pregĂtire pentru timpul sfÂrŞituluia ne preocupa prea mult de faptele considerate de noi a fi...

S T U D I I B I B L I C E

Traducere: Loredana Sîrbu

aprilie – mai – iunie 2018ediția color

P A N T E L I M O N 2 0 1 8

B I S E R I C A A D V E N T I S T Ă D E Z I U A A Ş A P T E A

PREGĂTIRE PENTRU TIMPUL SFÂRŞITULUI

NORMAN R. GULLEY

SB lectiune 2 20178 color.indd 1 07.02.2018 15:56:48

2

©2018 General Conference of Seventh-day Adventists®.Toate drepturile rezervate.

Studiile biblice pentru Şcoala de Sabat majori, ediţia color, integral sau părţi din ele, nu pot fi editate, modificate, adaptate, traduse, reproduse sau publicate de nicio persoană sau instituţie fără un acord scris prealabil al Conferinţei Generale.

Logoul şi numele „Adventist de Ziua a Şaptea” şi „Adventist” sunt mărci înre gistrate ale Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea şi nu pot fi folosite fără autorizarea acesteia.

Studiile Şcolii de Sabat pentru majori sunt pregătite de Departamen-tul Şcolii de Sabat al Conferinţei Generale sub îndrumarea generală a Comitetului Mondial al Şcolii de Sabat. Ele reflectă contribuţia comi-tetului şi nu reprezintă în exclusivitate punctele de vedere ale autorului/autorilor.

Autor: Norman R. GulleyPentru ediţia în limba română:Traducere: Loredana Sîrbu Lectura traducerii, adaptare: Florian RisteaTehnoredactare ediția full-color: Liliana DincăCopertă: Liliana DincăRedactare: Alina BadeaCorectură: Lavinia GoranTextele biblice: traducerea Cornilescu, ediția Casa Bibliei, București, 2012.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiGulley, Norman R. Pregătire pentru timpul sfârşitului/ Norman R. Gulley; trad.:

Loredana Sîrbu. - Ed. color. - Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2018 ISBN 978-606-911-406-3I. Sîrbu, Loredana (trad.)2


CUPRINS

Hristos şi timpul sfârşitului .................................................................... 4

Instructorul anului .................................................................................. 6

1. Conflictul cosmic .......................................................................... 13

2. Daniel şi timpul sfârşitului ............................................................ 27

3. Isus şi cartea Apocalipsa .............................................................. 41

4. Mântuirea şi timpul sfârşitului ...................................................... 55

5. Hristos în sanctuarul ceresc ......................................................... 69

6. Încumetarea de a schimba Legea ................................................ 83

7. Mica Apocalipsă – Matei 24 şi 25 ................................................ 97

8. Închinaţi-vă Creatorului! ............................................................ 111

9. Amăgirile din timpul sfârşitului .................................................. 125

10. Statele Unite şi Babilonul ........................................................... 139

11. Sigiliul lui Dumnezeu sau semnul fiarei? ..................................... 101

12. Babilonul şi Armaghedonul ........................................................ 153

13. Revenirea Domnului nostru Isus Hristos .................................. 167

Program Speranţa TV ........................................................................ 181

Program Radio Vocea Speranţei ....................................................... 195


4

HRISTOS ŞI TIMPUL SFÂRŞITULUI

În ceasurile finale ale călătoriei Sale în trup omenesc pe pământ, Isus le-a spus ucenicilor următoarele cuvinte de încurajare: „Să

nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine! În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi, după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo” (Ioan 14:1-4).

Sigur că ei nu au înţeles pe deplin ce a vrut El să spună atunci sau când aveau să se întâmple aceste lucruri, dar au găsit încurajare în aceste cuvinte. Un loc în casa Tatălui Său? Un loc pe care Isus Însuşi îl pregătea pentru ei? Categoric că suna mai bine decât orice loc de pe pământul acesta!

Înainte de declaraţia aceasta, Isus le făcuse un scurt rezumat al evenimentelor premergătoare revenirii Sale. A fost un fel de „cronică a viitorului” şi nu arăta deloc bine: războaie, veşti de războaie, un neam se va scula împotriva altui neam, foamete şi cutremure, toate, le-a spus El, nu erau decât „începutul durerilor”; de asemenea, se profilau la orizont prigoniri, trădări, neadevăruri şi încercări.

Astăzi, noi avem avantajul de a privi retrospectiv asupra cursu-lui istoriei şi putem vedea că aproape toate evenimentele prezise de El s-au împlinit cu precizie. Putem observa şi împlinirea a două mari perioade profetice. Prima este profeţia despre „o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme” din Daniel 7:25 (vezi şi Apocalipsa 12:6,14; 13:5; Numeri 14:34), care a început în secolul al VI-lea d.Hr. (538) şi s-a încheiat spre finalul secolului al XVIII-lea (1798). Iar a doua, cea mai lungă perioadă profetică, de două mii trei sute de zile, care este menționată în Daniel 8:14, şi-a găsit împlinirea în anul 1844.

Reiese clar că noi trăim acum la „sfârşitul zilelor” (Daniel 12:13). Dar nu ştim când va veni sfârşitul, al cărui punct culminant este a doua venire a lui Isus, şi nici nu avem nevoie să ştim. Tot ce avem


55

nevoie să ştim este că Domnul va veni şi că evenimentul acesta trebuie să ne găsească pregătiţi.

În ce constă această pregătire? Probabil că cel mai bun răspuns se găseşte în textul următor: „Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El” (Coloseni 2:6). Cu alte cuvinte, în vârtejul de evenimente mondiale, de ştiri şi de teorii despre timpul sfârşitului, suntem în pericolul de a lăsa ca atenţia să ne fie distrasă, de a ne preocupa prea mult de faptele considerate de noi a fi premergă-toare revenirii lui Hristos, în loc să ne preocupăm de Hristos Însuşi, Cel care este cheia pregătirii noastre.

În acest trimestru vom studia despre timpul sfârşitului, dar nu acesta este subiectul principal. Subiectul asupra căruia se concen-trează întreaga noastră atenţie este Isus, privit însă pe fundalul zi-lelor finale şi al pregătirii necesare pentru ele. Da, avem nevoie să cunoaştem datele istorice, evenimentele mondiale, istoria, fiindcă Biblia vorbeşte despre ele când se referă la sfârşit. Dar chiar şi în acest context, Biblia vorbeşte despre Isus, despre cine este El, des-pre ce a făcut El pentru noi, despre lucrarea pe care o realizează în noi şi despre ce va face când va reveni. Hristos, şi El răstignit, trebu-ie să constituie punctul central al credinţei noastre, cum scria Pavel: „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit” (1 Corinteni 2:2). Cu cât privim mai mult la El, cu atât devenim mai asemenea Lui, cu atât ascultăm mai mult de El şi cu atât suntem mai pregătiţi pentru tot ce ne aşteaptă, atât în viitorul apropiat, cât şi la final, în ziua în care vom intra în locaşurile pregătite de Isus pentru cei care Îl iubesc.

Norman R. Gulley este profesor-cercetător de teologie sistematică la Universitatea Adventistă

Southern.


6

INSTRUCTORUL ANULUI

Obiceiul de a-i aprecia pe ceilalţi pentru munca sau pentru reușitele lor nu ne caracterizează, ca oameni, în mod natural. Da, ca excep-

ție, o facem spontan, uneori, atunci când cineva chiar ne uimește sau ne câștigă atenția prin ceea ce face. Însă, de obicei, nu prea ne exprimăm aprecierea față de cineva care face o muncă de rutină, fără să iasă în evidență. Pe o listă care, în mod sigur, nu ar încăpea aici se află: femeia de serviciu; secretara; șoferul de autobuz; brutarul; vânzătoarea; paz-nicul; tipograful; strungarul; casierul, grefierul, cameramanul, poștașul etc. O simplă parcurgere a listei clasificării ocupațiilor va arăta această realitate: există foarte multe persoane (cele mai multe!) care, în general, nu sunt apreciate pentru munca lor. Unora dintre aceste persoane, este posibil să nu li se spună nici măcar o dată în întreaga activitate: „Mulţu-mesc, apreciez munca pe care o faci!” Considerăm, probabil, că salariul pe care îl iau este suficient.

