Philip Yancey

ISUSPE CARENUL-AMCUNOSCUT

Traducere din limba engleză deSORINA MUREŞAN

I(KERIGMAOradea

Cuprins

Partea întâiCine a fost EL1. Isus pe care credeam că-L cunosc 132. Naşterea: Planeta vizitată 293. Origini: Rădăcini evreieşti în pământ evreiesc 494. Ispitirea: Confruntarea din pustie 675. Profil: Ce aş fi observat eu? 83

I. Mureşan, Sorina (trad.)IL Bâlc, Gela (ed.)

Tehnoredactarea şi coperta: kerigma ~~5~·1\.

Originally published in the U.S.A. under the title The Jesus 1Never KnewCopyright © 1995 by Philip YanceyGrands Rapids, Michigan

Partea a douaDe ce a venit6. Fericirile: Norocoşi cei fără de noroc 1037. Mesajul: O predică ofensatoare 1278. Misiunea:. O revoluţie a harului 1459. Minunile: Instantanee supranaturale 16110. Moartea: Ultima săptămână 18111. Învierea: O dimineaţă de neimaginat 201

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiYANCEY, PHILIP

Isus pe care nu L-am cuuoscut / Philip YanceyTraducere din engleză de Sorina Mureşan. - Oradea: Kerigma, 2006ISBN 973-8960-05-3ISBN 978-973-8960-05-3

Editura KERIGMAO.P. 2 - c.P. 16410670 OradeaRomâniaTel.lFax: (0259) 436874E-mail: office@kerigma.roWeb: www.kerigma.ro

Partea a treiaCe a LăsatIsus în urmă12. Înălţarea: Un cer albastru, fără urme 21713. Împărăţia: Grâu amestecat cu neghină 23 114. Schimbarea pe care o aduce El 249Surse 267

ISBN 973-8960-05-3ISBN 978-973-8960-05-3

1Isus pe carecredeam că-LcunoscPrima dată am făcut cunoştinţă cu Isus când eram copil, în anii în care

cântam la şcoala duminicală "Isus mă iubeşte", mă rugam seara la culcare"Doamne, Isuse drag", şi îi urmăream pe învăţătorii de la clubul biblie cummişcau pe flanelograf figurile decupate. Îl asociam pe Isus cu Kool-Aid[super-erou din benzile desenate, Kool-Aid, zis şi Pitcher Man (Omul-Ulcior, într-o traducere aproximativă - n.tr.) îi salvează pe toţi cei însetaţi],cu biscuiţii înveliţi în zahăr şi omaţi cu.steluţele aurii pe care îi primeamdrept răsplată pentru numărul mare de prezenţe.Îmi amintesc mai cu seamă o imagine de la şcoala duminicală, o pictură

în ulei agăţată pe un perete. În pictura aceea Isus avea părul lung, unduin-du-i pe umeri, şi era cu totul altfel decât oricare dintre bărbaţii pe care-i cu-noşteam. Era slab la faţă şi frumos, cu pielea ca de ceară şi albă ca laptele.Purta o mantie stacojie, iar pictorul se strădui se să redea jocul de lumini depe falduri. Pe braţe, Isus legăna un mieluşel cufundat în somn. Îmi ima-ginam că în locul mieluşelului eram eu, şi mă simţeam binecuvântat maipresus de orice închipuire.De curând am citit o carte scrisă de Charles Dickens la vârsta senectuţii,

o carte în care celebrul scriitor dorea să lase copiilor săi un scurt istoric alvieţii lui Isus. În ea, portretul cristic seamănă cu acela al unei guvemantecumsecade din epoca victoriană, care-i mângâie uşurel pe creştet pe băieţişi pe fetiţe, dându-Ie poveţe de felul, "Copii, trebuie să vă purtaţi frumos cumămica şi cu tăticu'!" Brusc mi-am amintit de imaginea lui Isus cu carecrescusem la şcoala duminicală: un om plin de bunătate, gata oricând să-ţi

alunge orice temeri, fără pic de asprime-un fel de Mister Rogers (protago-nistul unui serial TV lansat în anii ' 50, o întruchipare a bunătăţii, un modelpentru generaţii întregi de copii americani - n.tr.). În anii copilăriei măsimţeam deosebit de mângâiat în preajma Lui.Mai târziu, la colegiul biblic, am întâlnit o imagine diferită a lui Isus. O

pictură foarte cunoscută în acea perioadă îl înfăţişa pe Isus cu braţele întin-se, suspendat, în stilul lui Salvador Dali, deasupra sediului O.N.U. din NewYork. Era un Isus cosmic, un Isus în care îşi aveau rădăcina toate lucrurile,punctul fix dintr-o lume aflată în continuă mişcare. Această figură mondialăera foarte diferită de păstorul cu mielul în braţe din vremea copilăriei.Şi totuşi, studenţii vorbeau despre acel Isus cosmic cu o intimitate uimi-

toare. La facultate, eram îndemnaţi insistent să dezvoltăm "o relaţie perso-nală cu Isus Hristos", iar la serviciile de capelă, imnurile pe care le cântamexprimau în termeni foarte familiari dragostea noastră pentru El. Un astfelde cântec vorbea despre o plimbare alături de El printr-o grădină cu tranda-firi încă plini de rouă. Existau şi studenţi care vorbeau despre credinţa l?rfolosind cu mare dezinvoltură expresii de genul: "Domnul mi-a spus ... " Inperioada petrecută acolo, credinţa mea se afla într-un soi de aşteptare scep-tică. Eram circumspect, confuz, frământat de întrebări.Privind în urmă la anii de colegiu biblic, îmi dau seama că, în ciuda ori-

căror apropieri devoţionale, am ajuns să-L simt pe Isus tot mai departe.Pentru mine El devenise obiectul unei cercetări minuţioase. Ştiam pe dina-fară toate cele treizeci şi patru de miracole relatate în Evanghelii, dar n-amsimţit, la nivelul vieţii mele interioare, impactul nici unuia dintre ele. Îm-preună cu colegii mei am memorat Fericirileşi, totuşi, nici unul dintre noi-şi în special eu-nu era în stare să deşluşească înţelesul acelor afirmaţii tai-nice cuprinse în ele, darmite să le pună în practică.Ceva mai târziu, deceniul şase al secolului XX (care, de fapt, pe mine,

ca şi pe marea majoritate a credincioşilor, m-a prins la începutul anilor '70)a pus totul sub semnul întrebării. Nebunii pentru Isus (expresia din limbaengleză este Jesus freaks, ea desemnându-i pe membrii unei mişcări radica-le, apărute în mediile creştine americane în anii '60; expresia este folosităastăzi şi într-un sens mai larg, nu neapărat cu referire la reprezentanţii aces-tei mişcări - n.tr)--termenul însuşi ar fi fost considerat paradoxal pentru li-niştiţii ani' 50-au apărut brusc pe scenă ca şi cum ar fi fost aduşi de extra-tereştri. Urmaşii lui Isus nu mai erau acum reprezentanţii scrobiţi şi spilcu-iţi ai clasei de mijloc; unii erau adevăraţi revoluţionari, cu o înfăţişare

neîngrijită, cu pletele în vânt. Teologii liberali au început să afişeze postereînfăţişându-L pe Isus într-un trio alături de Fidel Castro şi Che Guevara.Dintr-o dată mi-am dat seama că, practic, toate portretizările lui Isus, in-

clusiv imaginea Bunului Păstor de la şcoala duminicală şi cea de la sediulO.N. U. din vremea colegiului biblic, Îl reprezentau purtând mustaţă şi bar-bă, ambele strict interzise la colegiu. Mă trezeam asaltat acum de întrebăripe care nu mi le pusesem în copilărie. De exemplu: Cum fusese cu putinţăca un om să fie crucificat doar pentru că le spunea oamenilor să se poartefrumos unii cu alţii? Oare ce guvern i-ar executa pe Mister Rogers sau peCaptain Kangaroo (eroul unui serial TV pentru copii, care s-a difuzat timpde aproape patru decenii, începând din 1955)? Thomas Paine spunea că nicio religie nu este venită de la Dumnezeu atâta timp cât conţine vreo doctrinăcare lezează sensibilitatea unui copilaş. Oare doctrina crucii ar fi trecut aceltest?În 1971 am văzut pentru prima dată filmul The Gospel According ta St.

Matthew [Evanghelia după Matei], realizat de regizorul italian Pier PaoloPasolini. Filmul a scandalizat nu doar mediile religioase, care de-abia L-aurecunoscut pe Isus în personajul de pe ecran, ci şi întreaga lume a filmului,în care Pasolini era cunoscut drept homosexual şi marxist declarat. Pasoli-ni, în mod absolut ironic, a dedicat filmul Papei Ioan al XXIII-lea, cel care,a explicat regizorul, se făcea responsabil, în mod indirect, pentru creaţia sa.Prins într-un blocaj de trafic în timpul unei vizite papale la Florenţa, Paso-lini s-a retras într-o cameră de hotel, unde, plictisit, a luat de pe noptieră unNou Testament şi a citit Evanghelia după Matei. A fost atât de răscolit deceea ce a descoperit în acele pagini încât s-a hotărât să facă un film, folo-sind drept replici chiar cuvinte din Evanghelia după Matei.Pelicula lui Pasolini surprinde foarte bine reconsiderarea imaginii lui

Isus din timpul anilor '60. Turnat în sudul Italiei, cu un buget extrem demodest, filmul evocă, în nuanţe de alb ca varul şi cenuşiu prăfuit, ceva dinambianţa Palestinei din vremea lui Isus. Fariseii poartă pe cap nişte filac-terii foarte înalte, iar soldaţii lui Irod aduc uşor cu escadroanele fasciste.Ucenicii se poartă ca nişte recruţi zgomotoşi şi lipsiţi de experienţă. Isusînsă, cu privirea sigură şi cu o extraordinară forţă de pătrundere, pare a fineînfricat. Atât pildele, cât şi celelalte spuse ale Sale, sunt lansate sub for-ma unor expresii laconice, aruncate peste umăr, în timp ce aleargă mereudintr-un loc în altul.Impactul produs de filmul lui Pasolini poate fi înţeles doar de către cei

care şi-au trăit anii adolescenţei în perioada aceea tumultuoasă. Filmul aredus la tăcere mulţimile batjocoritoare din sălile de cinematograf. Tineriiradicali au înţeles atunci că nu erau ei primii care proclamau un mesaj viru-lent împotriva materialismului şi a ipocriziei, promovând, în acelaşi timp,pacea şi iubirea.În ceea ce mă priveşte, filmul m-a obligat la o serioasă reconsiderare a

imaginii lui Isus. Cât priveşte înfăţişarea Lui, Isus aducea mai mult cu indi-vizi care ar fi fost daţi afară de la colegiul biblic şi respinşi de majoritateabisericilor. Printre contemporanii Săi, şi-a câştigat oarecum reputaţia de"băutor de vin" şi de "mâncăcios". Autorităţile, fie ele religioase sau politi-ce, vedeau în El un instigator, unul care tulbura liniştea. Isus vorbea şi ac-ţiona ca un revoluţionar, desconsiderând renume le, familia, proprietatea,precum şi alte evidenţe tradiţionale ale succesului. Nu puteam trece cuvederea faptul că toate cuvintele din filmul lui Pasolini fuseseră luate dinEvanghelia după Matei, şi că, totuşi, în mod evident, mesajul lor nu se po-trivea deloc cu imaginea mea anterioară cu privire la Isus.Cam în aceeaşi perioadă, un tânăr pe nume Bill Milliken, care lucra la

Young Life şi întemeiase o comunitate într-un cartier din centrul vechi aloraşului, a scris So Long, Sweet Jesus [Rămas bun, Isus iubit]. Titlul aceleicărţi dădea glas schimbării ce se producea înăuntrul meu. Tot atunci am fostangajat ca redactor la revista Campus Life, publicaţia oficială a organizaţieiYouth For Christ [Tineri pentru Hristos]. Dar, în definitiv, cine afost acestHristos?, mă întrebam. În timp ce scriam despre persoana lui Isus şi lucra-rea Lui, simţeam cum începea să mă cuprindă un duh de îndoială. Creziîntr-adevăr ceea ce scrii? Sau susţii, pur şi simplu, " linia partidului ", cre-zând ceea ce eşti plătit să crezi? Te-ai dat cu conservatorii şi cu cei pentrucare lucrurile sunt cât se poate de clare-una din versiunile moderne alegrupurilor oare se simţeau ameninţate de Isus?Ori de câte ori era cu putinţă, evitam să scriu despre Isus în mod direct.

Azi-dimineaţă, când am deschis calculatorul, Microsoft Windows aafişat data, admiţând implicit că, indiferent de ce-am crede noi, naşterea luiIsus a fost atât de importantă încât a împărţit istoria în două. Tot ceea ce s-aîntâmplat vreodată pe planeta noastră s-a întâmplat într-una din cele douăperioade: ori înainte, ori după Hristos.Richard Nixon a fost cuprins de entuziasm în 1969 când astronauţii de

pe Apollo au pus pentru prima dată piciorul pe lună. "E cea mai importantăzi de la creaţie încoace!", a afirmat cu mândrie preşedintele, moment încare Billy Graham i-a amintit la modul cel mai serios de Crăciun şi dePaşte. Şi Billy Graham avea dreptate, indiferent de reperele istorice luate încalcul. Galileeanul acesta, care în tot timpul vieţii Sale a vorbit cu maipuţini oameni decât se adună pe un stadion la un serviciu de evanghelizareunde predică Billy Graham, a schimbat lumea mai mult decât oricare altom. El a introdus în istorie un nou câmp de forţă, iar acum o treime dinlocuitorii pământului Îi sunt credincioşi.Astăzi oamenii au ajuns până şi să înjure folosind numele lui Isus. Încer-

caţi să vă imaginaţi cum ar suna ca un om de afaceri să strige "ThomasJefferson!" când ratează o lovitură la golf, sau un instalator să urle "Mahat-ma Gandhi!" când îşi dă peste degete cu cheia franceză. Nu e chip să scă-păm de acest Isus."După mai mult de o mie nouă sute de ani", spunea H. G. Wells, "un

istoric ca mine, care nici măcar nu se pretinde creştin, descoperă că imagi-nea se focalizează în mod irezistibil asupra vieţii şi caracterului acestui omde o însemnătate crucială... Istoricul evaluează importanţa unui individpornind de la întrebarea, «Ce anume a lăsat în urma sa?» I-a detenninat elpe oameni să înceapă să gândească dintr-o perspectivă nouă, cu o vigoarecare a persistat şi după ce el nu a mai fost? Aplicând acest test, Isus este peprimul loc." Poţi să aproximezi dimensiunile unui vapor care a trecut şi aieşit din raza de vizibilitate după urma pe care a lăsat-o în apă.Şi totuşi, eu nu scriu o carte despre Isus pentru că Isus a fost un om im-

portant care a schimbat istoria. Nu mă tentează să scriu despre Iulius Cezar,sau despre împăratul Chinei care a construit Marele Zid. Mă simt atras înmod irezistibil de Isus, pentru că El reprezintă punctul care împarte în douăviaţa-viaţa mea. Mesajul Său este: "Pe oricine Mă mărturiseşte înainteaoamenilor, pe acela şi Fiul Omului îl va mărturisi înaintea îngerilor." Dupăcum spune Isus, de ceea ce cred despre El şi de felul în care mă raportez laEl depinde destinul meu veşnic.Uneori accept această afirmaţie tranşantă a lui Isus fără să pun întrebări.

Mărturisesc însă că alteori mă întreb în ce fel este afectată viaţa mea deceea ce a făcut şi spus un om acum două mii de ani într-un loc numit Gali-leea. Pot oare să rezolv această tensiune interioară dintre îndoială şi iubire?Tind să folosesc scrisul ca pe un mijloc de a-mi înfrunta propriile îndo-

ieli. Titlurile unora dintre cărţilor mele-Where Is God When It Hurts

[Unde este Dumnezeu când sufăr], Disappointment with God [Dezamăgitde Dumnezeu ]-mă dau de gol. Continuu să mă întorc mereu şi mereu laaceleaşi întrebări, ca şi cum aş zgândări o rană veche care nu se vindecăniciodată de tot. Îi pasă lui Dumnezeu de suferinţele de-aici, de pe pământ?Contăm noi într-adevăr în ochii lui Dumnezeu?Mi s-a întâmplat odată să rămân izolat din cauza zăpezii, vreme de două

săptămâni, într-o cabană de munte din Colorado. Toate drumurile erau blo-cate din cauza viscolului şi, întrucâtva asemănător cu întâmplarea trăită dePasolini, n-aveam altceva de făcut decât să citesc Biblia. Am început săcitesc pe îndelete, pagină cu pagină. În Vechiul Testament am descoperit cămă identificam cu acei oameni care au stat, curajoşi, la dispoziţia lui Dum-nezeu: Moise, Iov, Ieremia, Habacuc, psalmiştii. Pe măsură ce citeam,aveam sentimentul că urmăresc o piesă de teatru în care personajele erauoameni care-şi jucau pe scenă propria viaţă, cu biruinţe mici şi tragediiimense, strigând în răstimpuri către un director de scenă nevăzut: "Habarn-ai cum e viaţa aici jos!" Iov a fost cel mai îndrăzneţ, acuzându-L pe Dum-nezeu în faţă: "Oare ai ochi de carne sau vezi cum vede un om?"Auzeam destul de des ecoul unui glas tunând de departe, dinafara sce-

nei, de după cortină. "Aşa e, dar nici tu nu ştii cum e aici în spate, în cu-lise!", răspundea vocea aceea lui Moise, profeţilor şi, cel mai clar, lui Iov.În clipa însă în care am ajuns la Evanghelii, glasurile acuzatoare au amuţit.Dumnezeu "a descoperit", dacă mi-e îngăduit un astfel de limbaj, limitărileimpuse de viaţa de pe Terra. Isus a cunoscut El Însuşi durerea, într-o viaţăscurtă şi plină de necazuri, nu departe de câmpiile albite de colb unde setângui se îndurerat Iov. Printre multele motive ale Întrupării, unul, cu sigu-ranţă, a fost acela de a răspunde acuzaţiei lui Iov: Tu ai ochi de carne? Şiastfel, pentru o vreme, Dumnezeu a avut astfel de ochi.Uneori îmi zic: De-aş putea auzi şi eu acel glas din mţjlocul furtunii, şi

dacă, întocmai ca Iov, aş putea să am o şi eu o discuţie cu Dumnezeu În-suşi. Poate că tocmai de aceea mi-am propus să scriu despre Isus. Pentru căDumnezeu nu e mut: Cuvântul a vorbit, nu din mijlocul vijeliei şi furtunii,ci prin gura unui evreu din Palestina. Prin Isus, Dumnezeu S-a aşezat pemasa de disecţie, întins în poziţie de crucificare, pentru a fi cercetat de toţiscepticii care au trăit vreodată, printre care mă număr şi eu.

Ce crezi tu despre HristosPentru mine-i chiar pe dos.Tu Îl vezi cu nasul mare şi încovoiat ...Eu zic că e cârn ca mine, nu m-am înşelat ...Biblia o cercetăm zi şi noapte amândoi,Dar ce-i pentru mine alb e negru-n ochii tăi.

WILLIAM BLAKE

Gândindu-mă la Isus, îmi vine-n minte o analogie pe care o făcea KarlBarth. Un om stă la fereastră privind afară, în stradă. Afară, oamenii îşi punmâinile streaşină la ochi şi privesc spre cer. Din cauza unei părţi a clădiriimai ieşite în afară, omul nu-şi poate da seama la ce anume privesc toţiceilalţi. Noi, care trăim după două mii de ani de la venirea lui Isus, avem operspectivă, sau mai bine zis o lipsă de perspectivă, care se aseamănă cuaceea a omului de la fereastră. Auzim strigătele de entuziasm. Studiemfaptele şi cuvintele din Evanghelii, precum şi multele cărţi pe care acesteale-au inspirat. Şi totuşi, oricât ne-am întinde gâtuI, nu vom reuşi să-L zărimnici măcar pentru o secundă pe Isus cel întrupat.Acesta este motivul pentru care, aşa cum poezia lui William Blake sub-

liniază foarte bine, uneori, aceia dintre noi care-L căutăm pe Isus nu putemsă vedem mai departe de nasul nostru.Tribul Lakota,· de exemplu, Îl consideră pe Isus "viţelul trimis de Dum-

nezeu". Guvernul cubanez di~tribuie un portret care-L înfăţişează pe Isus cuo carabină atârnată pe umăr. In timpul războaielor religioase cu Franţa, en-glezii obişnuiau să strige: "Papa e francez, dar Isus Hristos e englez!"Teologia modernă întinează şi mai mult această imagine. Dacă răsfoieşti

literatura de specialitate din biblioteca unui seminar, ai şansa să-L întâlneştipe Isus în ipostaza de mare reformator politic, de vraci însurat cu MariaMagdalena, de galileean carismatic, de rabin, de ţăran iudeu sceptic, de fa-riseu, de esenian şi adversar făţiş al fariseilor, de profet care vesteşte sfârşitullumii, de hipiot rătăcit printre parveniţii de la curtea lui Cezar Augustus, saude lider cu capul plin de năluciri al vreunui cult sacru al ciupercilor. Printrecei ce produc asemenea opere, fără a se simţi câtuşi de puţin jenaţi, se numă-ră cercetători de seamă. *

*Publicul american pare să ignore astfel de portrete la modă. Un recent sondaj GalJuparată că 84% dintre americani cred că [sus Hristos a fost Dumnezeu sau Fiul lui Dumnezeu.

Majoritatea covârşitoare a americanilor cred că Isus a fost fără păcat, curajos şi echilibratdin punct de vedere emoţional. Mai puţini sunt aceia care-L consideră un personaj uşor deînţeles(!), puternic din punct de vedere fizic, atrăgător, practic, cald şi deschis faţă deceilalţi.

Isus pe care credeam că-L cunosc

Chicago estimează că în ultimii douăzeci de ani s-a scris despre Isus maimult decât în cele nouăsprezece secole anterioare. Aveam sentimentul că seîmplinise comentariul aparent exagerat de la finalul Evangheliei lui Ioan:"Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scriscu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpeacărţile care s-ar fi scris."Tot acel munte de tomuri a început însă să aibă asupra mea un efect de

desensibilizare. Am citit zeci de relatări privind etimologia numelui luiIsus, limbile pe care le vor~ea, studii cu privire la cât timp a locuit laNazaret, la Capernaum sau la Betleem. Orice imagine vie s-a transformatînsă într-o pată estompată, ceţoasă. M-a cuprins bănui ala că Isus însuşi arfi î~grozit de multe dintre descrierile pe care le citeam.In acelaşi timp, am descoperit în mod constant că, ori de câte ori mă

întorceam la Evangheliile propriu-zise, ceaţa se risipea. J. B. Phillips scria,după ce tradusese şi parafrazase Evangheliile: "Am citit, în greacă şi latină,zeci de mituri, dar aici [în Evanghelii] n-am găsit nici cea mai slabă urmăde mit ... Nimeni n-ar pute să aştearnă în scris relatări atât de sincere delipsite de orice meşteşugire, precum acestea, dacă în spatele lor n-ar e~is-ta un eveniment reaL"Unele cărţi religioase răspândesc un iz acru de propagandă-lucru care

nu se întâmplă însă în cazul Evangheliilor. Marcu rezumă astfel, într-osingură propoziţie, evenimentul, de departe cel mai important din istorie,un eveniment pe care teologii se străduiesc să-I interpreteze prin termeni ca"împăcare", "ispăşire", ,Jertfă": "Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat du-hul." Apar scene bizare şi imprevizibile, cum ar fi aceea în care familia şivecinii încearcă să-L izoleze pe Isus, suspectându-L de nebunie. De ce săintroduci astfel de scene într-o lucrare hagiografică? Li se întâmplă chiar şicel~r mai I~iali urmaşi ai lui Isus să cadă pe gânduri, scărpinându-se în capa rr:Irar:-Injond, ci~e-i omul ăsta?-şi nu cu aerul că ar mirosi o conspi-raţIe, cat cu unul de smceră nedumerire.Isus însuşi, când era provocat, nu oferea dovezi zdrobitoare cu privire la

identitatea Sa. Mai lăsa să scape ici-colo câte un indiciu, pentru siguranţă,dar, după ce făcea apel la dovezi, adăuga: "Ferice de acela pentru care Eunu vo~~ un prilej ?e poticnire." Citind scrierile evangheliştilor, descopăr că~-ar ga':;1cu greu cmeva care, într-un moment sau altul, să nu se poticneascăm El. In mare măsură, Evangheliile îi Iasă cititorului sarcina de a decide.Ele sunt mai mult în genul unei povestiri poliţiste, în care întrebarea

Sportivii vin şi ei cu portretizări ingenioase ale lui Isus, altele decât celepropuse de cercetătorii moderni. Norm Evans, fost atacant al echipei defotbal Miami Dolphins, scria în cartea sa, On God's Squad [Despre echipalui Dumnezeu]: "Vă garantez că, dacă ar fi fost săjoace vreodată fotfal, IsusHristos ar fi fost cel mai bun de pe teren .., Dacă ar trăi astăzi printre noi, eumi L-aş imagina ca pe un jucător înalt de vreun metru nouăzeci şi cinci,cântărind cam o sută douăzeci de kilograme, un jucător care ar bloca adver-sarul în defensivă, pivotul oricărui joc important, dând mult de furcă unoratacanţi determinaţi, ca mine," Fritz Peterson, fost jucător la New YorkYankee, e şi mai dezinvolt când şi-L imaginează pe Isus în echipament debasebal1: "Cred din toată inima că, dacă Isus Hristos ar intra pe teren, ar fiîn stare să înlocuiască fără probleme trei jucători. Probabil nu ar folosi nicio minge «aranjată», însă ar fi un jucător dur. Evident, în limitele regula-mentului."Într-un asemenea vălmăşag de idei, cum răspundem la întrebarea simplă:

Cine a fost Isus? Istoria seculară ne oferă puţine lămuriri. Culmea ironieieste că personalitatea care a revoluţionat istoria mai mult ca oricare alta ascăpat atenţiei majorităţii cărturarilor şi istoricilor contemporani cu El. Chiarşi cei patru evanghelişti au omis multe lucruri care ar fi fost de interespentru cititorul modem, trecând sub tăcere peste nouă zecimi din viaţa Lui.De vreme ce nici unul dintre ei nu face o cât de mică descriere a înfăţişăriiLui, nu avem nici un fel de informaţii referitoare la conformaţia, statura sauculoarea ochilor Lui. Detaliile cu privire la viaţa Sa în cadrul familiei suntşi ele atât de puţine încât cercetătorii încă mai dezbat răspunsul la întreba-rea dacă a avut sau nu fraţi şi surori. Faptele biografice, considerate esen-ţiale din perspectiva cititorului modem, pur şi simplu nu i-au preocupat peevanghelişti.Înainte de a începe să scriu această carte, am petrecut câteva luni în

bibliotecile a trei seminarii-unul catolic, unul protestant liberal, iar altulevanghelic conservator-eitind despre Isus. Am fost de-a dreptul copleşitvăzând încă din prima zi că existau nu doar rafturi, ci pereţi întregi cuprin-zând lucrări dedicate figurii lui Isus. Un cercetător de la University of

Isus pe care nu L-am cunoscut

esenţială este "cine e făptaşul" (sau, cum întreba Alister McGrath, "Cineeste El, de fapt?"), decât în cel al unui desen inteligibil la care ajungi prinunirea unor puncte. Am descoperit în această particularitate a Evangheliiloro energie nouă.Mi-a venit în minte ideea că toate teoriile eronate cu privire la Isus, care

au apărut în mod spontan, încă din ziua morţii Sale, confirmă pur şi simpluriscul imens pe care şi l-a asumat Dumnezeu atunci când S-a întins pe masade disecţie-risc pe care pare să-I fi întâmpinat cu totală deschidere. Pof-tim, examinaţi-Mă! Verificaţi-Mă! Hotărârea vă aparţine.

ochii a şapte sau opt regizori ne ajuta să ne debarasăm de spiritul prăfuit alprevizibilului, care se aşezase peste noi de-a lungul atâtor ani de şcoalăduminicală şi citire a Bibliei. Evident că interpretările propuse de unele filmeerau greşite-contrazicându-se între ele în mod flagrant-dar care anumeerau greşite? Ce se întâmplase cu adevărat? După reacţiile la scenele dinfilme, ne întorceam la relatările din Evanghelii şi, astfel, începea discuţia.Cursul, care se ţinea în cadrul unei biserici din Chicago, denumită La-

Salle Street Church, era frecventat atât de licenţiaţi în filozofie din North-western, cât şi de oameni fără adăpost, care profitau de acel timp ca să tragăun pui de somn. Graţie acelor cursuri, în mare măsură, felul meu de a-Lvedea pe Isus s-a schimbat treptat. Walter Kasper spunea: "Idei extreme ...Dumnezeu văzut în haine de Moş Crăciun, sau strecurându-Se în trup ome-nesc ca un muncitor care îşi pune salopeta ca să repare lumea în urma uneiavarii. Doctrina Bibliei şi a Bisericii, potrivit căreia Isus a fost om, îndeplinul sens al cuvântului, cu intelectul şi cu libertatea specifice omului,nu pare să domine gândirea creştinului de rând." Trebuie să recunosc căaceastă doctrină nu domina nici gândirea mea, până nu am predat cursul dela LaSalle Street Church şi n-am căutat să aflu mai multe despre Isus capersonaj istoric.În esenţă, filmele acelea m-au ajutat să-mi consolidez percepţia cu pri-

vire la umanitatea lui Isus. Crezurile pe care le rostim în biserici vorbescdespre preexistenţa veşnică a lui Hristos, precum şi despre existenţa Luiglorioasă de după moarte, dar ignoră, în mare măsură, existenţa Sa pămân-tească. Evangheliile însele au fost scrise după ce trecuseră ani buni de lamoartea lui Isus şi de la învierea Sa, relatând evenimente tot atât deîndepărtate pentru autorii lor pe cât este războiul din Coreea pentru noi, ceide azi. Filmele m-au ajutat să merg mai mult în trecut, mai aproape de viaţalui Isus, aşa cum a fost ea văzută de contemporanii Săi. Cum m-aş fi simţitsă fi fost şi eu unul dintre cei strecuraţi în mulţime? Oare eu ce reacţie aş fiavut faţă de acest om? Oare L-aş fi poftit la mine acasă la ospăţ, ca Zacheu?Sau aş fi plecat întristat, ca tânărul bogat? Oare L-aş fi trădat, ca Iuda sauca Petru?Aşa cum am constatat, Isus semăna foarte puţin cu personajul Mister

Rogers despre care învăţasem la şcoala duminicală şi se deosebea funda-mental de persoana despre care studiasem la colegiul biblic. O dată că nuera nici pe departe atât de blajin. Mi-am dat seama că în viziunea meaprecedentă, personalitatea lui Isus se asemăna cu aceea a unui personaj de

Filmul italian La Dolce Vita începe cu zborul unui elicopter care trans-portă la Roma o statuie uriaşă înfăţişându-L pe Isus. Cu braţele întinse, Isusstă atârnat de o frânghie, iar în timp ce elicopterul trece pe deasupra, oame-nii de jos îşi dau seama treptat pe cine reprezintă statuia. "Hei, e Isus!",strigă un ţăran bătrân, sărind jos din tractor şi luând-o la goană peste câmp.Când elicopterul ajunge în apropierea Romei, câteva fete în costume debaie, stând la plajă lângă o piscină, fac cu mâna un salut prietenesc, iarpilotul elicopterului se abate puţin de la traseu, ca să le vadă ~ai de ~proa-pe. Tăcută, având pe chip o expresie aproape îndurerată, statUla de CImenta lui Isus pluteşte, ridicol parcă, pe deasupra lumii moderne.Căutarile mele legate de Isus au luat o nouă direcţie când regizorul MeI

White mi-a împrumutat o colecţie de cincisprezece filme despre viaţa luiIsus. Această colecţie cuprindea tot felul de filme, de la King of Kings,clasicul film mut din 1927, realizat de Cecil B. DeMille, muzicaluri precumGodspell şi Cotton Patch Gospel, până la varianta ultramodernă produsă înCanada, intitulată Jesus of Montreal. Am vizionat aceste filme cu atenţie,analizându-Ie scenă cu scenă. Apoi, timp de doi ani, am predat un curs des-pre viaţa lui Isus, folosind acele filme ca pe un punct de pornire în discuţiilecu studenţii.Cursul se desfăşura aproximativ în felul următor: Când ajungeam la un

eveniment important din viaţa lui Isus, căutam prin multitudinea de filme şiselectam dintre ele şapte sau opt care mi se păreau relevante pentru ceeaurma să se discute la clasă. Când începea ora, Iăsam să se deruleze câtevasecvente de două-trei minute, începând cu variantele în cheie comică saumai c~nservatoare şi terminând cu abordări profunde şi evocatoare. Amdescoperit că această modalitate de a viziona acelaşi eveniment văzut prin

pe planeta Vulcan, din seria Star Trek: calm, degajat, impasibil, trecând cupaşi mari, ca un robot, printre fiinţele umane hipersensibile de pe navaTerra. Nu aceasta a fost însă şi imaginea pe care am găsit-o surprinsă înEvanghelii, precum şi în filmele mai bune despre Isus. Aici El era profundmişcat de ceilalţi oameni: încăpăţânarea lor Îl îndurera, fariseismul Îl indig-na, iar credinţa simplă Îl înduioşa. Isus părea mai simţitor şi mai spontandecât majoritatea oamenilor, nicidecum mai lipsit de aceste calităţi. Maidegrabă înflăcărat decât lipsit de pasiune.Cu cât studiam mai mult despre Isus, cu atât îmi era mai greu să-L înca-

drez într-o categorie anume. Isus nu a făcut multe referiri la ocupaţia roma-nă, subiectul principal de discuţie printre compatrioţii Săi, în schimb, a pusmâna pe bici ca să-i alunge pe speculanţi din templul evreiesc. A stăruitasupra împlinirii legii mozaice, dobândind în acelaşi timp proasta reputaţiede călcător al legii. Îl cuprindea mila pentru un străin oarecare, dar putea şisă-şi corecteze cel mai bun prieten cu o mustrare aspră: "Înapoia mea, Sata-no!" Nu îi privea cu indulgenţă nici pe cei bogaţi, nici pe femeile desfrâ-nate, şi totuşi, ambele categorii se bucurau de tovărăşia Lui.Într-o zi, Isus a făcut un şir întreg de minuni; a doua zi însă puterea Lui

a părut să fie blocată din cauza lipsei de credinţă a oamenilor. Într-o zi avorbit amănunţit despre a doua venire; în alta a spus că nu ştie nici ziua,nici ceasul. La un moment dat, le-a scăpat printre degete celor ce voiau să-Laresteze, pentru ca, într-o altă ocazie, să păşească hotărât spre cei care voiausă pună mâna pe El. A vorbit cu convingere despre făcătorii de pace, apoile-a spus ucenicilor să facă rost de săbii. Afirmaţiile pe care le făcea despreSine stâmeau controverse, dar atunci când făcea ceva cu adevărat miracu-los avea tendinţa de a trece acel lucru sub tăcere. După cum spunea WalterWink, dacă Isus n-ar fi trăit niciodată, noi n-am fi fost în stare să-L inven-tăm.Există două cuvinte pe care cred că nimeni nu le-ar considera potrivite

cu privire la Isus, aşa cum ni-L arată Evangheliile; acestea sunt "plictisitor"şi "previzibil". Cum se face atunci că biserica a îmblânzit un asemenea per-sonaj-sau, cum spunea Dorothy Sayers, "a retezat frumuşel ghearele Leu-lui din Iuda, transformându-L într-un animal de companie pentru preoţimolatici şi bătrânele cucernice"?Istoricul Barbara Tuchman, câştigătoare a premiului Pulitzer, insistă

asupra unei reguli anume pe care trebuie să o respecte istoricii: nici un felde "speculaţii privitoare la trecut sau viitor". Când scria, de exemplu,

despre Bătălia din Ardeni [Ofensiva germană condusă de feldmareşalul G.von Rundstedt (dec. 1944 - ian. 1945) cu scopul de a realiza o străpungerestrategică până la Bruxelles şi Anvers şi de a încercui trupele anglo-ameri-cane aflate la nord de direcţia germană de atac; ofensiva a eşuat. - n.tr.]dată de trupele aliate în timpul celui de-al doilea război mondial, ea a rezis-tat tentaţiei de a include în text divagaţii de genul: "Desigur, cu toţii ştimcum s-a sfârşit aceasta." De fapt, trupele aliate care au participat la bătăliaaceea nu ştiau cum se va sfârşi confruntarea. După cum păreau a se desfă-şura lucrurile, ei ar fi putut foarte bine să fie obligaţi de trupele germane săse retragă spre plajele Normandiei, de unde veniseră. Istoricul care doreştesă păstreze o cât de mică aparenţă de tensiune şi spectacol în relatareadesfăşurării evenimentelor nu se va aventura să facă referiri la trecut sau laviitor, dintr-o perspectivă exhaustivă. Faceţi aşa, şi tot suspansul va dispă-rea. Dimpotrivă, un bun istoric re-creează pentru cititor cadrul istoriei des-pre care vorbeşte, dându-i senzaţia că "a fost acolo."Am ajuns la concluzia că aceasta este problema în majoritatea scrierilor,

precum şi în mentalitatea privitoare la Isus. Citim Evangheliile prin niştelentile care trimit în trecut şi în viitor, prin prisma conciliilor Bisericii, cumar fi cel de la Niceea sau cel de la Calcedon, prin încercările studiate ale Bi-sericii de a-L explica pe Isus.Isus însă a fost o fiinţă umană, un iudeu din Galileea, purtând un nume

şi având o familie a Sa, o persoană care, pe de o parte, era exact ca toatecelelalte. Pe de altă parte însă avea ceva diferit de orice altă fiinţă umanăcare a trăit pe pământ înaintea Lui. Bisericii i-au trebuit cinci secole dedezbateri aprinse ca să decidă asupra unui fel de echilibru epistemologicîntre acest "exact ca toate celelalte" şi acel "ceva diferit". Pentru aceiadintre noi care am crescut în biserică sau într-un mediu cultural creştin, celpuţin cu numele, balanţa înclină în mod inevitabil spre acel "ceva diferit."După cum spunea Pascal, "Bisericii i-a fost la fel de greu să le arate aceloracare nu credeau acest lucru că Isus Hristos a fost om, pe cât i-a fost să aratecă Isus a fost Dumnezeu; probabilităţile erau la fel de mari în ambele ca-zuri."Vreau să se înţeleagă foarte clar faptul că sunt un susţinător al crezurilor

Bisericii. Dar, în această carte, sper să reuşesc să vin cu o perspectivă nouă,trecând dincolo de aceste formulări. Sper ca, atât cât este posibil, să privescla viaţa lui Isus "de jos", ca un spectator, ca unul dintre cei mulţi care I-aufost în preajmă. Dacă aş fi un regizor japonez şi mi s-ar pune la dispoziţie

cincizeci de milioane de dolari şi nici un alt scenariu decât textul dinEvanghelii, oare ce fel de film aş face? Sper să reuşesc, după cum spuneaLuther, să-L "surprind pe Hristos, în modul cel mai profund cu putinţă, înipostaza de om întrupat".Uneori, de-a lungul acestui proces, m-am simţit ca un turist care se

plimbă în jurul unui monument grandios, uimit şi copleşit. Mă tot învârteampe lângă monumentul lui Isus, cercetându-i părţile componente-istorisirileprivitoare la naştere, învăţăturile, minunile, duşmanii şi adepţii-pentru amedita şi a încerca să-L înţeleg pe omul care a schimbat istoria.Alteori m-am simţit ca un restaurator de opere de artă, căţărat pe schelă

în Capela Sixtină, dând la o parte praful istoriei cu o perie umezită. Dacăfrecam din răsputeri, aveam să găsesc oare, sub toate acele straturi, origi-nalul?Încerc în această carte să spun povestea lui Isus, şi nu pe a mea. Totuşi,

în mod inevitabil, căutarea lui Isus se dovedeşte a fi de fapt căutarea aceluiacare o întreprinde. Nici unul dintre cei care-L întâlnesc pe Isus nu mai ră-mâne aşa cum era înainte. Am descoperit că îndoielile care mă chinuie şicare provin din multe surse-ştiinţă, religii comparate, scepticismul meuînnăscut, reacţiile adverse pe care le am faţă de biserică-sunt puse într-olumină nouă atunci când le aduc înaintea acestui om cu numele Isus. Dacăaş spune mai multe, acum, în acest punct, în acest prim capitol, ar însemnasă încalc mult preţuitul principiu al Barbarei Tuchman.

2Naşterea:Planeta vizitată

Domnu-atotputernic din înalt coboară,Mantie de slavă fiinţa I-o-nconjoară.S-arătă-n lumină; şi-astfel, într-o zi,Pogorând la noi, slava părăsi.

2Naşterea:Planeta vizitatăÎn timp ce sortam vraful de felicitări primite cu ocazia Crăciunului tre-

cut, am observat că există acum tot felul de simboluri strecurate în cadrulacestei sărbători. Pe cele mai multe felicitări, peisajul înfăţişa orăşele dinregiunea Noii Anglii, troienite de zăpadă, şi nelipsita sanie trasă de cai. Altefelicitări surprindeau animale care făceau tot soiul de giumbuşlucuri: nudoar reni, ci şi veveriţe, ratoni, păsări-cardinal şi şoricei cenuşii foarte nos-timi. Într-una dintre felicitări apărea un leu african tolănit, cu una dintre la-bele dinainte petrecute drăgăstos în jurul unui mieluşel.De asemenea, în ultimii ani, se poate observa o revenire spectaculoasă a

îngerilor, aceştia apărând mai cu seamă pe felicitările fabricate de Hallmarkşi American Greetings, dar cu nişte chipuri sfioase şi drăgălaşe, nicidecumcu înfăţişarea unor fiinţe care să ne înspăimânte la vederea lor. Felicitărilecu conotaţie religioasă clară (o minoritate aparte) înfăţişează cu precădereFamilia Sfăntă, şi-ţi dai seama dintr-o privire că figurile reprezentate pe elesunt diferite de toţi ceilalţi oameni. Par liniştiţi şi senini. Deasupra capetelorlor odihnesc nimburi aurii, strălucitoare, ca nişte cununi dintr-o altă lume.În interior, felicitările conţin cu precădere cuvinte frumoase, pline de

optimism, ca: dragoste, bună-nvoire, bucurie, fericire, căldură. Presupun căe un lucru lăudabil să cinstim o sărbătoare sfântă prin sentimente atât deduioase. Şi totuşi, când mă întorc la relatările din Evanghelii despre primulCrăciun, descopăr un ton foarte diferit şi.o schimbare majoră care a zguduitlumea din temelii.Îmi amintesc că am văzut un episod din spectacolul de televiziune inti-

tulat Thirtysomething [Treizeci şi ceva], în care Hope, o creştină, se ceartăcu soţul ei, evreul Michael, în legătură cu sărbătorile. "Eu nu ştiu, zău, dece-ţi mai baţi capul cu Hanuka!", îi spune ea. "Doar nu crezi că o mână deevrei au reuşit să ţină la distanţă o mare armată, cu câteva lămpi de ulei carecontinuau să ardă în mod miraculos!"La care Michael explodează: "Ei, nu mai spune! Şi Crăciunul e mai pla-

uzibil, nu? Doar nu-ţi închipui că un înger i s-a arătat unei fete şi ea a rămasînsărcinată, fără să fi cunoscut vreodată bărbat, apoi a călătorit călare pânăla Betleem, a rămas peste noapte într-un grajd şi a născut un copil, tocmaipe Mântuitorullumii?"Sincer vorbind, neîncrederea lui Michael pare foarte asemănătoare cu

cea despre care am citit în Evanghelii. Maria şi Iosif trebuie să facă faţăruşinii şi batjocurii din partea familiei şi a vecinilor, care reacţionează camîn genul lui Michael ("Doar nu-ţi închipui că un înger i s-a arătat. .. ").Chiar şi aceia care acceptă versiunea supranaturală a evenimentelor sunt

conştienţi de faptul că va urma un mare necaz: un unchi bătrân se roagăpentru "mântuire de vrăjmaşii noştri, şi din mâna tuturor celor ce neurăsc!"; Simeon face o profeţie sumbră, spunând fecioarei: "Sufletul tău vafi străpuns de o sabie"; cântarea de mulţumire a Mariei vorbeşte de cârmui-tori răsturnaţi şi de oameni mândri risipiţi şi puşi pe fugă.Spre deosebire de ceea ce încearcă felicitările să ne facă să credem, Cră-

ciunul nu a simplificat viaţa pe planeta Pământ, îndulcind-o. Cam aceastae senzaţia pe care o am atunci când se apropie Crăciunul, de aceea măîntorc de la culorile vesele ale felicitărilor la sobrietatea Evangheliilor.

a da naştere unui copil nelegitim şi de a-l creşte, după ce tatăl lui hotărâsesă părăsească oraşul. Păcatul Cynthiei nu era mai mare decât al multoraltora, şi totuşi, după cum ne-a spus, avea consecinţe atât de evidente. Nuputea să ascundă rodul acelui unic act pasional, rod care a tot crescut înpântecul ei luni de zile, până când a venit pe lume un copil care avea săschimbe fiecare ceas al fiecărei zile din viaţa ei. Nu este, deci, de mirare căaceastă fată evreică, Maria, s-a simţit foarte tulburată: era pusă faţă în faţăcu aceleaşi perspective, în cazul ei lipsind însă actul pasional.În America zilelor noastre, unde anual un milion de adolescente rămân

însărcinate fără a fi căsătorite, situaţia delicată a Mariei şi-ar fi pierdut,inevitabil, ceva din gravitatea reală, dar într-o comunitate evreiască dinsecolul întâi, în care existau relaţii foarte bine închegate, o astfel de vesteadusă de un înger era greu să fie primită cu bucurie deplină. O femeielogodită care rămânea însărcinată era considerată, potrivit Legii, adulteră,fiind pasibilă de moarte prin lovire cu pietre.Matei relatează cum Iosif, mărinimos, îşi pune de gând să divorţeze de

Maria pe ascuns, în loc s-o acuze, până când un înger i se arată şi lui, pentrua-l convinge că nu fusese înşelat. Luca ne vorbeşte despre o Marie înfri-coşată la culme, care se grăbeşte să ajungă la singura fiinţă în stare să înţe-leagă prin ce trecea: Elisabeta, ruda ei, care, în mod miraculos, zămisleşteun copil la bătrâneţe, în urma altei vestiri angelice. Elisabeta o crede peMaria şi se bucură împreună cu ea, şi totuşi, scena subliniază în mod evi-dent contrastul dintre cele două femei: întreg ţinutul vorbeşte despre însă-nătoşirea pântecului Elisabetei, pe când Maria e nevoită să ascundă ruşineamiracolului petrecut cu ea.După câteva luni se naşte Ioan Botezătorul, în sunet vesel de surle şi

trâmbiţe, cu un alai întreg de moaşe, de rubedenii şi de tradiţionalul cor alsatului, care sărbătorea naşterea unui băiat evreu. Şase luni mai târziu Senaşte şi Isus, însă departe de casă, fără moaşă, fără rude, fără cor care săcânte în cinstea Lui. Prezenţa doar a bărbatului cap de familie era de ajunspentru înscrierea prevăzută de recensământul roman; şi atunci de ce şi-atârât Iosif soţia însărcinată până la Betleem? Oare pentru a o scuti deruşinea de a naşte chiar în satul ei natal?C. S. Lewis scria astfel despre planul lui Dumnezeu: "Totul se îngus-

tează din ce în ce mai mult, până când, în cele din urmă, se ajunge într-unpunct minuscul, întocmai ca vârful unei suliţe-o fată evreică, rugându-se."Astăzi, când citesc relatările despre naşterea lui Isus, mă cutremur

Lucrările de artă plastică oglindind Crăciunul reprezintă familia lui Isusîn icoane cu poleială de aur, înfăţişând o Marie senină, primind cuvinteleBuneiw Vestiri ca pe o mare binecuvântare. Evanghelistul Luca însă nespune cu totul altceva. Maria a fost "foarte tulburată" şi "înfricoşată" laapariţia îngerului, iar când acesta rosteşte cuvintele sublime cu privire laFiul celui Prea Înalt a cărui Împărăţie va dăinui veşnic, Maria se gândeştela ceva mult mai prozaic, mai pământesc: Dar eu nu ştiu de bărbat!O dată, o avocată tânără, necăsătorită, pe nume Cynthia, a acceptat cu

mult curaj să vorbească înaintea membrilor bisericii mele din Chicago,mărturisindu-şi un păcat despre care noi toţi ştiam deja: în fiecare dumini-că, îl vedeam pe băieţelul ei, alergând de colo-colo, ca argintul viu, printrebăncile bisericii. Cynthia se angajase pe un drum solitar, şi anume acela de

Isus pe care nu L-am cunoscut

gândindu-mă că soarta lumii a atârnat de răspunsul dat de doi tinerei din-tr-un sat evreiesc. De câte ori nu şi-o fi repetat Maria în gând cuvinteleîngerului, când simţea cum Fiul lui Dumnezeu lovea în pântecele ei cupicioruşele! Sau Iosif, de câte ori n-o fi pus la îndoială propria lui întâlnirecu îngerul-Săfifost un vis?-în timp ce, trăind printre sătenii care vedeaulimpede cum se rotunjea mijlocul logodnicei lui, era nevoit să îndure ruşi-nea usturătoare produsă de ceea ce oamenii presupuneau că se întâmplase?Nu ştim nimic despre bunicii lui Isus. Oare ce-or fi simţit? Să fi reacţio-

nat oare ca părinţii de astăzi ai multor fete nemăritate, cu o răbufnire defurie moralizatoare, urmată de o perioadă de tăcere îmbufnată, până când,în final, ochişorii strălucitori ai micuţului venit pe lume au reuşit să topeas-că gheaţa şi să ducă la un armistiţiu fragil în familie? Sau, cine ştie, poates-au oferit binevoitor, ca mulţi bunici din zilele noastre, de la oraş, să iacopilul sub ocrotirea lor.Nouă luni de explicaţii jenante, iminenţa unui scandal plutind în aer-

se pare că Dumnezeu a pregătit împrejurările cele mai umilitoare cu putinţăpentru intrarea Sa în lume, ca şi cum ar fi vrut să evite orice acuzaţie de păr-tinire. Sunt impresionat de faptul că, atunci când Fiul lui Dumnezeu a deve-nit fiinţă umană, a respectat toate regulile, nişte reguli aspre: comunităţilemici nu-i tratează cu bunăvoinţă pe băieţii cu paternitate dubioasă.Malcolm Muggeridge observa că în condiţiile de astăzi, când există cli-

nici de planificare familială care oferă modalităţi convenabile de a corectaasemenea "greşeli" dezonorante pentru numele unei familii, "ar fi foartepuţin probabil ca naşterea lui Isus să fie permisă. Sarcina Mariei, în condiţiivitrege şi de la un tată necunoscut, ar reprezenta un caz clar recomandatpentru avort, iar spusele ei, potrivit cărora concepţia s-ar fi realizat ca rezul-tat al intervenţiei Duhului Sfânt, ar trimite-o urgent într-o clinică de psihia-trie, confirmând necesitatea întreruperii sarcinii. Astfel, generaţia noastră,care are nevoie de un Salvator, poate mai mult decât oricare alta, ar fi preaînclinată spre umanism ca să-I îngăduie să se nască."Fecioara Maria însă, a cărei maternitate nu fusese planificată, a avut o

reactie diferită. Ea a auzit spusele îngerului, a cântărit în minte repercusiu-nile,' după care a răspuns: "Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvinteletale!" Adesea o lucrare a lui Dumnezeu e cu două tăişuri: o mare bucurie, darşi o mare durere, iar Maria, prin răspunsul ei direct, le-a primit deopotrivă peamândouă. Ea a fost prima persoană care avea să-L accepte pe Isus încondiţiile alese de El, indiferent de preţul pe care urma să-I plătească.

Când misionarul iezuit Matteo Ricci a mers în China, în secolul al XVI-lea, a luat cu sine obiecte de artă religioasă pentru a prezenta creştinismulunor oameni care nu auziseră niciodată despre el. Chinezii au acceptat repe-de imaginile înfăţişând-o pe Fecioara Maria cu pruncul în braţe, dar, cândle-a arătat imagini ale răstignirii şi a încercat să le explice că Dumnezeul-copil crescuse mare doar pentru a fi omorât, ei au reacţionat cu împotrivireşi oroare. Le plăcea mult Fecioara şi ar fi vrut cu ardoare să se închine maibine ei decât Dumnezeului răstignit.Revăzând încă o dată teancul meu de felicitări de Crăciun, îmi dau sea-

ma că noi, în ţările creştine, facem în mare măsură acelaşi lucru. Ţinem osărbătoare cuminte, în familie, purificând-o de orice iz de scandal. Mai pre-sus de orice altceva, o epurăm de tot ceea ce ne-ar putea aminti de felul încar~ această poveste începută la Betleem s-a sfârşit la Calvar.In relatările lui Matei şi ale lui Marcu privind naşterea, o singură persoa-

nă pare să înţeleagă natura tainică a lucrării începute de Dumnezeu: bătrâ-nul Simeon, cel care a recunoscut în copilaş pe Mesia, şi care a intuit că, înmod sigur, avea să unneze o stare de conflict. "Iată, Copilul acesta este rân-duit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care vastârni împotrivire", a spus el, după care a profeţit că sufletul Mariei va fistrăpuns de o sabie. Simeon a simţit oarecum că, deşi Ia suprafaţă nu seschimbaseră prea multe-tiranicul Irod era încă pe tron, trupele romaneîncă spânzurau mulţi evrei patrioţi, Ierusalimul era încă înţesat de cerşe-tori-în profunzime, totul se schimbase. Sosise o nouă fortă care avea săsubmineze puterile lumii. 'La început, Isus n-a părut să reprezinte o ameninţare pentru acele puteri.

S-a născut sub domnia lui Cezar Augustus, într-o perioadă în care adia unvânt de speranţă în întreg Imperiul Roman. Mai mult decât oricare alt suve-ran, Augustus le-a dat oamenilor mari speranţe legate de posibilităţile lui deconducător şi de tot ce-ar fi putut înfăptui ei, ca societate. De fapt, Augustusa fost cel care a împrumutat pentru prima oară din greceşte termenul "evan-ghelie" sau "veste bună" şi I-a folosit ca emblemă pentru noua ordine mon-dială reprezentată de domnia sa. Imperiul l-a declarat zeu şi a stabilit ri-tualuri prin care să fie venerat. Mulţi credeau că regimul său luminat şistabil va dăinui veşnic, reprezentând soluţia perfectă pentru problema gu-vernării.

Isus pe care nu L-am cunoscut

Între timp însă, într-un ungher ascuns al imperiului, cronicarii vremiifăceau cercetări cu privire la naşterea unui copil cu numele Isus. Informa-ţiile pe care le avem despre EI provin, în cea mai mare parte, din cele patrucărţi scrise după ce trecuseră ani buni de la moartea Sa, într-o perioadă cândmai puţin de 0,5% dintre locuitorii lumii romane auziseră despre El. Autoriiacestor biografii ale lui Isus au preluat şi ei cuvântul evanghelie, procla-mând o ordine nouă a lumii, o ordine cu totul diferită. În aceste cărţi, nume-le lui Augustus e menţionat o singură dată, într-o referinţă scurtă, care pre-cizează data unui recensământ care face posibil ca naşterea lui Isus să aibăloc în Betleem.Totuşi, primele evenimente din viaţa lui Isus pot fi privite ca o prefigu-

rare ameninţătoare a războiului care se apropia, un război diferit de toatecelelalte de până atunci. Irod cel Mare, împăratul iudeilor, întărise stăpâni-rea romană la nivel local; ironia istoriei face însă ca numele lui Irod să fiecunoscut în primul rând datorită masacrului copiilor din zona Betleemului.N-am văzut niciodată o felicitare de Crăciun care să înfăţişeze acest cama-giu săvârşit de autorităţi, dar nu trebuie să uităm că şi el face parte din seriaevenimentelor legate de venirea lui Hristos. Deşi istoria laică nu menţio-nează această atrocitate, nici unul din cunoscătorii vieţii lui Irod nu se îndo-ieşte de faptul că acesta ar fi fost în stare de aşa ceva. I-a ucis pe doi dintrecumnaţii săi, pe însăşi soţia sa, Mariamne, precum şi pe doi din propriii săifii. Cu cinci zile înainte de a muri, a ordonat arestarea a numeroşi supuşi şia semnat un decret conform căruia aceştia urmau să fie executaţi în ziuamorţii sale, scopul fiind acela de a se asigura de existenţa unei adevărate at-mosfere de doliu în ţară. Pentru un asemenea despot, o operaţiune de exter-minare relativ minoră, în Betleem, nu reprezenta deloc o problemă.De fapt, sub regimul lui Irod, aproape că nu trecea o zi fără să aibă loc

o execuţie. Climatul politic din perioada naşterii lui Isus se asemăna cuacela din Rusia anilor '30, din perioada conducerii lui Stalin. Cetăţenii nuaveau voie să se întâlnească în adunări publice. Spionii mişunau peste tot.Poate că în mintea lui Irod, porunca de a ucide copiii din Betleem n-a în-semnat decât un act absolut raţional, o acţiune militară de preîntâmpinare,menită să păstreze stabilitatea regatului său, un mod de apărare împotrivainvaziei unui intrus cu privire la care se auzeau zvonuri îngrijorătoare.În For the Time Being [Deocamdată], W. H. Auden îşi imaginează ce se

va fi petrecut în mintea lui Irod, în timp ce se gândea la ordonarea masa-crului:

Astăzi am avut parte de una din acele zile perfecte de iarnă, reci, stră-lucitoare şi cu totul liniştite, când lătratul unui câine ciobănesc se audepână hăt-departe, munţii înalţi şi semeţi par să se întindă până aproape dezidurile cetăţii, iar mintea se simte atât de trează; astă-seară, de-aici desus, de la fereastră, din fortăreaţa mea, nu văd nimic pe întreg cuprinsulacestui peisaj magnific de munte şi şes care să arate că imperiul ar fiameninţat de vreo primejdie mai cumplită decât ar fi cotropirea iaduluide nişte cămile care se iau la întrecere sau conspiraţii le puse la cale degărzile pretoriene ...

Ah, de ce nu s-o fi putut naşte nenorocitul ăla de ţânc în altă parte?

Şi astfel, Isus, Hristosul, a venit într-o lume plină de vrajbă şi violenţă,petrecându-şi primii ani de viaţă ascuns în Egipt. Matei notează faptul cătot de evenimentele politice de ordin local au depins şi locurile în care acrescut Isus. După moartea lui Irod cel Mare, un înger l-a înştiinţat pe Iosifcă acum se putea întoarce în siguranţă în Israel, avertizându-l totodată să nuse aşeze în regiunea aflată în acea perioadă sub conducerea fiului lui Irod,Arhelau. Astfel, Iosif s-a mutat împreună cu familia sa la Nazaret, în nord,unde a locuit sub domnia lui Antipa, un alt fiu de-al lui Irod, pe care Isusavea să-I numească "vulpea aceea" şi, de asemenea, cel care l-a decapitatpe Ioan Botezătorul.Câţiva ani mai târziu, romanii au luat în stăpânire directă provincia de

sud, care cuprindea şi Ierusalimul, unul dintre guvematorii acelei regiunifiind Pilat din Pont, rămas cunoscut, din păcate, pentru cruzimea lui. Avândrelaţii sus-puse, Pilat se căsători se cu nepoata lui Cezar Augustus. Dupăspusele lui Luca, Irod Antipa şi guvernatorul roman s-au privit unul pecelălalt ca duşmani până în ziua când soarta a făcut ca ei să hotărască îm-preună destinul lui Isus. În ziua aceea şi-au dat mâna, sperând să reuşeascăceea ce nu reuşise Irod cel Mare, şi anume înlăturarea acelui pretendentciudat şi, astfel, salvarea împărăţiei.De la început până la sfârşit, conflictul dintre Roma şi Isus a părut să fie

cu totul unilateral. Astfel, la acel moment, se presupunea că execuţia luiIsus avea să pună capăt oricărei ameninţări. Tirania avea să câştige şi deaceastă dată. Nimeni nu se gândea la posibilitatea ca Isus să aibă urmaşiplini de tenacitate, care să reziste şi după dezintegrarea Imperiului Roman.

Evenimentele legate de Crăciun, redate în colinde, prezentate de copiiîn scenete, la biserică, sau înfăţişate pe felicitări, ne-au devenit atât de

familiare încât este uşor să pierdem esenţa mesajului din spatele întâmplă-rilor. După ce mai citesc o dată istorisirile privind naşterea lui Isus, mă în-treb: Dacă Isus a venit ca să ni-L descopere pe Dumnezeu, oare ce aflu eudespre El din acest prim Crăciun?Mă surprind cuvintele care-mi vin în minte în timp ce meditez la această

întrebare. Smerit, accesibil, dispreţuit, curajos-cuvinte care cu greu par sădescrie divinitatea.Smerit. Înainte de Isus, aproape nici un autor barbar nu folosi se acest

termen la modul laudativ. Şi totuşi, evenimentele Crăciunului trimit, în modinevitabil, la ceva care pare să fie, mai degrabă, un paradox: un Dumnezeusmerit. Dumnezeul venit pe pământ n-a descins nici sub forma unei furtunidezlănţuite, nici a unui foc mistuitor. Aproape de neimaginat, Făcătorul atoate a coborât şi S-a micşorat atât de mult încât a devenit un ovul, o micăsămânţă de-abia vizibilă cu ochiul liber, care s-a divizat şi redivizat pânăs-a format un embrion, crescând încet, celulă cu celulă, în pântecul uneifete tulburate. "Nemărginirea însăşi închisă în pântecele tău", exclama uluitpoetul John Donne. Isus "S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi... S-a smerit",spunea, mai simplu, apostolul Pavel.Îmi amintesc că, odată, în preajma Crăciunului, mă aflam într-o splendi-

dă sală de concerte, ascultând oratoriul Mesia de Handel; întregul cor cântadespre ziua "când slava Domnului se va descoperi". Îmi petrecusem dimi-neaţa prin muzee, contemplând ceea ce se mai păstrase din fala de odini-oară a Angliei-bijuteriile Coroanei, sceptrul din aur masiv al unuia dintreregi, trăsura poleită cu aur a primarului Londrei-şi m-am gândit că astfelde simboluri ale bogăţiei şi puterii trebuie să fi fost şi în mintea celor dinvremea lui Isaia, primii care au auzit promisiunea făcută. Nu este, deci, demirare că, atunci când evreii citeau cuvintele lui Isaia, se gândeau cu multănostalgie la trecut, la zilele de glorie ale lui Solomon, când "Împăratul afăcut ca argintul să fie tot aşa de obişnuit la Ierusalim ca pietrele."Şi totuşi, acest Mesia venit la ei purta un alt fel de glorie, gloria smere-

niei. ,,«Dumnezeu este mare!», strigătul musulmanilor, reprezenta un ade-văr care n-ar fi avut nevoie de nici o fiinţă supranaturală pentru a fi crezutde oameni", scria părintele Neville Figgis. "Faptul însă că Dumnezeu S-ajăc~t mic, acesta este adevărul pe care Isus li l-a dezvăluit oamenilor."Dumnezeul care tuna din ceruri, care putea să comande oştiri şi imperii şisă le mişte cum sunt mişcaţi pionii pe o tablă de şah, acest Dumnezeu şi-afăcut apariţia în Palestina, întrupat într-un prunc care nu putea să vorbească,

să se hrănească, să-şi controleze nevoile fiziologice, un copilaş care depin-dea în totalitate de adăpostul, hrana şi dragostea oferite de o tânără simplă.În sala de concerte din Londra, căutând cu privirea loja regală în care

stătea Majestatea sa cu familia, am apucat să arunc câteva priviri asuprafelului neobişnuit în care trec prin viaţă conducătorii lumii acesteia: încon-juraţi de gărzi de corp şi fanfară, gătiţi în haine scumpe şi bijuterii scânteie-toare. Regina Elisabeta a II-a vizitase recent Statele Unite, iar reporterii sedelectaseră cu prezentarea întregului arsenal folosit cu ocazia acelei vizite:bagajele reginei, cântărind peste o mie opt sute de kilograme, conţineaucâte două costume pentru fiecare ocazie, un costum de doliu, în caz că ar fimurit cineva, vreo douăzeci de kilograme de bijuterii şi accesorii, şi oînvelitoare din piele albă de ied pentru scaunul toaletei. Îşi adusese cu eacoafeza personală, doi valeţi şi o suită de alţi însoţitori. ° scurtă vizită într-oţară străină a unui cap încoronat poate costa pe puţin douăzeci de milioanede dolari.Într-un contrast izbitor, vizita lui Dumnezeu pe pământ a început într-un

grajd, fără servitori şi fără alt loc care să servească de culcuş împăratuluiabia născut decât o iesle. Într-adevăr, evenimentul care a împărţit istoria şichiar calendarul nostru în două s-a petrecut mai mult sub ochii animalelor,decât sub cei ai oamenilor. S-ar fi putut întâmpla să fie călcat de vreun mă-găruş. "Cât de liniştit, atât de liniştit, minunatul dar ni se oferă."Preţ de o clipă, cerul s-a luminat de prezenţa îngerilor, dar cui i s-a dez-

văluit măreaţa privelişte? Câtorva ţărani fără carte care păzeau tunnele alto-ra, unor "nimeni" de la periferia societăţi. Păstorii erau atât de rău văzuţi, în-cât evreii mai de soi îi încadrau în aceeaşi categorie cu a "păgânilor", nedân-du-le voie să intre decât în curţile exterioare ale templului. Dumnezeu însăi-a socotit pe ei drept oamenii cei mai potriviţi pentru a lua parte la sărbăto-rirea naşterii Aceluia care urma să fie cunoscut drept prietenul păcătoşilor.În poezia lui Auden, magii de la răsărit spun: ,,0, acum şi aici călătoria

noastră fără de sfârşit se Încheie." Păstorii, la rândullor, spun: ,,0, acum şiaici călătoria noastră fără de sfârşit începe." Căutarea înţelepciunii lumeştiia sfârşit; adevărata viaţă, însă, de-abia acum începe.Accesibil. S-ar putea ca noi, crescuţi fiind într-o tradiţie a rugăciunii

personale, să nu apreciem îndeajuns schimbarea realizată de Isus în cepriveşte modul de raportare a omului la divinitate. Hinduşii aduc jertfe Iatemplu. Musulmanii, când îngenunchează, se apleacă atât de jos încât atingpământul cu fruntea. De fapt, în majoritatea tradiţiilor religioase frica

reprezintă sentimentul principal prezent în momentul apropierii de Dum-nezeu.Cu siguranţă că evreii asociau închinarea cu frica. Rugul aprins al lui

Moise, cărbunii încinşi ai lui Isaia, vedeniile nepământene ale lui Eze-chiel-cel ce fusese "binecuvântat" cu o întâlnire directă cu Dumnezeu seaştepta să rămână după aceasta ars sau cu faţa strălucitoare, sau, poate, pejumătate olog, ca Iacov. Şi aceştia se puteau considera norocoşi. Copiiievrei învăţau, de asemenea, istorioare cu privire la muntele sfânt din pustieunde şi-ar fi găsit sfârşitul oricine se atingea de el. Era destul să te apropiide chivotullegământului într-un fel neîngăduit şi erai un om mort. Tot aşa,dacă pătrundeai în Sfânta Sfintelor, nu mai ieşeai viu de-acolo.Însă, printre oamenii care delimitaseră în templu un loc preasfânt pentru

Dumnezeu şi care se temeau să-I rostească numele, Dumnezeu şi-a făcutapariţia într-un mod foarte surprinzător, venind ca un copilaş, într-o iesle.Ce poate fi mai puţin înfricoşător decât un nou-născut, cu mânuţele strânsînfăşate pe lângă trupul plăpând? Prin Isus, Dumnezeu a găsit o modalitatede relaţionare cu omul care să nu implice frica.Într-adevăr, frica nu prea dăduse niciodată roade. Vechiul Testament

consemnează mult mai multe puncte slabe decât reuşite. Era nevoie de unnou tip de apropiere, de un legământ nou, ca să folosesc cuvintele Scriptu-rii, de un legământ care să nu lărgească şi mai mult prăpastia imensă dintreDumnezeu şi om, ci să întindă o punte peste ea.O prietenă de-a mea pe nume Kathy folosea ghicitori ca să-I ajute pe

copilul ei de şase ani să înveţe animalele. Când a venit rândullui, copilul aspus: "Mă gândesc la un mamifer. E mare şi face minuni." Kathy a stat pu-ţin pe gânduri, apoi s-a dat bătută. "Nu ştiu." "E Isus!", a zis tiul ei, trium-fător. Kathy mi-a spus că, atunci, răspunsul i s-a părut lipsit de respect, darmai târziu, gândindu-se la el, şi-a dat seama că fiul ei ajunsese la o înţele-gere tulburătoare a profunzimilor întrupării: Isus, un mamifer!Eu am înţeles mai bine ce înseamnă întruparea când am avut un acvariu

cu apă sărată. Am descoperit că întreţinerea unui acvariu marin nu e o sar-cină uşoară. Trebuia să folosesc un laborator chimic mobil pentru a monito-riza nivelul azotatului precum şi cantitatea de amoniac. Pompam înăuntruvitamine, antibiotice şi medicamente din gama sulfamidei, şi destule enzi-me ca să facă până şi o piatră să crească. Filtram apa prin fibră de sticlă şio expuneam la lumină cu raze ultraviolete. S-ar putea crede că peştii mei,datorită acestei energii consumate în favoarea lor, erau cel puţin recunoscă-

tori. Nicidecum. De fiecare dată când umbra mea se ivea deasupra acvariu-lui, dispăreau brusc, adăpostindu-se în scoica cea mai apropiată. Arătau faţăde mine un singur "sentiment": acela de frică. Deşi ridicam capacul şi lă-sam mereu să cadă înăuntru hrană, de trei ori pe zi, reacţia lor, la fiecarevizită de-a mea, era un semn sigur al faptului că nu vedeau altceva în acţiu-nile mele decât intenţii de a-i chinui. Nu reuşeam să-i conving de adevăra-tele mele intenţii.Pentru peştii mei, eu eram divinitatea. Eram prea mare pentru ei, acţiu-

nile mele erau de neînţeles. În faptele mele milostive vedeau adevărate actede cruzime; priveau încercările mele de vindecare drept acţiuni distrugă-toare. Am început să înţeleg că, pentru a le schimba aceste percepţii, ar fifost nevoie de un fel de întrupare. Ar fi fost nevoie să mă fac peşte şi să le"vorbesc" într-o limbă pe care ei s-o înţeleagă.O fiinţă umană devenită peşte nu este însă nimic în comparaţie cu întru-

parea lui Dumnezeu într-un prunc. Şi totuşi, după cum spun Evangheliile,aceasta este ceea ce s-a întâmplat la Betleem. Dumnezeu, care crease mate-ria, S-a întrupat în ea, aşa cum un pictor ar deveni un punct pe pânza pe careo pictează, sau un dramaturg un personaj în propria piesă. Dumnezeu a scriso poveste, folosind doar personaje reale, din paginile istoriei reale. Cuvân-tul S-a făcut trup.Dispreţuit. Mă înfior chiar şi numai scriind acest cuvânt, şi mai ales

când îl asociez cu Isus. Ideea pe care o transmite este aceea de multă cruzi-me, el derivând probabil de la luptele cu câini [termenul din limba englezăeste underdog, şi s-ar putea traduce cu aproximaţie călcat în picioare,under (sub) şi dog (câine) - n. tr.] şi asociindu-se, în decursul timpului,învinşilor şi victimelor previzibile ale unor nedreptăţi. Şi totuşi, citind isto-risirile despre naşterea lui Isus, nu pot decât să ajung la concluzia că, deşilumea poate înclina spre cei bogaţi şi puternici, Dumnezeu înclină spre ceiumili şi dispreţuiţi. "A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor dedomnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi,şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale," spunea Maria în cântareael.Laszlo Tokes, pastorul român a cărui persecuţie a indignat o ţară întrea-

gă şi a grăbit izbucnirea revoltei împotriva conducătorului comunist Ceau-şescu, povesteşte despre o încercare de a pregăti o predică de Crăciun pen-tru biserica pe care o păstorea. Miliţia regimului îi aresta pe dizidenţi şi întoată ţara izbucniseră acte de violenţă. Temându-se pentru viaţa sa, Tokes a

Isus pe care nu L-am cunoscut

încuiat uşile, s-a aşezat jos şi a citit din nou din Evangheliile lui Matei şiLuca. Spre deosebire de cei mai mulţi pastori care urmau să predice cu oca-zia acelui Crăciun, el şi-a ales ca text versetele care descriau masacrul co-piilor nevinovaţi poruncit de Irod. Acesta, a considerat pastorul, era singurulpasaj care le putea vorbi cel mai direct enoriaşilor săi. Opresiune, teamă şiviolenţă, starea jalnică de fiecare zi a celor dispreţuiţi şi călcaţi în picioare,ei pe toate acestea le înţelegeau foarte bine.A doua zi, de Crăciun, s-a aflat vestea că Ceauşescu fusese arestat. Clo-

potele bisericilor au bătut şi toată România a fost cuprinsă de bucurie. Maicăzuse un Irod! Rememorând acele zile, Tokes spune: "Toate evenimentelelegate de povestea Crăciunului aveau acum, pentru noi, o dimensiune nouă,strălucitoare, o dimensiune a istoriei înrădăcinate în realitatea vieţilor noas-tre ... Pentru aceia dintre noi care le-au trăit, zilele Crăciunului din 1989 aureprezentat o podoabă bogată, grăitoare, aşezată alături de istorisireaCrăciunului, o vreme când providenţa lui Dumnezeu şi nebunia răutăţiiumane păreau la fel de uşor de cuprins precum lumina soarelui şi a luniicare învălui a dealurile nesfârşite ale Transilvaniei." Pentru prima dată,după patruzeci de ani, România a celebrat Crăciunul ca pe o sărbătoarepublică.Poate că modalitatea cea mai bună de a percepe natura umilă, dispreţu-

ită, a întrupării este aceea de a o transpune în termeni la care ne putem rela-tiona noi, cei de azi. O mamă necăsătorită, fără casă, a fost forţată de îm-prejurări să caute adăpost în timp ce se afla în călătorie pentru a se supunecerinţelor împovorătoare impuse de un guvern colonial. Locuia într-o ţarăcare se afla în curs de refacere în urma unor războaie civile devastatoare şiîn care încă mai existau tulburări-o situaţie similară cu acelea din Bosnia,Ruanda, sau Somalia din zilele noastre. Întocmai ca în cazul a jumătatedintre mamele care nasc în zilele noastre, copilul a văzut lumina zilei înextremitatea vestică a Asiei, poate cel mai neprimitor colţ de lume pentrumicuţul ei nou-născut. Fiul ei a ajuns să trăiască o viaţă de refugiat, înAfrica, continentul pe care se găsesc, încă, cei mai mulţi refugiaţi.Mă întreb ce-o fi simţit Maria, de-a lungul anilor grei petrecuţi în Egipt,

amintindu-şi de acea cântare de mărire care îi venise pe buze. Pentru unevreu, Egiptul însemna amintirea glorioasă a unui Dumnezeu puternic carefăcuse armata faraonului una cu pământul, şi le adusese eliberarea; şi acum,iat-o pe Maria acolo, deznădăjduită, o străină într-o ţară străină, ascun-zându-se de autorităţile din propria ţară. Era oare cu putinţă ca pruncul ei

atât de vânat, de neajutorat, un veşnic fugar, să împlinească speranţeleextraordinare ale poporului ei?Chiar şi limba maternă a familiei aduna în ea amintiri privind statutul

lor de dispreţuiţi: Isus vorbea aramaica, o limbă folosită în comerţ, foarteapropiată de arabă, fapt ce amintea în mod dureros de subjugarea evreilorde către alte imperii.Nişte magi străini (venind probabil din regiunea care corespunde Iraku-

lui de azi), veniseră să-L viziteze pe Isus, dar aceşti oameni erau consideraţi"necuraţi" de către evreii vremii. În mod natural, aşa cum făceau toţi dem-nitarii, ei au trecut mai întâi pe la împăratul care domnea la Ierusalim. Irodînsă nu ştia nimic despre copilul născut în Betleem. După ce au văzut prun-cul şi şi-au dat seama cine era el, aceşti vizitatori au încălcat legea, adicăl-au înşelat pe Irod, întorcându-se acasă pe un alt drum, pentru a-L protejape copil. Aleseseră să fie de partea lui Isus, ajungând astfel să fie împotrivacelor puternici.Crescând, Isus a început să fie sensibil, la modul cel mai profund, faţă

de cei săraci, neputincioşi şi oprimaţi-pe scurt, faţă de cei umili şi dispre-ţuiţi. Există astăzi dezbateri între teologi, aceştia încercând să decidă dacăeste potrivită sau nu folosirea expresiei "opţiunea preferenţială a lui Dum-nezeu pentru cei săraci" drept o modalitate de a descrie preocuparea luiDumnezeu pentru cei marginalizaţi. Însă, din moment ce Dumnezeu Însuşişi-a pregătit împrejurările în care avea să Se nască pe pământ-lipsit deputere şi bogăţie, fără drepturi, dispreţuit-opţiunile Lui preferenţiale numai au nevoie de alte explicaţii.Curajos. În 1993 am citit o ştire despre o "apariţie a lui Mesia" în zona

Crown Heights, din Brooklyn, New York. În Crown Heights locuiesc două-zeci de mii de evrei din gruparea hasidică Lubavici, dintre care, în 1993,mulţi credeau că Mesia se afla printre ei, în persoana lui Rabi MenachemMendel Schneerson.Vestea despre apariţia în public a rabinului s-a răspândit ca fulgerul pe

străzile din Crown Heights, iar Lubavicii, în hainele lor negre şi cu favoriţiicârlionţaţi, au dat fuga spre sinagoga unde se ruga, în mod obişnuit, rabinul.Cei mai norocoşi, care probabil comunicau între ei prin radio-emiţătoare,au pornit-o primii, începând să alerge spre sinagogă din clipa în care ausimţit o vibraţie uşoară. S-au îngrămădit cu sutele într-o sală mare, înghion-tindu-se unii pe alţii şi căţărându-se chiar şi pe stâlpi, pentru a face maimult loc. În încăpere s-a creat o atmosferă de aşteptare şi frenezie, întâlnită,

Isus pe care nu L-am cunoscut

în mod normal, numai cu ocazia unui mare eveniment sportiv, însă nu şi laun serviciu religios.Rabinul avea nouăzeci şi unu de ani. Suferise cu un an în urmă un acci-

dent cerebral, iar de atunci nu mai putea vorbi. Când, în cele din urmă, s-atras cortina, cei îngrămădiţi în sinagogă au văzut un bătrân firav, cu barbălungă, care nu prea reuşea altceva decât să facă din mână, să clatine din capşi să mişte din sprâncene. Nimeni, însă, dintre cei adunaţi nu părea să fiederanjat de asta, şi toţi cântau într-un glas "Să trăieşti, stăpânul nostru, învă-ţătorul nostru, rabinul nostru, Împărat, Mesia, acum şi în veci!", scandândla nesfârşit, tot mai tare, până când Rabi a făcut un gest uşor, delicat, cumâna, şi cortina l-a ascuns vederii. Mulţimea s-a îndepărtat încet, savurândmomentul, într-o stare de extaz*.Când am citit prima dată această ştire, era cât pe ce să izbucnesc în râs.

Oare pe cine încercau oamenii aceia să păcălească-un Mesia nonagenar şimut în Brooklyn? Şi apoi mi-am dat brusc seama: reacţionam faţă de RabiSchneerson exact aşa cum reacţionaseră şi cei din primul secol faţă de Isus.Un Mesia din Galileea? Un biet fecior de tâmplar?Descosiderarea pe care am simţit-o citind despre Rabi şi despre urmaşii

lui fanatici m-a făcut să-mi dau oarecum seama de reacţiile cu care S-a con-fruntat Isus de-a lungul vieţii Sale. Vecinii se întrebau: "Nu este Maria ma-ma Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui? Şi surorile Luinu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?"Alţi compatrioţi Îl batjocoreau, zicând: "Poate ieşi ceva bun din Nazaret?"Chiar şi familia Lui încerca să-L ţină la distanţă de oameni, crezând că enebun. Mai marii religioşi încercau să-L ucidă. Cât despre mulţimea nesta-tornică a celor de rând, o dată ziceau că "are drac şi că e nebun", o datăîncercau să-L facă împărat cu forţa.Cred că a fost nevoie de curaj pentru ca Dumnezeu să lase deoparte pu-

terea şi slava şi să vină printre fiinţele umane care urmau să-L întâmpine cuacelaşi amestec de dispreţ şi scepticism pe care l-am simţit şi eu când amauzit pentru prima oară de Rabi Schneerson din Brooklyn. A fost nevoie decuraj ca să rişte să coboare pe o planetă cunoscută pentru violenţa ei, înmijlocul unui neam cunoscut pentru faptul de a-şi fi respins profeţii. Oarece alt lucru mai temerar ar fi putut Dumnezeu să facă pentru om?

De curaj a fost nevoie şi în prima noapte, în Betleem. Cum S-a simţitDumnezeu-Tatăl în noaptea aceea, neajutorat, ca orice tată pământesc, pri-vindu-şi Fiul, mânjit de sânge, venind într-o lume crudă şi rece? Îmi răsunăîn minte versuri din două colinde. Una dintre ele-"Micul Domn Isus nuscoate nici un scâncet"-mi se pare un fel de versiune cenzurată a eveni-mentelor petrecute în Betleem. Îmi imaginez că Isus a plâns ca orice altcopil în noaptea în care a venit pe lume, o lume care urma să-I dea multemotive de plâns, mai târziu, ca adult. Din cea de-a doua, ,,0, Betleem, oraşmicuţ", un vers pare astăzi la fel de adevărat, într-un sens foarte profund,ca şi acum două mii de ani: "Toate speranţele şi temerile omenirii stau peumerii Tăi în seara aceasta.""Creştinismul e singura dintre credinţe care a adăugat curajul la virtuţile

Creatorului", spunea G. K. Chesterton. Nevoia de un asemenea curaj aapărut o dată cu prima noapte petrecută de Isus pe pământ şi nu a dispărutdecât o dată cu ultima.

