ACOLO UNDEVA…

LIVADA

“Ne ducem prin tomnatice paduri, tristetea sa ne-o ardem in lumina.

Ne amagesc cu mii de june guri,brandusile ivite pe colina.

Si rupem crengi, razbatem prin desis,si, rosu, ghimpele nu se dezminte.

Simtim pe buze greu paienjenis,dar mergem inainte, inainte.

Si unde duce mersul nu mai stim.Lumini si umbre sunt ca de poveste.

Rasuna a-nceput.De cand venim?O ceata se destrama ca o veste.

Racoare e si arde imprejur.Voi-va pasul sa se mai intoarca?

Din albul nour, din caier prin azur,ursita ar putea fir nou sa toarca.

Adulmecam miresme tari deodat’ ,prin ferigi dese partia patrunde.

Nu de izvor, ci ca de rau bogatun murmur se aude, fara unde.

Un uliu, tipand deasupra-n zbor rotat,sa iscodeasc-ar vrea ce se petrece.

Noi inca pe pamant si-n lume-am datde-o apa peste care nu se trece.

Si-acum, cand sufletele noastre vorin brate, unul altuia, sa-si cada.

Inelul, cu clipitul lucitor,in deget ti-l intorc, sa nu mai vada.

Se cheama Jales riul, riul-timp,si-i potrivit din veci cu toamna.Ne oglindim in ape fata, nimb.Dar sa fugim, ca-i blestemata coama.”

BANATEANU MARIACLASA XD

Versuri: Lucian Blaga “Poveste”Muzica: