rom. 115, de 850 file (1700 pagini), cuprinde: Ieremia (f. 2 v � 150 r); Pl$ngerea lui Ieremia (f. 150 v �164 v); Iezechil (f. 165 r � 263 r); Daniil (f. 264 r � 297 v); Ozeea (f. 298 r, 305 r � 319 r); Ioil (f. 301 v, 319 r �324 v); Amos (f. 303 v, 324 r � 334 v); Obadia (�Avdiu�; f. 334 r � 337 r); Iona (f. 339 r � 343 v); Miheia (f. 334r, 348 r � 355 v); Naum (f. 346 r, 355 r � 358 v); Avacum (f. 358 v � 365 v); Sofonie (f. 366 v, 369 r � 372 v);Agheu (f. 372 v � 375 r); Zaharia (f. 375 v � 392 r); Maleahi (f. 392 v � 398 v); text introductiv la �Apocrifa� (f.400 r � 402 r); Tobit (f. 404 r � 427 r); Iudit (f. 428 r � 459 r); Baruh (f. 460 r � 473 r); Ieremia (f. 473 v � 479 v);C$ntarea celor trei tineri(f. 483 r � 487 v); 3 Ezdra (f. 488 r � 524 r); %n]elepciunea lui Solomon (f. 525 r � 551 v); IsusSirah (f. 552 r � 651 v); Susana (f. 652 r � 656 r); Bel }i Balaurul (f. 656 r � 658 r); 1 Macabei (f. 659 r � 718 r);

53

scrise ^n timpul Revolu]iei de la 1848 � 1849, c$ndbibliotecile Blajului au c@zut prad@ furiei armatelorungure}ti.378 Se pare c@ un fost student a intrat ^nposesia manuscrisului, cu care ^mpreun@ a c@zut ^nm$inile inamicului }i din care ipostaz@ scrie urm@toa-rea jelanie la locul amintit: �Eu, Procopie Manuel,cleric din Blaj, am fost prins de varvari ̂ n 25 aprilie }ifoarte mult robit, dimpreun@ cu preotul din Cenadeneunit, Vasilie Manovics. Fra]ilor! De cumva v@ ve]imai ^ntoarce, }i pe noi poate ne vor potopi, r@spl@t^ndoit asupra Blajului, c@ pre mine bl@}ani m-au datla varvari, }i ei m-au putut scoate, dar@ n-au vrut.Noi nevinova]i murim }i ne v@rs@m s$ngele. ProcopieManuel, fostul cleric�.379 Este o minune faptul c@ ma-nuscrisul a revenit la locul lui, ̂ n biblioteca din Blaj,dup@ ce fusese �prizonier de r@zboi� ̂ mpreun@ cu unviitor preot greco-catolic. �Habent sua fata libelli!�

Analiza manuscriselor Bibliei lui Samuil Micu ^ncompara]ie cu ale Bibliei lui Petru Pavel Aron }i cuBiblia tip@rit@ u}ureaz@ reconstituirea genezei c@r]ii.Se pare c@ Micu nu-}i exprim@ g$ndul ^ntreg ^n cu-v$ntul C@tr@ cetitoriu ^n ceea ce prive}te Biblia luiAron. Credem c@ el a pornit la traducerea Septuagin-tei tocmai ca s@ contracareze Vulgata lui Aron, pecare nu o consider@ pertinent@ de Biserica Oriental@,de care apar]ineau ritual rom$nii greco-catolici. Ulu-itor este faptul c@ el nici m@car n-a v@zut cu ochiimanuscrisele traducerii despre care aduce cele treim@rturii. %n acela}i cuv$nt C@tr@ cetitiriu spune c@Aron �toat@ S. Scriptur@ pre limba rom$neasc@ ^n-su}i (s.n.) o au t@lm@cit�. Dac@ ar fi v@zut manuscri-sele traducerii, }i-ar fi dat seama imediat c@ Aron nua tradus �^nsu}i�, adic@ singur, ci ̂ mpreun@ cu c@lu-g@rii din Blaj. Tot acolo spune c@ aceea}i traducereera �numai pre ni}te h$rtii scris@, nedes@v$r}it@�,c$nd ̂ n realitate ea are o variant@ curat@ de �bun detipar�. %n fine, spune c@ �dintre acele h$rtii, dup@aceaea, pentru multele mut@ri din loc ^n loc, uneles-au pierdut�. Am v@zut c@ Biblia lui Aron nu s-a p@s-trat pe �ni}te h$rtii�, ci ^n volume cu coper]ile din

epoc@, legate de el sau de Atanasie Rednic, }i careau ajuns intacte p$n@ ̂ n zilele noastre, ̂ n dou@ edi]ii.C$nd Micu ^}i traduce Biblia, manuscrisul Vulgateirom$ne}ti a lui Aron se afla la c$]iva pa}i de el, ^nbiblioteca M@n@stirii Sfintei Treimi, mutat@ mai apoi^n aceea a Bunei Vestiri, unde era el ̂ nsu}i c@lug@r.380

Cum se explic@ faptul c@ n-a v@zut-o? Ideea c@ nu i-afost accesibil@ se exclude. R@m$ne ca unic@ explica]ieaceea c@ nu a vrut s@ o vad@, elimin$nd-o inten]ionatdin interesul s@u. %n gestul lui Samuil Micu, conformatprobabil unui mental azi estompat de cea]a vremii,se poate ̂ ntrez@ri un mic �r@zboi al Bibliilor� la Blaj:Septuaginta contra Vulgatei. Nu munca episcopuluipe care-l venera ca pe un sf$nt a refuzat Micu s@ ovad@, ci obiectul acestei munci, Vulgata. %n orice caz,^n toat@ Biblia de fa]@ este cu neputin]@ de identificatfie }i cea mai infim@ influen]@ a Bibliei lui Aron. Ma-nuscrisele hermeneutice ale lui Micu, unde este amintitun num@r mare de izvoare, o ignor@ de asemenea.Nu exist@ nici un punct de ^nt$lnire ^ntre cele dou@Biblii traduse la Blaj ̂ ntr-un r@stimp de 30 de ani, cutoate c@ apelul la vechea Biblie i-ar fi f@cut muncamult mai u}oar@ lui Samuil Micu, acolo g@sindu-serezolv@ri de traducere care egaleaz@ }i pe alocuri de-p@}esc calitatea celei de fa]@. Iat@ ̂ n acest sens textuldin Facerea 45, 1 � 10, ̂ n situa]ie comparativ@ ̂ ntretraducerea din Biblia de la 1760 }i traducerea lui Micudin manuscrisul hermeneutic:

I 1. {i nu s@ putea mai conteni Iosif, mul]i st$nd

^nainte, ci au poruncit s@ ias@ to]i afar@ }i nici un streins@ nu fie de fa]@ c$nd s@ vor cunoa}te ̂ mpreun@.

2. {i au r@dicat glas cu pl$ngere, carea au auziteghipteanii }i toat@ casa lui faraon.

3. {i au zis fra]ilor s@i: �Eu s$nt Iosif. %nc@ tr@ea}tetat@l mieu?� Nu putea r@spunde fra]ii, de mare groaz@sp@im$nta]i.

4. C@tr@ carii el, bl$nd: �Apropia]i-v@ � au zis � lamine�. {i apropiindu-s@: �Eu s$nt � au zis � Iosif,

2 Macabei (f. 718 v � 765 r); 3 Macabei (f. 765 v � 786 v); �Cartea lui Iosip� (f. 787 r + v); %nsemnareaapostolilor }i evangheliilor (f. 788 r � 794 v); Erata (f. 795 r � 799 r); titlul Bibliei (f. 800 r); C@tr@ cetitoriu (f. 801r � 805 v); Cuv$ntul ̂ nainte la S. Scriptur@ (f. 806 r � 846 v); Cuv$nt ̂ nainte ̂ n ceale cinci c@r]i ale lui Moisi (f.847 r � 849 v); text introductiv la Facere (f. 849 r � 850 r).

3. Ms. 63, de 384 file (768 pagini), cuprinde: Faptele apostolilor (f. 1 r � 119 v); Cuv$nt ̂ nainte ̂ n c@r]ile S.Pavel Apostol (f. 120 r � 121 r); Romani (f. 123 r � 159 v); 1 Corinteni (f. 161 r � 196 v); introduceri la 2Corinteni, Galateni, Efeseni, Coloseni (f. 199 r � 206 r); 2 Corinteni (f. 207 r � 250 r); Galateni (f. 227 r � 238 r);Efeseni (f. 238 v � 250 v); Filipeni (f. 251 r � 259 v); Coloseni (f. 260 r � 267 v); 2 Tesaloniceni (f. 268 r � 280 r;1 Tesaloniceni lipse}te); 1 Timotei (f. 281 r � 291 r); 2 Timotei (f. 292 r � 299 v); Tit (f. 300 r � 304 v); Filimon(f. 305 r � 307 v); Evrei (f. 308 v � 309 v, 314 r � 339 v); Iacob (f. 310 r � 311 v; 340 r + v, 341 r � 348 v); 1 Petru(f. 349 r � 352 v); 2 Petru (341 r � 367 v); 1 Ioan (f. 368 r � 379 v); 2 Ioan (f. 380 r + v); 3 Ioan (f. 381 r + v); Iuda(f. 382 r � 384 v).

4. Ms. 112, de 271 file (542 pagini), con]ine: Matei (f. 1 r � 34 v); Marcu (f. 35 r � 84 r); Luca (f. 86 r � 170 r);Ioan (f. 175 r � 234 r); Apocalipsul (f. 235 r � 271 r).

378 Gelu Neam]u, Din martiriul Bisericii-Greco-Catolice ^n timpul Revolu]iei de la 1848-1849, ^n 1848.Blajul }i amintirea revolu]iei, Blaj,1998, p. 292�312.

379 B. A. R. Cj., ms.rom. 63, f. 251 v.380 Manuscrisul S.D.B. 29 din varianta preg@tit@ pentru tipar a Bibliei lui Aron are urm@toarea inscrip]ie pe

forza]ul copertei: �Inscripti catalogo librorum B.V. Mariae Annunciatae tomi 15�, adic@: �%nscris@ ̂ n catalogulc@r]ilor de la Bunavestire, ca tom al 15-lea�. Este o dovad@ ̂ n plus c@ volumul era legat ̂ n momentul deschideriiM@n@stirii Bunavestire din Blaj, ̂ n 1760, sau imediat dup@ aceast@ dat@.

54

fratele vostru carele l-a]i v$ndut ̂ n Eghipt.� 5. Nu v@ sp@im$nta]i, nici v@ par@ greu c@ m-a]i

v$ndut ̂ n ]@r$le acestea. C@ pentru m$ntuirea voastr@m-au trimis Dumnezeu ̂ naintea voastr@ ̂ n Eghipt.

6. C@ doi ani s$nt de c$nd au ^nceput foameteapre p@m$nt, }i ^nc@ cinci ani mai s$nt ^n care nici aara s@ va putea, nici a s@cera.

7. {i m-au trimis mai ^nainte Dumnezeu, s@ v@]ine]i pre p@m$nt }i hran@ de tr@it s@ pute]i avea.

8. Nu din sfatul vostru, ci din vrearea lui Dumne-zeu m-au trimis aicea, carele m-au f@cut ca un tat@ luifaraon }i st@p$n a toat@ casa lui, }i c@petenie preste totp@m$ntul Eghiptului.

9. S$rgui]i }i v@ sui]i la tat@l mieu }i-i zice]i: «A-ceastea poruncea}te fiul t@u Iosif: �Dumnezeu m-auf@cut domn preste tot p@m$ntul Eghiptului. Pogori lamine, nu z@bovi.

10. {i vei l@cui ̂n p@m$ntul Ghesen, }i vei fi aproapede mine, tu }i feciorii t@i, }i fiii feciorilor t@i, oile tale}i ciurdele tale }i toate care biruie}ti�»�.

(Biblia lui Aron, ms. 30, f. 82 r � 83 r)

II1. {i n-au putut Iosif s@ sufere pre to]i cei ce sta

^naintea lui, ci au zis: �Scoate]i pre to]i de la mine!�{i nici unul nu au st@tut ^naintea lui Iosif c$nd s-aucunoscut fra]ilor s@i.

2. {i au slobozit glas cu pl$ngere, }i au auzit to]ieghipteanii, }i s-au auzit ̂ n ]ara lui faraon.

3. {i au zis Iosif c@tr@ fra]ii s@i: �Eu s$nt Iosif. Tr@-ea}te ̂ nc@ tat@ mieu?� {i nu putea fra]ii s@-i r@spunz@,c@ s@ ̂ nfrico}eas@.

4. {i au zis Iosif c@tr@ fra]ii s@i: �Apropia]i-v@ c@tr@mine�. {i s-au apropiat, }i au zis: �Eu s$nt Iosif, fratelevostru, pre carele a]i v$ndut ̂ n Eghipt.

5. Deci acum s@ nu v@ ̂ ntrista]i, nici s@ v@ par@ cugreu c@ci m-a]i v$ndut aici, c@ spre viia]a m-au trimis

Dumnezeu ̂ naintea voastr@. 6. C@ acesta easte al doilea an de foamete pre p@-

m$nt, }i ̂ nc@ cinci ani, ̂ ntru care nu va fi ar@tur@, nicis@ceri}iu.

7. C@ m-au trimis Dumnezeu ̂ naintea voastr@, cas@ r@m$ie voao r@m@}i]@ pre p@m$nt }i s@ hr@nesc voaor@m@}i]@ mare.

8. Deci acum nu voi m-a]i trimis aici, ci Dumne-zeu, }i m-au f@cut ca un tat@ lui faraon, }i domn atoat@ casa lui, }i st@p$n preste tot p@m$ntul Eghiptului.

9. Gr@bi]i, dar@, de v@ sui]i la tat@l mieu }i zice]ilui aceastea: «Zice fiiul t@u Iosif: �F@cutu-m-au Dum-nezeu domn a tot p@m$ntul Eghiptului, pogoar@-te dar@la mine }i nu z@bovi.

10. {i vei l@cui ^n p@m$ntul Ghesei al Arabiei, }ivei fi aproape de mine, tu }i feciorii t@i, }i feciorii fecio-rilor t@i, oile tale }i boii t@i, }i c$te s$nt ale tale�»�.

(Biblia lui Samuil Micu, ms. 70, varianta herme-neutic@, f. 115 r � 116 r)

Este ^ntr-adev@r greu de hot@r$t care dintre celedou@ traduceri e mai reu}it@, pentru stadiul de atuncial limbii rom$ne literare. Chiar dac@ ^n variantapentru tipar Samuil Micu a ̂ mbun@t@]it textul, Biblialui Aron r@m$ne competitiv@ }i, cel pu]in ̂ n cazul tex-tului reprodus, parc@ mai u}or de citit.

Septuaginta este Biblia istoric@ a bisericii orien-tale.381 Dintre nenum@ratele edi]ii ale Bibliei orientale,Samuil Micu a optat pentru una tip@rit@ ̂n mediu refor-mat. Se repet@ astfel cazul Bibliei de la Bucure}ti, pecare Nicolae Milescu o tradusese dup@ edi]ia pro-testant@ de la Frankfurt din 1597.382 Edi]ia folosit@ deMicu este mai recent@, ea s-a tip@rit la Franeker, ^nOlanda, la 1709.383 Autorul ei, Lambert Bos (1670 �1717) a fost un distins helenist olandez, profesor deliteratur@ greac@ la Universitatea din Franeker. Maipu]in cunoscut ast@zi, Bos a fost la vremea sa un filolog

381 John Biddle, In Sacra Biblia Graeca ex versione LXX. Interpretum scholia simul et interpretum caeterorumlectiones variantes, Londra, 1653; Isaac Vosius, De Septuaginta interpretibus, eorumque translatione et chro-nologia dissertationes, Haga, 1661; Abraham Tromius, Concordantiae Graecae versionis vulgo dictae LXXinterpretum, Amsterdam }i Utrecht, 1718; Zacharias Frankel, Vorstudien zu der Septuaginta, Leipzig, 1841;Eberthard Nestle, Septuagintastudien, Ulm, 1886; Edwin Hatch, A concordance to the Septuaginta and theother Greek versions of the Old Testament, Oxford, 1897; Charles Harold Donald, The Bible and the Greeks,Londra, 1935; Leo Prijs, Jüdische Tradition in der Septuagint, Leiden, 1948; Gillis Gerleman, Studies in theSeptuagint, Lund, 1956; David Tabachovitz, Die Septuaginta und das Neue Testament Stilstudien, Lund,1956; Alfred Rahlfs }i Walter Bauer, Septuaginta � Studien, I � III, Göttingen, 1965; Sebastian Brock, CharlesT. Fritsch }i Sidney Jelicoe, A classified bibliography of the Septuagint, Leiden, 1973; Sidney Jelicoe, TheSeptuagint and the Modern Study, Oxford, 1968; Sidney Jelicoe, Studies in the Septuagint Origins, New York,1974; Gilles Dorival, Marguerite Harl }i Oliver Munich, La Bible grecque des Septante du judaïsme helle-nistique au christianisme ancien, Paris, 1988; Erich Klostermann, Analecta zur Septuaginta, Hexapla undPatristik, Leipzig, 1995; Emanuel Tov, The tex-critical use of Septuagint in biblical research, Ierusalim, 1997.