Mai este încă o perspectivă a Crăciunului, pe care n-am văzut-o nicio-dată ilustrată pe vreo felicitare, probabil pentru că nici un artist, nici chiarWilliam Blake, n-a putut s-o surprindă aşa cum este ea de fapt. Apocalipsa12 trage cortina pentru a ne lăsa să aruncăm o privire asupra Crăciunului,aşa cum trebuie să fi arătat el din acel loc mult mai îndepărtat chiar decâtAndromeda: Crăciunul din perspectiva lumii îngerilor.Această istorisire diferă, în mod radical, de cele din Evanghelii. Apoca-

lipsa nu pomeneşte nici de păstori, nici de vreun împărat care omoară prunci;dimpotrivă, ea înfăţişează un balaur care duce, în ceruri, o luptă aprigă. °femeie învăluită în soare şi purtând pe cap o cunună din douăsprezece stele,ţipă în chinurile facerii. Deodată, apare un uriaş balaur roşu, trăgând dupăel cu coada o treime din stelele cerului şi aruncându-Ie pe pământ. Se ghe-muieşte hulpav la picioarele femeii, aşteptând cu înfrigurare să-i devorezecopilul de-ndată ce acesta va se naşte. În ultima clipă, nou-născutul esteapucat şi dus la loc sigur, femeia fuge în pustie, iar apoi începe un războicare cuprinde întreg universul.Apocalipsa este o carte ciudată, din orice perspectivă am privi-o, iar

cititorii ei trebuie să-i înţeleagă stilul propriu ca să priceapă sensul acestuispectacol extraordinar. În viaţa de fiecare zi se desfăşoară două istoriiparalele, una pe pământ şi una în ceruri. Apocalipsa însă le are în vedere peamândouă, permiţând o scurtă privire în culise. Pe pământ se naşte un copil,

*Rabi Schneerson a murit În iunie, 1994. Mulţi dintre membrii grupării Lubavici aşteap-tă şi azi Învierea lui În trup.

Isus pe care nu L-am cunoscut

un împărat aude zvonindu-se despre asta şi porneşte în căutarea lui. În ce-ruri începe Marea Invazie, o incursiune temerară organizată de conducă-torul fortelor binelui la scaunul de domnie al răului.John Milton a zugrăvit această perspectivă în mod grandios în Paradisul

pierdut şi Paradisul regăsit, poeme care se centrează asupra cerului şi pă-mântului, pământul fiind doar un câmp de luptă pentru ciocnirile dintre celedouă forte. Autorul modem J. B. Phillips a încercat şi el să redea o astfel deperspectivă, adoptând un stil epic ceva mai moderat şi, cu ocazia Crăciunu-lui trecut, m-am întors la cele imaginate de Phillips pentru a încerca să scapde perspectiva mea pământească.În versiunea lui Phillips, un înger mai vârstnic îi arată unui înger foarte

tânăr splendorile universului. Cei doi privesc galaxii şi sori învăpăiaţi rotin-du-se, apoi străbat în goană distanţele infinite ale spaţiului, până când, încele din urmă, intră într-o galaxie anume, care numără cinci sute de miliar-de de stele.

planetă, mică, neînsemnată şi nu foarte curată, era renumita Planetăvizitată.

"Vrei să spui că marele şi slăvitul nostru Domn ... a coborât în per-soană pe această mingiuţăjalnică? De ce-ar face El una ca asta?"...Îngerul tânăr s-a strâmbat dezgustat. "Vrei să spui", a reluat el, "că

S-a înjosit într-atât încât a devenit una dintre creaturile acelea care mişu-nă şi se târăsc pe sufrafaţa mingii ăleia plutitoare?""Întocmai, şi mă îndoiesc că I-ar face plăcere să te audă că le numeşti

«creaturi care mişună şi se târăsc». Pentru că, oricât de ciudat ni s-ar pă-rea nouă, El le iubeşte.A coborât la ele, le-a vizitat pentru a le ridica, aşaîncât să devină şi ele ca El."Privirile îngerului tânăr îşi pierdură orice expresie. Un astfel de gând

aproape că depăşea puterea lui de înţelegere.

Şi mai că depăşeşte şi puterea mea de înţelegere, dar accept, totuşi, căaceastă idee reprezintă cheia înţelegerii Crăciunului, ea fiind, de fapt, piatrade boltă a credinţei mele. Ca şi creştin, cred că trăim în lumi paralele. Unadintre lumi este formată din dealuri şi lacuri şi grajduri şi împăraţi şi păstorice-şi păzesc noaptea oile. Cealaltă e alcătuită din îngeri şi forţe maleficeşi, undeva, departe, din nişte locuri numite rai şi iad. Într-o noapte frigu-roasă, întunecată, între dealurile unduitoare ale Betleemului, cele două lumis-au întâlnit, ciocnindu-se dramatic la o răscruce de drumuri. Dumnezeu, încare nu există nici înainte, nici după, a intrat în timp şi spaţiu. Dumnezeu,care nu cunoaşte margini, S-a supus unor limite şocante, intrând în pieleaunui copil, acceptând limitările înfricoşătoare ale mortalităţii."El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zi-

direa", va scrie, mai târziu unul dintre apostoli; "El este mai înainte de toatelucrurile, şi toate se ţin prin El." Dar puţinii martori oculari din noaptea deCrăciun n-au observat nimic din toate acestea. Au văzut doar un copilaş,care lupta să respire într-un trup omenesc care până atunci îi fusese completstrăin.Oare poate fi adevărată povestea asta din Betleem, cu un Creator care

coboară să se nască pe o planetă mică? Dacă da, atunci, cu siguranţă, e opoveste fără de seamăn. N-ar trebui, atunci, să ne mai întrebăm niciodatădacă ceea ce se întâmplă pe această biată sferă, mică şi murdară, planetanoastră, are vreo importanţă pentru restul universului. N-ar trebui să nemire prea tare că un cor îngeresc a izbucnit într-un cântec spontan, tulbu-rând nu doar câţiva păstori, ci întreg universul.

În timp ce se apropiau de steaua pe care noi o numim Soarele, pre-cum şi de planetele care se învârteau în jurul ei, îngerul bătrân arătă spreo sferă mică, aproape neînsemnată, care se învârtea în jurul propriei axefoarte încet. Îngerului tânăr, a cărui minte era plină de măreţia şi gloriacelor văzute până atunci, planeta i se păru la fel de neinteresantă ca ominge de tenis murdară."Vreau să priveşti, în mod special, spre planeta aceea", îi spuse înge-

rul mai bătrân îngerului tânăr, arătând cu degetul."Mie mi se pare tare mică şi cam murdară", spuse îngerul tânăr. "Ce

o face atât de deosebită?"

Când am citit povestirea lui Phillips, m-am gândit la fotografiile trimisepe pământ de astronauţii de pe Apollo, care, în descrierea făcută planeteinoastre, vorbeau de un corp "sferic, frumos şi mic", un glob colorat înnuanţe de albastru, verde şi arămiu, suspendat în spaţiu. Mai târziu, JimLoveIl, reflectând asupra acestei descrieri, spunea: "Era doar un alt corp,într-adevăr, cam de patru ori mai mare decât Luna. Dar acolo, pe sferaaceea, era toată speranţa şi toată viaţa şi toate lucrurile pe care le cunoşteauşi le iubeau membrii echipajului de pe Apollo 8. Astfel, pentru ei, acesta eralucrul cel mai frumos care se putea vedea pe tot întinsul cerului." Acestaeste punctul de vedere al unei fiinţe umane.Îngerului tânăr însă pământul nu i s-a părut chiar atât de impresionant.

Îl asculta, neîncrezător şi uluit, pe îngerul bătrân povestindu-i că această

3Origini:Rădăcini evreieşti/\ v /\ •In pamant evreiescÎn comunitatea de albi anglo-saxoni protestanţi [WASP, White Anglo-

Saxon Protestant, în engleză - n.tr.] în care am crescut în Atlanta, Georgia,n-am cunoscut nici măcar un singur evreu. Pe evrei mi-i imaginam ca penişte străini cu accent neobişnuit, purtând pălării ciudate, care trăiau înBrooklyn sau într-o altă zonă îndepărtată unde studiau fie psihiatria, fiemuzica. Auzisem că exista o legătură între ei şi cel de-al doilea război mon-dial, dar ştiam prea puţine despre Holocaust. Eram convins că aceşti oameninu aveau nimic în comun cu acel Isus pe care Îl cunoşteam eu.Pe la douăzeci de ani m-am împrietenit cu un fotograf evreu, care mi-a

spulberat multe dintre ideile greşite pe care le aveam cu privire la poporullui. Într-o seară, mi-a povestit până noaptea târziu ce-a însemnat să-şipiardă douăzeci şi şapte dintre membrii familiei în Holocaust. Apoi mi-aprezentat scriitori evrei ca Elie Wiesel, Chaim Potok, Martin Buber şi.alţii.După ce m-am familiarizat cu scrierile acestora, am început să citesc NoulTestament cu alţi ochi. Cum de-mi scăpase! Originile autentic evreieşti alelui Isus te frapează de la prima propoziţie a Evangheliei după Matei, care Îlprezintă ca fiind "fiul lui David, fiul lui Avraam".În biserică afirmăm că Isus este "Unul născut, care din Tatăl S-a născut,

mai înainte de toţi vecii... Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat".Această afirmaţie cuprinsă în Crez se găseşte la distanţă de ani-lumină de

relatările din Evanghelii care ni-L înfăţişează pe Isus crescând Într-o fami-lie dintr-o aşezare rurală denumită Nazaret. Relativ recent am aflat că nicimăcar evreii converti ţi-care I-ar fi atribuit lui Isus origini autentic evre-ieşti-n-au fost invitaţi la Conciliul de la Calcedon unde s-a formulat Cre-zuI. Noi, neevreii, ne găsim permanent în pericolul de a nu sesiza nicioriginile evreieşti ale lui Isus, nici umanitatea Lui.Din perspectivă istorică, noi suntem cei care l-am cooptat pe Isus al/ar.

Cunoscându-L tot mai mult pe Isus, mi-am dat seama că EI nu şi-a petrecutviaţa printre evrei în primul secol numai pentru a-i salva pe americani însecolul XX. Isus este singurul din toată istoria omenirii care a avut privile-giul de a alege unde şi când să se nască, şi a ales o familie de evrei credin-cioşi dintr-o provincie îndepărtată a unui imperiu păgân. Nu-L pot înţelegepe Isus independent de originile Lui evreieşti, aşa cum nu-I pot înţelege peGandhi independent de identitatea lui indiană. Trebuie să mă întorc foartemult în timp, pentru a-L portretiza pe Isus ca pe un evreu din primul secol,în haină cu fiJacterii şi cu sandalele prăfuite, străbătând drumurile Palestinei.

adopte nume de pe vremea patriarhilor şi a exodului din Egipt (exact ca uniietnici americani care dau copiilor lor nume africane sau hispanice). Astfelcă Maria vine de la Miriam, sora lui Moise, iar lui Iosif i s-a dat numeleunuia dintre cei doisprezece fii ai lui Iacov, ca şi celorlalţi patru fraţi ai Săi.Însuşi numele lui Isus vine de la !asua-"EI va mântui"-, un nume co-

mun în acele zile. (După cum ne arată listele de jucători ale marilor ligi debasebalJ, numele de Jesus este încă popular printre latino-americani.) Bana-litatea lui, exact ca numele de Bob şi Joe din zilele noastre, trebuie să fizgâriat urechile evreilor din primul secol care ÎI ascultau vorbind. Evreii nupronunţau Numele lui Dumnezeu, cu excepţia Marelui Preot, şi acesta ofăcea doar o singură dată pe an. Şi astăzi, evreii ortodocşi scriu cu atenţiedoar prima şi ultima literă a acestui nume. Pentru oamenii crescuţi într-o ase-menea tradiţie, ideea că o persoană obişnuită cu un nume comun ca Isusputea fi Mântuitorullumii şi Fiul lui Dumnezeu părea de-a dreptul scanda-loasă. Pentru Numele lui Dumnezeu, Isus era om, fiul Mariei, şi-atâta tot!Semnele originii evreieşti a lui Isus se întâlnesc peste tot în Evanghelii.

La opt zile a fost circumcis. Singura scenă din copilăria Sa descrie în modsemnificativ participarea familiei Lui la o sărbătoare în Ierusalim, ceea cea însemnat absenţa lor de acasă timp de mai multe zile. Ca adult, Isus S-aînchinat în sinagogă şi la Templu, a practicat obiceiurile evreieşti şi a vorbitîn termeni pe care evreii îi înţelegeau. Chiar şi controversele Sale cu uniievrei ca, de pildă, fariseii, subliniază faptul că aceştia se aşteptau ca EI săîmpărtăşească valorile lor şi să se comporte ca ei.După cum remarcă teologul german Jurgen Moltmann, dacă Isus ar fi

trăit în timpul celui de-al treilea Reich, mai mult ca sigur că ar fi fost stig-matizat la fel ca restul evreilor şi trimis la camerele de gazare. Pogrom aexistat şi în vremea Lui-masacrul copiilor poruncit de Irod-şi ţinta aces-tuia a fost chiar El.Un prieten rabin a făcut observaţia că cei mai mulţi creştini înţeleg

Martin Buber spunea: "Noi, evreii, ÎI cunoaştem pe Isus sub imperiulimpulsurilor şi al sentimentelor create de identitatea Sa esenţial evreiască-realităţi inaccesibile neevreilor." Şi avea dreptate. Pentru a înţelege viaţa luiIsus, ca de altfel a oricui, trebuie să cunoşti câte ceva despre cultura, familiaşi provenienţa lui.Credincios acestui principiu, Matei nu-şi începe Evanghelia cum aş fi

fost tentat eu să încep, cu un anunţ publicitar de genul: "Această carte îţi vaschimba viaţa", ci începe cu genealogia lui Isus, o înşiruire aridă de nume.Matei a ales nume reprezentati ve din patruzeci şi două de generaţii de evreipentru a demonstra că Isus se trage dintr-o spiţă regală. Asemeni descen-denţilor de condiţie modestă ai regalităţii europene detronate, familiile deţărani din care proveneau Iosif şi Maria puteau foarte bine să-şi aibă rădă-cinile printre strămoşii iluştri ai neamului, ca, de pildă, David, cel mai mareîmpărat al Israelului, sau Avraam, fondatorul liniei genealogice. *Isus a crescut în timpul perioadei de rebeliune a "mândriei evreieşti". Ca

o reacţie în faţa presiunii de a îmbrăţişa cultura greacă, evreii au început să

a curs şi sângele altor neamuri.Tamar, o văduvă fără copii, s-a deghizat în prostituată şi l-a sedus pe socrul ei, iar copiii

născuţi de ea au făcut parte din genealogia lui Isus. Rahav era prostituată. Iar "nevasta luiUrie", sau Batşeba, un capriciu al lui David, a fost cea care a stârnit cel mai mare scandal lacurţile împărăteşti din vremea Vechiului Testament. Aceşti strămoşi cu reputaţie îndoielnicăne arată că Isus a descins de bunăvoie într-o istorie umană pătată. Prin contrast, Irod celMare, împăratul care domnea la naşterea lui Isus, şi-a distrus arhivele care consemnau spiţalui de neam, din orgoliul de a nu putea fi comparat cu alţii.

*Lista de nume din Evanghelia după Matei ne dezvăluie anumite secrete. Să ne gândimla femeile menţionate (o raritate în genealogiile evreieşti). Trei din patru sunt străine, ceeane-ar putea sugera promisiunea universală oferită prin Isus. În vinele lui Mesia, un evreu, a

strigătul lui Isus de pe cruce, "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru cem-ai părăsit?" ca pe un moment de luptă profundă între Tată şi Fiu, pe cândevreii înţeleg aceste cuvinte ca pe strigătul de moarte al unei alte victimedintre evrei. Cu siguranţă, Isus nu a fost nici primul şi nici ultimul evreucare şi-a strigat durerea prin cuvinte din Psalmi în timpul supliciului Său.Cu toate acestea, la câteva generaţii după Isus s-a produs o ciudată in-

versiune. Cu rare excepţii, evreii au încetat să-L mai urmeze şi Biserica s-aconstituit în întregime din alte popoare. Ce s-a întâmplat? Îmi este clar căIsus nu a corespuns aşteptărilor pe care evreii le aveau de la Mesia.

generaţie, romanii au ras Ierusalimul de pe faţa pământului. Tânăra bisericăcreştină a înţeles distrugerea Templului ca pe un semn al anulării legămân-tului dintre Dumnezeu şi Israel, iar după primul secol puţini evrei s-au maiconvertit la creştinism. Creştinii şi-au însuşit Scripturile evreieşti, redenu-mindu-Ie "Vechiul Testament" şi au pus capăt celor mai multe obiceiurievreieşti.Respinşi de biserică, acuzaţi de moartea lui Isus, unii evrei au început o

campanie împotriva creştini lor. Au răspândit zvonul că Isus este progeni-tura nelegitimă a Mariei, rezultată dintr-o aventură amoroasă cu un soldatroman, şi au scris o parodie grosolană a Evangheliilor. Isus a fost executatîn ajunul Paştelor, spune o relatare, pentru că "a practicat vrăjitoria, aamăgit şi a dus în rătăcire Israelul". Omul a cărui naştere a fost celebrată deîngeri cu proclamaţii de pace a adus dezbinarea în istoria omenirii.

Este imposibil să exagerezi importanţa cuvântului Mesia printre evreiicredincioşi. Sulurile de la Marea Moartă descoperite în 1947 confirmă căîntreaga comunitate din Qumram aştepta sosirea iminentă a unei figurimesianice, rezervându-i zilnic un loc liber la masă. Evreii credeau cu tăriecă dintr-o mică provincie rătăcită printre marile puteri se va naşte un condu-cător mondial, oricât ar fi părut de îndrăzneţ acest gând. Aşteptau un împă-rat care avea să readucă gloria poporului evreu.În timpul vieţii lui Isus, în ţară era o atmosferă de revoltă. Periodic apă-

rea câte un pseudo-mesia pentru a conduce revolte care erau înăbuşite însânge. Un exemplu este cel al profetului numit "Egipteanul", care a atrasmulţimea în deşert unde a proclamat că zidurile Ierusalimului vor cădea laporunca lui. Guvernatorul roman a trimis un detaşament de soldaţi care aucis atunci patru mii de rebeli.Când s-a răspândit vestea că un alt profet a apărut în deşert, mu1ţimile

s-au adunat să vadă un om sălbatic îmbrăcat în haină din păr de cămilă. "Nusunt eu Hristosul [Mesia]", repeta Ioan Botezătorul, după care le dădeasperanţe mai mari vorbindu-le despre Cel ce urma să vină. Întrebarea luiIoan adresată lui Isus: "Tu eşti Acela ce trebuia să vină sau să aşteptăm pealtul?" era întrebarea şoptită de buzele tuturor evreilor în acele vremuri.Toţi profeţii evrei învăţaseră poporul că, într-o zi, Dumnezeu Îşi va

instaura Împărăţia pe pământ, de aceea zvonurile despre "Fiul lui David"aprindeau speranţele evreilor. Dumnezeu le va dovedi personal că nu i-auitat. Aşa cum striga Isaia: ,,01 De ai despica cerurile şi Te-ai pogorî, s-artopi munţii înaintea Ta ... (şi) ar tremura neamurile înaintea Ta."Când a apărut însă pe scenă Cel spre care arăta Ioan nici muntii nu s-au, ,

topit, nici popoarele pământului n-au tremurat înaintea Lui. Isus nu aîmplinit nici pe departe speranţele evreilor. Dimpotrivă, după numai o

Cu câţiva ani în urmă, m-am întâlnit la New Orleans cu zece creştini,zece evrei şi zece musulmani. Psihiatrul M. Scott Peck ne-a invitat acolopentru a experimenta posibilitatea de a depăşi diferenţele dintre noi sufici-ent de mult pentru a putea crea o comunitate. Fiecare grup a ţinut un servi-ciu religios-musulmanii vineri, evreii sâmbătă şi creştinii duminică-iarceilalţi erau invitaţi să asiste. Serviciile au dovedit similitudini frapante,lucru care ne-a silit să ne aducem aminte că cele trei ctedinţe au multe încomun. Probabil că intensitatea sentimentelor celor trei tradiţii izvorăştedintr-o sursă comună: disputele familiale sunt cele mai pline de îndârjire,iar războaiele civile, cele mai sângeroase.La experimentul din New Orleans am învăţat un cuvânt nou: ultrase-

paratism. Evreilor le displace ideea că iudaismul a trecut pe locul doi, înurma creştinismului. "Mă simt ca un specimen rar al istoriei, ca şi cum reli-gia mea nu mai e bună decât de internat într-un azil", spune unul dintreevreii particitanţi. "Mă deranjează când aud vorbindu-se de «DumnezeulVechiului Testament», sau chiar şi numai de «Vechiul Testament»." Creşti-nii au preluat şi cuvântul Mesia, sau cel puţin echivalentul lui în greacă,"Hristos~'. Un rabin povesteşte cum a crescut în singura familie de evreidintr-un orăşel din Virginia. În fiecare an creştinii îi cereau tatălui său, unmembru respectat al comunităţii (şi, evreu fiind, imparţial în judecăţilesale) să aprecieze care dintre ghirlandele luminoase de Crăciun meritau săfie premiate. În anii copilăriei, acest rabin trecea cu tatăl său cu maşina pelângă fiecare casă din oraş privind îndelung şi cu un dor nestins, amestecat

cu neputinţa de a înţelege, la luminile de Crăciun [în engleză, Christ-maslights, sau, literal, ,luminile lui Mesia'] care se perindau sub ochii lor.

Nu ştiam că musulmanii au faţă de ambele credinţe o atitudine ultrase-paratistă. Din perspectiva lor, creştinismul îşi trage radăcinile din iudaismşi a incorporat părţi din iudaism. Islamul îşi trage rădăcinile din ambelereligii şi a incoroporat părţi din ambele religii. Avraam a fost un profet, Isusa fost un profet, dar Mohamed a fost Profetul. Vechiul Testament îşi arelocul lui, Noul Testament îşi are şi el locul lui, dar Coranul este "revelaţiafinală". Ascultându-i vorbind despre propria mea credinţă cu atâta superio-ritate, am înţeles cum se simt evreii de două mii de ani încoace.După ce am urmărit cele trei grupuri expunându-şi diferenţele de opinie,

mi-am dat seama, de asemenea, de cât de adâncă este divizarea produsă deIsus. Serviciul de închinare musulman a constat preponderent din rugăciunireverenţioase faţă de Cel Atotputernic. La serviciul evreiesc, s-a citit dinPsalmi şi din Tora şi s-a cântat cu multă însufleţire. Fiecare din acesteelemente se regăseşte în serviciul creştin. Însă elementul care ne separă deceilalţi este Cina Domnului. "Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi",a citit predicatorul înainte de a împărţi pâinea- Trupul lui Hristos estepunctul de divergenţă.La cucerirea Asiei Mici, musulmanii au transformat multe biserici în

moschei pe care au pus următoarea inscripţie, ca un avertisment pentrueventualii creştini rămaşi: "Dumnezeu nu a născut şi nu este născut".Aceeaşi frază se poate regăsi, zugrăvită, pe pereţii sinagogilor. Marea divi-zare a istoriei s-a produs cu mult timp în urmă, la Betleem şi la Ierusalim.A fost Isus cu adevărat Mesia, Fiul lui Dumnezeu? Conform argumentelorevreilor din New Orleans, un Mesia care moare la vârsta de 33 de ani, onaţiune care se prăbuşeşte după moartea Mântuitorului ei, o lume care e dince în ce mai fărâmiţată-sunt fapte aparent lipsite de orice noimă pentruconaţionalii lui Isus.Totuşi, în ciuda a două mii de ani de diviziune, în ciuda violentului anti-

semitism din acest secol, interesul evreilor faţă de Isus reînvie. În 1925,când exegetul evreu Joseph Klausner a decis să scrie o carte despre Isus, nua găsit decât trei studii ample asupra vieţii lui Isus semnate de colegii luievrei contemporani. Astăzi există sute de astfel de studii, printre care câtevaextrem de bine documentate. Şcolarii evrei de azi învaţă că Isus a fost unmare învăţător, dacă nu cel mai mare învăţător evreu, care, ulterior, a fost"asimilat" de celelalte popoare.

E posibil să citeşti Evangheliile fără idei preconcepute? Evreii le citesccu suspiciune, oarecum înclinaţi să găseasă în ele o piatră de poticnire, săfie scandalizaţi. Creştinii le citesc prin prisma istoriei Bisericii. Ar fi bene-fic pentru ambele grupuri să reflecteze la primele cuvinte ale lui Matei:"Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam." Calitateade "fiul al lui David" ne vorbeşte despre linia mesianică a lui Isus pe careevreii n-ar trebui să o ignore; ,,0 calitate pe care nu a negat-o pentru a-şisalva viaţa nu putea fi lipsită de semnificaţie pentru El", notează C. H.Dodd. Cealaltă calitate a Lui, respectiv cea de "fiu al lui Avraam", aminteş-te de linia evreiască a lui Isus, pe care, de data aceasta, noi, creştinii, n-artrebui s-o ignorăm. Jaroslav Pelikan scrie:

Ar fi existat atâta antisemitism, atâtea pogromuri, ar fi existat unAuschwitz dacă toate bisericile şi toate familiile creştine s-ar fi închinatMariei şi ar fi înfăţişat-o în icoane nu doar ca Maica Domnului şi Re-gina Cerului, ci şi ca fecioară evreică, noua Miriam, iar pe Hristos nudoar ca Pantocrator, dar şi ca Rabbi Ieşua bar-Jm'!f rJiullui J08[/- n.tr],Rabbi Isus din Nazaret?

În copilărie n-am cunoscut nici măcar un singur evreu. Acum cunoscmai mulţi. Şi cunosc şi câte ceva din cultura lor. Cunosc legăturile puterni-ce care există între ei şi care menţin vii sărbătorile sfinte chiar şi în familiicare nu mai cred în semnificatia acestora. Cunosc argumentele lor pătimaşecare, la început, m-au intimidat, dar care, mai târziu, m-au atras ca stilpersonal de a lupta. Şi respectul dus până la reverenţă faţă de rânduieli, înmijlocul unei societăţi care apreciază mai ales independenţa. Tradiţia trans-miterii obiceiurilor din generaţie în generaţie i-a ajutat pe evrei să-şi conser-ve cultura, în ciuda încercărilor celor din jur de a o elimina, şi le-a menţinutbucuria de a se prinde de mâini pentru a dansa şi cânta, chiar dacă lumea leoferă prea puţine motive de sărbătoare.Aceasta este cultura în care a crescut Isus, o cultură evreiască. E adevă-

rat că a schimbat-o, dar a început prin a fi evreu. Acum, când încerc să-miimaginez cum a fost Isus ca adolescent, mă gândesc la băieţii evrei dinChicago. Când gândul acesta mă irită, îmi aduc aminte că pe vremea Lui,Isus Însuşi a avut parte de reacţii adverse. Un adolescent evreu, cu siguran-ţă-dar Fiul lui Dumnezeu?

Isus nu a ales doar o naţiune, ci şi un moment şi un loc în care să senască. Cum spune Bonhoeffer, istoria a devenit "pântecele din care s-a năs-cut Dumnezeu". De ce însă tocmai în acel moment al istoriei? Mă întrebuneori de ce nu S-a născut Isus zilele noastre, când ar fi putut profita deimensele avantaje ale comunicării prin mass-media. Sau pe vremea lui Isaia,când Mesia era aşteptat cu tot atâta înfrigurare, iar Israelul era încă o naţiu-ne independentă. În ce măsură era pregătit primul secol pentru intrarea luiDumnezeu în lume?Fiecare perioadă istorică are atmosfera ei specifică: secolul al XIX-lea

a fost caracterizat de încredere optimistă, secolul al XX-lea de haos violent.În vremea naşterii lui Isus, în Imperiul Roman, aflat la apogeu, domneausperanţa şi optimismul. Întocmai ca Uniunea Sovietică înainte de dezmem-brare sau ca Imperiul Britanic din zilele reginei Victoria, Roma menţineapacea cu ascuţişul săbiei, dar, în general, la menţinerea ei contribuiau şipopoarele cucerite. Cu excepţia Palestinei.Atmosfera anterioară naşterii lui Isus anticipa o "nouă ordine" mondia-

lă, iar poetul roman Vergiliu scria celebrul vers, care avea să sune ca o pro-feţie vechi-testamentală: ,,0 nouă rasă umană coboară din înălţimile ceru-lui"; o schimbare care avea să se producă la "naşterea unui copil, cu care seva încheia era de fier a umanităţii şi care va deschide era de aur". Vergiliunu a scris aceste cuvinte mesianice cu referire la Isus, ci la Cezar Augustus,care era considerat "divinitate printre oameni", "restauratorullumii", şi carereuşise să reinstaureze pacea în imperiu, punând capăt războiului civil careizbucnise la asasinarea lui Iulius Cezar.Augustus le-a oferit supuşilor romani loiali pace, siguranţă şi distracţii;

în două cuvinte: pâine şi circ. Pax Romana asigura cetăţenilor protecţieîmpotriva pericolului dinafară şi le oferea beneficiile justiţiei romane şi aleguvernării civile. Cu timpul însă, un suflu nou, venit dispre Grecia, a înce-put să pătrundă în corpul politic roman. Cetăţenii din întreg imperiul seîmbrăcau întocmai ca grecii, îşi făceau case în stil grecesc, jucau jocurigreceşti şi vorbeau greaca. Cu excepţia Palestinei.Palestina, singura ţară pe care giganti cui imperiu n-o putea asimila,

exaspera Roma la culme. În contrast cu toleranţa romanilor pentru maimulte divinităţi, evreii credeau cu tenacitate într-un singur Dumnezeu,Dumnezeul lor, care le descoperise o cultură distinctă, făcând astfel din eiPoporul Ales. William Barclay relatează ce s-a întâmplat când aceste douănaţiuni s-au ciocnit. "Este un adevăr istoric faptul că, în decurs de treizeci

de ani, între 67 şi 37 î.Hr., înainte de ridicarea lui Irod cel Mare, în Palestinaau murit nu mai puţin de o sută cincizeci de mii de oameni în revolte popu-Iare. Nu era pe lume ţară mai pătimaşă şi mai rebelă ca Palestina."Evreii s-au împotrivit elenizării (cultura greacă impusă) cu tot atâta vio-

lenţă ca în lupta cu legiunile romane. Rabinii menţineau aprinsă aceastăaversiune, reamintindu-le evreilor de încercările unui nebun seleucid pe nu-me Antiohus de a-i eleniza pe evrei, cu mai bine de un secol în urmă. Antio-hus le-a impus băieţilor evrei să se supună unor intervenţii chirurgicale carecorectau efectele circumciziei, pentru a putea apărea goi în întrecerile atle-tice greceşti. A biciuit un preot bătrân până l-a omorât pentru că a refuzatsă mănânce carne de porc şi a ciopârţit o mamă cu şapte copii pentru că nua vrut să se închine la un idol. Într-un act odios cunoscut sub numele de"urâciunea pustiirii", a pătruns în Sfânta Sfintelor, în Templu, şi a sacrificatun porc necurat pe altar în cinstea zeului grec Zeus, pângărind sanctuarulcu sângele acestuia.Stârnind evreii la revolta condusă de macabei, campania lui Antiohus a

eşuat în mod lamentabil. (Evreii încă mai sărbătoresc Hanuka în amintireaacelei victorii.) Practic, macabeii au reuşit să ţină departe invadatorii timpde un secol, până când implacabila armată romană a pătruns în Palestina.Treizeci de ani i-au trebuit armatei romane pentru a înăbuşi orice încercarede revoltă; apoi Roma l-a înscăunat pe puternicul Irod ca rege-marionetă.A rămas celebră întrebarea pe care acesta a pus-o în timp ce privea cumromanii ucideau femei şi copii în casele lor, în pieţe şi chiar în Templu:"Romanii au de gând să nimicească locuitorii şi toată cetatea, ca eu să dom-nesc peste o pustietate?" Cât pe ce! Când a urcat pe tron, Ierusalimul şiaproape tot restul ţării zăceau în ruine.Irod încă mai domnea când S-a născut Isus. În comparaţie cu perioada

istorică anterioară, Palestina a fost liniştită sub mâna lui de fier pentru călungile războaie de până atunci au secătuit atât spiritul cât şi resursele evrei-lor. Cutremurul din anul 31 î.Hr. a ucis 30000 de evrei şi nenumărate anima-le, aducând cu sine şi mai multă sărăcie. Evreii numeau asemenea tragedii"patimile lui Mesia" şi Îl implorau pe Dumnezeu să le trimită un eliberator.Este greu de găsit o paralelă modernă acum, când imperiul sovietic s-a

prăbuşit, cu situaţia delicată cu care se confruntau evreii sub dominaţia ro-mană. Poate, cine ştie, situaţia din Israelul acelor vremuri ar putea fi compa-rată cu cea actuală din China şi din Tibet. Sau cu cea a negrilor din Africa deSud înainte de a-şi câştiga libertatea faţă de guvernarea minoritară. Cea mai

Isus pe care nu L-am cunoscut

provocatoare sugestie ne-o dau însă vizitatorii Israelului din zil~le noa~trecare nu pot să nu observe similitudinea dintre situaţia grea a evretlor paltle-eni din vremea lui Isus şi cea a palestinienilor din timpurile moderne. In vre-mea lui Isus erau servite intereselor economice ale vecinilor bogaţi ai evrei-10f" la fel stau lucrurile în ce-i priveşte pe palestinienii de astăzi. Pe vremealui 'Isus, evreii aflaţi sub ocupaţie trăiau în cătune; azi palestinienii trăiesc î~tabere de refugiati, în mijlocul unei culturi moderne, străine. Pe vremea lmIsus, oamenii er~u expuşi stărilor de asediu, interdicţiilor şi discriminării.Acelaşi lucru se poate spune despre palestienii de astăzi. . .Malcom Muggeridge comenta în anii '70: "Rolul legmmlor roma~e a

fost preluat de armata Israelului. Acu~ arabii s.unt în p~zi~ia pop~rulm ~u-pus; lor li se recunoaşte dreptul de a-şI constrm moschet. ŞI d~ a-~t practJ.careligia, aşa cum li se recunoşteau asemenea drepturi evretlor dm ttmpul vte-ţii lui Isus, dar, altfel, sunt trataţi ca cetăţeni de mâna a doua~" .Evreii galileeni erau receptivi la apelurile la revoltă armata, ŞIla ~el sunt

palestinienii de azi. Să ne gândim la Orientul Mijlociu şi la toată v!olenţaşi intrigile de-acolo, la partidele care se hărţuiesc în permanenţă. Intr-unasemenea mediu incendiar s-a născut Isus.

cum am spus, există unele caracteristici ale Galileii care nu sunt la fel deevidente. La vreo cinci kilometri spre nord, uşor de văzut din Nazaret, segăseşte strălucitorul oraş Seforis, care pe atunci se afla în reconstrucţie. Ve-cinii lui Isus-poate chiar tatăl lui~făceau negoţ acolo.În cea mai mare parte a vieţii lui Isus, echipele de constructori au lucrat

la această metropolă greco-romană, cu străzi mărginite de colonade, un fo-rum, un palat, o baie şi un gimnaziu (un fel de sală de sport), şi vile luxoase,toate construite din calcar alb şi marmură colorată. Într-un teatru impozantcu patru mii de locuri, actorii greci, sau hypocrites, amuzau publicul alcă-tuit dintr-un amestec de naţii. (Isus a împrumutat mai târziu acest cuvântpentru a descrie o persoană care juca un rol fals în public.) În timpul vieţiilui Isus, Seforis a fost capitala Galileii, al doilea oraş ca importanţă dupăIerusalim din toată Palestina. Evangheliile nu relatează nici măcar o dată căIsus ar fi vizitat sau menţionat oraşul. N-a vizitat nici Tiberias, staţiunea deiarnă a lui Irod, situată în apropiere, pe malul Lacului Galileii. Isus a ocolitcu grijă centrele politice bogate.Deşi Irod s-a străduit să facă din Galileea cea mai prosperă provincie din

Palestina, puţini au cules roadele eforturilor lui. Ţăranii fără pământ auservit interesele proprietarilor bogaţi (un alt fapt ce reiese din parabolele luiIsus). Boala sau clima nefavorabilă pe timp îndelungat aduc dezastrul încele mai multe familii. Ştim că Isus a crescut în sărăcie: familia Lui nu-şiputea permite un miel pentru jertfă, de aceea au adus la Templu doar opereche de porumbei.Galileea avea reputaţia unei pepiniere de revoluţionari. În anul 4 î.Hr.,

în preajma naşterii lui Isus, un rebel a pătruns în depozitul cu muniţii dinSeforis şi l-a jefuit pentru a-şi înarma tovarăşii. Trupele romane au recupe-rat armele şi au dat foc oraşului-ceea ce explică de ce a trebuit recon-struit-crucificând două mii de evrei care au participat la revoltă. Zece animai târziu, un alt rebel numit Iuda a incitat la revoltă, îndemnându-şicompatrioţii să nu mai plătească biruri împăratului roman. El a ajutat laformarea grupării zeloţilor, grupare care a hărţuit Roma timp de şaizeci de.ani. Doi dintre fiii lui Iuda au fost crucificaţi după moartea lui Isus, iarultimul lui fiu va captura fortăreaţa Masada din mâinile romanilor, jurânds-o apere până la moartea ultimului evreu. Până la urmă, un număr de 960de bărbaţi, femei şi copiii evrei au preferat să-şi pună capăt vieţii decât săcadă prizonieri în mâna romanilor. Galileenii iubeau libertatea şi erau gatas-o obţină cu orice preţ.

Călătoria din Iudeea spre Galileea în timpul primăverii e o trecere de labrun la verde, de la un pământ arid şi pietros la câmpiile mănoase din bazi-nul Mediteranei. Fructele şi legumele cresc din abundenţă, pescarii se înde-letnicesc cu meşteşugul lor în Marea Galileii, iar dincolo de dealuri, sprevest se întinde albastrul strălucitor al Mării Mediterane. Oraşul Nazaret încare' a crescut Isus, atât de neînsemnat încât nici măcar nu apare pe listacelor şaizeci şi trei de oraşe menţionate în Talmud, este aşezat pe un ver-sant, cam la 400 de metri deasupra nivelului mării. Priveliştea care se înfă-ţişează ochiului privitorului oprit pe coama dealului se întinde. de la munte:le Carmel, aflat în vecinătatea ţărmului, până la vârful înzăpeztt al muntelmHermon, spre nord.Cu pământuri fertile, peisaje pitoreşti şi o climă plăcută, Galileea are

punctele ei de atracţie, ceea ce mă face să cred că Isus S-a bucurat decopilăria Lui pe aceste meleaguri. Florile sălbatice şi buruienil~ care cr~s~printre culturi, metoda migăloasă de separare a grâului de pleava, smochmllşi viile înşiruite pe dealuri şi ogoarele care devin aproape albe când secoc-toate acestea se regăsesc în parabolele şi învăţăturile Sale. Dar, aşa

Isp.s pe care nu L-am cunoscut

Din cauza prosperităţii şi a activismului ei politic, Galileea şi-a câştigatprea puţin respectul populaţiei din restul ţării. Era cea mai îndepărtatăprovincie de Ierusalim şi cea mai înapoiată cultural. Literatura rabinică atimpului îi înfăţişează pe galileeni ca pe nişte neciopliţi pe seama cărora sefăceau mereu glume. Galileenii care învăţau ebraica o pronunţau atât degreşit încât nu erau chemaţi să citească Tora în alte sinagogi. Faptul căvorbeau prost limba aramaică uzuală le trăda rădăcinile galileene (aşa cumavea să i se întâmple lui Petru în ziua în care a fost trădat în curtea Templu-lui de accentul lui rural). Cuvintele aramaice care ne-au rămas în Evanghe-Iii ne arată că Isus a vorbit şi El în acel dialect nordic, stârnind fără îndoialăscepticismul cu privire la persoana Sa. "Cum, din Galileea are să vină Hris-tosul?", sau "Poate ieşi ceva bun din Nazaret?"Existau şi alţi evrei care nu vedeau cu ochi prea buni Galileea din punct

de vedere spiritual. Un fariseu, care a petrecut optsprezece ani în Galileeafără nici un rod se plângea: "Galileea, Galileea, tu urăşti Tora!" Nicodim,care s-a ridicat în apărarea lui Isus, a fost şi el redus Ia tăcere cu replica: "Şitu eşti din Galileea? Cercetează şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicatnici un prooroc." Înşişi fraţii lui Isus L-au sfătuit: "Pleacă de aici şi du-teîn Iudea." Din perspectiva bazei puterii religioase din Ierusalim, Galileeapărea ultimul loc din care ar fi fost posibil să se ridice Mesia.

serviciile civile. Cu toate acestea, Roma a acordat iudaismului statut legal.Statutul liderilor evrei de atunci se aseamănă în multe privinţe cu statutul

bisericilor ruseşti din vremea lui Stalin. Puteau coopera, ceea ce însemna cătrebuiau să accepte intervenţiile guvernului, sau puteau să nu se supună, ceeace atrăgea după sine o aspră persecuţie. Irod cel Mare se încadrează bine întiparul lui Stalin pentru că a menţinut comunitatea religioasă într-o stare depermanentă suspiciune şi teroare prin reţeaua lui de spioni. "Schimba MarelePreot aşa cum îşi schimba hainele", se plângea un scriitor evreu.Populaţia a reacţionat prin fărâmiţarea în partide care adoptau fie calea

colaboraţionismului, fie pe cea a separatismului. Acestea erau grupărilecare mergeu după Isus şi-L ascultau vorbind, ÎI verificau, Îl analizau.Esenienii erau cei mai izolaţi dintre toţi. Pacifişti fiind, ei nu s-au opus în

mod activ nici lui Irod nici romanilor, ci s-au retras în comunităţi asemănă-toare celor monahi ce, în peşterile deşertului. Convinşi că invazia romană erao pedeaspă pentru încălcarea Legii, s-au dedicat purificării spirituale. Eseni-enii făceau zilnic spăl ari rituale, aveau un regim alimentar strict, nu defecausâmbăta, nu purtau bijuterii, nu făceau jurăminte, şi aveau toate bunurile ma-teriale în comun. Sperau că credinţa lor va grăbi sosirea lui Mesia.Zeloţii, la rândullor, practicau o altă strategie de separatism, fiind parti-

zani ai revoltei armate pentru alungarea străinilor necuraţi. Una din facţi-unile zeloţilor punea Ia cale acte de terorism politic împotriva romanilor, întimp ce cealaltă opera ca un fel de "poliţie de moravuri" pentru a-i obligape fraţii lor evrei să respecte regulile. Într-o fază incipientă a purificăriloretnice, zeloţii ameninţau cu linşarea pe orice evreu care se căsătorea cu opersoană de alt neam. În timpul lucrării lui Isus, observatorii au notat căprintre discipolii Lui se găsea şi Simon zelotul. Pe de altă parte, contactelesociale ale lui Isus cu neamurile sau cu străinii, fără să mai adăugăm para-bolele ca "Bunul Samaritean", îi indignau la culme pe zeloţi.La cealată extremă, colaboraţioniştii încercau să se descurce în cadrul

sistemului. Romanii garantau autoritate limitată consiliului evreiesc numitSanhedrin, iar în schimbul privilegiilor acordate, acesta colabora cU roma-nii, investigând orice urmă de insurecţie. Era în interesul lor să previnărevoltele şi reprimările dure care le urmau.Istoricul evreu Iosefus povesteşte despre un ţăran care îşi pierduse jude-

cata limpede şi striga: "Vai de tine, Ierusalime!" în mijlocul sărbătorilorpopulare, agitând mulţimea. Sanhedrinul a încercat în zadar să-I pedep-sească, astfel că l-au predat guvernatorului roman pentru a-l biciui cum se

Când citesc Evangheliile încerc să mă transpun în acea perioadă istori-că. Cum aş fi reacţionat eu Ia opresiune? M-aş fi străduit să fiu un cetăţeanmodel şi să mă ţin departe de probleme pentru a trăi şi a-i lăsa şi pe alţii sătrăiască? Aş fi fost atras de insurecţii violente, ca zeloţii? M-aş fi luptat pecăi mai puţin ostentative, ca de pildă neplata taxelor? Sau mi-aş fi consumatenergiile în mişcări religioase, evitând controversele politice? Ce fel deevreu aş fi fost eu în primul secol?Cei opt milioane de evrei din Imperiul Roman, dintre care un sfert trăiau

doar în Palestina *, puneau la grea încercare răbdarea romanilor. Romanii îistigmatizau pe evrei ca atei datorită refuzului lor de a venera zeii greci şiromani şi îi considerau nişte neadaptaţi din punct de vedere social din cauzaobiceiurilor lor specifice: evreii refuzau să mănânce hrana "necurată" avecinilor lor, refuzau să lucreze de vineri seara până sâmbătă şi dispreţuiau

*Nouăsprezece secole mai târziu, în mare parte din cauza Holocaustului, numărul deevrei este aproximativ acelaşi şi aceeaşi proporţie numerică trăieşte în Palestina.

cuvenea. A fost bătut până la sânge şi ordinea a fost restabilită. În acelaşispirit, Sanhedrinul a trimis reprezentanţi pentru a-i cerceta pe Ioan Boteză-torul şi pe Isus. Să fi fost aceştia o ameninţare reală la adresa păcii? Trebu-iau predaţi romanilor? Caiafa, marele preot, reprezintă modelul perfect alcolaboraţionistului acelor vremuri, lui aparţinându-i cuvintele: "Este de fo-los să moară un singur om pentru norod."Saducheii erau colaboraţioniştii cei mai neruşinaţi. Au început prin a se

eleniza sub greci şi au continuat prin a colabora pe rând cu macabeii, curomanii, şi apoi cu Irod. Umanişti în teologia lor, saducheii nu credeau înviaţa de după moarte sau în intervenţia lui Dumnezeu pe pământ. Fie ce-ofi! Şi, pentru că nu există o răsplată sau o pedeapsă viitoare, omul se poatebucura de timpul limitat pe care-l trăieşte pe pământ. Judecând după caselelor ca nişte palate, după vasele de argint şi aur descoperite de arheologi, separe că saducheii ştiau ce înseamnă să te bucuri de viaţă din plin. Dintretoate facţiunile din Palestina, statutul nobililor saduchei era peric1itat la ceamai mică ameninţare.Fariseii, gruparea populară a clasei de mijloc, s-au aflat adesea pe linia

de graniţă, oscilând între separatism şi colaboraţionism. Aveau standardefoarte înalte de puritate, mai ales în ce priveşte ţinerea Sabatului, curăţirearituală şi respectarea cu exactitate a zilelor de sărbătoare. Pe evreii care nuse conformau îi considerau "păgâni" şi-i dădeau afară din adunările locale,le boicotau afacerile şi îi exc1udeau de la mese şi relaţii sociale. Fariseiişi-au avut şi ei partea lor de persecuţie: într-o anumită situaţie au fost cruci-ficaţi opt sute de farisei într-o singură zi. Deşi credeau cu ardoare în Mesia,fariseii refuzau să se lase repede cuceriţi de orice impostor sau făcător deminuni care ar fi putut aduce dezastrul asupra naţiunii.Fariseii îşi alegeau cu grijă luptele şi nu-şi puneau viaţa în pericol decât

dacă era necesar. S-a întâmplat o dată ca Pilat din Pont să-şi calce făgădu-iala făcută evreilor de a nu permite niciodată trupelor romane să intre în Ieru-salim purtând steaguri cu chipul ("icoana") împăratului. Fariseii au văzut înaceasta un act de idolatrie. În semn de protest, o mulţime formată din evrei,majoritatea farisei, au făcut un fel de grevă, s-au adunat în faţa palatului luiPilat cinci zile şi cinci nopţi, şi au stat jos, pe pământ, plângând şi implorân-du-l să renunţe. Pilat le-a poruncit să se adune la hipodrom unde soldaţiii-au înconjurat, ameninţându-i cu moartea dacă nu încetează bocetul. Fari-seii au căzut cu faţa la pământ şi şi-au dezgolit gâtuI ca unul, declarând căpreferă să moară decât să accepte încălcarea legilor lor. Pilat a cedat.

Dacă ar fi să aleg dintre toate aceste grupări, cred că m-aş opri la farisei.Aş fi fost un admirator al abordării pragmatice a guvemului conducător,poziţie aflată în echilibru cu dorinţa lor de a-şi respecta principiile. Oameniobişnuiţi, fariseii erau buni cetăţeni. * Radicalii, cum erau cei din grupareaesenienilor sau zeloţii, m-ar fi iritat; pe saduchei i-aş fi dispreţuit, conside-rându-i nişte oportunişti. Prin urmare, ca simpatizant al fariseilor, aş fi statundeva la margine, printre cei care Îl ascultau pe Isus, urmărindu-L ce solu-ţii oferă la problemele presante ale momentului.M-ar fi câştigat Isus de partea Lui? Oricât aş dori, n-aş putea răspunde

cu uşurinţă la această întrebare. Mai devreme sau mai târziu, Isus reuşea săcontrarieze şi să şi-o îndepărteze pe fiecare dintre grupările majore din Pa-lestina. El avea o a treia cale, nici separatistă, nici colaboraţionistă, care co-muta accentul de pe împărăţia lui Irod sau a lui Cezar pe Împărăţia luiDumnezeu.Din perspectivă istorică, pare dificil să observăm nuanţele care au des-

părţit o grupare de alta, sau să înţelegem de ce izbucneau controverse cuprivire la aspectele nu atât de importante ale învăţăturii lui Isus. Cu toatediferenţele dintre ei, esenienii, zeloţii, fariseii şi saducheii, aveau un singurscop: conservarea a tot ce era tipic evreiesc, cu orice preţ. Faţă de acestscop, Isus a reprezentat o ameninţare şi sunt convins că şi eu aş fi perceputactivitatea Lui ca ameninţare.Evreii ridicau practic un zid protector în jurul culturii lor, cu speranţa că

vor salva mica lor naţiune cu idealuri înalte de păgân ii din jurul lor. Ar fiputut Dumnezeu să-i elibereze de stăpânirea Romei aşa cum i-a eliberat dinEgipt? Într-una din învăţăturile lor tradiţionale se spunea că, dacă totIsraelul se pocăia o zi întreagă sau respecta cu sfinţenie şi fără greşealădouă Sabate, urma ca Mesia să vină în curând cu mântuirea Lui. Se simţeapregătirea unei treziri spirituale, alimentată de existenţa unui Templu nou,splendid. Construit pe o platformă uriaşă care domina Ierusalimul, Templula deyenit punctul focal al mândriei naţionale şi speranţa pentru viitor.

In acest cadru, asemenea altor evrei, aş fi judecat afirmaţiile lui Isus

*Cercetătorii În domeniu nu Înţeleg de ce Evangheliile relatează atâtea conflicte ÎntreIsus şi farisei când, de fapt, EI avea mai multe în comun cu ei decât cu saducheii, esenieniisau cu zeloţii. O explicaţie ar fi aceea că Evangheliile au fost scrise la câteva decenii dupămoartea lui Isus, când Ierusalimul era d<:iadistrus, i,ar celelalte partide dispăruseră practic.Este de înţeles de aceea că autorii Evangheliilor s-au focalizat asupra singurei amenintări laadresa creştinilor, fariseii. .

despre legalism, despre ţinerea Sabatului şi despre Templu. Cum aş fi pututîmpăca respectul meu pentru valorile familiei cu un comentariu de genul:"Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednicde Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu estevrednic de Mine"? Ce a vrut să spună Isus? În mod similar, un comentariude genul: "Stricaţi Templul acesta şi în trei zile îl voi ridica", nu era doar olaudă goală în urechile saducheilor, ci o blasfemie, ba chiar o trădare carelovea în esenţa unităţii evreilor. Oferta lui Isus de a ierta păcatele părea totatât de bizară şi de deplasată ca şi oferta unei persoane particulare de a eli-bera cuiva un paşaport sau o autorizaţie de construcţie. Cine se credea Isusde-şi aroga dreptul la întâietate în întregul sistem al Templului?După cum s-a dovedit ulterior, teama evreilor de suicid cultural s-a do-

vedit pe deplin justificată. Nu Isus, ci alte figuri carismatice vor conducerevolte care în anul 70 d.Hr. vor determina Roma să distrugă Templul şi sătransfonne Ierusalimul în ruine. Oraşul va fi reconstruit mai târziu ca şicolonie romană, cu un Templu închinat zeului Jupiter pe locul vechiuluiTemplu evreiesc. Evreilor li s-a interzis accesul în oraş sub ameninţarea cumoartea. Roma a declanşat exilul evreilor care nu s-au repatriat în totalitatenici până în zilele noastre şi care a schimbat faţa iudaismului pentru tot-deauna.

4Ispitirea:Confruntarea din pustieDragostea se dăruieşte tuturor şi porunceşte numai celor ce se dăruiesc.Dragostea este capitulare. Dumnezeu este capitulare.

4Ispitirea:Confruntarea din pustieEvangheliile susţin că Isus, evreul care a crescut Într-un sat din Gali-

leea, a fost Fiul lui Dumnezeu, trimis din cer pentru a conduce lupta Împo-triva răului. Această afirmaţie ridică imediat În mintea noastră Întrebări cuprivire la priorităţile lui Isus. Cap de listă: dezastrele naturale. Dacă Isus aavut puterea de a vindeca bolile şi de a Învia morţii, de ce nu a atacat şicâteva macro-probleme, cum ar fi cutremurele şi uraganele, sau mulţimeade viruşi mutageni care infectează pământul?Filozofii şi teologii cred că multe din bolile care bântuie azi pe pământ

sunt consecinţe ale libertăţii umane, ceea ce ridică un Întreg set de noiÎntrebări. Este Într-adevăr libertatea un lucru bun? Avem libertatea de a neomorî unul pe altul, de a duce războaie la scară mondială, de a secătui detoate resursele planeta pe care trăim. Suntem liberi să-L sfidăm chiar şi peDumnezeu şi să trăim fără constrângeri, ca şi cum n-aT mai exista o altăviaţă, o altă lume. Cel puţin, Isus ar fi putut furniza o dovadă incontestabilăprin care să-i reducă la tăcere pe sceptici, Înclinând balanţa decisiv În fa-voarea lui Dumnezeu. După cum stau lucrurile însă, Dumnezeu pare uşorde ignorat sau de negat.În zilele În care S-a aflat în pustie, pentru a se Întâlni faţă În faţă cu

acuzatorul Său, ca prim act "oficial" al statutului Său de om matur, Isus aavut ocazia să se ocupe de aceste probleme. Satan Însuşi L-a ispitit de Fiullui Dumnezeu să acţioneze după alte reguli şi să-şi atingă scopurile printr-ometodă impresionantă şi rapidă. Pe nisipurile Palestinei au fost puse Încântar atât caracterul lui Isus cât şi istoria umanităţii.

Ispitirea: Confruntarea din pustie

spunând că în întreaga Lui viaţă Isus "a umblat cu atâta smerenie, trăindprintre bărbaţi şi femei păcătoase, încât nu a fost preţuit la adevărata Luivaloare", şi, din această cauză, "Diavolul L-a privit de sus şi nu L-a recu-noscut. Pentru că Diavolul vede numai de departe; vede numai ce este mareşi impunător şi se identifică cu ceea ce vede; el nu se uită la lucrurile umile,mai prejos decât el."În relatările Evangheliilor, cei doi adversari se tratează cu un soi de res-

pect prudent, ca doi box eri care se învârt în ring unul în jurul celuilalt. Pro-babil că cea mai mare presiune pe care a simţit-o Isus a fost dorinţa de apune capăt ispitirii. De ce să nu-l distrugă pe Ispititor şi să salveze istoriaomenirii de rău? Isus însă a considerat că încă nu venise momentul.În ce-l priveşte, se pare că Satan este dispus să renunţe la stăpânirea

asupra lumii în schimbul satisfacţiei de a stăpâni peste Fiul lui Dumnezeu.Cu toate că Satan este cel care îl supune unor probe pe Isus, în final el estecel care pierde. În două dintre ispite el Îi cere lui Isus să demonstreze cineeste; în a treia Îi cere să i se închine, ceva ce nici nu poate fi vorba caDumnezeu să accepte.Ispitirea îl demască pe Satan, în timp ce Dumnezeu rămane pe mai de-

parte necunoscut. Dacă eşti Dumnezeu, spune Satan, lasă-mă mut de uimire!Fă exact ce-ar face Dumnezeu! La care Isus îi răspunde: Numai Dumnezeuîmi poate da asemenea porunci, de aceea nu fac nimic la porunca ta.

În Paradisul regăsit, de Milton, o continuare a poemului său epic Para-disul pierdut, momentul crucial în efortul lui Isus de a recâştiga lumea esteispitirea, nu crucificarea. În Eden, bărbatul şi femeia au căzut pentru că s-aulăsat înşelaţi de Satan, care le-a promis o cale de a se ridica deasupra statutu-lui pe care-l primiseră. Câteva milenii mai târziu, un alt reprezentant-aldoilea Adam, în exprimarea lui Pavel-a fost supus unui test similar, deşi, înmod curios, inversat. Veţifi ca Dumnezeu, a spus şarpele în Eden primeiperechi; Nu poţifi om, L-a provocat Ispititorul pe Isus în pustie.Citind relatarea ispitirii îmi este clar că, în absenţa unui martor ocular al

celor petrecute acolo, toate detaliile trebuie să fi fost date de Isus Însuşi.Dintr-un anume motiv, Isus S-a simţit obligat să dezvăluie ucenicilor Săiacel moment de luptă şi slăbiciune personală. Cred că ispitirea a fost unconflict autentic, în care în mod sigur Isus nu a jucat un rol după o scenă cuun final prestabilit. Acelaşi Ispititor care a găsit un punct vulnerabil fatal înAdam şi Eva şi-a îndreptat cu precizie atacul mortal împotriva lui Isus.Luca prezintă astfel scena, subliniindu-i caracterul dramatic: "Isus, plin

de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan, şi a fost dus de Duhul în pustie,unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimicîn zilele acelea; şi după ce au trecut acele zile a flămânzit." Ca într-o luptăcorp la corp dintre doi războinici, doi uriaşi ai universului s-au întâlnit pe oscenă pustie. Unul, la începutul misiunii Sale, a ajuns pe teritoriul inamicsleit de puteri. Celălalt, încrezător, pe teritoriul propriu, a luat iniţiativa.Anumite detalii din scena ispitirii îmi dau de gândit. Satan I-a cerut lui

Isus să transforme o piatră în pâine, I-a oferit toate împărăţiile pământului,şi L-a îndemnat să Se arunce de la înălţime pentru a verifica promisiuneape care a făcut-o Dumnezeu de a-L păzi de orice rău fizic. Ce este rău înaceste solicitări? Cele trei ispite par să fie prerogativele lui Isus, exact cali-tăţile pe care evreii aşteptau să le găsească la Mesia. Nu este înmulţirea pâi-nilor pentru cei cinci mii o realizare mult mai impresionantă? La fel, înfrân-gerea morţii şi învierea prin care devine Regele regilor? Cele trei ispite nureprezintă un rău în sine-şi totuşi, acolo în pustie, s-a întâmplat cevaesenţial.Poetul britanic Gerard Manley Hopkins prezintă ispitirea ca pe o întâl-

nire în care Isus şi Satan se prezintă unul altuia. Neînţelegând Întruparea,Satan nu ştie sigur dacă Isus este un om obişnuit, o teofanie sau un înger cuputeri limitate, ca el însuşi. El Îl provoacă pe Isus să facă minuni pentru avedea de ce putere dispune. Martin Luther duce mai departe această idee,

În filmele despre îngeri ale lui Wim Wender, Wings of Desire [Dorinţeînaripate] şi Faraway, So Close [Departe, şi totuşi atât de aproape], fiinţeceleste discută între ele cu uimire copilărească despre cum e să bei cafea şisă mănânci, să simţi căldura şi durerea, mişcarea articulaţiilor, atingereaaltei fiinţe umane, să exclami mirat "Al" şi "Oo!" când afli lucruri noi, sătrăieşti într-un timp finit, măsurat prin minute şi ore, la prezent, nu înveşnicia fără de sfârşit. Pe la treizeci de ani, când Isus a luat pentru primadată poziţia de atac faţă de Satan în pustie, a înţeles toate "avantajele" vieţiiîn trup. S-a simţit foarte bine în costumul Lui de epidermă.Privind din nou la cele trei ispitiri, observ că Satan I-a propus lui Isus o

schimbare irezistibilă. I-a oferit doar faţa bună a condiţiei umane, trecând-osub tăcere pe cealaltă; I-a oferit bucuria de a savura pâinea fără să facăfoame şi fără să transpire pentru producerea ei; a încercat să-L facă săcreadă că poate risca fără să fie pus într-un pericol real; I-a oferit satisfacţia

Ispitirea: Confruntarea din pustie

acestea? Un Mesia al Torei, care să ocupe cu mândrie locul rezervat numailui în cel mai înalt foişor al Templului? Un Mesia-Rege care să domneascănu numai peste Israel, ci şi peste toate împărăţiile pământului? Pe scurt,Satan I-a oferit lui Isus şansa de a fi extraordinarul Mesia pe care ni l-amdori. În ce mă priveşte, Îl regăsesc în descrierea lui Muggeridge pe Mesiaaşa cum îl vreau eu.

Vrem orice fel de Mesia, cu excepţia unuia care să pătimească-ceea cea făcut Isus la un moment dat. Satana a lovit cel mai aproape de ţintă cândL-a ispitit pe Isus să Se arunce de pe un loc înalt pentru a testa purtarea degrijă a lui Dumnezeu faţă de EI. Această ispită ne frapează din nou. La unmoment dat, într-o izbucnire de mânie, Isus îl mustră pe Petru: "Înapoiamea, Satano!", spune EI. " ...gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu,ci gânduri de-ale oamenilor." Petru s-a înspăimântat când Isus a prezis căEl Însuşi va suferi şi va muri-"Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nuŢi se întâmple aşa ceva!"-iar reacţia lui de apărare a atins un punct sensi-bil. Prin cuvintele lui Petru, Isus a simţit din nou ispitirea Satanei de a mer-ge pe o cal e mai uşoară.Ţintuit pe cruce, Isus va auzi ultima ispită repetată ca pe o batjocură.

Unul din tâlhari a râs de El: "Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe TineÎnsuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!" Li s-au alăturat şi alţii dintre cei prezenţi:" ... să Se pogoare acum de pe cruce şi vom crede în El! ... să-L scape acumDumnezeu, dacă-L iubeşte!" Dar nu a existat nici o salvare, nici o minune,nici o cale uşoară lipsită de suferinţă. Căci pentru a-i putea mântui pe alţii,El Insuşi trebuia să rămână "nemântuit". Acesta trebuie să fi fost secretullui Isus când S-a confruntat cu Satan în pustie.

faimei şi a puterii fără perspectiva respingerii dureroase-pe scurt, I-a ofe-rit o coroană în loc de cruce. (Ispita la care a rezistat Isus este tocmai lucrulla care încă mai râvnim noi, mulţi dintre urmaşii Lui.)

Evangheliile apocrife, considerate neautentice de către biserică, ne su-gerează ce s-ar fi putut întâmpla dacă Isus ar fi cedat ispitelor cu care Satana venit la El. Sub forma unor povestiri miraculoase, copilul Isus ne esteînfăţişat modelând vrăbii de lut cărora le dădea viaţă cu o singură suflare şiscufundând în apă peşti uscaţi pentru a-i vedea înotând. Sau transfor-mându-i pe unii dintre tovarăşii Lui de joacă în capre pentru a le da o lecţieşi pe unii în orbi şi surzi doar pentru plăcerea de a-i vindeca mai apoi.Apocrifele sunt rudele cărţilor de benzi desenate din zilele noastre cu băieţişi fete supertari. Valoarea lor constă tocmai în contrastul în care se găsesccu Evangheliile autentice unde ne este revelat un Mesia care nu S-a folositde puterile Lui miraculoase în beneficiul Său. Începând cu ispitirea, Isus ademonstrat obstinenţă în a Se supune legilor de pe pământ.

Malcom Muggeridge reflecta astfel asupra ispitirii în timp ce filma undocumentar în Israel:

A fost ciudat să observ chiar în momentul începerii filmării, când um-brele erau destul de lungi şi lumina încă suficientă, o mulţime de pietredin apropiere, toate identice, semănând neobişnuit de mult cu nişte pâinirumene. Cât I-ar fi fost de uşor lui Isus să prefacă astfel de pietre în pâiniadevărate, aşa cum a Tacut mai târziu la o nuntă, când a transformat apaîn vin! Şi, la urma urmei, de ce n-ar fi făcut-o? Dacă autorităţile romanedistribuiau pâine gratuit pentru a consolida domnia lui Cezar, de ce n-arfi putut face şi Isus la fel pentru a o consolida pe a Sa?

Ar fi fost de-ajuns un singur semn din cap Tacut de Isus, şi s-ar şi firidicat edificiul creştinismului, nu sprijinindu-se pe patru Evanghelii im-perfecte şi un om înfrânt pe cruce, ci pe principii şi un plan socio-econo-mic soli de. Orice utopie ar fi prins consistenţă, orice speranţă s-ar fi îm-plinit şi orice vis ar fi devenit realitate. Ce binefăcător extraordinar ar fifost Isus! Aclamat atât la Facultatea de Ştiinţe Economice din Londra câtşi la Facultatea de Management din Harvard; I s-ar ti ridicat o statuie înPiaţa Parlamentului, şi altele, chiar mai mari, pe colina Capitoliului şi înPiaţa Roşie. Dar El a refuzat această ofertă pentru că numai Dumnezeumerită închinarea.

În ce mă priveşte, mă confrunt cu ispite cu care se confruntă toţi oame-nii, precum pofta şi lăcomia. Reflectând însă la ispitele lui Isus, îmi dauseama că acestea vizau raţiunea pentru care venise EI pe pământ, "stilul"Lui de lucru. Practic, Satan L-a ispitit pe Isus să accelereze împlinireamisiunii Sale. Ar fi putut fi biruitor asupra mulţimilor, dându-Ie de mâncarepe îndestulate şi la clipeală de ochi, iar apoi ar fi preluat controlul asupraîmpărăţiilor lumii şi S-ar fi pus la adăpost de orice pericol. "De ce să Teapropii cu paşi mărunţi de ceee ce este cel mai bun?", Îl ia Satan pestepicior pe Isus în poemul lui Milton.

În viziunea lui Muggeridge, ispitirea a avut în centrul ei întrebarea prin-cipală din mintea concetăţenilor lui Isus: Cum trebuia să fie Mesia? UnMesia al mulţimilor, care să transforme pietrele în pâini pentru a le hrăni pe

Isus pe care nu L-am cunoscut

Pentru prima dată am găsit această perspectivă în scrierile luiDostoievski, care a făcut din ispitire subiectul celebrului său roman FraţiiKaramazov. Fratele agnostic, Ivan Karamazov, scrie un poem intitulat"Marele Inchizitor", al cărui fir epic se desfăşoară în secolul al XVI-lea,la Sevilla, în zilele de apogeu ale Inchiziţiei. Un Isus deghizat viziteazăoraşul într-un moment în care ereticii erau arşi zilnic pe rug. Marele Inchi-zitor, un cardinal "bătrân de aproape nouăzeci de ani, înalt şi drept, cu faţauscată şi ochi afundaţi în orbite", Îl recunoaşte pe Isus şi-L aruncă în în-chisoare. Acolo are loc o scenă ai cărei protagonişti sunt Isus şi Marele In-chizitor, scenă care ne aminteşte de Ispitirea din pustie.Inchizitorul are de adus o acuzaţie: rezistând celor trei ispite, Isus a pier-

dut dreptul asupra celor mai mari trei puteri care-I stăteau la dispoziţie:minunile taina şi autoritatea". Ar fi trebuit să urmeze sfaturile Satanei şi să" ,facă minunile care 1se ceruse să le facă, şi astfel faima Lui printre oameniar fi crescut. Ar fi trebuit să primească cu bucurie oferta de autoritate şi pute-re. Cum de n-a înţeles că oamenii vor să se închine la ceva incontestabil? "Înloc să le iei oamenilor libertatea, le-ai acordat şi mai multă libertate, împovă-rând astfel pe vecie împărăţia spirituală a omenirii cu suferinţele pe care i leproduce însăşi libertatea ei. Ai dorit ca omul să Te iubească fără să fie obligatla aceasta, ai dorit ca el să Te urmeze de bunăvoie, să se lase atras şi cuceritde Tine."Inchizitorul sustine că, împotrivindu-se încercărilor lui Satan de a-L

convinge să calce î~ picioare libertatea umană, Isus a devenit El Însuşi preauşor de respins. A renunţat la cel mai mare avantaj pe care-l avea: putereade a impune credinţa. Din fericire, continuă vicleanul inchizitor, biserica arecunoscut şi a corectat eroarea, iar de atunci lucrarea ei se bazează peminuni, taină şi autoritate. Din acest motiv, Inchizitorul trebuie să-L maiexecute o dată pe Isus, altfel va fi împiedecată lucrarea bisericii.Scena din Fraţii Karamazov a stârnit sentimente puternice, pentru că la

momentul scrierii sale în Rusia deveneu activi comuniştii revoluţionaricare, după cum notează Dostoievski, începeau să împrumute tehnicile bise-ricii. Promiteau să transforme pietrele în pâini şi garantau satifacţie şisecuritate tuturor cetăţenilor, cu un singur preţ: libertatea lor. Comunismulva deveni noua biserică în Rusia, fondată, la rândul ei, pe minuni, taină şiautoritate.După mai mult ,de un secol de la data la care Dostoevski scria acest

dialog cutremurător despre putere şi libertate, am avut şansa de a vizita ţara

Ispitirea: Confruntarea din pustie

lui şi de a vedea personal consecinţele a şapte decenii de comunism. Amfost acolo în noiembrie 1991, când Imperiul Sovietic se destrăma; MihailGorbaciov îi ceda locul lui Boris Ielţîn şi întreaga naţiune încerca să seredescopere. Mâna de fier care a ţinut-o slăbise, iar oamenii se bucurau dinplin de libertatea de a spune ce doreau.Păstrez o amintire vie a unei întâlniri cu editorii de la Pravda, până

atunci oficiosul Partidului Comunist. Împreună cu alte instituţii, Pravda aservit în mod slugarnic "biserica" comunistă. La momentul vizitei mele înRusia, tirajul acestui ziar scăzuse dramatic (de la unsprezece milioane la700000), concomitent cu compromiterea comunismului. Editorii de laPravda păreau sinceri, oneşti, dornici să pornească în căutarea adevăru-lui-şi cutremuraţi până în străfunduri le fiinţei lor. Atât de cutremuraţi,încât acum cereau sfaturi de la emisarii unei religii pe care fondatorii comu-nismului o dispreţuiseră, numind-o "opiu pentru popor".Redactorii de la Pravda au remarcat cu oarecare părere de rău că idea-

luri precum egalitate a, dărnicia, dreptatea, annonia între rase erau comuneatât creştinismului cât şi comunismului. Au fost siliţi totuşi să recunoascăfaptul că practicarea variantei marxiste a realizării viziunii care înglobaaceste idealuri a produs cele mai groaznice coşmaruri pe care le trăiselumea până atunci. De ce?"Nu ştim cum să-i motivăm pe oameni să-şi manifeste compasiunea",

mi-a spus redactorul-şef. Am încercat să strângem bani pentru copiii de laCernobîl, dar cetăţenii ruşi preferă să-şi cheltuiască banii pe băutură. Cumsă schimbăm şi să motivăm oamenii? Cum se fac oamenii buni?"Şaptezeci şi patru de ani de comunism au dovedit fără nici o unnă de

îndoială că bunătatea nu poate fi legiferată nici de la Kremlin, nici sub ame-nintarea cu moartea. O amară ironie demonstrează că impunerea moralităţiiproduce supuşi rebeli şi conducători tirani, fără principii morale. M-amîntors din Rusia cu sentimentul puternic că noi, creştinii, am face bine săreînvăţăm lecţiile de bază ale ispitirii. Bunătatea nu se poate impune dinafară, de sus înjos; trebuie mai întâi să se nască lăuntric şi apoi să se mani-feste în afară.Ispitirea din pustie ne revelează o diferenţă esenţială între puterea lui

Dumnezeu şi puterea lui Satano Satan are puterea de a constrânge, de a-i orbipe oameni, de a-i îngenunchia, de a-i distruge. Oamenii au învăţat mult de laaceastă putere, iar guvernele se alimentează din adâncurile acestui rezervor.Cu biciul, cu ciomagul ori cu puşca, fiinţele umane pot forţa alte fiinţe

Ispitirea: Confruntarea din pustie

Reflectând la aceste lucruri, recunosc în mine un ecou slab al provocăriiaruncate de Satan lui Isus acum două mii de ani. Dumnezeu se opune aces-tor ispite, azi, aşa cum S-a opus şi Isus când a fost pe pământ, deschizândîn schimb o cale mai lentă, mai blândă. Sau, cum spunea George Mac-Donald:

umane să facă ce li se cere. Puterea lui Satan este ţxterioară şi coercitivă.Prin contrast, puterea lui Dumnezeu este lăuntrică şi necoercitivă. "N-ai

vrut să înrobeşti omul printr-o minune, ci ai dorit cu ardoare credinţa liberăcare nu este generată de minuni", Îi reproşează Inchizitorullui Isus în ro-manullui Dostoievski. O asemenea putere poate părea uneori o slăbiciune.Prin transformare lăuntrică blândă, supusă permanent alegerii omului, pute-rea lui Dumnezeu seamănă cu o abdicare. Oricare părinte şi oricare fiinţăcare iubeşte poate confirma că dragostea este lipsită de putere când cel iubitalege să o respingă."Dumnezeu nu este nazist", spunea Thomas Merton. Şi aşa e, Dumne-

zeu nu este nazist. Stăpânul Universului a devenit victima lipsită de puteredin faţa plutonului de execuţie. Dumnezeu S-a făcut slab cu un singur scop:pentru ca să le ofere oamenilor şansa de a alege ce să facă cu El. *

În loc să zdrobească puterea răului prin forţă divină, în loc să impunădreptatea şi să-i nimicească pe cei răi, în loc să întroneze pacea pe pă-mânt prin domnia unui împărat desăvârşit, în loc să adune copiii Ierusali-mului sub aripa Lui, cu sau fără voia lor, pentru a-i salva de ororile careîi aşteptau, chinuindu-I sufletul de profet-a lăsat răul să-şi facă lucrareaatâta cât i-a fost dat să existe; El S-a mulţumit cu metodele lente, nutocmai încurajatoare, de acordare a ajutorului în problemele esenţiale: dea-i face pe oameni buni, de a-l izgoni pe Satan, nu numai de a-l ţine subcontrol...

A iubi neprihănirea înseamnă a o cultiva, nu a face dreptate ... S-a îm-potrivit oricărui impuls de a aplica soluţii rapide cu preţul unor biruinţederizorii.

S0ren Kierkegaard scris astfel despre atingerea uşoară a lui Isus: "Înomnipotenţa Sa, Dumnezeu poate apăsa fiinţa umană cu o mână grea sau opoate atinge atât de uşor încâtsă-i ofere independenţă." Recunosc că uneoridoresc ca Dumnezeu să mă apese cu o mână mai grea. Credinţa mea suferăde prea multă libertate, de prea multe ispite care mă duc la necredinţă. Dincând în când vreau ca Dumneazeu să mă domine, să-mi schimbe îndoielileîn certitudini, să-mi dea dovezi categorice ale existenţei Sale, ale grijii Luifaţă de mine.Aş vrea ca Dumnezeu să se implice activ şi în problemele umane. Dacă

Dumnezeu s-ar fi coborât literalmente să-I detroneze pe Saddam Hussein,câte vieţi nu ar fi fost cruţate în războiul din Golf1 Dacă Dumnezeu ar fifăcut acelaşi lucru cu Hitler, câţi evrei n-ar fi fost salvaţi! De ce stă Dumne-zeu "cu mâinile încrucişate"?Mi-ar plăcea ca Dumnezeu să se implice activ şi în viaţa mea personală.

Doresc un răspuns rapid şi spectaculos la rugăciunile mele, vindecare debolile mele, protecţie şi siguranţă pentru cei dragi ai mei. Doresc un Dum-nezeu fără ambiguităţi, la care să pot apela în numele prietenilor mei cu-prinşi de îndoială.

"Ierusalime, Ierusalime," a strigat Isus în scena la care face aluzie Mac-Donald, "de câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găinapuii sub aripi şi n-aţi vrut!" Ucenicii l-au cerut lui Isus să cheme foc din cerpeste oraşele ce refuzau să se pocăiască. Dar de pe buzele Fiului lui Dum-nezeu a ieşit un neaşteptat strigăt de deznădejde: "Dacă v-aţi fi pocăit!" Elnu se impune celor care nu vor să-L accepte.Cu cât Îl cunosc mai mult pe Isus cu atât sunt mai impresionat de ceea

ce Ivan Karamazov numea "miracolul constrângerii". Miracolele cerute deSatan, semnele şi minunile pretinse de farisei, dovezile după care tânjesceu-toate acestea nu constituie un obstacol real pentru un Dumnezeu omni-potent. Aceasta face ca refuzul Lui de a le înfăptui şi de a ne copleşi cu elesă fie mai surprinzător. Decizia imperturbabilă a lui Dumnezeu de a dalibertate omului este perfectă pentru că ne garantează posibilitatea de a trăica şi cum El nu ar exista, de a-L scuipa în faţă, de a-L crucifica. Isus trebuiesă fi ştiut toate acestea când S-a confruntat în pustie cu Ispititorul, concen-trându-şi toată puterea asupra acestei autoconstrângeri.Cred că Dumnezeu ţine la această auto constrângere, pentru că altfel nici

cea mai puternică demonstraţie de forţă nu L-ar putea ajuta să obţină ceeace doreşte. Puterea poate impune supunerea, însă numai dragostea poatestârni dragoste, singurul lucru pe care Dumnezeu îl doreşte de la noi şi

*În piesa lui Dorothy Sayers, The Man Rom to Re King [Omul născut să fie împărat],împăratul Irod le spune magilor: "Nu puteţi conduce omul prin dragoste. Când ÎI veţi găsipe Regele vostru, să-i spuneţi asta. Doar trei lucruri pot guverna un popor-foamea, lăco-mia şi garantarea siguranţei." Regele Irod a înţeles principiile de conducere după careoperează Satan, aceleaşi pe care Isus le-a respins în pustie.

Isus pe care nu L-am cunoscut

pentru care ne-a creat. "Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage laMine pe toţi oamenii", a spus Isus. Şi în caz că nu am înţeles mesajul, Ioanadaugă: "A spus acestea ca să arate cu cel fel de moarte va proslăvi peDumnezeu." Natura lui Dumnezeu este sacrificiu de sine; chemarea Lui sebazează pe o dragoste care e gata să se jertfească.Într-o după-amiază, pe terasa unui restaurant din Chicago, un om îndu-

rerat îmi povestea despre fiul său risipitor. Jake, fiul, nu era capabil săpăstreze o slujbă. Îşi cheltuia toţi banii pe droguri şi băutură. Rareori sunaacasă, şi le pricinui a multă mâhnire părinţilor. Tatăl lui Jake îmi vorbeadespre sentimentele lui de neputinţă în cuvinte asemănătoare celor folositede Isus când a deplâns Ierusalimul. "Dacă aş putea să-I aduc înapoi, l-aşprimi acasă şi i-aş arăta cât de mult îl iubesc." A făcut o pauză pentru a-şidrege glasul, apoi a continuat: "Este ciudat că, deşi mă respinge, dragostealui Jake pentru mine înseamnă mai mult decât a celorlalţi trei copii ai mei,care se poartă cu responsabilitate. Ciudat, nu-i aşa? Asta e dragostea!"Am simţit în ultima propoziţie a acelui tată mai multă putere de pătrun-

dere a misterului constrângerii de sine a lui Dumnezeu decât am găsit înorice tratat de teologie. De ce se limitează Dumnezeu la această cale lentă,demoralizantă de a cultiva neprihănirea, în loc de a face rapid dreptate?Asta este dragostea. Dragostea are puterea ei specifică, fiind singura capa-bilă de a cuceri inima omului.

Copiii din Împăratul muştelor, de William Golding, au putut hoinări peinsulă încă o vreme, aparent scăpaţi de sub autoritatea adulţilor. Mai mult,Dumnezeu poate fi acuzat dacă ceva nu merge bine. Dacă Dumnezeu apreferat să stea cu mâinile încrucişate în timpul unor evenimente pline decruzime, cum au fost cruciadele sau Holocaustul, de ce să nu acuzăm Părin-tele în locul copiilor?M-am gândit că, rezistând ispitelor din pustie, Isus a riscat însăşi reputa-

ţia lui Dumnezeu. Dumnezeu a promis că, într-o bună zi, va readuce Pă-mântui la starea de perfecţiune de dinaintea căderii, dar până atunci? Mlaş-tina în care se bălăceşte omenirea, cruzimile din însăşi istoria bisericii, apo-calipsa care bate la uşă-merită toate acestea constrângerea de sine a luiDumnezeu? Sincer vorbind, merită libertatea umană acest preţ?Nimeni dintre cei care nu au ajuns încă la capătul acestui proces de res-

taurare nu poate să răspundă corect la această întrebare. Tot ce pot face estesă-mi amintesc că Isus, singurul combatant care a dat piept cu Răul pentrua-l distruge, a ales o altă cale. Pentru El, respectarea libertăţii de alegere aunei specii căzute pare să fi meritat preţul. Nu cred că I-a fost uşor să aleagăaceastă soluţie, pentru că ştia că atât El cât şi cei care aveau să-I calce peurme vor suferi.Aruncând o privire generală asupra vieţii lui Isus, îmi dau seama că tipa-

rul constrângerii stabilit în deşert a persistat pe tot parcursul vieţii Lui. NuL-am văzut niciodată pe Isus impunându-şi voinţa cu forţa în viaţa cuiva.Mai degrabă i-a arătat omului consecinţele alegerii, apoi l-a lăsat să aleagă.A dat un răspuns limpede şi fără înconjur tânărului bogat şi l-a lăsat săplece. Marcu adaugă în mod intenţionat acest comentariu: "Isus s-a uitat lael şi l-a iubit." Şi azi, Isus are aşteptări realiste în ce priveşte reacţia omeni-rii la constrângerea Sa autoimpusă. "Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii,dragostea celor mai mulţi se va răci."Uneori folosim expresia "complexul mântuitorului" pentru a descrie

sindromul obsesiei de a rezolva problemele altora. Adevăratul Mânturitor afost însă complet lipsit de acest complex. El nu S-a simţit presat de dorinţade a mântui lumea întreagă în timpul vieţii Sale sau de a vindeca oamenicare nu erau pregătiţi să fie vindecaţi. Sau, cum spune Milton în poemul lui,referindu-se la Isus: "S-a arătat mai îndurător, mai ceresc / Prin vorbeblânde inimi cucerind / Lăsând ca-n locul fricii să lucreze-nduplecarea."Pe scurt, Isus a demonstrat un respect incredibil pentru libertatea umană.

El nu S-a împotrivit nici chiar atunci când Satan I-a cerut să-I cearnă pe

Deşi înfrânt în toate cele trei ispitiri, Satan s-a îndepărtat de loculconfruntării cu un rânjet neruşinat. În urma refuzului categoric al lui Isusde a juca după regulile lui, Satan a înţeles că el putea continua să joace dupăaceste reguli. La urma urmei, încă mai avea la dispoziţia lui împărăţiilepământului, şi tocmai învăţase o lecţie despre constrângerea de sine a luiDumnezeu. Constrângerea de sine a lui Dumnezeu creează ocazii extraor-dinare oponenţilor lui Dumnezeu.Vor urma, desigur, şi alte ciocniri. Isus va scoate demonii cu forţa, dar

Duhul care avea să le ia locul nu era posesiv şi depinde a întotdeauna devointa celui în care săIăşluia. Ocaziile de păcătuire abundă: Isus a afirmatacest lucru în analogia Împărăţiei lui Dumnezeu care creşte în mijloculrăului ca grâul amestecat cu neghina.Din perspectiva lui Satan, ispitirea i-a oferit un nou avantaj asupra vieţii.

Ispitirea: Confruntarea din pustie

de o minune, de un mister şi de autoritate. Iar uneori biserica împrumutăuneltele manipulării perfecţionate de politicieni, comercianţi şi agenţi pu-blicitari.Sigur că mă grăbesc să critic defectele bisericii. Dar dacă mă întorc de

la istoria bisericii şi mă examinez pe mine însumi, găsesc că şi eu sunt vul-nerabil în faţa ispitei. Îmi lipseşte voinţa de a mă împotrivi soluţiilor rapidepentru împlinirea nevoilor umane. Îmi lipseşte răbdarea de a-I îngădui luiDumnezeu să lucreze încet, "manierat". Vreau să preiau eu controlul, să-ioblig pe alţii să lupte pentru cauzele în care cred eu. Sunt dispus să renunţla anumite libertăţi în schimbul garanţiei siguranţei şi protecţiei. Sunt gatasă renunţ chiar şi la mai mult pentru şansa de a-mi realiza propriile ambiţii.Când îmi dau seama că aceste ispite câştigă tot mai mult teren în mine,

mă întorc la povestea ispitirii lui Isus în pustie. Împotrivirile lui Isus în faţaSatanei mi-au garantat exact libertatea pe care o exercit când mă confruntcu ispitele mele personale. Mă rog să am aceeaşi încredere şi răbdare pecare le-a demonstrat Isus. Şi mă bucur că, aşa cum se spune în Evrei: " ...n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul careîn toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. '" Şi prin faptul că EIînsuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce suntispitiţi. "

Petru. Răspunsul Lui a fost: "Dar Eu m-am rugat pentru tine [Simone] casă nu se piardă credinţa ta." Când mulţimile s-au împrăştiat şi ucenicii L-aupărăsit, Isus aproape că le reproşează celor doisprezece: "Voi nu vreţi să văduceţi?" Apropiindu-se de momentul morţii în Ierusalim, El l-a demascatpe Iuda, dar nu a făcut nimic care să-I împiedice pe vânzător de la fapta luimârşavă-o altă consecinţă a constrângerii de Sine." ...ia-ţi crucea şi urmează-Mă", spune Isus, lansând invitaţi a cea mai

lipsită de spirit manipulativ din câte s-au făcut vreodată.

Constrângerea de sine a lui Isus-pe care am putea-o numi chiar o timi-ditate divină-m-a luat prin surprindere. Citind Evangheliile mi-am datseama că aşteptam de la EI aceleaşi lucruri pe care le-am învăţat în copilăriamea în biserica fundamentalistă în care am crescut şi unde m-am simţit ade-sea victima presiunilor emoţionale. Doctrina era propovăduită în maniera:"Crede şi nu cerceta!" Având în mână puterea miracolelor, a tainei şiautorităţii, biserica nu lăsa loc îndoielii. Am învăţat, de asemenea, tehnicimanipulative de "câştigare a sufletelor" dintre care unele îmi impuneau săspun neadevăruri despre mine persoanei cu care vorbeam. ar, eu unul nuregăsesc nimic din toate acestea în viaţa lui Isus.Citind istoria bisericii, observ că mulţi alţi urmaşi ai lui Isus au cedat

exact în faţa ispitelor cărora le-a rezistat EI. Dostoievski redă cu multădibăcie scena ispitirii, plasată acum în camera de tortură a Marelui Inchi-zitor. Cum e posibil ca biserica fondată pe Cel care s-a împotrivit ispitei sădea naştere Inchiziţiei care a impus credinţa cu forţa mai bine de o jumătatede mileniu? Tot cam atunci, în oraşul Geneva, cercurile protestante cevamai temperate impuneau frecventarea bisericii, considerând refuzul de aparticipa la euharistie drept un păcat capital. Şi aici, ereticii erau arşi pe rug.Spre ruşinea ei, istoria creştinismului dezvăluie încercări nereuşite de a

îmbunătăţi calea Domnului. Din când în când, biserica se aliază cu guver-nul care-i oferă o cale uşoară de a obţine puterea. "Venerarea succesuluieste, în general,forma de idolatrie pe care diavolul o cultivă asiduu", scriaHelmut Thielicke, referindu-se la orbirea bisericii germane din timpul luiAdolfHitler. "Am putut observa în primii ani de după 1933 constrângereaemanată de marile succese şi cum, sub influenţa acestor succese, oamenii,creştinii chiar, au încetat să mai întrebe în numele cui şi cu ce preţ ... "Uneori biserica îşi culti vă ea însăşi Hitleri în miniatură, oameni cu nume

ca Jim Jones şi David Koresh, care înţeleg prea bine puterea reprezentată

5

Ce aş fi observat eu?În Crezul Apostolilor, viaţa lui Isus este concentrată într-un singur para-

graf care începe cu naşterea Lui şi trece direct la moartea Lui, coborârea îniad şi înălţarea Ia cer. O clipă-oare nu lipseşte nimic? Ce s-a întâmplat înintervalul dintre naşterea şi patimile Lui din vremea stăpânirii lui Pilat dinPont? Aproape tot ce a făcut şi a spus Isus pe pământ timp de treizeci şi treide ani este lăsat la o parte în graba de a-I interpreta viaţa. Dar oare cum şi-apetrecut El viaţa pe pământ?Influenţat de amintirile de la şcoala duminicală, îmi este greu să descriu

viaţa pe pământ a lui Isus pentru că ea mi-a fost prezentată pe flanelografîn imagini lipsite de viaţă. Într-o scenă le vorbeşte oamenilor. În alta ţine unmieluşel în braţe. Într-una din imagini discută cu femeia samariteancă şi înalta cu un bărbat pe nume Nicodim. Singura scenă cu o tentă mai dinamicăera aceea în care ucenicii apăreau cu bărcuţele lor miniaturale pe marea depâslă albastră. Îmi mai amintesc o scenă în care Isus stătea în Templu cu unbici în mână, scenă pe care n-o puteam asocia cu nici unul din celelaltelucruri pe care le învăţasem despre El. Cu siguranţă nu-L văzusem nicioda-tă petrecând. Am învăţat câte ceva despre viaţa lui Isus la şcoala dumini-cală, însă, ca persoană, Isus a rămas în mintea mea distant şi bidimensional.Filmele, în schimb, I-au dat viaţă. Unele dintre ele, ca Isus din Nazaret,

regizat de Zeffirelli, au reuşit să reconstituie cadre fidele relatărilor dinEvanghelii. Spre deosebire de imaginile statice ale flanelografului, filmeleni-L prezintă pe Isus în mişcare, înconjurat de gloate gălăgioase care seînghesuie să-L vadă cât mai bine şi să-L asalteze cu întrebări.

Urmărind aceste filme şi citind Evangheliile, încerc să-mi exercit profe-sia de jurnalist sau echivalentul acesteia din primul secol. Stau pe margineascultând şi luând notiţe, Încercând să prind ceva din persoana Lui Înarticolul meu, trăind, totodată, sentimentul acut că prezenţa lui Isus produceun anumit efect asupra persoanei mele. Ce văd? Ce mă impresionează? Cemă tulbură la El? Cum Îl pot descrie cititorilor mei?

că arăta Isus. Cei mai mulţi şi-L închipuiau înalt (o imagine neverosimilăpentru evreul primului secol), frumos, şi nici unul nu a spus supraponderal.Le-am prezentat un film BBC În care Hristos era interpretat de un actorobez. Unii dintre studenţi au considerat aceasta o ofensă la adresa lui Isus.Preferăm un Isus Înalt, chipeş şi, mai presus de toate, zvelt.O legendă datată În secolul al II-lea avansează ideea că Isus ar fi fost

cocoşat. În Evul Mediu cei mai multi creştini trăiau cu convingerea că Isusa suferit de lepră. Creştinii zilelor noastre ar considera aceste idei inaccep-tabile şi chiar eretice. Să nu fi fost Isus un reprezentat perfect al specieiumane? Şi totuşi, În Biblie nu găsim decât o singură descriere a aspectuluiSău fizic, o profeţie scrisă cu sute de ani Înainte de naşterea Lui. Iată portre-tul pe care I l-a făcut Isaia Într-un pasaj pe care Noul Testament îl leagă deviaţa lui Isus:

...pentru mulţi a fost o pricină de groază-atât de schimonosită Îi erafaţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor....N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişa-rea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, omal durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţade la EI, şi noi nu L-am băgat în seamă.

Din cauza tăcerii Evangheliilor privind acest aspect nu putem răspundecu certitudine la Întrebarea "Cum arăta Isus?" Şi cred că acesta este unlucru bun. Imaginile frumoase sub care ni-L reprezentăm noi pe Isus spunmai multe despre noi decât despre El. Isus nu avea o strălucire suprana-turală. Ioan Botezătorul recunoaşte că n-ar fi ştiut că este El dacă nu ar fiavut o revelaţie specială. Dat fiind textul din Isaia, nu putem dovedi frumu-seţea sau măreţia Lui fizică pentru a explica atracţia pe care o exercita asu-pra maselor. Cheia se găseşte în altă parte.

Nu pot începe articolul meu despre Isus cum fac de obicei, prin descrie-rea aspectului exterior al persoanei despre care scriu. Nimeni nu ştie cumarăta Isus. Primele portrete care-L înfăţişau au apărut abia în secolul al V-lea,fiind pure speculaţii; până atunci, o descriere o chipului Său făcuseră doargrecii: o figură tânără, fără barbă, asemănătoare zeului Apollo.În 1514, cineva a publicat un document fals semnat Publius Lentulus,

guvernatorul roman care i-a succedat lui Pilat din Pont, în care Isus estedescris astfel:

Este un bărbat înalt, bine făcut, cu o înfăţişare blândă, dar plină dedemnitate. Părul lui are o culoare greu de descris, unduind în bucle deli-cate, despărţit în creştet, după obiceiul nazireilor; fruntea îi este înaltă şiimpunătoare; obrajii, fără vreo pată sau cută, sunt de un trandafiriu minu-nat; nasul şi gura, de o simetrie perfectă; barba, de o culoare identică cupărul, lungă până sub bărbie, şi despărţită la mijloc ca o furcă; ochii, deun albastru strălucitor, limpezi şi senini...

Îl recunosc pe acest Isus din picturile în ulei care atârn au pe pereţii bise-ricii pe care o frecventam În copilărie. Falsificatorul se demască însă prinurmătoarea remarcă: "N imeni nu L-a văzut râzând." Acest autor nu citiseoare aceleaşi Evanghelii pe care le citeam şi eu, documente care nu amin-tesc nimic despre Înfăţişarea exterioară a lui Isus, dar care ni-L prezintăfăcând prima minune la o nuntă, schimbând numele ucenicilor şi câştigân-du-şi faima de om "mâncăcios şi băutor de vin"? Când religioşii vremii aucriticat lejeritatea ucenicilor Săi în practicarea disciplinelor spirituale, Isusa replicat: "Oare pot posti nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei?" Dintretoate ilustraţiile pe care le-ar fi putut alege pentru a Se face Înţeles, Isus S-aoprit la cea a mirelui a cărui bucurie înveseleşte nuntaşii.Am prezentat o dată în faţa unei clase de studenţi câteva zeci de imagini

care reprezentau o interpretare a înfăţişării lui Isus în diferite culturi-afri-cană, coreeană, chineză-şi apoi i-am Întrebat pe cei prezenţi cum credeau

Las la o parte aspectul fizic pentru a căuta să-L Înţeleg pe Isus ca per-soană. Ce punctaj ar fi obţinut la un test de personalitate?Personalitatea lui Isus care reiese din Evanghelii este radical diferită de

imaginea cu care am crescut, o imagine a lui Isus pe care o recunosc acumîn unele din filmele mai vechi de la Hollywood. În acele filme Isus Îşideclamă rolul monoton, fără inflexiuni sentimentale. Trece prin viaţă ca unpersonaj calm printre oameni exagerat de agitaţi. Nimic nu-L tulbură.

Isus pe care nu L-am cunoscut

Împarte înţelepciune pe un ton inexpresiv, temperat. Pe scurt, este un soi deIsus sedat cu Prozac (un antidepresiv - n.tr.)În contrast, omul prezentat de Evanghelii are o asemenea carismă încât

oamenii stau să-L asculte captivaţi trei zile în şir, uitând până şi de foame.Isus pare o fire sensibilă, e "mişcat de milă", răspunzând aproape impulsivla nevoile din jur. Evangheliile ne redau o gamă de reacţii emoţionale alelui Isus: o milă spontană faţă de un lepros, exuberanţă faţă de succeseleucenicilor, o izbucnire de mânie din cauza răcelii legaliştilor, durere la ve-derea unui oraş care nu-L primeşte, şi apoi strigătele de suferinţă dingrădina Ghetsimani şi de pe cruce. A avut o răbdare aproape nelimitată cuoamenii, dar nici un pic de milă faţă de instituţii şi nedreptate.Am participat odată la o întrunire specială de bărbaţi, al cărei scop era

să-i ajute pe participanţi "să-şi înţeleagă sentimentele" şi să-şi schimbe reac-ţiile restrictive tipic masculine. Ascultând în cadrul unui grup mic pe câţivabărbati mărturisind cât le era de dificil să se exprime sincer şi să reuşească oapropiere reală de persoanele din viaţa lor, mi-am dat seama că Isus a trăitun model ideal de împlinire masculină pe care, după nouăsprezece secole,cei mai mulţi bărbaţi îl ignoră deliberat. A plâns, cel puţin de trei ori, în faţaucenicilor. Nu şi-a ascuns temerile şi nu a ezitat să ceară ajutor: "SufletulMeu este cuprins de o întristare de moarte." În grădina Ghetsimani le-a spusucenicilor: " ...rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine!". Câţi dintre lide-rii puternici de astăzi ar recunoaşte că sunt vulnerabili? ~Spre deosebire de cei mai mulţi oameni pe care-i cunosc, lui Isus Ii plă-

cea să-i laude pe alţii. Când făcea o minune, recunoştea meritele benefi-ciarului: " ...credinţa ta te-a mântuit..." Pe Natanael l-a numit " ...un israelitîn care nu este vicleşug". Despre Ioan Botezătorul a spus: "Dintre cei năs-cuti din femeie nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul." Pene~tatornicul Petru l-a numit "piatra". Când o femeie umilă i-a oferit un darscump ca act de închinare, Isus i-a luat apărarea în faţa acuzatorilor ei şi aspus că despre gestul acelei femei se va vorbi oriunde va fi propovăduităEvanghelia.Evangheliile ne arată că Isus lega repede relaţii profunde cu oamenii pe

care-i întâlnea. Indiferent că stătea de vorbă cu o femeie la fântână, cu unlider religios într-o grădină, sau cu un pescar pe malul lacului, El intra di-rect în miezul problemei, iar după câteva propoziţii, aceşti oameni ajungeausă-I dezvăluie secretele lor cele mai intime. Oamenii de rând din vremea Sapăstrau o distanţă respectabilă faţă de rabini şi "sfinţi", dar Isus reuşea să

Profil: Ce aş fi observat eu?

scoată la suprafaţă din sufletele lor o foame lăuntrică atât de profundă încâtaceştia se înghesuiau în jurul Lui cu speranţa de a se putea atinge măcar deveşmintele Lui.Romanciera Mary Gordon spune că sensibilitatea lui Isus fată de femei

şi copii a fost una din principalele calităţi care au atras-o la El: "fn mod certeste singurul erou afectuos din literatură. Cine îşi poate imagina un Odiseusau un Enea afectuos?" Acestui Isus care Îşi exprimă compasiunea faţă defiicele Ierusalimului astfel: "Vai de femeile care vor fi însărcinate ... în zileleacelea!", Gordon îi răspunde: "Îmi doream copii şi, când am citit acestecuvinte, am simtit că îmi erau adresate. Acum mă întreb: Câti bărbati ar lua, , ,în considerare dificultăţile sarcinii şi ale îngrijirii copiilor?"Isus nu îndeplinea mecanic puncte de pe liste de urgenţe, şi mă îndoiesc

că ar aprecia accentul pe care omul modern îl pune pe punctualitate şi peprogramarea riguroasă. A participat la nunţi care ţineau zile întregi. Nu sesupăra să fie deranjat de orice "nimeni" care-i tăia calea. Dovadă femeia cusurgere de sânge care s-a atins temătoare de haina Lui şi cerşetorul orb sâ-câitor. Două dintre cele mai uimitoare minuni (învierea lui Lazăr şi a fiiceilui Iair) au avut loc pentru că a ajuns prea târziu ca să-i mai poată afla înviaţă pe bolnavi şi astfel să-i vindece.În frumoasele cuvinte ale lui Bonhoeffer, Isus a fost "omul celorlalţi".

Era mereu liber-liber să se pună la dispoziţia celui de lângă El. Acceptasă ia masa cu oricine Îl invita-ceea ce explică faptul că nici o altă figurăpublică nu a avut prieteni mai diverşi: de la bogaţi, precum centurionulroman, farisei şi vameşi, la prostituate şi victime ale leprei. Oamenilor leplăcea compania lui Isus; oriunde S-ar fi aflat, în preajma Lui era bucurie.Prin manifestarea tuturor acestor calităţi, pe care psihologii o numesc

actualizare de sine, Isus a spart tiparele. După cum spune C. S. Lewis: "NuSe încadra deloc în imaginea creată de psihologi a cetăţeanului integrat,echilibrat, adaptat, fericit în căsnicie, angajat, popular. Nu poţi fi bine«adaptat» într-o lume în care ţi spune că «ai drac» şi care, în final, te ţintu-ieş-te gol pe o cruce."

Asemeni majorităţii contemporanilor Săi, fără îndoială că şi eu m-aş fiîmpotrivit acestei stranii combinaţii de afirmaţii extravagante venind dingura unui evreu cu o înfăţişare comună. Pretinea că este Fiul lui Dumnezeu,dar mânca şi bea ca toţi ceilalţi; obosea şi se simţea singur. Ce fel de fiinţăera El?

Pe de o parte, Isus părea să Se simtă "acasă" pe pământ; pe de altă parteînsă era cert că Se simţea străin. Îmi aduc aminte de singura scenă din ado-lescenţa Lui redată în Scriptură, când, aflat în Ierusalim, a dispărut şi a fostcertat de mama Lui. Întrebarea cifrată a mamei Lui evreice, "Fiule, pentruce te-ai purtat aşa cu noi?", probabil că nu face dreptate ambelor părţi im-plicate-Ia urma urmei, părinţii Îl căutaseră trei zile. Isus le-a răspuns: "Dece M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?" Iatăcă deja apăruse o fisură, un conflict de loialitate, care Îl despărţea pe Isusde familia Sa.Adesea Isus trebuie să se fi simţit "departe de casă" pe o planetă a libe-

rului-arbitru şi a răzvrătirii. În asemenea momente, Se retrăgea să Se roage,ceea ce însemna pentru El o gură de aer curat dintr-un dispozitiv de menţi-nere a vieţii care-I dădea puterea de a-şi continua existenţa pe o planetă po-luată. Totuşi, nu primea totdeauna răspunsuri-formulă la rugăciunile Lui.Luca ne spune că înainte de a-şi alege cei doisprezece ucenici S-a rugat toa-tă noaptea-şi chiar şi aşa unul dintre ei a fost un trădător. În GhetsimaniS-a rugat la început ca paharul suferinţei să fie luat de la El, ceea nu s~aîntâmplat. Scena din grădină ne înfăţişează un om aflat la o distanţă uriaşăde "casă", dar care s-a împotrivit tuturor ispitelor pentru a putea înfăptuirăscumpărarea supranaturală.O scenă din Evanghelii îmi explică ambele laturi ale naturii Sale, faptul

că Se simţea "acasă", dar, în aceaşi timp, "departe de casă". Pe Marea Gali-leii s-a stârnit o furtună care aproape că răsturna barca în care dormea Isus.Trezit din somn de ucenici, S-a ridicat şi a strigat vântului şi valurilor:"Taci! Fără gură!". Ucenicii s-au făcut mici de frică. Oare cine era Acela deporuncea furtunii ca unui copil neascultător?Demonstraţia de putere din mijlocul furtunii i-a convins pe ucenici că

Isus nu era un om ca toţi ceilalţi. Minunea aceasta ne vorbeşte despre esenţaÎntrupării. "Dumnezeu este vulnerabil", spunea filozoful Jacques Maritain.La urma urmei, Isus a adormit de oboseală. Mai mult, cu excepţia acestuiunic miracol, Fiul lui Dumnezeu a fost una din victimele creaţiei: Creatorulnorilor a fost udat de ploaie, Creatorul stelelor a transpirat de căldură subsoarele Palestinei. Isus S-a supus legilor naturii chiar şi atunci când ele s-auopus într-o oarecare măsură dorinţelor Lui (" ...dacă este cu putinţă, înde-părtează de la Mine paharul acesta"). A trăit şi a murit după legile de pepământ.

Se naşte anonim într-un cătun din obscura Galilee. Este urmărit în-deaproape de privirile reci, sfredelitoare, ale ţăranilor care, trăind la nivelde subzistenţă, cunoşteau cu exactitate linia de demarcaţie dintre sărăcieşi mizerie cruntă. Arată ca un cerşetor, dar privirea Lui nu cere milă, gla-sul Lui nu are inflexiuni de jelanie, iar pasul nu-I e târşit. Vorbeşte delegea lui Dumnezeu, iar ei Îl ascultă plini de curiozitate. Poporul ştiemulte despre legi şi putere, despre împărăţii şi domnii, însă doar prinprisma birurilor şi a datoriilor, a subnutriţiei şi a bolii, a sistemul agraropresiv şi a posesiunii demonice. Vor să afle ce poate face Împărăţia luiDumnezeu pentru copilul şchiop, pentru părintele orb, pentru dementulcare-şi urlă chinul izolării printre mormintele de la marginea satului.(John Dominic Crossan).

Vecinii lui Isus află curând ce poate face El pentru ei. El poate face capărintele orb să vadă, copilul şchiop să umble, poate scoate demonii dinposedatul chinuit printre morminte. Când Isus şi-a început lucrarea devindecare şi predicare, vecinii îşi scărpinau creştetele a uimire: "Nu esteacesta tâmplarul, feciorul Mariei? Atunci de unde are El toate lucrurileacestea?"La începutul lucrării Sale, probabil timp de un an, Isus a avut mare

succes. Veneau atât de mulţi oameni la El încât uneori nu putea scăpa de eidecât fugind cu barca. Fără Îndoială că vindecările fizice au fost cele careau atras atenţia asupra Lui. Evreii, care credeau că diavolul era răspunzătorde toate bolile şi că numai oamenii sfinţi puteau fi canalele de intervenţieale lui Dumnezeu, deţineau o istorie lungă a minunilor. (Un vindecător penume Honi a trăit în anii care au precedat venirea lui Isus şi este menţionatde istoricul Iosefus.) Se pare că Isus avea cunoştinţă de existenţa unorrivali, pentru că a potolit impulsul ucenicilor de a-i condamna. Aproximativo treime din relatările din Evanghelii vorbesc despre vindecări fizice. Dinspirit jurnalistic, aş fi investigat aceste cazuri, căutând dovezi medicale şichestionând familiile celor ce pretindeau că au fost vindecaţi printr-o mi-nune. Vindecările erau diverse şi nu se puteau încadra În tipare. Isus avindecat de la distanţă cel puţin o persoană; unele dintre vindecări au fostspontane, altele au presupus parcurgerea mai multor paşi; În multe dintreele persoanei vindecate i se cerea să urmeze instrucţiuni specifice.Dacă aş fi făcut astfel de investigaţii, aş fi observat la Isus o curioasă

Isus pe care nu L-am cunoscut

ambivalenţă în ce priveşte vindecările. Pe de o parte, vindecarea era efectulunei reacţii spontane avute de Isus la vederea unei anumite nevoi umane:vedea persoana suferindă înaintea Lui, I se făcea milă de ea şi o vindeca.Nu o dată însă a refuzat o solicitare directă de ajutor. Pe de altă parte, Isusnu-şi făcea reclamă la puterea pe care o avea de a vindeca. Condamna "nea-mul viclean şi preacurvar" care cerea semne şi, întocmai cum a făcut înpustie, rezista oricărei ispite de a face spectacol. Marcu redă şapte situaţiiîn care Isus a poruncit persoanei vindecate să nu spună nimănui ce i sefăcuse. Când oamenii nu aveau credinţă, nu făcea vindecări.În ce mă priveşte, dacă aş fi fost unul din apropiaţii lui Isus, probabil că

aş fi speculat posibilităţile de afirmare ale unui om cu astfel de puteri laRoma, Atena sau Alexandria. Fraţii Lui l-au propus să-şi concentreze lu-crarea măcar în Ierusalim, capitala Israelului. Isus însă a preferat să nu steaîn lumina reflectoarelor. Neavând încredere în mulţimi şi în opinia publică,şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului în orăşele de mică importanţă.În ciuda ambivalenţei Sale, Isus nu a ezitat să se folosească de argumen-

tul minunilor pe care le făcea pentru a-şi dovedi identitatea. "Credeţi măcarpentru lucrările acestea ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl esteîn Mine şi Eu sunt în Tatăl", le-a spus ucenicilor. Iar când vărul Său, IoanBotezătorul, care zăcea în temniţă, a pus la îndoială faptul că Isus era Me-sia, Isus i-a transmis prin ucenicii lui următorul răspuns (parafrazare deFrederick Buechner):

Mergeţi şi spuneţi-i lui Ioan ce aţi văzut. Spuneţi-i că orbii şi-au vân-dut câinii care le serveau de călăuze şi acum se bucură urmărind zborulpăsărilor pe cer. Spuneţi-i că şchiopii şi-au vândut bastoanele şi pe baniiprimiţi pe ele şi-au cumpărat bocanci de drumeţie. Spuneţi-i că dezmoş-teniţii soartei au ridicat fruntea din ţărână, iar cei cu sufletul vlăguit simtcă trăiesc pentru prima dată în viaţa lor.

Profil: Ce aş fi observat eu?

electronice. Mica Lui ceată de ucenici, fără o bază permanentă de operaţii,umbla din oraş în oraş, fără o strategie bine definită."Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are

unde-şi odihni capul", a spus Isus. Dacă ar fi trăit în timpurile modeme, cutratamentul care se aplică celor lipsiţi de adăpost, cu siguranţă Isus şi uceni-cii Săi ar fi fost alungaţi de poliţie şi obligaţi să plece în altă parte. În anti-chitate existau mulţi astfel de învăţători (exista chiar o şcoală de filozofienumită şcoala peri patetică, ai cărei adepţi discutau filozofie mergând).Am avut ocazia să observ pe viu, în India, un mod de lucru asemănător

celui practicat de Isus. Acolo, evangheliştii creştini merg pe urmele "sfin-ţilor" hinduşi şi budişti. Unii se opresc prin gări, se prezintă călătorilor careaşteaptă trenul şi îi întreabă dacă vor să cunoască mai multe despre Dumne-zeu. Alţii merg din oraş în oraş, însoţiţi de ucenicii lor. Alţii îşi invităucenicii în ashram-uri, unde se închină împreună şi studiază Scripturile.Grupul condus de Isus nu avea un sediu central, proprietăţi sau funcţio-

nari. Aveau doar un casier, pe Iuda. Financiar, se pare că abia se descurcau.Într-o împrejurare, pentru a face rost de bani pentru bir, Isus l-a trimis pePetru la pescuit. A împrumutat o monedă pentru a le explica ce îi datora Ce-zarului şi un măgar când a vrut să intre în Ierusalim călare. Trecând prinholde, scuturau spicele de grâu pentru a mânca boabele crude în virtutealegii mozaice care permitea acest lucru săracilor. Deşi Isus a stat de vorbăcu oameni influenti ca Nicodim, sau ca tânărul bogat, niciodată nu pare să-Ifi trecut prin mint~ să Se folosească de bogăţia sau influenţa lor în scopuripersonale.Din ce a trăit Isus? În Orientul Mijlociu al acelor vremuri, învăţătorii tră-

iau din darurile ascultătorilor care îşi manifestau faţă de ei aprecierea. Lucane spune că anumite femei care au fost vindecate de Isus-inclusiv soţia mi-nistrului de finanţe al lui Irod!-i-au purtat de grijă. Este mişcător să aflămdin Scriptură cum câteva dintre aceste femei au făcut o călătorie lungă şipericuloasă din Galileea la Ierusalim în timpul Paştelor şi au stat la picioarelecrucii lui Isus după ce a fost părăsit de cei mai apropiaţi ucenici ai Săi.Conform părerii generale, Isus a fost un învăţător de excepţie. Cei care-L

urmau erau atraşi de puterea ca de magnet a cuvintelor Lui, care erau"scurte, precise, extraordinare, înviorătoare", după cum le caracterizeazăpoetul John Berryman. Cu multă răbdare, Isus dădea lecţii pe loc, carăspunsuri la întrebările spontane care 1 se puneau. O femeie a avut şaptesoţi: A cui soţie va fi ea în viaţa viitoare? Îmi cere Legea mie, evreu, să

Dacă ar fi trebuit să aleg un cuvânt, un singur cuvânt, pentru a-L definipe Isus contemporanilor Săi, aş fi ales cuvântul rabbi, învăţător. În StateleUnite nu există astăzi nimeni a cărui viaţă să poată fi comparată cu viaţa luiIsus. Sunt sigur că stilul Lui de viaţă n-are nimic în comun cu cel alevangheliştilor modemi, care predică maselor în corturi şi pe stadioane,care au echipe, afişe şi poştă directă pentru reclamă şi proiecţii pe ecrane

plătesc taxe autorităţilor păgâne? Ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţaveşnică? Cine este cel mai mare în Împărăţia cerurilor? Cum se poate naşteun om bătrân?Jaroslav Pelikan povesteşte cum odată un rabin a fost întrebat de un elev

al său: "De ce voi, rabinii, daţi învăţături punând întrebări?" La care rabinula răspuns: "Dar ce e rău în a pune întrebări?" Adesea şi Isus întorcea între-bările în stil socratic, creând astfel o stare de criză în mintea celui ce între-ba. Răspunsurile Lui ţinteau direct esenţa întrebării şi inimile ascultătorilor.Mă îndoiesc că aş fi plecat de la o întâlnire cu Isus cu un aer superior sausatisfăcut.În mod sigur aş fi rămas uimit de parabolele Lui, o formă de comunicare

a unui adevăr care a devenit semnul Lui distinctiv. Scriitorii de mai târziuau admirat talentul Lui de a comunica adevărurile profunde prin acestepovestiri din viaţa cotidiană. O femeie perseverentă înfrânge răbdarea unuijudecător. Un împătrat se avântă într-un război nesăbuit. Un grup de copiise ceartă în stradă. Un om este jefuit de o bandă de hoţi şi abandonataproape mort. O femeie care a pierdut un bănuţ îl caută de parcă ar fi pier-dut lumea întreagă. Nu există fiinţe imaginare şi intrigi încâlcite în parabo-lele lui Isus; ele redau pur şi simplu viaţa din jurul Lui.Parabolele au servit perfect scopurilor lui Isus. Oricui îi place o poveste

bună, iar talentul de povestitor al lui Isus captiva atenţia adunărilor de agri-cultori şi pescari, majoritatea fără carte. Şi pentru că povestirile sunt maiuşor de reţinut decât conceptele sau schiţele, parabolele au şi rolul de apăstra mesajul nealterat: peste ani, când oamenii retlectează la învăţăturilelui Isus, parabolele Lui revin în memorie cu detalii pline de viaţă. Este unasă vorbeşti în termeni abstracţi despre dragostea fără margini a lui Dumne-zeu, şi cu totul altceva să povesteşti despre un prieten care-şi dă viaţa pen-tru prietenii lui, sau despre un tată zdrobit care scrutează orizontul zilnicpentru a zări un semn de la fiul lui plecat în lumea largă.Rezumând în câteva cuvinte mesajul Lui, Evanghelia după Ioan spune

că Isus a venit pe pământ "plin de har şi de adevăr". Primul este harul: încontrast cu cei care au încercat să complice credinţa şi s-o împietrească prinlegalism, Isus a predicat mesajul simplu al dragostei lui Dumnezeu. Dintr-unmotiv necunoscut-şi, cu siguranţă, nu pentru că o merităm-Dumnezeu adecis să ne dăruiască dragostea fără nici o plată, fără limite, "pe cheltuialaLui".O poveste rabinică a vremii spune că proprietarul unei vii a ieşit în

cetate să angajeze muncitori la strânsul recoltei. Ziua era pe sfârşite, daracesta a mai angajat un lot de muncitori cărora le-a mai rămas doar o orăpentru a dovedi de ce erau în stare. Versiunea tradiţională a povestirii spunecă cei veniţi mai târziu au lucrat cu atâta zel pentru a recupera timpulpierdut, încât supraveghetorul a decis să-i plătească pentru întreaga zi. Ver-siunea lui Isus însă nu spune nimic despre hărnicia lucrătorilor. AccentulLui cade pe generozitatea proprietarului-Dumnezeu-care Îşi revarsă ha-rul peste cei cu state vechi de plată şi peste noii-veniţi deopotrivă. Nimeninu este înşelat şi toţi sunt plătiţi cu mult mai mult decât merită.În pofida acestei preeminenţe a harului, nimeni nu-L poate acuza pe Isus

că diminuează sfinţenia lui Dumnezeu. Eu m-aş fi poticnit mai degrabă înadevărul proclamat de Isus, un adevăr intransingent în comparaţie cu celproclamat de rabinii contemporani cu El. Învăţătorii contemporani cu Isusse străduiau să "nu impună decât restricţii pe care cea mai mare parte a co-munităţii le putea suporta." Isus proclama adevărul fără rezerve. A cata-logat mânia drept crimă, pofta păcătoasă drept adulter, dorinţa de a deţinebunurile aproapelui drept hoţie. "Fiţi sfinţi, căci Tatăl vostru care este în ce-ruri este sfânt", a spus, fixând standardul de viaţă la un nivel pe care nimeninu-l putea atinge.Elton Trueblood face următoarea observaţie: toate simbolurile importan-

te folosite de Isus au o puternică notă de duritate, ba sunt chiar ofensatoare:jugul, paharul suferinţei, ştergarul slujirii şi, în final, crucea. "Socotiţi dacămerită", spune Isus, avertizându-i clar pe cei care se gândesc să-L urmeze.

Jacob Neusner, un rabin contemporan, cel mai mare cercetător al iudais-mului de la începuturile erei creştine, ridică într-una din cele cinci sute decărţi ale sale, A Rabbi Talks with Jesus [Un rabin discută cu Isus], următoa-rea întrebare: "Ce poziţie aş fi luat faţă de Isus?" Neusner are un mare res-pect pentru Isus şi pentru creştinism şi recunoaşte că o învăţătură ca Predicade pe Munte îl "impresionează" şi îl "mişcă". Dacă ar fi fost contemporancu Isus, învăţătura Lui, spune el, i-ar fi stârnit interesul în suficientă măsurăîncât să-I fi determinat să se alăture mulţimii care-L urma din loc în loc,sorbindu-I cuvintele înţelepte.Dar, în final, conchide Neusner, s-ar fi aliat cu rabinii din Nazaret. "Isus

face un pas important-în direcţia greşită" spune el, transferând accentulde pe "noi", ca şi comunitate evreiască, pe "Eu". Neusner nu a reuşit să serupă de Tora şi să se alipească de Isus ca autoritate centrală. "Problema este

Isus pe care nu L-am cunoscut

figura lui Isus, nicidecum învăţătura Lui... În final, învăţătorul Isus, ridicăo pretenţie pe care numai Dumnezeu o poate ridica." Neusner menţinedistanţa cu respect, incapabil de a face saltul credinţeiNeusner are dreptate când afirmă că esenţa învăţăturii lui Isus este total

diferită de a celorlalţi rabini, fără a mai menţiona mari învăţători neevrei,precum Confucius sau Socrate. El nu căuta adevărul; EI călăuzea spre ade-văr arătând spre Sine. Matei spune că "EI îi învăţa ca Unul care avea putere,nu cum îi învăţau cărturarii lor". Învăţaţii vremii se fereau să-şi exprimepropriile opinii, bazându-şi remarcile pe Scripturi şi pe comentarii recunos-cute. Spre deosebire de ei, Isus Îşi exprima fără rezerve părerile personaleşi folosea Scriptura ca şi comentariu. "Aţi auzit că s-a zis ... dar Eu văspun ..." suna acelaşi refren poruncitor. El era sursa, şi nu făcea nici o dife-renţă între cuvintele Lui şi cuvintele lui Dumnezeu când le vorbea. Ceicare-L ascultau Îl înţelegeau clar, chiar dacă Îl respingeau. "Omul acestahuleşte!" ziceau ei.Neînfricat, Isus nu a ocolit niciodată conflictul. A acceptat provocările

opozanţilor şi ale batjocoritorilor de orice teapă. ° dată a oprit mulţimeapornită să omoare cu pietre o femeie prinsă în adulter. Altă dată, venind să-Laresteze, gărzile s-au întors la Templu cu mâinile goale: "Niciodată n-avorbit vreun om ca omul acesta", au spus ei, surprinşi de prezenţa Lui careimpunea respect. Isus poruncea direct chiar şi demonilor: "Taci!"; "Duhmut şi surd îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta şi să nu mai intri înel." (Este interesant că demonii L-au recunoscut întotdeauna ca "Sfântul luiDumnezeu" sau "Fiul Celui Preaînalt", oamenii fiind însă aceia care Îipuneau la îndoială identitatea.)Afirmaţiile lui Isus despre Sine ("Eu şi Tatăl una suntem"; "Am putere

să iert păcatele"; "Voi înălţa Templul acesta în trei zile") nu aveau prece-dent şi L-au dus constant la conflicte. Învăţătura Lui se identifica în aseme-nea măsură cu persoana Sa, încât multe din cuvintele Lui n-au supravieţuitvieţii Lui pe pământ; afirmaţiile Lui îndrăzneţe despre Sine au murit o datăcu EI pe cruce. După moartea Lui, ucenicii, care L-au urmat ca pe unînvăţător, s-au întors la vechea lor viaţă, spunându-şi cu tristeţe: "Noi tră-geam nădejde că EI este Acela care va izbăvi pe Israel." A fost necesarăÎnvierea pentru ca Propovăduitorul adevărului să devină Cel propovăduit.

sincer, captivat de învăţătura şi de persoana Lui, dar hotărât să nu mă supunLui. Dacă mi-aş întoarce privirea de la Isus şi aş privi la oamenii care măînconjoară, aş observa câteva grupuri de privitori formând cercuri concen-trice în jurul Lui.Cel mai departe de El, într-un cerc exterior, sunt oamenii de rând, curio-

şii şi alţii care, asemeni mie, încearcă să-şi dea seama cine este Isus. Însăşiprezenţa acestei mulţimi Îi conferă protecţie lui Isus: deşi nemulţumiţi că"lumea se duce după El", adversarii Lui nu îndrăznesc să pună mâna pe El.Mai ales la începutul lucrării Sale, patrioţii evrei se învârteau pe aproape,dornici să-L audă pe Isus anunţând o revoltă împotriva Romei. Isus nu seocupă însă de acest grup periferic. Le predică totuşi şi lor, şi aceasta Îl deo-sebeşte radical de esenieni şi de alte grupări religioase care nu îi primeau laîntâlnirile lor decât pe iniţiaţi.Mai aproape de centru, descopăr un grup de vreo sută de adepţi sinceri.

Ştiu că mulţi dintre aceşti oameni care ÎI însoţesc pe Isus în drumurile Lui,1 s-au alăturat după arestarea lui Ioan Botezătorul-ucenicii lui Ioan chiars-au plâns că "toţi" merg după Isus. Nepunând preţ pe popularitate, Isus Îşidirecţionează cele mai multe învăţături nu spre mase, ci spre aceşti căută-tori sinceri pe care îi călăuzeşte constant spre o dedicare tot mai profundă,folosind cuvinte încărcate de semnificaţie, menite să maturizeze repede peoricine. Nu poţi sluji la doi stăpâni, spune El. Renunţă la dragostea de banişi la plăcerile pe care ţi le oferă lumea. Renunţă la tine însuţi. Slujeşte-i peceilalti. Poartă-ti crucea., ,Ultimele cuvinte nu sunt o metaforă goală: de-a lungul drumurilor Pa-

lestinei, romanii crucificau mereu criminali dintre cei mai înrăiţi pentru a leda o lecţie evreilor. Oare ce fel de imagini stârneau aceste "invitaţii" înmintea celor ce-L urmau? Dorea El oare să conducă o procesiune de mar-tiri? La prima vedere, da. "Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine îşiva pierde viaţa, pentru Mine, o va câştiga." Sunt cuvintele pe care Isus lerepetă mai des decât pe altele.Am auzit pe cei din cercul cel mai apropiat de EI, pe cei doisprezece, Iău-

dându-se că se vor sacrifica cu dragă inimă. "Nu ştiţi ce cereţi", le-a repli-cat Isus. "Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-I beau Eu?" "Putem!", aurăspuns ei în naivitatea lor.

Îmi imaginez că trăiesc în zilele lui Isus şi că mă aflu în preajma Lui.Îmi găsesc un loc la marginea mulţimii care-L înconjoară, ca un căutător

Uneori mă întreb dacă aş fi vrut să mă număr printre cei doisprezece, înorice condiţii. Spre deosebire de ceilalţi rabini, Isus şi-a ales EI Însuşi cercul

de ucenici; nu ei L-au ales pe EI. Atracţia exercitată de Isus era atât deputernică, încât nu I-au trebuit decât câteva cuvinte pentru a-i determina să-şi lase slujbele şi familiile şi să 1 se alăture. Două perechi de fraţi-Iacov şiIoan, şi Petru şi Andrei-se îndeletniceau cu pescuitul; când Isus i-a chemat,şi-au abandonat mrejele (culmea ironiei, chiar după ce Isus le-a făcut partede cea mai bogată captură de peşte din viaţa lor!). Cu excepţia lui Iuda Isca-rioteanul, toţi se trag din provincia natală a lui Isus, Galileea; Iuda este dinIudeea, ceea ne demonstrează cât de mult se răspândi se faima lui Isus în ţară.Personal, m-ar fi nedumerit eterogenitate grupului celor doisprezece.

Simon, zelotul, aparţinea grupării violente care se opunea Romei, în timpce Matei, vameşul, tocmai fusese angajat de regele-marionetă instalat deRoma. Nici un învăţat ca Nicodim şi nici un bogat ca Iosif din Arimateeanu a intrat în grupul celor doisprezece. Trebuia să-I analizezi cu atenţie pefiecare din grup ca să-i descoperi abilităţi de conducător.Remarc că, de fapt, trăsătura cea mai evidentă a ucenicilor era obtuzi-

tatea lor. "Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi?", îi întreabă Isus. "Până când văvoi suferi?" În timp ce El îi învaţă conducerea prin slujire, ei se ciorovăiesccare dintre ei merită cea mai înaltă poziţie. Credinţa lor superficială Îl exas-perează pe Isus. După fiecare minune se îndoiau că Isus va mai face vreuna.Poate hrăni cinci mii-dar patru mii? Mai tot timpul, cei doisprezece par sătrăiască într-o ceaţă a ignoranţei care îi desparte de Isus.De ce investeşte Isus atât în aceşti oameni aparent rataţi? Pentru a răs-

punde la această întrebare, apelez la relatarea lui Marcu care ne spunemotivele pentru care Isus i-a ales pe cei doisprezece: " ...ca să-i aibă cu Sine,şi să-i trimeată să propovăduiască."Ca să-i aibă cu Sine-Isus nu a încercat niciodată să-şi ascundă singu-

rătatea şi dependenţa de alţi oameni. El şi-a ales ucenicii nu ca slujitori, cica prieteni. A împărtăşit cu ei momentele de bucurie şi de tristeţe, şi le-acerut sprijinul la nevoie. Ei au devenit familia Lui, I-au ţinut loc de mamă,fraţi şi surori. Ei au renunţat la tot pentru El, aşa cum şi El a renunţat la totpentru ei. Pe scurt, i-a iubit.Să-i trimită să propovăduiască~De la prima invitaţie adresată celor

doisprezece, Isus ştia ce avea să se întâmple într-o bună zi la Calvar. Ştiacă timpul Lui pe pământ e scurt, şi că succesul final al misiunii Sale depin-dea nu numai de ceea ce realiza în trei ani, ci şi de ceea ce vor face ceidoisprezece, rămaşi unsprezece, iar mai târziu miile, şi apoi milioanele decredincioşi după înălţarea Lui.

E ciudat că, privind înapoi la vremea lui Isus din perspectiva prezen-tului, însăşi simplitatea ucenicilor Lui îmi dă speranţă. Isus nu şi-a alesucenicii în functie de talentul sau de abilitatea lor de a face lucruri mari. Câta trăit pe pămâ~t, Isus S-a înconjurat de oameni simpli care nu L-au înţeles,care n-au dovedit că ar fi maturi spiritual, şi care, uneori, s-au purtat ca nişteşcolari îndărătnici. Isus i-a mustrat, mai ales pe trei dintre ei (pe cei doifraţi, Iacov şi Ioan, şi pe Petru)-şi, totuşi, doi dintre aceştia vor devenistâlpii creştinismului primar.Nu pot scăpa de impresia că Isus preferă să lucreze cu recruţi care nu

promit multe. O dată, după ce a trimis în misiune şaptezeci şi doi de ucenici,Isus S-a bucurat de reuşitele despre care I-au relatat la întoarcere. Nu-Lvedem atât de exuberant în nici un alt pasaj din Scripturi. "În ceasul acela,Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: «Tată, Doamne al cerului şi alpământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şipricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilom". Cu o astfel de adunătură, Isus a pustemelia Bisericii, care nu a încetat să crească în ultimii o mie nouă sute deam.

6Fericirile:Norocoşi cei fără de norocÎn anii adolescenţei eram obsedat de Predica de pe Munte. Citeam câte

o carte de genul In His Steps [Pe urmele Lui] de Charles Sheldon, făgădu-iam solemn să fac în toate "ce-ar face Isus", şi-mi îndreptam atenţia spreMatei 5-7 pentru a găsi acolo căIăuzire. Ce să fi înţeles din cele două capi-tole? Să mă mutilez după un vis erotic? Să mă las bătut măr de huliganiicu motociclete de la şcoală? Să-mi smulg limba doar pentru că i-am servito replică usturătoare fratelui meu?La un moment dat, am ajuns să fiu atât de convins de înclinaţia mea spre

lucrurile materiale, încât i-am dăruit unui prieten scumpa şi nepreţuita meacolecţie de 1100 de ilustrate cu jucători legendari de baseball, printre careuna originală din 1947, cu Jackie Robinson şi una cu Mickey Mantie laînceputul carierei. Mă aşteptam la o răsplată divină pentru asemenea renun-ţare; când colo, a trebuit să îndur enorma nedreptate de a-I vedea pe priete-nul meu vânzând întreaga colecţie la licitaţie, în schimbul unui profit uriaş."Ferice de cei ce suferă pentru dreptate", mi-am spus eu, consolându-mă.Nici acum, ca adult, nu pot spune că am depăşit criza declanşată de Pre-

dica de pe Munte. Deşi în răstimpuri am mai încercat să o elimin din sferainteresului meu, considerând-o un exces retoric, cu cât mă adâncesc în stu-derea persoanei lui Isus, cu atât îmi dau seama că afirmaţiile din acest pasajconstituie punctul central al mesajului Său. Dacă nu reuşesc să înţelegaceastă învăţătură, înseamnă că nu reuşesc să-L înţeleg nici pe EI.Isus a rostit această predică celebră într-un moment În care popularitatea

Sa era în mare creştere. Mulţimile ÎI urmăreau oriunde mergea, obsedate de

Isus pe care nu L-am cunoscut

întrebarea: A venit în sfârşit Mesia? În aceste circumstanţe deosebite, Isusa lăsat de-o parte pildele şi le-a oferit ascultătorilor o întreagă "filozofie deviaţă", semănând oarecum cu un candidat care dezvăluie un nou programpolitic. Şi încă ce program!

Când a venit momentul să predau Fericirile cursanţilor mei de la LaSalleStreet Church din Chicago, mi-am urmat obiceiul de a viziona în prealabilmai multe filme despre Isus. Deoarece mă inspiram din cincisprezece filmediferite, sarcina de a selecta şi viziona toate porţiunile de care aveam nevoieîmi lua câteva ore în fiecare săptămână, mare parte din acest timp irosin-du-se cu derularea casetelor până Ia scena dorită. Ca să mai scap de plicti-seală, în timp ce aparatul căuta secvenţele dorite, huruind şi ţăcănind, urmă-ream canalul CNN. În timp ce derulare a se apropia cu repeziciune, să zi··cem, de minutul opt, secunda douăzeci din King ofKings, filmul lui CecilB. DeMi11e, apucam să văd la ştiri ce se mai întâmplase prin lume. Apoiapăsam butonul "play", şi din nou eram transportat cât ai clipi în Palestinasecolului întâi.Se petreceau multe pe glob în 1991, în săptămâna în care am predat eu

Fericirile. În războiul din Golf, în urma unei campanii la sol care nu durasemai mult de o sută de ore, forţele aliate obţinuseră o victorie decisivă împo-triva Irakului. Şi eu, ca majoritatea americanilor, cu greu puteam crede cărăzboiul de care ne temusem atâta vreme se sfârşise atât de repede şi cu atâtde puţine pierderi de partea noastră. În timp ce, în fundal, aparatul video îşicontinua căutarea printre peliculele cu Isus, la televizor, diverşi comentatoriarătau, folosindu-se de schiţe şi hărţi, ce se petrecuse concret în Kuweit.La un moment dat, CNN a anunţat o întrerupere a programului, urmând

să transmită în direct conferinţa de presă susţinută de comandantul forţeloraliate, generalul Nonnan Schwarzkopf. Era dimineaţa de după ziua victo-riei. A mai trecut ceva timp în care am încercat să-mi continuu pregătirilepentru curs. Timp de cinci minute, L-am urn1ărit pe Isus rostind Fericirile,în filmul lui Pasolini, apoi, alte câteva minute, pe generalul Schwarzkopf,discutând cu privire la atacul forţelor aliate asupra oraşului Kuweit City.Curând am abandonat cu totul aparatul video-Stormin' Norman dovedin-du-se mult mai captivant, din toate punctele de vedere. Generalul a vorbitdespre "manevra de învălui re" executată pentru capturarea gardei republi-cane irakiene, despre o invazie-capcană pe mare, despre capacitatea aliaţi-lor de a parcurge tot drumul până la Bagdad fără a întâmpina opoziţie.

Schwarzkopf avea încredere în kuweitieni, în britanici, în saudiţi, şi în toţiceilalţi participanţi la forţa multinaţională. Încrezător în misiunea sa şiextrem de mândru de soldaţii care o duseseră la îndeplinire, generalulSchwarzkopf oferea un spectacol de mare bravură. Îmi amintesc că m-amgândit atunci: lată omul ideal să conducă un război!Transmisia s-a încheiat, pe CNN au început reclamele, iar eu m-'am în-

tors la casetele mele. Max von Sydow, un Isus blond, şters, transpunea peecran o versiune discutabilă a Predicii de pe Munte, în filmul The GreatestStory Ever Told. "Ferice ... de ... cei. .. săraci... în duh," rostea el rar, cu unputernic accent scandinav, "pentru ... că ... a lor... este ... Împărăţia ... ceru-rilor." A trebuit să mă adaptez la ritmul tărăgănat al filmului în comparaţiecu prezentarea generalului Schwarzkopf, şi a trebuit să se mai scurgă câtevasecunde ca să pricep ironia situaţiei: tocmai asistasem, urmărindu-1 pe ge-neral, la o prezentare a Fericirilor, dar exact pe dos!Ferice de cei puternici, acesta fusese mesajul generalului. Ferice de în-

vingători. Ferice de armatele îndeajuns de bogate ca să posede bombe demare precizie şi rachete Patriot. Ferice de eliberatori, de soldaţii învingă-tori. Suprapunerea bizară a celor două discursuri m-a făcut să simt unda deşoc pe care trebuie s-o fi produs Predica de pe Munte în rândurile ascultăto-rilor de atunci, evrei din Palestina secolului întâi. În locul generaluluiSchwarzkopf: ei Îl aveau pe Isus, iar pentru urechile unui popor oprimat,tânjind după scuturareajugului roman, sfaturile Lui sunau extrem de şocantşi neplăcut. Dacă un soldat duşman vă loveşte peste un obraz, întoarceţi-Işi pe celălalt. Bucuraţi-vă când sunteţi persecutaţi. Fiţi recunoscători pentrusărăcie.Irakienii, învinşi pe câmpul de luptă, s-au răzbunat destul de urât, incen-

diind puţurile de petrol din Kuweit; porunca lui Isus îndemna nu la răzbu-nare, ci la dragoste pentru duşmani. Oare cât ar fi rezistat în faţa Romei unregat întemeiat pe astfel de principii?"Ferice de cei bombardaţi şi de cei fără adăpost," ar fi putut Isus, la fel

de bine, să spună, "Ferice de cei învinşi şi de cei îndoliaţi în urma pierderiitovarăşilor lor. Ferice de kurzii care suferă încă sub ocupaţia irakiană."Orice erudit grec ne-ar spune că termenul "ferice" [sau "binecuvântat","blessed" conform traducerii englezeşti] e mult prea delicat şi celest casăpoată transmite mesajul percutant dorit de Isus. Cuvântul grecesc tradusprin "ferice" redă, de fapt, un mic chiot de bucurie: "Ehei, norocosule!""Ce norocoşi sunt cei fără de noroc!", spunea de fapt Isus.

afirma un distins psiholog britanic într-un discurs pregătit pentru RoyalSociety of Medicine [Societatea Regală de Medicină]:

Spiritul de sacrificiu personal care străbate creştinismul, şi care esteÎntr-o aşa de mare măsură apreciat în viaţa religioasă a creştinului, repre-zintă un tip de masochism moderat. El se regăseşte, într-o fonnă multmai comdensată, În învăţătura lui Isus din Predica de pe Munte. Aceastăînvăţătură Îi fericeşte pe cei săraci, pe cei blânzi, pe cei ce suferă pentruneprihănire; ea ne îndeamnă nu să opunem rezistenţă răului care ni seface, ci să întoarcem celălalt obraz celui care ne loveşte; să le facem binecelor care ne urăsc şi să-i iertăm pe cei care ne greşesc. Ei bine, toateacestea aduc a masochism.

La câţiva ani după războiul din Golf, am primit o invitaţie la Casa Albă.Preşedintele Bill Clinton, îngrijorat de reputaţia scăzută de care se bucuraîn rândul creştini lor evanghelici, ne-a chemat pe doisprezece dintre noi laun dejun particular, pentru a ne cunoaşte interesele. Fiecare din noi urma săaibă cinci minute la dispoziţie pentru a-şi expune poziţia în faţa preşe-dintelui şi a vicepreşedintelui. Mi-a fulgerat prin minte întrebarea: "Ce-arspune Isus într-o astfel de situaţie?" şi, brusc, am avut revelaţia că în sin-gura împrejurare în care Isus S-a întâlnit cu lideri politici influenţi aveamâinile legate şi spatele brăzdat de sânge. De atunci încoace, relaţia dintrestat şi biserică a fost mereu una încordată.

M-am întors la Fericiri şi am tresărit din nou. Ce-ar fi dac-aş transpunemesajul lor la condiţiile actuale?

Domnule Preşedinte, în primul rând, v-aş sfătui să nu vă mai îngri-joraţi atât de mult în privinţa situaţiei economice şi a locurilor de muncă.Un produs intern brut scăzut este, de fapt, benefic pentru ţară. Nu Înţele-geţi că săracii sunt de hlpt cei norocoşi? Cu cât avem mai mulţi săraci înStatele Unite, cu'atât suntem mai binecuvântaţi. Pentru că a celor ca eieste Împărăţia cerurilor.

Şi nu vă mai preocupaţi atât de mult de domeniul sănătăţii publice.Vedeţi, domnule preşedinte, şi cei care plâng sunt fericiţi, pentru că eivor fi mângâiaţi.

Ştiu că aţi auzit de la cercurile religioase de dreapta despre seculari-zarea crescândă a ţării noastre. În şcoli, rugăciunea nu mai este permisă,iar cei ce protestează împotriva avorturi lor sunt pasibili de arest. Fiţi pepace, domnule preşedinte! Opresiunea din partea guvernului le oferăcreştini lor posibilitatea de a fi persecutaţi şi, prin urmare, binecuvântaţi.Vă mulţumesc pentru aceste posibilităţi mereu în creştere!

Nu i-am ţinut Preşedintelui Clinton un astfel de discurs, preferând înschimb să reprezint interesele imediate ale creştinilor din America, dar ce esigur e că şi după această experienţă m-am trezit încă o dată în încurcătură,fără să găsesc vreun răspuns la problema mea. Ce semnificaţie pot aveaFericirile pentru o societate care ridică la rang de cinste ambiţia, încredereaîn sine şi bogăţia? Ce bine de cei ce fericiţi şi puternici, credem noi. Fericede cei care duc o viaţă de distracţii, de cei care vor mereu locul întâi.Unii psihologi şi psihiatri, călcând pe urmele lui Freud, folosesc Feri-

cirile ca pe o dovadă care atestă starea de dezechilibru a lui Isus. După cum

Şi atunci, se pune întrebarea: Ce reprezintă ele de fapt? Un exerciţiu demasochism sau o esenţă de înţelepciune profundă? E foarte probabil caacela care oferă un răspuns simplu şi rapid acestei întrebări să nu fi studiatniciodată serios Fericirile.

Sau, ca să folosim termeni şi mai direcţi: sunt Fericirile adevărate? Dacăda, atunci de ce biserica nu încurajează sărăcia, plânsul, smerenia şi perse-cuţia, în loc să lupte împotriva lor? Care este adevărata semnificaţie a Feri-cirilor, a acestui enigmatic cod de morală care stă în centrul învăţăturii luiIsus?

Dac-aş fi fost şi eu acolo când Isus a rostit Fericirile, cred c-aş fi plecatde la acea întâlnire simţindu-mă tulburat sau indignat, nicidecum mângâiat.Astăzi, după aproape două mii de ani, încă mă mai chinui să le înţeleg me-sajul. Şi totuşi, acum, gândindu-mă mai cu seamă la legalismul meu înfo-cat din adolescenţă, descopăr că înţelegerea mea, în acest sens, s-a dezvol-tat treptat, în etape.

Încă nu sunt, şi s-ar putea să nu fiu niciodată în stare să afirm: "Uite, astae semnificaţia Fericirilor." Dar, treptat, aproape pe nesimţite, am ajuns să leasimilez ca pe nişte adevăruri esenţiale. În ce mă priveşte, Fericirile se apli-că pe cel puţin trei niveluri.

Promisiuni îndelung amânate. În prima mea etapă de înţelegere a Feri-cirilor, le-am privit pe acestea ca pe un fel de cadou Tacut de Isus nefericiţi-lor, pentru a-i consola: "Păi, dacă tot nu vă dă bogăţia afară din casă, şi nicicu sănătatea nu staţi prea bine, iar feţele vi-s umezi te de lacrimi, am să-ncro-pesc un discurs pe cinste şi-o să vedeţi ce bine o să vă simţiţi." Mai târziu,pe măsură ce îmi dispărea cinismul şi mă maturizam în credinţă, am ajuns să

le consider nişte promisiuni autentice, esenţiale în cadrul mesajului lui Isus.Spre deosebire de regii medievali care aruncau monede gloatelor (sau

de politicienii moderni care fac promisiuni săracilor doar înainte de ale-geri), Isus a făcut promisiuni durabile şi chiar eterne. EI a fost singurul omde pe pământ care, înainte de a veni aici, trăise într-adevăr "în lumea dedincolo", iar Cel venit din cer ştia bine cu câtă uşurinţă puteau comorile Îm-părăţiei cerurilor să compenseze toate greutăţile pe care le-am putea întâm-pina în această viaţă. Cei ce plâng vorfi mângâiaţi; cei blânzi vor moştenipământul; flămânzii vor fi săturaţi; cei cu inima curată Îl vor vedea peDumnezeu. Isus avea autoritatea să facă asemenea promisiuni, deoarece Elvenise să pună temeliile Împărăţiei lui Dumnezeu, o împărăţie ce urma sădăinuie de-a pururi.Într-o vară am participat la o întâlnire cu un grup de traducători de la

Wycliffe Bible Translators, la sediul lor auster din deşertul Arizona. Mulţidintre ei locuiau într-un fel de rulote, iar întrunirea s-a ţinut într-o clădiredin prefabricate de beton cu acoperiş din tablă. M-a impresionat dedicareaacelor lingvişti profesionişti, care se pregăteau pentru o viaţă de sărăcie şigreutăţi, în colţuri uitate de lume. Aveau un cântec anume pe care le plăceaîn mod deosebit să-I fredoneze: "lată, vă trimit să lucraţi fără răsplată, săslujiţi fără simbrie, lipsiţi de dragoste, de prieteni, printre străini ... " Ascul-tându-Ie cântecul, mi s-a părut că era ceva greşit în mesajul lui: aceşti misi-onari nu aveau de gând să lucreze nerăsplătiţi. Dimpotrivă, ei îndurau anu-mite greutăţi cu gândulla nişte răsplătiri viitoare. Ei ÎI slujeau pe Dumnezeu,având încrederea că EI, la rândul Lui, avea să Se revanşeze-dacă nu aici,atunci în veşnicie.Dimineaţa, înainte ca soarele să se ridice prea sus, peste vârfurile dea-

lurilor, ieşeam la jogging de-a lungul drumurilor prăfuite care şerpui auprintre tulpinile subţiri ale cactuşilor saguaro. Mai tot timpul îmi ţineamprivirea în jos de teamă să nu calc peste vreun şarpe cu clopoţei sau pestescorpioni, dar, într-o dimineaţă, aflându-mă pe un drum pe care nu-I maistrăbătusem până atunci, am aruncat o privire în sus şi am văzut scânteindîn zare o mică staţiune de vacanţă, aproape ca un miraj. M-am apropiat aler-gând şi am descoperit două bazine olimpice de înot, săli de aerobic, un te-ren cu zgură pentru alergare, spaţii verzi, un teren de baseball, terenuri defotbal, grajduri pentru cai. Am aflat că toate acele dotări aparţineau uneirenumite clinici de boli de nutriţie unde se tratau vedetele de cinema şisportiv ii de performanţă. Clinica opera cu cele mai moderne tehnici ale

unui program alcătuit din douăsprezece etape, personalul era format dinprofesionişti cu zeci de diplome şi doctorate, iar taxa pentru serviciile pres-tate se ridica la aproximativ trei sute de dolari pe zi.M-am întors alene la baza Wycliffe, la acel talmeş-balmeş pestriţ de că-

suţe şi clădiri, profund marcat de contrastul dintre acestea şi splendida arhi-tectură de la clinica de nutriţie. Unii se strădui atI să salveze suflete, să pregă-tească oameni pentru slujirea lui Dumnezeu, aici şi în veşnicie; ceilalţi îşidădeau toată silinţa să salveze trupul, pregătind oameni pentru a se bucurade această viaţă. Era mai mult decât evident care dintre cele două instituţiise bucura de aprecierea lumii.În Fericiri, Isus a arătat că îi preţuieşte pe aceia care nu se pot bucura de

prea multe din privilegiile acestei vieţi. EI le-a făgăduit celor săraci, celorce plâng, celor blânzi, celor tlămânzi, ce,lor prigoniţi şi celor săraci în duhcă slujirea lor nu va rămâne nebăgată în seamă. Răsplata lor va fi bogată."Într-adevăr", spunea C. S. Lewis, "dacă ne gândim la promisiunile cu pri-vire la răsplătire şi la natura uluitoare a răsplăţilor promise în Evanghelii,am putea rămâne cu impresia că Domnul consideră dorinţele noastre multprea modeste, nicidecum prea mari. Suntem făpturi cu inima împărţită, ro-biţi de băutură şi ahtiaţi după cuceriri amoroase, conduşi de ambiţii ome-neşti, şi nu vedem că ni se oferă bucurii fără margini, asemeni unui ţâncprostuţ dintr-o mahala, care vrea să-şi vadă mai departe de turtiţele lui denoroi când i se oferă ocazia de a-şi petrece vacanţa la mare."Ştiu că, printre mulţi creştini, nu mai este deloc la modă să pui accentul

pe răsplătirile viitoare. Bill Leslie, pastor la biserica pe care o frecventamîn tinereţe, obişnuia să spună: "Pe măsură ce bisericile devin mai bogate şimai de succes, se schimbă şi preferinţele cu privire la cântări, de la «Suntstrăin şi călător, n-am aici palate» la «Aceasta este lumea Tatălui meu»."Cel puţin noi, creştinii din Statele Unite, am ajuns să ducem o viaţă atât decomodă şi prosperă, încât nu prea ne mai identificăm cu starea umilă des-crisă de Isus în Fericiri-fapt care poate să explice de ce mesajul lor ni separe atât de ciudat.Şi totuşi, după cum ne aminteşte C. S. Lewis, n-ar trebui să dispreţuim

valoarea răsplătirilor viitoare. Ar fi de ajuns să ascultăm cântecele compusede sclavii din America, pentru a înţelege mângâierea adusă de această cre-dinţă. "Pogoară lin, scump car de biruinţă, vino să ne duci acasă." Sau:"Când o s-ajung în cer, o să-mi pun haina împărătească şi-o să chiui debucurie în raiul lui Dumnezeu." Sau: "Curând o să fim liberi, curând o să

fim liberi, când Domnul ne va chema acasă." Dacă stăpânii ar fi scris acestecântece pentru sclavi, ar fi fost o adevărată neruşinare; ele, însă, vin chiarde pe buzele sclavilor, oameni care n-aveau multe speranţe pentru aceastăviaţă, dar aveau o nădejde statornică într-o lume viitoare. Pentru ei, esenţaoricărei nădejdi era Isus. "Nimeni nu-mi ştie necazul, nimeni, afară deIsus." Sau: "Las tot necazul meu pe umerii lui Isus."Acum nu mai dispreţuiesc răsplătirile veşnice menţionate în Fericiri, nu

le mai consider vorbe deşarte. La ce-ţi foloseşte să-ţi pui nădejdea în răsplă-tiri viitoare? La ce i-a folosit lui Terry Waite să creadă că nu-şi va petrecetot restul vieţii legat cu un lanţ de o uşă, într-un apartament murdar dinBeirut, ci că, dacă va reuşi doar să-şi adune puterile şi să mai reziste puţin,avea să-I aştepte o lume nouă în care va avea o familie, şi prieteni, şi milă,şi dragoste, şi muzică, şi mâncare, şi cărţi bune? La ce le-a folosit sclavilorsă creadă că Dumnezeu nu era încântat de o lume în care trudeai până îţifrângeai spinarea, sub privirile unor stăpâni înannaţi cu bice şi frânghiipentru linşat? A crede în răsplătiri viitoare înseamnă a crede că braţul întinsal Domnului este de partea dreptăţii, a crede că, într-o zi, cei mândri vor fiaruncaţi la pământ, cei umili vor fi ridicaţi, iar flămânzii vor fi săturaţi cubunătăţi.Perspectiva răsplătirilor viitoare nu anulează în nici un caz nevoia noastră

de a lupta pentru dreptate acum, în această viaţă. Totuşi, este un fapt evidentde-a lungul istoriei acela că, pentru condamnaţii din Gulagul sovietic, pentrusclavii din America şi pentru creştinii din cuştile romane, care aşteptau să fiedaţi pradă fiarelor sălbatice, promisiunea răsplătirii nu reprezenta un prilejde ruşine, ci de speranţă. Ceva ce te ţine în viaţă. Îţi dă posibilitatea să creziîntr-un Dumnezeu care face totuşi dreptate. Ca un clopot care bate dintr-oaltă lume, promisiunea făcută de Isus cu privire la răsplătire vesteşte că, ori-care ar fi aparenţele, răul e sortit pieirii şi doar binele va dăinui.Soţia mea, Janet, a lucrat printre persoane în vârstă, în apropiere de zona

unde se desfăşura un proiect pentru locuinţe, în Chicago, într-o comunitateconsiderată cea mai săracă din Statele Unite. Aproximativ jumătate dinbeneficiari erau albi, iar cealaltă jumătate erau negri. Cu toţii trecuseră prinvremuri grele-două războaie mondiale, marea criză economică din anii'30, revolte sociale-iar acum, fiecare din ei, având şaptezeci-optzeci deani, trăia conştient de apropierea morţii. Şi totuşi, Janet a observat o dife-renţă izbitoare între modul albilor de a privi moartea şi acela al negrilor.Erau şi excepţii, bineînţeles, dar regula era următoarea: Mulţi dintre albi

deveneau din ce în ce mai cuprinşi de frică şi îngrijorare. Se plângeau deviaţa lor, de familie şi de înrăutăţi rea sănătăţii. Spre deosebire de ei, negriiîşi păstrau simţul umorului şi aveau o atitudine de învingători, chiar dacă eiaveau motive mai evidente să fie cuprinşi de resentimente puternice şidisperare.Care era, de fapt, cauza diferenţei dintre aceste două perspective asupra

vieţii? Janet a ajuns la concluzia că răspunsul la această întrebare era spe-ranţa, o speranţă care-şi avea rădăcina în credinţa fundamentală a negrilorîn existenţa cerului. Dacă vreţi să ascultaţi descrieri emoţionante ale ceru-lui, mergeţi la câteva înmormântări de-ale negrilor. Cu elocvenţa care-i ca-racterizează, predicatorii de culoare zugrăvesc în cuvinte imagini ale uneivieţi atât de senine şi fermecătoare încât oricare dintre cei prezenţi începesă se simtă cuprins de neastâmpărul dorinţei de a pleca acolo. Cei îndoliaţisunt trişti, fireşte, dar această tristeţe are şi ea limitele ei: ca o întrerupere,o înfrângere temporară într-o bătălie al cărei final a fost deja hotărât.Sunt sigur că acestor sfinţi nebăgaţi în seamă, care au învăţat să-L aştep-

te pe Domnul şi să se bucure în EI, în ciuda greutăţilor vieţii de pe acestpământ, cerul li se va părea mai mult o sosire acasă îndelung aşteptată decâto vizită într-un loc necunoscut. În vietile lor, Fericirile au devenit realitate.Oamenilor prinşi în laţul durerii, al familiilor dezmembrate, al haosuluieconomic, al urii şi al fricii, al violenţei-acestora le oferă Isus promisiu-nea unui timp incomparabil mai lung şi mai consistent decât cel petrecut pePământ, un timp al sănătăţii şi întregirii, al desfătării şi păcii. Un timp alrăsplătirii.

Marea înfrângere. În timp, am învăţat să respect şi chiar să tânjescdupă răsplătirile promise de Isus. Chiar aşa stând lucrurile, aceste răsplătirise prefigurează undeva în viitor, iar promisiunile amânate nu satisfac nevoiimediate. Pe parcurs, am ajuns de asemenea să cred că Fericirile se adre-sează şi prezentului, în aceeaşi măsură în care vizează viitorul. În mod clar,ele pun în contrast moştenirea Împărăţiei lui Dumnezeu faţă de împărăţiaacestei lumi.J. B. Phillips a enunţat Fericirile care se aplică în împărăţia acestei lumi:

Ferice de cei "băgăreţi", căci ei se descurcă în lume.Ferice de cei insensibili, căci pe ei viaţa l1U-irăneşte niciodată.Ferice de cei care se plâng, căci, În final, li se face pe plac.

Fericirile: Norocoşi cei fără de noroc

în Împărăţia cerurilor. Dependenţa de Dumnezeu, părerea de rău, pocăinţa,dorinţa puternică de schimbare-acestea reprezintă porţile spre Împărăţialui Dumnezeu."Ferice de cei săraci în duh," a spus Isus. Un comentariu traduce această

propoziţie astfel: "Ferice de cei deznădăjduiţi." Neavând unde să apeleze înaltă parte, cei deznădjduiţi pot foarte bine să se-ndrepte spre Isus, singurulcare le poate dărui izbăvirea după care tânjesc. Isus a avut convingerea căacela care este sărac în duh, sau plânge, sau e persecutat, sau e flămând şiînsetat după neprihănire, are un "avantaj" aparte faţă de noi, ceilalţi. Poate,cine ştie, cel cuprins de deznădăjde va striga către Dumnezeu, cerând aju-tor. Iar dacă o face, chiar că e ferice de el.Exegeţii catolici au introdus expresia "opţiunea preferenţială a lui Dum-

nezeu pentru cei săraci", expresie care descrie un fenomen pe care ei l-audetectat atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament: aplecarea lui Dumnezeuspre cei săraci şi dezavantaj aţi. Oare de ce Îi alege Dumnezeu tocmai pesăraci, acordându-le mai multâ atenţie decât oricârei alte categorii?, măîntrebam eu. Ce anume Îi face pe săraci să merite grija şi atenţia lui Dum-nezeu? Am primit ajutor în acest sens din partea unei scriitoare, MonikaHellwig, care enumeră următoarele "avantaje" ale săracilor:

Ferice de cei blazaţi, căci ei nu-şi bat niciodată capul cu păcatele lor.Ferice de exploatatori, căci ei obţin rezultate.Ferice de cei bine informaţi, căci ei ştiu să se orienteze prin lume.Ferice de cei puşi pe scandal, căci pe ei îi remarcă oamenii.*Societatea modernă aplică, în ce priveşte existenţa, regula supravieţuirii

celui mai bine adaptat. "Câştigă acela care moare cu cele mai multe jucă-rii," stă scris pe un abţibild de maşină. La fel se întâmplă şi cu naţiunea careare cele mai bune arme şi cel mai mare produs intern brut. Cu ocazia retra-gerii (temporare) a lui Michael Jordan, patronul echipei Chicago Bulls afăcut o scurtă trecere în revistă a regulilor care guvernează lumea noastră."EI trăieşte efectiv Visul American," spunea despre acesta Jerry Reinsdorf."Visul American înseamnă să ajungi la un moment dat la punctul în care numai eşti nevoit să faci nimic din ceea ce nu vrei şi în care poţi face absoluttot ce vrei."O fi acesta Visul American, dar, cu siguranţă, nu este şi visul lui Isus,

aşa cum se descoperă el în Fericiri. Fericirile exprimă clar faptul că Dum-nezeu priveşte această lume din cu totul altă perspectivă decât cea din careo privim noi. Se pare că Dumnezeu îi preferă pe cei săraci şi pe cei ce plângîn locul celor 500 din topul celor mai bogaţi oameni şi al supermodelelorcare se zbenguie pe plajele lumii. Oricât ar părea de straniu, se prea poateca Dumnezeu să prefere periferia Los Angeles-ului în locul plajelor dinMalibu şi Ruanda în loc de Monte Carlo. De fapt, Predica de pe Munte s-arputea subintitula nu "supravieţuirea celui mai bine adaptat", ci "biruinţavictimelor."Diverse pasaje din Evanghelii înfăţişează desluşit care a fost tipul de

oameni care L-au impresionat pe Isus. O văduvă care a pus în vistierie ulti-mii ei doi bănuţi. Un vameş necinstit, Însă atât de dornic să-L vadă mai binepe Isus, încât pentru aceasta s-a urcat într-un copac. Un copil cu chip şinume anonime. O femeie care avea în spate un şir de cinci căsnicii ratate.Un cerşetor orb. O femeie adulteră. Un lepros. Forţa, înfăţişarea exterioarăplăcută, relaţiile şi spiritul de competiţie pot fi factori ai succesului într-osocietate ca a noastră, dar s-ar putea ca aceleaşi calităţi să blocheze accesul

1. Săracii ştiu că au nevoie disperată de răscumpărare.2. Săracii cunosc nu doar dependenţa de Dumnezeu şi de oameniiinfluenţi, ci şi interdependenţa dintre ei şi semenii lor.

3. Săracii Îşi pun încrederea În oameni, nu În lucruri.4. Săracii nu au un sentiment exagerat al propriei importanţe şi nicio nevoie exagerată de intimitate.

5. Săracii se aşteaptă la puţin când e vorba de competiţie şi la multcând e vorba de cooperare.

6. Săracii ştiu să facă diferenţa dintre nevoie şi lux.7. Săracii sunt capabili să aştepte, deoarece ei au dobândit otenacitate a răbdării, născută din conştiinţa dependenţei.

8. Temerile celor săraci sunt mult mai realiste şi mult mai puţinexagerate, pentru că ei ştiu deja că omul poate să supravieţuiascăsuferinţelor şi nevoilor mari.

9. Atunci când li se vesteşte Evanghelia, săracii o ascultă ca pe oveste bună, şi nu ca pe o ameninţare sau dojană.

10. Săracii sunt capabili să răspundă chemării Evangheliei,

*Se pare că Isus a apelat la u.[1fel de proverbe foarte obişnuite în acea perioadă, expri-mând însă ideea opusă. După cum afirmă Walter Kasper, scrierile cuprinzând înţelepciuneagreacă şi iudaică susţin că e binecuvântat omul care are copii ascultători, o nevastă bună,prieteni credincioşi, căruia totul îi merge din plin, şi aşa mai departe. Isus a dat o întorsăturăcomplet contrară celei aşteptate de ascultătorii Lui.

abandonându-se într-un mod aparte şi dăruindu-se cu o totalălipsă de rezerve pentru că au puţin de pierdut şi sunt gata pentruorice.

Pe scurt, printr-o alegere care nu le aparţine-e posibil ca ei să-şi do-rească intens exact contrariul-săracii se trezesc într-o postură propiceexperimentării harului lui Dumnezeu. În starea lor de mizerie, dependenţăşi nemulţumire de viaţă, e posibil ca ei să primească cu bucurie darul fărăplată al dragostei lui Dumnezeu.Ca o aplicaţie practică, am recitit lista Monicăi Hellwig, înlocuind cu-

vântul "săracii" cu "bogaţii" şi dând fiecărei propoziţii exact sensul opus:"Bogaţii nu ştiu că au nevoie disperată de răscumpărare ... Bogaţii îşi punîncrederea în lucruri, nu în oameni ..." (Şi Isus a făcut ceva similar în versi-unea Fericirilor redată de Luca, dar acel pasaj beneficiază de mai puţinăatenţie: "Dar, vai de voi, bogaţilor, căci voi v-aţi primit aici mângâierea ... ")Apoi am încercat ceva mult mai provocator: am pus în loc pronumele

"eu". Examinând cele zece afirmaţii, m-am întrebat dacă atitudinile melesemănau mai bine cu cele ale ale săracilor sau cu cele ale bogaţilor. Îmiadmit cu uşurinţă nevoile? Sunt gata să depind de Dumnezeu şi de alţioameni? În ce-mi pun încrederea? Sunt mai dispus să concurez sau să coo-perez? Fac uşor distincţia dintre necesitate şi lux? Sunt răbdător? Cum pri-vesc Fericirile: ca pe o veste bună, sau ca pe o dojană?Făcând acest exerciţiu, am început să înţeleg de ce atâţia sfinţi se supun

de bunăvoie rigorilor sărăciei. Dependenţa de Dumnezeu şi de oameni, sme-renia, simplitatea, cooperarea, precum şi o anume abandonare sunt calităţifoarte apreciate în viaţa spirituală, dar, în acelaşi timp, vagi şi îndepărtatepentru cei care trăiesc în confort. S-ar putea să mai fie şi alte drumuri princare se poate ajunge la Dumnezeu, dar, vai, acestea sunt greu de străbătut-tot atât de greu pe cât îi este unei cămile să treacă prin urechile acului. ÎnÎmpărăţia lui Dumnezeu, care reprezintă o mare răsturnare în raport cu nor-mele acestei lumi, sunt foarte rari sfinţii cu o stare materială bună.Nu cred că săracii sunt mai virtuoşi decât restul oamenilor (deşi am des-

coperit la ei mai multă milă şi, adesea, mai multă generozitate), dar proba-bilitatea ca ei să se pretindâ virtuoşi e mai mică decât în cazul celor bogaţi.Lor le lipseşte aroganţa celor din clasa de mijloc care pot să-şi ascundă cudibăcie problemele sub masca unei pretinse neprihăniri. Dependenţa lor dealţii e mult mai firească, deoarece ei nu au alternativă. Supravieţuirea lordepinde de alţii.