Această realitate ne duce cu gândul și la persoanele care slujesc în biserică și care au parte de același „tratament”: lipsa aprecierii pentru munca lor (voluntară!). Nu ne vom putea referi aici la toate categoriile de slujbași (deși merită cu prisosință), ci ne vom limita doar la o catego-rie: instructorii Școlii de Sabat. Pare ușor ce fac ei, nu-i așa? Sunt băr-bați, femei, tineri sau în vârstă care studiază lecția săptămânală nu doar pentru ei înșiși, ci și pentru a o preda în fața grupei și a o face ușor de înțeles pentru toți; pe lângă faptul că își cumpără ediția mai costisitoare a ghidului de studiu, ei vin la biserică înaintea tuturor, pentru a pregăti predarea lecției („ora instructorilor”); în cadrul programului Școlii de Sabat, vin în fața grupei nu doar cu ideile pe care le-au asimilat sau cu metodele prin care să conducă eficient discuția, ci și cu speranța că vor reuși, că vor stabili sau vor continua o relație specială cu grupa lor și, mai presus de orice, cu speranța că lucrarea lor este apreciată. Și încă nu am spus tot. Dincolo de detaliile slujbei lor, doar ei știu ce alte poveri poartă uneori în suflet, poveri care pot fi apăsătoare, chiar copleșitoare, dar pe care trebuie să le suporte sau să le mascheze sub un zâmbet for-mal, atunci când vin în fața grupei Școlii de Sabat, pentru că vor să-și facă slujba cu credincioșie, înaintea lui Dumnezeu. Uneori reușesc; al-teori nu. Dar ce găsesc acolo în grupă? Ce văd pe fețele noastre? Ce simt


7

7

în tonul vocii noastre, în atitudinea noastră? Ce să înțeleagă atunci când încearcă să zâmbească și li se răspunde prin încruntare sau indiferență? Cum să comunice când au în față persoane care stau cu privirea în jos (citesc pe „lecțiune”), fără măcar să le întâlnească privirea? Ce să facă atunci când pun o întrebare și nimeni nu le răspunde? Ei bine, unii se descurajează și renunță la slujba de instructor (poate că și aceasta este o explicație pentru lipsa instructorilor), iar alții continuă totuși s-o facă, indiferent de circumstanțe.

Gândindu-mă la această realitate (pe care – da, ați intuit! – am trăit-o personal), o întrebare justificată s-a născut spontan: Cum este apreciat instructorul Școlii de Sabat? Este o întrebare la care sunt in-vitați să mediteze și să răspundă conducătorii bisericilor locale și nu numai. Poate că răspunsurile ce vor fi găsite se vor concretiza cumva, într-o ocazie specială, la sfârșit de trimestru sau de an, când, într-un fel sau altul, fiecare instructor va primi un semn sau un gest de apreciere.

Pe lângă ceea ce poate face biserica locală, departamentul Școlii de Sabat, din cadrul Uniunii Române, își propune să-i aprecieze și să-i stimuleze pe instructorii Școlii de Sabat, instituind o distincție anuală, acordată unui instructor al Școlii de Sabat din Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea din România. Evident, nu putem menționa aici toate de-taliile, în legătură cu criteriile de selecție sau cu tipul de distincție. Aces-tea vor fi cât se poate de obiective, ca și cei care – sperăm! – le vor aplica. După selectare și acordarea distincției, vom publica aici, în conținutul introducerii ghidului de studiu, fotografia sa, astfel încât Instructorul anului să fie cunoscut(ă) de toată biserica. Astfel, sperăm că vom com-pensa, într-un anumit grad (nu știm dacă îndeajuns), lipsa de apreciere de până acum! Și, de asemenea, sperăm că toți instructorii Școlii de Sabat se vor rededica lucrării pe care Dumnezeu, prin biserică, le-a încredințat-o! Și… cine știe?, poate vor fi și alții care se vor decide să accepte chemarea de a fi instructori ai Școlii de Sabat! Dintre ei va fi ales, poate, Instructorul anului!

Florian Ristea,Departamentul Școala de Sabat/Lucrarea Personală


88

„Dacă Biblia ar fi citită mai mult, dacă

adevărurile ei ar fi înţelese mai bine, noi

am fi un popor mult mai luminat și mai

inteligent. Sufletul capătă putere prin

cercetarea paginilor Scripturii.”

(Sfaturi pentru biserică, p. 113)


9

1CERCETAȚI SCRIPTURILE

MAIB Ioan 20C Ioan 21D Faptele apostolilor 1E Faptele apostolilor 2F Faptele apostolilor 3G Faptele apostolilor 4H Faptele apostolilor 5I Faptele apostolilor 6J Faptele apostolilor 7 K Faptele apostolilor 8L Faptele apostolilor 9M Faptele apostolilor 10N Faptele apostolilor 11 O Faptele apostolilor 12P Faptele apostolilor 13Q Faptele apostolilor 14R Faptele apostolilor 15S Faptele apostolilor 16T Faptele apostolilor 17U Faptele apostolilor 18V Faptele apostolilor 19W Faptele apostolilor 21Y Faptele apostolilor 22Z Faptele apostolilor 238 Faptele apostolilor 249Faptele apostolilor 25: Faptele apostolilor 26; Faptele apostolilor 26< Faptele apostolilor 26= Romani 1

APRILIEB Luca 14C Luca 15D Luca 16E Luca 17F Luca 18G Luca 19H Luca 20I Luca 21J Luca 22K Luca 23L Luca 24M Ioan 1N Ioan 2O Ioan 3P Ioan 4Q Ioan 5R Ioan 6S Ioan 7T Ioan 8U Ioan 9V Ioan 10W Ioan 11X Ioan 12Y Ioan 13Z Ioan 148 Ioan 159 Ioan 16: Ioan 17; Ioan 18< Ioan 19

IUNIEB Romani 1C Romani 1D Romani 1E Romani 1F Romani 1G Romani 1H Romani 1I Romani 1J Romani 1K Romani 1L Romani 1M Romani 1N Romani 1O Romani 1P Romani 1Q Corinteni 1R Corinteni 2S Corinteni 3T Corinteni 4U Corinteni 5V Corinteni 6W Corinteni 7X Corinteni 8Y Corinteni 9Z Corinteni 108 Corinteni 119 Corinteni 12: Corinteni 13; Corinteni 14< Corinteni 15


10

10

• Supliment •

NU UITAŢI:

PĂRTĂŞIE (5-10 MINUTE)

1. Fiecare membru al Şcolii de Sabat se poate bucura de un salut, de un zâmbet, de un bun venit, chiar şi musafirii!

2. Fiecare poate să-i încurajeze pe ceilalţi, povestindu-le despre un răs-puns primit la rugăciune sau o activitate misionară în care a fost im-plicat(ă).

3. Fiecare le poate împărtăşi celorlalţi nume de pe lista sa de rugăciune, de la pagina următoare, ca să se roage împreună pentru persoanele respective.

DEZBATERE (20-25 DE MINUTE)

1. Putem dezbate ideea principală a fiecărei zile, căutându-i semnifica-ţia practică!

2. Este de dorit ca fiecare să se implice în dezbatere, dar fără să acapa-reze discuţia!

3. Citirea zilnică a Bibliei şi a Spiritului Profetic, cu ajutorul celor cinci întrebări, poate menţine vie viaţa spirituală!

MISIUNE (5-10 MINUTE)

1. Dezbaterea studiului se încheie întotdeauna cu decizii de ordin practic!

2. Fiecare grupă poate planifica o activitate misionară în care să se im-plice toţi membrii.

3. Ştirile video ale Şcolii de Sabat, care pot fi descărcate și vizionate ac-cesând una dintre următoarele adrese de internet: resurse.adventist.pro, conţin idei misionare valoroase, care pot fi aplicate!