382 Virgil C$ndea, Ra]iunea dominant@, p. 116 � 117.383 H PALAIA DIAQHKH KATA TOUS EBDOMHKONTA. VETUS TESTAMENTUM EX VERSIONE

SEPTUAGINTA INTERPRETUM, secundum exemplar Vaticanum Romae editum, accuratissime denuorecognitum, una cum scholiis ejusdem editionis, variis manuscriptorum codicum veterumque exemplariumlectionibus, nec non fragmentis versionum Aquilae, Symmachi et Theodotionis. Summa cura edidit LambertusBos, L. Gr. in Acad. Franeq. Professor. Franequerae, excudit Franciscus Halma, Illustr. Frisiae Ord. atqueeorundem Academiae typogr. ordinar. MDCCIX. Este un volum ̂ n 40 mare, de 21 file nenumerotate + 1326pagini. Exemplarul este din cel mai vechi e}antion al fondului c@lug@rilor bazilitani de la Blaj }i se g@se}te laB.A.R.Cj., cota B. 6709.

56

celebru, autor al c$torva lucr@ri apreciate ^n lumeauniversitar@.384 Septuaginta ^n limba greac@, lucrat@de el are la baz@ textul din Codicele Vatican, manu-scris prestigios din secolul IV d.Chr., care con]ine toat@Biblia. S-a mai servit de versiunea lui Aquila din Sino-pe, redactat@ ̂ n secolul II d.Chr., p@strat@ fragmentar^n Hexapla lui Origene. Este o versiune fragmentar@greceasc@ a Vechiului Testament. A treia surs@ decla-rat@ este versiunea lui Symmachus, folosit@ }i de Sf$n-tul Ieronim la redactarea Vulgatei, }i care chiar admir@calit@]ile literare ale acestui text ̂ n idiom popular gre-cesc, scris tot ^n secolul II d.Chr. %n fine, ultima surs@declarat@ este varianta biblic@ a lui Theodotion, pro-babil un evreu din Efes, care a scris ̂ n acela}i secol cuAquila }i Simmachus. {i acest text a intrat ̂ n Hexapla.%n afara Codicelui Vatican, variantele folosite sunt frag-mentare. Edi]ia lui Lambert Bos este una excentric@,edi]ie critic@ de autor, care nu se ^nscrie ^n familiileedi]iilor ap@rute dup@ Complutensiana din 1517 }iErasmiana (Aldina) din 1518. �Biblia olandez@� a luiBos a fost reeditat@ la Londra ^n 1918, conferat@ cuedi]ia englez@ a lui Robert Holmes }i James Parson,ap@rut@ ulterior.385 Samuil Micu nu-}i divulg@ Biblia-pilot dup@ care a tradus. Exist@ ̂ ns@ numeroase indiciicare pledeaz@ pentru edi]ia de la Franeker din 1709.Astfel, la 1 Samuil, 15, 30: �{i a zis Saul: «P@c@tuit-am,ci m@rea}te-m@ ^naintea b@tr$nilor!»�, manuscrisulhermeneutic 64 al lui Samuil Micu are marginalurm@toarea observa]ie: �In Graeco est vox d¾ lat.quaesco� (^n grece}te este cuv$ntul d¹, pe latine}terogu-te). %ntr-adev@r, ^n edi]ia de la Franeker, textulgrecesc este astfel: Ka� e�pe SaÝl �Hm£rthka,

¢ll£ dÒxasÒn me d¾ �nèpion pfesbut�rwn. Lanotele 99 }i 100 de la subsolul paginii,386 Lambert Boseste preocupat de acela}i d¾ preciz$nd c@ ̂ n Complu-tensian@ nu exist@, ̂ n vreme ce ̂ n codicele Alexandrintraducerea are alt@ form@. Acest �rogu-te� trebuia s@^ntregeasc@ versetul astfel: �{i a zis Saul: «P@c@tuit-am,dar m@re}te-m@, rogu-te (s.n.) ^naintea b@tr$nilor»�.Samuil Micu ̂ l ignor@, a}a cum vor proceda toate Bibli-ile rom$ne}ti ulterioare, tributare textului de fa]@. �Ro-gu-te� va reintra ̂ n Bibliile cu text rom$nesc din seria�Anglia }i str@in@tate�, care popularizeaz@ un text bi-blic str@in de tradi]iile bisericii rom$ne}ti.387 La Micu

acest apel r@m$ne ̂ n laboratorul de lucru din manu-scris, m@rturie cert@ a leg@turii cu Biblia olandez@. Deremarcat faptul c@ nici Biblia de la Bucure}ti nu-l tradu-ce pe �rogu-te�, cu toate c@ ^n Biblia de la Frankfurtdin 1597 el exist@. Biblia bucure}tean@ este de altfel adoua surs@ important@ a traduc@torului nostru. PrimaBiblie rom$neasc@ tip@rit@ este, dup@ cum arat@ notelelui Micu puse la sf$r}itul capitolelor de-a lungul ̂ ntregiilucr@ri, un fel de stea fix@, la care traduc@torul bl@jean^}i raporteaz@ comparativ un num@r nesf$r}it de ex-presii, formul@ri sau cuvinte singulare. Aceast@ atitudinerespectuoas@ fa]@ de truda predecesorilor s@i, judecat@cu subiectivism prozelit, a dus, ̂ n 1974, la afirma]iaeronat@ c@ Biblia lui Samuil Micu ar fi o copie ref@cut@a celei din 1688.388 Afirma]ia este cu at$t mai nefon-dat@, cu c$t se demonstrase ̂ nc@ din 1914,389 cu ar-gumente bazate pe texte paralele, c@ Biblia de la Blajeste o traducere nou@, modern@, autonom@ }i net su-perioar@ celei de la Bucure}ti. De altminteri, soartaBibliei bl@jene ^n posteritate va dovedi acest lucru.Totu}i, pentru ^nl@turarea acestei prezum]ii necon-trolate, este util s@ se fac@ }i aici o compara]ie paralel@de texte, al c@rei obiect este Deuteronom 34, ̂ ntregulcapitol:

I 1. {i s@ sui Moisi de la Avaroth Moav pre muntele

Moav, pre v$rvul lui Fazga, carea iaste de c@tr@ fa]aIeriho, }i i-au ar@tat lui Domnul tot p@m$ntul lui Galaadp$n@ la Dan,

2. {i tot p@m$ntul lui Neftalim }i tot p@m$ntul luiEfrem }i lui Manasi }i tot p@m$ntul Iudei, p$n@ la mareacea de apoi,

3. {i pustiiul }i premprejurile locurilor Ieriko, cetateafinicilor, p$n@ la Sigor.

4. {i zise Domnul c@tr@ Moisi: �Acesta e p@m$ntulcarele am jurat lui Avraam }i lui Isaac }i lui Iacov, zic$nd:�Semen]iei voastre voiu da pre el�, }i am ar@tat pre elochilor t@i, }i acolo nu vei ̂ ntra!�

5. {i au murit acolo Moisi, robul Domnului, ^np@m$ntul Moav, pren cuv$ntul Domnului;

6. {i l-au ̂ngropat pre el ̂n p@m$ntul Moav, aproapede casa lui Fagor. {i nu }tie nimenea grobni]a lui p$n@^n ziua de ast@zi.

384 De eruditione Graecorum per colonias eorum propagata, Franeker, 1697; Animadversiones ad ThomaeMagistri eclogas, Franeker, 1698; Observationes miscellaneae ad loca quedam, Franeker, 1700; Ellipses graecae,Franeker, 1702; Antiquitatum Graecarum descriptio brevis, Franeker, 1714; Animadversiones ad scriptores,quosdam Graecos, Franeker, 1715.

385 Vetus Testamentum Graecum cum variis lectionibus, Oxford, Typographeo Clarendoniano, 1798 �1827.

386 Edi]ia Franeker 1709 (vezi supra, nota 383), p. 388.387 Vezi Biblia sau Sf$nta Scriptur@ a Vechiului }i Noului testament, cu trimiteri, Bucure}ti, Societatea

Biblic@ pentru R@sp$ndirea Bibliei ̂ n Anglia }i str@in@tate, Bulevardul Tache Ionescu 36, f@r@ an (interbelic@),p. 307.

388 N. I. Nicolaescu, Scurt istoric al traducerii Sfintei Scripturi. Principalele edi]ii ale Bibliei ^n BisericaOrtodox@ Rom$n@, ̂ n �Studii teologice�, seria II, XXVI, 1974, nr. 7 � 8, p. 504: �Samuil Micu, pe acea vremec@lug@r la Blaj, n-a f@cut de fapt o traducere ̂ ntr-adev@r nou@ a c@r]ilor biblice, ci mai mult a ̂ ndreptat graiulBibliei din 1688 }i a corectat dup@ Septuaginta, dup@ Vulgata }i dup@ alte versiuni doar ceea ce a socotit c@nu red@ destul de bine ideile din textul original�.

389 Ioan B@lan, Biblia de la Blaj, ̂ n �Cultura cre}tin@�, IV, 1914, nr. 5, p. 133 � 141; nr. 6, p. 176 � 182.

56

7. Iar@ Moisi era de 120 de ani c$nd au murit el; nus-au ̂ ntunecat ochii lui, nice s-au stricat buzele lui.

8. {i au pl$ns fiii lui Izrail pre Moisi ^n AvarothMoav, la Iordan, despre Ieriho, 30 de zile, }i s-aus@v$r}it zilele j@lii pl$ngerii lui Moisi.

9. {i Isus, feciorul lui Navi, s-au ̂ mplut de duh depriceapere, pentru c@ au pus Moisi m$inile lui pre el.{i au ascultat pre el fiii lui Israil, }i au f@cut ̂ n ce chipau poruncit Domnul lui Moisi.

10. {i nu s-au mai sculat ̂ nc@ proroc ̂ ntru Israil caMoisi, pre carele au cunoscut Domnul lui fa]@ c@tr@fa]@.

11. %ntru toate seamnele }i minunile pre carele autrimis pre el Domnul s@ le fac@ pre iale ̂ ntru p@m$ntulEghiptului, lui Farao }i slugilor lui }i p@m$ntului lui,

12. {i minunile ceale mari }i toat@ m$na cea tarecarele au f@cut Moisi ̂ naintea a tot Israilul.

(Biblia 1688)

II 1. {i s-au suit Moisi de la Avarotul lui Moav ^n

muntele Navan, ̂ n v$rvul lui Fasga, carele easte sprefa]a Ierihonului. {i i-au ar@tat lui Domnul tot p@m$ntullui Galaad, p$n@ la Dan.

2. {i tot p@m$ntul lui Nethalim, }i tot p@m$ntullui Efrem, }i a lui Manasi, }i tot p@m$ntul lui Iuda,p$n@ la marea cea mai de pre urm@.

3. {i pustiia, }i ceale de primprejurul Ierihonului,cetatea filichilor p$n@ la Sigor.

4. {i au zis Domnul c@tr@ Moisi: �Acesta eastep@m$ntul pentru care m-am jurat lui Avraam }i luiIsaac }i lui Iacov, zic$nd: «S@min]iii tale-l voiu da». {il-am ar@tat ochilor t@i, iar acolo nu vei ̂ ntra�.

5. {i au murit acolo Moisi, robul Domnului, ^np@m$ntul lui Moav, dup@ cum au zis Domnul.

6. {i l-au ̂ ngropat pre el ̂ n vale, ̂ n p@m$ntul luiMoav, aproape de casa lui Fagor, }i nimene nu }tiemorm$ntul lui p$n@ ̂ n zioa aceasta.

7. {i era Moisi de o sut@ }i doaozeci de ani c$ndau murit. Nu s-au ̂ ntunecat ochii lui, nici s-au zb$rcit

buzele lui. 8. {i au pl$ns fiii lui Israil pre Moisi ^n Avarotul

lui Moav, ̂ n Iordan, ̂ n preajma Ierihonului, treizecide zile. {i s-au sf$r}it zilele jealei pl$ngerii lui Moisi.

9. {i Isus, fiiul lui Navi, s-au umplut de duhul^n]elepciunei, c@ au fost pus Moisi m$inile sale presteel, }i l-au ascultat pre el fiii lui Israil }i au f@cut precumau fost poruncit Domnul lui Moisi.

10. {i mai mult nu s-au sculat proroc ^n Israil caMoisi, pre carele s@-l fie cunoscut Domnul fa]@ la fa]@.

11. %ntru toate seamnele }i minunile pentru carel-au trimis pre el Domnul s@ le fac@ ^n p@m$ntulEghiptului, ^naintea lui faraon }i a slugilor lui }i^naintea a tot p@m$ntul lui.

12. {i minunile ceale mari, }i m$na cea tare, careau f@cut Moisi ̂ naintea a tot Israilul.

(Biblia de fa]@)

Este, ̂ n mod evident, cu totul alt text dec$t cel dinBiblia de la 1688. Formul@rile sau cuvintele similarese explic@ logic prin faptul c@ acela}i con]inut esteredat ̂ n aceea}i limb@, rom$na, unitar@ istoric ̂ n si-ne.390 Samuil Micu nu a pornit la traducerea Biblieide pe o platform@ confesional@, ci de pe una na]io-nal@. Credem c@ aici ^}i are explica]ia delimitareadrastic@ de buna traducere a Vulgatei lui Petru PavelAron. Elementa linquae Daco-Romanae sive Valachi-cae ^l impunea ca pe un exeget al limbii rom$neunitare. El voia s@ dea o traduce a Bibliei pentru to]irom$nii, ceea ce s-a }i ̂ nt$mplat. Or, numai Septua-ginta corespundea acestui scop, rom$nii greco-cato-lici }i ortodoc}i ̂ nt$lnindu-se din punct de vedere alritului, deci }i al tradi]iei, ̂ n cadrul bisericii orientale.Era firesc, deci, ca traduc@torul de la Blaj s@ aib@permanent ^n fa]a ochilor unica biblie rom$neasc@complet@. Raportarea la aceasta este un mod de con-cordan]@ filologic@, o despuiere a vechii Biblii (�^nceea veache s@ afl@�), pentru a-i putea lua locul ^nmentalitatea celor care o citeau de un secol. Biblia dela Bucure}ti a fost pentru Samuil Micu doar un rezer-

390 Asemenea asem@n@ri are cu cele dou@ texte }i capitolul respectiv din Biblia lui Aron, care n-a avut nicio tangen]@ cu vreuna din edi]iile comparate:

�1. {i s-au suit Moisi din c$mpiile Moav spre muntele Nivo, ̂ n v$rful lui Fazga, ̂ mprotiva Ieriho. {i i-auar@tat Domnul p@m$ntul Galaad, p$n@ la Dan.

2. {i tot Netalimul, }i tot p@m$ntul lui Efrem, }i a lui Manase, }i tot p@m$ntul Iudii, p$n@ la marea cea maide pre urm@.

3. {i partea de amiaz@zi, }i l@]imea c$mpului Ieriho, cet@]i finicilor p$n@ la Sigor. 4. {i au zis domnul c@tr@ d$nsul: �Acesta este p@m$ntul pentru carele m-am jurat lui Avraam, Isaac }i

Iacov, zic$nd: «S@m$n]iii tale ̂ l voiu da». V@zutu-l-ai cu ochii t@i, }i nu vei treace la el�. 5. {i au murit acolo Moisi, sluga Domnului, ̂ n p@m$ntul lui Moav, poruncind Domnul. 6. {i l-au ^ngropat ^n valea p@m$ntului lui Moav, ^mprotiva Fagor. {i n-au cunoscut om morm$ntul lui

p$n@ ̂ ntr-aceast@ zi. 7. Moisi de ani o sut@ }i doaoz@ci era c$nd au murit. N-au p@injinat ochii lui, nici s-au cl@tit din]ii lui. 8. {i l-au pl$ns fiii lui Israil ̂ n c$mpii Moav treiz@ci de zile, }i s-au plinit zilele celor ce jelea pre Moisi. 9. Iar@ Iosue, fiiul lui Nun, s-au umplut de duhul ̂ n]elepciunii, c@ Moisi au pus preste el m$inile sale.10. {i nu s-au mai sculat proroc ̂ n Israil ca Moisi, pre care s@-l cunoasc@ Domnul fa]@ la fa]@.11. %n toate seamnele }i ciudeasele care au trimis printr-^nsul s@ fac@ ̂ n p@m$ntul Eghiptului lui faraon, }i

tuturor slugilor lui }i a tot p@m$ntul lui.12. {i toat@ m$n@ v$rtoas@, }i mari, minunate lucruri care au f@cut Moisi ̂ naintea a tot Israilul�. (B.A.R.Cj.,

ms.rom. 29, varianta definitiv@ S.D.B., f. 333 v � 334 r).