Acum nu mai văd în Fericiri nişte lozinci care ni se servesc mereu canişte lecţii, ci o pătrundere profundă a tainelor existenţei omeneşti. Împă-răţia lui Dumnezeu întoarce lucrurile pe dos. Săracii, flămânzii, cei ceplâng şi cei persecutaţi sunt cu adevărat binecuvântaţi. Şi aceasta nu dincauza stării lor nenorocite, desigur-Isus şi-a petrecut o mare parte dinviaţă încercând să aline aceste suferinte. Ei sunt însă binecuvântati datorităavantaj ului pe care îl au, vrând-nevrâ~d, faţă de aceia care trăiesc' mai bineşi nu mai au nevoie de nimeni şi nimic. Cei care deţin bogăţie, succes şifrumuseţe pot fOalie uşor să răzbată în viaţă, bazându-se pe însuşirile lorfireşti. Aceia cărora le lipsesc însă aceste avantaje naturale şi, deci, nu suntnişte candidaţi la succes în împărăţia acestei lumi, au toate şansele să seîndrepte spre Dumnezeu la vreme de nevoie.Fiinţa umană nu îşi recunoaşte cu uşurinţă starea disperată. Când însă o

face, e cu un pas mai aproape de Împărăţia cerurilor ..

Realitatea psihologică. De curând am ajuns să descopăr şi un al treileanivel al adevărului exprimat în Fericiri. Isus nu S-a mărginit să ne ofere unideal spre care să tindem şi o răsplată viitoare pe măsură; El nu S-a mărginitsă răstoarne tabla de valori a societăţii noastre obsedate de succes; El ne-apus înainte şi o formulă simplă a adevărului psihologic, nivelul cel maiadânc al adevărului pe care-l putem cunoaşte pe pământ.Fericirile revelează faptul că ceea ce va urma în Împărăţia cerurilor ne

este de mare folos şi în viaţa prezentă. Mi-au trebuit mulţi ani ca să admitaceastă realitate, şi de-abia acum încep să înţeleg Fericirile. Încă mă şo-chează de fiecare dată când le citesc, dar mă şochează pentru că descopărîn ele o bogăţie care îmi scoate în evidenţă propria sărăcie.Ferice de ceisâraci În duh. .. Ferice de cei blânzi. O carte ca Intellectu-

als [Intelectualii], scrisă de Paul Johnson, explică, apelând la amănunteconvingătoare, ceea ştim cu toţii că e adevărat: oamenii pe care-i ridicămîn slăvi, pe care încercăm să-i întrecem şi pe care-i punem pe coperţilerevistelor la modă, nu sunt oamenii împliniţi, fericiţi şi echilibraţi pe careni-i imaginăm. Chiar dacă cei prezentaţi de Johnson (Ernest Hemingway,Bertrand Russell, Jean-Paul Sartre, Edmund Wilson, BertoJt Brecht şi alţii)ar fi consideraţi oameni de succes conform oricărui standard modern, cugreu ai putea găsi adunată la un loc aduna atâta obsesie egocentrică şi nefe-ricire câtă au purtat în suflet aceşti oameni.În cariera mea de J'urnalist, am avut ocazia să iau interviuri unor sta-

"

ruri", printre care s-au numărat mari jucători din Liga Naţională de Fotbal,actori, cântăreţi, scriitori de succes, politicieni şi personalităţi din televi-ziune. Aceştia sunt cei care domină mass media. Vrem să le intrăm în graţii,ne irosim vremea cu toate amănuntele legate de viaţa lor: ce haine poartă,ce mâncăruri le plac, ce program de aerobic urmează, pe cine iubesc, cepastă de dinţi folosesc. Şi totuşi, trebuie să vă spun că, de-a lungul experi-enţei mele limitate, am descoperit că principiul lui Paul Johnson este adevă-rat: "idolii" noştri fac parte din categoria celor mai nefericiţi oameni pe carei-am văzut vreodată. Mulţi dintre ei au căsnicii cu probleme, sau chiar dis-truse. Majoritatea depind total de psihoterapie. Şi, culmea ironiei, aceştieroi impresionanţi par să fie chinuiţi de neîncrederea în sine.Am cunoscut şi oameni pe care eu îi numesc "slujitori". Medici şi asis-

tente care lucrează printre săracii pământului, printre bolnavii de lepră dinzonele rurale ale Indiei; un absolvent al Universităţii Princeton care admi-nistrează un azil pentru cei fără adăpost din Chicago; angajaţi din sănătatecare au renunţat la posturi bine plătite pentru a-şi oferi ajutorul într-un oră-şel neînsemnat din Mississippi; oameni implicaţi în activităţi umanitare înSomalia, Sudan, Etiopia, Bangladesh, şi alte asemenea locuri unde suferin-ţa umană e la ea acasă; absolvenţii de universitate pe care i-aIl1 întâlnit înArizona, răspândiţi acum prin jungla Americii de Sud, traducând Biblia înlimbi de care n-a auzit nimeni.Eram gata să-mi exprim respectul, admiraţia, să-i dau drept exemple

demne de urmat. Nu eram însă gata să-i invidiez. Şi totuşi, acum, evaluândambele categorii, puse faţă-n faţă, staruri şi slujitori, slujitorii se detaşeazănet ca favorizaţi, ca beneficiari ai harului. Fără îndoială că mi-aş petrecemai bucuros timpul printre slujitori decât printre staruri. Pe cei dintâi îi ca-racterizează o profunzime, o bogăţie şi chiar o bucurie pe care nu le-amîntâlnit în altă parte. Slujitorii muncesc pentru bani puţini, ore-n şir şi fărăsă fie aplaudaţi, "irosindu-şi" talentele şi aptitudinile printre cei săraci şineinstruiţi. Şi totuşi, pierzându-şi astfel viaţa, ei de fapt o găsesc.Acum cred că cei săraci în duh şi cei blânzi sunt într-adevăr fericiţi. A

lor este Împărăţia cerurilor şi ei sunt cei ce vor moşteni pământul.Ferice de cei cu inima curată. Într-o vreme în care luptam cu ispita

sexuală, am dat peste un articol care făcea trimitere la o cărticică intitulatăWhat 1 Believe [Ce cred], aparţinând scriitorului catolic francez FrancoisMauriac. M-a surprins faptul că Mauriac, un bărbat în vârstă, vorbea pe unspaţiu amplu despre propria lui poftă trupească. Astfel, el spunea că "există

riscul ca bătrâneţea să ne pună de două ori mai mult la încercare deoareceimaginaţia unui om bătrân preia sub o formă şi mai respingătoare ceea cenatura îi refuză."Mi-am dat seama că Mauriac înţelegea perfect pofta trupească. Cuibul

de vipere şi Sărutul dat leprosului, romane care i-au adus premiul Nobelpentru literatură, zugrăvesc desfrâul, refularea şi furia sexuală mai binedecât tot ceea ce am citit vreodată. Pentru Mauriac, ispita cărnii era uncâmp de luptă de care nu era câtuşi de puţin străin.Mauriac, educat în spirit catolic, ajunsese să renunţe la mai toate argu-

mentele aduse în favoarea castităţii. "Căsătoria te vindecă de desfrâu": separe că în cazul lui Mauriac nu s-a întâmplat aşa, însă nu a fost singurul, şiasta pentru că dorinţa sexuală implică atracţia dintre fiinţe necunoscute,precum şi gustul pentru aventură şi întâlniri la voia întâmplării. "Dacă teautodisciplinezi, poţi să-ţi domini dorinţele sexuale": Mauriac a descoperitcă dorinţa sexuală e ca un val mareic, atât de puternic încât poate să spulbe-re toate bunele intenţii. "Doar în monogamie se află adevărata împlinire":se prea poate să fie adevărat, dar, cu siguranţă, nu i se va pârea adevăratcuiva care nu simte nici o domolire a impulsuri lor sexuale nici măcar încadrul monogamiei. Astfel, Mauriac a cântărit argumentele tradiţionale înfavoarea castităţii şi le-a găsit deficitare.Mauriac a ajuns la concluzia că autodisciplina, reprimarea dorinţelor şi

argumentele raţionale reprezintă nişte arme nepotrivite pentru lupta cupatimile josnice ale cărnii. În final, a găsit o singură motivaţie pentru a trăicurat, adică exact aceea prezentată de Isus în Fericiri: "Ferice de cei cuinima curată, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu." După cum spune Mauriac:"Necurăţia ne desparte de Dumnezeu. Viaţa spirituală are şi ea legi la fel dereale ca şi cele din lumea fizică .... Curăţia inimii este condiţia pentru aajunge la o dragoste mai înaltă-pentru a dobândi un bun care le întrece petoate celelalte, şi anume pe Dumnezeu. Aceasta e miza, nimic mai puţin."Lupta mea cu dorinţele sexuale nu s-a sfârşit o dată cu lectura scrierilor luiFrancois Mauriac. Dar trebuie, fără îndoială, să precizez că găsesc analizalui cât se poate de adevărată. Dragostea pe care ne-o oferă Dumnezeupretinde ca mintea noastră să fie purificată înainte de a putea primi odragoste superioară, o dragoste care nu se poate dobândi decât pe aceastăcale. Acesta este aşadar motivul pentru care trebuie să mă păstrez curat.Făcând loc poftei în inima mea, apropierea mea de Dumnezeu slăbeşte.Cei cu inima curată sunt cu adevărat fericiţi, căci ei ÎI vor vedea pe

Isus pe care nu L-am cunoscut

Dumnezeu. E tot atât de simplu pe cât e de complicat. ..Ferice de cei milostivi. Am înţeles adevărul exprimat de această Fenclre

de la Henri Nouwen, un preot care a predat la Universitatea Harvard. Cândse afla la apogeul carierei sale, Nouwen s-a mutat de la Harvard înt~-ocomunitate numită Daybreak, în apropiere de Toronto, pentru a se dedicaunei munci deloc uşoare, la care a fost solicitat datorită prieteniei sale cuun om pe nume Adam. Acum Nouwen nu mai slujeşte unor intelectuali: ciunui tânăr, considerat de mulţi o fiinţă inutilă care nici măcar n-ar fi mentatsă se nască.

Iată cum îşi descrie Nouwen prietenul:

Adam e un tânăr de douăzeci şi cinci de ani care nu poate vorbi, nuse poate îmbrăca şi nici dezbrăca singur, nu poate să meargă singur şi n~\poate să mănânce decât dacă este ajutat. Nu plânge şi n:\ râde. ~~I st~bl=leşte contacte vizuale decât ocazional. Are spa~ele ~eform~t. !ş~ mişcanecontrolat mâinile şi picioarele. Suferă de o epilepsie severa ŞI, m p~fi-da medicamentelor puternice care îi sunt administrate, are parte de puţmezile lipsite de crize puternice. Uneori, în momentele, în ca~e înţepeneştebrusc, scoate un geamăt înspăimântător. De câteva on am vazut cate o la-crimă mare alunecându-Î pe obraz.

Îmi ia cam o oră şi jumătate să-I scol pe Adam, să-i dau medicamen-tele, să-I duc la baie, să-I spăl, să-I bărbieresc, să-I spăl pe dinţi, să-I Îm-brac, să-I duc pe jos până la bucătărie, să-i dau micul dejun, ,să-I pun î~scaunul cu rotile şi să-I duc în locul unde-şi petrece aproape mtreaga ZI,

făcând exerciţii terapeutice.

Odată, când l-am vizitat pe Nouwen la Toronto, l-am urmărit în timp cese ocupa de Adam ca de obicei şi trebuie să recunosc că, pentru m?ment,m-am lăsat cuprins de îndoială, gândindu-mă dacă acesta era cu adevar~t ce~mai bun mod de a-şi folosi timpul. L-am auzit pe Henri Nouwen vorb~nd ŞIam citit multe din cărtile lui. Are multe lucruri de oferit. N-ar putea altcmevasă preia sarcina acestei munci de rând care este îngrij.irea lui A~d~m? Cândam abordat subiectul, prudent, cu Nouwen însuşi, el mi-a spus ca mterpreta-sem lucrurile într-un mod cu totul greşit. "Eu nu renunţ la nimic", a accen-tuat el. "Eu, nu Adam, câştig cel mai mult din prietenia noastră."

Apoi Nouwen a început să-mi înşire toate ~ene~cii~e. Orel,e p-etre~ute :uAdam mi-a mărturisit el, îi dădeau o pace mtenoara care ti Implmea maseme~ea măsură încât făcea ca restul îndeletniciri lor aşa-zis superioare săpară plictisitoare şi superficiale prin comparaţie. Dimineţile, când şedea

Fericirile: Norocoşi cei fără de noroc

lângă acest om neajutorat, rămas într-un stadiu infantil, pricepea parcă maibine rivalitatea şi competiţia, obsesia cu care alergase după succes, atât înviaţa academică, cât şi în slujirea creştină. Adam l-a învătat că ceea ce neface umani nu este mintea, ci inima, nu este capacitatea n~astră'de agândi,ci aceea de a iubi". Privind fiinţa umilă a lui Adam, întrezări se "golirea" decare este nevoie înainte ca omul să fie umplut de Dumnezeu-acel fel degolire la care călugării din deşert au ajuns doar în urma multor căutări si aunei discipline îndelungate. .•

. În tot restul interviului nostru, Henri Nouwen s-a învârtit în cerc, reve-nind la întrebarea mea, ca şi cum nu-i venea să creadă că fusesem în staresă-I întreb aşa ceva. A continuat să se gândească la alte moduri în care câşti-gase în urma relaţiei sale cu Adam. Într-adevăr, el se bucura de un nou felde pace sufletească, dobândită nu în edificiile impozante de la Harvard, cistând la căpătâiul lui Adam care depindea de el până şi în cele mai ele-mentare lucruri. Am plecat de la Daybreak simţindu-mă vinovat de propriamea sărăcie spirituală, eu, care îmi organizam atât de minutios activitateade sc~iitor, pentru a fi eficientă şi direcţionată precis spre un ~cop. Am des-copent că, într-adevăr, cei milostivi sunt fericiţi, pentru că ei, la rândul lor,vor avea parte de milă.

Ferice de cei Împâciuitori ... ferice de cei prigoniţi din pricina neprihă-nirii. Am descoperit acest adevăr în mod indirect. Marele romancier LevTolstoi a încercat să urmeze această poruncă, dar temperamentul său iras-cibil îl împiedica mereu să fie un factor de pace. Tolstoi a scris într-un modelocvent despre Predica de pe Munte, iar după o jumătate de secol, un ascethindus pe nume Mohandas Gandhi a citit lucrarea lui Tolstoi, fÎnpărăţia luiDumnezeu este În voi, şi s-a hotărât să trăiască literalmente după principiilePredicii de pe Munte.

În filmul Gandhi există o scenă deosebită în care acesta încearcă să-iexplice filozofia sa misionarului presbiterian CharJie Andrews. În timp cese plimbă împreună printr-un oraş din Africa de Sud, pe o stradă mai lătu-ralnică, cei doi se trezesc încojuraţi de câţiva răufăcătoi care vor să le iaviaţa. Preotul Andrews aruncă o privire spre gangsterii ameninţători şi sehotărăşte să-i înfrunte. Gandhi, însă, îl opreşte. "Nu spune Noul Testamentcă dacă vrăjmaşul tău te loveşte peste obrazul drept, tu să i-I întorci şi pecel stâng?" Andrews răspunde, bolborosind, că el a crezut că expresia erafolosită doar în sens metaforic. "Eu nu sunt chiar aşa de sigur de asta", îirăspunde Gandhi. "Eu bănuiesc că EI a vrut să spună că trebuie să dai

dovadă de curaj-să fii gata să primeşti o lovitură, mai multe lovituri, săarăţi că tu nu vei întoarce lovitura primită, şi nici nu vei putea fi forţat să-ţischimbi hotărârea. Şi, făcând aşa, trezeşti la viaţă ceva aparte din naturaumană, ceva care face ca să scadă, iar respectul să crească. Cred că astaînţelegea Hristos prin această poruncă, iar eu unul am văzut că dă rezul-tate."Peste ani şi ani, un pastor american, Martin Luther King jr., a studiat

filozofia lui Gandhi şi a hotărât s-o pună în aplicare în Statele Unite. Mulţinegri l-au părăsit pe King, din cauza concepţiei sale privind nonviolenţa,lăsându-se atraşi, mai degrabă, de discursul care făcea apel la "forţa nea-gră" ("black power"). După ce-ai încasat de la poliţişti zeci de bastoane încap, începi să te cam îndoieşti de eficienţa nonviolenţei. Dar King a rămasde neclintit.Pe măsură ce izbucneau revolte în locuri ca Los Angeles, Chicago şi

Harlem, King mergea din oraş în oraş, încercând să calmeze spiritele, amin-tindu-le demonstranţilor, cu multă putere de convingere, că schimbarea dinpunct de vedere moral nu se realizează prin mijloace imorale. Învăţaseacest principiu din Predica de pe Munte şi de la Gandhi şi aproape toate dis-cursurile lui reluau acest mesaj. "Creştinismul", spunea el, "a insistat întot-deauna asupra faptului că purtarea crucii precede purtarea coroanei. Ca săfim creştini, trebuie să ne luăm crucea, cu toate greutăţile pe care le presu-pune ea, cu tot cortegiul ei de tensiuni şi chinuri, şi s-o purtăm până cândcrucea însăşi îşi lasă urmele pe noi şi ne răscumpără pentru o cale mainobilă la care ajungem doar prin suferinţe."Martin Luther King jr. a avut şi scăderi, dar cel puţin a înţeles clar un

lucru. În ciuda tuturor inegalităţilor, în ciuda tuturor instinctelor de apărare,el a rămas fidel principiului păcii. El nu a întors loviturile primite. Acolounde alţii chemau la răzbunare, el îndemna la iubire. Participanţii la marşu-riie pentru drepturi civile făceau un scut viu din trupurile lor, stând în caleaşerifilor înarmaţi cu bastoane şi tunuri cu apă, a fioroşilor câini-lup care-şiarătau colţii. De fapt, aceasta le-a adus victoria după care tânjiseră atâtavreme. Istoricii ne atrag atenţia asupra unui eveniment deosebit, a unuimoment unic, în care cauza mişcării populaţiei de culoare a fost susţinutăde o majoritate covârşitoare din rândul populaţiei. Întâmplarea s-a produspe un pod din afara oraşului Selma, din statul Alabama, când şeriful JimClark le-a permis poliţiştilor să-i atace pe demonstranţii negri neînarmaţi.Opinia publică americană, îngrozită de această scenă de cruntă nedreptate,

şi-a dat în cele din unnă consimţământul la votarea unui proiect de legeprivind drepturile civile.Am crescut în Atlanta şi locuiam într-un capăt al oraşului, iar Martin

Luther King jr. în celălalt; mărturisesc cu oarecare ruşine că, în timp ce elconducea marşuri în locuri precum Selma, Montgomery şi Memphis, eueram de partea şerifilor albi, cu bastoanele lor şi cu câinii-lup. Mă grăbeamsă-i vânez cusururile morale, şovăind însă dacă să-mi recunosc sau nu pro-priul păcat care mă orbea. Dar, pentru că Luther King a rămas statornic,făcând din trupul său ţintă, niciodată annă, a reuşit să pătrundă dincolo derigidităţile mele morale.După cum spunea King, adevăratul scop nu era acela de a-i învinge pe

albi, ci acela "de a trezi în asupritor sentimentul de ruşine, şi de a-I faceconştient cu privire la sentimentul său fals de superioritate. Ţelul este împă-carea, răscumpărarea; ţelul este acela de a crea comunitatea dragă nouătuturor." În cele din urmă, Martin Luther Kingjr. a trezit sentimentul desprecare vorbea chiar şi-n sufletul unor rasişti ca mine.King, asemenea lui Gandhi înaintea sa, a sfârşit ca martir. După moartea

lui, din ce în ce mai mulţi oameni au început să adopte principiul protestu-lui nonviolent, ca modalitate de a cere dreptate. În Filipine, în urma marti-rajului lui Benigno Aquino, un guvern a fost obligat să demisioneze, datori-tă unor oameni de rând care s-au adunat pe străzi să se roage; tancurile s-auoprit din marş înaintea filipinezilor îngenunchiaţi, ca şi cum trecerea le-arfi fost barată de o forţă invizibilă. Mai târziu, în anul de graţie 1989, în Po-lonia, Ungaria, Cehoslovacia, Germania de Est, Bulgaria, Iugoslavia, Ro-mânia, Mongolia, Albania, Uniunea Sovietică, Nepal şi Chile, peste cincisute de milioane de oameni s-au eliberat de sub jugul opresiunii, prin mij-loacenonviolente. În multe din aceste locuri, şi în special în ţările din estulEuropei, biserica creştină a fost în fruntea acţiunilor. Protestatarii mărşă-luiau pe străzi, cu lumânări în mâini, cântând imnuri religioase şi rugân-du-se. Ca pe vremea lui Iosua, zidurile au căzut deodată la pământ.Făcătorii de pace vor fi numiţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Ferice şi de

cei ce suferă pentru neprihănire, căci a lor este Împărăţia cerurilor.Ferice de cei ce plâng. Datorită faptului că am scris cărţi cu titluri pre-

cum Where Is God When It Hurts? [Unde este Dumnezeu când sufăr?] şiDisappointment with God [Dezamăgit de Dumnezeu], am petrecut timp înprezenţa celor îndureraţi. La început m-au intimidat. Aveam puţine răspun-suri la întrebările pe care le puneau şi mă simţeam stânjenit în prezenţa

Isus pe care nu L-am cunoscut

durerii lor. În mod special îmi amintesc un an în care, la invitaţia unui ve-cin, m-am alăturat unui grup de terapie din cadrul unui spital din apropiere.Acest grup, numit Make Today Count (Fă din ziua de astăzi o zi valoroasă),era format din bolnavi aflaţi în fază terminală; timp de un an de zile l-amînsoţit pe vecinul meu la întâlnirile lor.Desigur, nu pot să spun că acele întruniri mi-au "plăcut"; n-ar fi cel mai

potrivit cuvânt. Şi totuşi, pentru mine, întâlnirile acelea au ajuns să repre-zinte unele dintre evenimentele cele mai semnificative ale fiecărei luni. Spredeosebire de petreceri, unde cei prezenţi încearcă să se impresioneze reci-proc, etalând simboluri ale statutului şi puterii, în cadrul acestui grup nimeninu încerca să impresioneze. Haine, modă, mobilă, diplome, maşini noi-ceînseamnă toate astea pentru nişte oameni aflaţi în pragul morţii? Membriigrupului Make Today Count se concentrau, mai mult decât oricare din cei-lalţi oameni pe care-i întâlnisem, asupra unor probleme absolute. M-am tre-zit dorindu-mi ca unii dintre prietenii mei, care erau superficiali şi care aveaufaţă de viaţă o atitudine hedonistă, să participe şi ei Ia una din acele întâlniri.Mai târziu, când am scris despre ceea ce învăţasem de la cei necăjiţi şi

suferinzi, au început să-mi scrie oameni pe care nu-i cunoşteam. Am treidosare, fiecare de câţiva centimentri grosime, pline cu aceste scrisori. Elereprezintă pentru mine o comoară nepreţuită. Una dintre scrisori, de două-zeci şi şase de pagini, a fost scrisă pe hârtie liniată de caiet, de o mamă careaştepta pe hol în faţa sălii de operaţie unde fetiţa ei de patru ani era operatăde tumoare pe creier. O alta a venit din partea unui om complet paralizat,care mi-a "scris" făcând bule de aer într-un tub, bule pe care un calculatorle transforma în litere şi apoi le lista.Pentru multi din cei care mi-au scris, povestea nu s-a terminat cu bine.

Unii încă se si;nt abandonaţi de Dumnezeu. Puţini sunt aceia care au găsitrăspuns la întrebarea "De ce?". Am văzut însă atâta durere, încât am ajunssă cred promisiunea lui Isus că cei ce plâng vor fi mângâiaţi.Cunosc două lucrări de slujire, mici ca dimensiune, ambele realizate de

persoane particulare, lucrări care s-au născut din suferinţă. Prima dintre elea început atunci când o femeie din California a aflat că fiul ei, tot ce aveamai scump pe lume, avea să moară de SIDA. Din cauză că băiatul erahomosexual, femeia nu a prea beneficiat de compasiunea şi sprijinul bise-ricii şi al comunităţii. Se simţea atât de singură şi avea atâta nevoie desprijin, încât a hotărât să înceapă editarea unei mici publicaţii cu caracterinformativ în jurul căreia s-a fonnat acum o reţea din care fac parte părinţi

ai căror copii sunt homosexuali. Deşi ea nu oferă prea mult ajutor profe-sional şi nici nu promite leacuri miraculoase, sute de părinţi văd acum înaceastă femeie curajoasă o adevărată salvatoare.O altă femeie, din Wisconsin, şi-a pierdut singurul fiu, aflat sub arme,

într-un accident de elicopter. Ani de-a rândul, ea nu s-a putut elibera denorul negru al durerii. A păstrat camera fiului ei intactă, exact aşa cum olăsase el. În cele din urmă, a început să observe cât de des se anunţau la ştiriaccidente de elicopter. S-a gândit îndelung Ia alte familii care se confruntaucu tragedii similare cu a ei, întrebându-se dacă nu cumva ar putea să facăceva pentru a le veni în ajutor. Acum, de fiecare dată când se prăbuşeştevreun elicopter militar, ea face un pachet care conţine scrisori şi alte mate-riale folositoare şi îl trimite unui ofiţer din Departamentul de Apărare, careîl trimite mai departe, familiei afectate. Cam jumătate din aceşti oameniîncep o corespondenţă regulată cu ea, aşa încât, acum, în anii de pensie,această femeie din Wisconsin îşi conduce propria sa "comunitate de oamenimarcaţi de suferinţă." Desigur, această activitate nu a făcut să dispară dure-rea provocată de moartea fiului ei, dar a făcut-o să simtă că are un sens înviaţă, iar acum i-a dispărut şi sentimentul de neajutorare în faţa propriuluinecaz.Am descoperit că nu există nimic altceva care să însănătoşească în mod

mai eficient decât ceea ce Henri Nouwen numeşte "un vindecător rănit."Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi.Ferice de ceiflâmânzi şi insetaţi dupâ neprihânire. Într-un fel, fiecare

din aceia pe care i-am amintit în această enumerare a Fericirilor evidenţiazăaceastă ultimă promisiune a lui Isus. "Slujitorii" care-şi investesc viaţa cuscopul ajutorării celor săraci şi necăjiţi, Francois Mauriac, luptând să sepăstreze curat, Henri Nouwen, făcându-i baie lui Adam şi îmbrăcându-l,Martin Luther King jr. şi discipolii săi, adepţi ai nonviolenţei, mame alehomosexuali lor sau piloţilor din Marină, mame care trec peste propria lordurere-toţi aceştia răspund chinului pricinuit de foamea şi setea dupăneprihănire. Toţi aceştia au primit o răsplată, nu doar în viaţa viitoare, darşi în viaţa aceasta.O măicuţă albaneză şi-a petrecut şaisprezece ani într-o mănăstire cu acces

extrem de limitat, predând geografia unor fete aparţinând clasei bogate debengal ezi şi britanici din Calcutta. Într-o zi, în timp ce călătorea cu trenulspre munţii Himalaya, a auzit o voce care o chema să-şi schimbe traiectoriavieţii şi să le slujească celor mai săraci dintre săraci. Poate oare cineva să se

îndoiască de faptul că Maica Tereza a găsit mai multă împlinire personală înaceastă a doua ocupaţie decât în prima? Am văzut acest principiu confirmân-du-se de atâtea ori în vieţi de sfinţi şi de oameni obişnuiţi, încât acum înţelegcu uşurinţă de ce Evangheliile repetă aceste cuvinte spuse de Isus, mai multdecât pe toate celelalte: "Oricine vrea să-şi scape viaţa, o va pierde, dar orici-ne îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga."Isus ne-a spus că a venit nu ca să distrugă viaţa, ci pentru a o face încă

şi mai abundentă, "viaţă ... din belşug." În mod paradoxal, ajungem laaceastă viaţă din belşug pe căi pe care s-ar putea ca noi nici măcar să nu lefi luat în calcul. Câştigăm această viaţă investind în alţii, ridicându-ne cuîndrăzneală în apărarea dreptăţii, slujindu-le celor slabi şi necăjiţi, preocu-pându-ne de Dumnezeu, nu de propria persoană. N-aş îndrăzni să nutrescsentimente de milă pentru nici unul din cei pe care i-aITImenţionat mai sus,cu toate că au avut de înfruntat greutăţi. Dar tocmai "sacrificiile" la care s-auangajat i-au făcut parcă mai plini de viaţă, nicidecum mai lipsiţi de ea. Ceice sunt flămânzi şi însetaţi după neprihănire, sunt săturaţi.În Fericiri, această înşiruire de maxime ciudate, care, la o primă vedere,

par absurde, Isus ne dă o soluţie paradoxală pentru a ajunge la o viaţă dinbelşug. Aşa cum tot El a spus în altă parte, Împărăţia cerurilor se aseamănăcu o comoară de o valoare atât de mare încât orice investitor inteligent, "debucurie" că a găsit-o, ar vinde tot ce are ca s-o poată cumpăra. Ea reprezintăo valoare mult mai reală şi mai statornică decât tot ceea ce poate lumeaoferi, deoarece această comoară va aduce dividende şi aici, pe pământ, darşi în viaţa viitoare. Isus pune accentul nu pe lucrurile la care renunţăm, cipe ceea ce obţinem. Atunci, nu e oare în interesul nostru, al fiecăruia, săcăutăm să dobândim o asemenea comoară?Când am auzit pentru prima dată Fericirile, mi s-au părut nişte idealuri

imposibile enunţate de cine ştie ce mistic visător. Acum, însă, le văd ca penişte adevăruri proclamate de un realist, cel puţin tot atât de pragmatic cageneralul Norman Schwarzkopf. Isus ştia cum e viaţa, atât în Împărăţiacerurilor, cât şi în împărăţia lumii. Ducând o viaţă în care a cunoscut îndea-proape sărăcia, plânsul, blândeţea, foamea de neprihănire, mila, curăţia,pacea şi prigoana, Isus Însuşi a întruchipat Fericirile. Poate, cine ştie, Isusa conceput Fericirile ca pe o predică adresată Sieşi şi nouă tuturor, în egalămăsură, pentru că El Însuşi a avut din plin ocazia de a pune în practicăaceste realităţi.

7Mesajul:O predică ofensatoareAscultarea noastră de învăţăturile lui Hristos se verifică în clipa în careconştientizăm neputinţa noastră de a atinge idealul, perfecţiunea. Măsuraîn care ne apropiem de această perfecţiune e greu de apreciat; tot ceputem aprecia este gradul devierii noastre.

7Mesajul:O predică ofensatoareFericirile reprezintă doar primul pas al înţelegerii Predicii de pe Munte.

Deşi a trecut mult timp de când am înţeles adevărul adânc al Fericilor, încămai meditez la exigenţa absolută a predicii lui Isus. Caracterul ei absolutm-a dezarmat. "Fiţi desăvârşiţi aşa cum Tatăl vostru cel ceresc este desă-vârşit", este afirmaţia lui Isus încadrată între porunca iubirii de vrăjmaşi şiporunca dărniciei. Să fim desăvârşiţi ca Dumnezeu? Ce-a vrut să spunăprin asta?Nu mi-e uşor să ignor acest ton radical pentru că el se regăseşte şi în alte

pasaje din Evanghelii. Când bogatul L-a întrebat pe Isus ce ar trebui să facăpentru a moşteni viaţa veşnică, Isus i-a spus să vândă tot ce avea şi să deasăracilor-nu 10%, nici 18,5%, şi nici măcar 50%, ci totul. Când unul dinucenici L-a întrebat dacă e suficient să-şi ierte fratele de şapte ori, Isus i-ar~spuns: "Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câteşapte." Alte religii propovăduiau o variantă a "regulii de aur" într-o formu-lare îngustă, chiar negativă: "Ce ţie nU-ţi place altuia nu-i face." Isus aenunţat Regula În forma ei perfectă, nerestrictivă: "Tot ce voiţi să vă facăvouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel."A trăit cineva vreodată o viaţă desăvârşită ca a lui Dumnezeu? A împli-

nit cineva vreodată Regula de aur? Ce atitudine să luăm în faţa unui idealimposibil de atins? Noi, oamenii, preferăm bunul simţ şi echilibrul, caresunt mai apropiate de Calea de mijloc a lui Aristotel decât de Regula de aura lui Isus.

Omului], plasează Predica de pe Munte pe un fundal de haos şi violenţă.Soldaţii romani tocmai au invadat un sat din Galileea pentru a răzbunaactele localnicilor săvârşite împotriva imperiului. Au luat prizonieri băr-baţii evreii apţi de luptă, le-au trântit la pământ soţiile îngrozite, şi au trecutprin ascuţişul săbiei chiar şi pruncii din faşă ca să le dea o lecţie acelorevrei. În această scenă plină de sânge, violenţă şi lacrimi vărsate pentru ceimorţi apare Isus, cu ochi scânteietori.

Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri ... şi rugaţi-vă pentru cei cevă asupresc şi vă prigonesc.

Aţi auzit că s-a zis: Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Aşa au spuspărinţii noştri: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.Dar Eu vă spun: E uşor să-ţi iubeşti fratele şi pe cei ce te iubesc. Nu facaşa şi vameşii? Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată maiaşteptaţi? Iubiţi pe vri1jmaşii voştri.

lubiţi-i pe cei ce vă lovesc şi vă scuipă. Iubiţi-l soldatul care vă stră-punge cu sabia. Iubiţi-l pe tâlharul care vă fură şi vă loveşte.

Ascultaţi-Mă! Iubiţi-vă vrăjmaşii! Dacă un soldat roman te loveştepeste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt. Dacă un om al stăpânirii te obli-gă să mergi cu cI o milă, mergi două. Dacă un om te dă în judecată casă-ţi ia haina, tu dă-i şi cămaşa de pe tine.

Ascultaţi! Vă spun că e greu să Mă urmaţi. Ce vă spun Eu acum nus-a spus de când e lumea!

Vă puteţi imagina reacţia săteni lor la asemenea cuvinte. Predica de peMunte nu numai că nu i-a făcut să cadă pe gânduri, ci i-a înfuriat.

o prietenă de-a mea, pe nume Virginia Stem Owens, a cerut studenţilorei din clasa de creaţie a Universităţii A&M Texas să scrie un eseu scurtpornind de la Predica de pe Munte. Se aştepta ca studenţii ei să aibă unrespect deosebit pentru acest text, cu atât mai mult cu cât Centura Biblicăstrăbate centrul Texasului; dar reacţia studenţilor ei a obligat-o să-şi schim-be repede părerea. "În opinia mea, religia este o mare farsă", a scris unuldintre ei. Iar altul: "În cazul de faţă se aplică o veche zicală care spune că«nu trebuie să crezi tot ce citeşti»."

Virginia şi-a adus aminte de prima lecţie despre Predica de pe Munte, laşcoala duminicală, unde Isus era înfăţişat în imagini idilice, şezând pe undeal înverzit, înconjurat de copii neastâmpăraţi, cu obraji trandafirii. Nicio-dată nu s-ar fi gândit să reacţioneze cu mânie sau dezgust. Studenţii ei însă,gândeau altfel:

Biserica predică lucruri strictc şi nu permite aproape nici un fel dcdistracţie fără a te sili să te întrebi dacă păcătuieşti sau nu.

Nu mi-a plăcut "Predica de pe Munte". A fost greu dc citit şi m-a fă-cut să simt că trebuie să fiu perfect, cu toate că nimeni nu este perfect.

E absurd ce se cere în accastă predică. Să nu te uiţi la o femeie, pentrucă dacă o faci se cheamă că ai comis adulter cu ea. E cel mai aberant, celmai prostesc lucru pe care l-am auzit vreodată.

"Ajunsă în acest punct", scrie Virginia despre experienţa ei, "am începutsă mă simt încurajată. Există o inocenţă cum rar îţi este dat să întâlneşti îna nu-ţi da seama ce spui când afirmi că ceea ce spune Isus este o prostie ...Asta era, mă aflam în faţa unei reacţii fruste la Evanghelie, nefiltrată prindouă mii de ani de ceaţă culturală ... Am simţit o bucurie ciudată la consta-tarea că Biblia continua să-şi păstreze faţă de urechile oamenilor "de bunsimţ" din zilele noastre caracterul ofensator avut în primul secol. În felulacesta mi se valida semnificaţia ei. Având în vedere că, pentru cei maimulţi, Scripturile şi-au pierdut mult din caracterul stern avut în primulsecol, analfabetismul biblic actual, atât de răspândit, ar trebui să ne catapul-teze într-o stare mai apropiată de cea a primilor ei ascultători."

Ofensatoare, severă-da, acestea sunt caracterizări atribuite pe dreptPredicii de pe Munte. Din cincisprezece montări cinematografice ale aces-tei scene, una singură pare să prindă această atmosferă severă a prediciioriginale. O producţie BBC slab finanţată, intitulată Son of Man [Fiul

La începutul Predicii de pe Munte, Isus s-a ocupat direct de o întrebarecare stăruia în mintea celor mai mulţi dintre ascultătorii Săi: Ce era El? Unrevoluţionar sau un profet evreu autentic? Iată chiar mărturisirea lui Isusdespre atitudinea Lui faţă de Tora:

Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu săstric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun că, dacă neprihănirea voastrănu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nuveţi intra în Împărăţia cerurilor.

Această ultimă afirmaţie a captat cu siguranţă atenţia mulţimii, ridi-când-o în picioare. Fariseii şi cărturarii se întreceau în stricteţe. Ei trans-formaseră Legea lui Dumnezeu în 613 reguli-248 de porunci şi 365 deinterdicţii-pe care le-au întărit cu 1521 de amendamente. Pentru a nu

anula a treia poruncă, "Să nu iei În deşert Numele DOMNULUI", au refu-zat să mai pronunţe numele lui Dumnezeu. Pentru a evita ispita sexuală,obişnuiau să-şi plece capul ca să nu se uite la femei (cei mai scrupuloşidintre ei erau cunoscuţi sub numele de "fariseii Însângeraţi" pentru că seloveau mereu cu capul de pereţi, de stâlpi sau de alte obstacole). Pentru a nupângări Sabatul, au scos În afara Legii 39 de activităţi considerate "munci".Cum ar fi putut neprihănirea unui om de rând să depăşească neprihănireaunor profesionişti ai sfinţeniei?Predica de pe Munte este o detaliere a ceea ce a vrut să spună Isus şi

pare la fel de absurdă studenţilor din secolul XX de la Universitatea A&MTexas ca şi evreilor din Palestina primului secol. Luând Tora ca punct deplecare, Isus a Împins Legea În aceeaşi direcţie, până acolo unde nici un fa-riseu n-ar fi Îndrăznit s-o ducă, până acolo unde nici un călugăr n-ar Îndrăz-ni s-o practice. Predica de pe Munte a deschis o eră nouă În universul moralşi de atunci Încoace Îşi exercită puterea şi influenţa În viaţa oamenilor.Isus a dat o Lege imposibil de Împlinit şi ne-a Însărcinat pe noi s-o Îm-

plinim. Să vedem câteva exemple.Orice societate din istoria omenirii a avut o lege contra crimei, cu dife-

renţele de rigoare. Bunăoară, Statele Unite permit uciderea În legitimă apă-rare sau În situaţii extreme ca, de exemplu, abuzul asupra partenerului deviaţă. În nici o societate Însă nu s-a dat o lege de genul: "Dar Eu vă spuncă oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricinezice fratelui său «Nebunule!» va cădea sub pedeapsa focului Gheenei."Având un frate mai mare, m-am frământat mult cu acest verset. Ar puteadoi fraţi să treacă prin furtunile adolescenţei fără să-şi arunce cuvinte ca"prostule" sau "nebunule"?Orice societate Îşi are restricţiile ei În ce priveşte promiscuitatea sexuală.

Astăzi există colegii În care studenţii au obligaţia să ceară colegelor lor per-misiunea pentru fiecare stadiu al relaţiei lor fizice. De asemenea, unelegrupuri feministe fac progrese considerabile sub aspect juridic În eforturilelor de a demonstra relaţia de cauzalitate dintre pornografie şi delictele co-mise Împotriva femeilor. Nimeni Însă În afară de Isus nu a mai avansat olege atât de strictă În acest domeniu: "Dar Eu vă spun că orişicine se uită lao femeie ca s-o poftească, a şi curvit cu ea În inima lui. Dacă deci, ochiultău cel drept te face să cazi În păcat, scoate-I şi leapădă-1 de la tine căci estespre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tottrupul În gheenă."

Am auzit de propuneri de castrare a violatorilor În serie, dar Încă nu amauzit de cazuri de mutilare facială ca modalitate de a scăpa de pofta sexua-lă. E cât se poate de adevărat că patima sexuală s-a ridicat la rang de sportnaţional, aclamat prin reclame la blugi şi bere, prin publicaţia anuală deprezentare a costumelor de baie Sports Illustrated şi prin cele douăzeci demilioane de reviste pornografice vândute lunar. Când Jimmy Carter candidala preşedinţia Statelor Unite, a Încercat să explice acest verset unui reporterde la Playboy care-I intervieva. Presa a reacţionat printr-un "râs forţat", dupăcum spune John Updike, comentând mai departe: "Ce ciudat sună În ure-chile omului modern noţiunea de păcat asociată cu pofta sexuală, adică cudorinţa sexuală care se stârneşte În noi la fel de natural ca reflexul de a sa-liva."În ce priveşte divorţul, fariseii din vremea lui Isus dezbăteau aprig inter-

pretarea regulilor vechi-testamentale. Marele rabin Hillel susţinea că un băr-bat poate divorţa de soţia lui pentru orice fel de neajuns i-ar găsi, chiar şipentru ceva banal ca, de pildă, faptul că i-a ars mâncarea; soţul nu trebuiadecât să pronunţe de trei ori: "Divorţez de tine", pentru ca divorţul să fiedefinitiv. Isus a contracarat această Învăţătură: "Dar Eu vă spun că orişicineÎşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, Îi dă prilej să prea-curvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte."În final, Isus a rostit principiul nonviolenţei. Cine ar putea supravieţui

cu regula impusă de Isus: " ...Nu vă Împotriviţi celui ce vă face rău. Ci ori-cui te loveşte peste obrazul drept, Întoarce-i şi pe celălalt. Şi dacă cinevavrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa."Mă uit cu uimire la aceste porunci stricte ale Predicii de pe Munte şi mă

Întreb cum să reacţionez. Isus chiar Se aşteaptă ca eu să dau ceva oricăruicoate-goale care-mi taie calea? Să renunţ la tentaţi a de a ceda presiunilor deexercitare a drepturilor consumatorului? Să-mi anulez asigurările şi să-mipun viitorul În mâna lui Dumnezeu? Să-mi arunc televizorul pentru a evitaispitele sexuale? Cum să aplic aceste idealuri etice În viaţa mea de zi cu zi?

Citind cu asiduitate o vreme, În căutarea "cheii" care să descifreze Pre-dica de pe Munte, m-am consolat descoperind că nu sunt singurul careÎnaintează cu greu spre idealurile ei înalte. În cursul istoriei bisericii, oame-nii au găsit căi mai uşoare de a împăca pretenţiile absolute ale lui Isus cu

*Luther a reacţionat zeflemitor la această convingere a anabaptiştilor, scriind cu referirela un creştin care s-a lăsat năpădit de păduchi, nevrând să omoare minusculii paraziţi şiastfel să rişte încălcarea poruncii: "Nu vă împotriviţi celor ce vă fac rău".

Mesajul: O predică ofensatoare

În America secolului al XIX-lea a apărut o mişcare teologică, propu-nând o nouă interpretare a Predicii de pe Munte. Dispensaţionalismul susţi-nea că o asemenea învăţătură este ultimul vestigiu al erei Legii, care a fostînlocuită de era harului, după moartea şi învierea lui Isus. De aceea, nutrebuie să împlinim poruncile acestei învăţături în litera lor. Populara versi-une Scofield Bible numeşte Predica de pe Munte "lege în stare pură", darcu o "minunată aplicaţie morală pentru creştin".O altă interpretare ne-a rămas de la Albert Schweitzer, care a înţeles Pre-

dica de pe Munte ca pe un set de cerinţe temporare pentru vremuri neobiş-nuite. Convins că lumea se va sfârşi curând prin apocalipsă, susţine Schwei-tzer, Isus a emis un fel de "lege marţială". Dar, pentru că lumea nu s-a sfâr-şit, trebuie să înţelegem altfel aceste porunci.Trebuie să recunosc că am studiat asiduu toate aceste mişcări, atât ca o

încercare de a înţelege avantajele Predicii de pe Munte, cât şi cu intenţia dea găsi o cale de a scăpa de cerinţele ei stricte. Fiecare şcoală şi-a adus ocontribuţie importantă la înţelegerea Predicii de pe Munte, dar fiecare aavut şi punctele ei slabe. Întocmai ca majoritatea explicaţiilor date de medi-cii buni, Preceptele şi Sfaturile lui Toma d' Aquino se încadrează în limitelebunului-simţ, dar nu spun ceea ce a vrut Isus să spună. Dimpotrivă, Isuspare să pună sub semnul egalităţii Preceptul: "Să nu preacurveşti" cu Sfa-tui: " ...orişicine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea îninima lui". Soluţia lui Luther pare ingenioasă şi înţeleaptă, dar cel de-aldoilea război mondial a demonstrat scindarea mentală şi, deci, abuzul lacare poate duce. Mulţi creştini luterani au servit în armata lui Hitler cu con-ştiinţa împăcată că "nu fac decât să execute ordinele", împlinind astfel po-runca statului şi păstrându-şi devotamentul lăuntric faţă de Hristos ..În ce-i priveşte pe anabaptişti şi pe alţii care le-au aplicat în spiritullite-

rei, reacţia lor nonviolentă la persecuţie rămâne unul din momentele lumi-noase ale istoriei bisericii. Totuşi, ei înşişi şi-au recunoscut neputinţa de aîmplini ad litteram toate poruncile din Predica de pe Munte. Quakerii, deexemplu, au găsit o cale de a eluda legile pentru a ajuta Revoluţia Ame-ricană. Cum rămâne cu poruncile lui Isus faţă de mânie şi pofta sexuală? Înurmă cu multe secole, Origen a dus porunca referitoare la pofta sexuală înextremă, dar biserica, îngrozită de gestul lui, a interzis soluţia castrării.Adepţii dispensaţionalismului şi ai apocalipsei au găsit modalităţi inteli-

gente de a evita cerinţele mai dificile ale predicii lui Isus, însă pentru mineacestea rămân doar atât: modalităţi de evitare. Isus nu a specificat nicăieri

realitatea descurajatoare a stării decăzute a naturii umane.Toma d' Aquino a împărţit învăţăturile lui Isus în Precepte şi Sfaturi pe

care le-am putea numi în termeni mai moderni, Cerinţe şi Sugestii. Precep-tele cuprindeau legi morale universale cum sunt cele zece porunci. Dard' Aquino a conferit poruncilor mai idealiste, cum ar fi învăţătura despremânie şi cea despre patima sexuală, un alt standard: deşi trebuie acceptateca un bun model şi deşi trebuie să ne străduim să le împlinim, acestea nuau forţa morală a Preceptelor. Mai târziu, Biserica Catolică va clasificadiferenţierile lui d' Aquino în două categorii: păcate "de moarte" şi păcate"scuzabile" .Martin Luther a interpretat Predica de pe Munte prin prisma replicii lui

Isus: "Dati dar Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al luiDumneze~." EI a spus că creştinii au o dublă cetăţenie: una în Împărăţia luiHristos şi una în împărăţia lumii. Caracterul extrem al Predicii de pe Muntese aplică exclusiv în Împărăţia lui Hristos, nu şi în cea a lumii. Bineînţelescă porunci ca "iubiţi pe vrăjmaşii voştri" şi "nu vă împotriviţi celui ce văface rău" nu se aplică statului! Pentru prevenirea anarhiei, guvernul trebuiesă se împotrivească răului şi să-şi învingă duşmanii. Astfel, creştinii trebuiesă înveţe să deosebească guvernul de persoană: un soldat creştin, să zicem,trebuie să execute ordinul de a lupta şi de a ucide, chiar dacă legea iubiriide vrăjmaş este în inima lui.În zilele lui Luther, diferite mişcări anabaptiste au ales o raportare radical

diferită. Ei au spus că toate aceste încercări de a modera poruncile directe alelui Isus sunt greşite. Biserica primară a citat timp de patru secole porunca:"Iubiţi pe vrăjmaşii voştri" mai mult decât pe oricare alta. Citiţi Predica depe Munte. Isus nu face diferenţiere între Precepte şi Sfaturi sau guvernanţi şipersoană. EI spune: nu vă împotriviţi celui rău, nujuraţi, daţi săracilor, iubiţi-vă duşmanii. Poruncile Lui trebuie urmate, pe cât posibil, cuvânt cu cuvânt.Din acest motiv, unele grupări au jurat să nu deţină proprietăţi. Quakerii,bunăoară, au refuzat să jure sau să-şi scoată păIăriile în faţa unei oficialităţi,. au refuzat să-şi formeze o armată sau chiar poliţie. În consecinţă, mii de ana-baptişti au fost ucişi în Europa, Anglia şi Rusia, mulţi dintre supravieţuitorialegând să traverseze oceanul, în America, unde au încercat să înfiinţezecolonii şi comunităţi pe baza principiilor din Predica de pe Munte. *

că poruncile Lui se aplică pe perioade scurte sau în situaţii speciale. El arostit poruncile cu autoritate ("Dar Eu vă spun ...") şi cu severitate (" ...orici-ne va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameniaşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor ...").Oricât m-am străduit, n-am găsit o cale uşoară prin care să pot ocoli sau

împlini Predica de pe Munte. Ca în cazul unei depresii uşoare, disonanţacognitivă stârnită în mintea mea de cuvintele lui Isus, a declanşat în mine ostare de anxietate spirituală. Concluzia la care am ajuns este că, dacăPredica de pe Munte stabileşte standardele de sfinţenie ale lui Dumnezeu,mă pot lăsa păgubaş din start. Predica de pe Munte nu mă ajută să fiu maibun pentru că îmi descoperă sub toate aspectele că nu am reuşit.

Citind jurnalele lui Tolstoi, mi-am amintit vechile mele tendinţe deperfecţionism. Jurnalele relatează multe conflicte dintre Tolstoi şi familiasa, dar încă şi mai multe cu sine însuşi. A renunţat la vânătoare, la tutun şibăutură, la carne. A conceput "Reguli pentru educarea voinţei emoţionale.Reguli pentru formarea simţămintelor nobile şi pentru stârpirea celor josni-ce". N-a fost însă niciodată în stare să se disciplineze suficient pentru a leşi respecta. Nu o dată a făcut un jurământ public de casti tate şi a cerut dor-mitoare separate. Nu şi-a putut ţine niciodată jurământul prea mult şi, spreruşinea lui, cele şaisprezece sarcini ale Soniei au mărturisit lumii neputinţalui de a-l respecta.Uneori Tolstoi reuşea să facă un mare bine. Astfel, după o perioadă lun-

gă de inactivitate, a scris ultimul său roman, Învierea, la vârsta de şaptezecişi unu de ani pentru a ajuta o grupare de anabaptişti-numiţi duhobori-supusă persecuţiei ţarului, cărora le-a donat toate sumele încasate ca drep-turide autor pentru a le plăti emigrarea în Canada. Şi, aşa cum am menţio-nat într-un capitol anterior, filozofia lui de non-violenţă, preluată direct dinPredica de pe Munte, i-a supravieţuit prin impactul pe care l-a avut asupraadepţilor ideologiei lui: Gandhi şi Martin Luther King jr.Dacă idealurile lui înalte au dat lumii oameni ca Gandhi, unii dintre cri-

ticii şi biografii lui Tolstoi l-au acuzat pe acesta de eşecul de a atinge acesteidealuri. Tolstoi nu a reuşit să pună în practică ceea ce a predicat. Soţia luil-a descris cât se poate de bine (din perspectiva ei subiectivă, evident):

Are atât de puţină dragoste autentică;bunătatea lui nu vine din inimă,ci doar din principiile lui. În biografiile lui se va citi despre cum îi ajutael pe salahori să care găleţi de apă, dar nimeni nu va şti că soţiei lui nui-a dat nici un moment de răgaz în cei treizeci şi doi de ani de căsnicie,că niciodată nu a dat un pahar de apă vreunuia dintre copiii lui şi nici nua stat vreodată la patul vreunuia dintre ei, ca să-mi mai pot trage şi eusufletul după atâta muncă. .

Strădaniile neostoite ale lui Tolstoi de a atinge perfecţiunea nu i-au adusniciodată pacea şi seninătatea pe care le căuta. Până în momentul morţiisale, jurnalele şi scrisorile sale vorbesc mereu despre aceeaşi temă a tristu-lui său eşec. Când scria despre credinţa lui sau când încerca să trăiascăaceastă credinţă, contrastul dintre realitate şi ideal îl bântuia ca un duh rău.Prea sincer pentru a se amăgi pe sine, nu şi-a putut reduce la tăcere conşti-inţa pentru că era convins că aceasta îi spunea adevărul.Lev Tolstoi a fost un om profund nefericit. S-a revoltat împotriva

În final însă, am găsit cheia înţelegerii Predicii de pe Munte, nu în scrie-rile marilor teologi, ci unde nici nu mă aşteptam: în scrierile a doi roman-cieri ruşi din secolul al XIX-lea. Citindu-i, mi-am format propria mea păre-re asupra Predicii de pe Munte, cu mozaicul ei de lege şi har, jumătate dela Tolstoi, jumătate de la Dostoievski. *De la Tolstoi am învăţat să port un respect adânc Idealului imuabil şi

absolut al lui Dumnezeu. Idealurile etice pe care Tolstoi le-a întâlnit înEvanghelii l-au atras ca un magnet, chiar dacă eşecul lui de a se ridica laînălţimea acelor idealuri l-a răpus în cele din urmă. Asemeni anabaptiştilor,Tolstoi s-a străduit să împlinească Predica de pe Munte cuvânt cu cuvânt,însă zelul său i-a transformat pe membrii familiei sale în victimele aceleiasidue căutari a sfinţeniei. De exemplu, după ce a citit porunca lui Isus datăbogatului, a decis să le dea drumul servitorilor, să renunţe la drepturile deautor şi să-şi doneze averile. Purta haine de ţăran, îşi confecţiona singur în-călţămintea, şi a început să lucreze pământul. Văzând că stabilitatea finan-ciară a familiei începe să se clatine, soţia sa, Sonia, a protestat vehementpână când a obţinut anumite concesii.

*La începutul anilor '70, Malcom Muggeridge a fost surprins să audă că elita intelectualăa Uniunii Sovietice experimenta o trezire spirituală. Anatoli Kuzneţov, care trăia în exil înAnglia, i-a spus că aproape nu exista scriitor, artist sau muzician din URSS care să nu explo-reze teme spirituale. Muggeridge spunea: "L-am întrebat [pe Kuzneţov] cum era posibilaceasta, dată fiind spălarea creierului care se opera asupra cetăţenilor prin propaganda antire-ligioasă şi absenţa oricărei literaturi creştine, inclusiv a Evangheliilor. Replica lui este memo-rabilă: «Autorităţile», a spus el, «au omis să retragă din circuit lucrările lui Tolstoi şi ale luiDostoievski, şi unele şi altele oglindiri perfecte ale credinţei creşti ne din timpurile moderne»".

Bisericii Ortodoxe Ruse din vremea lui, atrăgându-şi excomunicarea. Toateîncercările lui de a deveni un om mai bun au eşuat. A trebuit să-şi ascundătoate funiile şi toate armele de pe proprietate pentru a nu cădea în ispitasinuciderii. În cele din urmă, Tolstoi a renunţat la faima lui, la proprietatealui, la identitatea lui; a murit ca un vagabond în gara unui sat.Ce pot învăţa din viaţa tragică a lui Lev Tolstoi? Am citit multe din scri-

erile sale religioase şi nu greşesc când spun că sunt inspirat de meditaţiile luiasupra ldealurilor lui Dumnezeu. Am descoperit că, în mod contrar celor ceafirmă că Evangheliile ne rezolvă problemele, în multe privinţe-chestiunilegat de justiţie, bani, rasism-Evanghelia ne încarcă cu şi mai multe poveri.Tolstoi a înţeles acest lucru şi, totuşi, nu a coborât idealurile Evangheliilor.N-ai cum să treci cu vederea, ca şi cum n-ar fi existat, un om care, din supu-nere faţă de porunca lui Hristos, şi-a eliberat servitorii şi şi-a donat bunurile.O, de-ar fi reuşit să trăiască la înălţimea acestor idealuri ... de-ar fi reuşit!Replica lui Tolstoi dată criticilor lui a fost: "Nu judecaţi idealurile sfinte

ale lui Dumnezeu prin prisma incapacităţii mea de a le atinge. Nu-L jude-caţi pe Hristos după cei care Îi poartă numele în chip nevrednic." Există unpasaj anume dintr-o scrisoare a sa care ne arată cum a răspuns Tolstoi aces-tor critici spre sfârşitul vieţii sale. Pasajul reprezintă un rezumat al peleri-najului său spiritual, o proclamare răsunătoare a adevărului pe care-I credeadin toată inima şi, totodată, un tulburător apel la harul pe care nu l-a înţelesniciodată.

Atacă-mă, fac asta chiar eu însumi, dar atacă-măpe mine, nu calea pecare o unnez şi pe care o arăt tuturor celor ce mă întreabă unde se află.Dacă ştiu drumul spre casă şi merg acasă beat, înseamnă că n-am apu-cat-o pe drumul bun doar pentru că eu mă clatin dintr-o parte în alta?Dacă nu e asta calea cea dreaptă, arată-mi alta; dar dacă mă clatin şi iesde pe cale, trebuie să mă ajuţi aşa cum şi eu sunt gata să te ajut. Nu măduce în rătăcire, nu te bucura că m-am pierdut, nu te bucura strigând: "Iauitaţi-vă la el!A zis că merge spre casă şi, poftim, se târăşte prin smârcurişi noroaie!" Nu, nu-ţi freca mâinile bucuros, ci ajută-mă şi susţine-mă."

Mă întristez citind scrierile religioase ale lui Tolstoi. Talentul lui de a în-ţelege profunzimile inimii omeneşti a făcut din el un mare romancier, darşi un creştin zbuciumat. Asemeni somon ului care străbate un drum lung şianevoios pentru a ajunge la locul unde se înmulţeşte, a luptat şi el, mergândneabătut împotriva curentului, toată viaţa, prăbuşind-se în final răpus,secătuit moral.Personal, îi sunt recunoscător lui Tolstoi pentru necontenita căutare a cre-

dinţei autentice care a lăsat o impresie de neşters asupra mea. Am descoperitromanele lui într-o perioadă în care eram chinuit de efectele "abuzului bi-blic" exercitat asupra mea în copilărie. Bisericile în care am crescut aveauprea multe defecte, sau cel puţin aşa le-am perceput eu în ignoranţa copilă-riei. Observând prăpastia dintre idealurile Evangheliilor şi imperfecţiunileadepţilor lor, am fost extrem de ispitit să abandonez acele idealuri de neatins.În acele momente, l-am descoperit pe Tolstoi. Era primul autor care în··

deplinea pentru mine cea mai grea dintre sarcini: îmi dezvălui a un Dumne-zeu tot atât de credibil şi de atrăgător ca Răul. Am găsit În romanele, Înpovestirile şi în nuvelele lui un izvor clocotitor de putere morală care a avutmenirea incontestabilă de a-mi deschide ochii.

"Dar cum rămâne cu tine, Lev Nikolaevici? Predici minunat, dar câtîmplineşti din cele ce predici?" Aceasta este cea mai firească şi cea maifrecventă întrebare care mi se adresează; de multe ori ea este pusă pe unton victorios, ca şi cum ar vrea să-mi închidă gura. "De predicat predici,dar cum trăieşti?" Eu le răspund că nu predic, că nu sunt în stare să pre-dic, deşi doresc cu ardoare s-o pot face. Nu pot predica decât prin fapte,iar faptele mele sunt netrebnice... Şi mai spun că sunt vinovat şi netreb-nic şi vrednic de dispreţ că nu pot împlini poruncile Lui.În acelaşi timp, nu pentru amăjustifica, ci pentru a-mi explica incon-

secvenţa, le spun: "Uitaţi-vă la viaţa mea de acum şi la cea de dinainte,şi veţi vedea că-mi dau silinţa să fac fapte bune. E adevărat că nu am îm-plinit nici a mia parte din ele [preceptelecreştine] şi mi-e ruşine, dar astanu înseamnă că nu am reuşit să le împlinesc pentru că nu doresc, ci pen-tru că nu sunt în stare. Învaţă-mă cum să scap de noianul de ispite caremă înconjoară, ajută-mă şi le voi împlini; aş vrea să le împlinesc, chiarşi fără ajutor.

A. N. Wilson, un biograf al lui Tolstoi, afinnă că acesta a suferit de "oincapacitate teologică fundamentală de a Înţelege Întruparea. Religia lui afost marcată de Lege mai degrabă decât de har, de un plan de îmbunătăţire anaturii umane mai degrabă decât de imaginea lui Dumnezeu care pătrundeîntr-o lume căzută". Tolstoi şi-a văzut cu o limpezime neobişnuită propriaimperfecţiune În lumina idealului divin. Dar n-a reuşit să facă pasul următorşi să se Încreadă În Dumnezeu pentru a depăşi această stare de imperfecţiune.La scurt timp după ce l-am citit pe Tolstoi, l-am descoperit pe conaţio-

nalul său, Dostoievski. Aceştia doi, cei mai celebri şi mai talentaţi dintre

Isus pe care nu L-am cunoscut

scriitorii ruşi, au trăit şi au scris în aceeaşi perioadă istorică. Nu s-au cunos-cut, şi probabil că a fost mai bine aşa, pentru că se deosebeau din toatepunctele de vedere. Tolstoi a scris romane luminoase, însorite, în timp ceale lui Dostoievski sunt întunecate şi filozofice. Tolstoi a conceput planuriascetice de autoperfecţionare, în vreme ce Dostoievski îşi irosea sănătateaşi averea pe băutură şi jocuri de noroc. Dostoievski a avut multe scăderi,dar a reuşit şi un lucru bun: romanele lui comunică har şi iertare cu o forţătolstoiană.În tinereţe, Dostoievski a experimentat o trezire reală. A fost arestat pen-

tru că era adeptul unei grupări considerată trădătoare de ţarul Nicolae 1.Pentru a-i convinge pe tinerii nobili radicali de gravitatea convingerilor lorgreşite, ţarul i-a condamnat la moarte şi le-a înscenat o execuţie. Conspira-torii, îmbrăcaţi în giulgiuri albe, au fost conduşi spre piaţa publică unde îiaştepta plutonul de execuţie. Legaţi la ochi, îmbrăcaţi în giulgiuri de înmor-mântare, cu mâinile strâns legate la spate, au fost purtaţi prin faţa mulţimiide gură-cască şi legaţi de stâlpi. În ultimul moment, după ce s~a dat ordinul"Ochiţi!" şi soldaţii erau gata să tragă, cu puşti le ridicate şi cu degetul petrăgaci, un călăreţ a apărut în galop cu un mesaj din partea ţarului: printr-unact de clemenţă, pedeapsa cu moartea era comutată în muncă silnică.Dostoievski nu şi-a revenit niciodată în urma acelei experienţe. S-a sim-

ţit prins în ghearele morţii şi, din acel moment, viaţa a devenit un dar nepre-ţuit pentru el. "De acum viaţa mea se va schimba", a spus el. "Mă voi naştedin nou, dar într-o formă nouă." În trenul deportaţilor spre Siberia, o femeiecredincioasă i-a dat un Nou Testament, singura carte permisă în închisoare.Convins fiind că Dumnezeu i-a dat a doua şansă pentru a-şi împlini chema-rea, s-a cufundat în studiul acelui Nou Testament tot timpul detenţiei sale.După zece ani s-a întors din exil, cu convingeri creştine de nezdruncinat,după cum avea să noteze într-un pasaj celebru: "Dacă mi-ar demonstracineva că Hristos nu este adevărul, aş prefera mai degrabă să rămân cuHristos decât cu adevărul."Închisoarea i-a mai dat şi altă şansă lui Dostoievski. L-a obligat să trăias-

că printre hoţi, criminali şi ţărani beţivi. Viaţa trăită alături de acei oamenil-a ajutat să facă portretizări inegalabile în romanele sale, cum ar fi cea a cri-minalului Raskolnikov din Crimă şi pedeapsă. Vederile largi ale lui Dosto-ievski asupra bunătăţii umane s-au spulberat în urma ciocniri lor cu răutateadiabolică a tovarăşilor lui de celulă. Cu timpul însă a reuşit să întrevadă oumbră din chipul lui Dumnezeu chiar în cei mai josnici dintre întemniţaţi. A

ajuns să creadă că omul nu este capabil să iubească decât dacă este iubit."Noi îl iubim pentru că EI ne-a iubit întâi", cum spune apostolul Ioan.Am găsit har în romanele lui Dostoievski. Crimă şi pedeapsă creionează

portretul unei fiinţe umane josnice care comite o crimă josnică. Şi, totuşi,harul pătrunde şi în viaţa lui Raskolnikov prin persoana prostituatei conver-tite, Sonia, care îl urmează în Siberia, parcurgând cu el drumul spre răs-cumpărare. Fraţii Karamazov, probabil cel mai mare roman scris vreoda-tă, scoate în evidenţă contrastul dintre agnosticul Ivan şi fratele său credin-cios, Alioşa. Ivan critică eşecurile omenirii şi orice fel de sistem politic alcărui rol este să rezolve aceste eşecuri, dar nu oferă soluţii. Alioşa nu aresoluţii pentru problemele intelectuale pe care le ridică Ivan, dar are o solu-ţie pentru umanitate: dragostea. "Nu cunosc răspunsul la problema răului",spune Alioşa, "dar cunosc dragostea". Şi, în cele din urmă, în fascinantulroman ldiotul, Dostoievski prezintă o figură cristică în persoana unui prinţepileptic. Liniştit şi misterios, prinţul Mîşkin se perindă prin cercurile înal-tei societăţi ruse, demascându-Ie ipocrizia şi luminându-le viaţa prin bună-tate şi adevăr.Aceşti doi scriitori au devenit pentru mine, într-un moment crucial al

pelerinajului meu creştin, călăuze spirituale. M-au ajutat să mă împac cuparadoxul central al vieţii creştine. De la Tolstoi am învăţat să privesc înă-untrul meu, la Împărăţia lui Dumnezeu care locuieşte în mine. Am înţelescât de departe sunt de idealurile înalte ale Evangheliei. De la Dostoievskiam învăţat nemărginirea harului. În mine nu locuieşte numai Împărăţia luiDumnezeu, ci Hristos Însuşi locuieşte în mine. " ...unde s-a înmulţit păcatul,harul s-a înmulţit şi mai mult", după cum scrie Pavel în Romani. Există osingură cale de a rezolva tensiunea dintre idealurile înalte ale Evanghelieişi realitatea sumbră din noi înşine: acceptând că niciodată nu ne vom ridicala înălţimea lor şi că nici nu trebuie s-o facem. Suntem judecaţi după nepri-hănirea lui Hristos care locuieşte în noi, nu după neprihănirea noastră.Tolstoi a înţeles doar jumătate de adevăr: orice lucru care îmi conferă con-fort vizavi de standardele lui Dumnezeu, orice lucru care mă face să credcă în sfârşit am reuşit, este o amară dezamăgire. Dostoievski a înţeles cea-laltă jumătate: orice lucru care mă face să nu mă simt în largul meu îndragostea iertătoare a lui Dumnezeu este o amară dezamăgire. "Acum darnu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus." Lev Tolstoi nu aînţeles niciodată pe deplin acest mesaj.Idealuri absolute şi har absolut: după ce am învăţat acest dublu mesaj de

la cei doi romancieri ruşi, m-am întors la Isus şi am găsit că această învăţă-tură abundă în Evanghelii şi mai ales în Predica de pe Munte. În răspunsuldat tânărului bogat, în Pilda Bunului Samaritean, în comentariile despredivorţ, bani, sau alte probleme morale, Isus n-a minimalizat niciodată Idea-lul lui Dumnezeu. "Voi fiţi, deci, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru celceresc este desăvârşit", a spus El. "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cutoată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău." Nici Tolstoi, niciFrancisc de Assisi, nici maica Tereza n-au împlinit pe deplin aceste porunci.Dar acelaşi Isus a oferit cu blândeţe har deplin. Isus a iertat o femeie

prinsă în adulter, un tâlhar pe cruce, un ucenic care a negat că L-ar fi cunos-cut vreodată. L-a reprimit pe Petru, ucenicul trădător, pentru a-i da sarcinade a întemeia Biserica Sa, iar apoi S-a îndreptat spre un om numit Saul, unaprig prigonitor al creştinilor. Harul este absolut, consecvent, atotstăpânitor,cuprinzător. Îi cuprinde chiar şi pe cei care L-au ţintuit pe cruce: "Tată, iar-tă-i că nu ştiu ce fac", au fost printre ultimele cuvinte rostite de Isus pe pă-mânt.Ani la rând m-am simţit atât de netrebnic, pus în faţa idealurilor absolute

ale Predicii de pe Munte, pentru că am pierdut orice noţiune a harului. Odată însă ce am înţeles dublul mesaj, mi-am revizuit convingerile şi amgăsit că mesajul harului se revarsă din întreaga predică. Ea începe cu Ferici-riIe: "Ferice de cei săraci în duh, de cei ce plâng, de cei blânzi; de cei prigo-niţi ..."-şi continuă cu Rugăciunea Domnească: "Iartă-ne nouă greşelilenoastre ... ne izbăveşte de cel rău." Isus a început această predică folosindcuvinte blânde pentru cei necăjiţi şi a continuat cu o rugăciune-modeI pen-tru toate grupurile care studiază cei doisprezece paşi. "În fiecare zi" spunAlcoolicii Anonimi; "Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouăastăzi", spun creştinii. Harul este pentru cei deznădăjduiţi, pentru cei săr-mani, pentru cei zdrobiţi, pentru cei care nu se descurcă singuri. Adicăpentru noi toţi.Ani de zile am considerat Predica de pe Munte o schiţă a unei conduite

imposibil de urmat. Recitind-o, îmi dau seama că Isus nu ne-a lăsat acestecuvinte ca să ne împovăreze, ci ca să ne spună cum este Dumnezeu. Carac-terul lui Dumnezeu este sursa Predicii de pe Munte. De ce să ne iubimvrăjmaşii? Pentru că Tatăl nostru milostiv face să răsară soarele peste ceirăi şi peste cei buni deopotrivă. De ce să fim desăvârşiţi? Pentru că Dumne-zeu este desăvârşit. De ce să ne adunăm comori în cer? Pentru că acololocuieşte Tatăl care ne va răsplăti cu dărnicie. De ce să trăim fără frică şi

îngrijorare? Pentru că acelaşi Dumnezeu care îmbracă iarba şi crinii de pecâmp a promis să ne poarte şi nouă de grijă. De ce să ne rugăm? Dacă untată pământesc dă fiilor săi pâine şi peşte, cu cât mai mult va da Tatăl cerescdaruri bune celor ce 1 le cer.Cum de mi-a scăpat? Isus nu a rostit Predica de pe Munte ca să ne îndâr-

jim şi să ne opintim ca Tolstoi, sfârşind deznădăjduiţi că n-am reuşit să atin-gem perfecţi unea. Ne-a dat-o pentru a ne împărtăşi idealul lui Dumnezeuspre care nu trebuie să încetăm să aspirăm, dar şi pentru a ne demonstra cănici unul din noi nu poate atinge acest ideal. Predica de pe Munte ne obligăsă recunoaştem distanţa dintre noi şi Dumnezeu, precum şi faptul că oriceîncercare de a reduce această distanţă, îmblânzindu-i cerinţele, denotă oneînţelegere a ei.Cea mai mare tragedie ar fi să transformăm Predica de pe Munte într-o

altă formă de legalism; pentru că scopul ei este tocmai acela de a pune capătlegalismului. Acesta va eşua Întotdeauna, asemeni fariseilor, nu pentru căeste prea strict, ci pentru că nu este suficient de strict. Predica de pe Muntene dovedeşte cu putere, fără drept de apel, că înaintea lui Dumnezeu toţisuntem la fel: gata să ucidem, să ne pierdem cumpătul, să s[lVârşim adulter,desfrânaţi, hoţi şi pizmaşi. Toţi suntem într-o stare deznădăjduită, dar, Înfond, nici nu există o stare mai potrivită a fiinţei umane care vrea să-Lcunoască pe Dumnezeu. Căzuţi de la Înălţimea Idealului absolut, nici nuavem alt loc unde să ne refugiem decât În harul absolut, cea mai sigurăizbăvire.

8Misiunea:o revolutie a harului,Citind Evangheliile şi urmărind filme despre viaţa lui Isus împreună cu

clasa mea din Chicago, am remarcat un tipar surprinzător: cu cât erau mairespingători cei din jurul lui Isus, cu atât se simţeau mai în largul lor în pre-zenţa Sa. Acest gen de oameni erau atraşi de persoana lui Isus: un samari-tean renegat, un comandant militar al tiranului Irod, un vameş colaboraţio-nist, o femeie care fusese posedată de şapte demoni.Prin contrast, personajele respectabile reacţionau cu răceală faţă de Isus.

Fariseii plini de pioşenie Îl considerau grosolan şi lumesc, un tânăr bogatL-a părăsit, clătinând din cap, şi chiar Nicodim, o minte mai deschisă, acăutat să-L întâlnească la adăpostul întunericului.Le-am cerut cursanţilor să observe ciudăţenia acestui tipar, având în ve-

.dere că biserica creştină din zilele noastre atrage persoane respectabile ceseamănă izbitor cu oamenii din vremea lui Isus care Îl priveau cu multăsuspiciune. Cum am reuşit să inversăm tiparul din zilele lui Isus? De ce nule place păcătoşilor tovărăşia noastră?Le-am povestit apoi despre un prieten de-al meu care lucrează cu săracii

din Chicago. A venit la el o prostituată în zdrenţe, fără casă, cu sănătateaşubredă, în imposibilitate de a cumpăra mâncare pentru fetiţa ei de doi ani.Cu ochii în lacrimi, a mărturisit că şi-a închiriat fetiţa-de doi ani!-unorbărbaţi care practicau perversiuni sexuale, pentru a-şi putea cumpăra dro-gurile de care era dependentă. Prietenul meu a ascultat cu greu detaliilesordide ale poveştii ei. A rămas apoi tăcut, neştiind ce să spună. Într-un fi-nal, a întrebat-o dacă s-a gândit vreodată să ceară ajutor de la vreo biserică.

"N-am să uit niciodată expresia de uluire pe care i-a produs-o întrebareamea", mi-a spus prietenul meu. "La biserică?!", a strigat ea. "Pentru ce sămerg acolo? Ca să mă simt de două ori mai mizerabil decât acum?"Am creat în biserică o comunitate respectabilă, le-am spus cursanţilor.

Nenorociţii care se strângeau în jurul lui Isus când a fost pe pământ nu semai simt bineveniţi. Cum a reuşit Isus, singura persoană perfectă din isto-rie, să atragă fiinţe atât de imperfecte? Şi ce ne împiedică pe noi, cei de azi,să călcăm pe unnele Lui?Cineva din clasă a sugerat că legalismul din biserică a creat o barieră de

reguli stricte care îi face pe necreştini să se simtă extrem de incomod înbiserică. Apoi discuţia a luat o întorsătură bruscă, alunecând pe făgaşulconflictelor dintre foştii studenţi ai colegiilor creşti ne şi bisericile funda-mentaliste. Eu am povestit despre propria mea nedumerire pe care o aveamIa începutul anilor '70, când faimosul Moody Bible Institute, aflat la odistanţă de doar patru străzi de biserica noastră, a interzis tinerilor să poartebarbă, mustaţă şi părul mai lung de urechi-şi asta în condiţiile în care stu-denţii treceau zilnic prin faţa unui imens portret cu plete şi barbă al luiDwight L. Moody ce sfida toate cele trei interdicţii.Toţi au râs. Toţi, cu excepţia lui Greg care se foia neliniştit pe scaun. Am

observat cum i-a năvălit sângele în obraji, apoi cum s-a albit de furie. Înfinal, a ridicat mâna şi a răbufnit plin de mânie şi indignare. Aproape că sebâlbâia. "Îmi vine să ies şi să trântesc uşa în unna mea de să se facă ţăn-dări!", a început el." Dintr-o dată peste sală s-a aşternut liniştea. "Îi criticaţipe alţii că sunt farisei. Am să vă spun eu cine sunt adevăraţii farisei. Dum-neavostră [şi a arătat spre mine] şi toţi ceilalţi din sală. Vă credeţi taregrozavi şi maturi. Eu am devenit creştin datorită Bisericii Moody. Dumnea-voastră căutaţi un grup la care să priviţi de sus, să vă simţiţi mai spiritualidecât ei şi să-i bârfi ţi pe la spate. Asta fac fariseii. Toţi sunteţi nişte farisei."Toţi ochii s-au întors spre mine, aşteptând să dau replica, dar aceasta îmi

lipsea. Greg ne surprinsese în flagrant delict. Într-un moment de aroganţăspirituală, îi privisem pe alţii de sus, considerându-i farisei. M-am uitat laceas, sperând să scap cumva. Nici o şansă; mai erau încă cincisprezeceminute până Ia sfârşitul orei. Aşteptam un licăr de inspiraţie, dar nu-mivenea nici o idee. Tăcerea era tot mai grea. Mă simţeam stânjenit şi încolţit.Atunci a ridicat mâna Bob. Era nou în clasă şi-am să-i fiu veşnic recu-

noscător că m-a salvat. A început blând, împăciuitor: "Mă bucur că n-aiieşit din sală, Greg. Avem nevoie de tine aici. Mă bucur că eşti aici şi vreau

să-ţi spun de ce am venit la biserica asta.Sincer, mă identific cu prostituata de care vorbea Philip. Eram depen-

dent de droguri şi nu mi-ar fi trecut prin cap nici într-un milion de ani să cerajutor de la vreo biserică. Totuşi, în fiecare marţi, această biserică găzduieşteun grup de la Alcoolicii Anonimi în sala de la subsol unde ne aflăm acum.Am început prin a participa la acest grup şi, după o vreme, m-am gândit căo biserică deschisă să primească un grup de Alcoolici Anonimi--eare îm-prăştie mucuri de ţigară, varsă cafea şi fac alte mizerii-nu poate fi atât degroaznică, aşa că am ţinut să particip Ia un serviciu.Trebuie să-ţi spun că la început oamenii din biserică mă speri au. Păreau

să nu aibă nici un fel de probleme, în timp ce eu abia făceam faţă probleme-lor mele. Oamenii de-aici nu se îmbracă prea pretenţios, dar eu n-aveamaltceva mai bun decât nişte jeans şi tricouri. Am reuşit să-mi înving mân-dria şi am început să vin duminicile dimineaţa şi marţea seara. Oamenii num-au ocolit. M-au primit călduros. Aici l-am primit pe Isus."Cuvintele simple ale lui Bob au risipit toată tensiunea din încăpere ca şi

cum cineva ar fi deschis o gură de aerisire. Greg s-a mai domolit, eu ammormăit o scuză pentru fariseismul meu, iar ora s-a încheiat într-o notă deunitate. Bob ne-a readus pe teren comun ca păcătoşi deopotrivă de însetaţidupă Dumnezeu.Ce ne lipseşte, am întrebat în încheiere, pentru ca biserica să devină un

loc în care femeile desfrânate, vameşii şi chiar fariseii cu o spoială de vino-văţie să se adune bucuroşi?

Isus a fost prietenul păcătoşilor. Acestora le plăcea să stea pe lângă El şiei tânjeau după tovărăşia Lui. În acelaşi timp, legaliştii L-au găsit şocant,chiar revoltător. Care a fost secretul lui Isus pe care noi nu l-am înţeles?

Spune-mi cu cine te însoteşti ca să-ti spun cine eşti", sună proverbul." "Imaginează-ţi consternarea celor din Palestina primului secol care au

încercat să aplice acest proverb la Isus din Nazaret. Evangheliilemenţionează opt situaţii în care Isus a acceptat o invitaţie la masă. Treidintre acestea (la nunta din Cana, în casa Mariei şi a Martei, şi la cinaneterminată din Emaus, după învierea Sa) au fost expresia unor relaţiinormale între prieteni. Celelalte cinci însă sfidează orice regulă de bună-cuviinţă.O dată Isus a cinat cu Simon leprosul. Graţie colaborării mele cu Dr.