10


11

1

11

• Supliment •

LISTĂ DE RUGĂCIUNE:

MĂ ROG PENTRU:

Cineva din FAMILIE __________________________________________

___________________________________________________________

___________________________________________________________

___________________________________________________________

Cineva dintre RUDE __________________________________________

___________________________________________________________

___________________________________________________________

___________________________________________________________

Cineva dintre PRIETENI ______________________________________

___________________________________________________________

___________________________________________________________

___________________________________________________________

Cineva dintre VECINI _________________________________________

___________________________________________________________

___________________________________________________________

___________________________________________________________

Cineva din BISERICĂ _________________________________________

___________________________________________________________

___________________________________________________________

___________________________________________________________

11


12

Sâmbătă, 31 martie

IAEL

Iael, nevasta lui Heber, a luat un ţăruş de-al cortului, a pus mâna pe ciocan, s-a apropiat încet de el şi i-a bătut ţăruşul în tâmplă, aşa că a răspuns adânc

în pământ. El adormise adânc şi era rupt de oboseală şi a murit. (Judecătorii 4:21)

Iael a fost femeia care a hotărât soarta unui război. Numele ei în-seamnă „Capră sălbatică” sau „De ajutor (de folos)”. Soţul ei, Heber,

era unul dintre urmaşii lui Ietro, socrul lui Moise.În urma neascultării poporului evreu, Dumnezeu i-a dat în mâna

lui Iabin, rege al Canaanului. Acesta l-a trimis pe Sisera, căpetenia oştirii, ca să lupte împotriva lui Israel. „Pe vremea aceea, judecător în Israel era Debora, prorociţa, nevasta lui Lapidot” ( Judecătorii 4:4). Ea l-a chemat la luptă pe Barac. Condiţia pusă de Barac a fost ca la luptă să participe şi Debora. Răspunsul profetic dat de judecătoare a rămas pe paginile Scripturii: „Voi merge cu tine, dar nu vei avea slavă în ca-lea pe care mergi, căci Domnul va da pe Sisera în mâinile unei femei” ( Judecătorii 4:9).

Biblia nu menţionează faptul că Iael ar fi fost de faţă la prorocia Deborei. Nici nu este stipulat vreun ordin dat pentru Iael ca să se implice în luptă. Pentru ea, poziţia cea mai bună putea fi cea de ne-utralitate. Putea oricând să spună: „Eu sunt femeie, nu mă bag.” Sau: „Eu nu am instruire militară şi nu mă pot pune cu un bărbat”. Însă Iael a simţit chemarea lui Dumnezeu de a fi femeia potrivită la momentul potrivit. În clipa optimă, „Iael a ieşit înaintea lui Sisera şi i-a zis: «In-tră, domnul meu, intră la mine şi nu te teme.»” El a intrat la ea în cort şi ea l-a ascuns sub o învelitoare” ( Judecătorii 4:18). Ce a urmat după aceea este descris în textul introductiv.

„Soţia nu trebuie să-şi sacrifice tăria şi să îngăduie puterilor ei să dormiteze, în timp ce ea se sprijină cu totul doar pe soţul ei. In-dividualitatea ei nu poate fi contopită cu a lui. Ea trebuie să sim-tă că este egala soţului ei – să stea alături de el cu credincioşie, la postul datoriei ei, şi el, la postul datoriei lui.” (Căminul adventist, p. 231, orig.)

Viorel Dascălu, pastor, Conferința Moldova

Soarele apune la: B 19:41, CT 19:31 , IS 19:37, MS 19:49, SM 19:55, DJ 19:50, AR 20:01

12


S T U D I U L

1

13

31 martie – 6 aprilie

CONFLICTUL COSMIC

SABAT DUPĂ-AMIAZĂ

Completează și memorează:

„Şi balaurul, mâniat pe ____________, s-a dus să facă război cu _____________ seminţei ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.” (Apocalipsa 12:17)

Disputa cosmică denumită şi „marea luptă” constituie perspectiva bibli-că asupra lumii şi a vieţii. Pe acest fundal se desfăşoară drama lumii noastre şi chiar a universului întreg. Păcatul, suferinţa, moartea, ridicarea şi căderea naţiunilor, răspândirea Evangheliei, evenimentele din zilele finale – toate au loc în acest context.

Săptămâna aceasta vom studia despre locurile în care s-a instaurat ea, apărând mai întâi, în mod misterios, în inima unei fiinţe desăvârşite, Lucifer, cel care şi-a dus apoi rebeliunea pe pământ, prin căderea altor fiinţe desăvârşite, Adam şi Eva. De atunci, marea luptă se desfăşoară fără încetare şi fiecare dintre noi ia parte la această dramă cosmică.

Vestea bună este că, în curând, se va termina şi, mai mult chiar, se va încheia cu biruința totală a lui Hristos asupra lui Satana. Şi vestea şi mai bună este că noi toţi putem fi părtaşi la victoria Sa, datorită lucrării îm-plinite de El pe cruce. În acest scop, Dumnezeu ne cheamă la credinţă şi ascultare acum, când aşteptăm să se împlinească tot ce ne-a promis Isus, a cărui revenire este certă.

7 aprilie – Sabatul Colportorului


1414

Duminică, 1 aprilie

GHEDEON

Apoi a venit Îngerul Domnului şi S-a aşezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer. Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc,

ca să-l ascundă de Madian. Îngerul Domnului i S-a arătat şi i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!”

(Judecătorii 6:11,12)

Deschide-ți și astăzi fereastra sufletului spre Dumnezeu și vei ve-dea că istoria lui Ghedeon este pilduitoare pentru noi, care aștep-

tăm scântei de speranță și lumină pentru viitor.În primul rând, Ofra, locul în care se afla Ghedeon, înseamnă, după

unii traducători, praf. Subiectul studiului nostru este „în praf ”, atât în planul realității materiale, cât și în plan spiritual, într-o situație nu toc-mai liniștitoare, dar Dumnezeu este acolo. El, care a fost cu Ghedeon, este și cu noi, ne cunoaște limitele și bucuriile, luminile din suflet ce uneori par a se stinge și, în ciuda acestor realități, Se simte confortabil în preajma noastră și vrea să ne ajute. El este onorat când Îi încredințezi paza sufletului tău ca unui Creator credincios. (vezi Mărturii, vol. 8, ed. 1996, p. 131)

Apoi, istoria aceasta surprinde la modul plăcut prin prezentarea caracterului lui Ghedeon. Acesta, în ciuda problemelor create de ma-dianiți, este un om dinamic, capabil de acțiune, bate grâul în teasc, pregătește o jertfă, intră în dialog cu Dumnezeu pentru a cere semne și apoi câștigă bătălia cu cei trei sute de luptători.

Curgerea timpului poate aduce în viața noastră situații uneori im-previzibile și atunci invitația este la a întreprinde ceva, a fi un om al acțiunii și al rugăciunii. Cerul le este promis biruitorilor care se prind de Dumnezeu și perseverează în lupta vieții, nu fricoșilor care așteaptă intervenții providențiale fără ca ei să facă ceva.

Și mai este un lucru pe care m-aș bucura să îl reții pentru astăzi. Ghedeon vrea să ascundă, dar nu se poate ascunde. Te rog, gândește-te că în agenda lui Dumnezeu este scris cu litere de iubire numele tău. Poți să faci orice, poți alerga departe sau poți îmbrățișa singurătatea, poți fi copleșit de glasul conștiinței sau poți fi frământat de o suferință, dar nu te poți ascunde de Dumnezeu. Așa cum Ghedeon a reușit, și tu o poți face. Invită-L azi pe Dumnezeu cu tine!

Petre Niță, pastor, Conferința Oltenia


15

1Duminică, 1 aprilie • Căderea unei fiinţe desăvârşite

Din moment ce disputa cosmică constituie concepţia-cadru a Bibliei despre lume şi viaţă, se ridică o serie de întrebări. O întrebare impor-tantă este: Cum a început totul? Dacă universul a fost creat de un Dumnezeu iubitor, atunci concluzia logică este că răul, violenţa şi conflictul nu au exis-tat iniţial în cele create de El. Lupta trebuie să fi apărut separat de lucrarea Sa de la început şi, în mod categoric, nu a fost rezultatul necesar al acesteia. Totuși ea este o realitate prezentă şi noi toţi participăm la ea.

