rezumatul tezei de doctoratold.unitbv.ro/portals/31/sustineri de doctorat...ata, ora și locul...
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV
FACULTATEA DE LITERE
Departamentul de Literatură şi Studii Culturale
RO A SC R A N RA I I 60
SHORT STORIES OF THE GENERATION OF THE 60s
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
Conducător ştiinţific,
Prof. univ. dr. Ovidiu MOCEANU
Doctorand,
Voinescu Laura-Teodora
Brașov
2014
MINIS R L D CAŢI I NAŢIONAL
UNIVERSITATEA “ RANSILVANIA” DIN BRAŞOV
BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-
410525
RECTORAT
______________________________________________________________________________
D-lui (D-nei) ..............................................................................................................
COM ON NŢA
Comisiei de doctorat
Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov
NR. 6776 din 21. 07. 2014
PREŞEDINTE: Conf. univ. dr. Adrian LĂCĂTUȘ
DECAN– Facultatea de Litere, Universitatea
„Transilvania” din Brașov.
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ. dr. Ovidiu MOCEANU
Universitatea „Transilvania” din Brașov
REFERENŢI: Prof. univ. dr. Iulian BOLDEA
Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș
Prof. univ. dr. Vasile SPIRIDON
Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău
Prof. univ. dr. Rodica ILIE, Universitatea „Transilvania”
din Brașov.
Data, ora și locul susținerii publice a tezei de doctorat: 23. 09. 2014, ora 11, în Aula
Universității Transilvania din Brașov, sala UII 3.
Eventualele aprecieri sau observații la adresa lucrării vă rog să le transmiteți în timp util
pe adresa [email protected].
Totodată vă invităm să luați parte la ședința publică de susținere a tezei de doctorat.
CUPRINS
ARGUMENT 5
INTRODUCERE 7
Capitolul I. Direcții generale în proza scurtă a enerației '60 12
1.1. Ștefan Bănulescu sau proza tăcerii 14
1.2. Fănuș Neagu și semnele eposului 31
1.3. Dumitru Radu Popescu sau umanismul viziunii 44
1.4. Nicolae Velea sau fascinația povestirii 64
1.5. Sorin Titel între epic și antiepic 75
1.6. Concluzii 82
Capitolul II. roblematica prozei scurte a enerației '60 84
2.1. Ștefan Bănulescu 85
2.2. Fănuș Neagu 99
2.3. Dumitru Radu Popescu 114
2.4. Nicolae Velea 125
2.5. Sorin Titel 131
2.6. Concluzii 140
Capitolul III. Raportul dintre proza scurtă și roman la prozatorii
generației '60 142
3.1. Romanele lui D. R. Popescu 144
3.2. Romanele lui Fănuș Neagu 167
3.3. Romanele lui Sorin Titel 176
3.4. Concluzii 188
Capitolul IV. radiție și inovație în proza scurtă a generației '60. 190
Raportul dintre proza scurtă șaizecistă și proza predecesorilor
4.1.Tradiție și inovație în proza Generației '60. Afinități literare 192
4.2.Ștefan Bănulescu, proza absenței 195
4.3.Fanuș Neagu, lirism și vigoare epică 204
4.4.D. R. Popescu, rafinamentul tehnicilor narative 211
4.5.Nicolae Velea, maestru al prozei scurte 225
4.6.Sorin Titel, aventura scrisului 230
4.7.Concluzii 237
CONCLUZII 240
BIBLIOGRAFIE 244
Cuvinte cheie: proză scurtă, inovație, Bărăgan, generație, narativ, epos,
antiepic.
TABLE OF CONTENTS
INTRODUCTION
CHAPTER I. General directions in the short stories of t e eneration of
t e 60 s 12
1.1. Ștefan Bănulescu – literature of silence 14
1.2. Fănuș Neagu and the signs of the epos 31
1.3. Dumitru Radu Popescu- a prose focused on the human nature 44
1.4. Nicolae Velea and the fascination of story telling 64
1.5. Sorin Titel, epic and antiepic 75
C A R II. e universe of t e s ort stories of t e eneration of t e
60 s
2.7. Ștefan Bănulescu 85
2.8. Fănuș Neagu 99
2.9. Dumitru Radu Popescu 114
2.10. Nicolae Velea 125
2.11. Sorin Titel 131
2.12. Conclusions 140
CHAPTER III. Short stories and novels 142
3.5. The novels of D. R. Popescu 144
3.6. The novels of Fănuș Neagu 167
3.7. The novels of Sorin Titel 176
3.8. Conclusions 188
CHAPTER IV. Tradition and innovation. Connections it t e past of
t e s ort stories of t e eneration of t e 60 s 190
4.8.Tradition and innovation 192
4.9.Ștefan Bănulescu, literature of absence 195
4.10. Fanuș Neagu, poetry and vitality 204
4.11. D. R. Popescu, refined narrative techniques 211
4.12. Nicolae Velea, a master of short stories 225
4.13. Sorin Titel, the adventure of writing 230
4.14. Conclusions 237
CONCLUSIONS 240
BIBLIOGRAPHY 244
Cuvinte cheie: proză scurtă, inovație, Bărăgan, generație, narativ, epos,
antiepic.
REZUMAT
ARGUMENT
Lucrarea Proza scurtă a Generației '60 are drept scop cercetarea și sistematizarea prozei
scurte a acestei perioade în vederea unei comprehensiuni corecte asupra ei. Pe de altă parte,
interesul pe care îl prezintă literatura română în genere sub dominația comunismului este unul
actual tocmai pentru că apariția Declarației din aprilie 1964 a făcut posibilă „Trezirea din
somnul dogmatic”1, ceea ce a conferit scriitorilor o anume libertate în actul creării, moment unic
până la căderea regimului ceaușist. Sub ce formă s-a manifestat aceasta în opera scriitorilor
șaizeciști urmează a fi revelat în cadrul paginilor care urmează.
Lucrarea de față este structurată pe patru capitole mari, fiecare cuprinzând subcapitolele
menite a reflecta diversitatea operei scriitorilor, temele abordate, tipologii ale personajelor,
deschiderea spre mit și fantastic, semne ale tragicului.
Am selectat scriitori considerați repere ale Generației '60, scriitori care au excelat ca
autori de proză scurtă, iar apoi ca autori de romane. Scriitorii selectați sunt: D. R. Popescu, Fănuș
Neagu, Ștefan Bănulescu, Nicolae Velea, Sorin Titel. Voi încerca să urmăresc laboratorul prozei
scurte, temele, motivele recurente, tipologii ale personajelor, cercetând în parte opera fiecărui
1 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008,
pag.1097
scriitor selectat, pentru ca apoi să încerc să găsesc afinități între acești scriitori, puncte de
interferență.
Prezenta lucrare va fi împărțită în patru capitole, și anume: Capitolul I, Direcții generale
în proza scurtă a Generației '60; Capitolul al II-lea, Problematica prozei scurte a Generației '60;
Capitolul al III-lea, Raportul dintre proză scurtă și roman la prozatorii Generației '60; Capitolul
al IV-lea, Tradiție și inovație în proza scurtă a Generației '60. Raportul dintre proza scurtă a
Generației '60 și proza predecesorilor.
STRUCTURA TEZEI DE DOCTORAT.
