I.Boldea, C. Sigmirean, D.-M.Buda LITERATURE AS MEDIATOR. Intersecting Discourses and Dialogues in a Multicultural World

531

PROMOTING MINOR CULTURES AND LITERATURES: LUXEMBOURGISH

- A CASE STUDY

Luiza Marinescu

Assoc. Prof., PhD, ”Spiru Haret” University, Bucharest

Abstract: Luxembourgish language was first taught on a larger scale, at the communal level

schools in Luxembourg in the early sixties of the twentieth century, when the Luxembourgish Action

Our Language ("Actioun Lëtzebuergesch Eis Sprooch" -1971) made its first attempts. It was the

moment when the aim was to bring the foreign residents in Luxembourg closer to their exile adoptive

country and to facilitate the integration of these foreigners into Luxemburg life.

In order to understand how language is positioned as an authoritative form in the context of

western countries of the European Union, from a certain point of view, the question of the title of our

paper is a legitimate one, regarding the language regime in a multilingual country, which formally

recognized three languages:Luxembourgish, French and German. The subject is linked to

globalization and inner and out reconfiguration of the borders of the European Union, in an era in

which there is a strong connection between migration policies between member-states and

introducing an additional layer of European Union citizenship to that of a certain state.

The paper contains the following chapters:

1. A Brief Historical Survey

2. Regional Tri-lingualism in Luxembourg and European Politics

3. How to Spell a Spoken Language or the Luxembourgish Spelling Odyssey

4. Luxembourgish Linguistics in a Nutshell

5. First Documents in Luxembourgish (Codex Aureus)

6. The Luxembourgish Dictionaries

7. Luxembourgish Literature in Brief

8. How to Speak an Unknown Language in Order to be Understood by 10 Different Language

Speakers: Books and Readers

Key words:

Luxembourgish language, Luxembourgish literature, teaching and learning by doing, language

regime, language authority.

1. A Brief Historical Survey into Luxembourg’s History

Un pământ celtic și un ținut liguran înainte de epoca

creștină, Luxemburg a fost întotdeauna ținta incursiunilor

barbare. Teatrul Gallo Roman de la Dalheim, din secolul al II-

lea d.Hr., care putea găzdui 3500 de locuitori, situat în sud-

vestul Luxemburgului, a fost fondat în timpul domniei

împăratului Augustus, ca punct strategic pe Via Agrippa,

drumul principal de la Rhein la Marea Mediterană.

(https://en.wikipedia.org/wiki/File:Dalheim_Luxembourg_Ro

man_Theatre_02.jpg)

I.Boldea, C. Sigmirean, D.-M.Buda LITERATURE AS MEDIATOR. Intersecting Discourses and Dialogues in a Multicultural World

532

În timpul dominației Imperiului Roman, ținutul Luxemburgului aparținea unei

populații celtice numite Treveri. Aceasta a fost germanizată treptat de către invadatorii

germani. În 560, sub dinastia Merovingiană, de la 511 la 751, teritoriul Luxemburgului face

parte din Austrasia ("teritoriul estic al francilor").

Când Imperiul lui Charlemagne a fost împărțit de

fiul său, regele Ludovic, după Tratatul de la Prüm (855),

Luxemburgul a devenit parte a Regatului Lotharingiei (855-

959 colorat în violet pe hartă), adică numit după regele

Lothair II (866 -869), care a primit acest teritoriu de la tatăl

său Lothair I, care și-a împărțit împărăția Franței de Mijloc

între fiii săi. Situată la granița dintre estul Franconiei

(Ostfränkisches Reich), adică viitoarea Germanie și West

Franconia (Westfränkisches Reich), adică viitoarea Franța, Luxemburg cunoaștc rivalitatea

dintre francezi și germani în 843 (Tratatul de la Verdun), în 870 Tratatul de la Mersen) și în

880 (Tratatul de la Ribemont). Râurile Meuse, Ourthe, Moselle, Saone și Rhon trasează linia

de graniță.

Granițele după Tratatul de la Verdun(843), Tratatul de la Prüm (855), Tratatul de la

Mersen (870) și Tratatul de la Ribemont (880)(dinAllgemeiner Historischer Handatlasde

Gustav Droysen, 1886)(https://en.wikipedia.org/wiki/File:Carolingian_empire_870.svg,

https://en.wikipedia.org/wiki/File:Carolingian_empire_855.svg)

În 959 fiii lui Lothar II, Othon I și Bruno au împărțit vechea împărăție între ei și

granița a trecut pe teritoriul actual al Luxemburgului. În 963, contele Sigefroid din Ardeni a

construit un mic castel numit Lucilinburhuc pe Bock, o stâncă în capitala actuală,

Luxemburg.