1. Ce ne spun următoarele pasaje despre căderea lui Lucifer şi des-pre apariţia răului?

Ezechiel 28:1,2,11-17 _______________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

Isaia 14:12-14 _____________________________________________________

__________________________________________________________________

Lucifer era o fiinţă desăvârşită care locuia în cer. Cum a apărut nelegiu-irea în el, dacă trăia într-un asemenea mediu? Nu ştim. Poate că de aceea vorbeşte Biblia despre „taina fărădelegii” (2 Tesaloniceni 2:7).

În afara realităţii voinţei libere cu care Dumnezeu Şi-a înzestrat toate fiinţele inteligente, nu există vreo altă explicaţie pentru căderea lui Lucifer. Ellen G. White face o afirmaţie profundă: „Este imposibil să explicăm ori-ginea păcatului şi să găsim un motiv pentru existenţa lui. (…) Păcatul este un intrus, pentru a cărui existenţă nu se poate găsi niciun motiv. Este mis-terios, inexplicabil. A-l scuza înseamnă a-l apăra. Dacă s-ar putea găsi vreo justificare sau vreo cauză a existenţei lui, ar înceta să mai fie păcat.” (Trage-dia veacurilor, ed. 2011, p. 405)

Înlocuieşte cuvântul „păcat” cu cuvântul „rău”, şi declaraţia este la fel de valabilă: Este imposibil să explicăm originea răului şi să găsim un motiv pentru existenţa lui. Răul este un intrus, pentru a cărui existenţă nu se poate găsi niciun motiv. Este misterios, inexplicabil. A-l scuza înseamnă a-l apăra. Dacă s-ar putea găsi vreo justificare a existenţei lui, ar înceta să mai fie rău.

Gândeşte-te la experienţele pe care le-ai avut în legătură cu liberul-ar-bitru. Ce putem face pentru a fi mai atenţi atunci când luăm decizii şi ne folosim liberul-arbitru?


1616

Luni, 2 aprilie

IOAS, TATĂL LUI GHEDEONDomnul a zis lui Ghedeon: „Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău!”…

Ioas a spus: „Dacă Baal este un dumnezeu, să-și apere el pricina.” (Judecătorii 6:25,31)

Avea ani buni de căsnicie și își promisese că va fi un lider spiritual cre-dincios peste familia lui. Nu era ușor să fii tatăl unei familii israelite

numeroase în acea vreme când evreii traversau o perioadă grea, cunoscută ulterior ca vestita criză economică de șapte ani. Popoarele din jur produ-ceau pagube mari în gospodăriile și pe câmpurile evreilor. În aceste con-diții, când vrăjmașii prădau și luau, Ioas era chemat să nu uite că Domnul era Cel care oferă și susține. Însuși numele Ioas însemna „Domnul a dat”.

„Tatăl lui Ghedeon, Ioas, care se făcuse părtaș la apostazia conce-tățenilor săi, ridicase un altar pentru Baal la Ofra, unde locuia, altar la care poporul de acolo venea și se închina… Ghedeon a primit po-runca să dărâme altarul… Mare a fost furia oamenilor când au venit a doua zi dimineața să se închine lui Baal. L-ar fi omorât pe Ghedeon, dacă Ioas nu l-ar fi apărat pe fiul său.” (Patriarhi și profeți, ed. 2011, pp. 558–559)

Caracterul lui Ioas scoate la iveală lipsa principiilor puternice, ur-mată de o credință superficială. Deși apostat, merită să remarcăm fap-tul că, în fața situației create de dărâmarea altarului lui Baal, Ioas are o intervenție strălucită, aducând înaintea oamenilor un argument logic, care salvează o viață. Ioas nu excelează în spiritualitate, dar se dovedeș-te un tată protector, folosind o abordare inspirată.

O parte a ritualului de trecere la maturitate a unui tânăr indian ame-rican presupune ducerea acestuia într-o pădure, unde este lăsat singur noaptea, legat la ochi și așezat pe o buturugă. Acesta nu are voie să se dezlege la ochi până la răsăritul soarelui și nici nu poate cere ajutorul cuiva. În timpul nopții, tânărul este terifiat, auzind tot felul de sunete ale animalelor, freamătul copacilor sau chiar oameni care ar putea să-i facă rău. El însă stă acolo, știind că este singura cale de a fi cu adevărat bărbat. La finalul unei nopți îngrozitoare, proba se încheie. Tânărul își ridică eșarfa care îi acoperă ochii. Abia atunci îl vede pe tatăl său stând pe o altă buturugă, nu departe de el. A fost acolo toată noaptea și ar fi fost oricând pregătit să își apere fiul de un eventual pericol.

Azi, Tatăl ceresc va veghea ca să te ajute să Îl asculți, spre mântuirea ta!

Marian Ciurtin, pastor-asistent, Conferința Muntenia


17

1Luni, 2 aprilie • Mai mult decât cunoştinţe teoretice

Noi nu cunoaştem cauza apariţiei răului, dar ştim din Scriptură că răul a apărut în inima lui Lucifer, în cer. În afară de detaliile fascinante pe care le primim în scrierile lui Ellen G. White (vezi, de exemplu, capitolul „Originea răului” din cartea Tragedia veacurilor), Scriptura nu ne dezvăluie prea multe despre cum a apărut răul în cer. Ne oferă totuşi multe detalii despre cum a apărut pe pământ.

2. Ce declaraţii ne arată că Adam şi Eva au avut partea lor de vină în cele întâmplate?

Geneza 3:1-7 ______________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

Realitatea tristă este că Eva avea cunoştinţă de porunca lui Dumnezeu pentru ei. Ea însăşi a repetat-o: „Dumnezeu a zis: «Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi»” (Geneza 3:3). Din forma pe care o avem în Scriptură, porunca nu amintea nimic despre atingerea fructului, dar Eva ştia adevărul că, dacă mânca din fruct, avea să moară.

Satana a lăsat-o să repete porunca, dar a contrazis-o clar şi categoric: „Şarpele a zis femeii: «Hotărât că nu veţi muri»” (Geneza 3:4).

Nici nu se putea o negare mai clară! La început, Satana a abordat-o pe Eva subtil, dar, din momentul în care a reuşit să-i capteze atenţia şi a văzut că ea nu se opune, a contestat deschis porunca Domnului. Tragic este că Eva fusese prevenită. Nu putea pretinde că n-a ştiut. A ştiut!

Şi, cu toate că a ştiut, tot a săvârşit răul. Cunoaşterea n-a fost suficientă pentru a o feri de păcat (nici pe Adam, care a ştiut şi el adevărul) în acel me-diu desăvârşit din Eden. Atunci să nu ne amăgim cu gândul că, pentru a fi mântuiți, cunoașterea ne-ar fi suficientă. Da, noi ştim ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu. Însă, pe lângă cunoaştere, avem nevoie şi de atitudinea de ascultare.

Dumnezeu a spus ceva, Satana a spus cu totul altceva. În ciuda cunoş-tinţelor pe care le aveau, Adam şi Eva au ales să asculte de vorbele lui Satana. Gândeşte-te cât de puţin s-a schimbat situaţia de-a lungul mile-niilor. Cum ne putem feri de greșeala lor?


1818

Marți, 3 aprilie

PILDA LUI IOTAM

Copacii au plecat să ungă un împărat și să-l pună în fruntea lor.(Judecătorii 9:8 p.p.)

Când copacii își pun în gând să își aleagă un conducător, iar singu-rul care acceptă coroana împărătească este un sărman și nevred-

nic spin, tu, cititorul pildei, cazi pe gânduri. Oare nu ar fi fost oricare dintre măslin, smochin sau vița-de-vie mult mai vrednic de această poziție, mult mai capabil să domnească peste copaci? Iar când îl auzi pe Măria Sa, Spinul, sumețindu-se grabnic și zicând: „Veniți! Veniți la umbra mea! Sunt gata să vă ofer adăpost…”, scenariul pare că alunecă pe panta absurdului.