Capitolul I - Direcții generale în proza scurtă a Generației '60 evidențiază, pe baza unei
abordări tematice, trăsăturile specifice fiecărui autor în parte, pentru a crea un tablou individual
al fiecăruia, ilustrat prin intermediul celor mai importante opere ale lor. Astfel, acest capitol pune
sub lupă prozele șaizeciste,din această analiză reieșind faptul că autorii acestei generații, Ștefan
Bănulescu, Fănuș Neagu, D. R. Popescu, Nicolae Velea și Sorin Titel, au reușit să readucă în
atenția cititorilor nuvelistica prin discursul narativ abordat, prin personajele create, prin
alegerea toposului și descrierea acestuia, mai exact prin tematica aleasă. Deși au folosit teme deja
întâlnite în literatura română până în acel moment, acești scriitori le-au oferit o nouă formă,
configurație, fiecare reușind să creeze o viziune proprie asupra lumii și de reprezentare a
acesteia. Prin vigoare, lirism și inocență, opera lui Fănuș Neagu devine o voce distinctă,
inconfundabilă în spațiul literar românesc. Imaginile puternice, violente, conflicte și situații
limită apar alături de o latură care-l identifică pe Fănuș Neagu drept „poet al suavului, aplecat
spre întruchipările inocenței și fragilității, îmbinare de atitudini care vorbește despre puterea de
îmbrățișare largă a vieții, deținută de acest scriitor”.2 Altfel spus, proza fănușiană se
caracterizează prin contraste, deoarece oscilează permanent între un realism de esență tare și
sensibilitate caldă. Scriitorul este preocupat de complexitatea naturii umane, explorator al lumii
câmpiei, al unei lumi care își trăiește prezentul, dar care are o permanentă deschidere „spre
2 Gabriel Dimisianu, Nouă prozatori, București, Editura Eminescu, pag. 89.
modele vechi, spre arhetip”.3 Interesul permanent pentru om, pentru natura umană în
complexitatea și unicitatea ei, este ceea ce îl desparte pe Nicolae Velea de colegii săi de
generație. Nicolae Velea excelează în domeniul prozei scurte, nuvelă, povestire, schiță,
surprinzând o umanitate interesantă, cu personaje literare considerate de către critica literară
ciudate. Cel din urmă, Sorin Titel, denotă prospețime, deschidere spre nou, inovație, dovedind
astfel o aventură pe cont propriu a scrisului, a cuvântului, prin capacitatea scriitorului de a
experimenta în fiecare volum în parte, de a încerca formule narative provocatoare, de a fi mereu
altul, pentru că schimbă permanent perspectivele.
Capitolul al II-lea, Pro le atica prozei scurte a Generației 60, analizează straturile
intime ale operelor, descifrează semnele, simbolurile, pătrunde practic în structura de adâncime a
textului. Sunt urmărite raportul cu mitul, oscilația între un timp sacru și un timp profan, ritmurile
cosmice, fascinația vechimii și deschiderea către fantastic. S-a observat că fiecare scriitor
explorează pe cont propriu lumea, oferind o perspectivă unică, inconfundabilă asupra realității.
În nuvelistica lui Ștefan Bănulescu, structurile sunt arhaice, originile se pierd în timpuri
imemoriale, existența pare a se desfășura dincolo de rama timpului cronologic, dincolo de profan
și nesemnificativ. În spatele realității imediate, se află, cum ar spune Micea Eliade, ceea ce există
cu adevărat, Realul prin excelență. Mircea Eliade opune spațiului profan, nesemnificativ, spațiul
sacru, bogat în semnificații, spațiu intim conectat de individ, de experiențele personale, de ceea
ce este cu adevărat esențial. În acest sens, Mircea Eliade notează:
„Pentru omul religios, spațiul nu este omogen, ci prezintă rupturi și spărturi; unele
porțiuni de spațiu sunt calitativ diferite unele de celelalte. (...) Există așadar un spațiu sacru, deci
puternic, semnificativ, și alte spații, neconsacrate, lipsite prin urmare de structură și de
consistență, cu alte cuvinte amorfe. Mai mult: pentru omul religios, lipsa de omogenitate spațială
se reflectă în experiența unei opoziții între spațiul sacru, singurul care este real, care există cu
adevărat, și restul spațiului, adică întinderea informă care-l înconjoară”.4
3Cornel Ungureanu, Literatura română azi, Muntenia, volumul 1, Pitești, Editura Paralela 45, 2003, pag. 213.
4 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Humanitas, București, 2007, pag. 19.
Lumea Sudului devine un ținut imaginar în proza scurtă a lui Fănuș Neagu, dând
impresia că există, dincolo de trecerea firească a timpului, un teritoriu cu legi proprii, cu un cod
de legi arhaice, nescrise.
Satul capătă la acest scriitor o reprezentare diferită de aceea a colegilor de generație sau
a predecesorilor. Este un sat în care echilibrul s-a pierdut, în care armonia este distrusă, în care
ordinea și stabilitatea au dispărut. Nicolae Velea se concentrează asupra personajelor,
descoperind fațete ignorate sau neaflate de ceilalți scriitori. Propune un personaj complex, cu o
bogată viață interioară, care are privirea ațintită în permanență către propriul sine, către propria
interioritate.
În schimb, proza scurtă a lui Sorin Titel se diferențiază prin deschiderea spre universul
copilăriei, al inocenței, al adolescenței, și impresionează prin surprinderea cotidianului socialist,
a banalului existenței în toată frumusețea și țesătura ascunsă de semnificații, faptele mărunte,
automatismele zilnice.
Prin urmare, proza scurtă a Generației '60 readuce atenția asupra zonei ruralului,
reprezentată prin oameni simpli la confluența a două lumi, la frontiera ce se stabilește între lumea
veche și cea nouă, la trecerea dintr-una în alta.
Capitolul al III-lea, Raportul dintre proză scurtă și ro an la prozatorii Generației '60,
demonstrează că proza scurtă este nucleul romanelor scriitorilor șaizeciști. În acest sens, au fost
analizate creațiile a trei dintre autorii vizați în prezenta lucrare. Este vorba despre D. R. Popescu,
Fănuș Neagu și Sorin Titel.
Sunt redate trecerea, absorția unor situații, păstrarea anumitor tipologii sau a unor tehnici
narative. Maturizarea deplină a autorilor se regăsește în romanele pe care scriitorii le concep.
Păstrând în parte același nuceleu narativ, D.R. Popescu reușește să ilustreze o lume a eroilor
atipici. Este depășită vechea tipologie a personajelor operelor interbelice, actanții romanelor sale
fiind memorabili prin particlaritățile și ciudățeniile lor. Astfel, umanitatea creionată de D.R.
Popescu stă sub semnul lipsei de coerență, de echilibru, de armonie cu universul.
Fănuș Neagu își arată disponibilitatea epică în romanul Îngerul a strigat. Acesta evocă o
umanitate răsfirată în spațiul câmpiei, topos privilegiat în scrierile sale. Prozatorul abordează
teme precum iubirea, moartea, timpul, natura primordială. În acest mod este sintetizată o lume,
un spațiu geografic imaginar, o mitologie proprie. S-a observat faptul că romanul continuă
problematica impusă prin prozele scurte ale scriitorului, înfățișând aceeași lume năvalnică a
Bărăganului, a câmpiilor dominate de viscole puternice, de arșițe nimicitoare.
Romanele scriitorului Sorin Titel marchează o schimbare de perspectivă în proza
autorului, oglindind un proces de maturizare a scrisului, de luare în posesie a unor noi tehnici și
procedee narative. Romanele lui Sorin Titel marchează trecerea de la epic la antiepic, Sorin Titel
fiind un romancier rafinat, deschis spre inovație și experiment. S-au observat afinitățile sale cu
Noul Roman Francez. Acțiunea nu mai prezintă omogenitate, coerență, personajele nu mai sunt
tipuri precum în proza tradițională. Însă din prozele sale scurte Sorin Titel păstrează umanitatea
evocată, micile așezări din vestul țării, atenția spre banal, nesemnificativ. Prozele scurte sunt
proiectate în maniera neorealismului cinematografic, și se poate observa, în același timp,
deschiderea spre noul roman, prin atitudinea depersonalizată și prin modul de a capta șuvoiul
vieții fără ierarhizare, totodată putând fi sesizate și deschideri importante spre literatura sud-
americană, spre Borges și Marquez.
Capitolul al IV-lea, Tradiție și inovație în proza scurtă a Generației '60. Raportul
dintre proza scurtă șaizecistă și proza predecesorilor, reprezintă, de fapt, o analiză comparativă
a aspectelor comune și a diferențelor în ceea ce privește autorii aceleași generații, lucru ce denotă
afinități și deosebiri între creația generației șaizeciste și cea a predecesorilor săi. De altfel,
noutatea prozei generației șaizeciste constă în a ilustra confruntarea dintre vechi și nou, dintre
trecut și prezent, între lumea arhaică și noua orânduire cu structuri sociale diferite. Cu alte
cuvinte, este vorba de ilustrarea unor teme și conflicte tradiționale de inspirație rurală sub o
formă novatoare, prin intermediul mijloacelor prozei moderne, după cum afirmă criticul
Constantin Ungureanu5.