57

vor de cuvinte rom$ne}ti, care ̂ i permitea s@ aleag@un cuv$nt sau altul, pentru a a}eza dup@ dorin]@ Bibliatuturor rom$nilor. Caracterul panrom$nesc al ̂ntreprin-derii sale, inclusiv cel transconfesional, na]ional, estedeclarat de Micu chiar ̂n cuv$ntul C@tr@ cetitoriu, undespune clar c@ vrea s@ ^nlocuiasc@ Biblia de la 1688,tradus@ �cu foarte ^ntunecat@ }i ^ncurcat@ a}ezare }i^ntocmire a graiului rom$nesc�, ^n plus cu stilul de-p@}it de evolu]ia limbii (�osibit de vorba cea de acumobicinuit@�). Respingerea Vulgatei ̂ ncepe astfel s@ se^n]eleag@. Rom$nii au o Biblie unic@: p$n@ atunci ceade la Bucure}ti, pe viitor cea pe care o traduce el.Vechea traducere rom$neasc@ este pentru Micu o sur-s@ documentar@ }i la nevoie un ^ndreptar lingvisticadiacent, dar nicidecum obiectul unei stiliz@ri.

Manuscrisele hermeneutice ale Bibliei de la Blajlas@ s@ se ̂ n]eleag@ c@ traduc@torul a avut }i alte sursede inspira]ie, ̂ n afara textului grecesc de la Franekerdin 1709 }i de Biblia de la Bucure}ti. %ntre acesteaeste codicele Alexandrin al Septuagintei, redactat deHesychius la Alexandria, ^n Egipt, unde ^}i are ori-ginea }i codicele Vatican, dar dat$nd cu un secol mait$rziu dec$t acesta din urm@ (secolul V d.Chr.).%ntr-unul din manuscrisele hermeneutice,391 versetulIe}irea 8, 23 este astfel: �{i voiu osibi ^ntr@ norodulmieu }i ̂ ntr@ norodul t@u }i m$ne va fi semnul (s.n.)acesta pre p@m$nt�. Marginal, el face dou@ ̂ nsemn@rilegate de cuv$ntul semnul. Prima: �Vatican: m$neva fi acesta�, deci nu �semnul acesta�. A doua:�Alexandr. � sicut nos: semnul acesta�. %ntr-adev@r,^n edi]ia franekerian@ a lui Lambert Bos, dup@ codi-cele Vatican, versetul apare f@r@ cuv$ntul shme�on,care ̂ nseamn@ semn. %n nota 56, editorul frisian pre-cizeaz@ c@ ̂ n manuscrisul Alexandrin din edi]iile Com-plutensian@ }i Aldin@ cuv$ntul shme�on = semn exis-t@. A}adar, pentru c@ ̂ n Alexandrin este �sicut nos�(ca la noi, respectiv � credem � ca ^n Biblia de la1688) Micu se ̂ ndep@rteaz@ de edi]ia-pilot }i formu-leaz@ versetul ̂ n felul ar@tat. Nu se poate preciza dac@Micu a avut la ^ndem$n@ textul Alexandrin din alt@parte, sau pur }i simplu a ^ndreptat dup@ nota desubsol a lui Bos. Opin@m cu convingere pentru a douavariant@, care este un argument ̂ n plus pentru func]iade text-pilot a edi]iei de la Franeker. Oricum, tra-duc@torul nu a mers orbe}te pe varianta lui Bos, ci,indiferent de surse, el a c@utat solu]ii alternative pentruanumite situa]ii, ^n cazul nostru probabil din cauz@c@ formularea f@r@ semnul d@ ^n rom$ne}te o pro-pozi]ie cu accent ciudat. O alt@ surs@ m@rturisit@ ^nmanuscrisele hermeneutice este �Hebraica�, adic@Biblia ebraic@. De exemplu, versetul Deuteronom 29,6 este ^n manuscris:392 �P$ne n-a]i m$ncat, vin }ibeutur@ be]iv@ n-a]i beut, ca s@ cunoa}te]i c@ acestaeaste Domnul Dumnezeul vostru�. Marginal semna-leaz@ c@ se abate din nou de la textul Vatican, prefe-r$nd formularea din Hebraic@: �Vat. «Domnul Dum-nezeul vostru eu s$nt» Heber. ut nos possimus Val.

«C@ acesta easte Domnul Dumnezeul vostru»�. Adic@,^n Hebraic@ este a}a �cum punem noi ̂ n rom$ne}te�.%n acela}i manuscris, ̂ nceputul versetului Numeri 21,20: �{i de la Vamot la Ianin (s.n.), carea easte ^nc$mpul Moav...� este amendat marginal cu obser-va]ia: �Alex. v. Napin�, adic@ Alexandrinul are formaNapin. Ca atare, p@r@se}te pista Vaticanului din Biblialui Bos }i opteaz@ pentru Napin, a}a cum se g@se}te^n volumul tip@rit, de}i ̂ n manuscris formulase Ianin.Sute de asemenea observa]ii ̂mp$nzesc manuscriselehermeneutice, fapt care tr@deaz@ o atitudine critic@fa]@ de izvoarele documentare. P$n@ }i Biblia de la1688 este obiectul unor asemenea opera]ii de critic@textual@. La versetul Numeri 27, 12: �{i au zis Dum-nezeu c@tr@ Moisiiu: «Suie-te ̂ n muntele cel dincolode Iordan, acesta easte muntele Navan...� etc. se no-teaz@ marginal: �In Valachico sic est: «cel dincolo demuntele Navaan»�. Adic@, ̂ n rom$ne}te � respectivBiblia 1688 � este scris Navaan. Micu r@m$ne la for-ma din edi]ia-pilot: Navan (Nab£n). Din materialulbiblic trecut prin acest ciur critic s-a p@strat cel multun sfert. Nu este greu de imaginat amploarea }i difi-cultatea unei asemenea opera]iuni la scara ^ntregiiBiblii. Finalitatea acestei metode este ̂ n mod evidentc@utarea cuv$ntului potrivit ^n limba rom$n@, caretrebuie s@ integreze perfect }i con]inutul cel mai pre-ten]ios cu putin]@. Din manuscrisele hermeneutice, atrecut apoi ̂ n curat cuv$ntul care i s-a p@rut c@ expri-m@ adev@rul ^n modul cel mai fidel, agre$nd uneleforme alternative pontate ̂ n hermeneutice, ignor$n-du-le pe altele. Un fapt greu de explicat este acela c@Micu n-a trecut ̂ n aparatul s@u de note din edi]ia ti-p@rit@ dec$t pu]ine dintre notele }i variantele din ma-nuscrisele hermeneutice. Chiar }i la cele incluse, nuse mai indic@ sursa exact@, ci doar la modul vag: �%nunele Biblii s@ afl@...�. Doar raport@rile la Biblia de laBucure}ti sunt trecute toate, ceea ce d@ impresia c@aceasta l-a preocupat mai intens dec$t alte surse.Acest travaliu istovitor sugereaz@ numaidec$t ̂ ntre-barea: la ce i-ar fi folosit toat@ munca sisific@, dac@�n-a f@cut de fapt o traducere ̂ ntr-adev@r nou@ a c@r-]ilor biblice, ci mai mult a ̂ ndreptat graiul Bibliei din1688�? Ignoran]a autorului afirma]iei se dubleaz@ cuaser]iunea c@ Micu s-a servit la aceast@ �^ndreptare�}i de Vulgata, pe care eruditul cleric bl@jean a ocolit-ocu cea mai mare pruden]@.393

Enorma ^nc@rc@tur@ de munc@, ^ngreunat@ }i defirea mig@loas@ a lui Samuil Micu, explic@ r@stimpullung ̂ n care s-a tradus Biblia. Jaloanele cronologice,luate din multele ̂ nsemn@ri din manuscrise, ar aveaca punct de plecare o dat@ neprecizat@ din anul 1783,c$nd ̂ncepe traducerea Facerii, }i ca punct final 1790,c$nd termin@ Numerii din manuscrisul hermeneutic.Dar pentru c@ acesta, }i poate nu numai singur, trebuiacopiat ̂ n curat, ceea ce s-a }i petrecut, data ̂ ncheieriiBibliei trebuie ^mpins@ p$n@ pe la mijlocul anului1791. %nsemn@rile din manuscrise, at$tea c$te s-au

391 B.A.R.Cj., ms. rom. 70, f. 165 r.392 Ms. 71, f. 202 r.393 Vezi supra, nota 388.

58

p@strat, dezv@luie aspecte din avatarurile acesteimunci de aproape un deceniu.394 La ^nceput, Micumanifest@ oarecare ne^ncredere ̂ n sine sau timiditate^n fa]a limbii grece}ti. Dup@ traducerea Genezei, elsimte nevoia s@ se verifice prin dou@ cola]ion@ri suc-cesive, cu doi cunosc@tori de greac@: unul este VasileVlad, prieten de la Sf$nta Barbara }i colaborator als@u }i al lui Gheorghe {incai la ^ntocmirea colec]ieide documente istorice ale {colii Ardelene.395 O ^n-semnare de pe manuscris, din ianuarie 1784, preci-zeaz@ c@ Geneza �a fost rev@zut@ }i cola]ionat@ cucea greceasc@ de c@tr@ Samuil Clain }i Vasile Vlad�.396

Nu s-a mul]umit cu at$ta. O alt@ ̂ nsemnare, imediaturm@toare, ne asigur@ c@ aceea}i carte a Bibliei �afost pentru a doua oar@ rev@zut@ }i cola]ionat@ cucea greceasc@ de c@tre acela}i Samuil Clain }i DimitrieEustatievici, directorul }colilor primare ortodoxe din

Transilvania�.397 Colaborarea cu Eustatievici este unelement nou, necunoscut p$n@ acum cercet@torilor.Grec de origine, n@scut }i educat ̂ n mediul ortodoxgrecesc din Bra}ov, acest cel mai vestit intelectual ne-unit din Transilvania vremii era, pe l$ng@ cunosc@tornativ al limbii grece}ti, }i autorul unei gramatici ro-m$ne}ti, personaj matur cu care t$n@rul Samuil Micu^}i putea verifica nu doar cuno}tin]ele de greac@, ci }ide rom$n@. Colaborarea cu ortodoc}ii ̂ n problemaBibliei se dovede}te astfel mai timpurie dec$t se }tiap$n@ acum. Ea este o confirmare a dorin]ei bl@jeanuluigreco-catolic de a realiza o Biblie na]ional@, una pentruto]i rom$nii. %n aceea}i perioad@ a lucrului la Bibliepoart@ o coresponden]@ intens@ cu Bucure}tiul, deunde ̂ i scriu Ignatie Darabant }i Efrem Klein, nepotuls@u, afla]i ̂ n capitala [@rii Rom$ne}ti ̂ n scopuri ̂ nc@necunoscute.398 %n timpul R@zboiului ruso-turco-au-

394 S-au p@strat ̂ nsemn@ri cu date cronologice }i alte informa]ii ̂ n manuscrisele:1. Ms. 70 F. titlul: �1783�; f. 129 v: �Sf$r}itul Facerii 1784, ianuarie 19, ̂ n sat ̂ n Lup�; f. 129 v: �Visa, et

cum Graecum collata per Samuelem Klein, et Basilium Vlad�; f. 129 v: �Et secundum visa, et cum Graecocollata per eundem Samuelem Klein, et Demetrium Eustatiovits, directorem scholarum normalium inTransylvania non unitorum�.

2. Ms. 71. F. 61 r: �Balasfalvae finis libri Levitici 1784 die 23 Augusti�; f. 65 r: �1784�; f. 163 r: �1784 dieXbris 9�; f. 167 v: �1784 die 1 Decembris�; f. 253 v: �Sf$r}it c@r]ilor celor cinci a lui Moisiiu 1784 dechemvrie18�.

Ms. 64. F. 1 v: �1785, martie�; f. 128 v: �Sf$r}it c@r]ii a doao a ̂ mp@ra]ilor 1785 die 26 Julij�.Ms. 115. F. 427 r: �1786 Aprilis 27. Balasfalvae in Monasterio Sanctissimae Trinitatis per me hieromonachum

Samuelem Klein m. pr.�; f. 459 r: �Aprilis 25 1786�.Ms. 111. F. 206 v: �Cartea aceasta a Facerii o am scris eu, ieromonah Samoil Clain de la Sad, ^n casa

jup$nului Niculae, r@itarul din Blajiu, ̂ n anul 1789, pe ce vreame m@n@stirea era cas@ de bolnavi osta}i, }ic@lug@rii nu }edea ^n m@n@stire�; f. 368 v: �Cartea Ie}irii aceasta o am scris eu Samoil Clain de la Sad, ^nBlajiu, ̂ n casa preoteasei v@duve a r@posatului popa Dan, ̂ n anul 1790, pre ce vreame m@n@stirea era spitalsau boln@v@rie pentru oaste, c$nd era b@taie cu turcii }i noi, c@lug@rii, nu puteam l@cui ̂ n m@n@stire�; f. 491r: �S-au sf$r}it a s@ scrie ^n 19 zile a lui iunie ^n anul 1790 la Sibiiu, ^n sal@}ul lui Efrem Clain Muntiul, prinmine, Samoil Clain de Sad; f. 833 r: �S-au scris a doao oar@ de mine, Samoil Clain, cel ce le-am }i t@lm@citpre limba rom$neasc@, ̂ n anul 1790, iulie 13/24, ̂ n s@la}ul lui Efrem Clain de Muntiul, ̂ n Sibiu�.

Datele oferite de Samuil Micu ̂ n aceste ̂ nsemn@ri permit urm@torul desf@}ur@tor cronologic al traducerii,desigur relativ:

1783, dat@ neprecizat@, ̂ ncepe traducerea Facerii.1784, ianuarie 19, ̂ ncheie traducerea Facerii.1784, dat@ neprecizat@, ̂ ncepe traducerea Ie}irii.1784, dat@ neprecizat@, ̂ ncepe traducerea Levi]ilor.1784, august 23, ̂ ncheie traducerea Levi]ilor.1784, dat@ neprecizat@, ̂ ncepe traducerea Numerilor.1784, decembrie 1, ̂ ncepe traducerea Deuteronomului.1784, decembrie 18, termin@ traducerea Pentateucului.1785, martie, ̂ ncepe s@ traduc@ 1 Samuil.1785, iulie 26, termin@ de tradus 2 Samuil.1786, aprilie 25, termin@ de tradus Iudit.1786, aprilie 27, termin@ de tradus Tovit.1789, dat@ neprecizat@, termin@ varianta curat@ a Facerii.1790, dat@ neprecizat@, termin@ varianta curat@ a Ie}irii.1790, iulie 13/24, termin@ varianta curat@ a celui mai voluminos manuscris, nr. 111.1790, septembrie 24, termin@ traducerea leviticului ̂ n variant@ hermeneutic@.395 Samuil Micu, Istoria rom$nilor, I, Bucure}ti, 1995, p. 451, nota 1; I. Dumitriu-Snagov, Rom$nii ^n

arhivele Romei (Secolul XVIII), Cluj-Napoca, 1999, p. 32, 41.396 Vezi nota 394.397 Ibid.398 Vezi ^n acest sens o scrisoare a lui Samuil Micu c@tre episcopul Ioan Bob din 8 iulie 1787, la Ioan

Chindri}, Idei, oameni, fapte, ̂ n �Manuscriptum�, XIX, 1988, nr. 1, p. 81 � 96.