Dinastia luxemburgheză a dat 4 împărați ai Germaniei, 4 regi ai Boemiei și un rege al

Ungariei:

Henry V, Rege al Germaniei (1275-1313) a domnit în perioada 1308-1313.

Charles al IV-lea Împărat Roman, Rege al Germaniei (1316-1378) a domnit în

perioada 1346-1378, Rege al Boemiei (Carol I sau Karel I)

Wenceslaus IVRegele Germaniei (1361-1419) a domnit în perioada 1376-1400, Rege

al Boemiei, fiul lui Carol al IV-lea.

Sigismund (Zigmund) Regele Boemiei (1419-1437) a domnit în perioada 1436-1437

fiind întrerupt din cauza Revoluției lui Jan Huss, Împărat al Sfântului Imperiu Roman, Rege

al Ungariei, Rege al Germaniei a domnit în perioada 1410-1437, fiul lui Carol al IV-lea, frate

al lui Wenceslaus IV.

Granițele Ducatului de Luxemburg s-au extins de la partea de nord, de la Malmedy

spre sud, până la Metz și de la Saar în est până la Meuse și Sedan în Occident. Au urmat trei

partiții teritoriale consfințite de:

1. Tratatul din Pirinei (1659), când partea de sud a fost cedată Franței

I.Boldea, C. Sigmirean, D.-M.Buda LITERATURE AS MEDIATOR. Intersecting Discourses and Dialogues in a Multicultural World

533

2. Congresul de la Viena (1815) în schimbul recunoașterii independenței politice

Luxemburgul a dat Germaniei partea estică a râurilor Moselle, Sûre și Our și Luxemburgul a

devenit Marele Ducat al Luxemburgului, condus de regele olandez Wilhelm I of Orange .

3. Congresul de la Londra (1839), când Belgiei i sa acordat întreaga jumătate de vest

a Marelui Ducat sub formă de compensație pentru pierderea unor părți din Limburg.

În 1867, Congresul de la Londra a consfințit integritatea teritorială națională,

neutralitatea și independența permanentă prin acordul

marilor puteri. În 1890, Marele Duce al Luxemburgului a

devenit Ducele Adolph din Nassau-Weilbourg.

Potrivit Diplomei Andreanum sau Goldener

Freibrief der Siebenbürger Sachsendin 1224, care a scos în

evidență privilegiile oferite de Andrei al II-lea, regele

Ungariei, sașilor din Sibiu li s-aacordat autonomie

provizorie, strămoșii lor fiind invitați de regele Ungariei

Géza II să se stabilească în sudul Transilvaniei. Vorbeau

un dialect care aparținea grupului Franconian din Moselle,

foarte asemănător din punct de vedere lingvistic cu cel din Luxemburg

Teritorii în care saxona era vorbită în Transilvania alături de română în 1918 (cu

șvaba în vest).(https://en.wikipedia.org/wiki/File:Deutschsiebenb%C3%BCrgen.svg)

2. Tri-lingvismul regional din Luxembourg și politica europeană

Pentru cel puțin șapte secole, Luxemburgul a experimentat bilingvismul regional, dar

și bilingvismul individual (adică fiecare cetățean vorbește ambele limbi). Totul a început cu

un decret din 4 iunie 1830 dat de William I, care permite atât folosirea limbii franceze, cât și

a celei germane în serviciul public. Legea a fost confirmată în 26 februarie 1841 de către

William II.

Legea învățământului primar din 26 iulie 1848 a promovat limba franceză în școlile

primare, deși Luxemburgul a fost dependent de economia Confederației Germane și a Uniunii

vamale (Zollverein) și a avut o garnizoană prusacă în interiorul zidurilor orașului. Dar un

luxemburghez este un locuitor monolingv prin naștere, deoarece luxemburgheza, un dialect

de origine germanică, este cea mai folosită limbă pentru comunicarea orală. Numai educația

face ca un luxemburgez să fie un vorbitor bi- sau trilingv. Pentru a atenua anumite

dezavantaje într-un astfel de context lingvistic, pe care majoritatea străinilor nu-l cunosc

suficient, este necesară o orientare culturală clară. Lipsindu-le rădăcinile intelectuale proprii,

luxemburghezii sunt condamnați la un studiu foarte lent și ineficient, consumator de timp,

urmând, mai mult sau mai puțin, un grafic dificil de însușire a două limbi străine. În acest

sens, există cărți despre Luxemburg care sunt destinate și elevilor și adulților care doresc să

își „imagineze istoriile și să inventeze dialogurile" (Heather Amery și Stephen Cartwright

Meng Éischt Dausend Wierder op Lëtzerbuergesh - Mii de cuvinte în limba luxemburgheză ,

edițiile Saint Paul, p. 3) Dacă un Luxemburgez dorește să stăpânească limbile franceză și

germană, așa cum este normal, acest lucru înseamnă o luptă cu memorarea cuvintelor, mai

degrabă decât cu exprimarea ideilor creative, pentru a reuși să se asimileze cu o cultură

globală, care nu este propria sa cultură .

Există, de asemenea, câteva avantaje foarte importante ale acestei situații, deoarece

luxemburgezii sunt beneficiari direcți ai culturilor franceză și germană, care citesc temeinic

literatura în original, o cunosc prin teatru și televiziune, studiind în diferite mari centre

academice din Europa. Această amestecare și confruntare cu ideile noi este permanentă și

oferă un punct avantajos de comparație, într-o judecată neutră și obiectivă. Creația literară în

limba franceză este mai degrabă slabă și un pic mai activă în limba germană, dar în

Luxemburg unele talente au adus în scris limba propriu-zisă rurală vorbită de toți oamenii.

I.Boldea, C. Sigmirean, D.-M.Buda LITERATURE AS MEDIATOR. Intersecting Discourses and Dialogues in a Multicultural World

534

Aceste produse literare sunt mai degrabă ascultate la teatru sau la radio, decât să fie citite,

datorită ortografiei libere / la discreție a dialectului luxemburghez. Limba germană este limba

utilizată în prezent de presă, dar franceza este folosită în articole culturale sau în scrisorile

particulare. Din 2001 apar două ziare (Publicații) în limba franceză La Voixeditat de Grupul

St Paul și Le Quotidieneditat de la Edit Press. De asemenea, limba franceză este o limbă

legală utilizată în toate curțile luxemburgheze.

În Parlament cele mai multe dintre dezbateri sunt în luxemburgheză, dar documentele sunt

tipărite în limba franceză. Textul pentru publicul larg este publicat bilingv sau numai în limba

germană.

De asemenea, germana este limba în Biserică, deoarece încercarea de a folosi franceza în

această instituție s-a dovedit a fi o utopie. În ultimii ani, folosirea luxemburghezei este o

modalitate de promovare culturală și această politică a câștigat teren. La școală, limba

germană este folosită în clasele primare și în clasele inferioare de liceu. Franceza este folosită

pentru predarea în clasele de gimnaziu și cele superioare. Luxemburgheza nu este folosită în

predare, ci în conversații în școli.

La 24 februarie 1984, luxemburgheza a fost declarată a fi limba națională a

luxemburghezilor și una dintre cele trei limbi folosite în administrație și în domeniul juridic.

3. Cum să ortografiezi o limbă vorbită sau Odiseea ortografică luxemburgheză

Considerată a fi un dialect german, luxemburgheza nu are reguli stricte, clare și

oficiale sau norme de ortografie. Această situație este consecința absenței unui limbaj literar

care să servească drept punct de referință sau de normă literară. Nu există nici măcar o limbă

vorbită uniformă în toată țara Luxemburgului, în care există variante regionale legate de

anumite ținuturi: Clervaux, Wiltz, Vianden, Diekirch, Echternach, Moselle, Esch/ Alzette,

Luxemburg și suburbiile, Arlon, Thionville.

Din 1839, când regiunile Waloniei au fost date Belgiei,

pentru a forma provincia Luxemburg, interesul asupra

luxemburghezei ca „dialect" s-a trezit. Dar numai în 1912 a fost

introdusă luxemburgheza în școlile primare. În 1945 a fost

publicat primul cotidian în întregime în luxemburgheză

(D'Union), un ziar susținut de Rezistență. În 1945 literatura

luxemburgheză a început să fie studiată în școlile secundare (vezi

De Renart de Michel Rodange, o poezie din secolul al XIX-lea).

„Vocabularul rural, o morfologie depreciată și

o sintaxă la voia întâmplării" sunt trăsăturile

caracteristice ale luxemburghezei descrise de

lingvistul, filologul și dialectologul Robert Bruch

(1920-1959), autorul studiului Précis populaire de

grammaire luxembourgeoise. Luxemburger

Grammatik în volkstümlichen Abriß, Luxemburg,

Linden, 1955/1956/1968/1973. De fapt, după un an de

dezbateri privind sistemul de ortografie la începutul

secolului XX a apărut adevăratul mit al „pământului

din mijlocul" statelor , un loc de „coexistență a

lumilor romane și germanice", un „microcosmos

multicultural în inima Europei", referitor la

„consimțământul și identitatea Luxemburgului", care

reflectă luxemburgheza ca dialect germanic specific,

cu caracteristici romane, valone și franceze, ca produs

al procesului de „asimilare reciprocă între idiomurile locale".