În concluzie, se poate afirma că proza scurtă a Generației '60 denotă o mare
disponibilitate atât față de tradiție, cât și față de nou, inovație la nivelul discursului narativ, al
limbajului, al complexității personajelor prin încadrarea lor într-un topos cu o vastă simbolistică.
Ceea ce s-a urmărit pe parcursul întregii lucrări este creionarea, într-un tablou al generației, al
felului în care opera, mai precis proza scurtă a scriitorilor șaizeciști, se individualizează, chiar
5 Cornel Ungureanu, op. cit, pag. 191.
dacă afinitățile dintre ei există. Așadar, este vorba despre aceeași realitate văzută cu ochi diferiți
și transpusă diferit, lucru ce redă tocmai complexitatea scrierii, dar și a ceea ce transmite.
OBI C L ȘI M ODA S DI L I
Capitolul I al tezei de doctorat urmărește direcțiile generale existente în proza scriitorilor
aparținând acestei generații.
Primul subcapitol este dedicat prozei scurte scrise de Ștefan Bănulescu, surprinzând
originalitatea acesteia. De asemenea, sunt urmărite aici afinitățile prozei scurte bănulesciene cu
opera lui Vasile Voiculescu, Gala Galaction, Zaharia Stancu, Mircea Eliade, Fănuș Neagu. Am
urmărit în acest subcapitol modul particular în care Ștefan Bănulescu surprinde lumea
Bărăganului. Se poate observa faptul că lumea câmpiei reprezintă un spațiu fascinant care atrage
scriitorii acestei generației șaizeciste, fiecare dintre aceștia explorând într-un mod propriu acest
topos privilegiat. De asemenea, în acest subcapitol am încercat să sintetizez cele mai importante
opinii critice referitoare la proza scurtă a lui Ștefan Bănulescu. Am analizat aici volumul de
proză scurtă Iarna bărbaților, surprinzând tematica nuvelelor, atmosfera specifică, arta
povestirii, magia limbajului. Volumul Iarna bărbaților definește perfect talentul de povestitor al
lui Ștefan Bănulescu, fixează o artă a povestirii, creează o lume, o provincie imaginară, imposibil
de definit prin cuvinte. Am surprins unitatea tematică și de atmosferă a acestui volum de
referință al literaturii noastre postbelice.
În al doilea subcapitol am definit trăsăturile prozei scurte scrise de Fănuș Neagu. Aici, am
surprins trăsăturile definitorii ale operei sale. Am descoperit că proza scurtă a lui Fănuș Neagu
este una incitantă, plină de viață, o proză dominată de o latură caldă, dar, totodată, dominată de
un realism puternic. Proza lui Fănuș Neagu explorează pe cont propriu lumea Bărăganului, a
Sudului. Spre deosebire de lumea lui Ștefan Bănulescu, am descoperit aici o lume aprigă,
puternică. O trăsătură definitorie a eroilor lui Fănuș Neagu este vitalitatea. Personajele din
prozele sale scurte poartă semnele locurilor în care trăiesc, sunt firi năvalnice, caractere
puternice. Totodată, lumea surprinsă de Fănuș Neagu stă sub semnul arhetipului, al baladescului,
în acest fel Fănuș Neagu dezvăluie un univers bogat în înțelesuri, în taine. Ceea ce deosebește
proza lui Fănuș Neagu de aceea a colegilor de generație este faptul că scriitorul este interesat de
conflictul puternic dintre vechi și nou, de ruptura violentă dintre generații. Am selectat în acest
capitol spre analiză cele mai importante nuvele ale scriitorului, Fănuș Neagu putând fi considerat
un cronicar al unei lumi în care miticul și magicul se contopesc, asigurând nucleul însuși al
existenței. Am insistat asupra unor nuvele emblematice, putând aminti aici Acasă, Dincolo de
nisipuri, Moștenirea, Tutunul, În văpaia lunii, Fântâna.
În subcapitolul trei, am analizat proza scurtă scrisă de D. R. Popescu, nuvelele de
referință ale acestui scriitor. Am subliniat aici bogăția epică, rafinamentul tehnicilor narative,
trăsături care fac din proza scurtă a scriitorului o proză originală, greu de etichetat sau de
încadrat într-o direcție literară. D. R. P. este, poate, din acest punct de vedere, cel mai interesant
scriitor al generației sale. Din proza scurtă a scriitorului am selectat nuvele în care talentul
autorului este de necontestat. Pot aminti aici Ploaia albă, Dor, Duios Anastasia trecea, Cutia de
conserve. Se poate observa, ca și în cazul celorlalți scriitori șaizeciști, faptul că nuvelele
reprezintă un adevărat laborator care pregătește romanele de mai târziu. Regăsim în nuvele
nucleul epic al întregii opere, situații specifice, tipologii de personaje. Am insistat în acest
subcapitol asupra nuvelei Dor, o adevărată capodoperă a prozei scurte românești. A urmărit aici
conlictele puternice, personajele care stau sub semnul tragucului. Am descoperit că există în
proza lui D. R. Popescu un cult al adevărului, personajele se află într-o permanentă căutare a
adevărului. Cele mai importante voci critice plasează proza lui D. R. Popescu dincolo de un
realism convențional rezultat în urma acestora. și schematic, observându-se faptul că scriitorul
valorifică în mod creator simbolul, liricul, mitul, iraționalul, oniricul, fantasticul.
În subcapitolul patru am surprins trăsăturile definitorii ale prozei scurte scrise de Nicolae
Velea. Acesta este un scriitor care a rămas fidel prozei scurte, care nu a încercat formula
romanului. În nuvelele sale, Nicolae Velea dovedește un meșteșug sigur, o artă deosebită a
povestirii și o capacitate extraordinară de a surprinde natura umană. Citind cele mai importante
volume ale autorului, am descoperit faptul că personajele sale nu sunt construite într-o manieră
tradițională. Scriitorul reușeste să creeze peronaje complexe, putând fi considerat un scriitor
dedicat omului, cu toată problematica sa. Nicolae Velea reușește să impună un nou tip de peronaj
literar, și anume personajele considerate de critica literară ciudate, complicate. Referitor la
personajele sale, Sorin Titel remarca pe bună dreptate: „Personajele din prozele lui Nicolae
Velea sunt complicate, autorul lor le privește parcă întotdeauna cu puțină ironie. Nu râde însă
niciodată de ele, nici chiar atunci când fac lucruri cu totul ieșite din comun, când de complicate
ce sunt, greu mai poți înțelege ceva din comportarea lor sucită și de mirare foarte. Din contră,
încearcă să le explice. (...) Velea caută cauza care face ca eroul său să se poarte ciudat și în
această căutare a sa prozatorul afirmă calități indiscutabile de artist. (...) Velea caută să explice
cauza ciudățeniei, a sucelii lor și o găsește în singurătate. Singurătatea îi îndeamnă pe toți acești
adolescenți timizi- brigadieri, șoferi, tractoriști- să recurgă la jocuri ciudate”.6 Proza scurtă a lui
Nicolae Velea este densă, condensată, scriitorul lucrează perfect pe suprafețe mici, intuind
esențialul. Precum colegii săi de generație, Nicolae Velea este interesat de tranziția de la vechi la
nou. Scriitorul surprinde o lume în care noul se definește treptat, în care sunt construite noi relații
și raporturi sociale. Ceea ce are Nicolae Velea în comun cu scriitorii șaizeciști este deschiderea
spre tema copilăriei, a experienței revelatoare. Există în proza lui Nicolae Velea multe personaje
aflate la vârsta adolescenței, tineri care trăiesc clipe de revelație, de conștientizare a propriului
sine. Noutatea și originalitatea prozei lui Nicolae Velea constă în capacitatea scriitorului de crea
personaje interesante, firi meditative, complicate, labirintice.
În continuarea primului capitol, am abordat proza scurtă a lui Sorin Titel. Am observat
aici deschiderea spre nou, inovație, rafinament, dorința de sincronizare la literatura europeană
modernă. În acest subcapitol, am urmărit unitatea tematică a prozei lui Sorin Titel, problematica
abordată de acesta. Ceea ce impresionează în proza lui Sorin Titel este permanenta căutare,
aventura scrisului. Sorin Titel evocă lumea Banatului, o umanitate caldă, liniștită, viața de zi cu
zi, cotidianul, anticipând preocuparea optzeciștilor pentru banalitatea cotidiană, atât de simplă în
aparență, dar totodată atât de fascinantă. Se remarcă în primele volume de proză scurtă decuparea
de evenimente din realitatea imediată, materialul epic fiind tratat în maniera neorealismului
cinematografic. Se remarcă în opera lui Sorin Titel o evoluție surprinzătoare, semnalată de
majoritatea criticilor literari, și anume evoluția spre formule narative rafinate, experimentaliste.