59

striac din 1788 � 1791, m@n@stirea din Blaj a fosttransformat@ ̂ n spital pentru solda]ii cezaro-cr@ie}tir@ni]i ̂ n cele c$teva ciocniri cu turcii pe teritoriul Tran-silvaniei.399 C@lug@rii s-au ad@postit pe la credincio}ibinevoitori sau la rudenii. Micu n-a ̂ ntrerupt tradu-cerea nici ̂ n aceste condi]ii. %n anul 1789 a lucrat ̂ ncasa unui �jup$n� Niculae Rait@r din Blaj, unde aredactat varianta definitiv@ a Genezei. O parte dinanul 1790 }i l-a petrecut ^n casa v@duvei preotuluiDan din Blaj, unde a definitivat Exodul. Traducerea^ntregii Biblii, cu cele dou@ redac]ii ale sale, se parec@ a ̂ ncheiat-o ̂ n casa din Sibiu a v@rului s@u EfremKlein de Muntiul, pictor cu oarecare reputa]ie, cel carepictase cupola capelei de la Sf$nta Barbara din Vi-ena. Astfel c@, la 30 octombrie 1791, el ^i scrie luiIgnatie Darabant, episcopul unit de la Oradea, c@ �Bi-blia, afl$ndu-se ̂ n acest moment ̂ ntregul cler ̂ n sobor,am dat-o seminarului de aici cu }ase sute de florini�.400

Aceast@ cronologie a realiz@rii Bibliei lui SamuilMicu este cert@, a}adar, confirmat@ chiar de tradu-c@tor. Geneza lucr@rii a ap@rut ̂ ns@ eronat@ ̂ n unicularticol dedicat ̂ n mod expres acestei probleme. Esteo contribu]ie documentar@ a lui Ioan Modrigan }i Ze-novie P$cli}anu,401 publicat@ f@r@ a fi cunoscut, ^nprealabil, toate manuscrisele Bibliei. Aceast@ lacun@^i conduce pe autori la o dubl@ gre}eal@: �Lucra foarteu}or. Cu toate acestea, trei ani i-au trebuit p$n@ aispr@vit traducerea. %ncepuse ^n 1783 }i sf$r}e}te ^n1785�. Aceast@ eroare ̂ }i are originea ̂ ntr-un demersaparte al lui Micu. Pe parcursul traducerii, el a ̂ nce-put s@ tatoneze posibilit@]ile de tip@rire a acesteia. %n16 octombrie 1785 s-a adresat Tezaurariatului, ce-r$nd un ̂ mprumut de 4000 de florini pentru tip@rireaBibliei rom$ne}ti. Aceast@ solicitare aduce dup@ eauna din partea autorit@]ilor, de a-}i ̂ nainta lucrareaspre cenzur@. Este interesant de observat faptul c@Curtea de la Viena vedea ̂ n Biblia bl@jeanului nostruexact ce vedea el ̂ nsu}i: o Biblie pentru to]i rom$nii,fie uni]i, fie neuni]i. De aceea, ea ajunge la cenzoride ambele rituri: episcopul greco-catolic Moise Dra-go} de la Oradea }i mitropolitul s$rb de la Carlovi],Moise Putnik, c@ruia ̂ i erau subordona]i confesionalrom$nii neuni]i din Transilvania. Se pune ̂ ntrebarea:ce Biblie a trimis Samuil Micu la cenzur@? Studiulmanuscriselor nu ̂ ng@duie dec$t un singur r@spuns:au fost trimise probe din traducere, }i nicidecumlucrarea ^ntreag@. Documentele spun c@, dup@cenzurare, lui Micu i s-a retrimis manuscrisul la Blaj.Or, nici un indiciu nu confirm@ existen]a unui manu-scris ̂ ntreg al Bibliei la 1785. Dimpotriv@, indicii fermeconfirm@ c@ a lucrat la traducere }i dup@ anul 1790,ceva mai mult, c@ Noul Testament nu a reu}it s@-ltermine p$n@ la ^nceperea tip@ririi, ^n 1793, }i c@ a

avut nevoie de ajutoare la transcrierea ^n curat amanuscrisului primar. %n manuscrisul care con]ine celepatru Evanghelii }i Apocalipsul,402 }i dup@ care s-atip@rit efectiv, Evanghelia lui Matei }i o parte aEvangheliei lui Luca poart@ scrisul unei alte persoane.La 1785, Micu avea traduse cele cinci c@r]i ale luiMoise: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii }iDeuteronomul, care tradi]ional alc@tuiesc unitateabiblic@ numit@ Pentateuc sau Pentateucul lui Moise.Acest Pentateuc, ^n prima redac]ie, ^l putea trimiteMicu cenzorilor ̂ n 1786. Exemplarul curat al Genezei,dup@ care s-a tip@rit, l-a ^ncheiat ^n 1789, iar alExodului ̂ n 1790.

R@spunsul ierarhilor-cenzori a fost descurajantpentru Samuil Micu. Confratele unit de la Oradea estecel mai drastic. Biblia aceasta, spune Moise Drago},nu este o traducere dup@ Septuaginta, ci �o copie depe o edi]ie mai veche rom$neasc@�, referindu-se de-sigur la Biblia de la Bucure}ti. I se aduce traduc@torului^nvinuirea c@ a inclus ^n Biblie lucruri noi, care nuexist@ ^n codicii biblici, }i c@ a l@sat afar@ lucruriesen]iale. Ca atare, conchide cenzorul, Biblia �nu sea-m@n@ nici cu Biblia veche rom$neasc@, nici cu cearuseasc@, cu at$t mai pu]in cu Vulgata�.403 Este cutotul inexplicabil@ aceast@ judecat@ profund nedreapt@a episcopului or@dean, care va fi contrazis@ drasticde teologi de clas@ ^nalt@, vreme de un secol dup@apari]ia Bibliei. Re]inem ̂ ns@ din ̂ ncrimare faptul c@Biblia lui Micu nu seam@n@ deloc cu Vulgata, afirma]iecare vine ̂n sprijinul felului cum am motivat atitudineanoului traduc@tor de la Blaj fa]@ de Vulgata tradus@tot acolo de Petru Pavel Aron. Cu mare pruden]@ }isub rezerva confirm@rii sau infirm@rii viitoare, gestullui Moise Drago} poate fi explicat tot prin prismatraducerii din Vulgata, existent@ la Blaj. Ca atitudinede nuan]@, clericii superiori de la Oradea au fost ̂ n-totdeauna mai apropia]i de habitudinile catolice apu-sene dec$t cei de la Blaj. Nu se poate imagina c@Drago} nu }tia de existen]a Vulgatei traduse de epis-copul Aron. Sentin]a sa poate fi interpretat@ eventualca o pledoarie mascat@ pentru Vulgata, ca Biblie arom$nilor uni]i. Prin apari]ia Septuagintei lui Micu,acest deziderat era compromis. C$t despre �cenzura�s$rbului Putnik, ea se situeaz@ ̂ n zona hilarului. F@r@a citi m@car, el caracterizeaz@ Biblia lui Micu dreptsuperflu@, spune c@ exist@ traduceri rom$ne}ti multmai bune, }i iat@, chiar el este ^n m@sur@ s@ trimit@una bun@ de retip@rit. Se referea probabil la Biblia dela Bucure}ti. Pe dos fa]@ de episcopul de la Oradea,mitropolitul s$rbilor nu vedea cu ochi buni r@sp$ndireaunei Biblii traduse de un greco-catolic. Acest �e}ec�incipient se poate atribui }i mentalului ̂ nregimentatal vremii, care nu agrea o lucrare de autor, personal@,

399 George Bari], P@r]i alese din istoria Transilvaniei pre dou@ sute de ani din urm@, I, Sibiu, 1889, p. 505 �506.

400 Ioan Chindri}, Idei, oameni, fapte, p. 91.401 Cum a ap@rut Biblia lui Clain? � Pe baz@ de documente inedite �, ̂ n �Cultura cre}tin@�, VIII, 1919, nr.

5 � 6, p. 96 � 102.402 B.A.R.Cj., ms. rom. 112.403 Ioan Modrigan }i Zenovie P$cli}anu, Cum a ap@rut Biblia lui Clain?..., p. 98.

60

cum era a lui Samuil Micu. Spre aceast@ concluziepoate duce propunerea lui Moise Drago} de la sf$r}itul�cenzurii� sale: Micu s@ rescrie Biblia, mai cite] � ̂ nc@o dovad@ c@ a trimis la cenzur@ varianta primar@, demaculator, a manuscrisului, c@ci a doua redactare estefoarte lizibil@, chiar caligrafiat@! � apoi s@ o supun@spre cenzurare unei comisii de ^nv@]a]i din toatediecezele, comisie numit@ chiar de ̂ mp@ratul de la Vi-ena. Un drum complicat }i f@r@ ie}ire. La acest e}ec acontribuit }i traduc@torul, care, cu ner@bdarea tinere]ii,n-a a}teptat s@-}i termine lucrarea }i s@-i dea o fa]@mediatic@ bun@, ci s-a preocupat pe parcurs destrategia public@rii ei. Cum speran]a celor 4000 de florinide la erariu s-a spulberat, i-a venit ideea nerealist@ dea-}i publica Biblia pe cont propriu. Se g$ndea laadunarea de prenumeran]i, de abona]i cu anticipa]ie,dup@ moda vremii. Nici o Biblie din Europa nu s-atip@rit vreodat@ ^n acest fel, valabil pentru lucr@ri demic@ dimensiune. La 9 noiembrie 1787, el ^i scrievicerectorului din Lemberg, unde se mutase seminarulSf$nta Barbara, solicit$ndu-i asemenea abona]i. DinBucovina se a}tepta la 300 de persoane. Bine^n]elesc@ tentativa n-a reu}it, nici ^n Bucovina, nici ^n altep@r]i.

%n acest moment intervine un episod care a fostintens exploatat, ^n mod nu tocmai corect. Dup@ cedoi ierarhi, unul greco-catolic }i unul ortodox, ^i res-pinseser@, cu dispre], ̂ n 1786 � 1787, Biblia lui SamuilMicu, ̂ n 1790 se ajunge ca al]i doi, tot unul unit }i unulortodox, s@ se bat@ pentru ea, implic$nd chiar putereapolitic@ ^n disput@. Se pare c@ ^ntre timp redactareaBibliei avansase }i c@ se ̂ ntrez@rea posibilitatea real@a finaliz@rii acesteia prin tipar. Episcopul Ioan Bob dela Blaj n-a fost un personaj agreat de corifeii {coliiArdelene. Ei l-ar fi dorit ^n fruntea diecezei unite dinArdeal pe Ignatie Darabant, viitorul episcop de Oradea,care a candidat ^n 1782 ^mpreun@ cu Ioan Bob lascaunul din Blaj, ob]in$nd cele mai multe voturi dinpartea clerului,404 dar pierz$nd ̂n fa]a lui Bob la probaternariului, c$nd ^mp@ratul avea prerogativa de aprefera pe unul dintre primii trei ale}i de sinodul elec-toral. Viena l-a preferat pe Bob, candidatul cu cele maipu]ine voturi, }i astfel toat@ triada corifeilor, Micu,{incai }i Maior, s-a pomenit ^n afara echipei decolaboratori apropia]i ai episcopului. Manevrele luiSamuil Micu de a-}i tip@ri Biblia f@r@ ajutorul episco-pului s@u ̂ }i g@sesc explica]ia ̂ n acest vechi contencioscultural de la Blaj, de mult cunoscut }i teoretizat deistoricii literari.405 Ultima ̂ ncercare a fost aceea de a-}itip@ri Biblia cu ajutorul episcopului ortodox de la Sibiu,

Gherasim Adamovici. Nu era nimic neobi}nuit ̂n acestgest. Micu ̂nsu}i, traduc$nd dup@ Septuaginta, i-a avut^n vedere pe to]i rom$nii de rit oriental, deci }i pe orto-doc}i, }i pe greco-catolici. Puterea catolic@ de la Vienag$ndea ̂ n acela}i fel, la ra]iunea practic@ a unei Bibliipentru to]i rom$nii din Imperiu, fie uni]i, fie neuni]i.Gherasim Adamovici a adunat banii necesari tip@ririi,}i la 2 decembrie 1790, a cerut aprobarea GuberniuluiTransilvaniei s@ tip@reasc@ Biblia rom$neasc@ la Sibiu.Pentru a doua oar@, se cere un exemplar, acum dec@tre Guberniu, ̂ n vederea cenzur@rii.406 %n acest mo-ment, p@}e}te ̂ n scen@ energicul }i bogatul episcop dela Blaj, Ioan Bob, pun$nd cap@t tribula]iilor Bibliei.%ntr-o ̂nt$mpinare c@tre Guvern din 14 decembrie 1790,el ̂ }i arog@ exclusivitatea de a tip@ri traducerea lui Sa-muil Micu. Acesta � spune � este c@lug@r bazilitan laBlaj }i a fost crescut }i }colit pe cheltuiala clerului greco-catolic. Ca s@-}i poat@ realiza Biblia, el a fost scutit demulte sarcini }i i s-au trecut multe cu vederea, numai}i numai ca s@-}i poat@ duce munca la bun sf$r}it.Informa]ia este pre]ioas@, explic$nd faptul c@ Micu areu}it s@-}i ating@ scopul, lucr$nd ^n paralel la altenumeroase c@r]i, unele tip@rite, iar altele r@mase ^nmanuscris. Iar acum � se pl$nge episcopul bl@jean �Micu a uitat toate aceste binefaceri, }i-a uitat leg@-m$ntul de obedien]@ }i paupertate monahal@ }i umbl@s@-}i v$nd Biblia ^n alte p@r]i. Cere Guberniului s@-itrimit@ Biblia la Blaj, iar el o va tip@ri, d$ndu-i traduc@-torului o remunera]ie corespunz@toare (�discretamremunerationem�).407 Gestul lui Bob este explicat deun cercet@tor al problemei ̂n mod inspirat, prin prismafaptului c@ acum Biblia �se profila ca o certitudine�.408

Spiritul practic, r@mas legendar, l-a f@cut s@ nu se agite^n paralel cu Micu, }tiind exact stadiul ^n care se aflatraducerea. Acum ̂ ns@, la sf$r}itul anului 1790, Biblialui Micu era ̂ ntr-adev@r spre ̂ ncheiere, }i Bob nu voias@-i scape. Surprinz@toarea inten]ie a episcopului dela Blaj a anihilat din fa}@ colaborarea cu GherasimAdamovici, Biblia n-a ajuns la acesta, nici la Guber-niu, iar lui Samuil Micu i-a r@mas unica }ans@ de a-}ivedea lucrarea tip@rit@: la Blaj, acolo unde se cuvenea,cu sprijinul episcopului s@u, care dorea s@ i-otip@reasc@. Mul]i autori, inclusiv greco-catolici, in-terpreteaz@ actul autoritar al lui Bob drept o samavol-nicie, o nedreptate la adresa lui Samuil Micu.409 De-parte de a fi astfel, rela]ia Bob � Micu ̂ n cazul Biblieitrebuie privit@ ̂ ntr-o lumin@ nou@, obiectiv@, realist@.S-a afirmat c@ Bob voia neap@rat �s@ aib@ o Biblierom$neasc@ tip@rit@ ̂n tipografia lui, care lui s@-i aduc@fal@, iar tipografiei venituri�.410 Pentru a tip@ri Biblia,

404 Ioan Micu Moldovan, Acte sinodali ale b@serecei rom$ne de Alba Iulia }i F@g@ra}, I, Blaj, 1869, p. 111.405 T@lm@cit }i r@st@lm@cit p$n@ la abuz, acest conflict bl@jean se ^nscrie ^n limitele pe care le schi]eaz@

Zenovie P$cli}anu ̂ n studiul s@u Un vechi proces literar...406 Ioan Modrigan }i Zenovie P$cli}anu, op.cit., p. 99.407 Ibid., p. 99 � 100.408 Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, p. 146.409 Tonul l-au dat Ioan Madrigan }i Zenovie P$cli}anu, ambii bl@jeni }i uni]i, public$nd documentele

litigiului ̂ nso]ite de comentarii sentimentale, ostile la adresa lui Ioan Bob (op.cit., pass.). De aceast@ interpretareneprofesionist@ a profitat o ^ntreag@ pletor@ de autori ulteriori, inutil de ^n}irat aici, care concluzioneaz@invariabil ̂ n sensul smulgerii pur }i simplu a Bibliei de la Micu, de c@tre episcop.