Să ne amintim însă contextul în care a fost spusă pilda aceasta. Ghedeon a fost unul dintre marii judecători ai israeliților. Sub condu-cerea lui, poporul a obținut o victorie importantă și a scăpat de jugul madianit. Ghedeon a refuzat ulterior propunerea oamenilor de a le fi împărat. Era tânăr. Era idealist. „Domnul va domni peste voi”, le-a spus el oamenilor. Însă, după moartea lui Ghedeon, Abimelec, unul dintre fiii lui, a uneltit să pună mâna pe puterea refuzată de tatăl său și, fără scrupule, și-a ucis 69 de frați. A scăpat doar unul, mezinul Iotam.

Pilda lui Iotam este clară din acest punct de vedere. Ghedeon este măslinul. Sau smochinul. Abimelec este spinul. Oamenii ar fi putut fi conduși de măslin, dar s-au ales cu spinul.

Ceea ce poate scăpa ușor ochiului la citirea pildei este atitudinea măslinului, a smochinului și a viței-de-vie. Refuzurile lor au fost trep-tele ascensiunii fulgerătoare a spinului. La fel ca într-o altă pildă, a celor poftiți la cină (Luca 14), spusă mai târziu de Isus, când oamenii s-au scuzat invocând motive nobile, și personajele simbolice din pilda lui Iotam au făcut același lucru. Au zis „pas”, preferând să-și vadă de propriile treburi.

Combinația este fatală. Când unii refuză să își asume responsabi-lități, iar alții acceptă prea lesne soluțiile de compromis, viitorul sună oricum, numai bine nu. Dublul îndemn pentru tine este următorul: refuză soluțiile primejdioase și acceptă chemarea când ți-o trimite Dumnezeu.

Florin Bică, redactor, Editura Viață și Sănătate


19

1Marţi, 3 aprilie • Război în cer şi pe pământ

Căderea primilor noştri părinţi a azvârlit lumea în păcat, rău şi moarte. Se poate ca oamenii să nu fie de acord în ce priveşte cauzele imediate şi cei vinovaţi, dar cine poate nega dezordinea, violenţa, frământările şi luptele care ne afectează pe toţi, aici?

Vorbim despre o dispută cosmică, un conflict cosmic şi e adevărat. Dar, deşi la origine conflictul este cosmic, el se desfăşoară şi aici, pe pământ. O mare parte din istoria biblică – de la căderea din Eden şi până la evenimente-le finale, premergătoare venirii lui Isus – este o expunere a acestei mari lupte. Noi trăim în vâltoarea ei. Cuvântul lui Dumnezeu ne explică ce se petrece în spatele ei şi, mai important decât atât, cum se va încheia.

3. Ce lupte sunt descrise ca având loc în cer şi pe pământ?

Apocalipsa 12:1-17 _________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

Este vorba aici despre un război în cer şi despre lupte care au loc pe pă-mânt. Cel dintâi este dus între balaur (Satana, Apocalipsa 12:7-9) şi Mihail (semnificaţia ebraică: „Cine este ca Dumnezeu?”). Rebelul Lucifer, devenit cunoscut sub numele de Satana (Adversarul), nu este decât o fiinţă creată care luptă împotriva Creatorului veşnic, Isus (Evrei 1:1,2; Ioan 1:1-4).

Lucifer s-a răsculat împotriva Făcătorului Său. Marea luptă nu este un duel între nişte zei rivali, ci este răzvrătirea unei creaturi împotriva Creatorului ei şi manifestarea acelei răzvrătiri prin atacarea lucrurilor şi fiinţelor create.

După ce a fost înfrânt în războiul din cer împotriva lui Hristos, Satana a căutat să-L distrugă aici, pe pământ, imediat după naşterea Sa ca om (Apocalipsa 12:4). Fiind învins şi de data aceea şi suferind un nou eşec în pustie, iar mai apoi o înfrângere ireversibilă la cruce, el a pornit război împotriva poporului lui Dumnezeu. Războiul acesta s-a desfăşurat în cea mai mare parte a istoriei creştinismului (vers. 6,14-16) şi va continua până la sfârşit (vers. 7), când Satana va fi iarăşi înfrânt, la a doua venire a lui Isus.

Ce speranţă găsim în Apocalipsa 12:10-12, în ciuda conflictelor descrise în textele anterioare?


2020

Miercuri, 4 aprilie

IEFTA

„Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece …” Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat

cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.

(Judecătorii 11:27,28)

Iefta, o persoană controversată, cu un trecut tumultuos, este totuși menționat în lista eroilor credinței din cartea Evrei. Cine a fost Iefta?

Ce pot învăța astăzi de la el? Un fiu nelegitim, înconjurat de un anturaj îndoielnic, căutat de bătrânii cetății, făcut judecător al lui Israel etc.

Apare pe scena istoriei sacre când amenințarea războiului bate la ușă. În acele vremuri tumultoase se caută o persoană care să inspire încredere și să conducă bătălia. Și e găsit Iefta. Când împăratul fiilor lui Amon pretinde teritorii de la Israel și evocă motivele declanșării acțiunilor militare, Iefta se dovedește a fi un bun cunoscător al istoriei.

„Numai ia seama asupra ta …, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi. Adu-ţi aminte…” (Deu-teronomul 4:9,10). „Nu avem a ne teme de nimic pentru viitor decât de a uita calea pe care ne-a condus Domnul şi învăţătura Sa din istoria trecutului nostru.” (Ellen G. White, Schițe din viața mea, p. 196)

În timp ce în cartea Judecătorii se vorbește de o generație în care „fiecare făcea ce-i plăcea”, Iefta știa de unde vine, ce a făcut Dumnezeu pentru ei, precum și direcția în care trebuie să meargă cu poporul Domnului.

Permite-mi să te întreb. Cât cunoști din istoria bisericii tale locale? Ce știi de pionieratul mișcării adventiste din zona ta?

Și Iefta mai aduce un argument: „Eu nu te-am supărat deloc.” Câte conflicte nu ar mai avea loc niciodată dacă una dintre părți, cu temere de Domnul, ar putea spune: „Eu nu te-am supărat deloc, Domnul să judece!”

Și azi ne vom confrunta cu provocări, dar e bine să știm istoria modului cum conduce și lucrează Dumnezeu! Și azi e posibil să fim implicați fără voie în conflicte, dar și despre noi să se poată spune: „El nu m-a supărat deloc” și, în felul acesta, la lista eroilor credinței să se mai adauge un nume. Fie ca și numele tău să fie trecut azi pe această listă de mâna însângerată a Domnului Isus!

Virgil Sandu, pastor, Conferința Moldova


21

1Miercuri, 4 aprilie • Cu voi până la sfârşit

Apocalipsa a prevestit persecuţia cu care avea să se confrunte poporul lui Dumnezeu o perioadă considerabilă din istoria bisericii. Cele o mie două sute şaizeci de zile profetice (Apocalipsa 12:6,14) semnifică o mie două sute şaizeci de ani de prigonire. „Aceste persecuţii, care au început sub domnia lui Nero, cam în timpul martirajului lui Pavel, au continuat vreme de secole cu o furie mai mare sau mai mică. Creştinii erau acuzaţi în mod fals de crimele cele mai odioase şi erau consideraţi pe nedrept cauza unor mari calamităţi – foamete, epidemii şi cutremure. Deoarece deveniseră obiectul urii şi al sus-piciunii generale, informatorii, de dragul câştigului, erau gata să-i acuze pe nevinovaţi. Au fost condamnaţi ca răzvrătiţi împotriva imperiului, ca duş-mani ai religiei şi ca plagă pentru societate. Mulţi au fost aruncaţi fiarelor sau arşi de vii în amfiteatre.” (Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 31)

De asemenea, a prevestit că femeia (biserica) avea să fugă în pustie (Apo-calipsa 12:6). Şi spune că femeii aveau să-i fie date două aripi de vultur. Ima-ginea aceasta transmite ideea zborului către un loc unde putea primi ajutor. În pustie, avea să fie ferită, iar şarpele (Satana) nu avea să ajungă la ea (Apocalipsa 12:14). Dumnezeu Şi-a păstrat o rămăşiţă în toate perioadele istoriei, chiar şi în timpul persecuţiilor majore, şi va avea o rămăşiţă şi în timpul sfârşitului.