Însă, proza lui Sorin Titel se bucură de o naturalețe a exprimării, o capacitate deosebită de
evocare, de fixare în tipare eterne a unei lumi.
6 Sorin Titel, Pasiunea lecturii, Editura Facla, 1976, pp. 115-116.
În Capitolul II al tezei de doctorat am urmărit problematica prozei scurte a
Generației 60. Temele abordate de scriitorii acestei generații sunt: satul, războiul, seceta, natura,
jocul, dragostea, copilăria, adolescența. Tema satul rămâne pentru toți scriitorii șaizeciști o temă
fundamentală, fie că este vorba de proză scurtă sau de roman. Viziunea asupra satului diferă,
satul poate fi surprins ca un spațiu arhetipal, cu deschidere spre absolut, așa cum se întâmplă în
proza lui Ștefan Bănulescu, fie în plin proces de tranziție, de transformare, așa cum se întâmplă
în opera lui D. R. Popescu și Fănuș Neagu. Un spațiu predilect, un topos privilegiat este lumea
Bărăganului, fiecare scriitor își construiește însă o provincie imaginară, așa cum ar spune
Nicolae Oprea. Eugen Simion semnalează o mutație fundamentală în proza noastră din secolul al
XX-lea, și anume deplasarea geografiei literare din zona muntelui spre zona câmpiei.
Capitolul III urmărește raportul dintre proza scurtă și roman în opera scriitorilor
șaizeciști. În acest capitol am observat faptul că proza scurtă a fost un excelent exercițiu literar,
care a pregătit și anticipat romanele scriitorilor selectați. Deosebit de interesante și incitante sunt
romanele lui D. R. Popescu, ciclul F reprezentând un moment de referință al literaturii noastre
postbelice. Romanele lui D. R. Popescu preiau din proza scurtă situații, atmosferă, tipuri umane,
gustul pentru bizar. În proza lui D. R. Popescu asistăm la o modificare fundamentală de
perspectivă sesizabilă la nivel de construcție a operei. În romanele lui D. R. Popescu se observă
faptul că planurile temporale se întrepătrund, convenția epică este desființată, iar multitudinea
vocilor narative sporește complexitatea scenariului epic. D.R. Popescu scrie romane moderne ca
structură și tehnici narative, romanele sale dând impresia unor structuri epice care nu pot fi
supuse unei interpretări unice. La nivelul tehnicilor narative folosite, Nicolae Manolescu
sesizează ruptura față de doric și ionic, ruptură cauzată de abaterea de la principul verosimilității.
Romanele lui D. R. Popescu sunt creații singulare în proza românească, opere care derutează,
intrigă, provoacă lectorul, prin lumea evocată, prin personajele și situațiile stranii, prin atmosfera
dominată de nefiresc.
De asemenea, Fănuș Neagu se dovedește un talentat romancier prin Îngerul a strigat,
roman ce reprezintă un moment important în evoluția prozei sale, punând în valoare
disponibilitatea epică a scriitorului. Umanitatea evocată de Fănuș Neagu este aprigă, surprinsă în
nuanțe și tonuri puternice. Eroii, ca și în proza scurtă sunt pasionali, aprigi, dominați de o sete de
viață, de dragoste, care, de cele mai mullte ori, duce la o moarte violentă. Lumea surprinsă în
roman are ca trăsături vitalismul, excesul, brutalitatea, violența. Romanul Îngerul a strigat are
meritul de a sintetiza o lume, un spațiu geografic imaginar, o mitologie proprie. Romanul
continuă problematica impusă prin prozele scurte ale scriitorului, înfățișând aceeași lume
năvalnică a Bărăganului, a câmpiei dominate de viscole puternice, de arșițe nimicitoare.
Romanele lui Sorin Titel marchează un moment important în evoluția prozei sale,
reflectând un proces de maturizare a scrisului. Se poate afirma că romanele sale marchează
trecerea de la epic la antiepic, la experiment și inovație. Microromanul Dejunul pe iarbă este
emblematic în acest sens. Romanul respinge convenționalul, continuitatea, unitatea de
perspectivă. În Lunga călătorie a prizonierului, epicul se transformă în alegorie. Sunt semnalate
aici afinități cu proza lui Kafka, prin sentimentul absurdului, prin alegorie, prin situația
existențială a personajului care parcurge un drum către niciunde, într-o lume închisă, lipsă de
sens. Romanul poate fi privit ca o parabolă a vieții și a morții, a destinului. Ciclul romanesc
deschis prin Țara îndepărtată evocă lumea bănățeană, o lume eternizată prin și în
amintire.Scriitorul oscilează între tentația aparatului tehnic care ține de literatura modernă și
fascinația de a povesti, de a evoca, de a surprinde omul în toată simplitatea și frumusețea sa.
Daniel Vighi vorbește despre simplitatea operei lui Sorin Titel, simplitate care nu ascunde o
stângăcie a scrisului, sau o lipsă de complexitate e eroilor. Este simplitatea specifică operei
bacoviene. Volumele Dejunul pe iarbă, Noaptea inocenților, Lunga călătorie a prizonierului
sunt cărți ale căutării epice, ale experimentului, ale modernității canonice.
Ultimul capitol al lucrării urmărește modul în care tradiția și inovația se împletesc în
proza scriitorilor șaizeciști, precum și legătura dintre proza acestora și proza predecesorilor.
N C SI A A ȘI ILI A A S DI L I
Consider că această teză de doctorat este utilă, deoarece reușește să sistematizeze,
sintetizeze, analizeze proza scurtă a celor mai importanți reprezentanți ai acestei generații
literare.
Un alt argument este acela că această lucrare urmărește modul particular în care fiecare
scriitor abordează marile teme literare, oglindind o viziune artistică specifică asupra lumii.
Consider că lucrarea este importantă deoarece analizează proza scurtă, nuvela și
povestirea, urmărind aici tematica specifică, atmosfera, personajele, stilul fiecărui autor, tehnicile
narative folosite.
Lucrarea este dedicată celor mai importante opere ale scriitorilor șaizeciști, realizând
astfel o ierarhie a acestora. Am insistat mai mult asupra operelor importante, definitorii, în care
talentul fiecărui scriitor este valorificat în mod exemplar.
De asemenea, teza de doctorat urmărește legătura dintre proza scurtă a fiecărui scriitor și
roman. Este extrem de important de urmărit felul în care fiecare scriitor face trecerea de la proza
scurtă la marile creații romanești. Urmărind această trecere de la proza scurtă la roman, am
observat ca proza scurtă a reprezentat un adevărat laborator de formare a condeiului, de definire
a unui stil particular.
Această teză de doctorat definește rolul unei generații literare, în raport cu trecutul, cu
generația interbelică, și, totodată, modul în care proza acestor scriitori face deschiderea spre
generațiile care vor urma.
În concluzie, se poate afirma faptul că proza aparținând scriitorilor Generației 60
reprezintă un moment esențial în evoluția literaturii noastre postbelice, un moment de regândire a
scrisului, a literaturii, a rolului pe care scriitorul îl asumă în fața cuvântului și în fața vieții
CONCLUZII
În vederea celor prezentate, afirmarea prozei scurte, în contextul în care literatura se afla
sub influența ideologiei comuniste, a reprezentat un demers dificil, ținând cont și de faptul că
romanul era considerat genul predilect. Însă, scriitorii mai sus analizați, și anume, Ștefan
Bănulescu, Fănuș Neagu, D.R. Popescu, Nicolae Velea și Sorin Titel, au reușit să readucă în
atenția cititorilor nuvelistica prin discursul narativ abordat, prin personajele create, prin alegerea
toposului și descrierea acestuia, mai exact prin tematica aleasă. Deși au folosit teme deja întâlnite
în literatura română până în acel moment, le-au dat o nouă formă, configurație, fiecare reușind să
creeze o viziune proprie asupra lumii și de reprezentare acesteia. Astfel, Ștefan Bănulescu
reușește să traseze o direcție nouă în proza postbelică, direcție caracterizată prin originalitate,
rafinament, un stil inconfundabil prezentând afinități și puncte de confluență cu proza altor
scriitori precum Vasile Voiculescu, Gala Galaction, Zaharia Stancu, Mircea Eliade, Fănuș
Neagu. Mai mult decât atât, Bănulescu explorează pe cont propriu geografia miraculoasă și
mirifică a Bărăganului, a Deltei, a Dobrogei. Poate fi semnalată fascinația spațiului Bărăganului,
topos inițiatic, labirintic, ce păstrează în unghere de memorie legături tainice cu o altă ordine a
existenței, a lucrurilor, spațiu în care scriitorul alege să plaseze întâmplările din nuvelele sale.