I.Boldea, C. Sigmirean, D.-M.Buda LITERATURE AS MEDIATOR. Intersecting Discourses and Dialogues in a Multicultural World

535

Teritoriile limbilor vorbite în Luxemburg: limba Luxemburgheză(violet deschis) și

celelalte dialecte din regiunea Moselle Franconia(mov)

(http://hitchhikersgui.de/Luxembourgis consultat la data de 7 noiembrie 2018)

4. Lingvistica luxemburgheză într-o coajă de nucă

Specialiștii au considerat că difuzarea a limbii indo-europenepreistorice s-a făcut în

jurul anului 2000 înainte de Hristos prin două mari grupuri lingvistice:

1. Grupul asiatic (limbile indiană și persană)

2. Grupul european (ramurile grecești, italiene, celtice, baltice-slavone și germane). Una

dintre cele trei limbi vest-mijlocii germane, luxemburgheza este considerată a fi un dialect

numit Moselle Franconian (Moselfränkisch) vorbite în jurul orașelor Trier și Koblenz.

Celelalte două dialecte sunt numite Renan Franconian (Das Rheinfränkisch) și Ripuarian

(Das Ripuarische) vorbite în jurul orașului Köln (Cologne).

În secolul al III-lea, când francii de la Marea Nordului (numiți francii salieni sau

francii maritimi) au coborât în Olanda, ripuarienii au avansat spre Köln și au venit pentru

prima oară la Luxemburg. Luxemburghezii consideră că civilizația și cultura lor sunt de

origine vest-franconiană, datorită faptului că francii salieni au avansat de la câmpia de lângă

Paris prin Champagne și Lorena de nord, de-a lungul drumului dintre Ardeni și platoul Briey.

Teoria lingvistică mai veche a interpretat dialectul luxemburghez ca zonă de tip relicvă din

vestul (extrem) al regiunii Moselle franconiană - a se vedea Școala Renană condusă de

Theodor Frings (1886-1968). Situația din Evul Mediu a activului arhiepiscop de Trier este

privită ca o bază istorică a existenței regiunii Moselle-franconiană. Zona de relicvă din vestul

Moselle-Franconiei este, de fapt, o centură de isoglose, (linie care marchează, pe o hartă

lingvistică, limitele răspândirii unui fenomen fonetic, lexical sau morfologic), care se

deplasează de la St. Vith spre Eifel, la Bitburg, la Trier și la Thionville în Lorena.Potrivit lui

Robert Bruch, Clovis și dinastia Merovingiană au creat așa numitul „Golf al Luxemburgului",

un loc în care prin contactul cu galo-romanii, caracterul germanic al civilizației în aceste zone

s-a schimbat. Astfel, Luxemburgul a fost un loc de întâlnire între civilizația romană și cea

germanică și s-a născut în 963 în mijlocul acelei zone de graniță bilingvă.Luxemburgheza se

vorbește în Marele Ducat, în Belgia (districtul Arlon), în Germania (zona Bitburg) și în

Franța (districtul Thionville).

I.Boldea, C. Sigmirean, D.-M.Buda LITERATURE AS MEDIATOR. Intersecting Discourses and Dialogues in a Multicultural World

536

Harta din 'Luxemburgischer Sprachatlas' - 1963. Peter Gilles, peter.gilles@uni.lu consultată

pe 5 noiembrie 2018 pe site-ul http://engelmann.uni.lu/lsa/Luxemburgheza e vorbită în

Marele Ducat, în Belgia (regiunea Arlon), în Germania (regiunea Bitburg) și Franța (regiunea

Thionville).

5. Primele documente în luxemburgheză

1. În 698, Sfântul Willibrord a dat permisiunea de a se construi o mănăstire la Irmine de

Oeren pe pământul Trèves și anume mănăstirea Echternach. Aici benedictinii au făcut

un centru regional de mare cultură și una dintre aceste capodopere ce aparține

Patrimoniului UNESCO este Codex Aureus,acest manuscris inluminat expus la

Muzeul Național din Nürnberg.(http://termcoord.eu/don-du-multilinguisme-mrs-erna-

hennicot-schoepges/ consultat pe 7 noiembrie 2018)

2. Codex Aureus de la Lorsch sauEvangheliile Lorsch (Biblioteca Apostolica Vaticana,

Pal. lat. 50, șiAlba Iulia, Biblioteca Documentară Batthyaneum) scrisă în latină între

778 și 820

3. EvangheliileEchternach(Biblioteca Națională, Paris) sunt manuscrise inluminate și

pictate la mănăstirea Lindisfarne din Northumbria în jurul anului 690, lucrate de

misionarul northumbrian, Sfântul Willibrord, la noua sa mănăstire Echternach din

Luxemburg, în anul 698, unde e numit stareț. Scriptoria de la Echternach va deveni

apoi cel mai influent centru pentru producția de manuscrise în stilul iberic-saxon din

Europa continentală.