4. Vorbind despre pericolele din zilele din urmă, ce făgăduinţă a făcut Hristos? Cum împăcăm această frumoasă făgăduinţă cu realitatea numărului mare de martiri creştini? Matei 28:20 _______________________________________________________

__________________________________________________________________

Romani 8:31-39 ____________________________________________________

__________________________________________________________________

Matei 10:28 _______________________________________________________

__________________________________________________________________

Nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu. Hristos este cu noi permanent şi va fi cu noi până la sfârşit, dar aceasta nu înseamnă că suntem scutiţi de durere, de suferinţă, de încercări sau de moarte. El nu ne-a promis aşa ceva niciodată. Însă, în astfel de încercări, avem speranţa că El este cu noi şi că vom trăi veşnic în cerul nou şi pe pământul nou. Avem cer-titudinea pe care o avea Pavel: „De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui” (2 Timotei 4:8). Cei care iubesc venirea Lui pot cere împlinirea acestei făgăduinţe.


2222

Joi, 5 aprilie

FIICA LUI IEFTA

Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ţi-a ieşit din gură, acum, când Domnul te-a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.” Şi ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc

să mă pogor în munţi și să-mi plâng fecioria cu tovarăşele mele.”(Judecătorii 11:36-37)

O tânără cu visuri măreţe! Această povestire seamănă cu cea a lui Iosif, care îşi vedea viitorul într-un anumit fel, aşa cum ni-l creăm

fiecare în imaginaţia noastră. Este descurajat de întorsătura pe care o iau lucrurile, după care, luând hotărârea de a-L urma pe Dumnezeu, visurile îi sunt realizate mult peste aşteptările proprii, într-un mod uimitor. De asemenea, istoria fiicei lui Iefta mai poate fi asemănată cu istoria lui Isaac. Acesta este adus pe muntele Moria din porunca lui Dumnezeu, fiind salvat în ultima clipă prin intervenţie divină. Diferenţa este aceea că, în dreptul fiicei lui Iefta, Dumnezeu tace, iar fata îşi găseşte sfârşitul în urma greşelii tatălui ei. O tânără credin-cioasă, o fată aşa cum şi-ar dori mulţi părinţi să aibă, care, deşi era singură la părinţi şi educată de un tată care trăise în tovărăşia păgâni-lor idolatri, îl respectă şi îl ascultă, chiar dacă acest lucru a însemnat curmarea tuturor visurilor ei. Nu i-a fost uşor, de aceea cere un timp ca să plângă, dar nu îl acuză pe tatăl ei pentru juruinţă, ci îl încurajează pe acesta să facă ceea ce a promis Domnului.

Această domnişoară nu L-a acuzat pe Dumnezeu pentru faptul că îngăduie ca ea să treacă prin această suferinţă, ci hotărăşte să îndepli-nească juruinţa făcută Domnului. O zi de bucurie care îi este transfor-mată în jale… Fiica lui Iefta nu murmură, ci este credincioasă până la capăt, devenind un model pentru noi, cel puţin pentru ziua de astăzi.

În viaţă apar şi momente în care planul lui Dumnezeu pentru noi nu se vede atât de clar sau supărarea produsă de circumstanţele nefa-vorabile ne întunecă vederea drumului pe care Dumnezeu vrea să îl urmăm. Să ne rugăm cu credinţă pentru ziua de astăzi:

Tată bun, Te rugăm să ne ajuţi să ne respectăm părinţii oricâte greşeli ar fi făcut şi, de asemenea, Te rugăm să ne ajuţi să Te urmăm chiar şi atunci când nu înţelegem de ce trebuie să trecem prin încercările şi necazu-rile de pe acest pământ! Amin!

Rahela-Rebecca Radu, Conferința Oltenia


23

1Joi, 5 aprilie • Legea şi Evanghelia

Numele pe care îl purtăm, adventişti de ziua a şaptea, spune foarte multe despre credinţa noastră. Cuvântul „adventişti” face referire la credinţa noas-tră în a doua venire a lui Isus, un adevăr care există datorită morţii Sale is-păşitoare la prima Sa venire. „Ziua a şaptea” este Sabatul şi se referă în mod direct la credinţa noastră în necesitatea respectării poruncii a patra, iar în mod indirect la păzirea tuturor Celor Zece Porunci. Numele nostru reflectă, aşadar, două componente esenţiale şi inseparabile ale adevărului prezent: Legea şi Evanghelia.

5. Care este relaţia dintre Lege şi Evanghelie?

Ieremia 44:23 ______________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

Romani 3:20-26 ____________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

Romani 7:7 ________________________________________________________

__________________________________________________________________

Evanghelia este vestea bună că, prin credinţa în lucrarea îndeplinită de Hristos pentru noi la cruce, putem primi iertare pentru păcatele noastre, pentru încălcarea Legii lui Dumnezeu. De asemenea, este vestea bună că putem primi puterea de a asculta de toată Legea Sa.

La sfârșit, când marea luptă se intensifică, poporul lui Dumnezeu este identificat prin acest element aparte al păzirii Legii.

6. Cum exprimă Apocalipsa 14:12 legătura dintre Lege şi Evan-ghelie?__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

Noi credem în necesitatea ascultării de Legea lui Dumnezeu. Cum le putem arăta altora că ascultarea de Lege nu înseamnă legalism, ci este rodul firesc al iubirii pentru Dumnezeu şi al mântuirii? Ce ajutor ne oferă textele din Deuteronomul 11:1 şi 1 Ioan 5:3?


2424

Vineri, 6 aprilie

PĂRINŢII LUI SAMSON

Îngerul Domnului S-a arătat femeii şi i-a zis: „Iată că tu eşti stearpă şi n-ai copii, dar vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu.”

(Judecătorii 13:3)

Personajele din devoţionalul de astăzi au un specific aparte. Pe pa-ginile Scripturii întâlnim multe familii: Adam şi Eva, Avraam şi

Sara, Isaac şi Rebeca, Iosif şi Maria, Aquila şi Priscila…Însă astăzi citim dintr-un pasaj biblic, Judecătorii 13 şi 14, în care

este amintit doar numele unuia dintre soţi: Manoah, tatăl lui Samson. Observăm că Manoah este amintit pe nume de multe ori, însă nume-le soţiei sale nu apare niciodată, ea fiind numită „femeia”, „nevasta-sa”, „soţia lui Manoah” sau „mama lui Samson”.

La capitolul credincioşie, observăm că soţia lui Manoah stă mai bine decât soţul ei. Argumente? Îngerul i se arată femeii de două ori. Când Manoah spune: „Vom muri căci am văzut pe Dumnezeu” (13:22), so-ţia lui îl temperează: „Nu vom muri. Dimpotrivă, vom avea un copil, căci aşa ne-a spus Îngerul.” Oare de ce nu apare numele mamei, deşi contribuţia ei la creşterea şi educarea lui Samson a fost decisivă?

Textul de azi este o amintire a atâtor eroi anonimi, necunoscuţi de majoritatea oamenilor, dar preţioşi în ochii lui Dumnezeu. Astfel, Biblia îi apreciază în mod deosebit pe aceia care nu aleargă după locu-rile dintâi, ci, în mod onest, cu perseverenţă şi răbdare, îşi îndeplinesc îndatoririle zilnice.

În Evrei 11, descoperim câţiva eroi ai credinţei, majoritatea bărbaţi, însă versetul 35 aminteşte şi de „femeile care şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi”. Apoi autorul continuă: „Alţii au suferit batjocuri… ei, de care lumea nu era vrednică… toţi aceştia… Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi.” În această listă cred că sunt mult mai mulţi eroii ale căror nume nu le cunoaştem decât cei ale căror nume sunt cunoscute. Astfel, în norul aşa de mare de martori ai credinţei, cei mai mulţi sunt anonimi. Apocalipsa 19:7 şi 21:9 ni-L prezintă pe Miel în postura de Mire. Soţia, mireasa Lui, nu este amintită pe nume. De ce? Un posibil răspuns ar fi dorinţa lui Dumnezeu de a adăuga acolo numele tău, numele meu.