Paul Brand, specialist în lepră, am avut ocazia să stau şi eu Ia masă cu

leproşi, şi pot spune că două mii de ani de progrese în medicină n-au reuşitsă îndepărteze stigmatul social provocat de această boală. Un bărbat distins,cultivat, din India, mi-a povestit cum boala aceasta l-a silit să stea în maşi-nă, plângând, în faţa bisericii unde se oficia cununia fiicei lui. Nu a îndrăz-nit să intre acolo cu faţa desfigurată ca nu cumva să plece invitaţii. Nu i s-apermis nici să găzduiască masa festivă de nuntă, conform tradiţiei. Cine arfi intrat în casa unui lepros?În Palestina, legile aspre îi stigmatizau pe leproşi: cei contaminaţi erau

scoşi în afara zidurilor oraşului şi obligaţi să strige "Necurat!" dacă se apro-pia cineva de ei. Isus însă a ignorat aceste legi şi S-a aşezat la masa unuiom care purta stigmatul de lepros în chiar numele lui. Şi parcă pentru aînrăutăţi situaţia, a mai intrat în casă şi o femeie cu un renume nu tocmaibun, care a uns capul lui Isus cu un mir foarte scump. După cum relateazăEvanghelia lui Marcu, Iuda Iscarioteanul a plecat de la masă dezgustat şis-a dus direct la preoţii cei de seamă pentru a-L vinde pe Isus.Într-o altă scenă de o asemănare frapantă cu cea de mai sus, Isus a luat

masa cu un alt om numit Simon; şi aici apare o femeie care Îi toarnă parfumpe picioare, udându-I-Ie cu lacrimile ei şi ştergându-I-Ie cu părul ei. Simon,un fariseu autentic, reacţionează şocat de un asemenea gest scandalos. Re-plica usturătoare a lui Isus ne ajută să înţelegem de ce prefera EI compania"vameşilor şi a păcătoşilor" mai degrabă decât a cetăţenilor onorabili caSimon:

de ce Isus nu era genul de musafir comod care să "întreţină atmosfera" laastfel de mese. *Ultimele două mese despre care citim au avut loc în casele vameşilor, o

clasă de oameni foarte nepopulari în orice epocă, dar mai ales în vremea luiIsus. Aceştia strângeau birurile pentru stăpânire, vârând în buzunarele lortot ce puteau stoarce de la localnici, cei mai mulţi evrei considerându-i tră-dători care serveau Imperiul Roman. Cuvântul vameş devenise sinonim cuhoţ, pungaş, criminal şi nemernic. Tribunalul evreiesc nu valida mărturiaunui vameş, iar banii lui, însuşi ţi prin mijloace josnice, nu erau acceptaţinici ca donaţie pentru săraci, nici ca monedă de schimb.Isus S-a autoinvitat în casele ambilor vameşi pentru că avea în minte un

scop. Când a dat cu ochii de Zacheu, vameşul dispreţuit şi ocolit de toţi, atâtde scund încât a trebuit să se urce într-un copac ca să-I zărească pe Isus, i-acerut să coboare şi să-L primească în casa lui. Mulţimea a murmurat dez-aprobator, dar Isus nu le-a luat în seamă obiecţiile: "Pentru că Fiul omuluia venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut." Isus întâlneşte un alt ne-mernic din aceeaşi tagmă, pe Levi, chiar în vreme ce acesta îşi făcea slujbanesuferită la masa lui de vameş. "Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci ceibolnavi", a spus atunci mulţimii.Citind despre adunătura pestriţă cu care stătea Isus la masă, încerc să-mi

explic cum de a reuşit El să-I facă pe unul din grupuri (păcătoşii) să se simtăatât de relaxat şi pe altul (pioşii) atât de încordat. Explicaţia o găsesc într-oaltă scenă din Evanghelii, care îi pune pe farisei faţă în faţă cu un păcătosincontestabil. Fariseii au prins o femeie în adulter, o fărădelege care cereapedeapsa cu moartea. Ce ne spui să facem?, ÎI întreabă ei pe Isus, în spe-ranţa că-L vor prinde în capcana conflictului dintre moralitate şi milă.Isus aşteaptă, scriind pe nisip, apoi le spune acuzatori lor: "Cel ce crede

că n-are păcat s-arunce primLll cu piatra." După ce pleacă toţi, Isus Se în-toarce spre femeia umilită. "Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-aosândit? Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti."Această scenă tensionată dezvăluie un principiu clar din viaţa lui Isus:

El scoate la suprafaţă păcatele ascunse şi iartă orice păcat recunoscut. Fe-meia prinsă în adulter a plecat iertată, cu o nouă şansă în viaţă; fariseii s-au

Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat În casa ta şi nu mi-ai dat apăpentru spălat picioarele; dar ea mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şimi le-a şters cu părul capului ei. Tu nu mi-ai dat sărutare; dar ea de cânda intrat n-a Încetat să-mi sărute picioarele. Capul nu mi l-ai uns cu untde-lemn; dar ea mi-a uns picioarele cu mir. De aceea Îţi spun: păcatele eicare sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iu-beşte puţin.

Isus a acceptat cel puţin o dată ospitalitatea unui fariseu de vază. Ase-meni agenţilor secreţi, liderii religioşi ÎI urmăreau peste tot şi Îl invitau lamasă pentru a-I analiza orice mişcare. Isus i-a provocat intenţionat, vinde-când un om de hidropizie (în Biblie: dropică) într-o zi de Sabat, după carea pus în contrast ospeţele fariseilor care aveau ca scop câştigarea unor avan-taje sociale cu ospăţul lui Dumnezeu dat pentru "săraci, ologi, orbi şişchiopi". Evangheliile nu mai consemnează nici o altă masă oferită de cetă-ţeni cu mare vază la care să fi fost invitat şi Isus şi nu-mi este greu să înţeleg

*Fariseii considerau masa lor un "mic Templu", ceea ce explică de ce refuzau să mănân-ce cu neamurile sau cu păcătoşii. Poate că şi Isus considera că masa Lui era un mic templu,ceea ce explică de ce era Înconjurat de o adunătură atât de pestriţă de comeseni. La mareleospăţ, spunea EI, toţi erau bineveniţi, nu doar cei care treceau printr-o curăţire rituală.

făcut nevăzuţi, străpunşi în inimă. Probabil că prostituatele, vameşii şi alţipăcătoşi erau gata să răspundă lui Isus pentru că ştiau că păcătuiesc şi astfeliertarea lui Dumnezeu îi atrăgea. Sau, cum spunea C.S. Lewis: "Desfrâna-tele nu sunt în primejdie de a găsi atâta împlinire şi fericire în viaţa lorîncât să nu se poată întoarce la Dumnezeu. În schimb, pe orgolioşi, pe hră-păreţi şi pe cei ce se cred fără de pată îi paşte o mare primejdie."

(necurate) pentru jertfe? Oare nu oprise Dumnezeu intrarea păcătoşilor înTemplu, a femeilor, în timpul ciclului menstrual, a schilozilor, şi a altor"necuraţi"? Comunitatea esenienilor de la Qumram avea o regulă strictă:"Nici un nebun, nici un scrântit, nici un prost, nici un debil, nici un orb, niciun schilod, nici un şchiop, nici un surd şi nici un minor nu va intra în comu-nitate."Şi iată că apare Isus tocmai în interiorul acestui sistem de castă. Spre

scandalizarea fariseilor, El nu-şi făcea probleme că stătea de vorbă cu copiiisau cu păcătoşii sau chiar cu samaritenii. Atingea sau era atins de "necu-raţi": leproşi, infirmi, de femeia cu hemoragie, de nebuni şi posedaţi. Deşilegile din Levitic prescriau o zi de curăţire după atingerea unei persoanebolnave, Isus a vindecat mulţimi întregi de oameni, atingând sute de bol-navi; nu a fost preocupat niciodată de regulile de curăţire după contactul cubolnavul sau chiar cu mortul.Pentru a discuta doar un caz semnificativ pentru revoluţia declanşată de

Isus, putem aborda atitudinea Lui faţă de femei. În acele zile, la fiecareserviciu de sinagogă bărbaţii evrei se rugau: "Binecuvântat fii Tu, Doamne,că nu m-ai făcut femeie." La sinagogă, femeile stăteau într-o încăpere sepa-rată, nu participau efectiv la adunare şi rareori li se permitea să înveţe Tora.În viaţa socială, puţine femei vorbeau cu bărbaţi din afara familiei şi nuaveau voie să se atingă decât de bărbatul lor. Cu toate acestea, Isus discutaliber cu femeile, iar unora le dădea învăţătură ca ucenicilor Săi. Pentru aproduce o trezire spirituală, Isus a început de la o femeie din Samaria careavusese cinci bărbaţi (de remarcat că a început discuţia cerându-i ei ajuto-rul). A acceptat cu mulţumire ungerea cu mir pe care l-a făcut-o o femeiecu trecut ruşinos. Femeile se găseau şi ele printre cei ce-L urmau, ceea cestâmea fără îndoială gura lumii. Ele se regăsesc în parabole şi ilustraţii. Isusface frecvent minuni şi printre femei. Conform exegetului biblic WalterWink, Isus a încălcat obiceiul vremii Sale în toate situaţiile redate deEvanghelii în care a întâlnit femei. Pavel va afirma mai târziu că în Hristos"nu mai este nici Iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu maieste nici parte bărbătească, nici parte femeiască; ..."*

Mesajul lui Isus a stâmit reacţii diverse printre creştinii primului secol.Mulţi dintre ei preferau stilul lui Ioan Botezătorul, care se hrănea cu lăcusteşi vestea judecata şi blestemul, în opoziţie cu mesajul harului propovăduitde Isus şi ospăţul la care erau invitaţi toţi. Datorită mediului legalist în caream crescut, nu mi-e greu să înţeleg această ciudată atracţie faţă de lege. Ha-rul era subtil, estompat, dificil de înţeles. Păcatul era concret, vizibil, o ţintăuşor de lovit. Sub lege ştiam întotdeauna unde îmi era locul.Wendy Kaminer, o evreică din zilele noastre, care încearcă să înţeleagă

creştinismul, mărturiseşte: "Ca element al credinţei, această doctrină a mân-tuirii exclusive prin har mi se pare total neatrăgătoare. Cred că pentru a ide-aliza un Dumnezeu care apreciază credinţa mai mult decât faptele, trebuiesă ai un dispreţ neobişnuit faţă de dreptate. Eu îl prefer pe Dumnezeul carese uită de sus la noi (cum sună o veche glumă) şi spune: «Tare-aş vrea caoamenii să nu-şi mai bată capul dacă exist sau nu, şi să înceapă să-Mi îm-plinească poruncile.»"Adevărul este că şi noi, creştinii, găsim că este mult mai uşor să unnăm

un Dumnezeu care ne cere doar să ascultăm de poruncile Lui.În viziunea evreilor din vremea lui Isus, accesul la Dumnezeu se făcea

prin intermediul unei scări care se înălţa tot mai aproape de cer, după tiparulierarhic exprimat prin însăşi arhitectura Templului. Neevreii şi "cei cu sân-ge amestecat", cum erau samaritenii, aveau voie să intre doar în curteaexterioară, separată printr-un zid de curtea următoare, a femeilor. Bărbaţiievrei aveau acces şi în curtea următoare ca importanţă, însă în zona sfântănu puteau pătrunde decât preoţii. Iar în Sfânta Sfintelor nu avea acces decâtMarele Preot, şi doar o singură zi pe an, de Vom Kippur.Societatea era structurată pe sistemul castelor religioase bazate pe paşii

făcuţi spre sfinţenie, sistem întărit zilnic cu scrupulozitate de farisei. Toateregulile pe care le practicau, cum erau spălarea mâinilor şi evitarea pângări-rii, erau încercări de a-L îndupleca pe Dumnezeu să-i accepte. Oare nu lelăsase Dumnezeu două liste de animale potrivite (curate) şi nepotrivite

*Dorothy Sayers dezvoltă acest punct de vedere: "Poate nu e deloc surprinzător faptulcă femeile au fost primele care au vegheat la Iesle şi cele care L-au însoţit pe Isus la Cruce.Nici una dintre ele nu mai întâlnise un bărbat ca EI-nici nu mai existase vreodată unul caIsus. Un profet şi un Învăţător care nu le certa niciodată, care nu le spunea vorbe măguli-toare, nu le linguşea şi nu le privea de sus; care nu facea niciodată arhicunoscutele glume

Misiunea: o revolutie a haruluisimplă rugăciune posibilă: "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosuL" Isusconcluzionează: "Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasăsocotit neprihănit decât celălalt."Putem deduce din povestirea lui Isus că nu are nici o importanţă com-

portamentul nostru, că nu există nici o diferenţă morală între un legalist dis-ciplinat şi un hoţ, un răufăcător şi un om imoral? Bineînţeles că nu! Com-portamentul este important în multe privinţe; dar el nu este calea prin carepoţi obţine acceptarea lui Dumnezeu. Scepticul A. N. Wilson comenteazăpe marginea pildei cu fariseul şi vameşul: "Este o povestire şocantă, o ade-vărată anarhie morală. Tot ce pare să conteze în povestire este capacitatealui Dumnezeu de a ierta." Corect.

Isus a răsturnat concepţiile vremii în ce priveşte statutul femeii şi al altorcategorii sociale obstracizate. Fariseii credeau că atingerea unui necuratpângărea persoana care îl atingea. Dar când Isus S-a atins de lepros, EI nuS-a contaminat, iar leprosul s-a curăţit. Când femeia imorală I-a spălat pi-cioarele, ea a fost cea care a plecat iertată şi schimbată lăuntric. Când a sfi-dat interdicţia de a intra în casa unui păgân, slujitorul acestuia a fost vinde-cat. În faptă şi cuvânt, Isus a proclamat o Evanghelie prin excelenţă a haru-lui: pentru a se curăţi nu era necesar ca o persoană să meargă la Ierusalim,să aducă jertfe şi să treacă prin ritualuri de curăţire. Tot ce avea de făcut erasă-L urmeze pe Isus. După cum spune Walter Wink, "contaminarea cu sfinţe-nie este mai puternică decât contaminarea cu necurăţie".Pe scurt, Isus a mutat accentul de pe sfinţenia lui Dumnezeu (exclusiv)

pe mila lui Dumnezeu (inclusiv). În schimbul mesajului: "Interzis accesulnedoriţilor!", EI a proclamat: "În Împărăţia lui Dumnezeu nu există nedo-riţi." Încălcând tiparele Legii pentru a Se întâlni cu neamurile, pentru a stala masă cu păcătoşii şi a atinge bolnavii, EI a extins sfera milei lui Dumne-zeu. Pentru liderii evrei, acţiunile lui Isus au lovit în însăşi existenţa siste-mului lor religios de castă-nu e de mirare, de aceea, că Evangheliile men-ţionează douăzeci de situaţii în care aceştia au conspirat împotriva lui Isus.Într-una din povestirile lui Isus în care un fariseu religios e pus în anti-

teză cu un vameş copleşit de căinţă, autorul prinde esenţa Evanghelieiinclusive a harului. Fariseul, care postea de două ori pe săptămână şi dădeazeciuială din toate la vreme, Îi mulţumeşte cu pioşenie lui Dumnezeu pentrucă este mai bun decât hoţii, decât răufăcătorii şi preacurvarii-şi, mai pre-sus de toate, este mai bun decât vameşul care stă la o parte. Vameşul, preaumil ca să îndrăznească să-şi ridice măcar ochii spre cer, rosteşte cea mai

care se spuneau pe socoteala femeilor, oscilând între dezgust: «Femeile! Ferească Sfântu'!»şi condescendenţă: «Femeile! Dumnezeu să aibă milă de ele!»; care le mustra fără asprimeşi le lăuda fără aere de superioritate; care le lua în serios întrebările şi argumentele, nu ledădea indicaţii preţioase, nu încerca niciodată să le convingă să fie feminine, nici nu ledispreţuia niciodată pentru că erau din neamul femeiesc; nu urmărea scopuri personale şinici nu manifesta faţă de ele un orgoliu masculin ultrasensibil; le lua aşa cum erau şi Sepurta cu ele fără nici o urmă de egoism.

Nu există nici un act, nici o predică şi nici o parabolă în toate Evangheliile din care săreiasă că sursa ironii lor ar fi fost prostia feminină; nimeni nu ar putea deduce din cuvintelelui Isus că ar exista ceva caraghios în natura femeii.

În schimb, nu e deloc dificil să deducem aceasta din cuvintele contemporanilor Lui, aleprofeţilor care L-au precedat şi ale bisericii de astăzi."

În interacţiunea Sale cu oamenii, Isus a pus în practică "marea inversiu-ne" vestită în Fericiri. În lumea în care trăim, privim cu respect la cei bogaţi,frumoşi şi încununaţi de succese. Dar harul vine cu o lume condusă de ologică nouă. Pentru că Dumnezeu îi iubeşte pe săraci, pe cei ce suferă, pecei prigoniţi, trebuie să-i iubim şi noi. Dacă pentru EI nu există nedoriti nu, ,trebuie să existe nici pentru noi. Prin propriul Său exemplu, Isus ne-a pro-vocat să privim lumea prin ceea ce Irineu numeşte "ochi vindecaţi prin har".Parabolele lui Isus accentuează această misiune, pentru că EI a făcut din

săraci şi oprimaţi eroii povestirilor Sale. Una din aceste povestiri ni-I pre-zintă pe săracul Lazăr-singurul personaj cu nume din parabolele lui Isus-care era exploatat de un bogat. La început, bogatul se bucură de haine scum-pe şi mese îmbelşugate, în timp ce Lazăr, acoperit de bube, stă la poartaacestuia împreună cu câinii. Moartea însă produce o inversare surprin-zătoare a stării lor. Bogatul aude din gura lui Avraam: "Fiule, adu-ţi amintecă în viaţa ta tu ţi-ai luat lucrurile bune şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum,aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit."Povestirea s-a întipărit adânc în conştiinţa primilor creştini, dintre care

mulţi aparţineau claselor de jos. Bogaţii şi săracii au făcut o înţelegere: bo-gaţii au fost de acord să îi ajute material, iar în schimb săracii trebuiau săse roage pentru sufletele lor. Bogaţi credeau că Dumnezeu ascultă mai binerugăciunile săracilor. (Chiar şi astăzi, la înmormântările călugărilor bene-dictini, aceştia se roagă ca "Lazăr să-I primească" pe defunctul lor tovarăşpăcătos, urmând tradiţia conform· căreia Lazăr, nu Petru, este cel care pă-zeşte intrarea în cer.)O vreme, biserica a făcut eforturi susţinute pentru a aplica această logică

Isus pe care nu L-am cunoscut

nouă, iar ca rezultat, primii creştini au ajuns renumiţi în Imperiul Romanpentru ajutorul acordat săracilor şi suferinzi lor. Spre deosebire de semeniilor păgâni, creştinii erau gata să-şi răscumpere prietenii din mâinile barba-rilor, iar când lovea vreo molimă, spre deosebire de păgâni, care-şi abando-nau bolnavii la primele simptome, creştinii purtau de grijă bolnavilor. Celpuţin în primele secole, biserica a aplicat literal porunca lui Hristos de aprimi pe străini, de a îmbrăca pe cei goi, de a hrăni pe cei flămânzi şi de avizita pe cei aruncaţi în temniţă. *Citind povestirile lui Isus şi studiind istoria bisericii primare, mă simt

inspirat şi debusolat deopotrivă. Întrebarea pe care am ridicat-o cursanţiIormei din Chicago mă condamnă. Analizând lucrurile din perspectiva exem-plului clar al lui Isus, cum se explică faptul că biserica a devenit o comuni-tate de oameni respectabili în care săracii nu se mai simt bineveniţi?Actualmente locuiesc în Colorado şi frecventez o biserică în care cei mai

mulţi sunt din aceeaşi rasă (aIbă) şi din aceeaşi clasă socială (de mijloc).Când deschid Noul Testament sunt surprins să văd în ce sol amestecat aprins rădăcini biserica primară. Biserica formată din actuala clasa de mijloc,aşa cum o cunoaştem cei mai mulţi dintre noi, seamănă prea puţin cu grupulsocial atât de divers descris în Evanghelii şi în Faptele Apostolilor care-Lînconjura pe Isus, şi care mai apoi a fonuat biserica primară.Încerc să mă întorc în timp şi să-mi imaginez scena. Săracii, bolnavii,

vameşii, păcătoşii, femeile desfrânate se înghesuie în jurul lui Isus, atraşide mesajul Lui de vindecare şi iertare. Cei bogaţii şi puternici stau pe mar-gine, punându-L la încercare, spionându-L, întinzându-I tot felul de curse.Cunosc aceste lucruri de pe vremea lui Isus şi, totuşi, din atmosfera tihnităa unei biserici aparţinând clasei de mijloc, dintr-o ţară bogată ca StateleUnite, pierd uşor esenţa mesajului Său.Pentru a-mi corecta viziunea, am citit predici din comunităţi creştine

aparţinând lumii a treia. Evanghelia predicată în contextul lumii a treia estefoarte diferită de evanghelia predicată în multe biserici din Statele Unite.Săracii şi analfabeţii nu pot considera declaraţia de misiune a lui Isus(" ...M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, ...să propovăduiesc robilor derăzboi slobozirea, să dau drumul celor apăsaţi.") doar un simplu citat din

Isaia, ci o primesc ca pe o adevărată veste bună. Ei înţeleg marea inversarefăcută de Dumnezeu nu doar ca pe ceva abstract, ci ca pe o promisiune asperanţei în Dumnezeu şi ca pe o chemare a lui Isus adresată urmaşilor Săi.În ciuda modului în care îi tratează lumea, graţie lui Isus, săracii şi bolnaviiau garanţia că, pentru Dumnezeu, nu există nedoriţi.

A trebuit să citesc scrierile unui romancier japonez pe nume ShusakuEndo pentru a înţelege că fenomenul inversării este esenţa misiunii lui Isus.Într-o ţară în care credincioşii creştini reprezintă mai puţin de unu la sută

din populaţie, Endo a fost crescut de mama lui, o creştină devotată, şi a fostbotezat la vârsta de unsprezece ani. Ca tânăr educat în credinţa creştină, înJaponia de dinainte de război, s-a simţit mereu înstrăinat, iar uneori avea desuferit din partea colegilor lui din cauza religiei lui "occidentale". După în-cheierea celui de-al doilea război mondial, a plecat în Franţa cu speranţa căacolo va găsi tovarăşi de credinţă. S-a confruntat din nou cu persecuţia, dedata aceasta nu din cauza religiei, ci a rasei sale. Fiind printre primii tinericare veneau să studieze într-o ţară a aliaţilor, Endo s-a trezit ţinta abuzuluirasial. Unii îl numeau "gălbejitul cu ochi oblici".Respins de concetăţenii lui, respins de patria lui spirituală, Endo a trecut

printr-o gravă criză de credinţă. A vizitat Palestina pentru a cerceta viaţa luiIsus, şi a făcut astfel o descoperire care l-a schimbat: şi Isus a fost respinsde oameni. Mai mult chiar, viaţa lui Isus a fost definită de respingere.Vecinii Lui au râs de EI, familia s-a îndoit de sănătatea Lui mintală, cei maiapropiaţi prieteni L-au trădat, iar conaţionalii Lui L-au dat la moarte înschimbul eliberării unui instigator. În lucrarea Lui, Isus S-a orientat spre ceisăraci şi respinşi, spre drojdia societăţii.Impactul acestei descoperiri a avut asupra lui Endo forţa unei revelaţii.

În îndepărtata Japonie, înţelesese creştinismul ca o credinţă constantinianătriumfătoare. S-a adâncit în studierea Sfântului Imperiu Roman şi a strălu-citoarele cruciade, a admirat fotografii ale marilor catedrale europene şivisa să trăiască într-o naţiune în care putea fi creştin fără a fi respins. Acum,după ce studiase Biblia, înţelegea că Hristos Însuşi a cunoscut dispreţul.Isus a fost Robul "obişnuit cu suferinţa" descris de Isaia: "Dispreţuit şi pă-răsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuitcă îţi întorceai faţa de la EI..." Endo a simţit că acest Isus poate înţelege canimeni altul respingerea prin care a trecut şi el.În viziunea lui Shusaku Endo, Isus a adus mesajul dragostei materne

*Conform istoricilor bisericii, aceste fapte bune au continuat până la triumful lui Con-stantin, care a legalizat creştinismul şi a pus bazele unei biserici imperiale oficia le. Din acelmoment, biserica a început să spiritualizeze sărăcia şi să cedeze puterii monarhice iniţiativade a face fapte bune. Cu timpul, biserica însăşi a trecut în rândul păturii înstărite.

pentru a echilibra dragostea paternă a Vechiului Testament. * Bineînţelescă harul nu lipseşte din Vechiul Testament, dar este oarecum pus în umbrăde numărul mare de situaţii în care Dumnezeu aplică legea şi judecata.Adresându-se unei societăţi formate în litera strictă a Torei, Isus le vesteaun Dumnezeu care prefera rugăciunile unui păcătos de rând celor ale unuireligios de meserie. EI ÎI asemăna pe Dumllezeu cu un păstor care Iasăcele nouăzeci şi nouă de oi în ţarc şi porneşte în căutarea celei pierdute;cu un tată care se gândeşte mereu la fiul său rebel şi ingrat, deşi mai areacasă unul cuminte, care nu-i iese din cuvânt; cu o gazdă bogată care îipofteşte Ia masa lui îmbelşugată pe toţi vagabonzii şi oamenii fără că-pătâi.Despre Isus citim deseori în Noul Testament că ,,1S-a făcut milă", expre-

sie folosită în vremurile Noului Testament pentru a exprima sentimenteleunei mame pentru copilul din pântecele ei. Isus Se opreşte din drumul Luipentru a-i îmbrăţişa pe cei nevrednici şi lipsiţi de iubire, pe cei care nu pre-zintă nici un interes pentru restul societăţii-pe cei care ne incomodează şiam vrea să nu ne mai stea în cale-pentru a ne dovedi că până şi aceşti "ni-meni" au o valoare infinită în ochii lui Dumnezeu. O femeie necurată, preasfioasă şi ruşinată pentru a-L aborda pe Isus faţă-n faţă, L-a apucat pe furişde haină, sperând să treacă neobservată. Dar EI a observat. Iar ea a descope-rit, ca atâţia alţii care se considerau nişte "nimeni", că nu te poţi ascunde deprivirea lui Isus.Isus ne-a demonstrat personal că Dumnezeu iubeşte oamenii, nu ca rasă

sau specie, ci ca indivizi. Pentru Dumnezeu suntem importanţi. "Iubind pecel nedemn de iubire", spunea Augustin, "îl faci demn tocmai de aşa ceva".

*Terapeutul Erich Fromm spune că un copil crescut într-o familie echilibrată primeştedouă tipuri de dragoste. Dragostea mamei este necondiţionată, mama îl acceptă pe copilindiferent de situaţie, indiferent ce face. Dragostea tatălui are tendinţa de a fi de scurtădurată, recompensând comportamentele deosebite. Ideal este să oferim copilului ambeletipuri de dragoste şi să-I ajutăm să le înţeleagă. Endo observă că Japonia, o ţară de taţiautoritari, a înţeles dragostea de Tată a lui Dumnezeu, dar nu a înţeles dragostea de mamă aaceluiaşi Dumnezeu.

rasiale sau economice. Oamenii care suferă au, de asemenea, nevoie deochi vindecaţi prin har.Am avut odată o săptămână groaznică în care doi oameni m-au sunat să

discutăm despre una din cărţile mele. Primul era un pastor de tineret dinColorado care tocmai primise vestea că soţia şi copilul lor vor muri deSIDA. "Cum să le mai vorbesc tinerilor despre un Dumnezeu iubitor în situ-aţia asta?", m-a întrebat el. A doua zi, un bărbat nevăzător m-a sunat şi mi-aspus că, în urmă cu câteva luni, într-un gest de milă, invitase la el acasă,pentru a locui împreună cu familia lui, un dependent de droguri care se aflaîn proces de recuperare. N-a trecut mult şi a descoperit că fostul dependentîntreţinea o relaţie amoroasă cu soţia lui, sub propriul lui acoperiş. "De cemă pedepseşte Dumnezeu pentru că vreau să-L slujesc'?" a întrebat el. Înclipa unnătoare omul a ieşit în goană din casă, legătura telefonică s-a între-rupt şi de-atunci nu mai ştiu nimic despre el.Am învăţat ca nici măcar să nu încerc să răspund la întrebarea: "De ce'?"

De ce i-a ieşit soţiei pastorului testul pozitiv'? De ce suferă oamenii bunipentru faptele lor altruiste, în timp ce canaliile o duc bine-mersi până laadânci bătrâneţi'? De ce din milioanele de rugăciuni pentru vindecare atâtde puţine primesc răspuns'? Nu ştiu.Există, totuşi, o întrebare care nu mă mai chinuie atât de mult ca pe vre-

muri; o întrebare care cred că se ascunde în spatele celor mai multe pro-bleme ale noastre cu Dumnczeu: "Îi pasă lui Dumnczeu de noi?" Nu cunoscdecât un singur răspuns la această întrebare, răspuns pe care I-am descoperitstudiind viaţa lui Isus. În Isus, Dumnezeu ne-a arătat un chip pe care sepoate citi ce simte EI pentru oameni ca pastorul cel tânăr şi ca bărbatulnevăzător căruia nici măcar nu-i ştiu numele. Dumnezeu nu a eliminat toatăsuferinţa-a vindecat doar câteva cazuri într-o mică parte a globului-dara dat un răspuns la întrebarea dacă Îi pasă.În trei cazuri pe care le cunoaştem, suferinţa umană L-a mişcat pe Isus

până Ia lacrimi. A plâns când a murit prietenul Lui, Lazăr. Îmi aduc amintede un an îngrozitor în care trei dintre prietenii mei au murit la intervalescurte. Aşa am descoperit că durerea nu este un lucru cu care să te obişnu-ieşti. Experienţa primelor două decese nu m-a pregătit pentru cel de-altreilea. Durerea m-a lovit cu o forţă zdrobitoare şi m-a trântit la pământ.M-a lăsat fără suflare şi nu mă puteam opri din plâns. M-a consolat, într-unfel, faptul că Isus a simţit ceva asemănător când a murit prietenul Lui,Lazăr. Durerea Lui mă ajută să-mi fac o idee despre ce a simţit Dumnezeu

Nu mi-e totdeauna uşor să cred în dragostea lui Dumnezeu. Eu nu tră-iesc în sărăcie ca şi creştinii din lumea a treia. N-am trăit nici o viaţă derespingere, ca Shusaku Endo. Dar am avut şi eu parte mea de suferinţă;pentru că suferinţa este o realitate a vieţii care depăşeşte toate graniţele

la moartea celor trei prieteni ai mei pe care şi El i-a iubit.Altă dată Isus a izbucnit în plâns când a privit peste Ierusalim şi a înţeles

ce soartă îi era rezervată vestitei cetăţi. A scos un strigăt asemănător plânsu-lui unei mame pline de iubire, după cum observa Shusaku Endo: "Ierusali-me, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine;de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi şin-aţi vrut!" Sesizez în această răbufuire de durere sufletească ceva asemănă-tor cu ceea ce simt părinţii când copiii lor apucă pe căi greşite, abuzând delibertatea pe care-o au, respingând toate principiile bune care li s-au insuflat.Sau durerea unui bărbat sau a unei femei care tocmai află că celălalt l-a pără-sit--durerea unui îndrăgostit înşelat. Este o durere zdrobitoare, un sentimental zădărniciei care te lasă fără nici un sprijin moral, şi îmi dau seama cusurprindere că Însuşi Fiul lui Dumnezeu a scos un strigăt de neputinţă şi du-rere în faţa libertăţii umane. Nici măcar Dumnezeu, cu toată puterea Lui, nupoate forţa o fiinţă umană să iubească.Cartea Evrei ne spune că, în final, Isus "a adus rugăciuni şi cereri cu

strigăte mari şi lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte ...".Dar bineînţeles că n-a fost salvat de la moarte. Este oare exagerat să afirmcă Isus Însuşi a pus întrebarea care mă frământă, care ne frământă pe toţimai devreme sau mai târziu: Îi pasă lui Dumnezeu? Pentru că ce altcevapoate să însemne citatul din acel psalm întunecat: "Dumnezeul Meu, Dum-nezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?"Din nou găsesc că este ciudat de liniştitor să observ că, în momentele

Sale de suferinţă, Isus a reacţionat ca şi mine. În grădina Ghetsimani nu S-arugat: ,,0, Doamne, sunt atât de bucuros că m-ai ales să sufăr în Numele Tău.Mă bucur că-Mi oferi acest privilegiu!" Nu! Ci a trăit din plin durerea, frica,sentimentul că e abandonat, a ajuns la limita disperării. Dar a suferit toateacestea deoarece ştia că în centrul universului este Tatăl Lui, un Dumnezeual dragostei în care Se putea încrede, indiferent de situaţia de moment.Atitudinea lui Isus faţă de cei ce suferă, faţă de cei mici şi neînsemnaţi

ne ajută să întrezărim puţin din inima lui Dumnezeu. Dumnezeu nu esteAbsolutul Insensibil, ci Absolutul Iubitor care se apropie de om. Cred căDumnezeu Se uită la toate slăbiciunile mele aşa cum S-a uitat Isus lavăduva aflată lângă sicriul fiului ei, şi la Simon leprosul, şi la celălaltSimon, Petru, care s-a lepădat de El cu blesteme, dar care a fost însărcinatmai apoi să întemeieze şi să păstorească Biserica Lui, o comunitate caretrebuie mereu să întindă o mână celor respinşi.

9Minunile:Instantanee supranaturaleDacă este necredincios, realistul autentic va găsi întotdeauna puterea şicalea de a nu crede în miraculos, iar dacă este confruntat cu miracolul cafapt incontestabil, mai degrabă se va îndoi de simţurile sale decât vaaccepta faptul în sine. Nu credinţa se naşte din minuni, ci minunile senasc din credinţă.

9Minunile:Instantanee supranaturaleAm crescut într-un mediu în care minunile te întâmpinau la tot pasul.

Aproape în fiecare duminică oamenii din biserica noastră mărturiseaudespre minunatele răspunsuri la rugăciuni primite în săptămâna precedentă.Dumnezeu găsea loc de parcare pentru mamele care mergeau la medic cucopiii. Stilourile pierdute reapăreau în mot miraculos. Tumorile dispăreauînainte de operaţie.În anii aceia vedeam în Isus pe Marele Magician, cel mai mult impresio-

nându-mă relatarea despre umblarea Lui pe apă. Ar fi fost grozav să-mi fiieşit şi mie o asemenea cascadorie la şcoală, fie şi numai o dată! Cât mi-arfi plăcut să pot zbura ca un înger prin clasă, să plutesc pe deasupra colegilormei şi să-i las cu gura căscată pe toţi aceia dintre ei care-şi băteau joc demine şi de ceilalţi copii credincioşi! Cât mi-ar fi plăcut să pot trece neatinsprintre bătăuşii din staţia de autobuz aşa cum a trecut Isus prin mulţimeafurioasă din satul Lui!N-am reuşit însă niciodată să zbor prin clasă, iar bătăuşii au continuat

să mă terorizeze oricât m-am rugat. Jar uneori "răspunsurile la rugăciuni"mă aduceau într-o stare de confuzie. Pentru că nu întotdeauna se găseau lo-curi de parcare, şi uneori stilourile pierdute nu mai apăreau. Alteori cei dinbiserică îşi pierdeau slujbele. Alţii mureau. Chiar şi viaţa mea a fost umbri-tă de nori: tatăl meu a murit de poliomielită curând după ce am împlinit unan, în ciuda lanţului de rugăciune de 24 de ore la care s-au angajat sute decreştini dedicaţi. Unde era Dumnezeu atunci?Mare parte din viaţa mea de adult am încercat să mă împac cu între-

o căutare a categoriilor sistematice, ci a scenelor particulare, a instantane-elor din viaţa lui Isus care impresionează.

Probabil că prima minune făcută de Isus a fost şi cea mai neobişnuitădintre toate. A fost singura dată când a făcut o minune care pare să-L fi luatprin surprindere şi pe El exact ca pe ceilalţi.Pe la treizeci de ani, Isus a apărut la o nuntă înconjurat de proaspeţii Lui

ucenici. Mama Lui era şi ea acolo, probabil însoţită de alţi membri ai fami-liei. În acele vremuri, o nuntă aducea o notă de sărbătoare în viata altfelmonotonă a satului din Galileea. Naşul, împreună cu bărbaţii, străbăteaustrăzile satului într-o procesiune festivă, la lumina torţelor, pentru a aducealaiul miresei, după care, toţi nuntaşii se grăbeau spre casa mirelui pentru aparticipa la un ospăţ regesc. Să ne gândim o clipă la scenele vesele din Scrip-carul pe acoperiş: la familiile ţăranilor evrei jucând prin curte, îmbrăcaţi înstraiele lor de sărbătoare, cusute frumos cu fir, la muzică şi râsete, la meseleîncărcate de bucate aşezate în vase de lut şi la carafele cu vin. Ospăţul puteaţine chiar şi o săptămână, până când mâncarea, vinul şi veselia se sfârşeau.Nunta era cu adevărat un moment al deplinei bucurii.Probabil că ucenicilor lui Isus nu le venea să-şi creadă ochilor privind o

scenă atât de însufleţită, şi cu atât mai puţin celor care veneau la El din par-tea lui Ioan Botezătorul, obişnuit cu hrana lui sărăcăcioasă din pustie şi cuhainele aspre din piele de cămilă. Cum era cu putinţă ca nişte oameni de-prinşi cu un regim de viaţă auster să se prindă-n joc cu tinerele evreice şisă înfulece tot felul de bunătăţi? Să-i fi întrebat localnicii despre Ioan Bote-zătorul, singurul profet pe care îl văzuseră evreii în ultimii patru sute deani? Evanghelia după Ioan nu ne spune nimic despre toate acestea. Ne spu-ne doar că, într-un moment de criză, petrecerea era pe cale să ajungă o nere-uşită pentru că se terminase vinul.După câte se pare, vinul nu era cel mai important lucru din meniu. Se

ajunsese la un moment stânjenitor, e adevărat, dar oare chiar să fi fost nece-sară intervenţia unui Mesia, venit pe pământ să vindece bolnavii şi săelibereze robii, ca să rezolve acea gafă penibilă? "Femeie, ce am Eu a facecu tine?", a întrebat Isus când Maria îi spune că s-a isprăvit vinul. "Nu Mi-avenit încă ceasul!"Putem doar specula cu privire la ce o fi gândit Isus în cele câteva secun-

de în care a cântărit cererea Mariei. Dacă ar fi acţionat, ar fi însemnat căvremea Lui sosise şi că din acel moment viaţa avea să se schimbe. Dacă s-ar

bările care au început să mă frământe încă din tinereţe. Am învăţat că rugă-ciunea nu funcţionează ca un automat: introduci cererea şi scoţi răspunsul.Minunile sunt pur şi simplu minuni, nu experienţe comune, obişnuite alevietii de zi cu zi. Viziunea mea asupra lui Isus s-a schimbat şi ea. Reflec-tând la viaţa Lui, minunile pe care le-a făcut joacă un rol mai puţin impor-tant în lucrarea Lui decât îmi imaginam când eram copil. Isus nu a fostSuperman.E drept că Isus a făcut minuni-aproximativ treizeci, depinde cum le nu-

meri-, dar Evangheliile nu le dau o importanţă prea mare. Adesea Isus lecerea martorilor prezenţi la o minune să nu spună nimănui ce au văzuL Launele dintre ele, cum a fost cazul Schimbării la faţă sau al învierii fetiţei dedoispezece ani, Isus nu a îngăduit decât prezenţa celor mai apropiaţi uce-nici, şi sub poruncă strictă de a păstra tăcerea. Deşi nu a refuzat pe nimenicare a cerut vindecare fizică, nu a răspuns niciodată solicitărilor de a facedemonstratii care să uimească muitimea şi să impresioneze persoanele im-portante. I~us şi-a dat repede seaI~a că acest gen de entuziasm generat deminuni nu avea cum să se transforme într-o credinţă care să schimbe vieţi.Pentru unii sceptici care nu cred în minuni, orice eveniment supranatural

trebuie exclus fără drept de apel. La Muzeul Smithsonian din Washingtoneste expusă o carte legată în piele în care Thomas Jefferson a lipit toate pa-sajele evanghelice care nu conţin elemente miraculoase. Aceasta a fostBiblia pe care o citit-o zilnic spre sfârşitul vieţii sale, o evanghelie mai uşorde acceptat, care vorbea despre Isus Învăţătorul, dar nu şi despre Isus Făcă-torul de minuni.Modul de abordare a lucrării şi vieţii lui Isus adoptat de Thomas Jeffer-

son este ecoul de peste veacuri al evenimentelor din zilele lui Isus. Şi înacele vremuri, raţionaliştii cântăreau învăţătura lui Isus şi îi analizau minu-nile în detaliu. Uneori negau dovezile evidente, iar alteori căutau explicaţiialternative (magie, puterea diavolului). Rareori credeau cu uşurinţă înminuni; acestea erau tot atât de incredibile în primul secol pe cât ar fi astăzi.Şi atunci, ca şi acum, miracolele năşteau suspiciuni, dispreţ, şi rareori cre-dinţă.Pentru că-L accept pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu care a venit pe pământ

pe "nori de slavă", am acceptat minunile ca o completare naturală a lucrăriiSale. Chiar şi aşa însă, minunile ridică întrebări importante în mintea mea.De ce sunt atât de puţine? De ce nu lipsesc? De ce acestea şi nu altele?Fiind de formaţie jurnalist, nu teolog, cercetarea mea nu e caracterizată de

o căutare a categoriilor sistematice, ci a scenelor particulare, a instantane-elor din viaţa lui Isus care impresionează.

Probabil că prima minune făcută de Isus a fost şi cea mai neobişnuitădintre toate. A fost singura dată când a făcut o minune care pare să-L fi luatprin surprindere şi pe El exact ca pe ceilalţi.Pe la treizeci de ani, Isus a apărut la o nuntă înconjurat de proaspeţii Lui

ucenici. Mama Lui era şi ea acolo, probabil însoţită de alţi membri ai fami-liei. În acele vremuri, o nuntă aducea o notă de sărbătoare în viaţa altfelmonotonă a satului din Galileea. Naşul, împreună cu bărbaţii, străbăteaustrăzile satului într-o procesiune festivă, la lumina torţe lor, pentru a aducealaiul miresei, după care, toţi nuntaşii se grăbeau spre casa mirelui pentm aparticipa la un ospăţ regesc. Să ne gândim o clipă la scenele vesele din Scrip-carul pe acoperiş: la familiile ţăranilor evrei jucând prin curte, îmbrăcaţi înstraiele lor de sărbătoare, cusute frumos cu fir, la muzică şi râsete, la meseleîncărcate de bucate aşezate în vase de lut şi la carafele cu vin. Ospăţul puteaţine chiar şi o săptămână, până când mâncarea, vinul şi veselia se sfârşeau.Nunta era cu adevărat un moment al deplinei bucurii.Probabil că ucenicilor lui Isus nu le venea să-şi creadă ochilor privind o

scenă atât de însutleţită, şi cu atât mai puţin celor care veneau la EI din par-tea lui Ioan Botezătorul, obişnuit cu hrana lui sărăcăcioasă din pustie şi cuhainele aspre din piele de cămilă. Cum era cu putinţă ca nişte oameni de-prinşi cu un regim de viaţă auster să se prindă-n joc cu tinerele evreice şisă înfulece tot felul de bunătăţi? Să-i fi întrebat localnicii despre Ioan Bote-zătoml, singurul profet pe care îl văzuseră evreii în ultimii patru sute deani? Evanghelia după Ioan nu ne spune nimic despre toate acestea. Ne spu-ne doar că, într-un moment de criză, petrecerea era pe cale să ajungă o nere-uşită pentm că se terminase vinul.După câte se pare, vinul nu era cel mai important lucru din meniu. Se

ajunsese la un moment stânjenitor, e adevărat, dar oare chiar să fi fost nece-sară intervenţia unui Mesia, venit pe pământ să vindece bolnavii şi săelibereze robii, ca să rezolve acea gafă penibilă? "Femeie, ce am Eu a facecu tine?", a întrebat Isus când Maria îi spune că s-a isprăvit vinul. "Nu Mi-avenit încă ceasul!"Putem doar specula cu privire la ce o fi gândit Isus în cele câteva secun-

de în care a cântărit cererea Mariei. Dacă ar fi acţionat, ar fi însemnat căvremea Lui sosise şi că din acel moment viaţa avea să se schimbe. Dacă s-ar

Minunile: Instantanee supranaturale

Personal prefer o interpretare mai puţin obişnuită. În mod semnificativ,Ioan notează că vinul a fost scos din nişte vase uriaşe pline cu apă (cu ocapacitate cuprinsă între 75 şi 100 de litri) aşezate în faţa casei. Vasele eraufolosite de evreii practicanţi pentru ceremonialul de curăţire. Chiar şi la onuntă, trebuiau să împlinească ritualul complicat de curăţire prevăzut înLege. Isus, având probabil un anume licăr în privire, transformă aceste vasecare simbolizau calea veche, anevoioasă, În burdufuri de vin, prevestitoareale căii noi. Apa de curăţire a fariseilor s-a transformat în vinul nou, ales,al noii vremi. Vremea curăţirii rituale trecuse; venise vremea sărbătorii.Profeţi ca Ioan Botezătorul predicaseră judecata şi, Într-adevăr, multe

minuni ale Noului Testament au transmis mesajul unei judecăţi aspre. Darprima minune a lui Isus a fost o manifestare a milei. Lecţia nu a fost inutilăpentru ucenicii care L-au însoţit la nuntă în seara aceea în Cana-şi maiales pentru proaspeţii Învăţăcei ai lui Ioan Botezătorul.

fi dus vestea despre puterile Lui, ar fi fost asaltat de tot felul de cereri, dinTir până la Ierusalim. Mulţimile s-ar fi adunat: epileptici, paralitici, surdo-muţi, posedaţi de demoni, fără să mai amintim de cerşetorii de pe stradăcare ar fi vrut şi ei să fie cinstiţi cu un pahar de vin. Autorităţile din Capitalăşi-ar fi trimis oamenii pe urmele Lui să facă cercetări. Ar fi Început să ticăieun ceas, şi ticăitul n-ar mai ti încetat decât la Calvar.Apoi Isus, acelaşi care a postit În pustie înainte de refuzul Lui de a da

curs provocării lui Satan de a transforma pietrele În pâini, a luat o hotărâre.Pentru prima, dar nu şi pentru ultima dată în viaţa Lui publică, Şi-a schim-bat planul, pentru a face un serviciu altora. "Umpleţi vasele ... cu apă", le-aspus slujitorilor. Au turnat apă în vase şi, ca prin minune, din acestea a Înce-put să curgă vin-cel mai bun, cel mai ales vin, care de obicei era servit laÎnceputul nunţii, când cerul gurii deosebeşte mai bine aromele, iar meseniisunt mai uşor de impresionat. Petrecerea a reÎnviat, gazdele au răsuflat uşu-rate, nunta a continuat.Ioan nu specifică nicăieri în ce măsură oaspeţii sau gazdele au avut cu-

noştinţă de scena petrecută în culise. Ştiau Maria şi servitorii. Şi uceniciilui Isus ştiau: "El şi-a arătat slava Sa şi ucenicii au crezut în El."Ce putem învăţa din acest incident ciudat? Scriitorii George MacDonald

şi C. S. Lewis văd În el un moment de aducere aminte a harului general allui Dumnezeu, concentrat de data aceasta într-un fascicul, asemeni razelorde soare care trec printr-o lupă. Miracolele lui Isus nu contrazic de regulălegile naturale, notează ei, ci mai degrabă repetă actul originar al creaţiei cuo altă viteză, la o scară mai mică. "Unele miracole realizează pe plan localceea ce Dumnezeu a făcut deja la scară universală", scrie Lewis. "Dumnezeucreează via şi o Învaţă cum să extragă apa prin rădăcini şi s-o transforme, cuajutorul soarelui, Într-un suc care capătă anumite calităţi prin fennentare. Înfelul acesta, din timpurile lui Noe până astăzi, Dumnezeu transformă apa Învin În fiecare an." La fel, anticorpii şi antigenii Înfăptuiesc miracolul vinde-cării în trupurile noastre în fiecare zi, dar de o manieră mai lentă şi mai puţinsenzaţională în comparaţie cu vindecări le făcute de Isus.Cum rămâne Însă cu sensul acestei prime minuni? Ce semnifică ea?

Contrar obiceiului său, Ioan nu ne oferă o interpretare a "semnului" miracu-los, care pentru el are aproape întotdeauna semnificaţia unui simbol, a uneiparabole în desfăşurare. Unii comentatori văd în ea o prefigurare a Cinei detaină, unde Isus nu va transforma apa În vin, ci vinul în sânge, În sângeleLui, vărsat pentru Întreaga omenire. Poate.

Minunea transformării apei În vin, un eveniment unic, s-a petrecut Într-olocalitate obscură, a cărei localizare este incertă chiar şi pentru arheologi.Multe minuni Însă Isus le-a făcut În faţa unor mulţimi entuziasmate. Ca şi Înzilele noastre, cel mai mult au atras atenţia vindecări le. În Ioan 9 ni se rela-tează despre o asemenea minune În Ierusalim, capitala provinciei şi centrulopoziţiei faţă de Isus. Ioan alocă un Întreg capitol povestirii, schiţând o scenătipică a ceea ce se întâmpla când Isus tulbura ordinea impusă de tradiţie.Relatarea Începe cu Întrebările pe care şi le pun toţi bolnavii: "De ce

mie?" şi "Ce vrea Dumnezeu să-mi .\jJunâ?" Pe vremea lui Isus, oameniicredeau că tragediile îi loveau pe cei care meritau aceasta. * "Nu existămoarte fără păcat, nici suferinţă fără nelegiuire", îi învăţau fariseii care cre-deau că Dumnezeu judeca oamenii prin dezastre naturale, handicapuri

*Am observat o schimbare dramatică a interpretării calamităţilor de la Isus încoace. Înzilele noastre avem tendinţa de a-L acuza pe Dumnezeu atât pentru cataclisme (pe carecompaniile de asigurări le numesc "intervenţii ale lui Dumnezeu"), cât şi pentru evenimentemai mărunte. La Olimpiada de iarnă din 1994, când pati natoru I de viteză Dan Janssen aalunecat pe gheaţă şi a pierdut pentru a doua oară cursa de 500 de metri, soţia sa, Robin, astrigat instinctiv: "De ce încă o dată, Doamne? Dumnezeu nu poate fi atât de crud!" Câtevaluni mai târziu, o tânără îi scria lui James Dobson următoarele: "Acum patru ani cunoşteamun bărbat şi am rămas însărcinată. Am fost distrusă! L-am întrebat pe Dumnezeu: «De ce aiîngăduit să mi se întâmple una ca asta?»" Eu însă nu pot să nu mă întreb: Cu ce e Dumnezeuvinovat că un patinator s-a dezechilibrat într-o curbă sau că doi tineri şi-au pierdut capul lao întâlnire?

Minunile: Instanta~ee supranaturale

Putem considera boala fie o distrugere a celulelor din organism, fie,într-un sens mai larg, o stare generală de dereglare fizică, mentală şi sufle-tească. Am învăţat aceasta de la pacienţii doctorului Paul Srand, specia-listul în lepră, cu care am colaborat la scrierea cărţilor lui. Cu excepţia pri-melor stadii, bolnavii de lepră nu simt durerea fizică. Aceasta este de faptproblema la această boală: după ce bacilii leprei omoară celulele nervoase,pacientul nu mai simte pericolul care îi macină trupul. Un bolnav de leprăpoate umbla o zi întreagă pe cuie ascuţite sau să-şi dea cu toporul peste de-gete, sau să se scarpine direct pe globul ocular infectat. Fiecare dintre acesteacţiuni poate distruge ţesuturile şi poate duce chiar la pierderea unui membrusau a vederii, dar bolnavul de lepră nu simte nici un fel de durere.Dar, deşi nu simt durerea, bolnavii de lepră suferă mai mult decât oricare

dintre oamenii pe care i-aITIcunoscut. Aproape toată durerea pe care o simtvine din exterior şi este provocată de respingerea comunităţii. Dr. Srandmi-a relatat cazul unui tânăr inteligent pe care l-a tratat în India. În cursulexaminării, dr. Srand şi-a pus mâna pe umărul pacientului şi l-a informatprintr-un translator ce tratament trebuia să facă. Spre surprinderea lui, omula început să plângă în hohote. "Am spus ceva rău?", a Întrebat Srand printraducătoare. Aceasta i-a transmis pacientului Întrebarea în limba tamilă şiapoi a tradus medicului: "Nu, domnule doctor. Spune că plânge pentru căv-aţi pus mâna pe umărul lui. De mulţi ani nu l-a mai atins nimeni."În ţările occidentale, unde lepra este rară, a apărut o boală nouă care a

preluat condamnarea morală şi stigmatul social al leprei. "SIDA este leprazilelor noastre", spune fostul medic-şef al Biroului de Sănătate Publică, C.Everett Koop. "Există oameni care manifestă faţă de pacienţii cu SIDA deastăzi aceeaşi atitudine pe care strămoşii noştri o aveau acum o sută de anifaţă de bolnavii de lepră." Cunosc cazul unui bolnav de SIDA care a călăto-rit aproape 1500 de km pentru a fi împreună cu familia sa În Michigan, deZiua Recunoştinţei. Nu-şi văzuse familia de şapte ani. Părinţii l-au întâmpi-nat cu reţinere, iar la cină fiecare a primit o porţie mare de curcan, cu garni-tură şi cu tot dichisul, În cele mai fine farfurii de porţelan-cu excepţiafiului lor, bolnav de SIDA, căruia mâncarea i-a fost servită în farfurii deplastic, şi tot de plastic au fost şi tacâmurile care i s-au dat.Isus cunoştea stigmatul social care Însoţea o boală ca SIDA sau ca lepra.

Legile levitice impuneau izolarea persoanei în afara comunităţii, păstrareade către aceasta a unei distanţe de cel puţin doi metri faţă de ceilalţi oameni,precum şi purtarea hainelor cernite care se purtau cu ocazia Înmormân-

congenitale, orbire sau paralizie. Pe fondul acestor convingeri s-a derulatepisodul cu "orbul din naştere". Bine ancoraţi În tradiţia iudaică, uceniciiau întrebat cine se făcea vinovat pentru infirmitatea din naştere a bărbatuluinevăzător. Păcătuise acesta in utera, sau suporta consecinţele păcatelor pă-rinţilor săi?-o posibilitate mai plauzibilă, dar, evident, incorectă.Răspunsul lui Isus a avut menirea de a le răsturna această presupoziţie,

explicându-le cum vede Dumnezeu oamenii bolnavi şi handicapaţi. Le-aspus că orbirea acelui om nu era efectul vreunui păcat, eliminând din discu-ţie opinia comună conform căreia tragediile se produc în viaţa celor ce lemerită (vezi Luca 13:1-5). Isus voia ca bolnavii să ştie că sunt iubiţi Într-unmod cu totul special, nu blestemaţi de Dumnezeu. De altfel, fiecare dintreminunile pe care le-a făcut Isus a desfiinţat tradiţia rabinică conform căreiaomul "o merită".Ucenicii căutau În trecut un răspuns la Întrebarea: "De ce?" Isus le-a

redirecţionat atenţia spre viitor, ridicând o altă Întrebare: "Pentru ce, cu cescop?" Răspunsul Lui a fost: "N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţiilui; ci s-a născut aşa ca să se arate În el lucrările lui Dumnezeu."Ceea ce a începuse prin a fi tragedia unui orb din naştere sfârşea ca o

povestire suprarealistă despre orbirea fiecăruia dintre noi. Semenii orbuluiÎl obligă să-şi dovedească identitatea, fariseii îl supun unui interogatoriuoficial, şi chiar părinţii lui (care au fost suficient de cruzi ca să-I lase săducă o viaţă de cerşetor) ocolesc adevărul, În ciuda presiunii fariseilor. Înce-l priveşte pe fostul orb, el nu are timp de meditaţii profunde: "Dacă esteun păcătos nu ştiu", mărturiseşte el despre Isus, "eu una ştiu: că eram orbşi acuma văd."În Ierusalim, unde I s-a interzis să mai propovăduiască, sub acuzaţi a de

erezie, Isus a făcut o minune în ziua Sabatului, ceea ce constituit un gravafront adus doctrinei oficiale. Neputând nega realitatea miracolului-uncerşetor orb îi privea acum în ochi, luându-i peste picior de faţă cu toatălumea-, fariseii s-au agăţat de teoria lor Învechită despre pedepsirea păcă-tosului. "Tu eşti născut cu totul În păcat şi vrei să ne înveţi pe noi?", l-auînfruntat fariseii. Obloanele teologice cad mai greu de pe ochi.Concluzia pe care o putem trage în urma acestui miracol, ca şi în urma

a multor altora relatate în Evanghelii, este un principiu limpede: credinţapoate produce minuni, dar minunile nu produc întotdeauna credinţă.

Isus pe care nu L-am cunoscut

tărilor. Nu mi-e greu, de aceea, să-mi imaginez murmurul de indignare carea străbătut multimea când un asemenea proscris a trecut printre ei în încer-carea de a se a~ropia de Isus. Au făcut un loc larg în jurul lui, iar el s-a arun-cat la picioarele lui Isus. "Doamne, dacă vrei poţi să mă curăţeşti", a spus el.Matei, Marcu şi Luca relatează scena în mod diferit, dar toate trei vari-

antele conţin această afirmaţie spontană: "Isus a întins mâna, S-a atins deel... " Mulţimea trebuie să fi rămas mută de uimire-nu interzicea Legea luiMoise un asemenea gest? Leprosul trebuie să se fi cutremurat. De câte lunisau ani fusese privat de senzaţia de căldură transmisă de atingerea altei per-soane? Atingerea lui Isus trebuie să fi pus capăt stării lui de nelinişte. Pacealăuntrică i-a umplut sufletul.Reactia lui Isus fată de bolnavi a creat un tipar pentru biserica ce se for-

ma înju~ul Lui, iar ~ai târziu creştinii aveau să-I urmeze exemplul de a seîngriji de bolnavi, de săracii, de proscrişi. Când biserica a amplificat sufe~rinţa leproşilor, considerându-i pe aceştia ca at1ându-se sub "blestemul lUIDumnezeu", Dumnezeu a ridicat oameni care să le aducă alinare prin trata-ment. Ordinele religioase s-au dedicat îngrijirii leproşilor, iar progreseleştiinţifice în domeniul leprei s-au datorat în mare parte mis~onarilor, ~ce.ştiafiind singurii dispuşi să lucreze cu bolnavii de lepră. * In mod SImilar,creştinii de astăzi sunt implicaţi în activităţi de ajutorare a bolnavilor deSIDA sau în asistenta din diverse aziluri, o lucrare dedicată celor care numai au speranţe de ;indecare fizică, având astfel nevoie de multă dragosteşi îngrijire.Maica Tereza, întemeietoarea unui ordin de surori în Calcuta, care se

ocupă atât de un azil, cât şi de o clinică pentru leproşi, a spus odată: "Avemmedicamente pentru oameni care suferă de boli ca lepra. Dar aceste medi-camente nu tratează problema principală, care este respingerea. De aceea,

surorile mele vor să ofere acceptare celor suferinzi de astfel de boli. Bolna-vii şi săracii", mai spunea ea, "suferă mai mult de respingere decât de nevoimateriale." Un alcoolic din Australia mi-a spus odată că, mergând pe stra-dă, observă cum oamenii îl ocolesc. Singurătatea şi sentimentul respingeriireprezintă cea mai gravă boală. Nu e obligatoriu să fim medici sau făcătoride minuni pentru a veni în întâmpinarea unei astfel de nevoi.

*0 credinţă bizară Întâlnită În Evul Mediu a Încurajat şi determinat biserica să acorde oasistentă sustinută bolnavilor de lepră. Datorită unei traduceri greşite a lui leronim, capiibisericii au ~juns să creadă, după felul În care ÎI descrie Isaia pe Robului Domnului, carepătimeşte ca "om al durerii" şi "obişnuit cu suferinţa", că Isus avea de fapt lepră. Aşa se facecă În secolele al XII-le şi al XIII-lea, oamenii au ajuns la concluzia că Isus era lepros. Oat~re convingere a dus la schimbarea totală a atitudinii faţă de lepră, aceasta nemaifiindconsiderată blestemul lui Dumnezeu, ci o "boală sfântă". Cruciaţii care se Întorceau bolnavide lepră erau trataţi cu multă consideraţie În aşa-numitele "Iazarete" (după numele cerşeto-rului Lazăr) răspândite peste tot; aproape două mii erau numai În Franţa. Acest fapt consem-nat de istorie rămâne un exemplu mai puţin obişnuit de Împlinire literală a poru~cii lui Isusde a-i trata pe "cei mai neînsemnaţi fraţi [ai Lui]" aşa cum i-ar ti tratat Hristos Insuşi.

O povestire deosebită care urmează vindecării leprosului din Evangheliine arată ce ajutor pot oferi prietenii persoanei afectate de boală. Un paraliticcare depindea de alţii pentru a fi hrănit, spălat şi a-i fi satisfăcute necesi-tăţile elementare, avea acum nevoie de ajutor pentru a-şi dovedi credinţa.Îmi aduc aminte că am fost scandalizat când am auzit pentru prima dată

această povestire la şcoala duminicală. Acest paralitic dorea atât de mult săajungă la Isus, încât şi-a convins prietenii să spargă acoperişul casei în carese afla Isus şi să-I coboare prin spărtură. Omul, care-şi petrecuse întreagăviaţa la orizontală, avea să se bucure doar pentru un moment de fiorii daţide poziţia verticală. Comentatorii biblici îşi dau toată silinţa pentru a nelămuri că stuful şi ţiglele din Palestina erau mult mai uşor de demontat de-cât învelitori le care ne protejează noua casele astăzi. Ei pierd însă esenţa: ogaură în acoperiş şi în tavan nu este nicidecum o cale normală de a intraîntr-o casă. Mai mult, oricât de şubred ar fi acoperişul, dacă te-apuci să facigăuri în el, cu siguranţă toată atenţia celor de jos se va îndrepta într-acolo.Se face praf, cad paie şi bucăţi de lut peste cei adunaţi înăuntru, se producegălăgie şi dezordine. *Mulţimea, a cărei prezenţă a făcut accesul dificil, a suferit două mari

şocuri. Primul a fost produs de modul neobişnuit în care prietenii paraliticu-lui au rezolvat problema accesului. Apoi a fost reacţia cu totul neaşteptatăa 'lui Isus. Când Isus a văzut credinţa lor-un plural care subliniază rolulcelor patru prieteni ai paraliticului în vindecarea acestuia-a spus: "Îndrăz-neşte, fiule; păcatele îţi sunt iertate." Sau, "Înveseleşte-te, fiule!", cum estetradusă propoziţia în versiunea King James. Sau, literal: "Fruntea sus!"

*Un preot pe nume Donald Senior a remarcat În legătură cu această povestire un amă-nunt care mie mi-ar fi scăpat, referitor la problema accesului infirmilor Într-o clădire. Seniorscrie: "Orice infirm poate relata despre o mulţime de asemenea incidente-fie că intră Înbiserică prin sacristie (sau, şi mai rău, că trebuie urcat pe scările din faţă ca un copil), saucă ajunge într-o sală de prelegeri cu un lift de marta, traversând apoi bucătăria sau vreo altădependinţă pentru a se putea alătura oamenilor «normali» care au intrat pe uşa din faţă."

Isus pe care nu L-am cunoscut

Se pare că Isus S-a bucurat de această întrerupere. Credinţa ieşită dincomun L-a impresionat întotdeauna, iar cei patru "demolatori" au demon-strat-o din plin. Dar reacţia Lui a înşelat aşteptările auditoriului. Cine eraIsus să vorbească despre păcate? Şi cine era EI să le ierte? După cum le eraobiceiul, experţii în religie au început să contrazică dreptul lui Isus de aierta păcatele, ignorând în tot acest timp prezenţa fostului infirm care zăceaîn mijlocul molozului.Isus a pus capăt dezbaterii prin cuvintele enigmatice care însumează ati-

tudinea Lui generală faţă de vindecarea fizică: "Ce este mai lesne: a ziceslăbănogului: «Păcatele îţi sunt iertate» ori a zice: «Scoală-te, ridică-ţi patulşi umblă?»" Deşi pe moment răspunsul a rămas suspendat în aer, întreagaLui lucrare este un răspuns la această întrebare. Vindecarea fizică era, cusiguranţă, mult mai uşoară. Şi, parcă pentru a demonstra ce voise să spună,a articulat doar câteva cuvinte şi paraliticul s-a şi ridicat în picioare, şi-astrâns rogojina şi a plecat spre casă, probabil săltând de bucurie.Nu a existat boală pe care Isus să n-o poată vindeca, defect din naştere

pe care să nu-l poată îndrepta, demon pe care să nu-I poată exorciza. Dar aîntâlnit sceptici pe care nu i-a putut convinge şi păcătoşi pe care nu i-a pututconverti. Iertarea de păcate presupune un act de voinţă din partea celui careascultă, şi unii dintre cei care au ascultat cele mai convingătoare cuvinte alelui Isus despre har şi iertare, i-au întors spatele nepocăiţi."Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele ...",

a rostit Isus în auzul scepticilor la vindecarea bolnavului, o ilustraţie clarăa "celui mai mic" slujindu-i "celui mai mare". Isus ştia că orice nelinişteare un efect mai devastator asupra fiinţei umane decât orice suferinţă fizică.Toti oamenii care au fost vindecati mor în final-dar ce se întâmplă pe ur-mă? El nu a venit cu scopul prior'itar de a vindeca celulele din organismuluman, ci sufletul omului.Cât de uşor devalorizăm sfera spiritualului noi, cei care trăim în trupuri

materiale. Deşi Isus a petrecut mult timp discutând probleme ca ipocrizia,legalismul şi mândri a, nu cunosc nici o lucrare televizată dedicată vinde-cării acestor probleme "spirituale"; ştiu în schimb multe care sunt centratepe vindecarea fizică. Lăsând însă la o parte critica, trebuie să admit că şi eumă simt mai îndurerat la vederea celui mai mic semn de suferinţă fizicădecât la vederea păcatului.În ce priveşte minunile însă, spre deosebire de cei mai mulţi dintre

adepţii Săi, Isus are un alt set de priorităţi.

O singură minune apare în toate cele patru Evanghelii. Ea s-a produs pedealurile înverzite care mărginesc Marea Galileii, într-un moment în carepopularitatea lui Isus-în paralel cu vulnerabilitatea Lui-era în creştere.Oriunde mergea era urmat de gloate, în care nu puţini erau bolnavi şi neno-rociţi.În preziua marii minuni, Isus a traversat lacul pentru a ocoli mulţimile.

Pentru că Irod tocmai îl executase pe Ioan Botezătorul, ruda Lui, premergă-torul şi prietenul Lui, Isus dorea să rămână singur pentru a-l plânge înlinişte. Neîndoielnic, moartea lui Ioan l-a stârnit gânduri sumbre cu privirela ceea ce-L aştepta pe EI Însuşi.Nu reuşea însă să găsească un loc retras. O mulţime de oameni dintre

cei care fuseseră cu El cu o zi înainte călători seră cale de vreo 15 kilometriîn jurul lacului şi, curând, sute, ba chiar mii de oameni gălăgioşi, erau dinnou adunaţi în jurul lui Isus. ,,1 S-a făcut milă de ei ...", spune Marcu, "pen-tru că erau ca nişte oi fără păstor". În loc să petreacă ziua pentru a Se refacelăuntric, Isus a petrecut-o vindecând bolnavii (ceea ce era întotdeauna unconsum de energie) şi vorbind unei mulţimi suficient de numeroase pentrua umple o tribunele unei săli moderne de baschet.Se punea problema hranei. Ce-i de făcut? Sunt cel puţin cinci mii de

bărbaţi, fără să mai vorbim de./emei şi copii! Trimite-i acasă, a sugerat unucenic. Cumpăraţi-le voi de mâncare, a spus Isus. Poftim? Glumeşte? Pen-tru asta ne-ar trebui leafa pe cel puţin opt luni!Atunci Isus a preluat comanda aşa cum nu-L mai văzuse nici unul din ei

făcând până atunci. Aşezaţi-i în cete de câte cincizeci, le-a spus El. Era cala un meeting electoral-aer sărbătoresc, ordine, ierarhie-exact ce s-ar aş-tepta de la o figură mesianică.Noi, cei de azi, citim relatările privind viaţa lui Isus din perspectivă isto-

rică, ştiind dinainte ce urmează. Dar atunci, cu excepţia lui Isus, nimeni nuştia ce avea să urmeze. Pe dealurile înţesate de oameni s-a stârnit rumoare.El e Cel care trebuie să vină? Să./ie oare cu putinţă? În pustie, Satan L-aispitit cu perspectiva unei minuni care să fascineze mulţimile. Acum, nupentru a face pe plac mulţimii, ci doar pentru a le potoli foamea, Isus ia doipeşti şi cinci pâini mici şi face minunea pe care o aştepta toată lumea.Trei dintre Evanghelii se opresc aici cu relatarea. "Au mâncat şi s-au să-

turat; şi au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţe de fărâmituri", încheieMarcu cu o subliniere extrem de sugestivă. Numai Ioan ne spune ce s-a în-tâmplat după aceea. Isus a reuşit, în sfârşit, să rămână singur. În timp ce

ucenicii vâsleau pe lac, luptând cu furtuna, Isus îşi petrece noaptea pemunte, singur, în rugăciune. Noaptea târziu li s-a alăturat, mergând la ei peape.A doua zi dimineaţă, într-o scenă aproape comică, mulţimea a pus mâna

pe bărci şi a pornit într-o căutare frenetică asemenea unui banc de peşti carevânează o curiozitate pe lac. După ce au savurat minunea o zi întreagă, lis-a deschis apetitul pentru mai mult. Isus a înţeles adevărata intenţie a mul-ţimii: aceea de a-L prinde cu forţa şi a-L încorona împărat. Toate împărăţii-le lumii Ţi le voi da Ţie, I-a promis SatanoA urmat o conversaţie între două părţi care ar fi putut la fel de bine să

vorbească limbi diferite. Isus a fost neobişnuit de dur, acuzând mulţimea căe motivată de lăcomie, că nu vrea altceva decât să-şi umple pântecele. Afăcut afirmaţii uluitoare ca: "Eu sunt Pâinea vieţii ... care S-a pogorît dincer." A spus lucruri de neînţeles: " ...dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şidacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa veşnică."Asemenea corului din teatrul antic grecesc, auditoriul a reacţionat dra-

matic la fiecare din aceste acuze: au vociferat, s-au luat la harţă. Nu aveaude gând să renunţe atât de uşor la visul lor. Una din tradiţiile evreieşti îiînvăţa că Mesia avea să readucă în actualitate mana de pe vremea lui Moise;oare Isus nu făcuse exact acest lucru cu o zi înainte? Minunea de ieri, pecare încă o mai digerau, la propriu, cerea un alt semn miraculos. Se insta-lase deja dependenţa.În cele din urmă, Isus i-a convins că nu era genul de Mesia pe care îl

aşteptau ei: El n-avea să le dea pâine şi circ la cerere. Dar, în timp ce mulţi-mea neliniştită se îndepărta, chiar ucenicii Lui au început să cârtească întreei. "Vorbirea aceasta este prea de toi: cine poate s-o sufere?" Mulţi dintreucenici L-au părăsit, un act de dezertare menţionat doar de Ioan. "Voi nuvreţi să vă duceţi?", i-a întrebat Isus cu tristeţe pe cei doisprezece.Hrănirea celor cinci mii ilustrează motivul pentru care Isus, deşi dispu-

nea de toată puterea supranaturală, a manifestat sentimente contradictoriifaţă de minuni. Ele atrăgeau mulţimile şi stârneau aplauze, dar rareori încu-rajau pocăinţa şi credinţa de durată. Isus venea cu un mesaj neplăcut, des-pre suferinţă şi supunere, nu cu o reprezentaţie de prost gust pentru gură-cască şi vânătorii de senzaţii.Din acel moment, învăţătura lui Isus a luat o altă turnură. Ca şi cum cele

două scene consecutive de aclamaţie şi respingere I-ar fi clarificat viitorul,a început să vorbească mai deschis despre moartea Lui. Neobişnuitele

figuri de stil exprimate în faţa mulţimii, au început să aibă sens. Pâineavietii nu era ceva miraculos, asemeni manei; venise din cer pentru a fi frân-tă ş'i amestecată cu sânge. Isus vorbea despre propriul Său trup. În cuvintelelui Robert Fanar Capon, "Mesia nu a venit să salveze lumea prin simplaaplicare a unui plasture miraculos: o furtună potolită ici, o mulţime hrănităcolo, o soacră pusă pe picioare dincolo. Mai degrabă lumea avea să fiemântuită printr-o lucrare tainică şi profundă, neînţeleasă, neaşteptată, încentrul căreia avea să se afle însăşi moartea Sa."În ziua aceea, pe dealul înverzit ce se întindea până Ia malul lacului, Isus

a trecut un test. În pustie, Satan I-a făcut doar o introducere printr-o ispitămai mult teoretică. Aici s-a confruntat cu realitatea, cu ispita ofertei regali-tăţii asupra căreia avea toate drepturile-dar pe care a refuzat-o în favoareaunei căi mai grele, umile."Un neam viclean şi preacurvar cere un semn ...", le va spune Isus celor

ce-I vor cere să-Şi etaleze puterile. Iar în capitala Ierusalim, le va spune că" ..nu se încredea în ei ...", chiar şi celor mulţi care văzuseră minunile Lui şicrezuseră în El, pentru că EI cunoştea ce era inimile lor.Un semn nu este acelaşi lucru cu o dovadă; un semn este doar un indica-

tor pentru cei care caută direcţia corectă.

Ultimul "semn" mare din Evanghelia după Ioan apare la mijlocul cărţii,în capitolul 11, şi se constituie în pivotul narativ al evenimentelor care îlpreced şi al celor ce urmează. Ioan indică spre minunea în care este implicatLazăr ca spre evenimentul care a produs o schimbare de atitudine fatală dinpartea clasei religioase împotriva lui Isus. Relatarea lui Ioan ne mai oferăşi un rezumat al minunilor pe care le-a făcut şi al celor pe care nu le-a făcutIsus în timpul vieţii Sale pe pământ.În relatarea dramatică a minunii petrecute cu Lazăr se poate observa o

"regizare" unică a evenimentelor. De regulă, Isus reacţiona cu atâta prom-ptitudine când era informat despre boala cuiva, încât uneori îşi schimbaplanurile pentru a da curs cererii de vindecare. De data aceasta însă, după cea primit vestea că unul dintre cei mai buni prieteni ai Săi era bolnav, a zăbo-vit încă două zile în alt oraş. A făcut-o intenţionat, conştient că, între timp,Lazăr va muri. Ioan ne redă explicaţia misterioasă pe care Isus o dă uceni-cilor: "Lazăr a murit. Şi Mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca săcredeti." A lăsat în mod intentionat ca Lazăr să moară şi familia lui să sufere., ,

Într-un alt context, Luca pune în contrast personalitatea celor două

surori ale lui Lazăr: Marta, gazda ocupată care aleargă de colo-colo prinbucătărie, şi Maria cea meditati vă, fericită să stea la picioarele lui Isus. Înmomentele cele mai tragi ce, personalitatea omului se dă în vileag. Martaaleargă în întâmpinarea lui Isus înainte ca EI să intre în sat. ,,«Doamne», L-a mustrat ea, «dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!»" Mai târziu,Maria îi spune exact aceleaşi cuvinte: "Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fimurit fratele meu."Tonul celor două surori este acuzator faţă de un Dumnezeu care nu a dat

curs unei rugăminţi. Oricât de mult ne-am strădui, când ne încearcă suferin-ţa, e greu să evităm formulări de genul "Dacă ... ". Dacă n-ar fi zburat cuavionul acela ... Dacă s-ar fi lăsat de fumat... Dacă mi-aş Jifăcut timp să-miiau rămas bun. ..În cazul lui Lazăr, Maria şi Marta adresau un "Dacă ..." direct Fiului lui

Dumnezeu, prietenul lor, care ar fi putut împiedica moartea fratelui lor.Cele două surori nu puteau fi acuzate de necredinţă. Marta L-a asigurat

pe Isus de credinţa ei în viaţa de apoi şi chiar că Isus era Mesia, Fiul luiDumnezeu. Această credinţă copilărească este esenţa: Oare de ce nu aonorat-o Isus? Prietenii şi rudele au întrebat direct: "EI care a deschis ochiiorbului, nu putea face ca omul acesta să nu moară?"Marta plângea, Maria plângea. Toţi cei prezenţi plângeau. Isus Însuşi

"S-a înfiorat în Duhul Lui şi S-a tulburat". Şi a plâns. Ioan nu ne spune dece a plâns Isus. De vreme ce şi-a dezvăluit planul de a-l învia pe Lazăr dinmorţi, putem crede că Isus nu a trăit aceeaşi durere ca rudele îndoliate.Ceva L-a mişcat totuşi. Când S-a apropiat de mormânt, a simţit din nou unspasm şi "S-a înfiorat din nou în Sine".Până în acest moment, moartea nu-L tulburase pe Isus. Îl înviase fără

efort pe fiul văduvei din Nain, oprind din mers procesiunea funerară. Oreadusese la viaţă pe fiica lui Iair, poruncindu-i parcă în joacă: "Fetiţo,scoaIă-te!"-ea un părinte care îşi anunţă copilul că e timpul să se tre-zească. În cazul lui Lazăr însă a părut tulburat, afectat, profund întristat.Rugăciunea lui Isus la monnânt ne oferă o posibilă explicaţie: "Tată, Îţi

mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbescastfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis."Nicăieri Isus nu S-a mai rugat ca şi cum le-ar fi vorbit celor prezenţi aseme-nea unui personaj shakespearian care se adresează direct spectatorilor. Înacest moment, Isus părea să fie conştient de dubla Sa identitate: Cel coborâtdin cer şi, în acelaşi timp, Fiul Omului, născut pe pământ.

Rugăciunea publică cu glas tare, gesturile-toate acestea poartă pecetealuptei spirituale care se afla în desfăşurare. Isus vroia să spună ceva, le dă-dea un "semn" public, conştientizând aici, mai mult ca-n oricare altă situ-aţie, starea intermediară a creaţiei lui Dumnezeu. Isus ştia .că Lazăr esteîmplinit şi fericit, într-o stare incomparabil mai bună sub toate aspectele,acum, după ce-şi părăsise trupul muritor. Teoretic, şi Marta şi Maria o ştiau,dar ele nu auzeau strigătele de bucurie de dincolo de moarte. Credinţa înputerea lui Dumnezeu şi dragostea au fost copleşite de momentele dedurere. Nu ştiau decât că l-au pierdut pe Lazăr şi nu simţeau decât durere.Această stare intennediară, dominată de sentimentul de pierdere şi de

durere poate explica lacrimile lui Isus. Experţii în greaca Noului Testamentafirmă că expresia "tulburat" din text înseamnă mai mult decât îndurerat;implică mânie, ba chiar revoltă. În acel moment, Isus Însuşi atârna întredouă lumi. Stând în faţa mormântului care duhnea a moarte, a primit unavertisment a ceea ce-I stătea înainte în această lume blestemată-literal-mente blestemată. Conştiinţa că şi propria Sa moarte se va sfârşi prin învie-re nu-I diminua nici frica, nici durerea. Isus era şi om: şi ca om trebuia săstea pe Golgota pentru a trece graniţa dintre lumi.Privită ca întreg, povestea lui Lazăr ne dă o imagine atât a viitorului lui

Isus, cât şi imaginea comprimată a întregii planete. Toţi ne trăim zilele lagraniţa dintre lumi, în intervalul de haos şi confuzie dintre moartea luiLazăr şi învierea lui. Deşi această perioadă este limitată, şi poate păli casemnificaţie în comparaţie cu gloria viitoare care ne aşteaptă, ea este tot ceştim, şi aceasta este suficient ca să ne umple ochii de lacrimi,şi a fostsuficient şi ca să umple de lacrimi ochii lui Isus.Învierea unui om, învierea lui Lazăr, nu putea rezolva problema planetei

Pământ. Pentru aceasta era necesară moartea unui om. Ioan adaugă, cu oumbră de ironie, un amănunt uimitor, şi anume că minunea făcută cu Lazăra pecetluit soarta lui Isus. "Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare." Şi dinziua aceea, în mod semnificativ, semnele şi minunile lui Isus au încetat.