410 Ibid., p. 99.

61

Bob nu avea nevoie s@ a}tepte traducerea ̂ndelungat@a lui Micu. Avea la ^ndem$n@ Biblia lui Petru PavelAron, complet@ }i tehnoredactat@ pentru tipar, pe careputea s@ o scoat@ oric$nd. Ce l-a ̂ ndemnat totu}i s@ secramponeze de cea a lui Samuil Micu? Se pot emitec$teva ipoteze plauzibile. Micu avea la Blaj }i ̂ n toat@rom$nimea, ^ntre uni]i }i neuni]i, o faim@ uria}@ desavant }i teolog. Contemporanii erau cu ochii petraducerea Bibliei, mul]i citiser@ din manuscrise � pro-babil }i Bob � }i se }tia c@ este superioar@ Bibliilorrom$ne}ti de p$n@ atunci. Dac@ Bob a vrut s@-}i�aduc@ fal@� cu o Biblie rom$neasc@, aceasta a fostcea realizat@ de Micu, iar op]iunea a fost onorant@pentru traduc@tor. Procedura energic@ de a bloca ten-tativele excentrice ale subordonatului s@u ]ine de fireaorganizat@ }i autoritar@ a arhiereului, ca }i de disciplinapertinent@ de o episcopie din lumea catolic@, fie ea }ide rit oriental. Mai apoi, traducerea lui Micu este oSeptuaginta. Mul]i autori au preluat de la Petru Maior,f@r@ s@ o analizeze, ̂ nvinuirea c@ Bob a vrut s@ �latini-zeze�, adic@ s@ introduc@ practici care se afectezeesen]a ritual@ oriental@ a bisericii unite.411 %n luminaanalizei, m@surile lui Bob incriminate astfel sunt de ordinadministrativ-organizatoric, }i nicidecum ritual,exemplu tipic fiind m@sura episcopului din 1793, de aretrage protopopilor �privileghionul� amend@riipreo]ilor gre}elnici, hot@r$nd c@ acest lucru este decompeten]a episcopului.412 %n cazul de fa]@, preferin]alui categoric@ pentru Septuaginta lui Micu repune ̂ n-treaga problematic@ ̂ntr-o lumin@ normal@. La un nivelde cultur@ contestat }i poate chiar contestabil, Ioan Bobera un geniu al ra]iunii practice, cu un sim] al realit@]iiie}it din comun. Acest sim] ̂ l f@cea s@ ̂n]eleag@ c@ men-talul popular rom$nesc r@m$ne unul oriental, indiferentde religie, }i c@ Septuaginta este Biblia cu care poatetranscede grani]ele dintre confesiunile }i ]@rile ro-m$ne}ti, st@p$nind aceast@ important@ pia]@ at$t caprestigiu, c$t }i material. Acest lucru i-a }i reu}it, cuprisosin]@.

Odat@ readus@ ̂ n ]arcul ei, pre]ioasa oaie r@t@cit@a cedat dreptul de autor tipografiei Seminarului die-cezan, contra sumei de 600 de florini, la 30 octombrie1791.413 Din acel moment, episcopul Ioan Bob devinest@p$nul absolut al Bibliei. Tip@rirea ei putea s@ ^n-ceap@. {i totu}i, abia un an mai t$rziu, la 1 noiembrie1792, el cere Guberniului aprobarea de a o tip@ri.414

Va mai trece un an, }i abia la 1 noiembrie 1793^ncepe efectiv munca de tip@rire.415 Ce s-a petrecut ̂ n

acest lung r@stimp de doi ani? Noua existen]@ a Biblieimanuscrise, de la cedare }i p$n@ la tip@rire, estemarcat@ de un proces ̂ n care caracterul pregnant decarte de autor a lucr@rii lui Samuil Micu este supusunor concesii ^n favoarea caracterului de cartecolectiv@. Prima grij@ a lui Bob a fost verificareamanuscrisului. Petru Maior, un admirator al lui Micu,recunoa}te la 1793: �Chiar dac@ p@rintele Samuil s-astr@duit cu iscusit@ grij@ la ea, totu}i o asemenealucrare necesit@ o verificare atent@ }i ̂ ndelungat@�.416

%n acest scop, episcopul ̂ nsu}i s-a pus ̂ n fruntea uneicomisii de verificare, la care �cu mare greutate }i-aluat l$ng@ sine�417 ̂ nc@ trei secondan]i. Ace}tia suntclericii bl@jeni Dimitrie C@ian, Gherman Peterlaki }iVasile Filipan. Cine erau ace}ti oameni }i cecompeten]@ aveau pentru o lucrare de asemenear@spundere? Cu o lun@ de zile ^naintea ^nceperiitip@ririi, Petru Maior contest@ ̂ n bloc aceast@ comisie,^ntr-o scrisoare foarte dur@ c@tre Congrega]ia de Pro-paganda Fide: �Nici domnul episcop, nici unul dintreace}tia nu }tiu limba rom$n@, eu ̂ nsumi i-am pus la^ncercare }i nu }tiu nici c$te timpuri ^ng@duie limbarom$n@ ^n conjugarea verbelor, }i prin urmare nu^n]eleg nici primele elemente ale gramaticii. Mai apoi,sunt cu totul necunosc@tori ai limbii grece}ti, a c@reist@p$nire este foarte necesar@ la aceast@ lucrare�.418

Aceast@ constatare aspr@ trebuie judecat@ cu pruden-]@, prin prisma frustr@rii pe care a sim]it-o Petru Maior,erudit de ^nalt@ clas@, nefiind chemat s@ fac@ partedin comisie. Imaginea neagr@ pe care o ^nf@]i}eaz@era menit@ s@ atrag@ Congrega]ia ̂ n oprirea tip@ririi,care � zice � �s-a ̂ nceput deja�, de}i va ̂ ncepe abiapeste o lun@. Asem@n@tor cu Moise Drago} ̂ n 1786,acest comiliton al lui Micu propune la r$ndul s@u oalt@ comisie, din afara Transilvaniei, condus@ deepiscopul Ignatie Darabant de la Oradea. Indiferentdac@ Petru Maior a fost de coniven]@ cu Samuil Micusau nu, apelul la Vatican este o nou@ ̂ ncercare de aopri Biblia de la Blaj, de data aceasta de foarteaproape, chiar din mediul {colii Ardelene. Vaticanul^ns@ n-a reac]ionat, iar Ioan Bob a continuat tip@rireaBibliei, c@reia �mediocrit@]ile� incriminate de Maior^i d@duser@, ^n cei doi ani de t@cere, o ^nf@]i}areexterioar@ nou@. Dimitrie C@ian senior (1754 � 1821)nu era nicidecum un ignorant, el ^}i f@cuse studiileteologice la Universitatea din Viena, fiind coleg cuSamuil Micu la Colegiul Sf$nta Barbara.419 GhermanPeterlaki (? � 1811) era un c@lug@r absolvent al teo-

411 Petru Maior, Istoria bisericii..., p. 183.412 Idem, Protopapadichia, p. 16.413 Vezi supra, nota 400.414 Ioan Modrigan }i Zenovie P$cli}anu, op.cit., p. 100.415 Vezi ̂ n edi]ia de fa]@ cuv$ntul C@tr@ cetiroriu al c@lug@rului Gherman Peterlaki, �diortositoriul� tipografiei.416 Scrisoarea din 1 octombrie 1793 c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide, la Petru Maior, Scripta mi-

nora, p. 232.417 �Greutate� prin care Petru Maior ̂ n]elege c@ episcopul era pornit s@ fac@ de unul singur aceast@ verificare

(ibid.).418 Ibid., p. 232 � 233.419 Vezi despre el {ematismul veneratului cler al Arhidiecezei metropolitane greco-catolice rom$ne de Alba-

Iulia }i F@g@ra}, pre anul domnului 1900, de la Sf$nta Unire 200, Blaj, 1900, p. 64; Ioan Ra]iu, Dasc@lii no}tri,p. XLVI � XLVII; Nicolae Com}a, Dasc@lii Blajului, p. 36.

62

logiei de la Blaj, care ̂ n 1784 se al@turase lui SamuilMicu, Gheorghe {incai }i Petru Maior ^n ^ncercareade a p@r@si cinul c@lug@resc.420 Am$ndoi au fostcoopta]i de episcop ^n calitatea pe care o aveau latipografia Seminarului diecezan: primul era prefect altipografiei, iar al doilea corector. Vasile Filipan (1766� 1832), t$n@r de numai 27 de ani la intrarea ̂n comisie,absolvise teologia la Eger }i ^}i luase doctoratul laLemberg, centre ̂n care era mutat fostul seminar vienezde la Sf$nta Barbara. Filipan trebuie s@-i fi atras aten-]ia episcopului prin bun@ preg@tire teologic@, pe care}i-o va eviden]ia ulterior ca autor al unei Istoriibiserice}ti ̂ n limba latin@, necunoscut@ ast@zi.421 Carea fost activitatea comisiei ^n leg@tur@ cu manuscrisulBibliei lui Samuil Micu ? %n cuv$ntul s@u C@tr@ cetito-riu din edi]ia de fa]@, Micu spune despre membriicomisiei � exact pe dos de afirma]ia lui Petru Maior! �c@ erau �b@rba]i ^nv@]a]i�. Iat@ ce recunoa}te Micudespre munca acestor b@rba]i: 1. c@ au confruntatmanuscrisul s@u cu Septuagint@ }i cu Biblia de laBucure}ti, �ca ̂ ntru toate s@ fie aseamenea }i ̂ ntocmaizvorului elinesc�; 2. c@ au ad@ugat note �dedesubt puse}i pre de laturi�, adic@ au ^mbun@t@]it notele lui }iconcordan]ele marginale; 3. c@ au redactat texteintroductive la c@r]ile Bibliei }i rezumate la capitole; 4.c@ au scris introducerea la ̂ ntreaga Biblie. Studiul ma-nuscriselor Bibliei lui Micu nu confirm@ ^n ^ntregimepropriile-i afirma]ii din aceast@ predoslovie general@.%ntr-adev@r, Samuil Micu, urm$nd Biblia de la Franekerdin 1709, nu a pus rezumate ̂n fa]a capitolelor biblice.%n forma primar@ a manuscrisului Bibliei nu exist@ niciintroduceri la c@r]ile acesteia, ci doar textul net ̂ nso]itde numeroase observa]ii critice de tip hermeneutic. %na doua redactare a manuscrisului ^ns@, cea curat@,dup@ care s-a f@cut }i tip@rirea, el redacteaz@ texte in-troductive la toate c@r]ile ambelor Testamente, de di-mensiuni variabile, dup@ gradul de elucidare pe carecredea c@ este necesar s@ o aduc@. Cum se poateexplica aceast@ grav@ inadverten]@ ̂ ntre afirma]ia luiMicu }i realitate? Tomurile de manuscrise ale acesteiredact@ri definitive422 ajut@ la clarificarea lucrurilor.Samuil Micu nu a inten]ionat s@ fac@ aceste introdu-ceri, ci i-au fost impuse de Ioan Bob, ̂ n vederea tip@-ririi. El a lucrat cot la cot cu comisia condus@ de Epis-copul Bob, asum$ndu-}i sarcina introducerilor. %n spe-cial manuscrisul Noului Testament este edificator ^nacest sens.423 %ntr-un loc sunt comasate introducerilela 2 Corinteni, Galateni, Efeseni }i Coloseni la un loc,

^n alt@ parte dec$t textele ^n cauz@, dar scrise cert dem$na lui Micu. Nici textele notelor }i concordan]elormarginale nu tr@deaz@ vreo interven]ie semnificativ@ aunor alte m$ini ̂ n varianta dup@ care s-a tip@rit. Sin-gura contribu]ie str@in@ masiv@ este aceea a rezuma-telor de capitole, egale cu num@rul tuturor capitolelorBibliei. Toate rezumatele sunt f@cute de aceea}i per-soan@, care este probabil Dimitrie C@ian. Prin expri-marea c@ �b@rba]ii ̂ nv@]a]i� ai lui Bob �o au ̂ nzestrat}i o au ̂ mbog@]it�, nu se poate ̂ n]elege altceva dec$tc@ Micu se delimiteaz@ de aceast@ metamorfoz@, lacare }i el este obligat s@ ia parte. %ntr-adev@r, nici Bi-blia de la Franeker din 1709, }i nici sursa secundar@,Biblia de la Bucure}ti, nu-i ofereau dec$t modelultraducerii nete a textului biblic, f@r@ nici un adaus.Uria}ul aparat de note }i variante al lui Lambert Boseste la subsolul paginilor. Comparativ, notele tradu-c@torului de la Blaj sunt pu]ine }i s@r@c@cioase. Dup@cum se poate vedea din ̂ ntreaga oper@ de traducere alui Micu, tip@rit@ }i manuscris@, prioritatea lui estetranspunerea ̂ n rom$ne}te a textului. Erudi]ia critic@,de}i l-a atras, a cedat ^n fa]a urgen]ei resim]ite de aumple golul de texte din cultura religioas@ a rom$nilor.Fa]@ de ambele surse de baz@, el se abate ^ns@ prinindicarea marginal@ a locurilor biblice paralele. Nudeosebit de bogate }i nu totdeauna la obiect, concor-dan]ele lui Micu merg pe o tradi]ie ardelean@, binereprezentat@ ̂ nc@ ̂ n Noul Testament de la B@lgrad din1648.424 {i Vulgata tradus@ de Petru Pavel Aronsemnaleaz@ locuri paralele, nu multe, ^ns@ foarte e-xacte. Tot ̂n Ardeal, prin Noul Testament al lui Simion{tefan, s-a f@cut popular@ metoda �predosloviilor�, a-dic@ a introducerilor la c@r]ile bibliei, precum }i a rezu-matelor la capitole. Biblia lui Aron nu are dec$t scurterezumate la capitole. Episcopul Ioan Bob a optat pentruvarianta unei Biblii cu �predoslovii� }i rezumate decapitole, probabil tocmai spre a nu disturba aceast@tradi]ie, care optimiza lecturarea Bibliei de c@trecredincio}ii f@r@ cultur@ teologic@. {i pentru preo]i eramai facil@ o asemenea Biblie �sinoptic@�, ajut$ndu-is@ g@seasc@ u}or exemplul sau pasajul c@utat. Estesigur c@ Bob, cu ascu]itul s@u sim] materialist, s-a g$n-dit }i la v$nzarea Bibliei cu mai mult spor.

O problem@ delicat@ a preg@tirii Bibliei bl@jenepentru tipar este aceea a studiului introductiv la lucra-re. Samuil Micu a preg@tit, la o dat@ imprecizabil@,dou@ studii consistente, unul pentru ̂ nceputul Bibliei,intitulat Despre S. Scriptur@,425 altul ca introducere la

420 Despre el la Timotei Cipariu, Acte }i fragmente..., p. 122; Nicolaus Nilles, Symbolae..., II, p. 646;Nicolae Com}a, Dasc@lii..., p. 34; Octavian B$rlea, Ex historia romena..., p. 13, 119, 142 � 145, 153, 402;I. Dumitriu-Snagov, Rom$nii ̂ n arhivele Romei, p. 36, 55, 78, 440 � 441, 574 � 575.

421 Nicolae Iorga, Istoria literaturii rom$ne..., II, p. 332. Cf. }i Ioan Ra]iu, Dasc@lii..., p. XLVIII � XLIX;Nicolae Com}a, Dasc@lii..., p. 38.

422 Vezi supra, nota 337.423 B.A.R.Cj., ms.rom. 63. Exist@ ^ns@ }i alte dovezi ale colabor@rii sale la redactarea introducerilor.

%ntr-o scrisoare c@tre Ioan Bob din 12 ianuarie 1796 el cere un supliment de plat@ ̂ n exemplare din Biblie,�pentru osteneala ce am f@cut }i ^n prefa]ii, }i ^ntr-altele, p$n� ce sau tip@rit� (la Ioan Micu Moldovan,Documente pentru biografia lui S. Klain, ̂ n �Archivu pentru filologie }i istorie�, 1870, nr. XXXV, p. 700).

424 Noul Testament. Tip@rit pentru prima dat@ ̂ n limba rom$n@ la 1648 de c@tre Simion {tefan. Reeditatdup@ 340 de ani din ini]iativa }i purtarea de grij@ a sfin]itului Emilian, episcop al Alba Iuliei, Bucure}ti, 1988.