4. Capitularul de la Trier (Tréves)e un document legislativ din epoca carolingiană,

împărțit în capitole mici, numite capitula în latină, de aici și numele de capitular.(vezi

Schmidt-Wiegand, Ruth, Trierer Capitulare, în: Die deutsch Literatur des Mittelalters,

Verfasserlexikon 9 (1995) S. 1040-1041)

I.Boldea, C. Sigmirean, D.-M.Buda LITERATURE AS MEDIATOR. Intersecting Discourses and Dialogues in a Multicultural World

537

5. Primul poem panegiric din Luxemburg scris în 5963 de versuri de către fratele Hermann, capelanul mănăstirii Marienthal e intitulat „Viața contesei Yolande de

Vianden" (1290).

6. Echternacher Volkslied (Codex 109 al Bibliotecii Naționale Folio 188) e o colecție

de cântece populare.

7. Inventarul și anchetele despre limba utilizată în Luxemburg în 1806 realizate de către Departamentul Pădurii.

6. Dicționarele luxemburgheze

Au existat patru etape de lucru pentru dicționarele luxemburgheze:

1. 1847 - J. F. Gangler Lexicon der Luxemburger Umgangsprache,

mit hochdeutscher und franzôsischerÜbersetzung und Erklärung,

Verlag von V. Hofmann (Lexicon al dialectului luxemburghez,

cu explicații și traduceri în germană și francezăŔ titlu tradus).

Autorul a adăugat un glosar și o introducere la pronunția

luxemburgheză.

(Lexicon der Luxemburger Umgangsprache, mit hochdeutscher

und französischer Übersetzung und Erklärung, carte on-line consultată

pe 7 noiembrie2018 pe site-

ulhttps://books.google.ro/books?id=uoUCAAAAQAAJ&printsec=frontcover&redir_esc

=y#v=onepage&q&f=false)

2. 1906 Worterbuch der luxemburgischen Mundart(Dictionar al

dialectului luxemburghez Ŕ titlu tradus) de Dr Franz Joseph

Weber, N. Gredt, C. Mullendorf, C. M. Spo și N. Van Werveke.

(Worterbuch der luxemburgischen Mundart , carte on-line consultată

la 7noiembrie 2018 pe site-ul

http://engelmann.uni.lu:8080/portal/WBB2009/WLM/wbgui_py?mainmode=

&lemid=&prefix=a&mode=&openwb=1

3. 1950-1976 Luxemburger Wôrterbuch (Dicționarul luxemburghez-

titlu tradus) în 4 volumecu un supliment de 250 pagini publicat în

1978.

4. Dicționare bilingve luxemburgheze de buzunar sau dicționare multilingve în 6 limbi:

a. http://www.lod.lu/lod/LOD - Lëtzebuerger Online Dictionnaire

b. http://www.dico.luDictionnaire Luxembourgeois - Français | dico.lu

c. http://77.37.15.31/dict.htmlLuxdico - 77.37.15.31 (Luxemburgish-French)

d. http://www.freelang.com/enligne/luxembourgeois.phpFREELANG - Dictionnaire en ligne

Luxembourgeois-Français ...

e. Spellchecker.lu, Cortina

f. Luxdico online dictionary (24.000 words)

g. Lëtzebuerger Online Dictionnaire (Luxembourgish Online Dictionary)cu traduceri

în germane, franceză și portugheză create de the CPLL

h. dico.lu Ŕ Dictionnaire Luxembourgeois//Français

i. Luxembourgish Dictionary cu pronunția, traducerea în și din engleză, franceză,

germane, portugheză, spaniolă și ialiană.

j. Luxogramm Ŕ Information system for the Luxembourgish grammar (University of

Luxembourg, LU)

I.Boldea, C. Sigmirean, D.-M.Buda LITERATURE AS MEDIATOR. Intersecting Discourses and Dialogues in a Multicultural World

538

7.Despre literatura luxemburgheză pe scurt

Antoine Meyer, un cunoscut francmason, a publicat în 1829 prima carte în

luxemburgheză. Era o colecție de șase poezii: E Schrek op de 'Lezburger Parnassus (Un pas

spre Parnasul luxemburghez- titlul tradus) conținând: o poezie de dragoste, Uen d'Christine

(Fără Christine- titlu tradus); o meditație romantică nocturnă, D'Nuecht (Noaptea - titlu

tradus); o frescă lirică, Een Abléck an engem Wiertshaus zu Lëtzebuerg (Un moment într-un

han din Luxemburg- titlu tradus); și trei fabule, D'porzelains an d'ierde Schierbel, (Ciobul de

porțelan și oala de pământ- titlu tradus).