Fănuș Neagu este o voce distinctă, inconfundabilă a prozei scurte românești unde se
remarcă vigoare, lirism, inocență. Proza fănușiană se caracterizează prin contraste, deoarece
oscilează permanent între un realism de esență tare și sensibilitate caldă. Cu alte cuvinte,
imaginile puternice, violente, conflicte și situații limită apar alături de o latură ce-l identifică pe
Fănuș Neagu drept „poet al suavului, aplecat spre întruchipările inocenței și fragilității, îmbinare
de atitudini care vorbește despre puterea de îmbrățișare largă a vieții, deținută de acest scriitor”.7
Dumitru Radu Popescu reușește să ofere o viziune originală asupra satului românesc,
viziune inedită, diferită de aceea a predecesorilor săi, sau de viziunea colegilor de generație. Se
poate observa în opera lui D. R. Popescu o existență a „satului demonizat”. Nuvelele lui dau
măsura unui prozator talentat, preocupat de complexitatea naturii umane, explorator al lumii
câmpiei, al unei lumi care își trăiește prezentul, dar care are o permanentă deschidere „spre
modele vechi, spre arhetip”.8 Prin urmare, este o proză bogată în simboluri, o proză densă,
labirintică, ce refuză o delimitare aridă pentru că diferă ca ton și realizare artistică.
Nicolae Velea excelează în domeniul prozei scurte - nuvelă, povestire, schiță -
surprinzând o umanitate interesantă, cu personaje literare considerate de către critica literară
ciudate. Scriitorul surprinde fațete ignorate sau nedescoperite de către alți scriitori, impune un
personaj literar complicat, cu o bogată viață interioară. Este tocmai ceea ce îl deosebește pe
Velea de ceilalți scriitori: interesul permanent pentru om, pentru natura umană, în complexitatea
și unicitatea ei.
7 Gabriel Dimisianu, Nouă prozatori, București, Editura Eminescu, pag. 89.
8Cornel Ungureanu, Literatura română azi, Muntenia, volumul 1, Pitești, Editura Paralela 45, 2003, pag. 213.
În fine, Sorin Titel se remarcă în spațiul literaturii românești prin scrierile sale ce se
caracterizează prin prospețime, deschidere spre nou, inovație, dovedind o aventură pe cont
propriu a scrisului, a cuvântului, prin capacitatea scriitorului de a experimenta în fiecare volum
în parte, de a încerca formule narative provocatoare, de a fi mereu altul pentru că prozatorul
schimbă permanent unghiurile, perspectivele, trece cu ușurință de la realitate spre fabulos,
experimentează în linia noului roman francez, sau pornește în căutarea unei vârste a inocenței, a
purității.
Romanul a fost o specie predilectă în perioada „obsedantului deceniu”, însă el își găsește
cu totul o altă valoare în rândul scriitorilor ce aparțin Generației '60. Romanele șaizeciste se
ghidează după cele două direcții oferite de în perioada interbelică. Este vorba de tradiționalism și
modernism. La fel ca și nuvelele pe care autorii le-au scris, romanele sunt centrate pe o tematică
dedicată spațiului rural. Pe de altă parte, sunt romane ce abordează mediul citadin precum cele
ale lui Augustin Buzura, George Bălăiță, Constantin Țoiu. Acestea expun, prin intermediul
apelului la mit, traversarea graniței dintre vechi și nou.
Fiecare dintre autorii în discuție aduce în planul speciei mai sus menționate diferite
aspecte. Astfel, D. R. Popescu depășește vechea tipologie a personajelor impusă de Slavici sau
Rebreanu, țăranii lui fiind memorabilli mai ales prin stranietățile și individualitățile lor. Acest
lucru este posibil într-o lume care este dominată de absurd tocmai datorită trecerii de la vechile
structuri la cele noi, lucru ce a favorizat în mod evident apariția personajelor hibrid, ele
acționând sub semnul răului. La nivel de construcției operei, convenția epică este desființată, iar
planurile temporale sunt întrepătrunse. În acest mod, multitudinea vocilor narative sporește
complexitatea scenariului epic. Există, în acest sens, o relativizare a perspectivei narative,
omnisciența naratorului este înlocuită de o multitudine de voci și de puncte de vedere. Acesta
este unul dintre motivele pentru care romanele lui D. R. Popescu sunt creații singulare în proza
românească, opere ce derutează, intrigă, provoacă lectorul, prin lumea evocată, prin personajele
și situațiile stranii, prin atmosfera dominată de nefiresc.
Fănuș Neagu marchează o evoluție a prozei lui prin scrierea romanului Îngerul a strigat.
Ceea ce s-a remarcat este faptul că materia epică a romanului poate fi structurată în momente
esențiale precum exodul unor familii în urma expropierii de pământuri, dezastrul războiului,
seceta, abuzurile petrecute în anii ’50. Totodată s-a constatat că eroii sunt pasionali, dominați de
o foame de viață, de dragoste, care, de cele mai multe ori, duc la o moarte violentă. Tot ca
asemănăre cu proza scurtă se observă vitalismul, excesul, brutalitatea, violența. Prin urmare,
rolul romanului fănușian este acela de a întregi în mod armonios tabloul prozei scriitorului, de a
oferi dovadă talentului, disponibilității de a acționa într-un univers mai generos.
După cum s-a putut evidenția în subcapitolul dedicat romanelor lui Sorin
Titel, în cazul său se poate vorbi despre o schimbare de perspectivă în proza
titeliană, o schimbare numeroase filtre, în năzuința de a obține o imagine
esențializată și subtilă.
În concluzie, trecerea către roman este considerată a fi una firească în evoluția autorilor
în discuție, deoarece prozele scurte au devenit nucleul romanelor. Ceea ce aveau de spus depășea
limita povestirilor și a nuvelelor. Cert este faptul că romanul Generației '60 a reprezentat o
salvare pentru cititorii lui pentru că expunea realitatea cotidiană, ascunsă însă prin intermediul
unor tehnici narative desăvârșite.
După cum remarca Eugen Negrici, pentru buna înțelegere a literaturii din perioada
postbelică trebuie să existe o permanentă raportare la ideologia comunistă, deoarece aceasta a
influențat în mod direct ceea ce se scria. Același critic menționează faptul că dacă nu ar fi existat
schimbarea politicii prin Declarația din aprilie 1964, nu ar fi existat nici Generația '60.
Așadar, literatura postbelică, inclusiv cea șaizecistă, a fost strâns legată de regimul
politic:
„ Nimic din ce se întâmplă în procesul unei literaturi dezvoltate sub
guvernare totalitară nu are o explicație naturală. Direct sau indirect, totul este o
replică, reacție, ripostă, repliere defensivă, disperată sau inventivă, stratagemă de
supraviețuire.”9
9 Eugen Negrici, Literatura română sub comunism. 1948-1964, vol. 1, Editura Cartea Românească, București,
2010, pag. 16.
Prin urmare, dorința de revenire la normalitate, într-o perioadă de destindere a libertății
de creare, este ceea ce i-a impulsionat pe scriitorii șaizeciști să readucă în prim-plan teme ce țin
de tradiția literară a predecesorilor prin tehnici narative moderne.