425 Se afl@ ̂ n manuscris la B.A.R.Cj., ms.rom. 497.

63

Noul Testament.426 Textele lui n-au fost incluse ̂ n edi-]ia tip@rit@, care este precedat@ de un Cuv$nt ̂ nainte laS. Scriptur@, variant@ scurtat@ }i drastic modificat@ aprimului studiu, care se p@streaz@ ^n manuscris, dem$na lui Micu.427 Se pune ̂ ntrebarea: s@ i se fi refuzattraduc@torului analiza }tiin]ific@ a propriei lucr@ri? Ma-nuscrisele nu ajut@ la elucidarea acestei prezum]iiposibile. Nici unul dintre cele dou@ manuscrise nu ausf$r}it, p@r$nd a fi ne^ncheiate, dar este vorba maidegrab@ de pierderea ultimelor file, ̂naintea compact@riilor ^n coper]i. Studiul despre Noul Testament este laMicu evident prea lung, mai lung dec$t studiul general,}i de aceea eventuala renun]are sau cerere de renun]arela el este explicabil@. Cel din edi]ia tip@rit@, foarte suc-cint }i la obiect, este scris de autorul rezumatelor decapitole, acela}i, probabil, Dimitrie C@ian. Introducereageneral@, ^ns@, c$t@ s-a p@strat, nu dep@}e}tesemnificativ dimensiunile celei tip@rite }i este superioar@acesteia, ̂n con]inut }i stil. Totu}i, ̂ n final, el este obligatla abrevierea }i modificarea cercet@rii sale biblice, ^ndauna calit@]ii studiului introductiv, pe care se pare c@nici nu a avut voie s@ ̂ l semneze, prefa]$ndu-se astfelanonim Biblia. De dragul adev@rului, trebuie postulat@aici o stare conflictual@ ^n preajma intr@rii Bibliei latipar, din care Samuil Micu a ie}it ̂ nvins pe moment,^n vreme ce truda sa de un deceniu ie}ea ̂nving@toare.Lui i s-a rezervat prima pagin@, cu micul cuv$nt C@tr@cetitoriu, care con]ine prea s@race informa]ii despregeneza traducerii }i c$teva laude la adresa episcopuluiBob, probabil impuse de episcop sau de comisiaacestuia.428 %n plus, el con]ine cele dou@ neconcordan]ecu realitatea, deja semnalate: informa]ia despre Biblialui Petru Pavel Aron }i ascunderea aportului personal^n comisia de preg@tire pentru tipar. Cuv$ntul estesemnat, cum se cuvenea unui c@lug@r, de �smeritul ̂ntr@ieromona}i Samuil Clain, din M@n@stirea Sfintei Troi]@de la Blaj�. Cu aceea}i �smerenie� ̂ }i semneaz@ ̂ ns@propriul cuv$nt C@tr@ cetitoriu }i unul din membrii co-misiei, Gherman Peterlaki, ^ns@rcinat cu corectura}palturilor de tipar, care, ca s@-}i scuze eventualelesc@p@ri de �diortositoriu�, le arunc@ ^n seama luiSamuil Micu, ^ntr-un mod lipsit de elegan]@:�izvoditoriul, m@car c@ a fost bine pl@tit s@ dea unmanuscris curat, l-a dat plin de gre}eli�. Acest altsimptom al st@rii tensionate este ̂ns@ foarte pre]ios toc-mai prin acest repro}. Peterlaki ^l nume}te pe Micu�izvoditoriul�, la singular, ca atare unicul autor al Bibliei,except$ndu-se, desigur, adaosurile formale la care acontribuit }i el. Se infirm@ astfel informa]ia romantic@

a unuia dintre pu]inii cercet@tori care s-au ocupat deBiblia de la Blaj, cum c@ ea ar fi �rezultatul unei munci^ndelungate a tuturor c@rturarilor din mica noastr@Rom@�.429 Chiar }i dup@ proba aspr@ a metamorfoz@riipentru tipar ̂ n felul descris, caracterul de oper@ de au-tor a Bibliei ̂ l excedeaz@ pe acela de oper@ colectiv@.Meritul Blajului este exact cel simbolizat de exprimareafranc@ }i direct@ a lui Ioan Bob din adresa amintit@c@tre Guberniu, trimis@ la 14 decembrie 1790: Blajull-a f@urit pe Samuil Micu, a}a cum a f@urit, cu infinit@r@bdare }i tenacitate, un secol de cultur@. C$t ̂ l prive}tepe episcopul Bob, marele }i neuitatul s@u merit este c@}i-a pus legendara voin]@ }i invidiatele resurse financiare^n slujba operei de c@petenie a {colii Ardelene. Meritullui Bob este cel pu]in egal cu al lui {erban Cantacuzino^n cazul Bibliei de la Bucure}ti, numit@ foarte adesea�Biblia lui {erban�. Nimeni }i niciodat@ nu a numitBiblia bl@jean@ din 1795 �Biblia lui Bob�, cu toate c@episcopul a suportat, la fel ca principele [@rii Rom$-ne}ti, ^ntreaga cheltuial@ a tip@ririi, e drept c@ la oelegan]@ tipografic@ inferioar@, Bob nefiind st@p$nito-rul unei ]@ri, ci doar ierarhul unei episcopii s@race aunui popor s@rac aflat sub o st@p$nire str@in@ }i ostil@.Ioan Bob n-a ]inut cont de sentimentele ̂ ndoielnice pecare Samuil Micu, asemeni celorlal]i corifei ai {coliiArdelene, le nutrea fa]@ de persoana sa. Aceast@ ig-norare a am@nuntelor }i sim]ul neab@tut al scopului aconstituit baza psihologic@ a tip@ririi Bibliei.Recuno}tin]a celor din jur nu l-a preocupat, ci doarfaptele lor. Elogiile aduse de patriarhul Dositei alIerusalimului, ^n precuv$ntarea sa de la 1688, lui{erban Cantacuzino, cov$r}esc pur }i simplu cele dou@fraze encomiastice ale lui Samuil Micu din C@tr@ ce-titoriu, care ̂ n plus ̂ }i au t$lcul lor scr$}nit. Nici apari]iaBibliei de la 1688 n-a fost lipsit@ de aspecte umanediscutabile, ̂ ntre care trecerea des@v$r}it@ sub t@cere aautorului traducerii, sp@tarul Nicolae Milescu,430 la aceadat@ un personaj celebru la scar@ european@. La a douatip@rire a Bibliei ̂ n limba rom$n@, la Blaj, ̂ n 1795, nuse comite un asemenea rapt cu iz medieval, ci doar odescump@nire a trec@toarei fiin]e umane, sub semnul^ntreb@rii Ecleziastului: �Care este folosul celui celucreaz@, din lucrul cu care se ostene}te?�.431

Biblia de la Blaj s-a tip@rit ̂ ntre 1 noiembrie 1793}i 15 noiembrie 1795. H$rtia a ̂nceput s@ fie procurat@^nc@ din 1792, c$nd s-au cump@rat 272 de �leg@turi�,la suma de 1496 de florini.432 La 1795 sunt semnala]iurm@tori tipografi la Blaj: {tefan Huszi, Dimitrie Finta,Iosif Alma}i, Ioan Suciu, Ioan Moldovan, Gheorghe

426 Ibid., ms.rom. 498.427 Ea se g@se}te compactat@ al@turi de cuv$ntul C@tr@ cetitoriu al lui Samuil Micu, ̂ n ms.rom. 115 de la

B.A.R.Cj., f. 806 r � 846 v, tehnoredactat pentru tipar.428 Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu, p. 147.429 Ioan B@lan, Biblia de la Blaj (I), p. 134. Autorul afirma]iei n-a consultat am@nun]it cele dou@ linii de

manuscrise ale Bibliei, care ̂ n mod cert l-ar fi ferit de aceast@ gre}eal@, altminteri nevinovat@.430 Vezi Virgil C$ndea, Ra]iunea dominant@, p. 106 sqq.431 Biblia adic@ Dumnezeiasca Scriptur@, ed. Vasile Radu }i Gala Galaction, Bucure}ti, 1938, p. 655.432 Cornel Tatai-Balt@ }i Teodor Smericinschi, Din activitatea tipografiei de la Blaj (1787 � 1821) reflectat@

de un material arhivistic, ̂ n �Apulum�, XIX, 1981, p. 248; Cornel Tatai-Balt@, Implica]iile tipografice }i artagrafic@ ̂ n Biblia lui Samuil Micu (1795), ̂ n vol. Pagini de art@ rom$neasc@, Blaj, 1998, p. 54 � 62.

64

Bistra, Teodor Todea }i Paul Iclozan.433 %n 1797 ̂nc@ semai f@ceau �rectific@ri� la Biblie. Tip@rirea ̂n mai multe�trasuri� tipografice, cu interven]ii pe parcurs, se resimte^n exemplarele cu care s-a lucrat la aceast@ edi]ie:exemplarele BIZ~U, GOGA }i BLAJ.434 Astfel, e-xemplarul BIZ~U are %nsemnarea apostolilor }i a evan-gheliilor duminecilor..., C@tr@ cetitoriu a lui GhermanPeterlaki }i erata la sf$r}it, fa]@ de felul nefiresc ̂ n careacestea sunt situate ^n fruntea Bibliei ^n exemplareleGOGA }i BLAJ. Acela}i exemplar BIZ~U face partedintr-un tiraj mai ̂ngrijit. Astfel, o trimitere marginal@ dela Fapte, 15, 1, scris@ ̂ n BLAJ gre}it (�Glot. 5, 2�) estecorectat@ ̂n BIZ~U (�Galat. 5, 2�). Tot la Fapte, dar 14,18, ^n nota (a) de la subsol apare ^n BLAJ numele�Iupitear�, simplificat ̂ n BIZ~U �Iupiter�. Exemplareletip@rite din Biblie se ridicau la un num@r de 1500.435

Biblia s-a v$ndut pe parcursul a peste dou@ decenii, ̂ n1818 mai exist$nd ^n stoc 87 de exemplare. Cel maibun �client� a fost cunoscutul oculist rom$n Ioan Molnar-Piuariu, care ̂n 1799 a cump@rat 100 de exemplare, lacostul de 10 florini exemplarul. Nu se }tie c$t l-a costatpe Ioan Bob tip@rirea uria}ei lucr@ri. %ncas@rile dinv$nzare semnalate ̂n documente se ridic@ la peste 13.000de florini p$n@ ^n 1821.436 Ace}ti bani, intra]i pe feliimici, s-au destinat ̂ntre]inerii Seminarului Teologic Die-cezan, de care apar]inea }i tipografia.

Cu aceasta se ̂ncheia tip@rirea celei mai voluminoaselucr@ri care a ie}ti vreodat@ de sub vechile teascuri ti-pografice rom$ne}ti. %n Septuaginta de la Blaj rom$niiaveau acum la ̂ndem$n@ o Biblie nou@, net superioar@celei de la 1688. De}i nu excesiv de receptivi la nou, ̂ nmaterie de religie chiar refractari, ei nu avea de ce s@ fie}oca]i de noua carte. Samuil Micu avea un sim] acut altradi]iei }i continuit@]ii, manifestat printr-un respectdeosebit fa]@ de �Biblia cea veache rom$neasc@�. Arealizat o Biblie esen]ialmente nou@, ̂ ns@ cu ochii a]in-ti]i mereu asupra celei vechi. Faptul c@ ea a fost folosit@de rom$nii de pretutindeni vreme de peste un veac of@ceau ^n ochii bl@jeanului sacrosanct@. Exemplucaracteristic este reproducerea ̂n Biblia de la Blaj a uneic@r]i apocrife, pe care o intituleaz@ A lui Iosif Flavie.Eruditul bl@jean }tie }i simte c@ acest text nu are nimiccomun cu Biblia, ̂ ns@ ̂ l accept@ pentru simplul fapt c@el exist@ ̂ n Biblia de la 1688: �Cartea aceasta carea s@zice a lui Iosip, pentru c@ de Iosip Flavie ar fi scris@,

(s.n.) sfin]ii p@rin]i nu o cunosc dumnezeiasc@. Nici ̂ ntoate Bibliile grece}ti s@ afl@, nici ^n canonul c@r]ilorjidove}ti, nici ̂ n Bibliile latine}ti nu easte. Pentru acea-ea nici ^ntru aceast@ Biblie nu am voit de nou a o t@l-m@ci, ci precum se afl@ ^n Bibliia cea veachie rom$-neasc@ o am l@sat, }i numai pentru aceaea o am pusaici, c@ s-au aflat ̂ n cea veachie rom$neasc@, amintri-lea loc ^ntr@ c@r]ile Sfintei Scripturi nu poate s@ aib@.�%ndoiala lui Micu (�de Iosip Flavie ar fi scris@�) este ̂ n-temeiat@, textul ̂n cauz@ nefiind al lui Josephus Flavius,ci al unui filosof stoic necunoscut de cultur@ greac@, dinAlexandria. Istoria acestui text }i intrarea lui ̂ n culturarom$neasc@ au fost clarificare cu erudi]ie maxim@ deVirgil C$ndea, ̂n 1979.437 Micul tratat de stoicism a fostatribuit ^nc@ din antichitatea cre}tin@ autoruluiAntichit@]ilor iudaice. Celebritatea lui Josephus Flavius}i calit@]ile literare ale textului ̂ n sine i-au creat acestuiPseudo-Josephus o ascensiune spectaculoas@, copi}tiiBibliilor din orient ad@ug$ndu-l Sfintei Scripturi ca aIV-a carte a Macabeilor. Edi]iile tip@rite ale Septuagintei^l reproduc, unele, altele ^l ignor@. Edi]ia protestant@tip@rit@ la Frankfurt ̂ n 1597, pe care Nicolae Milescu afolosit-o la traducerea Bibliei, include acest text sub titlulPentru s$ngurul ]iitoriul g$nd, traducere arhaic@ a titluluicu care venea din antichitate, De imperatrice ratione,adic@ Despre ra]iunea dominant@.438 Astfel, prin Bibliade la 1688 ^}i face intrarea ^n cultura noastr@ �primascriere cu caracter indiscutabil de filosofie moral@�.439

Samuil Micu, din fidelitate fa]@ de vechea Biblierom$neasc@, reproduce Ra]iunea dominat@, ̂ ns@ f@r@acest titlul }i f@r@ o traducere nou@. %n edi]ia de laFraneker din 1709, utilizat@ de Micu, acest text nu e-xist@. Ra]iunea dominant@ nu era o noutate la Blaj: otradusese Petru Pavel Aron ̂ n Biblia sa de la 1760, cutitlul Cartea Esdrii a patra.440 Aron }i echipa sa diferen]iaz@textul de restul Bibliei, ̂mpreun@ cu Rug@ciunea lui Ma-nasie }i Cartea Esdrii a treia, prin urm@toarea precizare:�Rug@ciunea lui Manasie }i doao c@r]i care supt numede A treia }i A patra a lui Esdra s@ numesc, ^ntr-acestloc, afar@ adec@ din r$ndul canonice}tilor c@r]i a Ve-chiului Testament carele Sf$ntul Sinod de la Trident le-aucuprins }i ca ni}te canonice}ti a le priimi au poruncit, s@pun, ca nu cumva cu totul s@ z@uite, fiind de oaricariisfin]i p@rin]i ^n scrisorile sale c$ndva chiemate }i ^ncareva Biblii letene}ti }i scrise }i tip@rite afl$ndu-s@�.441

433 Cornel Tatai-Balt@, Implica]iile tipografice..., p. 55.434 Principalele exemplare folosite sunt:1. Exemplarul din posesia p@rintelui Ioan Biz@u, preotul catedralei ortodoxe din Cluj-Napoca, cel mai

curat }i mai neuzat, dup@ care s-au executat facsimilele acestei edi]ii (exemplarul BIZ~U).2. Exemplarul Bibliotecii Jude]ene �Octavian Goga� din Cluj-Napoca (exemplarul GOGA).3. Exemplarul din fondul Blaj, aflat ̂ n custodia B.A.R.Cj., cota C.R.V. 2 (exemplarul BLAJ).435 Cornel Tatai-Balt@ aproximeaz@ tirajul de la 1795 la 1300 � 1350 de exemplare (op.cit., p. 55), socotind

c@ p$n@ la ^nceputul anului 1797 nu s-au putut vinde mai mult de 100 de exemplare (r@m$n$nd ^n stoculsemnalat la acea dat@ 1260 de exemplare. Tot pe o supozi]ie, ^ns@ ^ntemeiat@ pe caracterul autoritar }i peabilitatea economic@ a lui Bob, credem c@ p$n@ la data ̂ n cauz@ s-au putut vinde 240 de exemplare, f@c$ndplauzibil tirajul de 1500 de exemplare.

436 Ioan Modrigan }i Zenovie P$cli}anu, Cum a ap@rut Biblia lui Clain?, p. 101 � 102.437 %n volumul Ra]iunea dominant@, p. 172 � 214.438 Traducerea rom$neasc@ actualizat@ a titlului, ca }i a textului: ibid., p. 190 � 214.439 Virgil C$ndea, ibid., p. 174.440 B.A.R.Cj., ms.rom. 20, f. 255 r � 292 r }i ms.rom. 18, f. 353 v � 410 r.441 B.A.R.Cj., ms.rom. 20, f. 234 v.

65

O singur@ abatere ^}i permite Samuil Micu fa]@ destructura Bibliei de la Bucure}ti. Acolo, controversatulpsalm 151 al lui David este plasat ̂ntre Malahia }i Tobit,de unde traduc@torul bl@jean ̂ l mut@ la sf$r}itul Psaltirii,cu explica]ii ample despre el, care la 1688 nu exist@.Biblia de la Franeker ̂ l plaseaz@ tot la sf$r}itul psalmilor,^ns@ tot f@r@ nici o explica]ie. Nici edi]ia lui LambertBos }i nici Biblia de la 1688 nu cuprind Rug@ciunearegelui Manase, prima fiind o Biblie protestant@ posttridentin@, iar a doua tradus@ dup@ una similar@.Pentru a ̂ntregi imaginea Septuagintei orientale, SamuilMicu include }i acest inspirat text, tradus dup@ un origi-nal neidentificat ^n aceast@ faz@ a cercet@rilor. Cu a-ceast@ ^nc@rc@tur@ fidel adaptat@ tradi]iei bisericiiorientale ̂ n general }i a celei rom$ne}ti ̂ n mod aparte,Biblia de la Blaj }i-a ̂ nceput cariera glorioas@ ̂ n lumearom$neasc@, odat@ cu noul secol, al XIX-lea.