Acum, când citesc relatarea minunilor pe care le-a făcut Isus, descopărîn ele un mesaj diferit.Copil fiind, priveam minunile ca pe dovezi absolute ale identităţii lui

Isus. Dar, în Evanghelii, minunile n-au oferit o asemenea certitudine nicimăcar celor care le-au văzut personal. "Dacă nu ascultă pe Moise şi peprooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi", a spus Isus

despre sceptici. Probabil că Isus S-a gândit Ia propria Lui înviere, dar episo-dul cu învierea lui Lazăr demonstrează acelaşi lucru: preoţii cei mari aucăutat să ascundă minunea, omorându-l din nou pe sănnanul Lazăr! Îngro-ziţi, au hotărât să distrugă dovada clară a acelei minuni spectaculoase carese plimba liberă în persoana lui Lazăr. Niciodată minunile n-au sensibilizatoamenii şi nu i-au împins cu putere spre credinţă. Dacă ar fi fost aşa, n-armai fi fost necesară credinţa.În copilărie, am înţeles minunile ca pe nişte garanţii ale securităţii perso-

nale. Nu a promis Isus că: " ...nici una din ele [vrăbii] nu cade Ia pământ rarăvoia Tatălui vostru"? Mai târziu, am aflat că această ragăduinţă apare pefondul unor teribile avertismente adresate celor doisprezece ucenici, princare Isus le prezice arestări, persecuţie şi moarte. Conform tradiţiei biseri-cii, toţi cei unsprezece ucenici care au rămas după moartea lui Iuda au muritca martiri. Isus a suferit, la fel şi apostolul Pavel, şi cei mai mulţi dintre pri-mii creştini. Credinţa nu este o poliţă de asigurare. Sau, după cum sugerea-ză Eddie Askew, poate că este, pentru că asigurarea nu previne accidentele,ci ne dă o bază sigură de pe care ne confruntăm cu consecinţele acestora.În anii copilăriei m-am străduit mult să dobândesc o credinţă mai puter-

nică. Adulţii mă îndemnau mereu s-o fac şi aveam şi câteva indicii dupăcare să mă ghidez. Citind acum toate relatările vindecărilor, sesizez existen-ţa unei "scări a credinţei" în Evanghelii. În vârful scării se găsesc cei careL-au impresionat pe Isus cu o credinţă plină de îndrăzneală, de neclintit:sutaşul, un cerşetor orb plin de curaj, o femeie canaanită insistentă. Acestepovestiri despre o credinţă atât de mare mă sperie oarecum pentru că rareorimi se întâmplă să dau dovadă de o asemenea credinţă. Mă descurajez uşorcând Dumnezeu tace. Când nu primesc răspuns Ia rugăciunile mele, suntispitit să renunţ şi să nu mai cer niciodată lucrul pe care I-am cerut. Tocmaide aceea privesc mai jos pe scară pentru a găsi oameni cu o credinţă maimică şi mă consolează gândul că Isus a fost dispus să lucreze şi cu cea maimică scânteie de credinţă pe care o întrezărea. Mă agăţ de fragmentele încare ni se spune cum S-a raportat Isus Ia ucenicii care L-au părăsit şi careapoi s-au îndoit de EI. Acelaşi Isus care a lăudat credinţa plină de îndrăz-neală a celor din vârful scării a susţinut cu blândeţe credinţa instabilă a uce-nicilor Săi. Mă simt încurajat de mărturisirea tatălui unui băiat posedat dedemoni care I-a spus lui Isus: "Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!"Chiar şi acest om şovăielnic a primit răspuns Ia rugăciune.În copilărie vedeam minuni peste tot. Acum le văd rar, şi chiar şi acestea

par ambigue, susceptibile de interpretări. Viziunea mea de copil s-a întune-cat o dată cu trecerea anilor, şi resimt lucrul acesta ca pe o pierdere. Azi nune este mai uşor decât în vremea lui Isus să înţelegem modul aparent extremde ciudat al lui Isus de a alege cu cine, când şi cum să facă minunile pe carele-a făcut. Un om care a umblat pe ape n-a racut-o decât o singură dată. Ceautolimitare! E drept că I-a înviat pe Lazăr din morţi şi a şters lacrimilesurorilor lui-dar de ce nu a racut acelaşi lucru şi cu alte surori şi soţii careplângeau în ziua aceea după cei dragi ai lor? Când discuta direct despreminuni, Isus accentua caracterul lor rar.Când eram copil, credeam că minunile sunt un fel de magie. Acum le în-

ţeleg ca pe nişte semne. Când Ioan Botezătorul zăcea în închisoare, Isus îitrimitea veşti despre vindecări şi învieri pentru a-i dovedi că EI era "Ace-Ia" care trebuia să vină; şi totuşi, Ia scurt timp, Ioan moare sub mâna greaa călăului. Mesajele trimise de Isus lui Ioan nu au avut menirea de a-i alinasuferinţele fizice şi nu ştim ce efect au avut ele asupra credinţei lui Ioan.Mesajele au exprimat însă caracterul Împărăţiei pe care Isus venise să oîntemeieze. O împărăţie a slobozeniei în care orbii văd, şchiopii umblă,surzii aud, leproşii sunt vindecaţi şi săracii sunt eliberaţi de sărăcie. Pentruunii (în cele treizeci şi şase de minuni de care avem cunoştinţă), eliberareas-a produs Jn timp ce Isus cutreiera drumurile Galileii şi Iudeii. Alţii auprimit eliberarea prin slujirea plină de devotament a ucenicilor lui Isus. Daralţii ca, de exemplu, Ioan Botezătorul, nu au ajuns Ia această eliberare pepământ.Atunci, Ia ce bun toate minunile? Au produs ele vreo schimbare? Prin

zecile de vindecări şi cele câteva învieri, Isus nu a reuşit să rezolve proble-ma durerii de pe această planetă. Nu pentru asta a venit. Cu toate acestea,atât cât a trăit pe pământ, Isus nu a putut să nu îndepărteze, chiar dacă doarparţial, efectele unei lumi atinse de cădere. În viaţa Lui de pe pământ, şi-afolosit puterile supranaturale pentru a îndrepta tot ce era rău. Fiecarevindecare fizică indica spre o vreme demult apusă din Eden când trupulfizic nu era atins de orbire, de infirmităţi, nici nu sângera întruna timp dedoisprezece ani-după cum indica şi spre un timp al re-creaţiei ce avea săvină. Minunile prin care Isus a rupt lanţurile bolii şi ale morţii mă ajută să-mi fac o idee despre cum ar fi trebuit să arate lumea şi îmi dau speranţa că,într-o zi, Dumnezeu va îndrepta toate lucrurile strâmbe din ea. Sau, ca sămă exprim mai delicat, Dumnezeu nu este mai mulţumit decât suntem noide acest pământ, astfel că minunile lui Isus ne dau o idee despre ce intenţio-

nează Dumnezeu să facă cu el.Unii înţeleg minunile ca pe o suspendare din funcţie a legilor fizice care

guvernează universul. Ca semne, însă, ele au exact funcţia opusă. Moartea,descompunerea, entropia şi distrugerea sunt adevăratele suspendări ale le-gilor lui Dumnezeu; minunile sunt crâmpeie care prevestesc zorii restaură-rii. După cum spune Jurgen Moltmann: "Vindecări le lui Isus nu sunt mi-nuni supranaturale într-o lume naturală. Ele sunt singurele lucruri «natura-le» într-o lume nefirească, demonizată şi plină de răni."

10Moartea:Ultima săptămânăDe ce şi-a ascuns Providenţa faţa "în momentul cel mai greu" ... ca şi cumS-ar fi supus de bunăvoie legilor oarbe, absurde şi nemiloase ale naturii?

Feodor Dostoievski

10Moartea:Ultima săptămânăÎn dorinţa de a auzi cântecele sărbătorii de Paşte, biserica în care am

crescut se grăbea să sară peste evenimentele Săptămânii Mari. N-am ţinutniciodată un serviciu În Vinerea Mare. Cina Domnului o luam o dată la treiluni, într-o atmosferă apăsătoare În care uşierii gravi urmăreau trecerea dinmână În mână a tăvi lor cu păhărele şi bucăţele de pesmeţi.Mi se spunea că romano-catolicii nu cred În Înviere, fapt care explica de

ce fetele catolice purtau la gât cruciuliţe cu "micuţul Isus". Am mai aflat cămisa catolică era oficiată printr-un ritual cultic cu lumânări aprinse, semncă exista o anume obsesie în legătură cu moartea. La noi, protestanţii, lu-crurile stăteau altfel. Păstram pentru sărbătoarea de Paşte cele mai bunehaine, cele mai înălţătoare imnuri şi cele câteva decoraţiuni de care dispu-neam pentru lăcaşul de închinare.După ce am început să studiez teologia şi istoria bisericii, am descoperit

cât de greşite erau concepţiile bisericii mele despre catolicii, care cred ÎnPaşte cu aceeaşi convingere profundă ca şi noi, şi că, de fapt, mult din cre-zuI lor exprimă la superlativ această convingere. Am observat apoi dinEvanghelii că, spre deosebire de obiceiul din biserica mea, relatarea biblicăîncetineşte ritmul, nu-I grăbeşte când ajunge la Săptămâna Patimilor. Uncomentator creştin din primele secole spunea despre Evanghelii că sunt cro-nici ale ultimei săptămâni din viaţa lui Isus cu introduceri extrem de lungi.Puţine dintre biografiile pe care le-am citit dedică mai mult de zece la

sută din paginile lor subiectului morţii-inclusiv biografiile unor oameni caMartin Luther King Jr. şi Mahatma Gandhi, a căror moarte violentă a avut

o deosebită semnificaţie politică. Evangheliile însă dedică aproape o trei-me din conţinutul lor acestui punct culminant care este ultima săptămânădin viaţa lui Isus. Matei, Marcu, Luca şi Ioan consideră moartea lui Isus cafiind misterul central al existenţei Lui pământeşti.Doar două din Evanghelii menţionează evenimentele naşterii Sale şi

toate patru dedică doar câteva pagini Învierii, dar fiecare din cei patru evan-ghelişti relatează amplu cu privire la evenimentelor care conduc la moartealui Isus. Aşa ceva nu se mai întâmplase până atunci. Fiinţe celeste mai inter-feraseră cu sfera noastră şi înainte de Întrupare (dacă ne gândim la îngerulcu care s-a luptat Iacov sau la vizitatorii lui Avraam), şi câţiva oameni chiarse întorseseră dintre cei morţi. Isus însă a fost Fiul lui Dumnezeu. Şi Fiullui Dumnezeu a murit pe pământul nostru. Cum a fost posibil ca Mesia săfie înfrânt şi Dumnezeu să fie răstignit? Natura însăşi s-a înfiorat: pământuls-a cutremurat, stâncile s-au despicat, cerul s-a întunecat.Timp de mai mulţi ani am păstrat obiceiul de a citi în preajma Săptămâ-

nii Mari toate Evangheliile, fie în ordinea în care sunt redate în Biblie, fieîntr-o altă ordine. De fiecare dată când le citesc mă simt captivat de turnuraneaşteptată a firului epic. Naraţiunea simplă, naturală, are puterea de a teface s-o trăieşti atât de intens încât aproape că auzi în fundal cadenţa înfun-data şi tânguitoare a tobelor. Nu se produce nici un miracol neaşteptat, nuare loc nici o încercare de salvare supranaturală. Asistăm la o tragedie carepune în umbră operele lui Sofocle sau ale lui Shakespeare.Puterea lumii, cel mai sofisticat sistem religios al vremii de-atunci, alia-

tă cu cel mai puternic imperiu din perioada aceea, s-au ridicat împotrivaunei figuri solitare, singurul om desăvârşit care a trăit vreodată. Deşi estebatjocorit de cei puternici şi părăsit de prieteni, Evangheliile subliniază lim-pede-culmea ironiei!-că tot El este Cel ce deţine controlul evenimente-lor în totalitatea lor. S-a îndreptat spre Ierusalim hotărât să înfrunte soartacare-I stătea înainte. Crucea a fost scopul Lui în permanenţă. Acum, cândmoartea se apropie, El Însuşi invită parcă loviturile să vină asupra Lui.Odată, am început lectura Evangheliilor imediat după ce am citit inte-

gral Vechiul Testament. În paginile cărţilor istorice, poetice şi profeti ce, în-tâlnisem un Dumnezeu al forţei brute. Capete tăiate, imperii răsturnate,naţiuni întregi rase de pe faţa pământului. În fiecare an, poporul evreusărbătorea marea minune a eliberării din Egipt, un eveniment marcat deminuni. Peste tot în Psalmi şi în profeţi am întâlnit ecouri ale Exodului,memento-uri vii în conştiinţa unei naţiuni hăituite că Dumnezeul care

Moartea: Ultima săptămână

răspunsese cândva rugăciunilor lor putea să o facă din nou.Cu aceste relatări încă vii în minte, am ajuns la consemnarea ultimei

săptămâni din viaţa lui Isus, aşa cum o redă Matei, scenă cu scenă. Evreiierau adunaţi din nou la Ierusalim pentru a-şi aminti Exodul şi pentru a cele-bra Paştele. Speranţa lor de veacuri s-a aprins din nou: A venit Mesia! ...Apoi, ca o săgeată menită să le curme speranţele, au urmat trădarea, proce-sul şi moartea lui Isus.Cum am putea trăi noi, care cunoaştem deja deznodământul, sentimen-

tul îngrozitor pe care l-au trăit ucenicii lui Isus că totul s-a sfârşit? Peste se-cole, relatarea privind ultima săptămână din viaţa lui Isus a devenitfamiliară, iar eu nu pot să înţeleg şi, cu atât mai puţin, să reconstitui impac-tul evenimentelor din aceste ultime şapte zile asupra celor care au participatdirect la ele. Înţeleg doar ceea ce iese în evidenţă când recitesc istoria Pati-

w:. milor.

Intrarea triumfătoare. Toate cele patru Evanghelii menţionează acesteveniment care, la prima vedere, pare să fie singurul moment în care Isusnu manifestă aversiune faţă de aclamaţii. Mulţimile aştern haine şi ramuride finic pe drum pentru a-şi manifesta adoraţia. "Binecuvântat este Împăra-tul care vine în Numele Domnului!", strigă ei. În pofida faptului că Îi repug-na orice manifestare fanatică, de data aceasta Isus îi lasă să strige. Iar farise-ilor indignaţi le explică: "Vă spun că dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga."Ceea ce se petrecea să fi fost reabilitarea în Ierusalim a profetului din

Galileea? "Nu vedeţi că toţi merg după El?", se plângeau fariseii alarmaţi.În acel moment, în care mai multe sute de mii de pelerini erau adunaţi laIerusalim, toţi credeau că sosise Împăratul să-şi ia tronul în stăpânire cumână tare.Îmi aduc aminte că odată, în copilărie, întorcându-ne acasă de la servi-

ciul din Duminica Floriilor, şedeam în maşină, rupând absent frunze depalmier şi răsfoind publicaţia trimestrială a şcolii duminicale pentru a citisubiectul săptămânii viitoare. Nu avea nici o logică. Astăzi mulţimile s-auaruncat la picioarele Lui, iar peste o săptămână va fi arestat şi omorât?Acum, când citesc Evangheliile, observ înţelesuri ascunse care explică

această schimbare rapidă. În Duminica Floriilor, Isus era înconjurat de ungrup de oameni din Betania, încă plini de bucurie din pricina învierii luiLazăr. Fără îndoială că o altă mare parte din mulţime era formată dinpelerinii din Galileea care Îl cunoşteau bine. Matei ne atrage atenţia că un

Isus pe care nu L-am cunoscut

alt grup important din mulţime erau orbii, şchiopii şi copiii. Dincolo deaceştia, însă, pândea primejdia. Autorităţile religioase nu-L vedeau cu ochibuni pe Isus, iar legiunile romane însărcinate să ţină sub control mulţimileprezente la sărbătoare erau, prin grija Sanhedrinului, la curent cu informa-ţiile despre persoana care ameninţa ordinea locală.Isus Însuşi avea sentimente amestecate cu privire la parada care avea să

înceapă. Luca relatează că, apropiindu-Se de oraş, Isus a început să plângă.Ştia cât de nestatornică era mulţimea. Glasurile care acum strigau "Osa-na!", peste doar o săptămână aveau să strige "Răstigneşte-L!".Intrarea triumfătoare a lui Isus în Ierusalim are în jurul ei o aură contra-

dictorie. Citind cele patru relatări evanghelice, întreaga scenă mi se pareşocantă. Îmi imaginez un ofiţer roman galopând la faţa locului pentru averifica ce se întâmplă. La Roma a participat la procesiuni ordonate în caretotul se desfăşura ca la carte. Generalul învingător defila în carul lui de aur,cu armăsari încordaţi sub strânsoarea hamurilor, cu spiţele roţilor scân-teind în bătaia soarelui. În urma lui, ofiţeri cu annuri lustruite purtausteagurile capturate de la armatele înfrânte. Coloana se încheia cu sclavi şiprizonieri în lanţuri, o dovadă vie a ceea ce se putea întâmpla oricui caresfida Roma.La intrarea triumfătoare a lui Isus, mulţimea de adorat ori e formată din

cei dispreţuiţi de societate: şchiopi, orbi, copii, ţărani din Galileea şi Beta-nia. Vrând să vadă cine era acela care producea o astfel de reacţie mulţimii,ofiterul descoperă un personaj umil, cu lacrimi pe obraz, calăre nu pe unan~ăsar sau într-un car de luptă, ci pe un măgăruş înşeuat cu o haină deîmprumut aruncată pe spinarea lui.Da, Duminica Floriilor a fost un moment de triumf, dar nu acel gen de

triumf care putea impresiona Roma şi nici acela care ar fi impresionat mul-tă vreme mulţimile din Ierusalim. Ce fel de împărat era acesta?

Cina cea de taină. Ori de câte ori citesc relatarea lui Ioan despre acesteveniment, sunt surprins de tonul ei "modern". Spre deosebire de restulEvangheliei, autorul prezintă aici o succesiune de imagini veridice, parcăredate cu încetinitorul. Ioan redă dialogul care are loc, precum şi interacţiu-nea emotională dintre Isus şi ucenici. Ioan 13-17 cuprinde momentele demare apr~piere sufletească dintre Isus şi ucenicii Săi pe care EI le-a trăit încea mai chinuitoare noapte a Lui pe pământ.În seara aceea, după ce au împlinit ritualul de Paşte, încărcat de simbo-

luri, ucenicii au avut parte de multe surprize. Ne putem uşor imagina că înmomentele în care Isus citea cu voce tare relatarea exodului, în mintea uceni-cilor locul Egiptului era luat de Roma. Dumnezeu nu putea găsi un momentmai bun pentru a dubla acest tur de forţă decât acesta în care toţi peleriniierau adunaţi la Ierusalim. Declaraţia lui Isus a stârnit în aceştia cele mai în-drăzneţe visuri: " ...vă pregătesc Împărăţia ...", le-a spus cu autoritate, " ...darîndrăzniţi! Eu am biruit lumea".Citind relatarea lui Ioan mă opresc adesea asupra unui incident anume

care întrerupe desfăşurarea cinei. "Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toatelucrurile în mâini", începe Ioan cu intenţia vădită de a-şi impresionacititorul, după care adaugă această afirmaţie contradictorie: " ...S-a sculat dela masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el."În haine de rob, Isus S-a aplecat şi a spălat praful Ierusalimului de pe pi-cioarele ucenicilor.Ce gest ciudat din partea unui musafir de onoare care stă pentru ultima

oară la masă cu prietenii săi! Un gest inexplicabil din partea unui condu-cător care tocmai îi anunţase: " ...vă pregătesc Împărăţia ...". În zilele acelea,spălarea picioarelor era considerată ca fiind un gest atât de degradant încâtun stăpân nu avea voie să ceară unui sclav evreu să o facă. Petru s-a făcutalb ca varul la această văzând ce a început Isus să facă.Pentru autorul M. Scott Peck, scena spălării picioarelor se constituie ca

unul dintre cele mai semnificative evenimente din viaţa lui Isus. "Până înacel moment, cel mai important lucru pentru cineva era să ajungă în vârf şi,o dată ajuns acolo, să se menţină pe poziţie sau, chiar, să încerce să ajungăşi mai sus. Dar aici, acest om care este deja în vârf-era rabin, învăţător,stăpân-a coborât brusc jos de tot şi a început să spele picioarele ucenicilorSăi. Prin acest act singular, Isus a răsturnat la modul simbolic întreagaordine socială. Neînţelegând ce se întâmplă, înşişi ucenicii Săi au fostaproape îngroziţi de gestul Lui."Isus le-a cerut urmaşilor Săi să facă trei lucruri spre amintirea Lui. Ne-a

cerut să-i botezăm pe alţii aşa cum a fost EI botezat de Ioan. Ne-a cerut săcomemorăm cina pe care a luat-o în seara aceea cu ucenicii. Şi, în al treilearând, ne-a cerut să ne spăIăm picioarele unii altora. Biserica a respectatîntotdeauna primele două porunci, deşi a purtat multe dispute în legătură cusemnificaţia lor şi cu modul în care e cel mai bine să fie împlinite. În privin-ţa celei de-a treia însă, spălarea picioarelor, avem tendinţa de a o asocia cumici denominaţii bine ascunse în munţii Apalaşi. Doar câteva grupări mai

practică în ziua de azi spălarea picioarelor; pentru restul ideea fiind primiti-vă, rurală, simplistă. E discutabil dacă Isus a dat această poruncă doar celordoisprezece ucenici sau tuturor celor ce aveau să unneze, şi nu există do-vezi că cei doisprezece ar fi împlinit-o ei înşişi.În aceeaşi seară, ucenicii s-au luat la ceartă pentru supremaţie. De re-

marcat că Isus nu a negat spiritul competitiv şi ambiţia, trăsături specificumane. Doar le-a redirecţionat: " ...cel mai mare dintre voi să fie ca cel maimic; şi cel ce cârmuieşte ca cel ce slujeşte." După care le-a spus: "Vă pre-gătesc Împărăţia"-cu alte cuvinte, o împărăţie bazată pe slujire şi smere-nie. În spălarea picoarelor, ucenicii au văzut un exemplu viu a ceea ce a vrutsă spună Isus. După două mii de ani, împlinirea acestei porunci rămâne lafel de dificilă.

Trădarea. În toiul acestei cine cu cei mai apropiaţi prieteni, Isus lansea-ză o bombă: unul dintre cei doisprezece adunaţi în jurul Lui Îl va vinde maimarilor norodului chiar în noaptea aceea. "Ucenicii se uitau unii la alţii şinu înţelegeau despre cine vorbeşte", şi au început să se întrebe unul pe altul.Isus atinsese un punct nevralgic. "Nu cumva sunt eu, Doamne?", se în-

treabă ucenicii pe rând, dezvăluind îndoieli ascunse. Trădarea nu era cevanou. Într-un Ierusalim dominat de conspiraţii, cine ştie câţi duşmani ai luiIsus s-or fi apropiat de ucenici, tatonând terenul. Cina cea de taină a fost eaînsăşi pândită de primejdii, odaia de sus fiind pregătită pe ascuns de o figu-ră învăluită în mister, un om ce ducea un ulcior cu apă.La câteva momente după ce Isus face dezvăluirea şocantă, Iuda părăseş-

te încăperea în tăcere, fără să ridice suspiciuni. În mod normal, casierulgrupului trebuia să se retragă uneori din mijlocul lor pentru a cumpăra de-alegurii sau, cine ştie, pentru a face vreo milostenie.Numele de "Iuda", foarte comun la vremea lui, a dispărut. Nici un părin-

te nu doreşte să dea copilului său numele celui mai cunoscut trădător dinistorie. Spre surprinderea mea, azi, când citesc Evangheliile, nu ticăloşiaacestui nume iese în evidenţă, ci tocmai caracterul lui comun. Asemeneacelorlalţi ucenici, şi Iuda a fost ales de Isus după o lungă noapte de rugăciu-ne. Fiind casier, se bucura în mod cert de încrederea celorlalţi. Chiar la Cinacea de Taină, a avut un loc de cinste alături de Isus. Evangheliile nu ne su-gerează nicăieri că Iuda s-ar fi infiltrat deliberat în cercul restrâns al uceni-cilor pentru a-şi pune în aplicare planul perfid.Atunci cum de L-a trădat el pe Fiul lui Dumnezeu? Punându-mi această

întrebare, mă gândesc la ceilalţi ucenici care L-au lăsat pe Isus singur înGhetsimani, la Petru care s-a jurat spunând: " ...nu-L cunosc", când a fostluat la întrebări de cei adunaţi în curte, şi la cei unsprezece care refuzau cuîncăpăţânare să creadă veştile despre învierea lui Isus. Nu tipul, ci gradulactului de trădare al lui Iuda a fost diferit de alte gesturi identice.Curios să văd felul în care Hollywood-ul interpretează acest act de tră-

dare, am urmărit realizarea rolului lui Iuda în cincisprezece filme. Am întâl-nit o sumedenie de interpretări. După unii, Iuda a fost lacom după avere.Alţii l-au prezentat fricos, decis să negocieze când presiunea duşmanilor luiIsus ameninţa să crească. Alţii l-au prezentat ca pe un ucenic decepţionat-de ce a curăţat Isus Templul cu biciul în loc să ridice o armată împotrivaRomei? Poate că pe Iuda începuse să-I supere "caracterul moale" al luiIsus: asemenea militanţilor din Palestina zilelor noastre sau din Irlanda deNord, Iuda nu avea răbdarea necesară unei revoluţii lente, nonviolente. Sau,dimpotrivă, poate că spera să poată forţa mâna lui Isus. Dacă va aranja oarestare, îşi va fi spus, precis Îl va obliga pe Isus să-şi declare identitatea şisă-şi instaureze Împărăţia.Hollywood-ul preferă să-I prezinte pe Iuda ca pe un erou complex, un

rebel; când se ridică de la masă însă pentru a săvârşi trădarea, Biblia spunesimplu: "Dar Satana a intrat în Iuda ...". Trezirea la realitate a lui Iuda s-aprodus altfel decât la ceilalţi ucenici. Când a devenit clar că Împărăţia des-pre care vorbea Isus ducea la o cruce, nu la un tron, toţi au dat bir cu fugiţi,s-au făcut nevăzuţi.Iuda nu este nici primul, nici ultimul care L-a trădat pe Isus, ci doar cel

mai cunoscut. Shusaku Endo, romancierul creştin din Japonia, are în cen-trul multora din romanele sale tema trădării. Silence [Tăcere], cel mai cu-noscut dintre ele, povesteşte despre creştinii japonezi care s-au lepădat decredinţa lor sub persecuţia shogunilor. Endo a citit multe povestiri incitantedespre martiri creştini, dar nici una despre creştini trădători. Cum e posibilaşa ceva? Pentru că nu s-a scris nici una. Cu toate acestea, pentru Endo,mesajul cel mai puternic al lui Isus este dragostea Lui arzătoare chiar şipentru-mai ales pentru-oamenii care L-au trădat. Când Iuda a condus îngrădină gloata călăilor, Isus i s-a adresat cu "Prietene". Ceilalţi ucenici L-aupărăsit şi ei, dar EI a continuat să-i iubească. A fost dat la moarte chiar decătre poporul Lui, dar EI, în vreme ce se chinuia ţintuit pe cruce, gol, în ceamai înjositoare postură, a strigat: "Tată, iartă-Î... ".Nu cunosc un contrast mai izbitor între doi oameni decât cel dintre Petru

şi Iuda. Amândoi au avut responsabilităţi în grupul de ucenici ai lui Isus.Amândoi au văzut şi auzit lucruri extraordinare. Amândoi au avut oscila-ţiile lor între speranţă, teamă şi dezamăgire. Când a miza a crescut, amân-doi s-au lepădat de Învăţătorul lor. Aici însă asemănările încetează. Iuda,chinuit de remuşcări, dar, după câte se pare, fără pocăinţă, a acceptat conse-cinţele logice ale faptei lui şi şi-a luat viaţa, rămânând în istorie drept celmai mare trădător. A murit fără dorinţa de a primi ceea ce Isus venise să-iofere. Petru, ruşinat, dar încă deschis Ia mesajul de har şi iertare al lui Isus,a mers mai departe, conducând o campanie de trezire în Ierusalim şi nu s-aoprit decât la Roma.

capul în mâini şi I-ar fi şters lacrimile. Dar Isus era însoţit doar de bărbaţi.Prietenii Lui, dar bărbaţi. Răpuşi de somn, după o cină îmbelşugată şi dupăvin, ucenicii au adormit în vreme ce Isus trecea singur prin clipele grele.La constatarea că ucenicii L-au părăsit, Isus nu a încercat să-şi ascundă

durerea şi dezamăgirea: "Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cuMine?" Cuvintele Lui sugerează că S-ar fi confruntat cu ceva mult mai greude îndurat decât singurătatea. Este posibil ca, pentru prima dată, Isus să nufi dorit să rămână singur cu Tatăl?O luptă grea se ducea în sufletul Său, iar Evangheliile ne oferă o descri-

ere a chinului lui Isus mult diferită de povestirile creşti ne şi evreieşti despremartiraj. " ...depărtează de la Mine paharul acesta", S-a rugat El. Aceasta nuera o rugăciune pioasă, formală. "A ajuns într-un chin ca de moarte şi aînceput să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea 1se făcuse ca nişte picăturimari de sânge care cădeau pe pământ." Ce Îl chinuia de fapt pe Isus? Fricade durere sau de moarte? Bineînţeles. Pe Isus nu L-a îngrozit gândulla ceeace-L aştepta mai puţin decât pe tine sau pe mine. Dar El mai trăia ceva înplus, ceva nou, ceva care nu poate fi numit decât sentimentul că DumnezeuÎl părăsise. În esenţă, evenimentul din Ghetsimani este istoria unei rugă-ciuni fără răspuns. Paharul suferinţei nu a fost înlăturat.Lumea L-a respins pe Isus: dovada a venit sub forma unei procesiuni de

torţe şerpuind pe cărările grădinii. Curând ucenicii ÎI vor părăsi. În timpulrugăciunii, a acelei rugăciuni dureroase care s-a lovit de un zid de tăcere,Isus trebuie să fi simţit că şi Dumnezeu Îl părăsise.John Howard Yoder speculează posibilitatea ca Isus să fi primit răspuns

la rugăciunea: " ...depărtează de la Mine paharul acesta!" Isus era completlipsit de putere. Dacă ar fi insistat să se facă voia Lui şi nu a Tatălui, ar fiputut chema în ajutor douăsprezece legiuni de îngeri (72000) care să poarteun război sfânt în Numele Lui. În Ghetsimani, Isus a retrăit ispitirea la carea fost supus de Satan din pustie. De fiecare dată ar fi putut rezolva proble-ma răului prin forţă, cu o lovitură de cuţit rapidă împotriva acuzatorului dinpustie sau printr-o luptă crâncenă în grădină. Atunci însă n-ar mai fi existato istorie a Bisericii-pentru că nu ar mai ti existat nici o Biserică-şi istoriaomenirii s-ar fi oprit, iar epoca actuală n-ar mai fi fost. Toate acestea ar fistat în puterea Lui Isus dacă ar fi spus un singur cuvânt, dacă ar fi refuzatsacrificiul personal şi ar fi negociat cumplita răscumpărare. Împărăţia n-armai fi crescut asemeni seminţei de muştar, ci, mai degrabă, ar fi căzut lapământ ca o ploaie cu grindină.

Ghetsimani. Din odaia de sus din Ierusalim, cu miros puternic de mielşi ierburi amare, Isus şi grupul Lui de ucenici s-au ridicat şi s-au îndreptatspre o grădină de măslini mare, umbroasă, numită Ghetsimani. Pomii erauîn plină floare, aerul nopţii era încărcat de miresme. Întinzându-se într-unloc liniştit, sub cerul înstelat, departe de freamătul oraşului, ucenicii auadormit repede.Isus însă nu a găsit această pace. "A început să Se întristeze şi să Se mâh-

nească foarte tare", spune Matei. "A început să Se înspăimânte ...", adaugăMarcu. Ambii evanghelişti notează cuvintele Lui adresate ucenicilor în acestceas greu: "Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aicişi vegheaţi împreună cu Mine." Isus Se retrăgea adesea să Se roage singur,iar uneori îi trimitea pe ucenici cu barca pentru ca EI să poată petrece noap-tea singur, cu Tatăl. În noaptea aceasta însă avea nevoie de prezenţa lor.Ca oameni, când trecem prin momente de criză, avem nevoie de cineva

care să ne stea alături: la spital înainte de intervenţia chirurgicală, în azilulde bătrâni când simţim că ni se apropie sfârşitul. Avem nevoie de prezenţaunei fiinţe omeneşti care să ne asigure că nu suntem singuri-pentru omsingurătatea este lucrul cel mai greu de îndurat. Sesizez în relatările evan-ghelice o singurătate profundă cu care Isus nu Se mai confruntase până înacel moment.Probabil dacă la Cina cea de Taină ar fi participat şi femei, Isus nu şi-ar

fi petrecut singur acele ceasuri de agonie din grădină. Presimţind cele ce sevor întâmpla, mama lui Isus a venit la Ierusalim-este prima menţionare aprezenţei ei de la începutul misiunii Fiului său până acum. Aceleaşi femeicare vor sta la cruce, care-I vor înveli trupul înţepenit şi care se vor grăbi Iamormânt în zorii zilei, cu .siguranţă ar fi stat cu El în grădină, I-ar fi ţinut

Moartea: Ultima săptămână

de la problema esenţială: Isus reprezenta o ameninţare reală pentru stabili-tatea Ierusalimului.Ca lider carismatic cu mulţi adepţi, Isus a stârnit de la bun început suspi-

ciunile lui Irod din Galileea şi ale Sanhedrinului din Ierusalim. E adevăratcă ei nu au înţeles natura Împărăţiei Lui, dar nu cu mult înainte de arestareaSa, Isus a scos din Templu schimbătorii de bani folosind forţa fizică. PentruSanhedrinul-marionetă care guverna atunci, menţinând pacea cu orice preţpentru stăpânii lor romani, un asemenea eveniment era alarmant. În plus, serăspândi se zvonul că Isus ar fi pretins că poate dărâma Templul şi Îl poatereconstrui în trei zile. Deşi s-au găsit în dificultatea de a găsi martori caresă reproducă exact cuvintele lui Isus, neliniştea liderilor evrei este explica-bilă. Imaginaţi-vă un arab alergând pe străzile New York-ului şi strigând:"World Trade Center va fi aruncat în aer, dar eu îl pot reconstrui în trei zile."Pentru preoţi şi pentru grupările pioase, aceste ameninţări de natură po-

litică păleau în comparaţie cu afirmaţiile scandaloase de natură religioasăale lui !sus. Fariseii se îngălbeneau la faţă când Isus ierta fără echivoc păca-tele şi II numea pe Dumnezeu Tatăl Său. Aparentul Lui dispreţ faţă de Sabatîi revolta; potrivit Legii lui Moise, încălcarea Sabatului constituia un păcatcapital. Isus era o ameninţare pentru Lege, pentru sistemul jertfelor, al Tem-plului, pentru regulile alimentaţiei şi pentru toate diferenţierile ce se făceauîntre curat şi necurat.În final, la proces, Marele Preot a apelat la solemnul Jurământ al Mărtu-

riei-"Te jur pe Dumnezeul cel viu"-, pentru a pune o întrebare la careIsus, ca acuzat, era obligat prin Lege să răspundă. "Să ne spui dacă eştiHristosul, Fiul lui Dumnezeu." În sfârşit, Isus rupe tăcerea: "Aşa cum ospuneţi: da, sunt." După care a continuat să vorbească despre venirea Fiuluiomului pe norii cerului. Era prea mult. Pentru un evreu credincios, cuvin-tele lui Isus erau o blasfemie, oricum ar fi interpretat Legea. "Ce nevoie maiavem de martori?", a spus Marele Preot, sfâşiindu-şi hainele.Exista o singură alternativă la blasfemie şi la condamnarea la moarte pe

care aceasta o presupunea: ca ceea ce spuse Isus să fie adevărat, ca El să fie

Şi totuşi, ne reaminteşte Yoder, crucea, "paharul", care părea acum atâtde înfiorător, era tocmai motivul pentru care Isus venise pe pământ. "Aici,pe cruce, este Omul care Îşi iubeşte duşmanii, Omul a cărui neprihănire oîntrece pe cea a fariseilor, Omul care, bogat fiind, trăieşte sărac, care-şi dă şihaina celui ce-I cere cămaşa, care Se roagă pentru cei care Îl batjocoresc.Crucea nu este un drum ocolit şi nici un obstacol pe calea Împărăţiei; nu estenici măcar calea spre Împărăţie; ea este Împărăţia coborâtă printre noi."După mai multe ore de rugăciune chinuitoare, Isus a ajuns la o hotărâre.

Voia Lui şi voia Tatălui au devenit una. "Nu trebuia să sufere Hristosulaceste lucruri ...?", va întreba EI mai târziu? I-a trezit pentru ultima dată peprietenii Lui somnoroşi şi a pornit curajos prin întuneric în întâmpinareacelor ce veniseră să-L omoare.

Procesul. Programele de televiziune din zilele noastre şi romanele desucces ne familiarizează cu lumea, cândva inaccsebilă, a proceselor dinsălile de judecată. Pentru cei care doresc un supliment de realism, există ca-nale TV care transmit în direct procese în care sunt judecaţi criminali înrăiţisau violatori. De-a lungul timpului, publicul american a urmărit fascinatabilitatea unor avocaţi care reuşeau să scoată basma-curată oameni celebri,deşi era limpede pentru toată lumea că acuzaţii erau vinovaţi.În decurs de douăzeci şi patru de ore, Isus a fost interogat de şase ori,

fiind anchetat şi de evrei şi de romani. În final, un guvernator exasperat pro-nunţă cel mai dur verdict permis de legea romană. Citind consemnările pro-cesului, mă frapează lipsa apărării în cazul lui Isus. Nu s-a ridicat nici mă-car un martor în apărarea Lui. Nimeni nu a avut curajul să vorbească des-chis împotriva nedreptăţii. Isus Însuşi n-a făcut nimic pentru a Se apăra.Mai mult, nici chiar Dumnezeu-Tatăl n-a scos un singur cuvânt în timpulprocesului.În cursul procesului, Isus a fost trimis de la Ana la Caiafa. Nimeni nu

era dornic să-şi asume întreaga responsabilitate a executării Lui, chiar dacătoţi doreau să scape de EI. A curs multă cerneală din condei ele cercetăto-rilor pentru se stabili precis cât din acuzare a aparţinut Romei şi cât Ierusa-limului. * În realitate, ambele părţi au contribuit la pronunţarea sentinţei.Numai că, focalizarea pe toate neregulile procesului riscă să abată atenţia

*A atribui responsabilitatea morţii lui Isus naţiunii evreieşti ca întreg este una dintrecele mai mari calomnii din istorie. Nimeni nu-i acuză pe italienii de azi de faptele predece-sorilor lor de acum nouăsprezece secole. Joseph Klausner scrie: "Evreii, ca naţiune, sunt la

fel de.puţin vinovaţi de moartea lui Isus pe cât sunt de vinovaţi grecii, ca naţiune, de moar-tea lUI Socrate; cine s-ar gândi acum să răzbune sângele lui Socrate, grecul antic, asupraconcetăţenilor lui, grecii de astăzi? Şi totuşi, deşi au trecut de-atunci nouăsprezece secole,lumea continuă să răzbune sângele lui Isus, evreul, pe conaţionalii Lui, evreii, care au plătitdeja cu râuri de sânge." Aceasta în ciuda declaraţiei lui Isus de a fi a venit "Ia oile pierduteale lui Israel" şi în ciuda faptului că aproape toţi primii creştini au fost evrei.

într-adevăr Mesia. Dar aşa ceva era imposibil! Legat, înconjurat de gărziînarmate, neajutorarea în persoană, Isus nu avea nimic din figura mesianicăaşteptată de Israel.Dar blasfemia nu avea nici o valoare pentru romanii care preferau să se

ţină departe de disputele religioase locale. În drum spre judecătorii romani,pretenţia lui Isus de a fi Mesia s-a transformat din blasfemie în răzmeriţă.Cuvântul Mesia însemna "împărat", iar Roma nu tolera nici un instigatorcare îşi aroga un asemenea titlu.Înaintea lui Irod, acelaşi tiran care retezase capul lui Ioan Botezătorul,

şi care îşi dorea de multă vreme să-L cerceteze personal pe Cel ce stârneaatâtea controverse, Isus a păstrat tăcerea, rămânând de un calm desăvârşit.Singur Pilat a auzit din gura Lui o mărturisire. "Eşti Tu Împăratul Iudei-lor?", l-a întrebat el. Isus, cu mâinile legate la spate, cu chipul umflat de ne-somn, purtând pe obraz urmele pumnilor primiţi de la soldaţi, a răspunssimplu: "Da, sunt."Până acum Isus refuzase de mai multe ori să declare cine este. Când oa-

menii vindecaţi, ucenicii şi chiar demonii recunoşteau în EI pe Mesia, Isusle poruncea să tacă. Într-o împrejurare, în zilele când Se bucura de marepopularitate, gloatele au alergat după El în jurul lacului asemeni fanatici lorcare vânează o celebritate, însă Isus a fugit de ei. Când au reuşit să-L gă-sească, au vrut să-L încoroneze pe loc, însă Isus le-a ţinut o predică atât derăscolitoare încât, cu excepţia câtorva, toţi l-au întors spatele.Acum era prima dată când, înaintea autorităţilor religioase şi apoi a ce-

lor politice, şi numai în momentul în care pretenţiile Lui păreau să atingăapogeul absurdului, a recunoscut cine este. "Fiul lui Dumnezeu", le-a răs-puns fruntaşilor religioşi care au pus mâna pe El. " ...sunt Împărat", i-a spusguvernatorului roman care, probabil, a pufnit în râs. Un specimen jalniccare probabil îi aducea aminte lui Pilat de vreun smintit din Roma care sepretindea a fi Cezarul.Sleit de puteri, părăsit de toţi, condamnat şi, mai ales, îngrozitor de sin-

gur-Isus a considerat că numai în această stare se poate revela pe Sine şipoate accepta numele de "Hristos". Conform comentariilor lui Karl Barth,Isus "nu-şi mărturiseşte mesianitatea decât în momentul în care pericolul dea fonda o religie a trecut, în sfârşit".O astfel de pretenţie din partea lui Isus era un adevărat afront, avea să

spună Pavel mai târziu. O piatră de poticnire-genul de piatră de care tedescotoroseşti pentru că nu-ţi foloseşte la nimic, care mai mult te încurcă

în timpul construcţiei. Dar o asemenea piatră poate deveni, prin puterea luiDumnezeu, piatra unghiulară a unei noi Împărăţii.

Calvarul. Într-un volum de memorii despre anii tulburi de dinaintea celuide-al doilea război mondial. Pierre Van Paassen relatează despre un actumilitor săvârşit de câţiva agenţi nazişti asupra unui bătrân rabin pe care îlridicaseră de pe stradă, iar acum îl târau spre sediul lor. În celălalt capăt alîncăperii în care fusese adus rabinul, alţi doi agenţi băteau cu cruzime un altevreu. Cei care-l arestase pe rabin au decis să se amuze puţin pe seamaacestuia din urmă. L-au dezbrăcat până la piele şi i-au ordonat să rosteascăpredica pe care o pregătise pentru serviciul de la sinagogă din Sabatul ur-mător. Rabinul a întrebat dacă poate să-şi pună chipa, iar naziştii au încu-viinţat cu un rânjet. Era mai distractiv. Tremurând din toate încheieturile,rabinul a început să predice cu glas răguşit despre ce înseamnă să umblismerit înaintea lui Dumnezeu, în tot timpul acesta fiind înghiontit de naziş-tii care-şi băteau joc de el şi auzind gemetele sfâşietoare ale compatriotuluisău din celălalt colţ al camerei.Când citesc relatările Evangheliei despre arestarea, torturarea şi execu-

ţia lui Isus, mă gândesc la acel rabin care stătea gol, umilit, într-o clădire apoliţiei naziste. Nici chiar după ce am vizionat mai multe filme pe aceastătemă, şi nici după ce am citit şi recitit Evangheliile, nu-mi pot imagina pede-a-ntregul înjosirea şi ruşinea îndurate de Fiul lui Dumnezeu pe pământ,despuiat de veşminte, biciuit, scuipat, pălmuit, încununat cu spini.Batjocurile liderilor evrei şi romani au fost o parodiere a acuzaţi ei pentru

care a fost condamnat Isus. Mesia, zici? Grozav! fa s-auzim o proorocie!Poc. Cine te-a lovit, ai? Pleosc. Hai, spune, dă-i drumu', Domnule Profet.Te descurci cam prost pentru un Mesia ...Şi zi aşa, eşti Împărat, ai? Hei, căpitane, să vezi şi să nu crezi! Avem În

faţa noastră un Împărat În toată regula! Să Îngenunchem Înaintea mqjes-tăţii sale! Dar cum vine asta? Un Împărat jără coroană? Nu se poate! Uite,domnule Împărat, Îţijelcem noi acuşi o coroană. Trosc. Ei, ce zici, cum e?Cam strâmbă? Se rezolvâ. Stai, nu mişca! fa te uitâ, câtă modestie! Ce-aizice de o mantie-ceva care sâ-ţi acopere spatele mânjit de sânge. Ce s-aÎntâmplat? Majestatea voastră a căzut?Aşa s-a scurs întreaga zi: de la jocul de-a baba oarba sub ploaia de

pumni a soldaţilor din curtea Marelui Preot, la torturi le profesioniste apli-cate de gărzile lui Pilat şi Irod, apoi la huiduielile aruncate de cei ce-i

priveau pe condamnaţi abia târându-se spre Calvar, şi chiar şi la cruce, undeIsus a auzit o mulţime de batjocuri venite de la cei de la picioarele Lui şichiar şi de la răstignitul de pe crucea de alături. Zici că eşti Mesia? Atunci,dă-te jos de pe cruce! Cum crezi c-o să ne salvezi pe noi, dacă nu te poţisalva nici măcar pe tine?M-a mirat şi, uneori, am pus la îndoială limitarea pe care Şi-a impus-o

Dumnezeu de-a lungul istoriei pentru a da libertate de a acţiona conformvoii lor unor conducători ca Gingis Han, Hitler sau Stalin. Dar nimic, abso-lut nimic nu se compară cu limitarea autoimpusă de care a demonstrat-o înVinerea aceea întunecată, în Ierusalim. Cu fiecare lovitură de bici, cu fie-care pumn care Îi strivea carnea, Isus trebuie să fi retrăit mental ispitiriledin pustie şi din Ghetsimani. Legiuni de îngeri aşteptau un singur gest dinpartea Lui. Un singur cuvânt, şi suferinţa s-ar fi sfârşit."Crucea nu se cade să fje o ameninţare pentru cetăţeanul roman", spu-

nea Cicero; "ea n-are ce căuta nici măcar în gânduri le, în privirile sau înauzul lui." Pentru romani, crucificarea era cea mai crudă formă de pedeapsăcapitală, rezervată ucigaşilor, sclavilor rebeli şi altor răufăcători din colon~i.Cetăţenii romani condamnaţi la moarte erau decapitaţi, nu crucificaţi. Infelul lor, evreii le împărtăşeau repulsia: " ...orice om atârnat pe lemn esteblestemat înaintea lui Dumnezeu ...", spune Deuteronomul-şi preferau săucidă cu pietre când erau autorizaţi să-i execute pe condamnaţi.Evanghe1iştii, arheologii şi medicii au descris atât de bine detaliile în-

grozitoare ale răstignirii, încât nu consider necesară repetarea lor aici. Pelângă aceasta, dacă "ultimele şapte cuvinte ale lui Hristos" ne spun cevadespre ce gândea Isus în acele momente, El Însuşi era preocupat de altelucruri decât de durere. Singura manifestare a suferinţei Sale fizice a foststrigătul "Mi-e sete!", şi chiar şi atunci a refuzat să bea oţetul oferit ca anes-tezic. (Culmea ironiei! Cel care făcuse să curgă vinul din belşug la o nuntă,Cel care vorbise de apa vie care stinge setea pe vecie a murit cu gura uscată,cu acreala oţetului prelingându-i-Se pe bărbie.)Ca întotdeauna, şi pe cruce Isus S-a gândit la alţii. I-a iertat pe călăii Lui.

I-a asigurat mamei Lui îngrijirea. A primit în rai un tâlhar pocăit.Dintre frânturile de conversaţie de pe Calvar redate în Evanghelii, numai

două redau identic ultimele cuvinte ale lui Isus. Evanghelia după Lucaspune: "Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!", un act final de încre-dere înainte de moarte. Ioan rezumă criptic finalul întregii misiuni a lui Isuspe pământ: "S-a isprăvit." Matei şi Marcu consemnează cele mai enigmatice

şi copleşitoare cuvinte ale Sale: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentruce M-ai părăsit?"*Este singura rugăciune a lui Isus din toate cele patru Evanghelii în care

El foloseşte acest cuvânt formal şi distant, "Dumnezeu", şi nu "Ava," adică"Tată", Evident, erau cuvintele unui psalm, dar exprimau nu mai puţin şi unprofund sentiment de însingurare. O ruptură de neconceput s-a produs înDumnezeire. Fiul a simţit că Tatăl L-a părăsit."Retragerea lui Dumnezeu îi doare cel mai mult pe cei care sunt cel mai

aproape de EI. Iată de ce Dumnezeu Însuşi, devenit om, suferă incompara-bil mai mult când este părăsit de Dumnezeu", scria C.S Lewis. Fără îndoia-lă, avea perfectă dreptate. Nu e chiar atât de important dacă sunt repezit deîncasatoarea de la supermarket sau de vecinul care locuieşte două străzi maiîncolo. Dar când soţia mea, lângă care îmi petrec viaţa, refuză pe neaştep-tate să-mi mai vorbească, este dureros.Nici un teolog nu poate explica într-un mod satisfăcător ce s-a întâmplat

la nivelul Trinităţii în ziua aceea pe Calvar. Tot ce ne-a rămas este strigătulde durere al unui fiu care s-a simţit părăsit de tatăl lui. l-a uşurat întru câtvasuferinţa faptul că a ştiut dinainte cu ce moarte Îşi va încheia misiunea pepământ? Când era legat pe altar, l-a ajutat cu ceva pe Isaac faptul că ştia cătatăl lui nu făcea decât să se supună unei porunci? Ce s-ar fj întâmplat dacăîngerul nu ar fi apărut şi Avraam chiar ar fi înfipt pumnalul în inima fiuluisău, a singurului său fiu pe care îl iubea? S-ar fi întâmplat exact ce s-a în-tamplat la Calvar, când Fiul S-a simţit abandonat.Nu ni se spune că Tatăl ar fi strigat ceva în momentul acela. Dacă a fă-

cut-o, ne putem doar imagina. Fiul Lui devenise "blestem" în locul nostru,scrie Pavel în Galateni, iar în Corinteni scrie: "Pe Cel ce n-a făcut nici unpăcat, El L-a făcut păcat pentru noi." Ştim cum priveşte Dumnezeu păcatul;s-ar putea ca sentimentul abandonării să fi tăiat adânc şi în inima Lui.

Dorothy Sayers scrie: "Dumnezeul creştinilor este singura divinitatedespre care se face o afirmaţie încadrată istoric ... Nu există o alăturare maiuimitoare de afirmaţii decât cea din Crezul de la Niceea, în care sunt aşe-zate alături, fără echivoc, aceste două mărturisiri: «Dumnezeu adevărat din

*Comentatorii susţin că relatările lui Matei şi a lui Marcu constituie unele dintre celemai convingătoare dovezi ale autenticităţii consemnărilor cu privire la cele Întâmplate laCalvar. De ce ar pune fondatorii unei noi religii cuvinte atât de Încărcate de durere În guraeroului lor aflat pe moarte, dacă ele n-ar fi exact cuvintele rostite de acel erou?

Moartea: Ultima săptămână

Când a murit Isus, până şi un barbar ca soldatul roman care a asistat lascenă a fost mişcat şi a strigat: "Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumne-zeu!" EI a văzut foarte clar contrastul dintre camarazii lui brutali şi victimalor care i-a iertat, dându-şi ultima suflare. Făptura fără vlagă ţintuită în pi-roane pe cruce a demascat puterile conducătoare ale lumii, arătând că eraunişte dumnezei falşi care-şi încălcaseră făgăduinţele nobile de credinţă şidreptate. Religia, nu absenţa religiei L-a acuzat pe Isus; legea, nu absenţalegii, L-a dat la moarte. Prin procesul aranjat, prin biciuirea lui Isus, prinopoziţia lor violentă faţă de EI, autorităţile politice şi religioase ale timpuluis-au demascat singure: susţinători ai propriilor privilegii, apărători doar aipoziţiei lor de autoritate. Fiecare atac asupra lui Isus le-a dat în vileag nele-giuirea.Tâlharii răstigniţi, unul la dreapta şi celălalt la stânga lui Isus, reprezintă

două feluri de reacţii. Unul a dispreţuit lipsa de putere a lui Isus: Un Mesiacare nu se poate mântui nici mâcar pe Sine? Celălalt a sesizat prezenţa unuialt fel de putere. Asumându-şi riscul de a crede, el l-a cerut lui Isus: "Domn-ne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta." Dintre cei doitîlhari răstigniţi, numai acesta I s-a adresat lui Isus recunoscându-I statutulde împărat. Celălalt a făcut-o şi el, însă numai în bătaie de joc. Tâlharul mu-rib~nd a înţeles mai clar dccât oricine altcineva natura Împărăţiei lui Isus.Intr-un fel, cei doi tâlhari reprezintă cele două hotărâri distincte care

stau în faţa oricărui om care ajunge să stea în faţa crucii. Privim la neputinţalui Isus ca la un exemplu al ncputinţei lui Dumnezcu sau ca la o dovadă dedragoste din partea Lui? Romanii, educaţi în cultul zeilor puternici precumJupiter, n-au văzut în trupul sfârtecat atârnat pe Icmn nimic care să aducă azeitate. Evreii credincioşi, obişnuiţi cu istorisiri despre un lehova puternic,n-au găsit nimic de admirat în acest dumnezeu care murea ca o fiintă slabăacoperită de ruşine. După cum spune lustin Martirul în scrierea sa: Dialo;cu evreul Trţf{m, moartea lui Isus pe o cruce a fost argumentul decisiv carei-a făcut pe evrei să nu creadă în mesianitatea Lui; crucificarea a împlinitblestemul Legii.Chiar şi aşa, peste timp, crucea de pe Golgota a fost cea care a schimbat

peisajul moral al lumii. M. Scott Peck scrie:

Dumnezeu adevărat... a pătimit... în zilele lui Pilat din Pont.» Peste tot înlume, creştinii pronunţă de mii de ori pe zi numele unui neînsemnat procon-sul roman, numai pentru că acest nume este legat de ziua în care a fost omo-rât Dumnezeu."În pofida ruşinii şi a durerii produse, ceea ce s-a întâmplat pe un deal

numit Calvar a devenit actul cel mai important al vieţii lui Isus-pentruscriitorii Evangheliilor şi ai epistoleIor, pentru biserică şi, atât cât putemspecula în acest sens, pentru Dumnezeu.Bisericii i-a trebuit ceva timp pentru a accepta infamia crucii. Părinţii bi-

sericii au interzis reprezentarea ei în artă până la domnia împăratului ro-man Constantin, care a avut o viziune a crucii şi a interzis răstignirea cametodă de execuţie. * Aşa se face că abia în secolul al IV-lea crucea a deve-nit simbolul credinţei. (După cum observă C. S. Lewis, crucificarea nu adevenit o temă frecventată în artă până nu au dispărut de pe pământ toţi ceice au văzut-o în realitate.)Acum însă te loveşti de acest simbol la tot pasul: artiştii meşteresc în aur

forma obiectului roman de execuţie, jucătorii de baschet îşi fac cruce înain-te de meci, iar fabricanţii de dulciuri merg până acolo încât fac cruci de cio-colată pe care credincioşii le ronţăie în Săptămâna Patimilor. Oricât arpărea de ciudat, creştinismul a devenit o religie a crucii-în termeni mo-demi: spânzurătoare a, scaunul electric, camera de gazare.În mod normal, îl considerăm un învins pe cel care moare ca un crimi-

nal. Dar apostolul Pavel va spune mai târziu despre Isus: "A dezbrăcatdomniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii după ce a ieşitbiruitor asupra lor prin cruce." Ce-a vrut să spună?Mă gândesc la personalităţi din vrcmurile noastre care au dezarmat

puterea. Şerifii rasişti care l-au aruncat pe Martin Luther King Jr. în închi-soare, sovieticii care l-au deportat pe Soljeniţîn, cehii care l-au închis peVaclav Havel, filipinezii care l-au ucis pe Benigno Aquino, autorităţile sud-africane care l-au arestat pe Nelson Mandela-toţi aceştia credeau că rezol-vă o problemă, dar n-au facut altceva decât să demonstreze violenţă şi ne-dreptate. Forţa morală e cea care dezarmează.

*Potrivit istoricului M ichael Grant, Împăratul Constantin era prea puţin interesat de per-soana lui Isus şi găsea că răstignirea a fost un episod stânjenitor. Printr-o remarcabilă ironie,"văzând În cruce nu atât un simbol al suferinţei, cât un totem cu puteri magice care îi confir-ma propria lui biruinţă", Constantin a transformat crucea dintr-un simbol al sacrificiului şiumilinţei Într-un simbol al triumfului, dând ordin să tie pictată pe scuturile soldaţi lor săi.

Nu pot explica mai clar cum lucrează dragostea decât citând un bă-trân preot care a petrecut mulţi ani pe câmpuri de luptă: "Există multe căiprin care poţi lupta cu răul şi prin câteva el poate fi învins. Toate acestecăi sunt feţe ale adevărului potrivit căruia cea mai sigură cale de a învinge

Isus pe care nu L-am cunoscut

răul este de a-l înăbuşi într-o fiinţă umană vie, gata să se sacrifice. Cândrăul este absorbit de o astfel de fiinţă, ca sângele într-un burete sau casăgeata în inima unui om, el îşi pierde puterea şi nu mai poate face nimic."

Îndepărtarea răului-pe cale ştiinţifică sau altfel-nu se poate facedecât prin dragoste umană. Se cere un sacrificiu deliberat... Nu ştiu cumse întâmplă asta. Dar ştiu că se întâmplă ... Şi ori de câte ori se întâmplă,se produce o uşoară modificare în echilibrul puterilor în lume.

La Calvar, acest echilibru a fost zdruncinat din temelii, din pricina iden-titătii Celui ce a absorbit răul. Dacă Isus din Nazaret ar fi fost doar o altăvictimă nevinovată, ca Luther King, MandeIa, Havel şi Soljeniţân, ar filăsat, poate, o oarecare urmă în istorie şi ar fi dispărut de pe scenă. În urmaLui nu s-ar mai fi născut nici o religie. Ceea ce a schimbat însă istoria a fostconvingerea ucenicilor care începea să se contureze (a fost necesară Învie-rea ca să-i convingă pe deplin) că Dumnezeu Însuşi a ales calea umilirii şimortii. Crucea îl redefineşte pe Dumnezeu ca pe Acela care a renunţat laa-şi 'exercita puterea, alegând în schimb să iubească. Isus a devenit, cumspune Dorothy Solie, "dezarmarea unilaterală a lui Dumnezeu".

Indiferent cât este de bine intenţionată, puterea produce suferinţă. Dra-gostea, fiind vulnerabilă, absoarbe suferinţa. În punctul de convergenţă alcelor două, pe un deal numit Calvar, Dumnezeu a renunţat la una, înfavoarea celeilalte.

11A.

Invierea:O dimineaţă de neimaginatÎn fiecare an, găsesc Săptămâna Mare ca fiind o perioadă epuizantă dinpunct de vedere suOetesc; indiferent de câte ori am trăit până acum, cuinima, răstignirea Lui, anxietatea pe care mi-o provoacă Învierea nu m-apărăsit niciodată-sunt îngrozit la gândul că s-ar putea ca anul acesta Elsă nu învie; cum nu a înviat nici anul trecut. Oricine poate ti sentimentalcând e vorba de Naştere; orice nebun se poate simţi creştin la Crăciun.Paştele însă este evenimentul principal; dacă nu crezi în Înviere, nu eşticreştin.

11A

Invierea:O dimineaţă de neimaginatCând eram copil, asociam Paştele cu moartea, nu cu Învierea, şi asta din

cauza unei întâmplări care s-a petrecut într-o duminică însorită de Paşte, şicare a avut-o ca protagonistă pe singura pisică pe care am avut-o vreodată.Boots (Cizmuliţă) era o pisicuţă de şase săptămâni, cu blăniţa neagră catăciunele, exceptând "cizmuliţele" albe de pe fiecare Iăbuţă, ceea ce-ţi lăsaimpresia că ar fi călcat într-un strat subţire de vopsea aIbă. Boots îşi aveaculcuşul într-o cutie de carton pe o verandă acoperită şi dormea pe o pernăumplută cu talaş de cedru. Mama, care era convinsă că Boots trebuia săînveţe să se apere singură înainte de a hoinări prin împrejurimi, a stabilit cadată pentru marele examen al pisicuţei, duminica de Paşte.În sfârşit, a sosit şi ziua cea mare. Sub soarele Georgiei, natura era în

plină floare. Pentru prima dată în viaţa ei, Boots a adulmecat un fir de iarbă,a dat cu Iăbuţa într-o narcisă, şi a încercat, fără sorţi de izbândă, să prindădin câteva salturi un fluture. Ne-a înveselit pe toţi până când au venit la noicopiii din vecini să pornim în căutarea ouălor de Paşte.Inimaginabilul s-a produs după sosirea tovarăşilor noştri de joacă din

vecini. Căţelul lor, Pugs, un terrier, i-a însoţit în curtea noastră. Când a datcu ochii de Boots, a scos un mârâit gros şi a pornit la atac. Am ţipat şi amalergat cu toţii spre Boots. Dar Pugs ţinea deja pisicuţa firavă în gură, scu-turând-o ca pe un ciorap. Toţi copiii am făcut cerc în jurul câinelui, strigândcât ne ţinea gura şi sărind ca să-I speriem. Am urmărit neputincioşi o smuci-tură a colţilor albi şi smocuri de blană zburând prin aer. În final, Pugs a lăsatîn iarbă pisicuţa fără suflare şi a luat-o din loc.

Aşa cum am mai spus, nu cu mult timp în urmă, trei dintre prietenii mei,doi bărbati şi o femeie au murit la intervale scurte. Unul dintre ei, ieşit lapensie da~ perfect sănă~atos, a căzut pur şi simplu mort într-o parcare dupăce luase cina în oraş cu soţia lui. Femeia, tânără, pe la patruzeci de ani, amurit înghiţită de flăcări în drum spre o conferinţă având ca temă misiunea,după ce un camion care venea din spate, pe o vreme ceţoasă, a lovit maşinaîn care se afla. AI treilea, prietenul meu Bob, a murit în timp ce făcea scu-fundări pe fundul lacului Michigan. De trei ori în acel an, viaţa a ajuns lapunctul terminus. Am vorbit la toate cele trei înmormântări, şi de fiecaredată mi-a fost greu să găsesc un subiect de predică: bine cunoscutul şi nesu-feritul cuvânt ireversibil îmi invada mintea cu o forţă parcă de fiecare datămai mare. Nimic din ce aş fi putut spune sau face n-ar fi realizat ceea cevroiam mai mult decât orice: să-mi aducă prietenii înapoi.În ziua în care Bob s-a scufundat pentru ultima dată, eu citeam total ab-

sorbit, într-o cafenea de la Universitatea din Chicago, My Questfor Beauty[În căutareajrumuseţii], de RoHo May. În cartea cu acest titlu, renumitulterapeut trecea în revistă secvenţe din eforturile sale de o viaţă întreagă dea găsi frumosul, cu precădere călătoria sa la Muntele Athos. Acolo, scria el,a ajuns chiar la slujba de Paşte, care se oficia după ritul ortodox, în timpulnopţii. Mirosul de tămâie plutea în aer. Singura lumină era ceea a lumână-rilor. La încheierea slujbei, preotul a dat fiecăruia câte trei ouă încondeiate

învierea: O dimineaţă de neimaginat

cu multă măiestrie, învelite într-un voal. "Christos Anesti!" a rostit el-"Hristos a înviat!". Toţi cei prezenţi, inclusiv RoHo May, au răspuns con-form obiceiului: "Adevărat a înviat!"Şi RoHo May continuă: "Atunci m-a străfulgerat un gând legat de reali-

tatea spirituală: ce-ar însemna pentru lumea noastră ca învierea Lui să fifost cu adevărat un fapt real?" Am citit acest pasaj tocmai înainte de a ajun-ge acasă, unde am aflat că Bob murise. Întrebarea lui RoHo May a continuatsă mă urmărească şi după ce am aflat cumplita veste. Ce importanţă aveaînvierea lui Hristos pentru lumea noastră?Apăsat şi îndurerat de moartea lui Bob, am început să înţeleg semni-

ficaţia Paşte lui într-o lumină nouă. Aveam cinci ani când am învăţat în du-minica de Paşte lecţia dură a ireversibilităţii. Acum, ca adult, înţelegeam că,de fapt, Paştele oferea extraordinara promisiune a reversibilităţii. Nimic,nici măcar moartea, nu este finală. Chiar şi ea poate fi anulată.La înmormântarea lui Bob am reformulat întrebarea lui RoHo, adap-

tând-o la contextul în care ne aflam. Ce-ar fi însemnat pentru noi ca Bob săînvie? Stăteam cu toţii în capelă, incapabili parc[1 să mai simţim ceva dupătrei zile de plâns, striviţi sub apăsarea morţii. Cum ar fi fost dacă am fi ieşitîn parcare şi, spre uluirea noastră, l-am fi găsit acolo pe Bob? Bob! Cu mer-sul lui săltat, cu un surâs mijind în colţul gurii, cu ochii lui de un cenuşiudeschis. N-ar fi putut fi altcineva decât Bob, un Bob înviat din morţi!Această imagine m-a ajutat să-mi fac o idee despre ceea ce au simţit

ucenicii lui Isus la primul Paşte. Şi ei au plâns îndureraţi trei zile. Duminicăînsă au auzit un sunet nou, sublim, cristalin, asemeni bătăilor de clopot înaerul tare de munte. Paştele aduce cu sine sunetul nou al speranţei şi cre-dinţei că ceea ce a făcut Dumnezeu cândva într-un cimitir din Ierusalim sepoate repeta, şi chiar se va repeta, la scară universală. Pentru Bob. Pentrunoi. Pentru lume. În ciuda a tot şi a toate, ireversibilul va fi anulat.

Isus pe care nu L-am cunoscut

Pe moment n-am fost în stare să-I articulez, dar sub soarele acelei amiezitocmai învătasem urâtul cuvânt ireversibil. Toată după-amiaza aceea m-amrugat să se 1ntâmple o minune. Nu! Nu se poate! Nu e adevărat! Poate căBoots va învia, îmi spuneam-nu ne spusese învăţătoarea de la şcoala du-mini cală că aşa s-a întâmplat şi cu Isus? Sau, poate, cumva, întreaga dimi-neaţă s-ar fi putut şterge, sau poate filmul ei s-ar fi putut derula înapoi, dupăcare să se deruleze iar înainte, dar fără scena aceea oribilă. Dacă Boots ar firevenit la viaţă, îmi spuneam, aveam s-o ţinem pe verandă tot timpul, nelă-sând-o să o mai părăsească niciodată. Şi aveam să vorbim şi cu vecinii săconstruiască un gard pentru Pugs. O mie de astfel de măsuri de precauţiemi-au trecut prin minte în zilele următoare, până când în cele din urmă rea-litatea a învins şi a trebuit să accept că Boots era moartă. Ireversibil moartă.De atunci, duminicile de Paşte din copilăria mea au fost marcate de

amintirea micuţei vietăţi zăcând moartă în iarbă. Cu trecerea anilor, aveamsă descopăr mai multe despre cuvântul ireversibil.

Primii creştini au mizat totul pe Înviere; acesta este motivul pentru careapostolul Pavel le scria corintenilor: "Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci pro-povăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră." Daroare s-a produs cu adevărat acest eveniment, fără de care credinţa noastrăar fi inutilă? Şi dacă da, cum putem fi siguri?Cei ce nu cred în Învierea lui Isus spun că ucenicii au fost fie nişte naivi,

uşor de tras pe sfoară, gata să creadă în poveşti cu fantome, fie nişte conspi-ratori suficient de abili încât inventeze o întreagă poveste cu Învierea, pe

Isus pe care nu L-am cunoscut

care apoi s-o utilizeze ca punct de plecare pentru întemeierea noii lor reli-gii. Biblia însă ne spune ceva cu totul diferit. .., . . ~În ce-i priveşte pe apostoli, discipolii lui Isus, Evanghe}lIle m-I pr~zmta

ca pe cei mai suspicioşi oameni la auzirea veştii despre Invierea lUI Isus.Unul dintre ei devenit celebru pentru scepticismul lui, a ajuns să fie cunos-cut în tradiţia' creştină drept "Toma necredinciosul"; în realitate însă tOJiucenicii au dat dovadă de necredinţă. Nici unul dintre ei nu a crezut nemaI-pomenitele veşti aduse de femei de la mormântul gol. :,.Basm:!", ~~,spus ei.Chiar şi după ce Isus li s-a Înfăţişat În persoană, "unll s-au mdOIt , spuneMatei. Cei unsprezece, pe care Isus a trebuit să-i mustre pentru refuzul lorîncăpăţânat de a crede În Înviere, cu greu pot fi numiţi creduli.. .Pe de altă parte, alternativa teoriei conspiraţiei cade la o examI~are maI

atentă, deoarece, dacă ucenicii ar fi născocit o poveste fără acopenre, ar fieşuat În mod lamentabil. Chucl< Colson, care a participat la un complotnereuşit după ce afacerea Watergate a fost desconspirată, spunea că secretuloperează numai dacă toţi participanţii sunt uniţi într-un fron~ comun desiguranţă şi competenţă. În cazul ucenicilor nu se poate vorbI despre aşaceva.Evangheliile ni-i arată pe ucenici tremurând de spaimă îndărătul uşilor

ferecate, îngroziţi că ar putea împărtăşi soarta lui Isus. Prea speri~ţi ~a ~ăparticipe la înmormântarea lui Isus, au lăsat Îmbălsămarea tru~ulUl Sau I~grija unor femei. (Ca o culme a ironiei, după ce Isus a l~ptat a~at de m~Iltsaelimine restricţiile sabatice impuse asupra actelor de mllosteme, femeIle auaşteptat cuminţi să treacă Sabatul pentru a isprăvi dun:inică di.l~in~aţ: pre-gătirile pentru îngropare.) Ucenicii păreau absolut mcap~bIlI sa nasco-cească o înviere sau să-şi rişte viaţa furând un trup mort; m starea lor dedisperare, nici nu se puteau gândi la aşa ceva.... . ..În conformitate cu toate cele patru Evanghelll, femeIle au fost pnmll

martori ai Învierii, un lucru pe care nici un conspirator din primul secol nul-ar fi prevăzut în planul său. Tribunalul evreiesc nici măcar nu~a~ceptafemeile ca martori. O asemenea urzeală, dacă ar fi fost conceputa, l-ar fiadus În centrul atenţiei pe Petru sau pe Ioan, sau chiar pe Nicodim, nicide-cum nu s-ar fi închegat pe baza mărturiilor aduse de nişte femei. Şi, datfiind că Evangheliile au fost scrise la câteva decenii după desfăşurareaevenimentelor relatate în ele, autorii lor ar fi avut timp suficient pentru aîndrepta această eroare, în cazul În care ar fi fost vorba despre o conspira-ţie-exceptând situaţia în care au scris o legendă în loc să redea fapte reale.

Dacă ce s-a petrecut ar fi fost o conspiraţie, cei care ar fi pus-o la cale arfi avut grijă să corecteze relatările primilor martori. Au fost una sau douăpersoane îmbrăcate în alb? De ce L-a confundat Maria Magdalena pe Isuscu grădinarul? Şi a fost aceasta singură la mormânt sau Împreună cu Salomeşi cu cealaltă Marie? Relatările despre descoperirea mormântului gol suntparcă seci şi fragmentate. Femeile erau pline de "frică şi de mare bucurie"spune Matei; "cuprinse de cutremur şi de spaimă", spune Marcu. Isus, învi-at, nu a reapărut într-un mod dramatic, bine orchestrat, pentru a risipi toateîndoielile; primele relatări privind Învierea par lipsite de substanţă, învălui-te în mister, derutante. Cu siguranţă conspiratorii ar fi putut face o treabămult mai bună, având în vedere că evenimentul pe care urmau să-I regizezeavea să devină mai târziu punctul central al istoriei.Pe scurt, Evangheliile nu ne prezintă Învierea de o manieră apologetică,

cu argumente sistematic aranjate pentru a demonstra fiecare punct princi-pal, ci mai degrabă ca pe o intruziune şocantă la care nu se aştepta nimeni,cu atât mai puţin ucenici Înspăimântaţi ai lui Isus. Primii martori au reacţio-nat aşa cum am fi reacţionat fiecare dintre noi-aşa cum aş reacţiona eudacă aş răspunde la uşă şi I-aş vedea pe neaşteptate pe prietenul meu Bobstând în picioare pe veranda din faţa casei: cu frică şi mare bucurie. Fricaeste reacţia omului la contactul cu supranaturalul. În cazul ucenicilor însăfrica a fost depăşită de bucurie, pentru că veştile pe care le-au auzit erauprea bune ca să fie adevărate şi totuşi atât de bune încât trebuiau să fie ade-vărate. Isus trăia! Visele despre Mesia au început să prindă iar contur în vre-me ce femeile zoreau spre ucenici cu vestea cea mare, cutremurate de frică,dar şi de bucurie.Bineînţeles că s-a pus la cale şi o conspiraţie, dar nu de către ucenicii lui

Isus, ci de autorităţile care au fost obligate să facă faţă realităţii deloc co-mode a mormântului gol. Scopul conspiraţie era de a se pune capăt zvonuri-lor despre Înviere, arătând mulţimii un mormânt sigilat sau un trup mort.Dar sigiliul rupt şi trupul dispărut au dat peste cap planurile cospiratorilor.În timp ce femeile alergau să anunţe descoperirea lor, mai marii iudei şiadministraţia romană pregăteau un alibi pentru a putea ţine sub controldezastrul pe cale să se producă.Soldaţii care au păzit mormântul au fost singurii martori oculari ai celui

mai mare miracol din istorie. Matei spune că în momentul în care pământuls-a cutremurat şi a apărut un Înger luminos ca fulgerul, aceştia au începutsă tremure şi au căzut la pământ ca morţi.* Găsim aici un fapt surprinzător:

*Învierea a constituit în sine un act de nesupunere civilă de vreme ce a presupus rupereasigiliului lui Pilat şi doborârea gărzilor. În acest caz, triumful asupra puterilor a însemnat îm-potrivire pe faţă.

Evanghelia apocrifă a lui Petru conţine o versiune mai fantezistă a întâmplărilor de lamormânt. Două fiinţe atât de luminoase Încât au atras atenţia multor martori oculari, aucoborât la mormânt Într-un nor de lumină. Piatra s-a rostogolit la o parte singură, iar celedouă fiinţe strălucitoare au intrat În mormânt, dupa care au ieşit sprijind o a treia fiinţă şiurmate de o cruce ireală. La ieşire, capetele celor două fiinţe "atingeau cerul... dar capulCelui pe care-I sprijineau ... străbătea cerurile". Evangheliile evită cu multă atenţie acestedescrieri care pun accentul pe senzaţional.

învierea: O dimineaţă de neimaginat

văzduh. Luca, de exemplu, redă o scenă mişcătoare în care Isus apare peneaşteptate lângă doi ucenici aflaţi pe drum spre Emaus. Aceştia auziserăde mormântul gol descoperit de femei şi auziseră şi confirmarea lui Petruîn calitate de martor ocular. Dar cine putea crede toate acele zvonuri? Nueste moartea, prin definiţie, ireversibilă? "Noi trăgeam nădejde că EI esteAcela care va izbăvi pe IsraeL", a spus unul dintre ei, fără să-şi ascundădezamăgirea.La scurt timp după aceasta, la masă, străinul face un gest uimitor: frânge

pâinea şi, deodată, lucrurile încep să se lege. Cel care îi însoţise pe drum şicare acum mânca cu ei la masă era Isus! Mai ciudat însă decât orice înmomentul în care ÎI recunosc, oaspetele lor dispare. 'În momentul acela se întorc degrabă la Ierusalim, unde îi găsesc pe cei

unsprezece în spatele uşilor închise. Dintr-o suflare, le spun incredibilapoveste care întărea ceea ce văzuse Petru: Isus Se afla undeva prin preajmă,şi era viu. Fără de veste, în timp ce ucenicii neîncrezători discută cele au-zite, Isus Însuşi apare în mijlocul lor. Nu sunt un duh, le spune El. Puneţimâna pe rănile Mele. Eu sunt! ÎndoieliJe persistă până când Isus mănâncăpeşte prăjit. Duhurile nu mănâncă peşte; o nălucă nu poate face mâncareasă dispară.Evenimentele se succed de aceeaşi manieră aproape şase săptămâni: Isus

e aici, apoi dispare. Apariţiile Lui nu sunt fantomatice, ci reale, în carne şioase. Isus Îşi poate dovedi oricând identitatea-nici o altă fiinţă vie nu maipoartă semnele răstignirii-şi totuşi, ucenicii nu-L recunosc imediat. Cumultă trudă şi răbdare, Isus coboară la nivelul lor, risipindu-le plin debunăvoinţă scepticismul. Pe bănuitorul Toma îl invită să pună mâna însemnul cuielor. Petru, umilit şi ruşinat, simte gustul dulce-amărui al reabili-tării, de faţă cu alţi şase prieteni.Cele aproape douăsprezece apariţii ne sugerează un tipar: Isus S-a arătat

unor grupuri restrânse de oameni, în locuri izolate sau în spatele uşilorînchise. Se pare că menirea acestor întâlniri private a fost de a întări credin-ţa celor care credeau deja în Isus, deoarece, din câte ştim, nici un necredin-cios nu L-a văzut pe Isus după moartea Sa.Punând laolaltă datele execuţiei şi ale Învierii, mă întreb uneori de ce nu

a apărut Isus de mai multe ori. Şi de ce S-a arătat doar prietenilor? De cenu a reapărut în curtea Lui Pilat sau înaintea Sanhedrinului, topindu-i dintr-osuflare pe cei care L-au osândit la moarte? O explicaţie a acestui comporta-ment poate o găsim în cuvintele adresate lui Toma în ziua în care

chiar în după-amiaza aceleeaşi zile, soldaţii care au văzut cu ochii lor Învie-rea, au schimbat adevărul cu o minciună, repetând cuvânt cu cuvânt poves-tea inventată de preoţi: "Ucenicii Lui au venit noaptea pe când dormeamnoi şi L-au furat." Explicaţia avea un punct foarte slab (O piatră uriaşă s-arostogolit şi soldaţii nu s-au trezit? Şi apoi, dacă dormeau, cum de i-aurecunoscut pe ucenici?), dar, cel puţin, i-a scutit pe soldaţi de pedeapsă.Ca orice lucru din viaţa lui Isus, şi Învierea Lui a stârnit reacţii contra-

dictorii. Cei care au crezut au fost transformaţi; plini de speranţă şi curaj,au ieşit să schimbe lumea. Cei care nu au crezut au găsit modalităţi de aignora dovezile incontestabile. De fapt Isus a prezis aceste reacţii: "Dacănu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cinevadin morţi."

Noi, cei care citim Evangheliile la mare distanţă în timp după evenimen-tele acelui Paşte, care avem data tipărită în calendare, uităm cât de greu le-afost ucenicilor să creadă. Mormântul gol nu i-a convins: acesta nu dovedeadecât că Isus nu mai era acolo, nu şi că înviase. Pentru a-i convinge peaceşti sceptici au fost necesare întâlniri personale cu Cel care le fusese în-văţător timp de trei ani. Este exact ceea ce a făcut Isus în următoarele şasesăptămâni.Scriitorul Frederick Buechner este surprins de simplitatea apariţiilor lui

Isus după Duminica Învierii. Când acestea s-au produs, în cer nu cântau în-geri şi din depărtare n-au venit împăraţi să aducă daruri. Isus a apărut încele mai comune împrejurări: la o cină, lângă doi oameni care mergeau pedrum, lângă o femeie care plângea în grădină, lângă nişte pescari pe ţărmullacului.Observ în apariţiile lui Isus o notă uşor stranie: Isus se bucura parcă de

libertatea trupului Său înviat, ca o pasăre care se avântă nestingherită în

învierea: O dimineaţă de neimaginat

descrişi aceiaşi oameni care acum ÎI vestesc pe Isus rară teamă, pe străzilecetăţilor şi în temniţe, pentru a înţelege transformarea lor din temelii în ur-ma evenimentelor din Duminica de Paşte. Învierea este centrul credinţei.Cu referire Ia această credinţă, C. H. Dodd spune: "Nu există o credinţăcare să se fi născut în biserică; există numai credinţa în jurul căreia s-a năs-cut biserica şi «datul» pe care s-a clădit această credinţă." Acelaşi adevăr îlexprimă şi romancierul John Updike, de o manieră mai plastică:

Să nu ne rătăcim: dacă El a înviat,A înviat În trupul Său;dacă descompunerea celulară nu s-ar.!i anulat,dacă moleculele nu s-ar.!i recompus,dacă aminoacizii nu s-ar.!! refelcut,Biserica ar .!i zăcut azi În pulbere.

scepticismului lui s-a topit pentru totdeauna. " ...pentru că M-ai văzut, aicrezut. Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut."În intervalul de şase săptămâni dintre Înviere şi Înălţare, Isus şi-a încăl-

cat propriile reguli de credinţă, dacă ne putem exprima astfel. Şi-a expusidentitatea atât de vizibil încât nici un ucenic nu L-a mai putut nega vreoda-tă, şi nici n-a mai racut-o vreunul. Într-un cuvânt, a desăvârşit credinţa mar-torilor: oricine L-a văzut pe Isus cel înviat a pierdut libertatea de a credesau de a nu crede. Isus era acum de necontestat. Până şi Iacov, fratele luiIsus, veşnicul recalcitrant, a capitulat după una dintre apariţii, devenind ast-fel un stâlp al bisericii din Ierusalim, şi, aşa cum consemnează Iosefus, asfârşit ca unul dintre primii martiri creştini."Pentru că M-ai văzut, ai crezuL.", i-a spus Isus lui Toma. Ucenicilor

care L-au văzut pe Isus, acelor puţini privilegiaţi, le-ar fi fost imposibil sănu creadă. Dar cum rămâne cu ceilalţi? Isus ştia prea bine că, foarte curând,apariţiile Sale vor înceta, lăsându-i în urmă doar pe "cei ce n-au văzuL.".Biserica avea să dăinuiască sau să piară în funcţie de câtă putere de convin-gere aveau să dovedească acei martori oculari asupra celorlalţi-inclusivasupra noastră, astăzi-care nu văzuseră. Isus a avut Ia dispoziţie şase săp-tămâni pentru a-şi consolida identitatea de-a pururi.Acest Isus a reuşit să schimbe o ceată de discipoli fricoşi, şovăielnici, în

evanghelişti neînfricaţi; aceşti unsprezece oameni care L-au părăsit cândS-a dus la moarte, se duc acum de bunăvoie să moară ca martiri, mărturisin-du-şi credinţa într-un Hristos înviat, şi dau dovadă de o forţă care a biruitopoziţia puternică din Ierusalim şi apoi pe cea din Roma::-această transfor-mare constituie în sine cea mai convingătoare dovadă a Invierii. Ce altcevaar putea explica schimbarea radicală a acestor oameni cunoscuţi pentrulaşitatea şi instabilitatea lor?Au mai fost şi alţii-cel puţin cincisprezece evrei în prima sută de ani

de după Hristos-care au pretins că sunt Mesia, dar în scurtă vreme steaualor a apus. Loialitatea totală faţă de Isus nu s-a sfârşit o dată cu moartea Lui.S-a întâmplat ceva, ceva rară precedent. În nici un caz, ucenicii nu şi-ar fipus viaţa în joc de dragul unei teorii conspirative cusute cu aţă aIbă. Ar fifost mai uşor şi mai în mersul vremurilor să cinstească amintirea unui Isusmort, aşa cum raceau cu ceilalţi mari profeţi ai neamului lor, ale căror mor-minte erau atât de venerate.E suficient să citim în Evanghelii cum se ascund ucenicii unul într-altul

îndărătul uşilor încuiate, şi apoi să urmărim în Faptele Apostolilor cum sunt

"Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut", i-a spus Isus necredinciosuluiToma după ce i-a risipit îndoiai a cu dovada tangibilă a miracolului de Paşte.Cu excepţia celor cinci sute de oameni cărora li s-a arătat Isus după ce aînviat, fiecare creştin care a trăit de atunci încoace intră în categoria celor"fericiţi". Uneori mă întreb: Eu de ce cred/-eu, care prin scepticismul şirezervele mele faţă de tot ce nu poate fi incontestabil dovedit, mă asemăncu Toma mai mult decât oricare dintre ucenici.Am cântărit argumentele care susţin Învierea şi le-am găsit impresio-

nante. Jurnalistul englez Frank Morison analizează aceste argumente în lu-crarea devenită clasică Who Moved the Stone? [Cine a dat piatra la oparte?]. Deşi a început să scrie cartea fernl hotărât să demonstreze că În-vierea este un mit, pe parcurs dovezile l-au convins de adevărul ei. Cu toateacestea, ştiu că mulţi oameni inteligenţi au analizat aceleaşi dovezi şi au găsitcă este imposibil să crezi în ele. Deşi multe elemente ale Învierii ne pot ducela credinţă, nici unul nu ne-o impune. Credinţa presupune posibilitatea de ao respinge, altfel n-ar fi mai credinţă. Ce îmi dă atunci credinţa în Înviere?Recunosc că unul din motivele pentru care sunt dispus să cred este că,

undeva, în adâncul sufletului, îmi doresc ca povestea de Paşte să fie adevă-rată. Credinţa se naşte pe fondul unei nevoi adânci şi al unui instinct dinfiinţa umană care se revoltă împotriva domniei morţii. Fie că această nevoiea luat forma obiceiului faraonilor egipteni de a-şi îngropa cu ei în piramidetoate bijuteriile şi carele de luptă, fie că se manifestă ca o obsesie a

învierea: O dimineaţă de neimaginat

moară: ei continuă să trăiască În memoria şi În inima mea, deşi nu-i mai vădde mult. Nu ştiu de ce-bănuiesc, totuşi, că se leagă, În cele din urmă, delibertatea umană-îngăduie Dumnezeu existenţa unei planete pe care unom moare în floarea vârstei la o scufundare, iar o femeie moare într-un teri-bil accident de maşină În drum spre o conferinţă creştină. Dar cred-dacăn-aş crede asta, n-aş mai crede Într-un Dumnezeu iubitor-că Dumnezeunu Se poate resemna în faţa unei planete atât de afectate de nenorociri.Dragostea divină va găsi o cale de a le Înfrânge. "Moarte, nu te îngâmfa!",spu!1ea poetul John Donne: Dumnezeu nu va lăsa moartea să învingă.Intotdeauna m-a intrigat un detaliu din relatările despre Paşte: De ce a

păstrat Isus semnele răstignirii? Presupun că, o dată înviat, ar fi putut apă-rea în orice fel de trup. Totuşi, a ales un trup care să poată fi recunoscut, Înprimul rând, după semnele cuielor care puteau fi văzute şi atinse. De ce?Cred că evenimentul de la Paşte ar fi incomplet fără aceste cicatrici din

mâinile, din picioarele şi din coasta lui Isus. Ca oameni avem imaginatie'visăm dinţi drepţi şi strălucitori ca un şirag de perle, o piele fără riduri ~i ~siluetă perfectă, frumoasă. Visăm o stare nenaturală: un trup perfect. Dar,pentru Isus, starea nenaturală CIfost tocmai această Îngrădire în limitele unuitrup uman. Cicatricile sunt pentru EI o emblemă a vieţii pe planeta noastră,o amintire permanentă a zilelor de Îngrădire şi suferinţă trăite pe pământ.Câte speranţe nu se leagă de aceste semne ale cuielor! Din perspectiva

cerului, ele reprezintă cel mai Întunecat eveniment care s-a petrecut vreoda-tă în istoria universului. Dar Paştele a redus chiar şi acest eveniment-răs-tignirea-Ia o simplă amintire. Datorită Paştelui pot spera că lacrimile pecare le vărsăm, loviturile pe care le primim, durerea şi sTaşierea pricinuitede pierderea prietenilor şi a celor pe care-i iubim, toate acestea vor deveniamintiri, asemeni cicatricilor lui Isus. Cicatricile nu dispar niciodată, darnici nu mai dor. Vom avea trupuri noi, un cer şi un pământ nou. Vom luatotul de la Început, şi punctul de pornire va fi Paştele.