Doresc să fie şi ziua de azi un pas mare în direcţia aceasta!Iuliu Varadi, pastor, Conferința Moldova

Soarele apune la: B 19:48, CT 19:38, IS 19:45, MS 19:57, SM 20:05, DJ 19:57, AR 20:09


25

1Vineri, 6 aprilie • Un gând de încheiere

Citeşte Apocalipsa 12:9-12 şi, din Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, cap. 1. „Atâta vreme cât toate fiinţele create au recunoscut ascultarea iubirii, în tot

universul lui Dumnezeu a existat o desăvârșită armonie. Bucuria oștilor cerești era aceea de a aduce la îndeplinire planurile Creatorului lor. Ele își găseau plăcere în a reflecta slava Sa și a-I aduce laudă. Iar în timp ce iubirea faţă de Dumnezeu era supremă, iubirea unuia faţă de celălalt era plină de încredere și neegoistă. Nu exista nicio notă discordantă care să tulbure armonia cerească. Dar, în această atmosferă fericită, s-a produs o schimbare. A fost cineva care a pervertit liberta-tea pe care Dumnezeu le-o acordase fiinţelor pe care le crease. Păcatul a început în acela care, după Hristos, fusese foarte mult onorat de Dumnezeu.” (Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, ed. 2015, p. 21)

Observă expresia sugestivă „ascultarea iubirii”. Ea arată că iubirea con-duce la ascultare, la credincioşie. Soţul care îşi iubeşte soţia îşi dovedeşte dragostea prin fidelitate. Îngerii şi-au dovedit iubirea prin devotament. La fel ne-o putem dovedi şi noi.

BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

BIBLIA: LUCA 13–191. Cine L-a(u) sfătuit pe Isus să plece, să Se protejeze de ame ninţarea lui Irod?

__________________________________________________________________

2. Ce atitudine este o urâciune înaintea lui Dumnezeu? __________________________________________________________________

__________________________________________________________________

3. După care afirmaţie a lui Isus I-au cerut apostolii să le mărească credinţa?

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

4. Ce făcea norodul cu vorbele care ieșeau de pe buzele lui Isus?

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

Istoria mântuirii, cap. 65. Până la a câta generaţie le-a povestit Adam copiilor și nepoţilor săi des-

pre Eden și despre istoria tristă a căderii sale? __________________________________________________________________

__________________________________________________________________


2626

Sâmbătă, 7 aprilie

TRIUMF SAU EŞECAcest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele mamei lui

şi el va începe să izbăvească pe Israel din mâna filistenilor. (Judecătorii 13:5)

Deşi juruinţa de nazireu era una voluntară şi temporară, în cazul lui Samson, consacrarea a fost o alegere divină, făcută înainte de

naşterea sa. Pasajul biblic ne transmite faptul că cerul a avut un plan special cu acest tânăr, chemat să îndeplinească o anumită misiune: eli-berarea poporului evreu din robie. Regretabil însă că acest plan divin a fost doar început de el, dar nu şi finalizat.

Samson poate constitui un exemplu de conducător ineficient. Bi-cepşii lui erau puternici, dar coloana sa vertebrală era slabă. Putea fi trecut în Cartea Recordurilor. „Fizic, Samson era cel mai puternic om de pe pământ, dar, în ce priveşte stăpânirea de sine, cinstea şi tăria su-fletească, el se găsea printre cei mai slabi.” (Patriarhi şi profeţi, p. 164)

Samson nu a reuşit să înţeleagă un lucru important: chemarea di-vină a fost prin har, iar puterea imensă cu care a fost înzestrat nu era pentru sine, nu i-a fost dată pentru nişte datorii personale, ci scopul unic era izbăvirea poporului. „Dacă Samson ar fi îndeplinit tot atât de credincios ca şi părinţii lui poruncile divine, ar fi avut parte de o viaţă nobilă şi fericită” (Ibidem, p. 159). Altfel spus, Samson a avut toate pre-misele să devină unul dintre cei mai străluciţi judecători ai poporului Israel, însă, flirtând cu păcatul, încrezându-se în sine şi nefiind deza-probat imediat, a nesocotit pas cu pas întreg jurământul nazireatului: a băut vin la nunta sa, s-a atins de trupul leului mort, iar în final, pe genunchii Dalilei, şi-a destăinuit secretul că nu a fost tuns niciodată.

Și totuși, în ciuda misiunii eşuate, numele lui apare în galeria eroi-lor credinţei din Evrei 11. Ca şi tâlharul de pe cruce, se pare că a prins ultimul tren. Orb, legat în lanţuri, singur în beznă, acolo, la râşniţă, Samson a început să-L caute pe Dumnezeu cum nu o făcuse niciodată mai înainte şi, în final, L-a găsit. Inima lui a început să bată în ritmul pocăinţei, neliniştea sufletească s-a dus, iar înainte de moarte a primit asigurarea iertării şi, implicit, darul mântuirii.

Ce Mântuitor minunat avem! El nu ne abandonează niciodată, în-trucât a plătit un preţ imens pentru fiecare dintre noi.

Paul Pauliuc, pastor, Conferința MoldovaSoarele apune la: B 19:50, CT 19:39, IS 19:47, MS 19:58, SM 20:06, DJ 19:59 , AR 20:11


194

Într-o înțelegere cum nu se poate mai greșită, ideea de între-bare e considerată în conflict cu ideea de credință. Adevărul este chiar opusul – Dumnezeu Înșuși a spus: „Întreabă-Mă și îți voi răspunde” și, dacă cineva crede cu adevărat în Dumnezeu, Îl va în-treba. El este răspunsul la orice întrebare care s-a ridicat vreodată în mintea sau în sufletul vreunui om.

LUI DUMNEZEU ÎI PLAC ÎNTREBĂRILENicu Butoi360 pagini


195

În cartea aceasta, Richard O'Ffill își povestește călătoria de la vi-novăție, frustrare, mânie și durere la speranță, iertare, încredere, încu-rajare și dragoste. Și o povestește cu permisiunea băiatului său.

Richard O'Ffill a lucrat ca pastor în Asia de Sud, în America de Sud și ca director de departament în America de Nord, în cadrul Conferinței Florida. Are patru copii și mai mulți nepoți.

DOAMNE, SALVEAZĂ-MI COPIII!Richard O'Ffill160 pagini


196

„Porțile adventismului” rezolvă problema apartenenței, a iden-tității. „Ferestrele adventismului” rezolvă problema creș ti nismului meu – trebuie să fiu un creștin autentic, să dau dovadă de valorile nobile și înalte ale caracterului Domnului Isus Hristos.

Cartea deschide un drum nou către fereastra prin care Îl putem vedea mai bine pe Dumnezeul nostru.

PORȚILE ȘI FERESTRELE ADVENTISMULUITraian Aldea192 pagini


197

Dincolo de binecuvântări – celebrarea bucuriilor isprăvniciei este o resursă despre isprăvnicie pentru studiu individual sau de grup în bisericile locale. Cititorii vor găsi material biblic, dar și experiențele personale captivante și încurajatoare ale scriitorilor, care ne împărtășesc binecuvântările pe care le-au experimentat ca ispravnici ai lui Dumnezeu.

DINCOLO DE BINECUVÂNTĂRINikolaus Satelmajer (coordonator proiect)120 pagini


198

Unchiul Arthur, adică Arthur C. Maxwell, scrie despre copii obișnuiți, adică plini de energie, isteți, uneori cuminți, iar alteori gata să facă tot felul de pozne. Cititorii îi vor cunoaște rând pe rând pe Johnny, Jimmy, Vera, Carolina, Barbara, Ken, Larry și Jack și, ci-tind despre peripețiile lor, vor învăța lecții importante despre conse-cințele neascultării și despre importanța ascultării.