POSTERITATEAiblia de la Blaj a detronat instantaneu re-gen]a Bibliei de la Bucure}ti ̂ n biserica ro-m$neasc@. Dup@ anul 1800, ideile {colii Ar-delene }i-au f@cut resim]it@ influen]a peste

Carpa]i. %n mod deosebit a fost apreciat@ opera filo-logic@ a uni]ilor din Transilvania, cel mai mare creditmoral av$ndu-l tocmai, Samuil Micu, traduc@torul Bi-bliei. Accentuarea con}tiin]ei na]ionale }i noua pre]uirea limbii rom$ne, ca ̂ nsemn al unei descenden]e istori-ce glorioase, i-a sensibilizat devreme pe moldoveni.442

Un merit aparte ̂n importul de idei din zestrea ardelean@l-a avut Laz@r Asachi, care ̂n 1816, ̂n prefa]a traduceriiunei lucr@ri a francezului Jean-Baptist Nougaret,Juc@ria norocului, ^i nume}te pe na]ionali}tii moldo-veni �patrio]ii limbei rom$ne}ti�.443 Personalitateaimpun@toare a mitropolitului Veniamin Costachi a�oficializat� mi}carea filologic@ ^nnoitoare la nivelulc@r]ilor biserice}ti. %n prefa]a la Liturghierul de la Ia}idin 1818, el propune ̂nlocuirea cuvintelor slave rebar-bative cu cuvinte latine. %n loc de molitv@, vohod, dve-r@, c@dire, propune rug@ciune, intrare, u}@, t@m$iere.Marele arhiereu ortodox a recomandat insistent caforma paleoslavon@ a blagoslovi s@ fie ^nlocuit@ cu abinecuv$nta. Preocuparea sa pentru modernizarealimbii religioase era de influen]@ ardelean@. {i el }i Laz@rAsachi ̂ l cuno}teau pe Ioan Budai-Deleanu, func]ionarcezaro-cr@iesc la Lemberg }i avanpost al {colii Ardelene^n lumea intelectualilor rom$ni din Moldova. Pe filieraacestui fenomen de influen]are s-a impus }i primatulBibliei de la Blaj la rom$nii r@s@riteni. Societatea Bi-blic@ Rus@, ̂ ntemeiat@ ̂ n 1813, a decis c$]iva ani mait$rziu tip@rirea Bibliei pentru rom$nii basarabeni,^ngloba]i la 1812 ̂ n Imperiul Rusesc. Mitropolitului de

la Chi}in@u, Gavril B@nulescu, i s-a cerut un text careurma s@ fie tip@rit pe cheltuiala societ@]ii. Ardelean dinBistri]a, admirator al latini}tilor,444 mitropolitulbasarabean recomand@ Biblia de la Blaj din 1795, cacea mai bun@ sub raportul limbii.445 Ca urmare, ̂n 1817apare la Sankt Petersburg Noul Testament, reprodusliter@ de liter@ dup@ cel de la Blaj, cu o reeditare ^n1819.%n acest ultim an se tip@re}te }i Biblia ̂ ntreag@.446

%n scurta precuv$ntare se precizeaz@ c@ s-a urmat textultip@rit �^n Transilvania�. Biblia de la Sankt Petersburga circulat intens mai ales ^n principatul rom$nesc alMoldovei. Acest prim mare succes al Bibliei lui SamuilMicu ̂n lumea ortodox@ este ̂nso]it de un aspect edito-rial interesant. Este sigur c@ mitropolitul B@nulescu erala curent cu modelul de Biblie pe care vroia s@-l impun@Micu. A}adar, editorii de la Sankt Petersburg dezbrac@Biblia de toate adaosurile impuse de episcopul Bob }icomisia sa, precuv$nt@ri, predoslovii, rezumate de ca-pitole ba chiar }i de notele lui Micu. R@m$ne textul netal Sfintei Scripturi, mai pu]in Pseudo-Josephus sau Ra-]iunea dominant@.

%n prima jum@tate a secolului al XIX-lea, multipli-catorul cultural a ̂ nregistrat un salt spectaculos ̂ n toatecele trei �]@ri� rom$ne}ti. Moldo-Valahia a fost terenulunde ideile {colii Ardelene au fertilizat solul culturiina]ionale, a specificului na]ional ^n beletristic@, pecanavaua unor mari evenimente politice, care au cul-minat cu Revolu]ia de la 1848. Modelul revolu]iei dinTransilvania a suscitat o admira]ie aproape mistic@fa]@ de tot ce era ardelenesc. Spiritul public moderndin principate a fost creat de ardelenii chema]i s@reformeze pe baze na]ionale }i moderne ̂nv@]@m$ntulde peste Carpa]i. Lista lor este aproape nelimitat@,cei mai numero}i fiind greco-catolicii din sfera Bla-jului: Vasile Fabian Bob, {tefan Neagoe, Zaharia Car-calechi, Eftimie Murgu, Aron Florian, Simion B@rnu]iu,August Treboniu Laurian, Ioan Maiorescu, {tefan Mi-cle, Simion Mihali-Mihalescu, Alexandru Papiu Ilari-an, Petru Suciu, Ioan Pop Florentin }i mul]i al]ii.�Sectorul de recuperare� din Transilvania ̂ }i ̂mpingeagrani]a cultural@ spre est, ̂ n condi]iile unei form@ri ̂ nregim accelerat a con}tiin]ei unit@]ii na]ionale rom$-ne}ti. Con}tiin]a na]ional@ are ca suport con}tiin]aspiritual@ cre}tin@, cu r@d@cinile ̂ n Biblie. Textul dela Blaj din 1795 era acum singurul care circula ̂ ntreto]i rom$nii din grani]ele fostei Dacii. Se pare ̂ ns@ c@exemplarele se ̂ mpu]inaser@, ̂ n paralel cu explozianumeric@ a institu]iilor religioase }i }colare care ̂ i sim-]eau necesitatea. La 1854, episcopul Filotei al Buz@-ului se pl$ngea de �marea lips@ a c@r]ilor sfinte ^ncare biserica noastr@ se afl@ ast@zi�, mai cu seam@�lipsa Dumnezeie}tii Scripturi�. De aici hot@r$rea har-

442 Dimitrie Popovici, Literatura rom$n@ ̂ n epoca �luminilor�, p. 317.443 Ioan Chindri}, Na]ionalismul monden, p. 178.444 Iuliu Moisil, Mitropolitul Gavril B@nulescu-Bodoni, 1750 � 1821, ̂ n �Arhiva some}an@�, 1937, nr. 21,

p. 697 � 700; Iosif E. Naghiu, La morm$ntul mitropolitului B@nulescu, ibid., 1940, nr. 27, p. 226 � 228.445 N.I. Nicolaescu, Scurt istoric al traducerii Sfintei Scripturi..., p. 705 � 706.446 Bibliia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Legii Vechi }i a ceii Noao. Cu chieltuiala Rosiene}tii So]iet@]i a

Bibliei. %n Sanktpetersburg, ̂ n tipografia lui Nic. Grecea, ̂ n anul 1819, august 15 zile. Exemplar la B.A.R.Cj.,cota C.R.V. 646/1031.

66

nicului episcop de a tip@ri o Biblie la Buz@u, ^n tipo-grafia episcopiei. Evenimentul editorial, petrecut ̂ ntre1854 � 1856, este a doua confirmare a Bibliei de laBlaj ̂ n ortodoxia rom$neasc@. %ntr-o Procuv$ntare c@-tre dreptcredincio}ii cititori, Filotei afirm@ c@: �DintreBibliile tip@rite ̂ n limba noastr@, mai bine t@lm@cit@ }imai luminat@ la ̂ n]eles este cea de la Blaj; pe aceasta}i noi am ales-o de a o retip@ri�. %ntr-adev@r, Biblia dela Buz@u447 reproduce ^n fond, dar }i ^n form@ Biblialui Samuil Micu. Sunt ignorate toate textele introduc-tive, intr$ndu-se direct ̂n textul Genezei. Dintr-o eroarecare ]ine de felul cum s-a compactat o parte a tirajuluila Blaj, cade }i cuv$ntul ̂ nainte la Ceale cinci c@r]i alelui Moisi }i mica predoslovie la Cartea Facerii. %n modneobi}nuit, Filotei tip@re}te totu}i introducerea de la1795, Cuv$nt ̂ nainte la S. Scriptur@, dar la ̂ nceputulvolumului V, care cuprinde Noul Testament. %n rest,^ns@, Biblia de la Buz@u red@ cu maxim@ fidelitate toateintroducerile la c@r]i }i rezumatele la capitole, exact ca^n Biblia de la Blaj. Spre deosebire de Sankt Peters-burg, la Buz@u se tip@re}te }i Pseudo-Josephus, cuaceasta Ra]iunea dominant@ ^ncheindu-}i cariera ^ntextul biblic rom$nesc.448 Exege]ii au identificat totu}imici modific@ri lexicale la Buz@u fa]@ de Blaj, de altfelrecunoscute chiar ̂ n titlul Bibliei lui Filotei: �...^ndrep-t$ndu-se }i cur@]indu-se de oarecari ziceri neobicinuite^ntr-aceast@ ]ar@�, adic@ schimb$nd unele ardelenismecu cuvinte din Muntenia. Unii exege]i laud@ aceste in-terven]ii, ̂ ntr-un loc consider$ndu-se chiar, ̂ n mod to-tal nefondat, c@ prin insignifiante interven]ii Filotei arfi realizat o variant@ biblic@ nou@, �o lucrare de sintez@�^ntre Bucure}ti, Blaj }i Petersburg, doar pentru a exor-ciza negativ identitatea Bibliei de la Buz@u cu ceea dela Blaj.449 Dimpotriv@, al]ii le contest@, ^ntr-un locconsider$ndu-se c@ aceste schimb@ri �nu au nici unrost� }i c@ ele sunt provocate de �nenorocitele curentelimbistice cari au b@gat ^n robie biata biseric@ rom$-neasc@�.450 Dar, indiferent de aceste am@nunte, cu Bi-blia de la Buz@u, cea de la Blaj }i-a re^nnoit rolul decarte esen]ial@ ^n Biserica Ortodox@ Rom$n@. La fel

ca ̂n alte zone ale vie]ii rom$ne}ti din secolul al XIX-lea,spiritul Blajului mergea ̂ nainte.

%n Transilvania, Biblia de la Blaj a circulat at$t ̂ n-tre greco-catolici, c$t }i ^ntre ortodoc}i. Cele 100 deexemplare cump@rate de Ioan Molnar Piuariu, orto-dox faimos, erau destinate celor de o confesiune cu eldin sudul principatului. La mijlocul secolului al XIX-lea}i aici se resim]ea lipsa Bibliei. Episcopul Andrei {a-guna, ̂ ntr-una din circularele sale c@tre clerul ortodox,poruncea ca �tot insul s@ se ̂ ndeletniceasc@ cu citireaSfintei Scripturi�.451 Pentru acest scop nobil ^ns@ eranevoie de reeditarea Bibliei. Ascensiunea lui {agunape scena vie]ii religioase din Transilvania a fost spec-taculoas@. La o dat@ c$nd s-a sim]it destul de puternic,a hot@r$t tip@rirea Bibliei la Sibiu. Acest moment acorespuns ̂ n mod ciudat cu ̂ ncheierea tip@ririi Biblieide la Buz@u. Episcopul }i apoi mitropolitul ortodox dela Sibiu }i-a f@cut o profesiune de credin]@ din ^ntre-]inerea unei permanente st@ri de ̂ncordare }i polemic@^ntre cele dou@ biserici rom$ne}ti ardelene, greco-ca-tolic@ }i ortodox@. %n fond, ambele erau confesiuni tradi-]ionale de rit oriental, iar la 1848 ̂ }i dovediser@ ̂ n ega-l@ m@sur@ ata}amentul fa]@ de revendic@rile moderneale na]iunii rom$ne. Dar conexiunile ierarhului de laSibiu nu se ridicau p$n@ la acest nivel de judecare alucrurilor. Tonul s@u polemic este la nivelul populist dela 1759, din timpul r@zmeri]ei lui Sofronie. Ostilitateaconstant@ fa]@ de uni]i a atins culmea la 1867, c$nd,cu ajutorul noilor autorit@]i dualiste, a vrut s@-l ̂ nl@turepe b@tr$nul mitropolit de la Blaj, Alexandru Sterca {ulu-]iu,452 omul care ̂ }i definise destinul ̂ n memorabila de-clara]ie: �Numai moartea m@ va desp@r]i de na]iuneamea!�. Omagiul nedisimulat pe care ortodoxul Filaretal Buz@ului l-a adus Bibliei greco-catolice, expressisverbis }i prin reproducerea ei f@r@ nici o schimbare, separe c@ nu a constituit o mare bucurie pentru Andrei{aguna. Istoricii care s-au ocupat de Biblia �lui {agu-na� }i-au schi]at un semn de ^ntrebare legat de mo-mentele aproape suprapuse ale apari]iei Bibliilor de laBuz@u (1854 � 1856) }i Sibiu (1856 � 1858).453 Nu

447 Bibliia sau Testamentul Vechiu }i Nou. Acum mai ^ndrept$ndu-se }i cur@]indu-se de oarecari zicerineobicinuite ̂ ntr-aceast@ ]ar@, s-a retip@rit iar@}i, ̂ n timpul pe c$nd armiile rose}ti ocupau prin]ipatul nostru.Prin binecuv$ntarea, r$vna }i toat@ cheltuiala iubitorului de Dumnezeu episcop al Sfintei Episcopii Buz@uD.D. Filoteiu, cavaler al Ordinului Vladimir clasul al treilea. %n Tipografia Sfintei Episcopii. Buz@u. Materialuleste ^mp@r]it ^n cinci volume, primul fiind ie}it la 1 iulie 1854. Volumele II, III }i IV au ap@rut ^n 1855, iarvolumul V, cu Noul Testament, ̂ n 1856. Exemplar consultat la B.A.R.Cj., cota I/2981.

448 Textul acesta av$ndu-}i importan]a lui aparte, rezum@m edi]iile lui ̂ n cultura noastr@ veche }i modern@.S-a tip@rit de trei ori: Biblia Bucure}ti 1688, Biblia Blaj 1795 }i Biblia Buz@u 1854 � 1856. Toate aceste treiBiblii redau textul tradus de Nicolae Milescu, a}a cum a intrat el ̂ n Biblia de la Bucure}ti. A doua traducereeste cea din Biblia manuscris@ a lui Petru Pavel Aron (v. mai sus).

449 N.I. Nicolaescu, Scurt istoric al traducerii..., p. 512.450 Ioan B@lan, Biblia de la Buz@u, ̂ n vol. Limba c@r]ilor biserice}ti. Studiu istoric }i liturgic, Blaj, 1914, p.

191 � 193.451 Grigorie Marcu, Sf$nta Scriptur@ �^n pom rom$nesc�. 100 de ani de la apari]ia Bibliei lui {aguna, ̂ n

�Mitropolia Ardealului�, III, 1958, nr. 11 � 12, p. 782 � 812.452 Vezi George Bari] }i contemporanii s@i, IV, volum editat de {tefan Pascu, Iosif Pervain, Ioan Chindri},

Dumitru Suciu }i Ioan Buza}i, Bucure}ti, 1978, p. 399.453 Mitropolitul Andrei baron de {aguna. Scriere comemorativ@ la serbarea centenar@ a na}terii lui, Sibiu,

1909; Aurel Cr@ciunescu, Mitropolitul Andreiu }i Sf. Scriptur@, ̂ n �Revista teologic@�, III, 1909, p. 440 - 457;Ioan B@lan, Biblia lui {aguna, ^n vol. Limba c@r]ilor biserice}ti, p. 193 � 211; Gh. Tulbure, Mitropolitul{aguna. Opera literar@. Scrisori pastorale. Circul@ri }colare. Diverse, Sibiu, 1938; Grigorie Marcu, Sf$ntaScriptur@ ̂ n �^n pom rom$nesc�...