Nikolaus Welter (1871-1951) este primul istoric literar luxemburghez și a scris

despre:

Poeții dialectului luxemburghez. Conversații literare (1906) și Luxemburg și scrierile sale

(1938).

Admirând mișcarea Felibri, o mișcare a poeților din Provence denumită Felibertum félibrige,

el cunoștea activitatea lui Frédéric Mistral, a lui Joseph Roumanille și a lui Theodore

Aubanel. L-a vizitat pe Mistral la casa sa din Bouches-du-Rhône. De asemenea, a avut ocazia

să-l întâlnească pe Eduard Koschwitz și August Bertuch, romaniști germani, cu care a

colaborat pentru ca Frédéric Mistral să obțină Premiul Nobel pentru literatură în 1904.

Istoriile literaturii luxemburgheze tind să prezinte a doua jumătate a secolului al XIX-

lea ca fiind concentrată în jurul triumviratului Lentz-Dicks-Rodange. Pierre Grégoire scria că

literatura luxemburgheză se învârtea în jurul acestui „trio mândru: Lentz, scriitorul intelectual

pasional, Dicks, poetul și dramaturgul, și Rodange, poetul epicŗ. (Pierre Grégoire, Istoria

literaturii din Luxemburg, Luxemburg: Saint-Paul, 1959, p. 51). Dicks, pseudonimul lui

Edmond de la Fontaine (1823-1891) este un scriitor de limbă luxemburgheză, autor dramatic

al comediei De Scholtschäin /Școlărița -titlul tradus (1855), prima piesă de spectacol în

luxemburgheză cu titlul D'Mumm Sèiss / Dulce mamă Ŕ titlu tradus (1855), opereta

D'Kirmesgäscht / Livezile de vișiniŔtitlu tradus (1856) și De Ramplassang / Panta ascendentă

-titlu tradus (1863). Poetul Michel Lentz (1820-1893) este autorul lui Ons Hémäßt / Patria

noastră Ŕ titlu tradus, imnul național al Luxemburgului. Michel Rodange (1827-1876) a scris

în 1872 un poem epic și satiric Renert odder de Fuuss am Frack an a Maansgréisstsau pur și

simplu Renert vulpoiul /Jupân Rănică Vulpoiul.

Primul roman în franceză din Luxemburg, Marc Bruno, profil d'artiste / Marc Bruno, profilul

artistului- titlu tradus, publicat in1855 de Felix Thyes (1830-1855).

8. Cum să vorbești o limbă necunoscută pentru a fi înțeleasă de 10 vorbitori de

limbi diferite: cărți și cititori

La Summitul European de Terminologie (EAFT) din 2016, doamna Erna Hennicot-

Schoepges - Ministrul Culturii din Luxemburg a prezentat un discurs intitulat Luxemburg,

un don du multilinguisme (http://termcoord.eu/don-du-multilinguisme-mrs-erna-hennicot-

schoepges/ consultat la data de 7 noiembrie 2018). Vorbind despre promovarea limbii

luxemburgheze acesta este foarte util model, ce ar putea fi adaptatla predarea și răspândirea

unei limbi, reluat foarte clar în următorul discurs:

"Istoricul Gilbert Trausch a comentat după cum urmează în cartea sa Luxemburg,

Emergence of a State and a Nation, după cum urmează:

"Pentru a păstra o caracteristică esențială a instituțiilor școlare dintr-o țară care o

deosebește de cele trei țări vecine este necesară o școală unică pentru toți copiii și

adolescenții, care va fi creuzetul în care se va forma solidaritatea și spiritul democratic.

Pentru tot ceea ce se referă la dreptul civil și penal, guvernul se îndreaptă către Franța și

Belgia, o țară cu codul Napoleon. (….)Liceele luxemburgheze sunt mai degrabă organizate

I.Boldea, C. Sigmirean, D.-M.Buda LITERATURE AS MEDIATOR. Intersecting Discourses and Dialogues in a Multicultural World

539

pe modelul francez și belgian. (...) Pe de altă parte, în cazul chestiunilor vamale și economice,

ne îndreptăm spre Germania. .... Deoarece limba franceză este limba reglementării, uneori

apar probleme de terminologie ... și acest lucru se întîmplă încă în 1843. »