Isus pe care nu L-am cunoscut

americanilor din zilele noastre de a-şi ţine organismul în viaţă până la ulti-ma nanosecundă posibilă şi de a-I conserva cu ajutorul unor soluţii de Îm-bălsămare În sicrie dublu sigilate, noi, oamenii, ne împotrivim ideii cămoartea are ultimul cuvânt. Vrem să credem că lucrurile stau cu totul altfel.Îmi aduc aminte de anul În care mi-am pierdut cei trei prieteni. Mai pre-

sus de toate, Îmi doresc ca Paştele să fie adevărat din pricina promisiunii luică, într-o bună zi, îmi voi revedea prietenii. Vreau ca acest cuvânt, irever-sibil, să dispară pentru totdeauna din vocabular.Îmi veti spune, poate, că Îmi place să mai cred în basme. Nu sunt Însă

singurul. Oare nu ne-au rămas basme din fiecare epocă a omen~:ii? Le a~-zim încă din leagăn, de la părinţi şi bunici, şi le spunem coplllor noştn,care, şi ei, la rândul lor, le vor spune copiilor lor şi aşa mai departe. Chi~rîn era ştiintei în care trăim, unele dintre cele mai apreciate filme sunt verSI-uni ale ba~melor: Războiul stelelor, Aladdin, Regele Leu. Din perspectivăistorică este surprinzător faptul că în număr covârşitor cele mai multe bas-me se t~rmină cu happy end. Instinctul acesta, speranţa aceasta ancestralăînflăcărează spiritele. Asemenea vieţii, şi basmele conţin multă luptă şidurere, dar În final totul se termină cu bine şi zâmbetul ia locul lacrimilor.Paştele face şi el acelaşi lucru. Înlocuieşte durerea cu speranţa şi, tocmai deaceea, dar nu numai, este convingător. *Mulţimea prezentă la răstignirea lui Isus L-a provocat să-şi dovedească

identitatea, cerându-l să coboare de pe cruce, dar nimeni nu se gândea la ces-ar fi putut Întâmpla: că El va muri şi va Învia. Dar, o dată încheiat acestact, cei ce L-au cunoscut Îndeaproape au Înţeles. Maniera de abordare s-apotrivit perfect cu tiparul şi caracterul lui Dumnezeu. Dumnezeu a alesîntotdeauna calea mai lentă şi mai anevoioasă, respectând libertatea omu-lui, indiferent de preţ. "Dumnezeu nu a îndepărtat răul, ci l-a preschimbat înaltceva" scria Dorothy Sayers. "EI nu a oprit răstignirea: a înviat dinmorti." Eroul a suportat toate consecinţele, şi totuşi, În final, a triumfat.Primul motiv pentru care cred În Înviere este că L-am cunoscut pe Dum-

nezeu. Ştiu că Dumnezeu este dragoste şi mai ştiu şi că noi, oamenii, nedorim ca aceia pe care-i iubim să rămână vii. Eu nu-mi las prietenii să

* J. R. R. Tolkien, probabil cel mai mare autor de basme al secolului, a fost des~oriacuzat de faptul că prin fanteziile pe care le aşternea pe hârtie le-ar distrage oamel1lloratenţia de la problemele "lumii reale". Replica sa a fost simplă: "Totul d~pin~e de luc~ul ~ecare vrem să scăpăm. Fuga unui dezertor şi cea a unui prizonier le apreciem 111mod diferIt.De ce trebuie dispreţuit un om care, prizonier tiind, Încearcă să scape şi să fugă acasă?"

Am ajuns la concluzia că există două moduri de a gândi istoria umani-tăţii. Unul presupune să vedem doar războaiele şi violenţa, sărăcia, durerea,tragediile şi moartea. Din această perspectivă, Paştele pare o excepţie debasm, o contradicţie şocantă, în numele lui Dumnezeu. Aceasta ne oferă ooarecare mângâiere, deşi recunosc că la moartea prietenilor mei durerea afost atât de copleşitoare Încât orice speranţă În viaţa de apoi a pălit.Mai există şi o altă modalitate de a vedea viaţa. Dacă iau Paştele ca

punct de plecare, drept singur fapt de necontestat cu privire la modul în careDumnezeu îi tratează pe cei pe care-i iubeşte, atunci istoria umanităţii devi-ne contradicţia, iar Paştele o primă secvenţă a realităţii ultime. Speranţacurge atunci ca un şuvoi incandescent pe sub crusta temă a vieţii zilnice.Aşa se explică schimbarea de perspectivă a ucenicilor care stăteau în-

chişi în odaia de sus, discutând evenimentele neverosimile din Duminica dePaşte. Într-un anume sens, nimic nu se schimbase: Palestina se afla în conti-nuare sub ocupaţie romană, autorităţile religioase erau tot pe urmele lor,moartea şi răul domneau încă nestingherite. Dar treptat, şocul iniţial produsde realizarea a ceea ce se întâmplase a făcut loc unui val de bucurie lăuntri-că, lent şi profund. Dacă Dumnezeu putuse face aşa ceva ...

Partea a treia

Ce a lăsat IsusA vIn urma

12A

Inăltarea:,Un cer albastru, fără urmeUneori mă întreb cum ar fi arătat lumea dacă Isus nu ar fi înviat din

morţi. Ucenicii n-ar fi ieşit pe străzile Ierusalimului să-şi rişte viaţa trâmbi-ţând o nouă credinţă, dar nici nu L-ar fi uitat pe Isus. Îşi petrecuseră cu Eltrei ani din viaţă. Se părea că nu fusese El Mesia, dar îi impresionase cuînvăţăturile Lui înţelepte cum nu o mai facuse nimeni până atunci şi dove-dise că poseda puteri pe care nu le putea explica nimeni.După ce timpul ar fi cicatrizat rănile sufleteşti, ucenicii ar fi căutat o cale

de a menţine vie amintirea lui Isus. Poate ar fi adunat toate cuvintele Luiîntr-o fonnă scrisă asemănătoare Evangheliilor, dar încărcată cu mai multeevenimente senzaţionale. Sau poate s-ar fi alăturat acelora dintre conaţiona-lii lor care îi venerau pe profeţii-martiri şi ar fi ridicat un monument în cin-stea lui Isus. Dacă ar fi facut aşa, noi, cei de azi, am fi putut vizita acel mo-nument, având astfel posibilitatea de a afla câte ceva despre tâmplarul-filo-zof din Nazaret. Am fi răsfoit scrierile despre viaţa Lui şi am fi reţinut doarce ne-ar fi plăcut. La scară mondială, Isus ar fi fost apreciat asemenea luiConfucius sau Socrate.Din multe puncte de vedere, găsesc că un Isus neînviat ar fi mai uşor de

acceptat. Paştele face din El un personaj periculos. Datorită Paştelui, suntsilit să ascult afirmaţiile Lui îndrăzneţe cu privire la Sine şi nu mi seîngăduie să aleg doar ce-mi place din cuvintele Lui. Mai mult, Paştele îmispune că EI, acum, Se află undeva, în deplină libertate de mişcare. Asemeniucenicilor, nu pot şti când Se va întoarce, cum mi-ar vorbi, ce m-ar întreba.După cum spune Frederick Buechner, Paşte înseamnă că "niciodată nu-L

vom putea ţintui, chiar dacă am folosi cuie adevărate şi lemnul pe care L-ampironi ar fi o cruce".Paştele ÎI pune pe Isus într-o lumină cu totul nouă. Fără Paşte, aş avea

toate motivele să consider că moartea prematură a lui Isus, doar după câţivaani de lucrare, a fost o tragedie. Ce pierdere de timp pentru El! A trăit atâtde puţin, şi a influenţat atât de puţini oameni, într-un colţ de lume! Dar pri-vind la viaţa lui Isus prin prisma Paştelui, înţeleg că acesta a fost în perma-nenţă planul Lui. A stat doar atât cât a fost necesar pentru a-şi strânge şiforma ucenicii care puteau transmite mesajul mai departe. Omorârea luiIsus, spune Walter Wink, a fost asemănătoare cu încercarea de a distruge osămânţă îngropând-o în pământ.Revenit din moarte pentru a risipi toate îndoielile rămăşiţei de credin-

cioşi, a mai zăbovit patruzeci de zîle înainte de a dispărea de tot. Intervaluldintre Înviere şi Înălţare a fost doar un scurt interludiu, nimic mai mult.Dacă pentru ucenici, cea mai emoţionantă zi din viaţa lor a fost Dumini-

ca de Paşte, pentru Isus aceasta a fost probabil ziua Înălţării. EI, Creatorul,care a coborât din înălţimea cerurilor şi a sacrificat atât de mult, pleca acumacasă. Ca un soldat care se întoarce de peste ocean după un război lung şisângeros. Ca un astronaut care îşi scoate costumul spaţial pentru a inspirafericit aerul de pe pământ. În sfârşit, acasă!Rugăciunea lui Isus de la Cina cea de taină ne dezvăluie ceva din această

perspectivă: "Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe careMi-ai dat-o s-o fac", S-a rugat Isus. "Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la TineÎnsuţi cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea." Înainte de afi lumea! Ca un om în vârstă năpădit de amintiri-ba nu, ca un Dumnezeufără vârstă năpădit de amintiri-Isus, aflat într-o odăiţă închisă din Ierusa-lim, Îşi lăsa gândurile să cutreiere în voie spre eoni mai vechi decât CaleaLactee sau Andromeda. Împresurat de întunericul unei nopţi de pe pământ,de temeri şi primejdii, Isus Îşi făcea planuri de reîntoarcere acasă, pentrua-şi recăpăta gloria la care renunţase venind printre oameni.

În ziua în care Isus S-a înălţat la cer, ucenicii au rămas înmărmuriţi,asemenea copiilor care-şi pierd părinţii. Doi îngeri trimişi să-i linişteascăi-au întrebat: "Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer'?" Pe cer nuse mai vedea nimeni, văzduhul era gol. Ei însă continuau să privească ţintăîn sus, neştiind ce şi cum să facă mai departe.De atâtea ori, în timp ce scriam această carte, am privit îndelung, asemeni

ucenicilor, la văzduhul gol. Aşteptam un semn de la Isus, un fir căIăuzitorvizibil. Când mă uit în jur, la biserica pe care a lăsat-o în urmă, simt nevoiasă-mi întorc privirea în altă parte. Aidoma ucenicilor, şi eu tânjesc să vadchipul curat al Celui Înălţat. Mă întreb din nou: de ce a trebuit să plece'?Dacă parcurg însă din nou Evangheliile, încercând să privesc din per-

spectiva lui Isus asupra timpului pe care l-a petrecut pe pământ, este evidentcă El şi-a planificat această plecare încă de la început. Nimic nu L-a bucuratmai mult decât succesele ucenicilor Săi şi nimic nu L-a tulburat mai taredecât eşecurile lor. A venit pe pământ cu gândul de a pleca din nou după ceva transfera altora misiunea Sa. Mustrarea blândă a îngerului putea fi la felde bine mustrarea Lui: " ...de ce staţi şi vă uitaţi spre cer'?"Prima dată când Isus şi-a trimis ucenicii singuri, i-a avertizat că prigoni-

torii lor îi vor biciui şi îi vor schingiui în văzul tuturor. "Vă trimit ca pe niştemiei în mijlocul lupilor", le-a spus El. Citind aceste avertizări înfricoşătoa-re, nu-mi pot scoate din minte o scenă cumplită din romanul Silence [Tăce-re] al lui Shusako Endo. Un preot misionar portughez este legat şi forţat săurmărească cum gărzile samurai torturează creştini japonezi, unul câteunul, după care îi aruncă în mare. Samuraii au jurat că vor continua să ucidăcreştini până când preotul va renunţa la credinţa lui. "A venit în ţara asta casă-şi dea viaţa pentru alţii, iar acum alţii îşi dau viaţa pentru el."Oare ce va fi simţit Isus, când a înţeles în toată profunzimea ce conse-

cinţe teribile va avea mişcarea iniţiată de EI în lume, nu doar pentru Sine,ci şi pentru cei câţiva strânşi în jurul Lui, cei mai buni prieteni ai Săi'? "Fra-tele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui ... veţi fi urâţi de toţidin pricina Numelui Meu."Mă străduiesc să împac acest act-un părinte care-şi lasă copilul pradă

găştilor de pe stradă, un general care ordonă trupelor sale să stea în bătaiapuştilor-cu ceea ce s-a întâmplat la Cina cea de taină. După ce şi-a dezvă-luit planurile de plecare în termeni lipsiţi de orice echivoc, Isus a adăugat:"Totuşi, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc ..." Planul Său era săplece pentru a continua lucrarea pe pământ prin alte persoane. Prin ei. Prinnoi. Prin trupul nou al lui Hristos.În acel moment, ucenicii n-au pricepeput nimic din cuvintele lui Isus.

Cum ne poatefi defolos ca El să plece? Ei mâncau din trupul "frânt pentruei" fără să înţeleagă marea schimbare: că Fiul le încredinţa acum lor misiu-nea încredinţată Lui de Tatăl. "Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimitşi Eu pe voi", le-a spus Isus.

Isus pe care nu L-am cunoscut

Isus a lăsat puţine urme ale trecerii Sale pe pământ. N-a scris cărţi, şinici măcar pliante. Fiind un călător, nu a lăsat în urma Lui nici casă, niciobiecte personale, care ar putea fi expuse într-un muzeu. Nu a fost căsătorit,nu s-a stabilit niciunde şi nu a format o dinastie. Dacă nu ar fi existat învăţă-turile pe care le-a lăsat oamenilor, n-am şti nimic despre El. Acesta a fostplanul Lui. Legea şi profeţii s-au concentrat ca un fascicul de lumină asupraCelui ce urma să vină, iar acum, lumina aceea, ca şi cum s-ar refracta prin-tr-o prismă, se împrăştie într-un spectru uman de unde şi culori.Şase săptămâni mai târziu, ucenicii vor înţelege ce a vrut să spună Isus

prin cuvintele: " ...vă este de folos ...". După cum spune Augustin: "Te-aiînălţat dinaintea ochilor noştri, iar noi ne-am îndepărtat trişti doar ca să Teregăsim în inimile noastre."

Ar fi exagerat să spunem că, de la Înălţare, Isus caută mereu alte trupuriîn care să reînceapă viaţa pe care a trăit-o pe pământ? ,Biserica serveşte caprelungire a Întrupării, primul mod în care Dumnezeu Işi stabileşte prezen-ţa pe pământ. Suntem "după chipul lui Hristos", în exprimarea lui GerardManley Hopkins:

...căci Hristos este prezent in zece mii de locuri,Cu ochi şi trupuri care nu sunt ale Lui, dar plăcut Tatălui,Ascuns sub minunate chipuri omeneşti.

Biserica este acolo unde trăieşte Dumnezeu. Biserica poate dărui acumtuturor ceea ce Isus a dăruit câtorva: vindecare, har, vestea bună a dragosteilui Dumnezeu. Aceasta a fost provocarea sau Marea Însărcinare pe care Isusa dat-o înainte de a dispărea din faţa ucenicilor înmărmuriţi. " ...dacă grăun-tele de grâu care a căzut pe pământ nu moare", le-a explicat înainte, "rămânesingur; dar dacă moare, aduce multă roadă." Propagare prin multiplicare.Cel puţin aşa spune teoria. Ca să fiu sincer, trebuie să recunosc că nu mă

deosebesc cu nimic de ucenicii care priveau cu gura căscată cum se înălţaIsus, neavând aripi, sfidând legea gravitaţiei. "Doamne, în această vreme aide gând să aşezi din nou împărăţia lui Israel?" au întrebat ei şi... gata! A ple-cat. Şi eu aş fi rămas la fel de perplex pentru că şi eu tânjesc după un Mesiaputernic, care să impună ordinea într-o lume a răului, a violenţei şi a sărăci-ei. Trăind la o distanţă de două mii de ani de ucenici, privesc în istorie şi măuimeşte cât de puţină schimbare a produs biserica în această lume. De cene-a lăsat Isus să ducem lupta singuri? Ce e bine în faptul că EI a plecat?

Am ajuns la concluzia că Înălţarea reprezintă cea mai mare luptă a cre-dinţei-nu pentru că n-am crede în realitatea ei, ci pentru că nu înţelegemcare a fost scopul ei. E o întrebare ce mă urmăreşte mai mult decât proble-ma durerii, decât dificultatea de a împăca ştiinţa cu Biblia, decât credinţa înÎnviere şi în alte minuni pe care le-a făcut Isus. Poate părea ciudat că fac oasemenea afirmaţie, dar n-am citit niciodată un articol sau o carte care sărăspundă la întrebările legate de Înălţare, şi totuşi, pentru mine, ceea ce s-aîntâmplat de la Înălţarea lui Isus ţinteşte în esenţa credinţei mele. N-ar fifost mai bine dacă ea n-ar fi avut loc? Dacă Isus ar fi rămas pe pământ, arfi putut răspunde întrebărilor noastre, ne-ar fi risipit îndoielile, ar fi pututmedia disputele noastre doctrinare şi politice.Găsesc că este mult mai uşor să accept ideea că Dumnezeu este întrupat

în Isus din Nazaret decât în oamenii care frecventează biserica mea, sauchiar în mine. Şi totuşi, asta ni se cere să credem; aşa ni se cere să trăim.Noul Testament declară că viitorul întregului univers este determinat de Bi-serică (vezi Romani 8:19-21; Efeseni 3:10). Isus şi-a Tacut partea şi apoi aplecat. Acum e tândul nostru."E un lucru cât se poate de serios", scrie C. S. Lewis, "să trăieşti într-o

societate de potenţiali dumnezei, să nu uiţi nici o clipă că cea mai ştearsă şineinteresantă persoană cu care vorbeşti poate fi într-o bună zi o fiinţă plinăde atâta grandoare încât, dacă ai vedea-o acum, ai fi tentat să-i cazi la pi-cioare în adoraţie, ori, dimpotrivă, una hidoasă, pe care nu o întâlneşti decâtîn cele mai îngrozitoare coşmaruri. Într-o măsură, zi de zi, ne sprijinim uniipe alţii să ajungem sub una din aceste două forme."Religiile antice, cum a fost păgânismul roman de pe vremea lui Isus,

pretindeau că acţiunile zeilor din sferele cereşti afectau viaţa de jos, de pepământ. Dacă Zeus se înfuria, se lăsa cu trăsnete. Zeii trimiteau cataclismepe pământ ca nişte copii care, de la înălţimea podurilor suspendate, aruncăpietre în maşinile de pe autostrada aflată dedesubt. "Pe pământ, ca şi în cer",era vechea zicală. Ei bine, Isus a reformulat-o invers: "În cer, ca şi pe pă-mânt." "Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă", le-a spus Isus ucenici-lor; "cine nu vă primeşte pe voi, pe Mine nu mă primeşte". Credinciosul seroagă şi cerul răspunde; un păcătos se pocăieşte şi îngerii se bucură; o misiu-ne are succes şi Satan se prăbuşeşte fulgerător; un credincios se răzvrăteşteşi Duhul Sfânt se întristează. Ceea ce facem aici, noi, oamenii, afecteazăîntregul univers.Cred aceste lucruri, dar nu ştiu cum se face că mereu "le uit". Uit că

ISUSpe care nu L-am cunoscut

rugăciunile mele contează înaintea lui Dumnezeu. Uit că îmi ajut semeniisă ajungă Ia destinaţia lor eternă. Uit că alegerile pe care le fac aici aduc b~-curie sau întristare Domnului Universului. Trăiesc într-o lume cu copaCI,telefoane şi faxuri, iar realitatea acestei lumi materiale are tendinţa de a-misufoca credinta în universul spiritual care le cuprinde pe toate. Mă uit Iavăzduhul senin, albastru, şi nu văd nimic.

Înăltându-Se Isus şi-a asumat riscul de a fi uitat., ,

Nu de mult, citind Evanghelia după Matei, am observat cu surprinderecă Isus Însuşi a prezis că va fi uitat. Spre sfârşitul Evangheliei există patruparabole care se numără printre ultimele rostite de Isus, având o t~~n~ co~mună. Un proprietar îşi lasă casa goală, un negustor plecat cu treburI IŞI las~averea în grija slujitorului, un mire soseşte atât de târziu la nuntă încât îŞIgăseşte invitaţii dormind, un stăpân împarte talanţi slujitorilor săi şi plea-că-toate acestea vorbesc despre un Dumnezeu îndepărtat.

În esenţă, pildele lui Isus au anticipat întrebarea centrală a vremur~lormodeme: "Unde este Dumnezeu acum?" Răspunsul unor contemporam caNietzsche, Freud, Marx, Camus şi Beckett este că Stăpânul ne-a abandonat,lăsându-ne libertatea de a ne stabili propriile noastre reguli. Deus abscondi-tus. Am văzut versiuni vii ale acestor parabole în locuri ca Auschwitz şi Ru-anda, modele vii de comportament ale omului care a încetat să mai creadăîntr-un Dumnezeu Suveran. Dacă nu există, Dumnezeu, aşa cum spuneaDostoievski, atunci totul este permis.

Citind mai departe, am ajuns Ia o altă parabolă despre judecata viitoare,probabil ultima pe care Isus a spus-o celor ce-L ascultau:

"Când va veni Fiul Omului În slava Sa cu toţi sfinţii Îngeri, va şedeape scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate Îna-intea Lui. El Îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile decapre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.

Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: «Veniţi binecuvân-taţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la Înte-meierea lumii. Căci am fost t1ămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fostsete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şiM-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în tem-niţă şi aţi venit pe la Mine.»

Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: «Doamne, când Te-am văzutnoi t1ămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat aebăut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am

îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau În temniţă şi am venit pe laTine?» ,

Drept răspuns, Impăratul le va zice: «Adevărat, adevărat vă spun căori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţifraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcui.»Apoi va zice celor de la stânga Lui: «Duceţi-vă de la Mine blestema-

ţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi Îngerilor lui!Căci am fost t1ămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi nuMi-aţi dat să beau; am fost străin şi nu M-aţi primit; am fost gol şi nuM-aţi Îmbrăcat; am fost bolnav şi În temniţă şi n-aţi venit pe la Mine.»

Atunci Îi vor răspunde şi ei: «Doamne, când Te-am văzut noi t1ămândsau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nuŢi-am slujit?»

Şi El, drept răspuns, le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte orin-aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei,Mie nu Mi le-aţi facui.»

Şi aceştia vor merge În pedeapsa vecinică, iar cei neprihăniţi vormerge În viaţa vecinică."

Cunoşteam bine această parabolă. Este la fel de tulburătoare şi convingă-toare ca fiecare cuvânt rostit de Isus. Dar până la această nouă lectură nu maiobservasem conexiunea logică dintre ea şi cele patru parabole anterioare.

Parabola judecăţii viitoare se adresează în două moduri directe întrebăriianterioare, "Unde este Dumnezeu acum?", problemei stăpânului absent, aDumnezeului absent. În primul rând, ne dă o idee despre reîntoarcerea Stă-pânului în ziua judecăţii, când unii vor fi literalmente aruncaţi în iad. Cel ple-cat se va întoarce, de data aceasta cu putere şi cu slavă pentru a cere socotea-lă oamenilor de tot ce vor fi făptuit pe pământ. "Bărbaţi gaIiIeeni", au între-bat îngerii, "de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat Ia cerdin mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer."

În al doilea rând, parabola se referă Ia perioada intennediară, Ia intervalulde secole în care trăim acum, la perioada în care Dumnezeu pare absent.Răspunsul Ia această întrebare foarte actuală este deopotrivă profund şi şo-cant. Dumnezeu nu S-a retras. A luat însă înfăţişarea străinului, a săracului,a flămândului, a celui întemniţat, a bolnavului, a dezmoşteniţilor soartei:"Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceştifoarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut." Dacă nu reuşim să de-tectăm prezenţa lui Dumnezeu în lume, probabil că nu căutăm unde trebuie.

Comentând acest pasaj, marele teolog american Jonathan Edwards

spunea că săracii sunt lăsaţi de Dumnezeu ca să "beneficieze" în locul Luide mila şi dragostea oamenilor. De vreme ce nu putem să ne exprimămdragostea făcând ceva concret în beneficiul lui Dumnezeu, EI vrea să facemceva în beneficiul săracilor care au fost delegaţi să primească dragostea

~ă.( Într-o seară, apăsând absent telecomanda, am dat peste un film pentru. copii cu tânăra actriţă Hayley MiIls. M-am instalat comod şi am urmărit fil-

mul. În timp ce se joacă, împreună cu doi prieteni, ea descoperă în şură uncerşetor (interpretat de actorul Alan Bates) dormind în paie. "Cine eşti tu?"întreabă MiIls. Vagabondul tresare, dar văzând că sunt doar nişte copiii,mormăie: "Isus Hristos!".Dar copiii iau în serios răspunsul lui. Chiar cred că omul este Isus

Hristos. Tot restul filmului (Whistle Down the Wind [Fluieră În vânt]) sepoartă cu veneraţie, cu respect şi cu dragoste faţă de vagabond. Îi aducmâncare şi pături, stau de vorbă cu el şi îi povestesc viaţa lor. Cu timpul,bunătatea şi grija lor îl schimbă pe vagabond, un condamnat evadat ce numai avusese până atunci parte de milă.Mama micuţei actriţe Hayley MilIs a dorit ca această poveste să fie o

alegorie care să ne ajute să înţelegem ce s-ar putea întâmpla dacă toţi amlua ad litteram cuvintele lui Isus despre săraci şi nevoiaşi. Slujindu-le lor,Îi slujim lui Isus. "Suntem un ordin contemplativ", a spus Maica Tereza unuiamerican bogat care vizita India şi nu putea înţelege profunda ei dedicarefaţă de sărăcii din CaIcutta. "Mai întâi medităm Ia Isus, apoi ieşim să-L des-coperim ascuns sub diferite chipuri."Reflectând Ia ultima parabolă din Matei 25, am devenit conştient că

multe din întrebările mele despre Dumnezeu sunt întrebări-bumerang carese întorc Ia mine. De ce îngăduie Dumnezeu să se nască bebeluşi în ghetou-riIe din Brooklyn sau în marea morţii din Ruanda? De ce există pe lumeînchisori, adăposturi pentru vagabonzi, spitale sau tabere de refugiaţi? Dece nu a curăţat Isus lumea de mizerie cât timp a trăit pe pământ?În conformitate cu această parabolă, Isus a ştiut că lumea pe care o Iasă

în urmă va fi plină de săraci, flămânzi, deţinuţi şi bolnavi. Starea de nepu-tinţă a lumii nu L-a surprins. EI a făcut planuri de rezolvare: unul pe termenscurt şi altul pe termen lung. Planul pe termen lung vizează întoarcerea Sacu putere şi slavă pentru a reface planeta Pământ. Planul pe termen scurteste de a încredinta misiunea Sa celor care într-o bună zi vor anunta elibera-. .rea cosmosului. EI S-a înălţat pentru ca noi să-I luăm locul.

Adesea mă întrebam unde este Dumnezeu când oamenii suferă. Răspun-sul se află într-o altă întrebare: "Unde este biserica atunci când oameniisuferă?"

Ultima întrebare conţine, bineînţeles, problema istoriei omenirii expri-mată condensat, precum şi raţiunea pentru care spun că Înălţarea reprezintă,pentru mine, cea mai mare luptă a credinţei. Când a plecat, Isus a lăsat chei-le Împărăţiei în mâinile noastre neîndemânatice.Căutându-L pe Isus, m-am lovit de un obstacol: mă refer Ia nevoia mea

de a mă scutura de stratul de praf şi balast pe care chiar biserica I-a lăsat săse depună în mintea mea. Imaginea pe care o aveam eu despre Isus era de-formată de rasismul, intoleranţa şi legalismul meschin al bisericilor fun-damentaliste din Sud. Rusul sau catolicul european se confruntă cu un pro-ces de schimbare a concepţiei diferit. "Căci nu doar praful, dar şi stratul deaur, când e prea gros, poate ascunde adevărata imagine", scria germanulHans Kung, povestind despre propria lui căutare. Mulţi, prea mulţi, aban-donează complet căutarea; dezgustaţi de biserică, nu ajung niciodată Ia Isus."Ce păcat că lumea creştină calcă atât de greoi pe urmele lui Hristos",

observă Annie DiIIard. Afirmaţia ei îmi aminteşte de o inscripţie pe care amvăzut-o pe un tricou şi care ar putea servi ca spot publicitar într-o campanieelectorală: "Isuse, salveză-ne de ... urmaşii Tăi". Sau de un citat dintr-unfilm neozeelandez, Heavenly Creatures [Fiinţe celeste], în care două fetevorbesc despre o împărăţie imaginară: "E ca în cer; ba chiar mai grozav-nu există creştini!"Problema a apărut încă de la începuturi. Comentând problemele bisericii

din Corint, Frederick Buechner scrie: "Ei erau trupul lui Hristos, după cumli se adresează Pavel într-una dintre cele mai elocvente metafore-ochii,urechile şi mâinile lui Hristos-dar felul lor de viaţă oferea lumii un Hristosorb, surd, infirm, care trebuia să continue lucrarea lui Dumnezeu într-olume decăzută." În secolul al IV-lea, Sfântul Augustin amintea îndurerat înscrierile sale de o biserică fărâmiţată de certuri: "Cerul ne porunceşte cutunete să zidim Biserica Domnului în toată lumea, iar aceşti broscoi se bălă-cesc în balta lor, orăcăind întruna: «Noi suntem singurii creştini adevă-raţi!» "Aş putea umple pagini întregi cu citate exprimate foarte plastic care sub-

liniază riscul asumat de Dumnezeu ca urmare a faptului că şi-a lăsat bunulnume pe mâna unora ca noi. Spre deosebire de Isus, noi nu exprimăm

Cuvântul perfect. Ne exprimăm într-o gramatică greşită, ne bâlbâim, ames-tecăm limbile, punem accente unde nu trebuie. Când lumea Îl caută peHristos, vede, asemeni locuitorilor peşterii din alegoria lui Platon, doar um-brele create de lumină, nu lumina însăşi.De ce nu putem fi Biserica despre care a vorbit Hristos? De ce trupul lui

Hristos Îi seamănă atât de puţin? Dacă Isus a ştiut dinainte că vor exista de-zastre precum cruciadele, Inchiziţia, comerţul cu sclavi practicat de creş-

---~lini, apartheidul, de ce S-a înălţat la cer?EU.nu pot oferi Linrăspuns satiSfăCătO.r la aceste întrebări pentru că sunt

şi u parte a problemei. Examinate mai îndeaproape, semnele mele de între-b re capătă o tentă personală neliniştitoare: De ce semăn eu atât de puţin cu? Mă voi rezuma la trei observaţii care mă ajută să mă împac oarecum cu

ceea ce s-a întâmplat de la Înălţarea lui Isus.În primul rând, biserica a adus în lume lumină şi întuneric deopotrivă.

În Numele lui Isus, Sfântul Francisc a îmbrăţişat sărăcia şi şi-a lepădathainele scumpe, Maica Tereza a înfiinţat Casa muribunzilor, Wilberforce aeliberat sclavii, generalul Booth a înfiinţat în oraşe Armata Salvării, iarDorothy Day a hrănit săraci. Acest gen de lucrare este în continuă desfăşu-rare: ca jurnalist am întâlnit educatori, medici, misionari, lingvişti, mi si0-nari în organizaţii de ajutorare care slujesc peste tot în lume pentru unsalariu mic, necunoscuţi de nimeni, în Numele lui Isus. Pe de altă parte,MicheJangelo, Bach, Rembrandt, constructorii catedralelor şi alţii ca ei, auoferit ce au avut mai bun "doar pentru gloria lui Dumnezeu." Mâinile luiDumnezeu S-au întins mult mai departe după Înălţare.Nu văd ce rost are să contabilizăm eşecurile şi succesele bisericii. Cu-

vântul final va veni prin judecata lui Dumnezeu. Primele capitole din Apo-calipsa ne arată cât de realistă este viziunea lui Dumnezeu asupra bisericii,şi totuşi în atâtea texte din Noul Testament Dumnezeu spune clar că îşigăseşte plăcerea în noi: suntem "de mare preţ" pentru El, ca "o jertfă de bunmiros", nişte "daruri în care El Îşi găseşte desfătarea". Nu pot înţelege ase-menea afirmaţii; le pot doar accepta prin credinţă. Numai Dumnezeu ştiece-I place lui Dumnezeu.În al doilea rând, Isus Îşi asumă întreaga responsabilitate pentru mădula-

rele din trupul Său. "Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi",le-a spus ucenicilor, acelor oameni de nimic care l-au pus răbdarea la încer-care şi care aveau să-L lase de izbelişte în ceasul cel mai greu al vieţii Lui.Mă gândesc la Petru, a cărui izbucnire, dragoste, temperament aprins,

pasiune greşit orientată şi trădare din necredinţă premerg în formă embrio-nară nouăsprezece secole de istorie a bisericii. Pe "pietre" asemenea lui Şi-aconstruit Isus Biserica şi a făgăduit că porţile iadului n-o vor birui. *Analizând relaţia lui Isus cu ucenicii, simt că renaşte în mine speranţa.

Aceştia L-au dezamăgit cel mai mult în seara în care a fost trădat. Şi totuşi,spune Ioan, în acele momente Isus "i-a iubit până la capăt" şi apoi le-a în-credinţat Împărăţia.În esenţă, problema bisericii este problema creştinului. Cum e posibil ca

o adunătură de oameni păcătoşi, bărbaţi şi femei, să fie Trupul lui Hristos?Răspund cu o altă întrebare: cum e posibil ca un om păcătos, cum sunt eu,să fie acceptat ca şi copil al lui Dumnezeu? O minune o face posibilă pecealaltă.Îmi repet mie însumi că Pavel a atribuit cuvinte înălţătoare-mireasa lui

Hristos şi Templul lui Dumnezeu-unor categorii de oameni îngrozitor depăcătoşi din oraşe precum Corintul. "Comoara aceasta o purtăm în niştevase de lut pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeuşi nu de la noi", avea să scrie Pavel într-una din cele mai corecte afirmaţiifăcute vreodată.Scriitoarea Flannery O'Connor, care nu poate fi acuzată că ar scuza de-

pravarea umană, a răspuns odată astfel unei scrisori în care tin cititor seplângea de starea bisericii: "Mi se pare că toată nemulţumirea ta în ce pri-veşte starea bisericii vine dintr-o insuficientă înţelegere a păcatului", înce-pea O'Connor, după care continua:

"Se pare că tu ceri bisericii să întemeieze acum şi aici, pe pământ,Împărăţia cerurilor, iar Duhul Sfânt să fie transferat de îndată în toatefiinţele umane. Duhul Sfânt rareori se arată la suprafaţă. Pretinzi ca omulsă se reîntoarcă in1ediat la starea în care l-a creat Dumnezeu şi faciabstracţie de groaznica mândrie umană care este cauza morţii. Hristos afost crucificat pe pământ, iar biserica este mereu crucificată de-a lungulsecolelor... Biserica este întemeiată pe Petru, care s-a lepădat de Hritosde trei ori şi care n-a putut să meargă singur pe ape. Tu te aştepţi ca suc-cesorii Lui să meargă pe ape. Întreaga natura umană se împotriveşte cuputere harului pentru că harul ne schimbă, iar schimbarea este dureroasă.

*Charles William comentează că ,judecând după comentariile pe care le-a Tacut la adre-sa conducătorilor religioşi ai timpului, Isus nu pare să-şi fi pus mari speranţe în slujitoriibisericii. A promis Însă că porţile iadului nu vor birui Biserica. Citind istoria bisericii,putem constata împlinirea continuă a acestei promisiuni."

Preoţii i se Împotrivesc la fel ca şi ceilalţi. Pentru ca biserica.să fie cumvrei tu, ar fi necesar amesteculmiraculos şi permanent al lui DumnezeuÎn treburile omului..."

O'Connor a cuprins În două expresii memorabile alegerea cu care Seconfruntă Dumnezeu în faţa istoriei umane: fie Se implică "miraculos şipermanent în treburile omului", fie Se lasă "crucificat mereu de-a lungulsecolelor", aşa cum a fost cândva Fiul Său pe pământ. Cu câteva excepţii,Dumnezeu, a cărui natură este dragostea gata să se dăruiască, a ales a douaopţiune. Hristos poartă rănile bisericii, care este trupul Lui, aşa cum a purtatrănile crucificăr-i-i neori mă întreb care dintre ele sunt mai dureroase.

13A.

Impărăţia:Grâu amestecat cu neghinăNu mă prea atrage comedia umană. Eu nu sunt în întregime din lumeaaceasta ... Sunt de altundeva. Şi merită să găsesc acest "altundeva" dedincolo de ziduri. Dar unde să-I caut?

13~

Impărăţia:Grâu amestecat cu neghinăBiserica la care mergeam în anii copilăriei găzduia în fiecare toamnă o

conferinţă având ca temă profeţiile. Bărbaţi cu tâmplele albe, cunoscuţi deo ţară întreagă, îşi desfăşurau hărţile profeti ce-adevărate cearşaf uri pusecap la cap, pline cu reprezentări în culori fosforescente ale fiarelor şi arma-telor-aşternându-Ie de-a lungul platformei unde ţineau prelegeri despre"zilele din urmă" în care trăiam.Urmăream cu un amestec de frică şi fascinaţie linia trasată drept spre sud,

de la Moscova înspre Ierusalim, pe care erau schiţate mişcările armatelorputernice, de milioane de soldaţi, care aveau să se ciocnească nu peste multtimp în Israel. Am aflat că cele zece ţări membre ale Pieţei Comune Europe-ne împliniseră recent profeţi a lui Daniel despre fiara cu zece coarne. Curând,ni se spunea, toţi vom purta numere imprimate pe frunte, semnul fiarei, şivom fi monitorizaţi printr-un computer din Belgia. Avea să izbucnească răz-boiul nuclear, iar planeta se va afla în pragul dezintegrării, până în ultima se-cundă când Isus Însuşi Se va reîntoarce în fruntea annatei celor neprihăniţi.Scenariul acesta a încetat să mai fie verosimil în zilele noastre, când pu-

terile Rusiei au slăbit, iar Piaţa Comună (actuala Uniune Europeană) cu-prinde acum mult mai mult de zece state membre. Ceea ce m-a marcat nuau fost detaliile profeţiilor auzite la vârsta copilăriei, ci efectul lor emoţio-nal asupra mea. Am crescut timorat şi plin de speranţă în acelaşi timp. Laliceu am studiat chineza, iar fratele meu rusa, pentru a putea să comunicămcu armatele invadatoare care ar fi venit dintr-o direcţie sau alta. Unchiulmeu a dus lucrurile la extremă, luându-şi familia şi mutându-se în Australia.

*Cărturarii evrei care reflectau asiduu asupra profeţiilor Vechiului Testament nu L-aurecunoscut pe Isus ca fiind împlinirea acestor profeţii. Interpretarea greşită a semnelor pri-mei veniri n-ar trebui oare să-i oblige la precauţie pe cei care proclamă cu atâta încrederesemnele celei de-a doua veniri?

împărătia: Grâu amestecat cu neghină

Într-o asemenea atmosferă, Isus a înţeles bine puterea explozivă a cuvân-tului Mesia. După aprecierea lui William Barclay, "Dacă Isus ar fi declaratpublic că este Mesia, nimic nu ar fi putut împiedica un măcel inutil". DeşiIsus nu S-a prezentat pe Sine cu acest titlu, a acceptat să fie numit Mesia decătre alţii, iar Evangheliile prezintă o trezire treptată a ucenicilor Săi în cepriveşte identificarea Învăţătorului lor cu mult aşteptatul Împărat.Isus a încurajat această credinţă, folosind cuvântul care însufleţea cel

mai mult poporul evreu. "JÎnpărăţia cerurilor este aproape", a proclamat EI,chiar de la primul mesaj. De fiecare dată când vorbea despre această Împă-răţie, subiectul stârnea în memoria evreilor amintiri vii: steaguri colorate,oştiri în armuri strălucitoare, aurul şi fildeşul din zilele lui Solomon, naţiu-nea lui Israel restaurată. Însă ceea ce urma să se întâmple, avea să depăşeas-că orice eveniment din trecut: "Adevărat vă spun că mulţi prooroci şi oa-meni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi şi nu le-auvăzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi şi nu le-au auzit." Iar cu altăocazie anunţa, şi prin cuvintele Lui risca să scandalizeze: " ...şi iată că aicieste Unul mai mare decât Solomon."Zeloţii stăteau la marginea mulţimii care-L asculta pe Isus, înarmaţi şi

organizaţi în cete de luptători gata să se ridice împotriva Romei, dar, spreconsternarea lor, semnalul de luptă nu venea. Cu timpul, tiparul de compor-tament al lui Isus i-a dezamăgit pe toţi cei care căutau un lider după mode-lul tradiţional. Tendinţa Lui era mai degrabă de a fugi de grupurile maridecât de a le împlini aşteptările. Comparându-I pe Solomon cu un banalcrin, multora li s-a părut că a adus o insultă la adresa vremurilor de glorieale Israelului. În unica ocazie când mulţimile au vrut să-L facă Împărat, S-aretras în mod misterios. Iar la final, când Petru a scos sabia în apărarea Lui,Isus a vindecat rana celui lovit.Spre disperarea maselor, devenea din ce în ce mai clar că Isus vorbea

despre o cu totul alt fel de Împărăţie. Evreii vroiau ceea oamenii îşi dorescdintotdeauna de la o împărăţie vizibilă: bucate îmbelşugate pe masă, econo-mie fără şomeri, o armată puternică pentru a-i apăra de duşmani. Isus aanunţat o Împărăţie care însemna lepădare de sine, purtarea propriei cruci,renunţarea la avere, chiar şi iubirea de vrăjmaşi. Pe măsură ce le explicatoate acestea, nădejdi le mulţimii începeau treptat să se stingă.Când Isus a fost răstignit, toţi şi-au pierdut speranţa şi au abandonat.

Exegeţii spun că evreii din primul secol nu concepeau un Mesia care suferă.În ce-i priveşte pe cei doisprezece, oricât de mult S-a străduit Isus să le

Isus pe care nu L-am cunoscut

Cu toate că trăiam în acea atmosferă de teroare, nutream în suflet şi un sen-timent de speranţă: deşi eram sigur că lumea se va sfârşi curând, toată cre-dinţa mea de copil se bizuia pe faptul că Isus va învinge până la urmă.Mai târziu, citind istoria bisericii, aveam să aflu că astfel de viziuni asu-

pra sfârşitului lumii mai existaseră-în primele decenii ale creştinismului, lastărşitul secolului al X-lea, la sfârşitul anului 1300, în epoca lui Napoleon,în anii Axei formate de Hitler şi Mussolini. Chiar recent, în 1991, în războiuldin Golf, Saddam Hussein a fost etichetat drept Anticristul care va declanşaapocalipsa. De fiecare dată în cazul unei asemenea viziuni, creştinii au par-curs ciclic perioade de mare groază, de speranţă şi deziluzie, sentimente pecare nu îndrăzneau să le exprime. Sfârşitul însă continua să se lase aşteptat.Am aflat de asemenea că şi evreii au trecut' epetate rânduri prin acest

ciclu, dar niciodată mai dureros decât î primul sec de după Hristos. Învremea aceea, mulţi evrei aşteptau s' se ridice Mesia i să-i elibereze desub teroarea Romei, o speranţă pe care bărbatul din Nazaret a aprins-o laînceput, dar mai apoi a stins-o. Pentru a-L înţelege pe Isus şi misiunea pecare a lăsat-o în urmă după Înălţarea Sa, trebuie să mă mai întorc o dată înepoca Sa, să încerc să t1iăiescacele timpuri, să-L ascult vorbind despre subi-ectul Lui preferat mai mult decât despre altele: Împărăţia lui Dumnezeu.Ceea ce a spus despre Împărăţia lui Dumnezeu în primul secol are o marerelevanţă pentru mine în secolul al XXI-lea.

În zilele lui Isus, evreii erau deosebit de preocupaţi de interpretarea ace-loraşi pasaje din Daniel şi Ezechiel care se vor regăsi mai târziu atât defrecvent în conferinţele având ca temă profeţia din zilele copilăriei mele.*Existau detalii ale celor două interpretări care nu coincideau (nici nu aveaucum)-Europa de Nord era pe vremea cărturarilor evrei o vastă regiunecutreierată de barbari, nu Piaţa Comună, iar Rusia nu exista-şi totuşi, celedouă viziuni despre Mesia se suprapuneau: şi unii şi alţii aşteptau un eroutriumfător. Oricine ar fi declarat: "Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până lavoi", ar fi trezit în mintea ascultători lor imaginea unui lider politic careavea să se ridice, să preia puterea şi să înfrângă cel mai puternic imperiucunoscut vreodată.

vorbească despre iminenta Sa moarte, aceasta n-a avut nici un ecou în ini-ma lor. Nimeni nu-şi putea imagina un Mesia murind.Cuvântul Împărăţie însemna un anumit lucru pentru Isus şi cu totul altul

pentru mulţime. Isus a fost respins de majoritate pentru că nu corespundeaimaginii naţionale pe care şi-o formaseră ei despre Mesia.Există o întrebare care m-a nedumerit multă vreme. Având în vedere aş-

teptările lor, de ce a continuat Isus să reînvie speranţele celor care-L urmau,prin cuvântul Împărăţie? (Acesta apare de cincizeci şi trei de ori doar înEvanghelia după Matei.) Isus a continuat să asocieze persoana Lui cu ter-menul pe care se părea că toţi îl înţelegeau greşit. roia să spună prinÎmpărăţia lui Dumnezeu?Este o mare ironie faptul că Acela care a în elat într-o asemenea măsură

aşteptările poporului Său a rămas cunoscut în istorie ca un împărat-pânăîntr-acolo încât cuvântul "împărat", sub o altă fi rmă, a devenit cel de-al doi-lea nume al Său. În greacă, Christos e echivalen cu termenul ebraic Mesia,adică Unsul, titlu care face referire la străvechiul ritual de încoronare a îm-păraţilor. Numele nostru de creştini (christ-ian, în engleză] vine de la aceastărădăcină care i-a încurcat atât pe cei de pe vremea lui Isus. Mă întreb însădacă noi, cei de azi, înţelegem Împărăţia lui Dumnezeu mai bine decât ei.

Dar, cu timpul, ea creşte până ajunge la dimensiunile unui arbust care în-trece în mărime celelalte plante din grădină, atât de mare şi bogat, încâtpăsările îşi fac cuiburi în ramurile lui. Împărăţia Lui Dumnezeu este aseme-nea seminţei de muştar. La început e atât de mică şi neînsemnată, încâtoamenii îşi bat joc de ea şi nu-i acordă nici o şansă. Dar, sfidând orice ob-stacol, Împărăţia lui Dumnezeu creşte şi se răspândeşte în toată lumea,aducând alinare celor bolnavi, săraci, întemniţaţi şi lipsiţi de iubire.Împărăţia lui Dumnezeu este ca un negustor aflat în căutare de pietre

scumpe. Într-o zi, omul nostru găseşte de vânzare o perlă atât de mare şi defrumoasă încât şi cele mai mari regine ale lumii l-ar invidia pe cel care ardeţine-o. Înţe1egând valoarea acesteia, negustorul îşi lichidează toată ave-rea ca s-o poată cumpăra. Deşi perla costă exact cât toată averea lui, nu re-gretă nici o clipă. Face târguI cu bucurie, şi îl socoteşte cea mai bună afa-cere a vieţii lui: comoara va dăinui şi după ce numele familiei lui va fi apusdemult. În felul acesta lucrează Împărăţia lui Dumnezeu. Sacrificiul-lepădarea de sine, purtarea crucii-se doveşte a fi o investiţie inteligentă,care nu aduce nicidecum păreri de rău, ci din contră, o bucurie fără margini.Acestea sunt povestirile spuse de Isus. Recitind parabolele despre Împă-

răţie, îmi dau seama cât de puţin înţeleg aceste imagini simple folosite deIsus. Îmi place să-mi imaginez acelaşi tip de împărăţie pe care şi l-au imagi-nat şi evreii de odioară: vizibilă, puternică. Mă gândesc la Constantin, înfruntea oştilor, la cruci1e ghintuite pe armuri, şi la deviza lor: "Prin acestsemn vom învinge!" Mă gândesc la armatele mărşăluind de-a lungul imen-selor planşe întinse la conferinţele despre profeţii. Evident, mă văd nevoitsă ascult din nou descrierea Împărăţiei făcută de Isus.

Isus nu a oferit niciodată o definiţie clară a Împărăţiei; în schimb a îm-părtăşit viziunea Sa indirect, printr-o serie de pilde. A ales să-şi ilustreze în-văţăturile cu imagini din viaţa zilnică: un om care-şi seamănă ogorul, unpescar, o femeie care face pâine, un negustor care caută mărgăritare.Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care aruncă sămânţa în

pământ. Aşa cum ştie orice cultivator, nu toate seminţele care sunt semăna-te aduc şi roade. Unele cad între pietre, altele sunt mâncate de păsări şi şoa-recii de câmp, altele sunt sufocate de buruieni. Toate acestea sunt normalepentru un agricultor, dar de neconceput pentru un întemeietor de împărăţieîn sensul tradiţional al cuvântului. Nu sunt împăraţii apreciaţi după puterealor, după capacitatea de a-şi impune voinţa asupra poporului, după forţaexercitată în combaterea duşmanilor? Isus însă spunea celor ce-L ascultau căÎmpărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să ne copleşească, să nu i neputem opune. Este umilă, discretă şi coexistă cu răul-un mesaj care nu afost pe placul evreilor aflaţi pe picior de bătaie.Să ne gândim la sămânţa de muştar care este atât de mică, încât după ce

cade pe pământ, poate trece neobservată atât de oameni cât şi de păsări.

Noi, cei care trăim În secolul XXI, o epocă În care puţini conducători maipoartă titlul de împărat, vedem împărăţiile În termeni de putere şi polarizare.Suntem urmaşii revoluţionarilor. Cu două secole în unnă, în Statele Unite şiîn Franţa, cei oprimaţi se ridicau şi răsturnau puterile conducătoare. Mai târ-ziu, în Rusia şi China, marxiştii au condus revolte motivaţi de o ideologiecare a devenit un fel de religie: au început de fapt prin a considera că Întreagaistorie este rezultatul luptei de clasă sau al materialismului dialectic. "Prole-tari din toate ţările, uniţi-vă! Rupeţi lanţurile!", striga Marx, şi îndemnul luia fost urmat cu frenezie o bună parte a acestui secol Însângerat.Un timp am încercat să citesc Evangheliile prin prisma teologiei eli-

berării. În final însă am înţeles că, în mod cert, Împărăţia lui Dumnezeu nu

este o chemare la o revoluţie violentă. Evreii din primul secol aşteptau cusiguranţă o astfel de revoluţie. Era clar cine erau beligeranţii: evreii opri-maţi împotriva ocupantului roman-păgâni care strângeau taxe, făceau co-merţ cu sclavi, reglementau religia şi înăbuşeau orice conflict. În acestecondiţii, zeloţii au lansat o strigare asemănătoare cu a lui Marx: "Evrei, uni-ţi-vă! Rupeţi lanţurile!" Dar mesajul lui Isus, Împărăţia pe care o propovă-duia, nu avea nimic de-a face cu politica de polarizare.Citind Evangheliile, îmi dau seama că Isus aduce un mesaj dublu. Pentru

asupritori, are un cuvânt de avertizare şi judecată ~ cei care reprezentauputerea conducătoare în zilele Lui i-a tratat cu atitudine de dispreţ blajin.Astfel pe Irod l-a numit "vulpea aceea" (exp esie pe care evreii o foloseaula adresa unei persoane lipsite de merite sau i portanţă) şi a acceptat să plă-tească birul pentru Templu "...ca să nu-i face să păcătuiască ...". Nu a puspreţ pe politică; la urma urmei, această pute conducătoare era cea careîncerca să-L reducă la tăcere.Pe de altă parte, celor apăsaţi, care erau principalii Lui ascultători, le-a

oferit un mesaj de mângâiere şi alinare. I-a numit "fericiţi" pe săraci şi pecei persecutaţi. Nu i-a incitat niciodată pe cei oprimaţi să se ridice şi să rupălanţurile. În cuvinte care trebuie să-i fi indignat la culme pe zeloţi, le-a po-runcit: "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri." A promovat un alt fel de putere: dra-gostea, nu constrângerea.Cei care ÎI priveau ca pe salvatorul lor politic, erau constant nedumeriţi

de tovarăşii pe care şi-I alegea. Ajunsese cunoscut drept prieten al vameşi-lor, o categorie care se identifica cu exploatatorii străini, nu cu cei exploa-taţi. Deşi îi denunţa pe liderii religioşi ai vremii Sale, pe unii dintre ei, caNicodim, îi trata cu respect, şi, cu toate că vorbea împotriva pericolelor pecare le-ar putea aduce banii şi violenţa, a dovedit dragoste şi compasiunefaţă de un tânăr bogat şi faţă de un centurion roman.Pe scurt, Isus a respectat demnitatea oamenilor, indiferent că a fost sau

nu de acord cu ei. Împărăţia Lui nu avea să fie întemeiată în funcţie de clasăsau alte diviziuni. Oricine era binevenit în Împărăţia Sa, chiar şi o femeiecu cinci bărbaţi sau un tâlhar agonizând pe cruce. Pentru EI persoana eramult mai importantă decât orice categorisire sau clasificare.Simt că această atitudine lui Isus arată spre mine cu un deget acuzator

de fiecare dată când mă implic într-o cauză în care cred cu putere. Îmi estefoarte uşor să mă implic în politica de polarizare şi să strig peste liniile depichetanţi "duşmanilor" din opoziţie. Îmi este însă foarte greu să nu uit că

Impărăţia: Grâu amestecat cu neghină

Împărăţia lui Dumnezeu îmi cere să o iubesc pe femeia care tocmai iese dinclinica unde a făcut avort (şi chiar şi pe medic!), pe cei ce trăiesc în promis-cuitate şi mor de SIDA, şi pe marele proprietar de terenuri care exploateazăcreatia lui Dumnezeu! Dacă nu pot arăta dragoste acestor oameni, atuncitreb~ie să mă întreb sincer dacă am înţeles Evanghelia lui Isus.Prin natura ei, o mişcare politică trasează linii de demarcaţie, face dis-

tinctii, pronunţă judecăţi; prin contrast, dragostea lui Isus trece peste linii,tran~cende diferenţele şi împarte har. Indiferent de meritele unei mişcări-fie că este vorba de o demostraţie împotriva avortului organizată de dreapta,fie de o manifestaţie pentru pace şi dreptate cu orientare de stânga-mişcă-rile politice riscă să arboreze o notă de putere care sufocă dragostea. De laIsus învăţ că, indiferent pentru ce militez, angajare~ mea nu trebuie să eli-mine dragostea şi smerenia, ca nu cumva să trădez Impărăţia cerurilor.

Dacă sunt tentat să consider Împărăţia lui Dumnezeu ca fiind o structurăde putere în plus, nu trebuie decât să revin la procesul din Ierusalim, o sce-nă în care cele două împărăţii sunt puse alături într-un contrast izbitor.Doi împăraţi, Irod şi Isus, personifică două tipuri diferite de putere. Irod

avea legiunile romane pentru a-şi impune autoritatea cu sabia, iar istoriaconsemnează modul în care acesta s-a folosit de puterea sa: i-a furat frateluisău sotia, a aruncat în temniţă pe toţi dizidenţii, s-a distrat tăind capul luiIoan B'otezătorulla petrecere. Şi Isus a avut putere, dar El a folosit-o pentrua arăta compasiune, pentru a hrăni f1ămânzii şi a vindeca bolnavi~. Irod aavut o coroană de aur, palate, gărzi, şi toate simbolurile regalităţii. In cazullui Isus, singura, să zicem, încoronare oficială sau "ungere" a lui ca Mesia,are loc într-o scenă stânjenitoare pentru martori în care o f:meie cu un tre-cut ruşinos îi toarnă pe cap un mir de mare preţ. Titlul de "Impărat al iude-ilor" I s-a acordat ca o sentinţă dată unui criminal. "Coroana" Lui, făcutădin spini, n-a fost decât o durere adăugată la celelalte. Şi, cu toate că ar fiputut să cheme o legiune de îngeri în apărarea Sa, a refuzat s-o facă.Isus a refuzat cu consecvenţă să folosească puterea coercitivă. L-a lăsat

cu bună-ştiinţă pe unul dintre ucenicii Săi să-L trădeze şi S-a predat fărăproteste celor veniţi să-L prindă. Nu voi înceta niciodată să fiu uimit defaptul că speranţa creştină se bazează pe un om al cărui mesaj a fost respins,a cărui dragoste a fost refuzată, şi care a fost condamnat ca un criminal lapedeapsa capitală.În pofida exemplului personal al lui Isus, mulţi dintre urmaşii Săi nu au

rezistat ispitei de a alege drumul lui Irod şi nu pe al Său. Încă mai simţimefectele undelor de şoc ale erorilor cruciaţilor care au prădat Orientul Apro-piat, ale conchistadorilor care au convertit Lumea Nouă cu sabia, şi ale ex-ploratorilor Africii, creştini care au participat la comerţul cu sclavi. Istoriane învaţă că atunci când foloseşte uneltele împărăţiei lumii, Biserica devineineficientă şi tiranică, precum oricare altă st ctură de putere. Ori de câteori Biserica s-a amestecat cu statul (Sfâ ul Imperiu Roman, Anglia luiCromweII, Geneva lui Calvin) felul în c re a fost privită ulterior credinţacreştină a avut de suferit. Şi, ironie, resp ctul lumii faţă de noi scade pro-porţional cu forţa cu care încercăm să-i c vingem pe alţii să adopte punc-tul nostru de vedere.Oi printre lupi, o sămânţă minusculă în graelină, drojdie în aluatul de

pâine, sare în mâncare: înseşi metaforele lui Isus vorbesc despre o "forţăsecretă" care acţionează dinăuntru. El nu a spus nimic despre o biserică tri-umfătoare care va împărţi puterea cu autorităţile. Se pare că Împărăţia luiDumnezeu funcţionează cel mai bine ca mişcare minoritară în opoziţie cuîmpărăţia acestei lumi. Când îşi depăşeşte acest statut, Împărăţia, în naturasa, suferă o modificare subtilă.Din acest motiv trebuie să fac aici o digresiune: mă îngrijorează recenta

tendinţă a creştinilor americani de a ajunge la putere, de a se concentra dince în ce mai mult pe probleme politice. Cândva creştinii erau fie ignoraţi, fiedispreţuiţi; acum sunt căutaţi de orice politician inteligent. Evanghelicii suntatât de mult asociaţi cu o anumită orientare politică încât mass-media folo-seşte alternativ termenii "cercurile evanghelice" şi "dreapta religioasă" cureferire la acelaşi lucru. Dacă întreb un străin: "Ce înseamnă un creştin evan- .ghelic?", răspunsul pe care-l primesc este ceva de genul: "Cineva care susţi-ne valorile familiei şi se opune avorturi lor şi drepturilor homosexuaIiIor."Această tendinţă mă sperie pentru că Evanghelia lui Isus nu a fost, în

esenţă, o platformă politică. Problemele cu care se confruntă creştinii într-osocietate seculară trebuie abordate curajos, rezolvate şi reglementate prinlege, iar democraţia le dă creştinilor tot dreptul de a se exprima. Dar să neferim să investim atât de mult în împărăţia acestei lumi încât să neglijămsarcina care ne revine de a le oferi oamenilor o altfel de împărăţie, una ba-zată numai pe harul şi iertarea lui Dumnezeu. Elaborarea legilor care săimpună moralitatea serveşte funcţiei necesare de restrângere a răului, dar eanu rezolvă problemele umane. Dacă peste un secol istoricii nu vor puteaspune despre evanghelicii anilor '90 decât că au susţinut valorile familiei,

atunci am ratat împlinirea misiunii pe care ne-a încredinţat-o Isus: aceea dea comunica păcătoşilor dragostea reconciliantă a lui Dumnezeu.Isus nu a spus: "Oamenii vor şti că sunteţi ucenicii Mei dacă ... elaboraţi

legi, suprimaţi imoralitatea şi restabiliţi demnitatea familiei şi a gurvernu-lui", ci: " ...dacă vă iubiţi unii pe alţii." A făcut această afirmaţie cu o searăînainte de moartea Sa, o seară în care puterea umană, reprezentată de braţultare al Romei şi de toate autorităţile religioase evreieşti, s-au ciocnit frontalcu puterea lui Dumnezeu. Toată viaţa Lui, Isus a fost implicat în diferitefonne de "războaie culturale", împotriva autorităţii religioase rigide şi aunui imperiu păgân, şi totuşi El a reacţionat dându-şi viaţa pentru cei careI-au fost împotrivă. Pe cruce, Isus i-a iertat. El a venit, în primul şi în primulrând, pentru a le arăta dragostea lui Dumnezeu: "Fiindcă atât de mult a iubitDumnezeu lumea încât a dat pe singurul Lui Fiu ...".

Când guvernatorul roman L-a întrebat pe Isus direct dacă este sau nuÎmpăratul iudeilor, Isus a răspuns: "Împărăţia Mea nu este din lumea aceas-ta ... Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptatca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar acum Împărăţia Mea nu este de aici."Devotamentul faţă de Împărăţia care "nu este de aici" a fost o trăsătură dis-tinctivă a creştinilor martiri care, de la moartea lui Isus, s-au confruntat cuopoziţia împărăţiilor acestei lumi. Creştinii neînarmaţi au folosit acest textpentru a rezista în faţa persecutorilor romani în Colosseum; Tolstoi l-afolosit pentru a submina autoritatea ţarilor, iar militanţii pentru drepturileomului l-au folosit pentru a cere legi pentru drepturile negrilor în sudul Sta-telor Unite şi în Africa de Sud. Fraza aceasta ne vorbeşte despre o Împărăţiecare transcende graniţele-şi, uneori, legile-unei naţiuni sau ale unui im-periu.Cu altă ocazie, Isus a fost întrebat de farisei când va veni Împărăţia lui

Dumnezeu. El a răspuns: "Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca săizbească privirile. Nu se va zice: «Uite-o aici!» sau «Uite-o acolo!» Căciiată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru."Este evident că Împărăţia lui Dumnezeu operează după un set de reguli

diferite de ale oricărei alte împărăţii de pe pământ. Împărăţia lui Dumnezeunu are graniţe geografi ce, nu are un oraş-capitală, nu are o clădire a parla-mentului, nici însemne regale pompoase. Urmaşii ei trăiesc în mijlocul duş-manilor, nu separaţi de ei printr-un gard sau printr-un zid. Împărăţia trăieşteşi creşte în fiinţele omeneşti.

Noi, cei care ÎI urmăm pe Isus, avem o dublă cetăţenie. Trăim într-o îm-părăţ!e externă, a familiei, a oraşelor, a naţiunii şi, în acelaşi timp, aparţi-nem Impărăţiei lui Dumnezeu. În porunca Lui: "Daţi, dar, Cezarului ce esteal Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Du nezeu", Isus a scos în evi-denţă tensiunea pe care o poate genera aceasC dualitate. Pentru primii creş-tini, loialitatea faţă de Împărăţia lui Dumneze a însemnat uneori o ciocnirefatală cu împărăţia vizibilă a Cezarului. Istori ul Will Durant, în The Storyof Civilization [Istoria civilizaţiei], conchide:

Nu există spectacol mai grandios în istoria uma 'tăţii decât priveliş-tea creştinilor, puţini la număr, baţjocoriţi şi oprimaţi de succesiune deîmpăraţi; creştini care duc toate greutăţile cu o tenacitate neînfrântă, caresunt tot mai mulţi pe zi ce trece, instaureazăordinea în timp ce duşmanullor sporeşte haosul, luptă cu cuvântul împotriva sabiei, cu speranţa împo-triva brutalităţii, ajungând în cele din urmă să învingă cel mai puternicstat cunoscut din istorie. Cezar şi Hristos s-au întâlnit în arenă, şi Hristosa învins.

Reformulând întrebarea acelui om: scopul nostru principal este de aschimba împărăţia politică externă, sau de a extinte Împărăţia transcedentăa lui Dumnezeu? Într-o ţară ca Statele Unite, cele două noţiuni au ajuns săse confunde cu uşurinţă.Am crescut într-o biserică ce îşi înălţa cu mândrie "stindardul creştin"

alături de cel naţional, declarând solemn credinţă amândurora. Credincioşiiaplicau Statelor Unite pasaje din Vechiul Testament care vorbeau despre operioadă în care era evident că Dumnezeu a lucrat printr-o împărăţie vizibi-lă pe pământ, naţiunea lui Israel. De exemplu, am auzit adesea acest versetcitat ca o fonnulă de renaştere naţională: "Dacă poporul Meu, peste careeste chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şise va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul,şi-i voi tămădui ţara." Sigur că principiul se poate aplica la modul general,dar făgăduinţa specific naţională a fost dată ca parte a legământului cuevreii din vechime cu ocazia sfinţirii Templului lui Solomon, locul în carea locuit Dumnezeu pe pământ. Avem vreun motiv întemeiat să credem căDumnezeu are un legământ similar cu Statele Unite?Avem vreun indiciu că Dumnezeu judecă acum Statele Unite sau oricare

altă ţară ca entitate naţională? Isus a spus parabolele despre Împărăţie înparte pentru a corecta aceste idei naţionaliste. Dumnezeu nu lucrează prinnaţiuni, ci în primul rând printr-o Împărăţie care trece dincolo de graniţeleunei naţiuni. ,Reflectând astăzi la pildele lui Isus referitoare la Impărăţie, observ că

există multă tulburare între creştini din cauza confuziei dintre cele două îm-părăţii, cea vizibilă şi cea invizibilă. La fiecare campanie electorală creşti-nii dezbat care dintre candidaţi este "alesul lui Dumnezeu" pentru CasaAIbă. Revenind la vremea lui Isus, îmi este greu să mi-L imaginez pe Isusîntrebându-Se care este "alesul lui Dumnezeu" pentru conducerea imperiu-lui, dintre Tiberiu, Octavian şi Iulius Cezar. Politica Romei era complet ire-levantă pentru Împărăţia lui Dumnezeu.În zilele noastre, pe măsură ce gradul de secui arizare a Statelor Unite

creşte, se observă că biserica şi statul se îndreaptă în direcţii diferite. Cu câtînţeleg mai bine mesajul lui Isus cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu, cuatât mă simt mai puţin alarmat de această stare de lucruri. Preocupareanoastră de căpătâi, concentrare a energiilor noastre, nu trebuie să fie în di-recţia creştinării Statelor Unite (o luptă pe care mereu o vom pierde), ci maidegrabă în aceea de fi Împărăţia lui Dumnezeu într-o lume din ce în ce mai

Am văzut ciocniri reale între împărăţii din timpul nostru. În ţări comu-niste ca Albania, Uniunea Sovietică, China-din cauza restricţiilor impusede autorităţi, biserica creştină a fost nevoită să funcţioneze în subteran, ceeace a determinat-o să devină literalmente invizibilă. În timpul valurilor depersecuţie din anii '60-'70 de exemplu, credincioşii chinezi erau amendaţi,închişi, torturaţi, iar autorităţile locale interziceau cele mai multe activităţireligioase. Dar, în ciuda acelei opresiuni guvernamentale, s-a produs o tre-zire spirituală care ar putea fi cea mai mare din istoria bisericii. Aproxima-tiv cincizeci de milioane de credincioşi s-au dedicat unei Împărăţii invizibi-le, chiar dacă împărăţia vizibilă i-a făcut să sufere pentru ea.De fapt, problemele par să apară când biserica iese din matca ei şi înce-

pe să cocheteze cu guvernul. După cum spunea un membru a legislativuluiamerican la încheierea unui tur al Chinei: "Cred că există un avertismentpentru noi în ce priveşte natura apolitică a bisericii subterane chineze. Ei seroagă cu perseverenţă pentru conducătorii lor, dar îşi menţin cu grijă inde-pendenţa. Noi avem privilegiul de a trăi într-o democraţie care ne determi-nă să ne implicăm dar, vă pot spune, după ce am lucrat în politica america-nă mai bine de un deceniu, că am văzut destui credincioşi vânzându-şi drep-tul de creştin pentru un blid de linte. Trebuie să ne întrebăm în permanenţăcare este scopul nostru principal: de a schimba guvernul sau de a vedeamembri ai guvernului şi oameni din afara lui schimbaţi pentru Hristos?"

ostilă acesteia. După cum spunea Karl Barth: "Biserica există pentru aaduce În lume un semn nou, radical diferit de felul de a fi al lumii, şi careo contrazice pe aceasta într-un mod ce Iasă să se întrevadă promisiuni pen-tru un viitor mai bun."În mod ironic, dacă Statele Unite se află î r-adevăr pe panta descenden-

tă a imoralităţii, situaţia aceasta ar fi o nouă ansă pentru biserică-aşa cums-a Întâmplat în Imperiul roman şi În China de a aduce "un semn nou ... celasă să se Întrevadă promisiuni pentru un viit mai bun". Recunosc că aşprefera să trăiesc într-o ţară În care majoritatea menilor ar respecta celeZece Porunci, s-ar purta civilizat unii faţă de alţii şi şj:;,arpleca o dată pe zicapetele pentru a spune o rugăciune cuminte, nepărtinitoare. Simt o nostal-gie după climatul social al anilor '50 în care am crescut. Dar dacă acest cli-mat nu va mai reveni, n-am să-mi pierd somnul. America va aluneca tot maijos, dar eu voi lucra şi mă voi ruga pentru ca Împărăţia Lui Dumnezeu săÎnainteze. Dacă porţile iadului nu pot birui biserica, scena politică actualăchiar că nu constituie o ameninţare serioasă.

În 1933, În Germania, la Stuttgart, Martin Buber a purtat o discuţie cuun specialist în Noul Testament cu privire la motivele pentru care el, caevreu care Îl admira pe Isus, nu-L putea totuşi accepta ca Mesia sub nici oformă. Creştinii, spunea Buber, trebuie că-i consideră pe evrei teribil deÎncăpăţânaţi dacă încă Îl mai aşteaptă pe Mesia. De ce nu Îl recunosc evreiipe Isus ca Mesia? "Biserica se bizuie în totalitate pe credinţa că Hristos avenit şi că aceasta este răscumpărarea oferită de Dumnezeu omenirii. Noi,evreii, nu putem crede asta ... Înţelegerea noastră este mai profundă, maiaproape de adevărul, spunem noi, că istoria lumii nu a fost schimbată dintemelii-că lumea nu este răscumpărată. Noi simţim starea ei de ne-răscum-părare." Această afinnaţie a lui Buber, devenită clasică, a fost Întărită înurmătorii ani, o dată cu ascensiune a la conducerea Germaniei a lui AdolfHitler În 1933, fapt ce a şters orice urmă de îndoială cu privire la omenireşi la starea ei de degradare. Cum poate un Mesia adevărat să lase o astfel delume să-şi continue existenţa?Singura explicaţie posibilă se găseşte În învăţătura lui Isus că Împărăţia

lui Dumnezeu vine în etape. "Acum" şi "Nu Încă" sunt prezent şi viitor.Când a spus despre Împărăţie că era "aproape" sau "înlăuntrul" ucenicilor,Isus a accentuat aspectul prezent al acesteia. Când i-a învăţat pe ucenici săse roage: "Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum În cer aşa şi pe

împărăţia: Grâu amestecat cu neghină

pământ", a sugerat că Împărăţia este în viitor. Martin Buber face o observa-ţie corectă când spune că, aparent, voia lui Dumnezeu nu se face pe pământaşa cum se face În cer. Sub multe aspecte, de importanţă majoră, Împărăţialui Dumnezeu nu a venit pe deplin.Probabil că Isus Însuşi ar fi fost de acord cu observaţia lui Buber despre

starea lumii. "În lume veţi avea necazuri", le-a spus EI ucenicilor. I-a aver-tizat şi În privinţa unor dezastre iminente: "Veţi auzi de războaie şi veşti derăzboaie: vedeţi să nu vă Înspăimântaţi, căci aceste lucruri trebuie să se în-tâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci." Prezenţa răului garantează că istoriava fi plină de lupte, şi că lumea va fi ne-răscumpărată. O vreme, Împărăţialui Dumnezeu trebuie să coexiste cu o răzvrătire făţişă împotriva lui Dumne-zeu. Împărăţia lui Dumnezeu avansează Încet, neostentativ, ca o forţă inva-datoare secretă care operează În interiorul Împărăţiilor conduse de SatanoSau, după cum spunea C.S. Lewis:

De ce coboară Dumnezeu aproape pe ascuns În această lume ocupatăde duşman şi Înfiinţează un fel de societate secretă care să submineze lu-crările diavolului? De ce nu vine În forţă, s-o ia cu asalt? Oare pentru cănu e destul de puternic? Ei bine, noi, creştinii, credem că EI va veni Înforţă; atâta doar că nu ştim când. Dar bănuim de ce Întârzie: doreşte săne dea ocazia să trecem de partea Lui de bunăvoie... Dumnezeuva revenipe pământ în forţă. Dar mă Întreb dacă cei care Îi cer să intervină directşi deschis Îşi dau seama cum va fi atunci. Când toate acestea se vor În-tâmpla, va fi sfârşitul lumii. Când autorul intră pe scenă, Înseamnă căpiesa s-a stărşit.

Cei mai apropiaţi ucenici ai lui Isus au înţeles cu greu dublul aspect alÎmpărăţiei. După moartea şi învierea Sa, când În sfârşit au priceput că Me-sia venise, nu ca un Împărat cuceritor, ci ca Unul îmbrăcat În smerenie şilimitări, chiar şi atunci îi obseda un gând: "Doamne, în vremea aceasta aide gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?" Fără nici o îndoială că segândeau la o Împărăţie vizibilă care să Înlocuiască ocupaţia romană. Isus aignorat întrebarea şi le-a poruncit să meargă să-L mărturisească până lamarginile pământului. Aceasta s-a întâmplat în momentul În care, spre ui-mirea lor, S-a Înălţat la cer de sub ochii lor, după care au venit îngerii şi le-auspus: "Acest Isus, care S-a Înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în ace-laşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer." Împărăţia după care tânjeau aveasă vină, dar nu În viitorul imediat.Trebuie să mărturisesc că mulţi ani am evitat să mă gândesc la a doua

venire a lui Isus-sunt convins că aceasta a fost şi o reacţie la mania profeţi-ilor din biserica în care am crescut. Era o învăţătură jenantă parcă, genul devorbărie care prindea la cei ce credeau în farfi rii zburătoare. Cunosc preapuţin detaliile celei de-a doua veniri, dar acu o înţeleg ca pe apogeul Îm-părăţiei lui Dumnezeu. În măsura în care bis rica îşi pierde credinţa în re-venirea lui Hristos şi se mulţumeşte cu un loc or comod în lumea prezentăîn loc să promoveze în mijlocul acesteia Împăra,' venită dintr-o alt fel delume, în această măsură ea riscă să-şi piardă credinţa îl1tr-=unDumnezeu su-veran.Dumnezeu şi-a pus în joc propriul nume. Noul Testament arată spre o

vreme în care "orice genunchi se va pleca ... şi orice limbă va mărturisi ... căIsus Hristos este Domnul". Evident că acest lucru încă nu s-a întâmplat. Lacâteva decenii de la Înviere, apostolul Pavel vorbea despre întreaga creaţiecare geme în durerile naşterii, în aşteptarea răscumpărării făgăduite. Primavenire a lui Hristos nu a rezolvat problemele planetei Pământ, mai degrabăa prezentat o viziune a Împărăţiei lui Dumnezeu pentru a-i ajuta pe oamenisă respingă farmecele înşelăciunii pământeşti.Doar la cea de-a doua venire a lui Hristos, Împărăţia lui Dumnezeu va

apărea în toată plinătatea ei. Între timp, noi ne trudim în speranţa unui viitormai bun, privind permanent la Evanghelii pentru a găsi în ele modelul aces-tui viitor. Jurgen Moltmann observa că expresia "Ziua Domnului", din Ve-chiul Testament, inspira frică; dar în Noul Testament ea inspiră credinţă,pentru că autorii au ajuns să-L cunoască pe Domnul acelei zile. Acum ştiula ce să se aştepte.În timpul vieţii Lui pe pământ, Isus a făcut orbii să vadă şi şchiopii să

umble; El Se va întoarce să domnească peste o Împărăţie în care nu va existaboală sau neputinţă. Pe pământ a murit şi a înviat. La revenirea Sa, moarteanu va mai fi. Pe pământ, a scos demoni. La reîntoarcerea Sa, îl va distrugepe cel rău. A venit pe pământ ca un prunc născut într-o iesle; când va veni adoua oară, va fi făptura cu chip de foc descrisă în cartea Apocalipsei. Împă-răţia pe care a întemeiat-o pe pământ nu a fost sfârşitul, ci doar începutulsfârşitului.Împărăţia lui Dumnezeu se răspândeşte pe pământ în măsura în care bise-

rica oferă ca alternativă o societate care să arate ce nu este lumea în prezent,dar va fi într-o zi: "un semn nou", cum spunea Karl Barth, "radical diferit defelul de a fi al lumii, şi care o contrazice pe aceasta într-un mod ce lasă să seîntrevadă promisiuni pentru un viitor mai bun". O societate în care oamenii

din toate rasele şi clasele sociale sunt bineveniţi, o societatea în care dom-neşte dragostea, nu polarizarea, căreia îi pasă de membrii ei cei mai slabi,care apără dreptatea şi neprihănirea într-o lume dominată de egoism şi deca-denţă, o societate în care oamenii aleargă după privilegiul de a-şi sluji aproa-pele-iată ce a vrut să spună Isus prin Împărăţia lui Dumnezeu.Cei patru călăreţi din Apocalipsa sunt o prefigurare a felului în care se

va sfârşi lumea: în război, foamete, boală şi moarte. Isus însă ne-a oferit oprefigurare a universului restaurat, dând o contrareplică la plăgile aduse decei patru călăreţi: El a făcut pace, a hrănit f1ămânzii, a vindecat bolnavii, aînviat morţii. A dat forţă mesajului Împărăţiei lui Dumnezeu trăind-o, fă-când-o vie printre oamenii din jurul Lui. Prevestiri le luminoase ale profeţi-lor cu privire la o lume fără durere şi fără lacrimi nu se referă la o lume debasm, ci la această lume.Nouă, bisericii, urmaşilor de azi ai lui Isus, ne revine misiunea de a face

cunoscute semnele Împărăţiei lui Dumnezeu, iar lumea care ne priveşte vacântări meritele Împărăţiei prin noi. Trăim o vreme de trecere-o trecere dela moarte la viaţă, de la nedreptatea umană la justiţia lui Dumnezeu, de lavechi la nou-nedesăvârşită, din păcate, totuşi, marcată pe ici-pe colo, cândşi când, cu mici indicii ce ne Iasă să anticipăm ceea ce va realiza Dumnezeuîntr-o bună zi, în mod desăvârşit. Împărăţia lui Dumnezeu pătrunde în lu-me, iar noi suntem mesagerii ei.