Astfel, proza scurtă își reorientează atenția către zona ruralului reprezentată de oameni
simpli aflați la confluența a doua lumi sau, mai bine zis, la frontiera ce se stabilește între lumea
veche și lumea nouă, la trecerea dintr-una în alta. Redescoperirea relației cu proza predecesorilor
se face prin întoarcerea la tradiții, datini, obiceiuri legate de momentele principale din viața unui
om, dar, totodată, se face apel la mijloacele moderne de tehnică narativă.
De exemplu, Ștefan Bănulescu redă imaginea unei lumi arhetipale cu mijloacele prozei
moderne, în opera lui Fănuș Neagu întâlnim tema căutării prezentă aproape în toată proza sa, D.
R. Popescu valorifică și investighează visul, coșmarul inconștientul, abordând teme considerate
tabu, teme care invită la o lectură autentică, personală, neconstrânsă de factori extraliterari, dar și
referiri la actul scrierii și al condiției de scriitor, redefinirea conceptului de realism pentru că
valorifică în mod creator simbolul, liricul, miticul, iraționalul, fantasticul; Nicolae Velea se
distinge prin rafinamentul, spiritul analitic, predilecția pentru sondarea psihologiei individului,
deși temele sunt cele obișnuite nuvelisticii șaizeciste, iar Sorin Titel dovedește o aventură pe cont
propriu a scrisului, a cuvântului prin permanenta încercare de formule narative provocatoare, de
a schimba mereu perspectivele, de a trece cu lejeritate de la realitate la fabulos.
În concluzie, proza scurtă a Generației '60 denotă o mare disponibilitate atât față de
tradiție cât și față de nou, inovație, la nivelul discursului narativ, al limbajului, al complexității
personajelor prin încadrarea lor într-un topos cu o vastă simbolistică. Spațiul câmpiei, fie că este
vorba despre cel rural sau despre cel citadin, al orașului, al periferiilor, pare a fi cadrul cel mai
potrivit pentru a ilustra reîntoarcerea la mituri, la ritualuri, la datină, la tradiție, dar și acela în
care trecerea de la vechi la nou, de la structuri și legi nescrise la cele impuse de noua ordine, este
evidentă.
Scriitori precum Ștefan Bănulescu, Fănuș Neagu, D. R. Popescu sau Sorin Titel reușesc
să obțină prin intermediul prozei scurte nucleele narative ce se vor găsi mai târziu în romanele
lor. Cu referire la ceea ce a însemnat romanul în acea perioadă, Nicolae Manolescu vine, în
concordanță cu Eugen Negrici, și afirmă faptul că regimul a fost un factor de influență major, iar:
„Succesul romanelor Generației '60-'70 a fost simțit ca principalul, dacă nu
singurul, martor obiectiv pentru dezastrul material și moral al societății comuniste.
În absența studiilor istorice, politice ori economice, condițiile unei obstrucționări
cronice și eficiente a informațiilor de tot felul și al penuriei din presa scrisă și din
mass-media, ca și ale unui sistem educațional aproape complet ideologizat, romanul
apărea ca o sursă obligatorie pentru milioane de oameni ținuți în ignoranță și
manipulați de regim.10
Același critic explică afinitatea dintre romanele scriitorilor șaizeciști și cele ale
predecesorilor: „Faptul că reforma adusă de Camil Petrescu cu referire la roman, continuată de
Anton Holban a fost întreruptă de realismul-socialist explică afinitățile scriitorilor din Generația
'60 cu autori precum Liviu Rebreanu, deoarece ceea ce se întâmplă cu oamenii într-o comunitate
era mult mai important decât psihologia individului. Recuperarea psihologicului se face mai
târziu.”11
10
Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008, pag.
1098. 11
Ibidem, pag. 1098.
BIBLIOGRAFIE
Referințe primare
Dumitru Radu Popescu
Volume:
1. Fuga. Schițe și povestiri, București, E.S.P.L.A., 1958.
2. Zilele săptămânii. Roman, București, Editura Tineretului, 1959.
3. Umbrela de soare. Nuvele, București, Editura Tineretului, 1962.
4. Fata de la miazăzi. Nuvele, București, Editura pentru literatură, 1964.
5. Somnul pământului. Povestiri, București, Editura Tineretului, 1965.
6. Dor. Nuvele, București, Editura pentru literatură, 1966.
7. Căruța cu mere. Nuvele, București, Editura Albatros, 1974.
8. Leul albastru, prefață și tabel cronologic de Cornel Ungureanu, „Biblioteca pentru toți”,
București, Editura Minerva, 1981.
9. F, Editura Cartea Românească, București, 1986.
Fănuș Neagu
Volume:
10. Dincolo de nisipuri, Galați, Editura Port- Franco, 1994.
11. Ningea în Bărăgan, București, Editura Tineretului, 1959.
12. Cantonul părăsit, București, Editura pentru literatură, 1964.
13. În văpaia lunii, povestiri, Editura Albatros, București, 1988
Ștefan Bănulescu
14. Iarna bărbaților, București, Editura Eminescu, 1979.
15. Scrisori provinciale, București, Editura Albatros, 1976.
16. Cartea de la Metopolis, București, Editura Eminescu, 1977.
Nicolae Velea
Volume:
17. Opt povestiri, București, Editura pentru literatură, 1963.
18. Paznic la armonii, București, Editura Tineretului, 1965.
19. Întâlnire târzie, nuvele, cu postfață de Eugen Simion,București, Ed. Eminescu, 1981
20. Povestiri, volum îngrijit și postfață de Gabriel Dimisianu, București, Editura Fundației
culturale române, 1997
Sorin Titel
Volume:
21. Copacul. Schițe. Prefață de Dumitru Micu, București, Editura pentru literatură, 1963.
22. Reîntoarcerea posibilă, București, Editura pentru literatură, 1966.
23. Valsuri nobile și sentimentale. Schițe și povestiri, București, Editura pentru literatură,
1967.
24. Dejunul pe iarbă, București, Editura pentru literatură, 1968.
25. Noaptea inocenților, București, Editura pentru literatură, 1970.
26. Lunga călătorie a prizonierului, București, Editura Cartea Românească, 1971.
27. Mi-am amintit de zăpadă, București, Editura Eminescu, 1973.
28. Țara îndepărtată, București, Editura Eminescu, 1974.
29. Pasărea și umbra, București, Editura Eminescu, 1977.
30. Femeie, iată fiul tău, București, Editura Cartea Românească, 1983.
31. Melancolie, București, Editura Cartea Românească, 1988.
32. Țara îndepărtată. Pasărea și umbra, București, Editura Eminescu, 1989.
33. Clipa cea repede, București,Editura Cartea Românească, 1991.
S DII D IS ORI ȘI CRI IC LI RAR
1. APOLZAN, Mioara, Casa ficțiunii, București, Editura Dacia, 1979.
2. ARDELEANU,Virgil, Puncte de reper în proza actuală, București, Editura Dacia, 1978.
3. ARDELEANU,Virgil, Însemnări despre proză, București, Editura Pentru Literatură,
1966.
4. BALOTĂ, Nicolae, Universul prozei, București, Editura Eminescu, 1976.
5. BĂILEȘTEANU, Fănuș, Refracții. Prozatori români contemporani, București, Cartea
Românească,1980.
6. BĂRBULESCU, Simion, Profiluri literare contemporane, București, Cartea
Românească, 1987.
7. BRAGA, Mircea, Destinul unor structuri literare, București, Editura Dacia, 1979.
8. BUGARIU, Voicu, Incursiuni în literatura de azi, Editura Eminescu, 1971.
9. BUGARIU, Voicu, Analogon, Eseuri și disociații, București, Editura Cartea
Românească, 1981.
10. COSMA, Anton, Romanul românesc și problematica omului contemporan, Cluj-Napoca,
Editura Dacia, 1977.
11. DIMISIANU, Gabriel, Nouă prozatori, București, Editura Eminescu, 1977.
12. DIMISIANU, Gabriel, Prozatori de azi, București, Editura Cartea Românească, 1970.
13. D. R. Popescu interpretat de.., Antologie, prefață, note asupra ediției, cronologie și
bibliografie de Andreea Vlădescu, Editura Eminescu, 1987.
14. CRISTEA, Valeriu, Interpretări critice, București , Editura Cartea Românească, 1970.
15. ELIADE, Mircea, Aspecte ale mitului, București, Editura Univers, 1978.
16. ELIADE, Mircea, Sacrul și profanul, București, Editura Humanitas, 1992.
17. GENETTE, Gerard. Figuri, Ed. Univers, București, 1978
18. IORGULESCU, Mircea, Rondul de noapte, București, Cartea Românească, 1974.
19. MANOLESCU, Nicolae, Istoria critică a literaturii române: cinci secole de literatură,
Pitești, Editura Paralela 45, 2008.
20. MANOLESCU, Nicolae, Arca lui Noe, eseu despre romanul românesc, București,
Editura 100+1 Gramar, 1999.
21. MANOLESCU, Nicolae, Literatura română postbelică, lista lui Manolescu. Proza.
Teatrul, Pitești, Editura Aula, 2001.
22. MICU, Dumitru, Periplu, București, Editura Cartea Românească, 1974.
23. MICU, Dumitru, Scurtă istorie a literaturii române, perioada contemporană: Proza, vol.
III, București, Editura Iriana 1996.
24. NEGOIȚESCU, Ion, Scriitori moderni, București, Editura pentru literatură, 1966.
25. NEGRICI, Eugen, Literatura română sub comunism, volumul I, București, Editura
Cartea Românească, 2010.
26. PERPESSICIUS, Lecturi intermitente, Cluj- Napoca, Editura Dacia,1971.
27. PETCU, Costel, Introducere în filosofia și simbolistica inițierii, București, Editura
Eminescu, 1995.
28. POPA, Marian, Modele și exemple, București, Editura Eminescu, 1971.
29. POPESCU, Marian, Chei pentru labirint, București, Editura Cartea Românească, 1986.
30. Prozatori români ai secolului XX, studiu introductiv de Valeriu Râpeanu, București,
Editura Coresi, 2001.
31. RAICU, Lucian, Printre contemporani, București, Editura Cartea Românească, 1980.
32. ROZNOVEANU, Mirela, Dumitru Radu Popescu, București, Editura Albatros, 1981.
33. ROZNOVEANU, Mirela, Lecturi moderne, București, Editura Cartea Românească, 1978.
34. REGMAN, Cornel, Patru decenii de proză literară românească, București, Editura
Institutului Cultural Român, 2004.
35. SIMION, Eugen, Scriitori români de azi, I, București, Editura Cartea Românească, 1978.
36. TAȘCU, Valentin, Dincoace și dincolo de F, Cluj- Napoca, Editura Dacia, 1981.
37. TUDOR ANTON, Eugenia, Ipostaze ale prozei, București, Editura Cartea Românească,
1977.
38. TITEL, SORIN, Caiete crtice, publicație editată de Viața românească, în colaborare cu
Biroul secției de critic și istorie literară a Asociației Scriitorilor din București, București,
1984.
39. TITEL, SORIN, Pasiunea lecturii, Editura Facla, 1976.
40. UNGHEANU, M., Arhipelag de semne, București, Cartea Românească, 1975.
41. UNGUREANU, Cornel, Proza și reflexivitate, București, Editura Eminescu, 1977.
42. UNGUREANU, Cornel, Geografia literaturii române azi, vol.1, Muntenia, Pitești,
Paralela45, 2003.
43. UNGUREANU, Cornel, Proza românească de azi, volumul I, Cucerirea tradiției,
București, Editura Cartea Românească, 1985.
44. VITNER, Ion, Prozatori contemporani, II, București, Editura pentru literatură, 1962.
45. VLAD, Ion, Povestirea: destinul unei structuri epice. Dimensiunile eposului, București,
Editura Minerva, 1972.
WEBOGRAFIE
1. http://www.revistatransilvania.ro/nou/en/editorial-year-2011/cat_view/45-anul-editorial-
2011.html, accesat la data de 14 octombrie 2013, pag. 42.
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_B%C4%83nulescu#Selec.C8.9Bie_din_opere
le_publicate, accesat la data de 11 iulie, 2013.
3. http://www.romlit.ro/d.r._popescu2, accesat la data de 23 octombrie, 2013.
4. http://beletristica.com/beletristica/femeie-iata-fiul-tau-de-sorin-titel.html, accesat la data
de 10 august, 2012.
5. http://www.crispedia.ro/Sorin_Titel, accesat în data de 5 mai 2014
RO A SC R A N RA I I 60
SHORT STORIES BY THE GENERATION OF THE 60s
Conducător științific Doctorand,
Voinescu Laura-Teodora
Prof. univ. dr. Moceanu Ovidiu
Cuvinte cheie
Proză scurtă, Bărăgan, provincii imaginare, generație, epos, narativ, antiepic.
Rezumat
Teza de doctorat cu titlul RO A SC R A N RA I I 60 își propune să
cerceteze și să sistematizeze proza acestei generații, mai precis proza scurtă. Ideea acestei lucrări
răspunde necesității de a înțelege mai bine proza acestor scriitori, de a defini coeziunea unei
generații, de a face o raportare corectă la generațiile literare trecute și viitoare. De asemenea, un
alt argument este acela că proza scriitorilor aparținând acestei generații este bogată, variată,
provocatoare, oferind un material dens de studiu. Actualitatea acestei teme provine și din
interesul deosebit acordat de către criticii și istoricii literari acestei generații, interes ce s-a
concretizat în numeroase studii, articole, monografii, recenzii. Lucrarea dorește să ofere o
imagine de ansamblu, o imagine unitară asupra scriitorilor aparținând acestei generații.
Am selectat scriitori considerați repere ale Generației '60, scriitori care au excelat ca
autori de proză scurtă, iar apoi ca autori de romane. Scriitorii selectați sunt: D. R. Popescu, Fănuș
Neagu, Ștefan Bănulescu, Nicolae Velea, Sorin Titel. Voi încerca să urmăresc laboratorul prozei
scurte, temele, motivele recurente, tipologii ale personajelor, cercetând în parte opera fiecărui
scriitor selectat, pentru ca apoi să încerc să găsesc afinități între acești scriitori, puncte de
interferență.
Prezenta lucrare va fi împărțită în patru capitole, și anume: Capitolul I, Direcții generale
în proza scurtă a Generației '60; Capitolul al II-lea, Problematica prozei scurte a Generației '60;
Capitolul al III-lea, Raportul dintre proză scurtă și ro an la prozatorii Generației '60;
Capitolul al IV-lea, Tradiție și inovație în proza scurtă a Generației '60. Raportul dintre proza
scurtă a Generației '60 și proza predecesorilor.
Fiecare capitol va avea mai multe subcapitole, menite a reflecta diversitatea operei
scriitorilor, temele abordate, tipologii ale personajelor, deschiderea spre mit și fantastic, semne
ale tragicului.
Primul capitol își propune o abordare sistematică a scriitorilor selectați, urmărind cele
mai importante volume de proză scurtă ale acestor scriitori. Voi încerca să găsesc ceea ce este
propriu, unic în opera fiecărui scriitor, să realizez o lectură diferențiată, pentru ca în final, în
tabloul unei generații, fiecare scriitor să poată fi privit în individualitatea sa.
Capitolul al II-lea își propune să străbată straturile intime ale operei, să descifreze
semnele, simbolurile, să pătrundă în structura de adâncime a textului. Se vor urmări aici raportul
cu mitul, oscilația între timpul sacru și timpul profan, ritmurile cosmice, fascinația vechimii,
deschiderea spre fantastic. Se va încerca o lectură pe verticală, spre straturile de profunzime, în
dorința de a stabili conexiuni, teme redundante, situații arhetipale. Scriitorii selectați stau sub
semnul unei căutări perpetue de formule narative, de registre stilistice, lucru care oferă o
prospețime deosebită operei, savoare și originalitate.
Al treilea capitol urmărește trecerea de la proza scurtă, văzută, poate, ca exercițiu literar,
la marile creații romanești. Se vor urmări aici trecerea, absorbția unor situații, tipologii, tehnici
narative din nuvele și povestiri în romane. De asemenea, se va încerca conturarea unui specific al
prozei scurte în raport cu romanul. Au fost selectați aici scriitorii D. R. Popescu, Fănuș Neagu,
Sorin Titel.
Ultimul capitol își propune o raportare a prozei scriitorilor Generației '60 la proza
predecesorilor, având în vedere tematica abordată. Se pot stabili aici afinități interesante între
opera scriitorilor șaizeciști și opera lui VasileVoiculescu, Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu,
Liviu Rebreanu. Metoda comparativă relevă preocupările comune, deschiderea spre fantastic,
dialogul cu mitul, plăcerea povestirii, regăsirea prin Logos, mântuirea prin dragoste.