67

s-a dat un r@spuns, de}i orice efect }i are cauza saucauzele sale. A l@sa pe mai departe ^n umbr@ acestincident ar ̂ nsemna evitarea accentelor mai aspre pecare cercetarea trecutului le presupune. P$n@ la de-monstrarea contrariului cu eventuale documente po-zitive, credem c@ mitropolitul sibian a vrut s@ contra-careze imediat urm@rile unei puneri ̂ n scen@ at$t despectaculoase, de m@gulitoare, a Bibliei �unia]ilor�din Ardeal. %n aceast@ inten]ie putea exista }i nuan]acomercial@ a bloc@rii Bibliei lui Filaret ̂ n Transilvania.Spre aceast@ idee duce }i ̂ mpestri]area bibliei cu 95de ilustra]ii din cunoscuta serie biblic@ a lui GustavDoré, care pot atrage ^ntr-adev@r prin vizualizareaparalel@ a textului. %n tradi]ia Bisericii Ortodoxe Ori-entale nu exista ̂ ns@ obiceiul ilustr@rii edi]iilor serioaseale Septuagintei cu scene artistice, }i cu at$t mai pu-]in ̂ n tradi]ia rom$neasc@. Din acest punct de vedere,Biblia de la Sibiu este un caz unic, f@r@ antecedente}i f@r@ urm@ri ̂ n istoria edi]iilor rom$ne}ti ale Bibliei.Unica excep]ie o constituie portretele evangheli}tilorMatei }i Ioan din Biblia de la Blaj, care ̂ ns@ nu sunt^nf@]i}@ri grafice ale materiei biblice. Modelul lui {a-guna ̂ n sensul ilustr@rii este o Biblie catolic@ ap@rut@la Leipzig ̂ n 1844, mai pu]in impun@toare dec$t ceade la Sibiu, dar cu 532 de ilustra]ii. Aceasta ^ns@ sedeclar@ ^nc@ din titlul drept o �Biblie ilustrat@ gene-ral@ }i ieftin@ pentru catolici�,454 }i nu o Biblie de liniepe seama unui popor. Despre acest incident ̂ n cazulBibliei de la Sibiu s-a t@cut }i se tace ^n continuare.El este totu}i unul minor pe l$ng@ cel al originii textuluitip@rit de {aguna. %n fruntea Bibliei, episcopul expuneample Cuno}tin]e folositoare despre Sf$nta Scriptur@,unde ̂ ntre altele face un istoric am@nun]it al traduceriitextului biblic la rom$ni. %n }irul acestor traduceri, Bi-blia de la Blaj nu este amintit@ cu nici un cuv$nt, ca}i cum nu ar fi existat. Sunt amintite }i analizate, ^nschimb, cu mare aten]ie, edi]iile de la Sankt Peters-burg }i Buz@u, care ^}i declar@ explicit calitatea desimple copii dup@ cea de la Blaj. Aceast@ omisiuneevident voit@ i-a nedumerit p$n@ }i pe cei mai mariadmiratori ai lui {aguna, un exemplu fiind GheorgheTulbure, care ̂ ns@ se ab]ine s@ cerceteze motivele.455

Cu at$t mai pu]in a fost explicat gestul ̂ n continuareal reputatului mitropolit ortodox: dup@ aceast@ igno-rare de plano, el reproduce, exact ca ̂ n cazul SanktPetersburg }i Buz@u, textul neschimbat al Bibliei dela Blaj. Explic$ndu-}i �izvoarele� edi]iei, {aguna spu-ne c@ are la baz@ textul Septuagintei, �carele bisericanoastr@ r@s@ritean@ singur numai ̂ l priime}te de au-tentic }i canonic�. Corect p$n@ aici. Mai departe, ̂ ns@,el afirm@ c@ }i-a bazat edi]ia pe toate edi]iile de laNoul Testament al lui Simion {tefan p$n@ la el, mi-nus, desigur, Biblia bl@jean@ de la 1795, plus ̂ ns@ �}itextul grecesc }i slavian�, str@duindu-se astfel s@ dea

o �Biblie scris@ pentru un ^ntreg popor�. Urmeaz@textul Bibliei de la Blaj, c@ruia, ca la Sankt Peters-burg, i s-au t@iat toate adaosurile, r@m$n$nd textulnet, cu foarte succinte titluri � }i nu rezumate! � decapitole. Ra]iunea dominant@ sau Macabei IV sau Pse-udo-Josephus dispare de asemenea. Atitudinea mi-tropolitului sibian este greu de analizat. Primul impulsal cercet@torului este s@ renun]e la orice comentariu,^n fa]a unei fapte de o asemenea temeritate. T@cerea^ns@ constituie un act de impietate fa]@ de memoriamarelui truditor Samuil Micu, tot at$t de nescuzabilca cel din 1856 � 1858. Deontologia polemic@ impunegrada]ii }i acestui fel de exprimare. Dac@ {aguna nus-ar fi l@udat ^n prefa]@ cu marea sa contribu]ie laBiblie, gestul s@u ar putea fi numit un simplu plagiat,deloc ̂ ns@ scuzabil la o dat@ c$nd paternitatea literar@era ap@rat@ de cutume }i de legi scrise. A}a ̂ ns@, faptalui se nume}te furt cinic, cel mai mare furt literar pecare l-a ̂ nregistrat cultura noastr@ ̂ n toate timpurile.Este inutil }i redundant de amintit cuvintele de indig-nare c$te s-au pronun]at din partea istoricilor }i teo-logilor, uni]i, dar }i neuni]i, la adresa acestui furt con-}tientizat }i asumat de {aguna, care nu-}i putea ^n-chipui c@ nu va fi observat. Este destul s@ se re]in@^ncercarea calm@ a lui Ioan B@lan, din 1914, de ademonstra cu textele pe mas@ c@ Biblia de la Sibiudin 1856 � 1858 este Biblia bl@jean@ de la 1795, ̂ ncare s-au schimbat ̂ n mod neinspirat c$teva cuvin-te.456 Demonstra]ia pertinent@ se pare ̂ ns@ c@ n-a con-vins, c@ci aproape de zilele noastre, ^n 1974, s-aapreciat gestul lui {aguna drept �un gr@itor exemplude smerenie cre}tin@, de probitate }tiin]ific@, de tactpastoral-misionar }i de luminat patriotism�.457 Cu totulciudat@ este motiva]ia acestor autori, cum c@ Bibliade la Sibiu se bazeaz@ �mai ales� pe cea de la SanktPetersburg.458 Or, edi]ia din Rusia a reprodus chiarneschimbat textul lui Samuil Micu, din lipsa unor spe-ciali}ti care s@ poat@ interveni ^n cuprinsul textului.Dar la Sibiu nu s-a lucrat dup@ Biblia din 1819, cipur }i simplu dup@ cea de la Blaj. Dac@ analiza petexte paralele nu a reu}it s@ conving@, poate va reu}iun am@nunt hilar, dar dezarmant ̂ n elocin]a lui. Bi-blia de la Blaj s-a tip@rit cu destul de multe gre}eli,unele semnalate ̂ n erata lui Gherman Peterlaki, altelenu. Sunt erori de toate categoriile, de la litere sc@patela altele puse gre}it, de la nume proprii gre}ite la uneleomise etc. Biblia de la Sibiu reproduce cu sfin]enieaceste gre}eli, unele indicate ^n erat@, deci u}or decorectat, altele neindicate, dar b@t@toare la ochi. Iat@un exemplu din ultima categorie. Maleahi 1, 3 aparela Samuil Micu astfel: �Iar@ pe Isau am ur$t }i am [?!]hotar@le lui spre pustiire...�. La {aguna versetul areaceea}i sincop@ }ocant@. Este clar c@ lipse}te un cu-v$nt. L-am reconstituit dup@ Biblia de la 1688: el este

454 Allgemeine, Wohlfeile Bilder. Bibel für die Katoliken oder die heilige Schrift des alten und neuen Bundes,Leipzig, 1844. Edi]ia este realizat@ de Heinrich Joachim Jaeck, un bibliotecar erudit din Bamberg.

455 Gh. Tulbure, Mitropolitul {aguna..., p. 36. Cf. }i Grigorie Marcu, Sf$nta Scriptur@..., p. 805.456 Ioan B@lan, Biblia lui {aguna, ̂ n vol.cit.457 N.I. Nicolaescu, Scurt istoric al traducerii..., p. 513.458 Ibid., p. 514; Grigorie Marcu, Sf$nta Scriptur@..., p. 805.

68

cuv$ntul r$nduit, iar versetul corect: �Iar pre Isau amur$t }i am [r$nduit] hotar@le lui spre pustiire�. Amurm@rit gre}eala lui Micu din faza manuscriselor }iam constatat c@ ea este o sc@pare intervenit@ la tran-scrierea ^n curat a textului, Maleahi 1, 1 � 4 fiindcopiate pe o h$rtiu]@ anex@. Acest singur exemplu arfi de ajuns pentru a dovedi c@ {aguna n-a avut ^nfa]@ nici m@car Biblia de la Bucure}ti, ci numai textullui Micu, tip@rit ̂ n grab@, pentru a torpila Biblia ones-tului Filotei de la Buz@u. La Deuteronom 2, 37 ̂n Biblialui Micu apare, gre}it, �valea lui Iacov�, ̂n loc de �valealui Iaboc�, loc arhicunoscut ̂ n toate Bibliile din lume}i din ]ar@. Erata de la 1795 corecteaz@ Iacov ̂ n Iaboc,dar zadarnic, c@ci {aguna, dup@ o matur@ confruntarecu toate sursele rom$ne}ti, r@m$ne fidel gre}elii luiMicu: �valea lui Iacov�. Biblia de la Bucure}ti i-ar fispus c@ este vorba de �p$r$ul lui Iaboc�, devenit laMicu �Valea lui Iaboc� }i r@mas@ ca atare p$n@ ^nzilele noastre. Numele proprii scot mai pregnant ^neviden]@ eroarea, deci ne oprim la ̂nc@ dou@. La Iosua(Isus Navi) 17, 7 ̂ n 1795 apare �f$nt$na lui Fathath�,corectat ^n erat@ Taftot, iar la 17, 9 �valea lui Air�,corectat Iair. Biblia sibian@ le reproduce pe am$ndou@^n forma gre}it@: Fathath }i Air, ignor$nd chiar }i Bibliade la 1688, unde numele apar ca Thatho (form@devenit@ la Micu Taftot, dar ̂ n nici un caz Fathoth) }iIair. {i exemplele ar putea continua, p$n@ laredundan]@. %n numele celei mai simple logici cuputin]@, aceste erori transpuse tale quale dintr-o carte^n alta infirm@ chiar autolauda lui {aguna, ^n careaduce ca m@rturie chiar numele lui Dumnezeu, despre�silin]a }i neoboseala cu carea am priveghiat ̂ n}ine,din carte ^n carte, din cap ^n cap, ba � ce s@ maizicem? � din cuv$nt ^n cuv$nt asupra ie}irei la lu-min@ a acestei C@r]i a vie]ii, dar deodat@ }i r$vna �Dumnezeu ne e martor c@ numai spre m@rirea Lui lem@rturisim acestea � ca textul s@ ias@ c$t se poatemai curat, vas@zic@ mai aproape de orighinal�. Ulti-ma aser]iune a lui {aguna este adev@rat@: textul aie}it c$t se poate de fidel originalului, inclusiv gre}eliloracestuia, adic@ Bibliei de la Blaj din 1795. Micileschimb@ri (�ici-colo cuvinte necorespunz@toare tex-tului�), de cele mai multe ori neinspirate, cu }tirbireafrumuse]ii originale, au fost f@cute de cineva ̂ n goa-na mare, pentru ca arhiereul cu temperament furtunoss@ poat@ scoate c$t mai repede de sub tipar Biblia.De exemplu, Eclesiastul 1, 4 sun@ la Micu astfel:�Neam treace, }i neam vine, }i p@m$ntul ̂ n veac st@�.Prin eliminarea primului }i, versetul pierde dintr-o dat@poezia sa cu ritm interior de eternitate, devenind ex-

pozitiv, banal: �Neam treace, neam vine, }i p@m$ntul^n veac st@�. Tot at$t de inspirate sunt }i celelalte in-terven]ii. Oricum, ̂ ns@, Biblia de la Sibiu din 1856 �1858 este o nou@ edi]ie a Bibliei de la Blaj, a patra,cu care se acoper@ ̂ ntreaga popula]ie ortodox@ dinteritoriile locuite de rom$ni.459 Edi]ia de la Blaj din1795, urmat@ de edi]iile Sankt Petersburg 1819,Buz@u 1854 � 1856 }i Sibiu 1856 � 1858, au f@cut^ntr-adev@r din Biblia de la Blaj o �Biblie scris@ pentruun ^ntreg popor�, st@p$n@ a limbajului biblicrom$nesc pe parcursul ̂ ntregului secol al XIX-lea, celmai efervescent din istoria noastr@. Este Biblia pe careau avut-o ̂ n fa]@ creatorii literaturii clasice rom$ne}ti,^ntr-un ev ̂ n care romanitsmul ̂ }i avea r@d@cinile deinspira]ie ^n lumea biblic@. Un secol a creat-o, dinresorturile ad$nci ale trezirii unui popor la o spi-ritualitate }i cultur@ adecvate vremurilor moderne, unalt secol a f@cut din ea regina neegalat@ a graiului ̂ ncare rom$nii au comunicat cu dumnezeirea, pevremea c$nd ̂ }i creau un viitor de na]iune suveran@}i unitar@. Abia acum, ̂ n lumina acestui destin trasatde m$na lui Dumnezeu, se poate ̂ n]elege ad$ncimeapremonitiv@ a ̂ nd$rjirii lui Samuil Micu de a realizaSeptuaginta rom$neasc@, prin care a rupt bariereleconfesionale dintre rom$ni la capitolul lecturii divine.Aceea}i vrere divin@ a hot@r$t apoi ca Biblia de laBlaj s@ r@zbat@ p$n@ ^n secolul pe care ^l ^ncheiemacum. %n 1914, Sf$ntul Sinod al Bisericii OrtodoxeRom$ne d@ la lumin@ prima edi]ie a Bibliei sinodalerom$ne}ti.460 Noua Biblie, o realizare excep]ional@,este ^n structur@ aceea}i cu textul stabilit de SamuilMicu. Cu toat@ aceast@ fidelitate, ea nu poate ficonsiderat@ o edi]ie a Bibliei de la Blaj, a cincea.Ac]iunea Sf$ntului Sinod asupra textului }i asupraconcordan]elor a produs schimb@ri care fac din edi]ieun salt calitativ autonom, pe un f@ga} de tradi]ie tex-tual@ trasat de �smeritul ^ntr@ ieromona}i� SamuilMicu din m@n@stirea Blajului. Astfel, prin Bibliasinodal@, el ^ntinde prinosul genialei sale trudespirituale p$n@ la noi, smeri]ii admiratori ai munciisale de titan. C@ci, ^n lumina acestui str@lucitor arcpeste timp, Biserica Rom$n@ Unit@ a dat, din cuibulde lumin@ al Blajului }i cu talentul binecuv$ntat al luiSamuil Micu, cea mai mare }i mai important@ cartedin cultura rom$neasc@. Apele vremii au sp@lat toat@zgura de patimi omene}ti legate de destinul materialal operei, pentru a r@m$ne sufletelor noastre, curat@}i dincolo de orice atingere lumeasc@, etern@, CarteaC@r]ilor.

IOAN CHINDRI{

459 Bibliia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Legii ceii Vechi }i a cei Noao, dup@ originalul celor }eptezeci }idoi de t@lcuitori din Alexandria, tip@rit@ ̂ n zilele Prea^n@l]atului nostru ̂ mp@rat Fran]isc Iosif I, supt priveghiarea}i binecuv$ntarea preasfin]itului domn Andreiu baron de {aguna, dreptcredinciosul episcop al Bisericei Greco-R@s@ritene Ortodoxe ̂ n Marele Principat al Ardealului, comander al Ordinului Leopoldin cesaro-reg. austriac}i sfetnic dinl@untru de stat al Maiestatei Sale Chesaro-Rege}ti Apostolice. Sibiiu, cu tipariul }i cu chieltuial@tipografiei de la Episcopia dreptcredincioas@ R@s@ritean@ din Ardeal, la anul domnului 1856 � 1858. Formatfolio de Biblie, XXI [�XXI] + 920 + 240 p.

460 Biblia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Legii Vechi }i a celei Nou@. Tip@rit@ ^n zilele Majest@]ii SaleCarol I, regele Rom$niei, ̂ n al 49 an de sl@vit@ domnie. Edi]ia Sf$ntului Sinod. Bucure}ti, Tipografia c@r]ilorbiserice}ti, strada Principatelor Unite 60. 1914. %n format 40 alungit, 1646 pagini.