Burghezia, care s-a stabilit în Marele Ducat, în special odată cu dezvoltarea industrială

la începutul secolului, a utilizat franceza, în timp ce ziarele erau în limba germană. Acest

bilingvism a fost la originea unei cooperări culturale fructuoase. După Primul Război

Mondial, a fost o perioadă marcată de revoltele populare, pornind de la problema sistemului

de stat, al monarhiei sau al Republicii. Guvernul a prezentat aceste întrebări la un referendum

în 1919. După o modificare a legii electorale, după extinderea dreptului de vot la întreaga

populație și, prin urmare, la femei, alegătorii au decis pentru Marea Ducesă Charlotte și

pentru atașamentul economic față de Franța. ... care nu ne-a dorit. Urmează atașamentul

economic al Belgiei în 1921 urmat de crearea Beneluxului în 1948.

În urma inițiativei lui Aline Mayrisch de la St.Hubert, soția născută în Franța, șeful

industriei de fier și oțel din Luxemburg, s-a creat o orientare culturală numită Cercul

Colpach, numit după casa lui Mayrisch. Printre invitații de la Colpach au fost Andre Gide,

Annette Kolb, Codenhove Kalergi, președintele Comitetului Central al Uniunii Paneuropene

și Walther Rathenau, industriaș și ministru german, ucis la Berlin în 1922.

Emile Mayrisch, care a murit într-un accident de mașină în 1928, nu a putut să-și

urmărească viziunea de a împiedica militarizarea țării și de a împiedica o nouă ciocnire între

Franța și Germania. Institutul Pierre Werner, un institut cultural comun între Franța,

Germania și Luxemburg, creat în 2003, a preluat acest „spirit Colpach". Sediul său se află la

mănăstirea Neumünster din Luxemburg.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Luxemburgul a fost ocupat de germani, în ciuda

statutului său de neutralitate, și a fost cucerit cu forța de armata ocupantului. După război,

guvernele au participat activ la crearea tuturor organizațiilor internaționale.Membrii fondatori

ai Înaltei Autorități pentru Cărbune și Oțel în 1951, am devenit, din întâmplare și cu noroc,

sediul viitoarelor instituții europene.

Dezvoltarea economică din perioada postbelică se confruntă cu o perioadă de imigrare

puternică.

Germana, și, desigur, limba luxemburgheză fiind limba vorbite de oamenii obișnuiți, tinerii

au învățat din primii ani de școală germana, iar apoi franceza, deci limbile vecinilor. Chiar și

după Cel de-al Doilea Război Mondial nu a existat nici o încercare de interzicere a limbii

ocupanților naziști în școlile publice, în timp ce era interzis să se vorbească luxemburgheza în

timpul ocupației naziste. Limba este mai presus decât cultura. Mândria noastră de a citi

Goethe în limba germană și de Victor Hugo în limba franceză au contribuit, cu siguranță, la

evoluția multilingvismului benefic pentru supraviețuirea noastră ca stat independent.

În fața emigrației portugheze în anii '70, alfabetizarea copiilor era o problemă

spinoasă. Cum să înveți copiii portughezi în limba germană? S-a practicat predarea la cerere

de cursuri de limbă maternă oferite în colaborare cu clasele de la școala publică. La Consiliul

Europei, această practică a fost inclusă și în rezoluțiile privind imigrația.

Între timp, multilingvismul timpuriu este promovat, deoarece experiența școlii

europene a demonstrat că nu este neapărat un obstacol în calea dezvoltării bune în timpul

școlarității. Cu toate acestea, rezultatele noastre slabe în studiile PISA pot fi explicate prin

volumul programelor școlare, datorită multilingvismului.

Alfabetizarea în limba franceză a fost înscrisă numai la începutul secolului al XXI-lea.

Odată cu diversificarea economică, multe familii de naționalități diferite s-au stabilit în

Luxemburg, pretinzând facilități educaționale pentru descendenții lor.Dispariția sistemului

unic școlar pentru toți va necesita o reflecție profundă asupra coeziunii populației. Problema

identității, legată de naționalitate, care poate fi dublă, se va referi și la cea a coeziunii

populației. Ca țară gazdă, cu o populație rezidentă de 44% non-luxemburghezi, eforturile

I.Boldea, C. Sigmirean, D.-M.Buda LITERATURE AS MEDIATOR. Intersecting Discourses and Dialogues in a Multicultural World

540

pentru viitor vor trebui să reinventeze o strategie multilingvistică extinsă, respectând în

același timp limbile diferite ale imigranților.

Apărătorii limbii noastre au federalizat, în acțiuni concertate, promovarea scrierilor

din Luxemburg în acțiunea de presă care a condus la legislația din 1984. Din punct de vedere

pragmatic, Constituția actuală prevede că sistemul de limbă este stabilit prin lege.