Cartea, frumos ilustrată de Daniela Șoșa, conține 7 povestiri scurte, potrivite atât pentru preșcolarii care le cer părinților să le „zică o poveste nouă”, cât și pentru copiii care au învățat deja să ci-tească și vor să se aventureze ei înșiși pe tărâmul fascinant al lecturii.

PANTALONII LUI JOHNNY ȘI ALTE POVESTIRI SPUSE CHIAR DE UNCHIU' ARTHURArthur S. Maxwell 36 pagini


199

PANTALONII LUI JOHNNY ȘI ALTE POVESTIRI SPUSE CHIAR DE UNCHIU' ARTHURArthur S. Maxwell 36 pagini

Povestea lui George W. Carver. Un talent în slujba lui Dumne-zeu le face cunoștință tinerilor cititori cu un personaj foarte in-teresant și înzestrat cu talente deosebite – George Washington Carver. Născut ca sclav în secolul al XIX-lea, acesta a dovedit încă din primii ani ai vieții nu doar o curiozitate nefirească pen-tru lumea naturii și pentru studiu, ci și o înclinație apreciată de cei din jur pentru îngrijirea plantelor.

Volumul Povestea lui George W. Carver îi va inspira pe cititori să nu se dea bătuți, să își facă planuri îndrăznețe și să facă din Dumnezeu un sprijin în îndeplinirea lor.

Cartea, inclusă în colecția „Biblioteca Junior”, este îmbogățită de ilustrațiile realizate de Adrian Barbu.

POVESTEA LUI GEORGE W. CARVERYvonne Davy120 pagini


1. D. Psalmii 104:33 2. L. Ţefania3:17 3.M.1Tesaloniceni5:18 4.M.Iacov1:2-4 5. J. Matei19:26 6. V. Psalmii14:2s. a. B 19:48, CT 19:38, IS 19:45, MS 19:57, SM 20:05, DJ 19:57, AR 20:09

7. S. Psalmii61:1-4s. a. B 19:50, CT 19:39, IS 19:47, MS 19:58, SM 20:06, DJ 19:59 , AR 20:11

8. D. Psalmii71:1,7,8 9. L. Ieremia33:3 10.M.Filipeni4:13 11.M.2Corinteni2:14-16 12. J. Ioan6:35 13. V. Psalmii51:7s. a. B 19:57, CT 19:46, IS 19:55 , MS 20:06, SM 20:15, DJ 20:06, AR 20:19

14. S. 1Ioan4:11s. a. B 19:58, CT 19:48, IS 19:56, MS 20:07, SM 20:16, DJ 20:07, AR 20:20

15. D. Ioan3:16 16. L. Filipeni4:19 17.M.Psalmul59:16-17 18.M.Psalmii27:14 19. J. 1Petru1:18,19 20. V. Ioan4:14s. a. B 20:06 , CT 19:55, IS 20:05, MS 20:16 , SM 20:25, DJ 20:15, AR 20:28

21. S. Apocalipsa21:4s. a. B 20:07, CT 19:56, IS 20:06 , MS 20:17, SM 20:26, DJ 20:16, AR 20:29

22. D. Psalmii46:10 23. L. Matei25:40 24.M.1Petru5:8 25.M.Proverbele21:1 26. J. Psalmii52:1 27. V. Luca16:15s. a. B 20:14, CT 20:03, IS 20:14, MS 20:25 , SM 20:35, DJ 20:23, AR 20:37

28. S. Psalmii103:13s. a. B 20:15, CT 20:05, IS 20:16, MS 20:26, SM 20:36, DJ 20:24, AR 20:38

29. D. Matei10:29-31 30. L. Proverbele3:5

1.M.Tit3:7 2.M.2Timotei2:15 3. J. Faptele9:17 4. V. Matei12:37s. a. B 20:23, CT 20:12, IS 20:24, MS 20:34, SM 20:44, DJ 20:32, AR 20:46

5. S. Psalmii117:1,2s. a. B 20:24, CT 20:13, IS 20:25, MS 20:36, SM 20:46, DJ 20:33, AR 20:48

6. D. Luca4:18,19 7. L. Ioan14:27 8.M.Ioan14:1-3 9.M.2Corinteni4:17 10. J. Isaia50:4 11. V. Iacov5:16s. a. B 20:31, CT 20:20, IS 20:33, MS 20:43, SM 20:54, DJ 20:40, AR 20:55

12. S. Efeseni4:32s. a. B 20:32, CT 20:21, IS 20:34, MS 20:44, SM 20:55, DJ 20:41, AR 20:56

13. D. 2Corinteni12:9 14. L. Marcu11:24 15.M.Ieremia31:13 16.M.2Corinteni9:7 17. J. Filipeni4:8 18. V. Leviticul26:6s. a. B 20:39, CT 20:28, IS 20:42, MS 20:52, SM 21:03, DJ 20:48, AR 21:04

19. S. Filipeni4:4-7s. a. B 20:40, CT 20:29, IS 20:43, MS 20:53 , SM 21:04, DJ 20:49, AR 21:05

20. D. 1Samuel16:7 21. L. Matei28:20 22.M.Evrei12,2 23.M.Romani8:16 24. J. Iov19:25-27 25. V. Matei10:31s. a. B 20:46, CT 20:35, IS 20:50, MS 21:00, SM 21:11, DJ 20:55, AR 21:11

26. S. Isaia49:25s. a. B 20:47, CT 20:36, IS 20:51, MS 21:01, SM 21:12, DJ 20:56, AR 21:12

27. D. Iacov3:13 28. L. Filipeni3:14 29.M.Coloseni1:27 30.M.Matei12:42 31. J. Ieremia1:18-19

1. V. Matei26:28s. a. B 20:52, CT 20:43, IS 20:57, MS 21:06, SM 21:18, DJ 21:01, AR 21:18

2. S. Apocalipsa21:8s. a. B 20:53, CT 20:44 , IS 20:58, MS 21:07, SM 21:19, DJ 21:02, AR 21:19

3. D. 1Împărați13:8,19 4. L. Psalmii102:1,2 5.M.Galateni6:2 6.M.Matei7:7 7. J. Matei16:26 8. V. Ioel2:26s. a. B 20:58, CT 20:48, IS 21:03, MS 21:12, SM 21:24, DJ 21:06, AR 21:24

9. S. Estera4:14s. a. B 20:58, CT 20:49, IS 21:03, MS 21:13, SM 21:25, DJ 21:07, AR 21:24

10. D. Marcu14:62 11. L. Efeseni5:20 12. M. Isaia 41:10 13.M.Ioan12:32 14. J. Psalmii91:15 15. V. Apocalipsa3:20s. a. B. 21:01, CT 20:52, IS 21:07, MS 21:16, SM 21:28, DJ 21:10, AR 21:27 16. S. Isaia26:3s. a. B 21:02, CT 20:52, IS 21:07, MS 21:16, SM 21:28, DJ 21:10, AR 21:28

17. D. Romani12:29 18. L. Apocalipsa22:4 19.M.Ioan3:16 20.M.Ezechiel36:26 21. J. 1Petru5:7 22. V. Ieremia38:20s. a. B 21:03, CT 20:54, IS 21:09, MS 21:18, SM 21:10, DJ 21:12, AR 21:30

23. S. Psalmii34:1s. a. B 21:04, CT 20:54, IS 21:09, MS 21:18, SM 21:09, DJ 21:12, AR 21:30

24. D. Plângerile3:22,23 25. L. Neemia9:17 26.M.Psalmii33:6-9 27.M.Maleahi3:10 28. J. Psalmii32:8 29. V. Matei26:41s. a. B 21:04, CT 20:54, IS 21:09, MS 21:18, SM 21:30, DJ 21:12, AR 21:30

30. S. Matei25:40s. a. B 21:04, CT 20:54, IS 21:09, MS 21:18, SM 21:30, DJ 21:12, AR 21:30

APRILIE MAI IUNIE


pregĂtire pentru timpul sfÂrŞituluia ne preocupa prea mult de faptele considerate de noi a fi...

Documents