Lucrarea de față nu își propune să epuizeze - demers, de altfel, imposibil - resursele
oferite cu generozitate de proza scriitorilor Generației' 60, ci își propune să sistematizeze, să
delimiteze, să găsească noi chei de lectură.
ABSTRACT
The PhD thesis entitled Short Stories of the Generation of the 60s examines and analyses
the short literary ork short stories of important riters that belong to post- ar literature. The
main aim of the thesis is focused on the prose of authors that belong to the so-called
Generation 60.
The main purpose of this thesis is to offer a better perspective on the literary work of the
writers that belong to this generation, to place in time this generation in order to make a correct
connection to the past and to the future.
The literary work of these writers is very interesting, rich, offering to the readers many
perspectives, many ways to be understood and analysed.
The literature of this generation has been analysed in several studies, articles, magazines. The
thesis intends to offer an overall perspective of this generation, a global image of it.
I have selected the follo ing riters for my thesis: D. R. Popescu, Ștefan Bănulescu, Nicolae
Velea, Sorin Titel, Fănuș Neagu. I have selected these witers taking into consideration the
importance of their short stories and also of their novels.
I have analysed the most important short stories of these writers, focusing on the themes,
literary motifs, characters, literary techniques. I have also tried to make connections between the
work of each writer, to find common perspectives on life and literature.
The thesis is divided into main chapters. Chapter one is called General Directions in the short
stories of the writers belonging to the Generation 60. Chapter II is called The universe of the
short stories of the riters belonging to the Generation 60, Chapter III is called The connection
between the short stories and the novels of the authors belonging to this generation, Chapter IV
is called Tradition and innovation in the literary work of these writers.
Each chapter is divided into sub-chapter in order to go inside the layers of the work of each
writer.
The first chapter aims at studying the main short stories of each writer. The aim is to find
particular traits of each writer, in order to have a better perspective of the way in which the
authors approach literature.
The second chapter is dedicated to the depth of the text, going into the profound layers of the
literary work. The main aspects taken into consideration are myths, symbols, motifs, themes.
The third chapter follows the connection between the short stories and the novels of the
authors. It is well-known that the short stories are only a beginning for almost all the writers.
Most of the writers created also very important novels. In this way we can detect interesting
common places in the short stories and novels as well.
The last chapter analyses the connection between tradition and innovation in the literary work
of the the selected authors.
CURRICULUM VITAE
INFORMAŢII
PERSONALE Laura-Teodora VOINESCU
Str. Pârâului, nr. 28, Bl. E31, 500 260 Brașov (România)
0729 147 022
EXPERIENŢA
PROFESIONALĂ
LOCUL DE MUNCĂ
PENTRU CARE SE
CANDIDEAZĂ
01/09/1997–Prezent Profesor de limba română și engleză
CNI Grigore Moisil, Brașov (România)
1997-2007
-Profesor de limba şi literatura română- limba şi literatura engleză, Colegiul
Naţional de Informatică „Grigore Moisil”, Braşov.
2007-2010
-Profesor de limba şi literatura română, Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”,
Braşov.
2005-2011
-Profesor coordonator activitate metodico-ştiinţifică, limba şi literatura română.
-Profesor formator, limba şi literatura română.
1995-2007
-Profesor responsabil Catedra de limba şi literatura română.
-Consilier educativ.
-Coordonator Trupa de Teatru Patru a Colegiului Naţional de Informatică Grigore
Moisil Braşov.
-Coordonator Revista Colegiului Naţional de Informatică Grigore Moisil, „Punctul
pe I”.
-Profesor coordonator Proiect Socrates în parteneriat cu East Do n Institute of
Higher and Further Education, Downpatrick, UK.
-Profesor coordonator proiecte ecologice şi comunitare.
-Profesor coordonator proiect Europa de mâine.
EDUCAŢIE ŞI
FORMARE
COMPETENŢE
PERSONALE
-Diploma pentru participarea la concursul „Poveştile primăverii”, concurs de
publicaţii şcolare.
-Diploma pentru Proiectul Socrates, sub egida „Socrates, Leonardo da Vinci-10 ani
în România”.
-Atestat ca urmare a participării la Workshopul Internaţional „Utilizarea
instrumentelor MICE pentru creşterea calităţii proiectelor Comenius 1”.
2009
-Profesor coordonator Proiect eT inning al Colegiului Naţional „Andrei Şaguna”
şi Liceul din Rionero in Vulture, Italia.
2007-2010
-Profesor coordonator proiecte eT inning şi EU Internet A ard în parteneriat cu
şcoli din Danemarca, Portugalia, Polonia, Cehia.
-Premiul I la Concursul Naţional Feljeu cu proiectele Prima Şcoală Românească şi
Mircea Eliade şi fascinaţia cunoaşterii, premiate în Altamura, Italia.
-Profesor coordonator cerc de poezie modernă.
-Profesor coodonator proiecte ecologice în parteneriat cu Asociaţia Montană
„Floare de colţ”, Braşov.
01/10/1992–15/06/1997 Licență limba și literatura română
Facultatea de Filologie, Brașov (România)
-limba română și limba engleză
01/10/1997–15/06/1998 Master Poezie Modernă
Facultatea de Litere, Sibiu (România)
01/10/2010–Prezent Doctorand în ştiinţe umaniste, domeniul filologie
Universitatea Transilvania Brasov, Brașov (România)
Doctorand în ştiinţe umaniste, domeniul filologie, la Universitatea Transilvania din
Brașov, sub conducerea prof. univ. dr. Ovidiu Moceanu, cu teza de doctorat Proza
scurtă a Generației 60.
Limba(i) maternă(e) Română
Alte limbi străine
cunoscute ÎNȚELEGERE VORBIRE SCRIERE
Ascultare Citire Participare la
conversaţie Discurs oral
Engleză C2 C2 C2 C2 C2
Certificat New Developments in ELT, Hilderstone, UK, 2003
Niveluri: A1/A2: Utilizator elementar - B1/B2: Utilizator independent - C1/C2:
Utilizator experimentat
Competenţe de comunicare - bune competențe de comunicare
Competenţe dobândite la
locul de muncă -coordonator activități de voluntariat,
-coordonator proiecte europene Socrates,
-coordonator proiecte eTwinning,
-coordonator trupă de teatru și revistă online INFOTERRA
Competenţe informatice -bune competențe de utilizare a calculatorului
CURRICULUM VITAE/RESUME
PERSONAL
INFORMATION Laura Teodora VOINESCU
Paraului Street no 28, bl. E31, ap. 3, 500 236 Brasov (Romania)
0040 729 147 022
WORK EXPERIENCE
EDUCATION AND
TRAINING
JOB APPLIED FOR
01/09/1997–Present Secondary education teaching professional
The National College of Computer Sciences Grigore Moisil, Brasov (Romania)
-Head of The Romanian Department,
-Coordinator of the College Magazine,
-Coordinator of the Drama Club,
-Coordinator of Ecological Projects,
-Coordinator of SNAC Projects,
-Coordinator of eTwinning Projects.
01/09/2007–01/09/2010 Teacher of Romanian language
The National College Andrei Saguna, Brasov (Romania)
01/10/1992–15/06/1997 Master degree in Romanian and English literature
The Faculty of Philology, Brasov (Romania)
01/10/1997–15/06/1998 BA in literature, postuniversitary master in Romanian Poetry
PERSONAL SKILLS
The Faculty of Philology, Sibiu (Romania)
Mother tongue(s)
Other language(s) UNDERSTANDING SPEAKING WRITING
Listening Reading Spoken
interaction
Spoken
production
C2 C2 C1 C2 C2
Methodics Course, NEW DEVELOPMENTS IN ELT, Hilderstone, UK, 2003
Levels: A1/A2: Basic user - B1/B2: Independent user - C1/C2: Proficient user
Common European Framework of Reference for Languages
Communication skills -excellent communication skills.
Organisational / managerial
skills - coordinator teacher of social, cultural events.
-organiser of trips, projects.
-coordinator of European projects.
Job-related skills
Computer skills -internet, word, office