Luxemburgheza a fost promovată ca limbă națională, proclamând prin aceeași lege regimul

lingvistic al limbii franceze, care a rămas limbă oficială și cel al limbii germane, limba și

acordând cetățeanului dreptul de a primi un răspuns din partea administrației în limba în care

a formulat întrebarea sa.

În timpul emigrării în Transilvania în secolul al XIII-lea, limba noastră, asimilată ca

limba sașilor /saxonă a supraviețuit. Aproximativ 5000 de oameni încă vorbesc astăzi această

limbă. Dicționarul este în curs de dezvoltare, astfel încât să putem compara evoluția limbii

sașilor din ținuturile românești cu cea a celor din Marele Ducat.

Odată cu crearea Universității din Luxemburg în anul 2003 începe o nouă eră.

Germana, franceza și engleza sunt limbile impuse pentru învățământ prin lege. După 13 ani

de existență, universitatea se situează astăzi printre cele mai bune 180 de universități din

lume. Institutul de limbă și cultură luxemburgheză creat în 2015 este un alt pas spre

protejarea acestei identități, care este proclamată ca fiind multilingvă.

Proiectul privind terminologia de la Universitatea din Luxemburg, lansat în 2012 la

inițiativa lui Rodolfo Maslias, dovedește că există în toate limbile termeni care nu pot fi

traduți în altă limbă fără a pierde o parte din semnificația lor originală.

Cooperarea strânsă a Universității cu serviciile europene la fața locului va fi o

perspectivă pentru aprofundarea elementelor culturale legate de diferitele regimuri

lingvistice.

Exiguitatea teritorială aduce avantajul său: percepția celuilalt ca individ, și nu ca o

entitate anonimă, contribuie la apropierea de caracterul uman. Imigrația a permis

Luxemburgului să își continue dezvoltarea economică datorită muncii imigranților și a

lucrătorilor transfrontalieri. Fără multilingvismul ambiental ar fi fost imposibil.

În concluzie, aș spune: traducerile, traducătorul și traducătorii. Pe lângă mobilitatea

fizică garantată de Acordul Schengen, mobilitatea creierului este benefică nu numai pentru

înțelegerea celuilalt, ci și pentru respectarea culturii sale. Și această diversitate de culturi

așteaptă încă să-și găsească locul ferm ancorat în lumea de azi ".

Bibliografie:

Hennicot-Schoepges, 2016: Erna Hennicot-Schoepges ŔLuxembourg, un don du

multilinguisme(http://termcoord.eu/don-du-multilinguisme-mrs-erna-hennicot-schoepges/

consulted on the 7th of November 2018).

Hurezean, f.a.: Hurezean Ruxandra, Povestea sașilor din transilvania spusă chiar de

ei, Editura Școala Ardeleană, Cluj, f.a.

Péporté at all. , 2010: Pit Péporté, Sonja Kmec, Benoît Majerus and Michel Margue

Inventing LuxembourgRepresentations of the Past, Space and Language from the Nineteenth

to the Twenty-First Century, Leiden • Boston.

Web- bibliografie:

a. http://www.lod.lu/lod/LOD - Lëtzebuerger Online Dictionnaire

b. http://www.dico.luDictionnaire Luxembourgeois - Français | dico.lu

c. http://77.37.15.31/dict.htmlLuxdico - 77.37.15.31 (Luxemburgish-French)

d. http://www.freelang.com/enligne/luxembourgeois.phpFREELANG - Dictionnaire en ligne

Luxembourgeois-Français ...

e. Spellchecker.lu, Cortina

f. Luxdico online dictionary (24.000 words)

I.Boldea, C. Sigmirean, D.-M.Buda LITERATURE AS MEDIATOR. Intersecting Discourses and Dialogues in a Multicultural World

541

g. Lëtzebuerger Online Dictionnaire (Luxembourgish Online Dictionary) with

German, French and Portuguese translations created by the CPLL

h. dico.lu Ŕ Dictionnaire Luxembourgeois//Français

i. Luxembourgish Dictionary with pronunciation, translation to and from English,

French, German, Portuguese, Spanish, Italian

j. Luxogramm Ŕ Information system for the Luxembourgish grammar (University of

Luxembourg, LU)

k. Luxembourg literature, Transylvanian Saxons, Codex

Aureushttps://en.wikipedia.org/

l. (Lexicon der Luxemburger Umgangsprache, mit hochdeutscher und franzôsischer

Übersetzung und Erklärung, on-line book consulted on the 7th of November 2018 from

https://books.google.ro/books?id=uoUCAAAAQAAJ&printsec=frontcover&redir_esc=y#v=

onepage&q&f=false)