14Schimbareape care o aduce ElM. Scott Peck scrie că s-a apropiat cu scepticism de Evanghelii, crezând

că va da peste nişte scrieri destinate publicului larg, având ca autori nişteoameni care au ţesut cu dibăcie o poveste "de succes", o biografie înfrumu-seţată a lui Isus. Evangheliile însă l-au scăpat repede de această prejudecată.

Am rămas uluit de omul nebănuit de real pe care L-am descoperit înEvanghelii. Un om a cărui frustrare aproapc permanentă răzbate din fie-care pagină. "Ce să vă spun? De câte ori trebuie să vă spun? Cum să văfac să pricepeţi?" Am descoperit, de asemenea, un om de multe ori trist,uneori deprimat, adeseori neliniştit şi îngrozit... Un om care, deşi erafoarte singur, simţea uneori nevoia imperioasă de a rămâne singur. Amdescoperit un om incredibil de real, pe care nu l-ar ti putut inventa nimeni.

Mi-am dat seama că dacă scriitorii Evangheliei ar ti lucrat în relaţiipublice şi reclamă, aşa cum am bănuit la început, i-ar ti creat lui Isusexact imaginea pe care trei sferturi dintre creştinii de azi încearcă să 1-0creeze ... cu un zâmbet permanent, binevoitor pe chip, mângâind copilaşiipe creştet, străbătând drumurile cu pas domol drumurile Palestinei, calmşi imperturbabil. Dar Isus cel descris de Evanghelii-eare, după cumsugerează unii, ar fi secretul cel mai bine păstrat al creştinismului-n-aprea cunoscut "liniştea sufletească", aşa cum o înţelegem noi în termeniiactuali, şi probabil că nu vom avea nici noi parte de ea dacă umblăm peurmele Lui.

Cum L-am putea cunoaşte pe "adevăratul Isus", al cărui caracter a reuşitsă-I întrezărească cât de cât Scott Peck? Am încercat să-L privesc pe Isus

Isus pe care nu L-am cunoscut ~~:

"de jos", ca să-mi dau seama ce aş fi înţeles dacă Ş fi asistat personal ladesfăşurarea evenimentelor din Galileea şi Iudeea. semenea lui ScottPeck am rămas şi eu uluit de ceea ce am descoperit. -- ..Icoanele Bisericii Ortodoxe, vitraliile catedralelor europene, desenele

făcute de copii la şcoala duminicală în bisericile evanghelice din America,toate ni-L înfăţişează în prim plan, cu chipul senin, blând; şi totuşi, acel Isuspe care L-am întâlnit eu în Evanghelii numai blând nu este. Sinceritatea Luibrutală L-a făcut să pară de-a dreptul lipsit de tact în anumite situaţii. Puţinise simţeau în largul lor în prezenţa Lui. Cei câţiva care reuşeau îi făceau petoti ceilalti să se simtă stingheri în preajma lor. Îi mersese vestea că era im-, ,previzibil, greu de catalogat, şi chiar de înţeles.În concluzie, în urma acestei încercări de a-L cunoaşte pe Isus cel adevă-

rat, am rămas cu acelaşi număr de întrebări pe care l-am avut când am înce-put cercetarea. Şi, cu siguranţă, n-am reuşit să-I "îmblânzesc" portretul nicimăcar în ochii mei, cu atât mai puţin în ai altora. Am acum o suspiciune faţăde orice încercare de a-L clasifica pe Isus, de a-L pune în "cutiuţe". Isus estetotal diferit de oricare alt om care a trăit vreodată pe pământ. Diferenţa din-tre Isus şi om, în cuvintele lui Charles Williams, este diferenţa dintre "celcare duce o viaţă exemplară şi cel care este viaţa însăşi." Pentru a rezuma ceam aflat despre Isus, vă prezint câteva impresii. Ele nu reuşesc nici pe de-parte să formeze întreaga imagine, dar sunt acele aspecte ale vieţii Lui carenu reprezintă pentru mine doar o provocare de moment, ci una permanentă.

Schimbarea pe care o aduce El

voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu nici un chipnu veţi intra în Împărăţia cerurilor", îi învăţa EI pe cei ce-L ascultau. Fari-seii căutau în van o dovadă că EI ar fi încălcat Legea lui Moise. E drept căa încălcat anumite reguli din tradiţia evreiscă, dar la procesul formal care Is-a intentat, singura "crimă" de care a fost acubt a fost declaraţia Lui că esteMesia.Observ cu uimire îmbinarea dintre harul pe care Isus îl revărsa asupra

celor păcătoşi şi ura Lui neîmpăcată faţă de păcat, deoarece în cea mai mareparte a istoriei bisericii văd exact opusul. Ne-am obişnuit să spunem: "Urăscpăcatul, dar iubesc pe păcătos", dar oare cât de bine aplicăm acest principiu?Biserica creştină a găsit întotdeauna căi de a îmblânzi cuvintele aspre

ale lui Isus în sfera moralităţii. În primele trei secole, creştinii au înclinatspre a prelua literal porunca Lui: "Nu vă împotriviţi răului", dar mai apoi,biserica şi-a dezvoltat o doctrină având în centru ideea de "război drept",ba chiar de "război sfânt". Uneori, grupuri mici de creştini au urmat porun-ca lui Isus de a renunţa la bogăţie, dar cei mai mulţi dintre ei au trăit pe lân-gă biserici bogate. În zilele noastre, mulţi dintre creştinii care condamnăapăsat homosexualitatea, pe care Isus nici n-a pomenit-o, ignoră porunca Luiexplicită împotriva divorţului. Continuăm să redefinim păcatul şi să mutămaccentele.Între timp, biserica instituţionalizată iroseşte multă energie luând poziţie

împotriva lumii păcătoase dinafara ei. (Un termen ca "majoritatea morală"sună atrăgător doar pentru cei care aparţin acestei categorii.) Am asistat re-cent la o piesă de teatru având la bază povestiri inspirate de mărturisirileunor persoane diagnosticate ca având SIDA. Directorul teatrului a declaratcă a decis să pună piesa în scenă după ce l-a auzit pe unul din pastorii dinlocalitate afirmând că se bucura ori de câte ori citea necrologul vreunui tâ-năr celibatar, având convingerea că moartea acestuia era încă un semn alurii pe care Dumnezeu o poartă păcatului. Mă tem că biserica este văzutădin ce în ce mai mult ca un duşman al păcătoşilor.Prea adesea păcătoşii se simt ne iubiţi de biserică, în vreme ce aceasta

continuă să modifice definiţia dată păcatului-în totală contradicţie cu mo-deluI lăsat de Isus. Ceva nu e-n regulă.Într-una din primele sale cărţi, Shame [Ruşine], Salman Rushdie afirmă

că adevărata bătălie a istoriei nu se duce între bogaţi şi săraci, socialişti şicapitalişti, sau albi şi negri, ci între cei pe care el îi numeşte epicurieni şipuritani. Pendulul societăţii oscilează între cei care spun: "Orice este

Prietenul neprihănit al păcătoşilor. Când Isus a venit pe pământ, demoniiL-au recunoscut, bolnavii L-au asaltat, iar femeile păcătoase l-au turnat nardpe cap şi pe picioare. Pe de altă parte, evreii religioşi se simţeau profund le-zaţi când EI le demonta ideile preconcepute despre Dumnezeu. Reacţia lorde respingere mă duce cu gândul la întrebarea: Oare lumea religioasă deastăzi nu reacţionează la fel? Nu perpetuăm oare o iinagine a lui Isus care sepotriveşte aşteptărilor noastre de oameni religioşi, dar nu corespunde persoa-nei descrise atât de viu în Evanghelii?Isus a fost prietenul păcătoşilor. L-a lăudat pe vameşul spăşit, nu pe fari-

seul care se credea evlavios din cale-afară. Prima persoană căreia I S-a re-velat ca Mesia a fost o femeie din Samaria, care avusese cinci bărbaţi, iaracum trăia cu cel de-al şaselea. În ceasul morţii, a iertat un tâlhar care,altfel, n-ar mai avut răgazul de a primi mântui rea.Şi totuşi, El nu a fost atins de păcat. "Căci vă spun că, dacă neprihănirea

permis" şi cei care spun: "Nu este pennis!" Epoca Resta aţiei versus regi-mul auster al lui Cromwell, militanţii pentru libertăţi civi versus dreaptareligioasă conservatoare, laicii modemi versus fundamentaliştll' amici. Şiparcă pentru a se demonstra că avea dreptate, la scurt timp după aceasta,Iranul a pus o recompensă un#milion de dolari pe capul lui Rushdie. Se parecă acesta depăşise limita.Istoria cunoaşte multe precedente atât în ce priveşte legalismul cât şi

decadenţa. Dar cum ar putea cineva să trăiască la standarde morale înalte şiîn acelaşi timp să-şi manifeste mila faţă de cei care nu trăiesc la fel? Cumsă iubeşti păcătosul fără să încurajezi păcatul? Istoria creştină ne oferăcâteva consemnări ale modelului lăsat de Isus.În paralel cu cercetarea vieţii lui Isus, am parcurs şi câteva studii volu-

minoase despre credincioşii primelor trei secole. Biserica primară a începutbine, punând un mare accent pe puritatea morală. Candidaţii la botez trebu-iau să treacă prin perioade lungi de catehizare, iar disciplina bisericii era ur-mărită cu rigurozitate. Persecuţiile sporadice ale romanilor au ajutat la cer-nerea creştinilor "căldicei". Totuşi, până şi păgânii care-i observau pecreştinii acelor secole erau atraşi de felul în care aceştia se preocupau desemeni, ajutându-i pe cei oprimaţi, dedicându-se ajutorării săracilor şi bol-navilor.Sub împăratul Constantin, primul care a legalizat creştinismul şi l-a

transformat în religie de stat, s-a produs o schimbare majoră. Pe atunci,domnia sa părea să fie cel mai mare triumf al credinţei, pentru că împăratulacorda acum fonduri pentru construirea de biserici şi sprijinea întrunirileteologice în loc să-i persecute pe creştini. Dar, vai! Triumful acela cerea unpreţ: diferenţele dintre cele două împărăţii s-au şters. Statul a început sănumească episcopi şi alţi slujitori ai altarului, ceea ce a dus în scurt timp laformarea unei ierarhii bisericeşti, o copie aproape fidelă a ierarhiei imperi-ului. La rândul lor, episcopii creştini au început să impună moralitatea însocietate la scară generală, nu doar în biserică.De la Constantin încoace, biserica s-a confruntat cu tentaţi a de a deveni

"poliţia de moravuri" a societăţii. Biserica Catolică din Evul Mediu, Genevalui Calvin, Anglia lui Cromwell, Noua Anglie a lui Winthrop, BisericaOrtodoxă Rusă-fiecare dintre acestea au încercat să legifereze o formă demoralitate creştină, motiv pentru care le-a fost greu să reverse spre oameniharul.Cercetând viaţa lui Isus, îmi dau seama cât de mult ne-am îndepărtat de

echilibrul divin stabilit de El. Ascultând predicile şi citind scrierile bisericiicontemporane din Statele Unite, detectez mai mult spiritul lui Constantindecât al lui Isus. Omul din Nazaret a fost prietenul neprihănit al păcătoşilor,un model care ar trebui să trezească în noi îndoite mustrări de cuget.

Dumnezeul-Om. Uneori cred că ar fi fost mult mai uşor dacă Dumnezeune-ar fi dat nişte idei la care să chibzuim pe îndelete, apoi să hotărâm dacăsă le acceptăm sau să le respingem. Dar în loc de idei, El ni S-a dat pe Sinesub forma unei persoane."Isus mântuieşte", scrie pe abţibildul lipit pe spatele maşinii-imagina-

ţi-vă ce caraghios ar suna aceste cuvinte dacă am înlocui "Isus" cu Socrate,Napoleon sau Marx. Buddha le-a dat ucenicilor săi permisiunea de a-l uitaatâta timp cât îi respectă învăţăturile şi îi urmează calea. Platon a spus cevasimilar despre Socrate. Isus, însă, a arătat spre Sine şi a spus: "Eu sunt calea."Privind la viaţa lui Isus "de aici" nu am pus accentul pe preexistenţa Lui,

nici pe esenţa Lui divină, nici pe natura Lui dublă, deoarece acestora li seoferă mult spaţiu în cărţile de teologie. I-au trebuit cinci secole bisericiipentru a discuta detaliile naturii divino-umane a lui Isus, de aceea am prefe-rat punctele de vedere prezentate în Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca şiIoan interpretărilor oferi te de restul Noului Testament şi formulate de con-ciliile de la Niceea şi Calcedon.Într-adevăr, Evangheliile prezintă misterul naturii duble a lui Isus. Cum a

ajuns acest galileean evreu, care avea o familie şi un oraş din care se trăgea,să fie venerat ca "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat"? Simplu:citeşte Evangheliile, mai ales pe cea a lui Ioan. Isus a acceptat închinarea luiPetru când acesta a fost zdrobit sub povara păcatului său. Unui şchiop, uneifemei adultere şi multor altora le-a spus cu autoritate: "Iertate vă sunt păcate-le." Ierusalimului i-a spus: " ...iată vă trimet prooroci, înţelepţi şi cărturari..."ca şi cum nu ar fi fost doar un simplu rabin care stătea în faţa lor, ci Dumne-zeul suveran al istoriei. Când era provocat, Isus răspundea deschis: "Eu şiTatăl una suntem." "Mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.", le-a spusîntr-o altă situatie accentuând tennenul evreiesc sacru de Dumnezeu, ca să, ,înţeleagă bine. Şi evreii fanatici au înţeles, de aceea în câteva rânduri au vrutsă arunce cu pietre în El ca să-L pedepsească pentru blasfemie.Afirmaţiile despre Sine pe care le-a facut, îndrăzneţe, chiar scandaloase,

fac din El axul central al întregii istorii, punctul de sciziune dintre creştinismşi alte religii. Deşi musulmanii şi un număr crescând de evrei Îl respectă pe

Isus ca pe un mare învăţător şi profet, nici un musulman nu şi-L poate ima-gina pe Mohamed pretinzând a fi Alah, aşa cum nici un evreu nu şi-l poateînchipui pe Moise pretinzând că este Iahve. Tot aşa, hinduşii cred în multeîncarnări, dar nu într-o singură Încarnare [citeşte Întrupare], în vreme ce bu-diştii nici măcar nu dispun de o terminologie prin care să definească întrupa-rea unui Dumnezeu suveran.Să fi adăugat ucenicii lui Isus retroactiv la învătătura Lui afirmatii atât

de îndrăzneţe ca parte a unei conspiraţii de lansare ~ unei noi religii? Puţinprobabil. Aşa după cum am văzut, nu numai că ucenicii nu erau capabili deo asemenea conspiraţie, dar Evangheliile îi prezintă chiar împotrivindu-seideii că Isus ar fi fost de origine divină. În definitiv, toţi ucenici aparţineauunui neam care credea cu tărie într-un singur Dumnezeu. În ultima lor noap-te petrecută cu Isus, după ce au auzit toate afirmaţiile Lui despre Sine şi auvăzut toate minunile, unul dintre ei I-a cerut Învăţătorului: "Arată-ne peTatăl." Tot nu înţelegeau. Isus însă a răspuns, poate mai clar ca niciodată:"Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl."Este un fapt istoric incontestabil că urmaşii Lui, aceia care n-au reuşit

să pătrundă înţelesul cuvintelor Lui rostite la Cina cea de taină, L-au pro-clamat câteva săptămâni mai târziu "Cel Sfânt şi Neprihănit", "Domnul","Dătătorul vieţii". În perioada în care au fost scrise Evangheliile, ei Îl nu-meau Cuvântul care era Dumnezeu şi prin care au fost făcute toate lucru-rile. Ani mai târziu, în Evanghelia sa, Ioan scria: "Ce era de la început, ceam auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinilenoastre, cu privire la Cuvântul vieţii ..." Cartea Apocalipsei Îl prezintă peIsus având un chip ca para focului, "ca soarele care străluceşte în toată pu-terea lui", dar autorul a făcut întotdeauna legătura între acest Hristos cos~mic şi galileeanul pe care ucenicii L-au auzit, L-au văzut şi L-au atins.De ce ar fi inventat ucenicii aceste lucruri? Urmaşii lui Mohamed sau

Buddha, dornici să-şi dea viaţa pentru învăţătorul lor, nu au făcut un aseme-nea salt în gândire. Cum se explică faptul că înşişi ucenicii, care au acceptatatât de anevoie, ne cer nouă să credem lucruri atât de greu de înghiţit? Cumse face că e mai greu, nu mai uşor să-L accepţi pe Isus?Alternativa teoriei conspiratiei, care se referă la afirmatiile îndrăznete

ale lui Isus despre Sine, nu fac~ decât să amplifice problem~. Citind Eva~-gheliile, încerc uneori să le înţeleg ca un neiniţiat, aşa cum aş face dacă aşciti Coranul sau Upanişadele. Când privesc lucrurile din această perspec-tivă, mă surprind adesea uimit de aroganţa unuia care-şi permite să spună:

"Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine."Nu trebuie să citeşti decât câteva pagini ca să dai peste aceste afirmaţii carepar să submineze în mod ciudat toată învăţătura Lui înţeleaptă şi toate fap-tele Lui bune. Dacă Isus nu este Dumnezeu, înseamnă că pur şi simplu aveahalucinaţii când a spus aceste cuvinte.C. S. Lewis exprima de o manieră pregnantă această idee. "Discrepanţa

dintre profunzimea, bunul simţ şi (daţi-mi voie să adaug) logica rafinată aînvăţăturilor Sale morale, şi, pe de altă parte, megalomania de nemaiîntâlnitcare ar trebui să stea la baza învăţăturilor Sale dacă nu ar fi Dumnezeu, nua fost niciodată rezolvată satisfăcător", scria el în Miracles [apărută în ro-mâneşte sub titlul Despre minuni]. Într-un pasaj celebru din Creştinismulredus la esenţe, Lewis formulează acest argument mai plastic: "Dacă un omcare nu este decât un simplu om ar spune lucrurile pe care le-a spus Isus,n-ar ajunge un mare învăţător în domeniul moralei. În cazul acesta, omul arfi fie nebun-unul care afirmă despre sine, bunăoară, că este un ou prăjit-fie Diavolul din iad. Trebuie să alegi. Acest om [Isus] fie a fost şi este Fiullui Dumnezeu, fie a fost un nebun sau ceva mai rău."Îmi aduc aminte că, la colegiu, când am citit aceste cuvinte în Creştinis-

mul redus la esenţe, le-am considerat o exagerare grosolană. Cunoşteam lavremea aceea mulţi oameni care Îl preţuiau pe Isus ca mare învăţător, dar nucredeau că este nici Fiul lui Dumnezeu, nici nebun. Pe atunci, acesta era şipunctul meu de vedere. Studiind însă Evangheliile, am ajuns să fiu de acordcu Lewis. Isus nici nu a afirmat vreodată că identitatea Sa este temporară,nici nu a lansat aberaţii. El fie a fost Fiul lui Dumnezeu trimis să mântuiascălumea, fie un impostor care merita să fie răstignit. Oamenii din vremea Luiau înţeles exact necesitatea de a alege între aceste două alternative.Acum înţeleg că întreaga viaţă a lui Isus fie se clădeşte pe baza acestei

pretenţii a Lui de a fi Dumnezeu, fie se surpă din cauza ei. Nu mă potîncrede în iertarea promisă de El decât dacă are autoritatea de a susţineaceastă ofertă. Nu pot crede cuvintele Lui despre lumea cealaltă ("Mă ducsă vă pregătesc un loc ...") dacă nu cred ce a spus despre faptul că vine dela Tatăl şi Se duce la Tatăl. Şi cel mai important lucru: dacă nu avea nimicdivin în El, crucea devine un act de cruzime divină, nu de sacrificiu divin.Sidney Carter scrie într-un poem tulburător:

Dar Dumnezeu e sus, în ceruriŞi-un deget El nu mişcă,

Schimbarea pe care o aduce El

creştin?, mă întreb uneori; să fiu sincer, motivele se reduc la două: 1) lipsaunor alternative mai bune şi 2) Isus. Cu o minte strălucitoare, inflexibil,blând, creativ, subtil, invincibil, paradoxal de umil-Isus face fată oricăruiexamen la care este supus. Pe EI Îl vreau ca Dumnezeu al meu. 'Martin Luther i-a încurajat pe studenţii lui să fugă de Dumnezeul cel as-

cuns şi să alerge la Hristos; acum ştiu de ce. Dacă mă uit printr-o lupă la opictură miniaturală, punctul din centrul imaginii se distinge clar, în timp cespre margini imaginea se distorsionează. Pentru mine, Isus a devenit punctulfocal. Când fac speculaţii pe marginea unor subiecte ca problema durerii saua providenţei în opoziţie cu liberul arbitru, totul devine neclar. Dar dacăprivesc la Isus, la felul în care a tratat oamenii În durere, la îndemnurile Luide a ne implica d~ bunăvoie, cu toată inima în ceea ce facem, imaginea seclarifică din nou. Intr-o stare de apatie spirituală Îmi pun întrebări de genul:"La ce bun să te rogi dacă Dumnezeu ştie deja totul?" Isus însă descurajeazăastfel de întrebări: El S-a rugat, trebuie să ne rugăm şi noi.Cât timp am lucrat la The Student Bible [Biblia studentului], am petrecut

mai mulţi ani cufundat în studiul Vechiului Testament. Datorită acestei hră-niri consecvente cu Vechiul Legământ, mi-am Însuşit atitudinea evreuluiortodox. Vechiul Testament subliniază marea prăpastie dintre Dumnezeu şiom. Dumnezeu este asbolut, omnipotent, transcendent, de aceea cel maimic contact direct al omului cu El îl pune pe primul În pericol. Regulile deînchinare din cartea Leviticului îmi aduc aminte de un manual de instruc-ţiuni de folosire a materialelor radioactive. Aduceti numai miei fără cusurla Cortul Întâlnirii. Nu atingeţi chivotul. Fumul să' acopere permanent chi-votul; cine se va uita la chivot va muri. Nimeni nu are voie să intre în SfântaSfintelor, cu excepţia Marelui Preot în singura zi din an permisă. În ziuaaceea, de Yom Kippur, legaţi-i o frânghie de gleznă şi un clopoţel ca să-Iputeţi trage afară în caz că face o greşeală şi moare.Ucenicii lui Isus au crescut în acest mediu, În care nu se pronunţa nicio-

dată Numele lui Dumnezeu, Împlinind complicatul ritual al curătirii ur-mând cerinţele legii mozaice. Erau Încredinţaţi, asemenea adepţilo; m~ltoraltor religii ale vremii, că Închinarea cere sacrificiu: ceva trebuia să moară.Dumnezeul lor le-a interzis sacrificiul uman, astfel că, în ziua praznicului,Ierusalimul era plin de mugetele şi zbierătele unui sfert de milion de ani-male destinate altarului de la Templu. GăIăgia şi mirosul animalelor sa-crificate le aduceau necontenit aminte de marea prăpastie dintre Dumnezeuşi ei.

in juru-I, oşti intregi de ÎngeriCu-aripa-ncremenită ...Pe Dumnezeu să-L râstigneascăin locul tâu şi-al meu,Aşa l-am spus TâmplaruluiCe atârna pe lemn.

Din punct de vedere teologic, singurul răspuns la acuzati a adusă deCarter este tainica învăţătură conform căreia, după cum spune Pavel, "Dum-nezeu era î~ Hristos, împăcând lumea cu Sine". Într-un mod inexplicabilDumnezeu Insuşi a simţit durerea crucii. Altfel, cele petrecute la Calvar ar firămas în istorie ca un odios act de cruzime suferit de un fiu, şi nu ziua pecare o numim Vinerea Mare. *

.Chipullui Dumnezeu. George Buttrick, fost capelan la Harvard, îşi aduceammte cum veneau studenţii În biroul său, se trânteau pe scaun şi declarau:"Eu nu cred în Dumnezeu." Buttrick le dădea această replică dezarmantă:"Ia-o uşurel şi spune-mi şi mie în care Dumnezeu nu crezi. Poate că nici eunu cred în Dumnezeul acela." Apoi le vorbea despre Isus, cel mai bun reme-diu împotriva oricărei idei preconcepute despre Dumnezeu.Cărţile de teologie au tendinţa de a-L defini pe Dumnezeu prin ceea ce

nu este: Dumnezeu este nemuritor, invizibil, infinit. Dar cum ar suna o des-criere pozitivă a lui Dumnezeu? Isus răspunde la aceste întrebări foarte im-portante pentru creştin. Apostolul Pavel L-a numit pe Isus, cu îndrăzneală:" ...chipul Dumnezeului Celui nevăzut". Isus a fost oglindirea fidelă a luiDu~mezeu: "Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în EL"Intr-un cuvânt, Dumnezeu este asemenea lui Hristos. Isus ne prezintă un

~u~nez~u în c~rne şi oase pe care ÎI putem primi sau respinge, ÎI putemtUbI sau Ignora. In acest model vizibil, la scară umană, putem discerne maiclar trăsăturile lui Dumnezeu.Trebuie să recunosc că Isus cel întrupat a corectat multe dintre ideile

rigide şi greu de acceptat pe care le aveam legat de Dumnezeu. De ce sunt

. *În.cuvintele lui .Frederick Buechner: "Noutatea pe care o aduce Noul Legământ nu estelde~a c~ Du~nezeu ILIb:şte lumea ~tât de I~ult încât Şi-a vărsat sângele pentru ea, cât pre-te~ţla :a se ţm~ d.e cuvant. Asemeni tatălUI care îl asigură pe copilul său bolnav că ar faceon~e sa-I poata vmd~ca, Dumneze~1 nu se lasă intimidat şi Îşi pune planul în aplicare. IsusHns~o~ este pla~ul lUIDumnezeu, Iar crucea, locul în care Dumnezeu şi-a dus planul la în-deplt~)re, este Simbolul central al credinţei Noului Legământ."

Am lucrat atât de mult pe Vechiul Testament încât, într-o zi, când amtrecut la Faptele Apostolilor, contrastul m-a cutremurat. De-astă dată, ur-maşii lui Dumnezeu, cei mai mulţi dintre ei evrei autentici, se întâlneau încase particulare, cântau imnuri şi 1 se adresau lui Dumnezeu cu apelativulfamiliar Ava. Unde erau frica şi ceremonialul plin de solemnitate cerut a firespectat de către oricine îndrăznea să se apropie de mysterium tremendum?Nimeni nu mai aducea animale la sacrificat; moartea nu mai făcea parte dinînchinare, cu excepţia momentului solemn în care frângeau pâinea şi beauvinul împreună, meditând la jertfa adusă de Isus o dată pentru totdeauna.Astfel, Isus a produs schimbări profunde în modul în care Îl înţelegem

pe Dumnezeu. În esenţă, ni L-a adus pe Dumnezeu aproape. Evreilor carecunoşteau un Dumnezeu distant, abstract, Isus le-a adus mesajul că luiDumnezeu îi pasă de iarba de pe câmp, hrăneşte vrăbiile, ştie câte fire depăr avem în cap. Pentru evreii care nu îndrăzneau să pronunţe Numele luiDumnezeu, Isus a introdus cuvântul aramaic de o surpinzătoare intimitate:"Ava". Era un tennen familiar care exprima afecţiunea în familie, un fel dediminutiv de genul "tati", unul dintre primele cuvinte articulate de copii.Înainte de Isus, nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să coreleze un astfel decuvânt cu Iahve, Dumnezeul Suveran al universului. După El, a devenit untermen obişnuit de adresare, chiar şi în adunările de limbă greacă; imitân-du-L pe Isus, au împrumutat cuvântul străin pentru a-şi exprima intimitateaîn care se aflau cu Tatăl.Când Isus atârna pe cruce, s-a produs un eveniment care şi-a pus pecetea

pe un nou tip de intimitate a tinerei biserici. Marcu relatează că, în timp ceIsus Îşi dădea ultima suflare, "perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt îndouă de sus până jos". Această perdea imensă servea ca perete despărţitorpentru Sfânta Sfintelor, locul în care era prezent Dumnezeu. După cumnotează mai târziu autorul cărţii Evrei, ruperea perdelei indica exact ceeace îndeplinea moartea lui Isus. Nu mai erau necesare sacrificii. Nici un ma-re Preot nu mai trebuia să tremure intrând în locul sacru.Noi, cei din epoca modernă, trăim această intimitate nouă de atât de

mult timp, încât ni se pare normală. Îi cântăm lui Dumnezeu refrene cunos-cute şi stăm de vorbă cu EL în rugăciuni neprotocolare. Pentru noi, jertfaeste un concept primitiv. Uităm prea uşor ce preţ a plătit Isus pentru a câşti-ga pentru noi toţi-oameni simpli, nu preoţi-accesul liber în prezenţa luiDumnezeu. ÎI cunoaştem pe Dumnezeu ca Ava, Tatăl iubitor, doar datoritălui Isus.

Cel care iubeşte. Dacă ar fi după mine, aş formula o idee diferită referi-toare la Dumnezeu. Dumnezeul meu ar fi static, neschimbător; nu L-aş pu-tea concepe pe Dumnezeu "venind" şi "plecând". Dumnezeul meu ar ţinelucrurile sub control cu putere, lichidând rapid şi decisiv orice împotrivire.Un băiat musulman i-a spus odată psihiatrului Robert Coles: "Allah ar spu-ne lumii, fiecăruia: «Dumnezeu este mare, foarte mare» ... I-ar face pe toţisă creadă în EI, iar dacă cineva ar refuza, ar muri-asta s-ar întâmpla dacăAllah ar veni aici."Dar, datorită lui Isus trebuie să-mi revizuiesc noţiunile intuitive despre

Dumnezeu. (Poate, cine ştie, tocmai acest lucru a fost esenţa misiunii Sale.)Isus ne dezvăluie un Dumnezeu care vine să ne caute, un Dumnezeu carene redă totala libertate, chiar dacă asta Îl costă viaţa Fiului Său, un Dumne-zeu vulnerabil. Dar, mai presus de toate, Isus ne revelează un Dumnezeucare este dragoste.Dacă ar fi să-L concepem noi pe Dumnezeu, care dintre noi ar lansa ideea

unui Dumnezeu care iubeşte şi tânjeşte să fie iubit? Celor crescuţi în tradi-tia creştină le poate scăpa nota şocantă din mesajul lui Isus, dar adevărul~ste că dragostea nu a fost niciodată relaţia normală dintre fiinţele umane şiDumnezeul lor. Coranul nu asociază niciodată cuvântul "dragoste" cuDumnezeu. Aristotel s-a exprimat direct: "Ar fi ceva ieşit din comun ca unom să pretindă că-1 iubeşte pe Zeus"-sau că Zeus îl iubeşte pe el. Prin con-trast, Biblia creştină afirmă că "Dumnezeu este dragoste" şi citează dragos-tea ca fiind motivul principal pentru care Isus a venit pe pământ: "Iată cumŞi-a arătat Dumnezeu dragostea faţă/de noi: L-a trimis pe singurul lui Fiuîn lume pentru ca să trăim prin EL"S0ren Kierkegaard scria: "Pasărea de pe ram, crinul din vale, cerbul din

codru, peştele din apă şi nenumăraţi oameni cântă cu bucurie: Dumnezeueste dragoste! Şi, pe fundalul acestor voci de soprane se aude, ca într-o par-titură pentru bas, glasul de profimdis al Celui ce S-a jertfit: Dumnezeu estedragoste. "Povestirile relatate de Isus despre dragostea lui Dumnezeu exprimă o

stare apropiată de disperare. În Luca 15, EI povesteşte despre o femeie carecaută toată noaptea până îşi găseşte preţioasa monedă şi despre un păstorcare porneşte prin întuneric să-şi caute singura oaie care s-a rătăcit dinturmă. Fiecare parabolă se încheie cu o scenă a bucuriei, cu un cor cere~ccare tresaltă de bucurie la vestea că încă un păcătos s-a întors acasă. Infinal, ca şi cum ar pregăti un punct culminant, Isus le spune povestea fiului

risipitor, care refuză dragostea tatălui său şi îşi risipeşte moştenirea într-oţară îndepărtată.Într-o vizită în Rusia, preotul Henri Nouwen a petrecut mai multe ore în

muzeul Ennitaj din Sankt Petersburg, meditând asupra remarcabilei picturia lui Rembrandt, Întoarcereafiului risipitor. În acele momente, Nouwen aavut revelaţia unui nou mister conţinut în această parabolă: Isus a devenitun fiu risipitor de dragul nostru. "A lăsat casa Tatălui Său, a venit într-o ţarăstrăină, a renunţat la tot ce avea, şi S-a reîntors în casa Tatălui Său printr-ocruce. Dar a făcut toate acestea nu ca Fiu răzvrătit, ci ca Fiu ascultător, tri-mis să-i aducă acasă pe toţi copiii rătăciţi ai lui Dumnezeu. Isus este Fiulrisipitor al Tatălui risipitor care a renunţat la tot ce l-a încredinţat TatăLpen-tru ca eu să pot fi ca El şi să mă pot întoarce cu EI în casa Tatălui."Pe scurt, de la Genesa 3 la Apocalipsa 22, Biblia ne vorbeşte despre un

Dumnezeu care nu-şi găseşte liniştea până nu-şi aduce familia înapoi acasă.Dumnezeu a dat lovitura decisivă a reconcilierii când şi-a trimis Fiul într-olungă căLătorie pe planeta Pământ. Ultima scenă a Bibliei, asemeni parabo-lei fiului rătăcitor, se încheie cu o mare sărbătoare a familiei reunite.În altă parte, Evangheliile comentează dimensiunile la care a lucrat Dum-

nezeu în planul Lui de răscumpărare prin dragoste.

Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptulcă El ne-a iubit pe noi, şi a trimes pe Fiul Său cajertfă de ispăşire pentrupăcatele noastre.Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru priete-

nii săi.Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui

Fiu...

Îmi amintesc de o noapte lungă în care şedeam pe scaunele incomode dinaeroportul O'Hare, aşteptând iritaţi un zbor care avea o întârziere de cinciore. S-a întâmplat atunci să fiu alături de o femeie înţeleaptă care călătoreala aceeaşi conferinţă. Lunga aşteptare şi ora târzie ne-au creat o stare demelancolie, iar în cele cinci ore care ne stăteau în faţă am avut timp să neîmpărtăşim toate întâmplările nefericite care ne-au marcat anii copilăriei,dezamăgirile din biserică sau întrebările vizavi de credinţă. Pe atunci scriamDisappointment with God [Dezamăgit de Dumnezeu] şi mă simţeam apăsatde durerile, regretele, îndoielile şi rugăciunile neascultate ale altora.Interlocutoarea mea m-a ascultat în tăcere mult timp, după care, pe neaş-

teptate, mi-a pus o întrebare care mi-a rămas întipărită în minte. "Philip, Îl

laşi vreodată pe Dumnezeu să te iubească? Mi se pare un lucru important,ce zici'?"Mi-am dat seama cu surprindere că femeia tocmai scosese la lumină o

latură întunecată a vieţii mele spirituale. Oricât de adânc înţelegeam credin-ţa creştină, mi-a scăpat cel mai important mesaj dintre toate. Povestea luiIsus este o poveste de sărbătoare, o poveste de dragoste. Ea implică durereşi dezamăgire, e adevărat, atât pentru Dumnezeu cât şi pentru noi. Dar Isusîntruchipează promisiunea unui Dumnezeu dispus să plătească orice preţ casă ne recâştige. Una dintre cele mai importante realizări ale lui Isus este căne-a făcut demni de iubirea lui Dumnezeu.Romancierul şi criticul literar Reynolds Price spunea în felul lui: "EI ne

spune cât se poate de limpede că ni s-a făcut declaraţia după care tânjim şidespre care se vorbeşte atâta în poveşti-Creatorul tuturor lucrurilor măiubeşte şi mă doreşte ... În nici o altă carte din cultura noastră nu găsim odescriere mai exactă a acestei nevoi, acel arc enorm, înalt, strălucitor-făpturi fragile create de mâna lui Dumnezeu, aruncate în spaţiu, apoi prinseîn sfârşit de un om asemenea nouă în multe feluri."

Portretul umanităţii. Când se aprinde lumina într-o încăpere, fereastradevine o oglindă care reflectă lucrurile din acel spaţiu. În Isus nu avem doaro fereastră spre Dumnezeu, avem şi o oglindă a noastră, o reflexie a ceeace a gândit Dumnezeu când a creat această "sărmană făptură goală, bipe-dă". La urma urmei, fiinţele umane sunt create după chipul şi asemănareaSa; Isus ne arată cum ar fi trebuit să fie acest chip."Întruparea arată omului grozăvia mizeriei sale prin măreţia remediului

pe care l-a cerut", a spus Pascal. Isus a expus eşecurile noastre de fiinţe u-mane într-un mod care ne-a tulburat profund. Avem tendinţa de a scuzamultele noastre păcate prin afinnaţia: "E ceva omenesc." Bărbatul se îmba-tă, femeia are o aventură amoroasă, copilul chinuie un animal, o naţiunedeclară război alteia: e ceva omenesc. Isus a pus capăt acestei concepţii.Trăind în trup, El ne-a demonstrat cum ar trebui să fim, ne-a arătat cum amfost creaţi şi cât de departe suntem de ţintă."Iată OmuI!", a strigat Pilat. lată cel mai strălucit exemplar al umani-

tăţii! Dar uite în ce hal a ajuns! Isus a denunţat fără drept de apel invidia,setea de putere, violenţa care infectează această planetă ca un virus. Aceas-ta a fost intenţia din spatele Întrupării, chiar dacă realizarea ei s-a făcut deo manieră stranie. Isus ştia la ce Se angajează venind pe această planetă;

moartea Sa a fost hotărâtă de la început. Aşa cum se spune în epistole, avenit să facă cel mai iraţional schimb:

"...măcar că era bogat, S-a Tacutsărac pentru voi, pentru ca prin sără-cia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.""El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu,... S-a dezbrăcat pe Sine

Însuşi şi a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.""Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, EI L-a făcut păcat pentru noi,

,ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.""Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască

pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei."

S-a facut sărac pentru a ne îmbogăţi pe noi, şi-a lăsat dumnezeirea pentrua ne sluji pe noi, şi desăvârşirea pentru a purta păcatele noastre, a murit pen-tru ca noi să avem viaţă -schimbul pare avantajos pentru o singură parte.Dar în epistole găsim indicaţii surprinzătoare despre semnificaţia Întrupăriipentru Dumnezeu şi pentru om deopotrivă. Suferinţa de pe pământ a fost cao "experienţă instructivă" pentru Dumnezeu. Cuvintele mele sună a erezie,dar nu fac decât să repet ce se spune în Evrei: "Măcar că era Fiu, a învătatsă asculte prin lucrurile pe care le-a suferit." În altă parte, aceeaşi carte ~espune că autorul Mântuirii noastre a fost "facut desăvârşit" prin suferinţă.Comentariile evită de obicei aceste fraze, pentru că sunt greu de împăcat cuideea tradiţională de caracter imuabil al lui Dumnezeu. Din câte înţeleg eu,ele vorbesc despre anumite "schimbări" care trebuiau să se producă în dum-nezeire înainte ca noi să putem ti împăcaţi cu ea.În timpul acestei bucle temporale cunoscute sub numele de Întrupare,

Dumnezeu a experimentat ce înseamnă să trăieşti în trup de om. În treizecişi trei de ani de viaţă pe pământ, Fiul lui Dumnezeu a învăţat ce înseamnăsărăcia, neînţelegerile cu cei din casa ta, respingerea oamenilor, vorbele deocară şi trădarea. A învăţat şi lecţia durerii. Cum e să simţi pe obraz urmapalmelor celor ce te acuză. Cum e să-ţi simţi spatele sfâşiat de un bici cuplumbi. Cum e să-ţi simţi muşchii, tendoanele şi oasele sfredelite de fierulnemilos. Isus a "învăţat" toate acestea pe pământ.Caracterul Său nu I-a permis lui Dumnezeu opţiunea de a declara pur şi

simplu că această planetă imperfectă "nu contează". Fiul lui Dumnezeu atrebuit să înfrunte răul personal, într-un mod În care divinitatea perfectă nus-a mai confruntat niciodată până atunci. A trebuit să ierte păcatul, luândasupra Lui păcatul nostru. A trebuit să învingă moartea murind. A trebuit săînveţe mila faţă de oameni, devenind unul dintre ei. Autorul cărţii Evrei ne

Schimbarea pe care o aduce El

spune că Isus a devenit apărătorul nostru plin de înţelegere. Există o singurăcale de a deveni înţelegător, aşa cum ne indică rădăcina expresiei din greacăsyn pathos: "a simţi sau a suferi împreună cu cineva". Aşa cum reiese dincartea Evrei, datorită Întrupării, Dumnezeu aude rugăciunile noastre într-unmod nou, după ce a trăit şi S-a rugat ca o fiinţă umană'slabă şi vulnerabilă.*Isus S-a rugat înainte de moarte: "Tată, iartă-i..."-pe toţi: soldaţi romani,

lideri religioşi, ucenici ai Săi care au l-au întors spatele în acea noapte întu-necată, pe tine, pe mine, care ne-am lepădat de El în atâtea feluri-" ...iar-tă-i, căci nu ştiu ce fac." Dacă nu S-ar fi făcut asemeni oamenilor, Fiul LuiDumnezeu n-ar fi putut spune cu toată înţelegerea "nu ştiu ce fac". Dar a trăitprintre noi, şi a ajuns să înţeleagă.

Vindecătorul rănit. Goethe punea o întrebare: "Acolo se înaltă crucea, ,înfăşurată în trandafiri. Cine a pus trandafirii pe cruce?"În călătoriile mele prin ţări străine am observat diferenţa frapantă dintre

simbolurile diferitelor religii. În India, unde coexistă patru dintre cele maimari religii, am făcut o plimbare scurtă prin marele oraş Bombay şi amîntâlnit lăcaşuri de închinare ale tuturor celor patru religii.Templele hinduse erau peste tot, am întâlnit chiar şi temple portabile, pe

roţi, de genul tonetelor folosite de vânzătorii stradali, fiecare având imaginisculptate şi pictate În culori strălucitoare ale unora din miile de zei şi zeiţeale panteonului hindus. În contrast izbitor, în moscheea musulmană din cen-trul oraşului nu găseai nici o imagine; unminaret se înălţa spre cer, spre sin-gurul dumnezeu, Allah, care nu poate fi redus la dimensiunile unui chip scul-ptat. Privind clădirile hinduse, alături de cele musulmane, am priceput maibine parcă de ce fiecare religie o găseşte pe cealaltă atât de greu de înţeles.Am vizitat în aceeaşi după-amiază un lăcaş budist. În comparaţie cu stră-

zile aglomerate, gălăgioase de afară, acesta oferea o atmosferă de calm desă-vârşit. Călugări în haine lungi de culoarea şofranului, Îngenuncheau pentrurugăciune în încăperea întunecoasă şi liniştită, cu miros pătrunzător de tămâ-ie. O statuie aurită a lui Buda domina încăperea, zâmbetullui uşor ironic ex-primând convingerea budistă conform căreia cheia mulţumirii este

*Un medic care lucrează Într-un azil, mi-a spus: "Când pacienţii mei se roagă, ei vor-besc de fapt cu cineva care a murit de fapt-este o experienţă pe care nu a mai avut-o niciun alt sfătuitor, consilier sau expert În problemele muribunzilor."

dezvoltarea forţei interioare, care te ajută să depăşeşti orice suferinţe În viaţă.Apoi am Întâlnit o biserică creştină, o biserică protestantă din acelea

care nu acceptă nici un fel de reprezentări grafice. Semăna foarte mult cumoscheea musulmană, cu o singură excepţie: În vârful turlei bisericii se gă-sea o cruce mare, ornamentată.Văzând crucea Într-o ţară străină, cu o cultură total diferită de a mea, am

'privit-o cu alţi ochi şi m-a şocat caracterul ei bizar. Ce i-a determinat pecreştini să-şi Însuşească acest semn al condamnării ca simbol al credinţei?De ce nu facem tot ce ne stă în putere pentru a şterge amintirea nedreptăţiiscandaloase? Am putea scoate în evidenţă Învierea, menţionând cruceadoar ca pe o nefericită notă de subsol a istoriei. De ce să facem din ea piesacentrală a credinţei? "Păi, tocmai imaginea asta Îi face pe unii să-şi piardăcredinţa!", a strigat unul din personajele lui Dostoievski după ce a văzutscena Răstignirii redată de pictorul Holbein.Isus ne-a lăsat porunca de a ne aminti moartea Sa când ne adunăm Împre-

ună la închinare. Nu a fost însă necesar să ne poruncească să ne amintim nicide Duminica Floriilor nici de Paşte. "Să faceţi asta spre pomenirea Mea."Este evident că a dorit să nu uităm ce s-a întâmplat pe Calvar. Creştinii n-auuitat. John Updike spunea despre cruce că "i-a ofensat profund pe greciimândrii de zeii lor sprinţari, chipeşi şi puternici, şi pe evreii care aşteptau deveacuri un Mesia cu Înfăţişare de Împărat. Şi cu toate astea, crucea reuşeştesă ofere răspunsuri la realităţi mult mai adânci din inima omenească. Dum-nezeul răstignit a format o punte Între sentimentele pe care ni le creeazăaceastă lume de o imperfecţiune şi indiferenţă crude şi nevoia noastră umanăde Dumnezeu, de a simţi că El este prezent". În colţul acela de stradă dinBombay, în forfota aceea de trecători, biciclişti şi animale, am înţeles de cea ajuns crucea să aibă o semnificaţie atât de mare pentru creştini, de ce aajuns să Însemne atât de mult pentru mine. Crucea ne explică adevăruri pro-funde care, dacă n-ar exista ea, nu ar avea nici un sens. Crucea aduce speran-ţă În clipa când am pierdut orice speranţă.Apostolul Pavel L-a auzit pe Dumnezeu spunându-i: " ...puterea Mea În

slăbiciune este făcută desăvârşită", iar apoi s-a văzut pe sine altfel: "Cândsunt slab atunci sunt tare." "De aceea", a adăugat el, "simt plăcere În slăbi-ciuni, În defăimări, În nevoi, în prigoniri, În strâmtorări ..." Pavel arăta spreo taină care lasă mult În urmă calea budistă de rezolvare a suferinţei şi greu-tăţilor vieţii. El nu vorbeşte despre resemnare, ci despre transformare. Chiarlucrurile care ne fac să ne simţim nevrednici şi nepotriviţi, chiar lucrurile

care ne fac să ne pierdem speranţa, pe acelea le foloseşte Dumnezeu pentrua-şi face lucrarea. Iar ca dovadă avem crucea.Mi-ar fi plăcut ca un scriitor talentat ca Milton sau Dante să fi redat scena

care trebuie să fi avut loc în iad în ziua în care a murit Isus. Cu siguranţăs-a dezlănţuit o adevărată petrecere în Infern. Şarpele din Genesa zdrobisecălcâiullui Dumnezeu; balaurul din Apocalipsa înghiţise, În sfârşit, Pruncul.Fiul lui Dumnezeu, trimis pe pământ într-o operaţiune de salvare, sfârşiseatârnat pe cruce, ca o sperietoare de ciori zdrenţuită. Ce victorie diabolică!Dar cât de scurtă! Prin cea mai ironică răsturnare de situaţie a istoriei,

ceea ce a reprezentat pentru Satan biruinţa răului a reprezentat pentru Dum-nezeu biruinţa binelui. Moartea lui Isus pe cruce a unit cele două marginiale prăpastiei dintre un Dumnezeu perfect şi o omenire fatalmente perver-tită. În ziua pe care o numim Vinerea Mare, Dumnezeu a învins păcatul, aînfrânt moartea, a triumfat asupra lui Satan şi i-a luat pe ai Săi înapoi. Înacel act de transformare, Dumnezeu a făcut din cel mai monstruos act alistoriei cea mai mare victorie. Nu e de mirare, de aceea, că simbolul nu adispărut până astăzi; nu e de mirare că Isus ne-a poruncit să nu uităm nicio-dată.Datorită crucii am speranţă. Prin rănile Robului lui Dumnezeu suntem

vindecaţi, a spus Isaia-nu prin minunile Lui. Dacă Dumnezeu poate smul-ge acest triumf din ghearele unei înfrângeri aparente, şi poate găsi putereîntr-un moment de aparentă neputinţă, ce n-ar putea face Dumnezeu cu eşe-curile şi greutăţile aparente din viaţa mea?Nimic-nici măcar uciderea Fiului lui Dumnezeu-nu poate pune capăt

relaţiei dintre Dumnezeu şi fiinţele umane. În alchimia răscumpărării, ceamai odioasă crimă devine puterea noastră vindecătoare.Vindecătorul rănit de moarte se întoarce de Paşte, ziua care ne prezintă

dinainte un crâmpei din ceea ce va ti istoria din perspectiva eternităţii, cândtoate cicatricile, toate rănile, toate dezamăgirile vor apărea într-o altă lumi-nă. Credinţa noastră începe acolo unde părea că se sfârşeşte. Între cruce şimormântul gol stăruie unica făgăduinţă din istorie: speranţă pentru lume şisperanţă pentru fiecare dintre noi cei care trăim în ea.Teologul german Jurgen Moltmann exprimă într-o singură frază eveni-

mentele de la Vinerea Mare până la Paşte. Ea este de fapt un rezumat alistoriei trecute, prezente şi viitoare. "Dumnezeu plânge cu noi pentru ca,într-o bună zi, noi să putem râde cu El."Scriitorul şi predicatorul Tony Campolo a ţinut în biserica sa din

Philadelphia o predică mişcătoare adaptată după predica unui bătrân pastorde culoare. "E vineri, dar vine duminica" este titlul predicii, şi dacă ştii ti-tlul, ştii toată predica. Într-un crescendo de tempo şi volum, Campolo puneîn antiteză imaginea lumii din ziua de vineri-când forţele răului au învinsforţele binelui, când toţi prietenii şi ucenicii au fugit speriaţi, când Fiul luiDumnezeu a murit pe cruce-cu cea din duminica de Paşte. Ucenicii careau trăit ambele zile, şi vinerea şi duminica, nu s-au mai îndoit niciodată deDumnezeu. Au învăţat că atunci când Dumnezeu pare mai departe ca ori-când, poate fi mai aproape ca niciodată; când Dumnezeu pare cel mai lipsitde putere, este cel mai puternic; când Dumnezeu pare mort, EI revine Iaviaţă. Au învăţat să nu-L mai excludă niciodată pe Dumnezeu din calculelelor.Dar Campolo a sărit totuşi peste o zi în predica lui. Cele două zile au

primit nume înscrise în calendarul Bisericii: Vinerea Mare şi DuminicaPaştelui. Şi totuşi, într-un sens foarte real, noi trăim Sâmbăta, ziua fără nu-me. Ceea ce ucenicii au experimentat la scară mică-trei zile de durerepentru un om care murise pe o cruce-trăim noi acum Ia scară cosmică.Istoria omenirii continuă să se desfăşoare între promisiune şi împlinire.Putem crede că Dumnezeu e în stare să facă ceva bun dintr-o lume în careexistă Bosnia şi Ruanda, ghetouri din inima oraşelor şi închisori care gemde deţinuţi în cea mai bogată naţiune de pe pământ? E sâmbătă pe planetaPământ; va veni Duminica vreodată?Vinerea întunecată a Golgotei poate fi numită Mare doar în virtutea a

ceea ce s-a întâmplat în Duminica de Paşte, o zi care ne dă o cheie năucitoa-re pentru a descifra marea enigmă a universului. Paştele a deschis o falie înuniversul care alunecă înjos pe panta entropiei şi a dezintegrării, pecetluindpromisiunea că într-o zi Dumnezeu ne va arăta minunea Paştelui Ia scarăcosmică.Să ţinem minte că, în acest grandios spectacol cosmic, timpul în care

trăim este ziua de sâmbătă, ziua fără nume dintre celelalte două. Cunosc ofemeie a cărei bunică îşi are mormântul sub stejarii bătrâni de o sută cinci-zeci de ani aflaţi în cimitirul unei biserici episcopale din Louisiana. La do-rinţa bunicii, pe piatra funerară au fost gravate doar aceste cuvinte: "Înaşteptare. "

SurseCapitolull13: Dickens: Charles Dickens, The Lif'e of OUl'Lord. London: Associated Newspapers Ud.,

1934.15: Pasolini: Richard H. Campbell and Michac! R. Pitts, The Bible on Film. Metuchen, N,1.:

The Scarecrow Press, 1981, p. 54.16: Milliken: Bill Milliken, So Long, Sweet Jesus. New York: Prometheus Press, n.d.17: H. G. Wells: citat din The Greatest Man in History în Mark Link, S,1., He Is the Stil!

Point of the Turning World. Chicago: Argus Communications, 1971, p. III.17: "Eu vă spun: pe orişicine": Luca 12:8.18: "Oare ai ochi de carne": Iov 10:4.19: Blake: William Blake, "The Everlasting Gospel", The Portable Blake. New York: The

Viking Press, 1968, p. 612.19: Barth: Karl Barth, The Word of'God and the Word of'Man. Ncw York: Harper and Row,

Publishers, 1957, p. 62.19: Lakota: Cullen Murphy, "Who Do Men Say That 1 Am'?" The Atlantic Monthly,

Decembrie 1986, p. 58.20: Norm Evans: citat în "Making It Big", The Refhrmed Journal, Decembrie 1986, p. 4.20: Fritz Peterson: citat în The Chicago Tribune, May 24, 1981.20: " Un cercetător de la University (Jj'Chicago of Chicago ": David Tracy, citat în Murphy,

"Who Do Men Say That lAm'?" op cit., p. 38.21: Phillips: J. B. Phillips, Ring of Truth. Wheaton, 111.:Harold Shaw Publishers, 1977, p. 79.21: "unstrigăttare": Marcu 15:37.21: "Ferice de acela": Matei 11:6.22: McGrath: Alister McGrath, Understanding Jesus. Grand Rapids: Zondervan Publishing

House, 1987, p. 52.23: Kasper: Walter Kasper, Jesus the Christ. New York: Paulist Press, 1977, p. 46.24: "Înapoia Mea": Matei 16:23.24: Wink, Walter Wink, Engaging the Powers. Minneapolis: Fortress Press, 1992, p. 129.24: Sayers: Dorothy Sayers, Christian Letters to a Post-Christian World. Grand Rapids:

William B. Eerdmans Publishing Company, 1969, p. 15.24: Tuchman: Barbara Tuchman, Practic ing History. New-York: Alfred Knoph, 1981, p. 22.25: Pascal: Blaise Pascal, Pensees. New York: E. P. Dutton, 1nc. 1958, p. 228.26: Luther: Citat în Jurgen Moltmann, The Way of' Jesus Christ. San Francisco: Harper-

SanFrancisco, 1990, p. 84.

Capitolul 230: "mântuire de": Luca 1:71.30: "străpuns de o sabie": Luca 2:35.31: Lewis: C. S. Lewis, "The Grand Miracle", în God in the Dock: Essays on Theology and

Ethics. Grand Rapids: William B. Eerdmans Publishing Company, 1972, p. 84.32: Muggeridge: Malcom Muggeridge, Jesus: the Man Who Lives. New York: Harper and

Row, 1975, p. 19.32: "lată roaba Domnului": Luca 1:38.33: Ricci: Jonathan D. Spence, The Memory Palace of Matteo Ricci. New York: Penguin

Books, 1984, p. 245.33: "Copilul acesta este rânduit": Luca 2:34.33: Augustus: John Dominic Crossan, The Historical Jesus: The Life ofa Mediteranean Je-

wish Peasant. San Francisco: Harper Col lins Publishers, 1991, p. 31.34: Vezi şi p. 57: Herod the Great: Joseph Klausner, Jesus ofNazareth: His Life, Times, and

Teaching. London: George Allen and Unwin, Ud, 1925, p. 146.34: Auden: The Collected Poetry ofW H. Auden. New York: Random House, 1945, p. 455.36: Donne: John Donne, "Nativity", The Complete English Poems. New York: Penguin

Books,1971,p.307.36: "S-a dezbrăcat pe Sine": Filipeni 2:7.36: "argintul ... tot aşa de obişnuit": 1 Împăraţi 10:27.36: Figgis: Neville Figgis, The Gospel and Human Needs. London: Longmans, Green,

1909, p. 11.37: "O, aici şi acum ": W.H. Auden, The Cof!ecled Poetry, op cit., pp. 443-44.39: "A răsturnat pe cei puternici ": Luca 1:52.39: Tokes: Laszlo Tokes, The Fall of Tyrants. Wheaton, 111.:Crossway Books, 1990, p. 186.41: Lubavitcher: David Remnick, "Waiting for the Apocalypse in Crown Heights", The New

Yorker, Decembrie 21, 1992, p. 52.42: "Nu este Maria mama Lui?": Matei 13:54-55.42: "Nazaret!": Ioan 1:46.42: "Are drac": Ioan 10:20.43: Chesterton: G. K. Chesterton, Orthodoxy, Garden City, N.Y.: Doubleday/lmage Books,

1959, p. 137.44: Phillips: 1. B. Phillips, New Testament Christianity. London: Hodder and Stoughton,

1958, pp. 27-33.44: Apollo astronauts: citat În William M. Justice, OUl' Visitied Planet. New York: Vantage

Press, 1973, p. 167.45: "El este chipul": Coloseni 1:15, 17.

Capitolul 350: Buber: citat În Geza Vermes, Jesus the Jew: A Historian~' Reading of the Gospels.

London: Coli ins, 1973, p. 9.51: Moltmann: Jurgen Moltmann, The Way ofJesus Christ, op cit., p. 168.52: "Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu ": Matei 27:46.52: "Nu sunt eu": Ioan 3:28.52: "Tu eşti Acela ": Matei II :3.52: "de ai despica cerurile ": Isaia 64: J .

53: "El a practicat exorcismul ": Joseph Klausner, Jesus of Nazareth, op cit., p. 27.54: "Dumnezeu nu S-a născut": Jurgen Moltmann, The Crucified God. New York: Harper

and Row, 1974, p. 235.

55: Dodd: C. H. Dodd, The Founder of Christianity. London: The Macmillan Company,1970, p. 103.

55: Pelikan: Jaroslav Pelikan, Jesus Through the Centuries. New Haven, Conn.: Yale Uni-versity Press, 1985, p. 20.

56: Bonhoeffer: Dietrich Bonhoeffer, Christ the Center. San Francisco: Harper and Row,Publishers, 1978, p. 61.

56: Virgil: citat În Jaroslav Pelikan, Jesus Through the Centuries, op cit., p. 35.56: Barclay: citat În Malcom Muggeridge, Jesus: the Man Who Lives, op. cit., p. 74.57: Antiochus: Donald B. Kraybill, The Upside-Down Kingdom. Scottsdale, Pa.: The Herald

Press, 1990, p. 38.57: "Would the Romans ": Joseph Klausner, Jesus o/Nazareth, op cit., p. 144.58: Muggeridge: Malcom Muggeridge, Jesus: the Man Who Lives, op cit., p. 13.60: "Cum ... are să vină Hristosul? ": Ioan 7:41.60: "Nazaret!" Ioan 1:46.60: "Galifeea. Galifeea. tu urâşti ": Vermes, Jesus Ihe Jew, op. cit. p. 53.60: "Şi tu eşti din Galifeea?": Ioan 7:52.60: "Pleacâ de aici": Ioan 7:3.61: "Schimba Marele Preot": Joseph Klausner, Jesus ofNazareth, op cit., p. 151.61: Iosefus: A. N. Wilson, Jesus. New York: W. W. Norton and Company, 1992, p. xii.62: "Este de folos ": Ioan 11:50.64: "Cine iubeşte pe tatâ ": Luca 14:26.64: "Stricaţi Templul acesta": Matei 26:61.

Capitolul 468: ,,Isus, plin de Duhul Sfânt": Luca 4: 1-2.68: Hopkins: The Sermons and Devotional Writings of Germ'd Manley Hopkins. London:

Oxford University Press, 1959, pp. 180-83.68: Luther: citat În F. Forrester Church, Entertaining Angels. San Francisco: Harper & Row,

Publishers, 1987, p. 54.70: Muggeridge: Malcom Muggeridge, Jesus: the Man Who Lives, op cit., p. 52.71: "Înapoia mea, Satano ": Matei 16:23.71: "Să Teferească Dumnezeu, Doamne!": Matei 16:22.71: "Nu eşti Tu Hristosul? ": Luca 23:39.71: " ...să Se pogoare ... ": Matei 27:42-43.71: Milton: "Paradise Regained", The Complete Poems ofJohnMilton ". New York: Was-

hington Square Press, Inc., J 964, p. 393.72: Karamazov: Feodor Dostoievsky, The Brothers Karamazov, Garden City, N.Y.: Nelson

Doubleday, lnc., n.d., pp. 229-39.74: Sayers: Dorothy Sayers, The Man Born to Be King. Grand Rapids: William B. Eerdmans

Publishing Company, n.d., p. 35.74: Kierkegaard: citat în D. R. Davies, On to Orthodoxy. London: Hodder and Stoughton,

1939,p.162.75: MacDonald: George MacDonald, Life Essential, The Hope ofthe Gospel. Wheaton, III.:

Harold Shaw Publishers, 1974, pp. 24-25.75: "Ierusalime, Ierusalime ... ": Matei 23:37.

76: " ...după ce voifi înălţat ... ": Ioan 12:32-33.77: "Isus S-a uitat ţintă la el. .. ": Marcu 10:21.77: "Şi din pricina înmulţiriijărădelegii ... ": Matei 24:12.77: " ...s-a arătat mai îndurător. .. " Milton, "Paraelise Regaineel", op. cit., 368.78: "Dar Eu M-am rugat ... ": Luca 22:32.78: " Voi nu vreţi ... " Ioan 6:67.78: " ... ia-ţi crucea ... ": Matei 16:24.78: Thiellcke: Helmut Thielicke, Our Heavenly Father. Granel Rapiels: Baker Book House,

1974, p. 123.81: ...n-avem un Mare Preot... ": Evrei 4:14; 2:18.

93: Neusner. Jacob Neusner, A Rabbi Talks with Jesus. New York: Doubleelay, 1993, p. 24,29,31,53.

94: "El îi învăţa ... ": Matei 7:29.94: "Aţi auzit ... ": Matei 5:21 etc.94: "Omul acesta ... ": Matei 9:3.94: "Niciodată ... ": Ioan 7:46.94: "Taci! ": Marcu 1:25.94: "Duh mut ... ": Marcu 9:25.94: "Noi trăgeam nădejde ... ": Luca 24:21.95: " ... lumea se duce ... ": Ioan 12:19.95: "Oricine ": Matei 10:39.95: "Nu ştiţi ": Matei 20:22.96: "Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi .. ": Marcu 7: 18.96: "Până când. .. ": Matei 17: 17.96: " ... ca să ... ": Marcu 3:14.97: "În ceasul acela ... ": Luca 10:21.

Capitolul 584: Lentulus: Sherwooel Wirt, Jesus, Man orfoy. Nashville: Tholllas Nelson, 1991, p. 28.84: " ...mâncăcios şi băutor de vin. .. ": Luca 7:34.84: "Oare pot posti nuntaşii ... ": Marcu 2: 19.85: " ...pentru mulţi... ": Isaia 52:14; 53:2-3.85: Ioan Botezătorul reeunoaşte: Ioan 1:33.86: "Sufletul meu este cuprins ... ": Matei 26:38.86: "Credinţa ta... ": Matei 9:22.86: " ...un israelit în care nu este vicleşug": Ioan 1:47.87: Mary Gordon: Alfreel Corn, eel., InCL;rnation: Contemporary Writers on the New Testa-

ment. New York: Viking Penguin, 1990, p. 21.87: Lewis: C. S. Lewis, The Four Loves. Lonelon: Geoffrey Bles, 1960, p. 67.88: "Fiule, pentru ce ... ": Luca 2:48-49.88: "Taci!": Marcu 4:39.88: Maritain: citat În John S. Dunne, The Church ofthe Poor Devil. New York: Macmillan

Publishing Co., Inc., 1982, p. III.88: " ...dacă este cu putinţă ... ": Matei 26:39.89: Crossan: John Dominic Crossan, The Historica! Jesus, op. cit., p. xi.89: "Nu este acesta ... ": Matei 13:54-55.90: "un neam viclean şi preacurvar. .. ": Matei 12:39.90: "Credeţi măcal~.. ": Ioan 14:11.90: Buechner: Freelerick Buechner, Peculiar Treasures. San Francisco: Harper & Row, Pu-

blishers, 1979, p. 70.91: "Vulpile ... ": Matei 8:20.91: Berryman: John Berryman, "Eleven Aelelresses to the Lorel" În Love and Frame. New

York: Farrar, Strauss anei Giroux, 1970, p. 92.92: Pellkan: Jaroslav Pelikan, Jesus Through the Centuries, op. cit., p. 13.92: " ..,plin de har... ": John 1:14.93: "nu impună ... ": Joseph Klausner, From Jesus to Paul, citat În Everett F. Harrison, A Short

Life ofChrist. Granel Rapiels: Wm. B. Eerellllans Publishing Company, 1968, p. 98.93: "Fiţi sfinţi": Matei 5:48.93: Trueblood: Elton Trueblooel, The Yoke ofChrist and Other Sermons. Waco, Tex.: Worel

Books, 1958, p. 113.93: "Socotiţi .. ": Luca 14:28.

Capitolul 6103: "Ferice de cei ce ... ": Toate fericiri le sunt citate elin Matei 5.107: "Spiritul de sacrificiu ... ": Citat în Alister Harely, The Biology of God. New York:

Taplinger Publishing Company, 1975, p. 146.109: Lewis: C. S. Lewis, The Weight olClory. Granel Rapiels: Williams B. Eerelmans Publi-

shers COlllpany, 1965, p. 1-2.111: Phillips: J. B. Phillips, Good News. Lonelon: Geoffrey Bles, 1964, p. 33-4.112: Kasper. Walter Kasper, Jesus the Christ, op. cit., p. 84.113: Hellwig: Monika Hellwig, "Gooel News to the Poor: Do they Unsclerstanel it Better?"

În Tracing the Spirit, James E. Hug, eel. Mahwah, N. J.: Paulist Press, 1983, p. 145.116: Mauriac: Francois Mauriac, Whal I Belicve. New York: Farrar, Strauss anei Company,

1963, p. 47-56.118: Adam e un... : Henri Nouwen, "Aelam's Peace" În revista World Vision, august-septem-

brie 1988, p. 4-7.120: "Creştinismul a insislal ... ": Martin Luther King Jr. citat În Daviel J. Garrow, Bearing

the Cross. New York: William Morrow anei Company, Inc., 1986, p. 532.121: "de a trezi .. ": Ibiel, p. 81.124: "Oricine vrea ... ": Matei 16:25.124: " ...viaţă ... din belşug. ": Ioan 10:10.124: "de bucurie ": Matei 13:44.

Capitolul 7127: "Fiţi sfinţi ... ": Matei 5:48.127: "Eu nu-ţi zic până la şapte ori .. ": Matei 18:22.127: "Totcevoiţi ... ": Matei 7:12.128: Owens: Virginia Stem Owens, "Goel anei Man at Texas A & M", În The Reformed

Journal, noiembrie 1987, p. 3-4.129: "Să nu credeţi ... ": Matei 5:17,20.

130: "Să nu iei În deşert ... ": Exod 20:7.130: Fariseii Însângeraţi: Mary Stewart Van Leeuwen, "Why Christians Should Take the

Men 's Movement Seriously" În Radix, voI. 21, nr. 3, p. 6.130: "Dar Eu vă spun. .. ": toate aceste atirmaţii sunt luate din Predica de pe Munte, Matei

5-7.131: Updike: John Updike, "Even the Bib1e Is Soft on Sex", În The New York Times Book

Review, iunie 20, 1993, p. 3.132: "Daţi dar Cezarului ... ": Matei 22:21.134: Muggeridge: Malcom Muggeridge, "Books", În Esquire, aprilie 1972, p. 39.135: Tolstoy: vezi William L. Shirer, Love and Hatred: The Stormy Marriage ofLev and So-

nya Tolstoy. New York: Simon & Schuster, 1994.135: "Are atât de puţină dragoste autentică ... ": din jurnalul Soniei Tolstoi, ianuarie 26,

1895.136: "Dar cum rămâne cu ... ": citat În A. N. Wilson, The Lion and the Honeycomb: The

Religious Writings of Tolstoy. San Francisco: Harper & Row, Publishers, p. 147-8.137: Wilson: ibid, p. 17.137: Dostoievski: vezi Joseph Frank: Dostoievski, The Years of Ordeal, 1850-1859, Prince-

ton, N. J.: Princeton University Press, 1983.139: "Noi Îl iubim pentru că... ": Iloan4:19.139: " ...unde s-a Înmulţit păcatul... ": Romani 5:20.139: "Acum dar nu este ... ": Romani 8: 1.140:" Voijiţi deci desăvârşiţi ... ": Matei 5:48.140: "Să iubeşti pe Domnul ... ": Matei 22:37.140: "Tată, iartă-i ... ": Luca 23 :34.

Capitolul 8148: " Vezi tu... ": Luca 7:44-47.148: " ... săracii, ciungii ... ": Luca 14:2].149: "Pentru ca Fiul Omului ... ": Luca 19:10.149: "Nu cei ... ": Matei 9:12.149: "Cel ce crede ... ": Ioan 8:7-11.150: Lewis: C. S. Lewis, The Problem o/Pain. New York: The Macmillan Company, 1962,

p.98.150: Kaminer: Wendy Kaminer, din By the Book: America:S Selj~Help Habit, citat În "Sa-

ving Therapy: Exploring the ReligioLis SelJ~Help Literature", Theology Today, octom-brie 1991, p. 301.

151: "Nici un nebun ... ": Hans Kung, On Being a Christian. Garden City, N. Y.: Doubleday& Company, Inc., 1976, p. 235.

151: "Binecuvântatjii Tu,... ": Marcus J. Borg, Jesus, A New Vision. San Francisco: Harperand Row, 1987,133-34.

151: Wink: Wink, Engaging the Powers, op. cit., p. 129.151: "Nu mai este nici ... ": Galateni 3:28.154: Sayers: Dorothy L. Sayers, Are Women Human. Downers Grove, 111.:InterVarsity

Press, 1971, p. 47.152: Wink: Wink, Engaging the Powers, op cit, p. 130.

153: "Dumnezeule. ai milă ... ": Luca 18:13-14.153: Wilson: A. N. Wilson, Jesus, op cit., p. 30.153: "Fiule, adu-ţi aminte ... ": Luca 16:25.154: Constantine, early Christians: vezi Robin Lane Fox, Pagans and Christians. New

York: Alfred A. Knopf, 1989.154: Third World base communities: vezi Robert McAfee Brown, Unexpected News: Rea-

ding the Bible with Third World Eyes. Philadelphia: The Westminster Press, 1984.154: "M-a uns ... ": Isaia 61: 1.155: Endo: vezi Shusaku Endo, A Li/e of Jesus. New York: Paulist Press, 1973.158: "Ierusalime, Ierusalime ... ": Matei 23:37.158: " cereri cu strigăte mari ... ": Evrei 5:7.158: " Dumnezeul Meu ... ": Matei 27:46.

Capitolul 9163: Minunea tran.~rormării apei În vin: Ioan 2: 1- 11.164: Lewis: C. S.Lewis, "Miracles", În God in the Dock, op cit., p. 29.165: "Nu există moarte ... ": notă de subsol la Ioan 9:2 În The NIV Study Bible. Grand Ra-

pids: Zondervan Publishing House, 1985, p. 1614.166: Minunea vindecării orbului: Ioan 9: 1-41.176: Koop: Dintr-un interviu personal.168: Minunea vindecării leproşilor: Matei 8: 1; Marcu 1:40-44; Luca 5: 12-14.168: "Holy Disease": Patrick Feeny, 7'l1eFight Against Lepro;,y. New York: American Le-

prosy Mission, 1964, p. 25, 32.168: Maica Teresa: dintr-un interviu televizat.169: Minunea vindecării paraliticului' Matei 9: 1-8; Marcu 2:] -12; Luca 5: 17-26.169: "Orice irifirm... ": Donald Senior, C. P., "With New Eyes" În Stauros Notebook, voI. 9,

nr. 2, p. 1.171: Minunea hrănirii celor cinci mii: Matei 14: 13-21; Marcu 6:30-44; Luca 9: 10-17; Ioan

6:5-71.173: Capon: Robert Fan'ar Capon, Parables o{the Kingdom, Grand Rapids: Zondervan Pu-

blishing House, 1985, p.27.173: " ... viclean şi preacurvar. .. ": Matei 12:39,173: Isus nu se Încredea ... ": Ioan 2:24.173: Miracolul învierii lui Lazăr: Ioan II: 1-54.175: "Dacă nu ascultă ... ": Luca 16:31.176: " ...nici una dintre ele [vrăbii]: Matei 10:29.176: Askew: Eddie Askew, Disguises ()fLove. London: The Leprosy Mission International,

1983, p. 50.176: "Cred, Doamne! ": Marcu 9:24.177: Ioan Botezătorul: Matei 11: 1-7.178: Moltmann: Jurgen Moltmann, The Way o{Jesus Christ, op cit., p. 99.

Capitolul 10183: " Binecuvantat este Împăratul. . ": Luca 19:38.183: " Vă spun că... ": Luca 19:40.

183: "Nu vedeţi ... ": Ioan 12: 19.185: " vă pregătesc ": Luca 22:29.185: " Eu am biruit ": Ioan 16:33.185: " Isus, fiindcă ştia ... ": Ioan 13:3-4.185: Peck: M. Scott Peck, The Differenr Drum. New York: Touchstone/Simon & Schuster,

1988, p. 293.186: " cel mai mare ... ": Luca 22:26.186: " se uitau unii la alţii ... ": Ioan 13:22.186: " Nu cumva sunt eu?": Marcu 14:19.187: " nu-L cunosc ... ": Matei 26:74.187: "Dar Satana ... ": Ioan 13:27.187: " ... Tată, iartă-i ... ": Luca 23:34.188: Ghetsimani: Matei 26:36-56; Marcu 14:32-52; Luca 22:39-53.189: Yoder: John Howard Yoder, The Po/itics ofJesus. Grand Rapids: William B. Eerdmans

Publishing Company, 1972, p. 55-56, 61.190: "Nu trebuia să sufere Hristosul ... ".' Luca 24:26.190: Klausner: Joseph Klausner, Jesus o(Nazareth, op cit., p. 348.191: " Tejur. .. ": Matei 26:63-65.192: " Eşti Tu Împăratul ... ": Luca 23:3.192: Barth: Karl Barth, The Word of God and the Word o/Man, op cit., p. 82.194: Cicero: citat În Wa[ter Kasper, Jesus the Christ, op cit., p.113.194: " orice om atârnat ... ": Deuteronom 2 [:23.194: " Mi-esete. ": Ioan 19:28.194: " Tată, În... ": Luca 23:45.194: " S-a isprăvit! ... ": Ioan 19:30.195: " Dumnezeul meu, Dumnezeul meu ... ": Matei 27:46; Marcu 15:33.[95: Lewis: C. S. Lewis, Letters ta Malcom: Chiejly an Prayer. London: Geoffrey Bles,

1964, p. 65.195: " blestem ... ": Ga[ateni 3: 13.195: " El L-ajăcut... ": 2 Corinteni 5:2 [.195: Sayers: Sayers, The Man Born ta Be King, op cit., p. 5.196: Constantine: Michael Grant, Constantine the Great. New York: Charles Scribner's

Sons, 1994, p. 149, 222.196: Lewis: Letters to Malcom: Chlejly on Prayer, op cit., p. 113.196: "A dezbrăcat ... ": Co[oseni 2: 15.197: " Cu adevărat, omul acesta. .. ": Marcu 15:39.197: " adu-Ţi aminte de mine ... ": Luca 23:42.197: Justin Marty: Hans Kung, On Being a Chrlstlan, op cit, p. 339.197: Peck: M. Scott Peck, People ofthe Lie. Mew York: Simon and Schuster, 1983, p. 269.198: Solie: Dorothy SolIe, OfWar and Love. Maryknol[, N. Y.: Orbis Books, 1984, p. 97.

Capitolul 11202: May: Rollo May, My Quest for Beauty. Dallas: Saybrook Pub[ishing Company, 1985,

p.60.203: "Şi dacă n-a Înviat Hristos ... ": [ Corinteni 15:14.

204: " basme ... ": Luca 24: Il.204: " unii s-au Îndoit ... ": Matei 28: 17.205: " ..frică şi mare bucurie ... ": Matei 28:8.205: " ...cuprinse de cutremur şi de spaimă ... ": Marcu 16:8.206: Gospel of Peter: citată în Frederick Buechner, The Faces 0/ Jesus. San Francisco:

Harper & Row Pub[ishers, 1989, p. ? 18.206: " Ucenicii Lui au venit ... ": Matei 28: 13.206: " Dacă nu ascultă ... ": Luca 16:31.206: "nu mai era acolo ": citat în Hans Kung, On Being a Christlan, op cit, p. 365.206: Buechner: Frederick Bueckner, Whistllng in the Dark. San Francisco: Harper & Row

Publishers, 1988, p. 42.207: Întâlnirea de pe drumul spre Emaus: Luca 24: 13-49.208: " ..,pentru că M-ai văzut ... ": Ioan 20:29.209: Dodd: C. H. Dodd, The Founder o/Chrlstianity, op cit, p. 163.209: Updike: John Updike, "Seven Stanzas at Easter" în Collected Poems 1953-1993. New

York: A[fred A. Knopf, 1993, p. 20. Folosită cu permisiune.210: Tolkien: J. R. R. To[kien, "On Fairy Tales", citat în Robert McAfee Brown, Persuade

Us to Rejoice. Louisville, Ky.: Westlllinster/ John Knox Press, [992, p. 145.210: Sayers: Dorothy L. Sayers, The Mlnd o/ the Maker. London: Methuen & Co. Ltd.,

1959, p. 67.

Capitolul 12217: Buechner: Frederick Buechner, The Magnlficent Dejeat. New York: The Seabury

Press, 1979, p. 86.218: Wink: Wa[ter Wink, Enganging rhe Powers, op cit., p. 143.218: Eu Te-am proslâvit ... ": Ioan [7:4-5.218: " ...Bărbaţi Galileeni ... ": Fapte[e Apostolilor 1:II.219: " Cum M-a trimis ... ": Matei 10:16.219: Endo: Shusako Endo, Silence. New York: 'raplinger Publishing COlllpany, 1979, p. 203.219: " Fratele va da la moarte ... ": Matei 10:2[-22.219: " Totuşi, vă spun. .. ": Ioan [6:7.219: " Cum M-a trimis pe Mine ... ": [oan 17: 18.220: Hopkins: "Inversnaid", în Gerard Manley Hopkins, Poems and Prose. Ba[tilllore, Md.:

Penguin Books, 1953, p. 51.220: " dacă grăuntele de grâu nu... ". Ioan 12:24.220: " Doamne, În vremea asta ... ": Faptele Aposto[i[or 1:6.221: Lewis: C. S. Lewis, The Weight o(Glory, op cit., p. 15.221: " Cine vă ascultă ... ": Luca 1O: 16.222: " Când va veni Fiul omului ... ": Matei 25:31-46.223: " ...Bărbaţi Galileeni ... ": Fapte[e Apostolilor 1:Il.223: Edwards: Gerald R. Mc.Dermott, "What Jonathan Edwards Can Teach Us AbOlit

Politics", Christianity Today, 18 iulie, 1994, p. 35.225: Kung: Hans Kung, On Being a Christian, op cit., p. 132.225: Dillard: Alfred Corn, Incarnatiol1, op cit., p. 36.225: Buechner: 1bid, p. 123.

225: Augustin: citat în Paul Johnson, A History of'Christianity. New York: Atheneum, 1976,p.115.

226: "Nu voi M-aţi ales ... ": Ioan 15:16.227: Williams: Charles Williams, He Came Downj;'Om Heaven. London: William Heine-

mann Ud., 1938, p. ] 08.227: " ... i-a iubit până la capăt. ": Ioan 13:1.227: "Comoara aceasta ... ": 2 Corinteni 4:7.227: O'Connor: Flannery O'Connor, The Habit of' Being. New York: Vintage Books, 1979,

p.307.

253: " ...iată, vă trimet ... ": Matei 23:34.253: " Eu şi Tatăl... ": Ioan 10:30.253: " Mai Înainte ca să se nască Avraam ... ": Ioan 8:58.254: " Arată-ne ... ": Ioan 14:8.254: " Cine M-a văzut ... ": Ioan 14:9.254: "Ce era ... ": 1 Ioan 1:1.254: " ...ca Soarele ... ": Apocalipsa 1:16.255: "Eu sunt Calea ... ": Ioan 14:6.255: Lewis: C. S. Lewis. Miracles. New York: The Macmillan Company, 1947, p. 113.255: Lewis: Mere Christianity, op cit., p. 56.255: " ...Mă duc sâ vâ pregătesc ... ": Ioan 14:2255: Carter: citat în Gordon Bridge, A Day That Changed the World. Downers Grove, III.:

lnterVarsity Press, 1975, p. 56.256: Buechner: Frederick Buechner, Wishfiil Thinking. San Francisco: Harper & Row

Publishers, p. 17.256: " ...chipul Dumnezeului celui nevâzut ... ": Coloseni 1:15.256: "Căci Dumnezeu a vrut ... ": Coloseni 1:19.258: "Perdeaua ... ": Marcu 15:38.259: Coles: Robert Coles, The Spiritual Life of'Children. Boston: Houghton Mifflin Compa-

ny, 1990, p. 23 I .259: Aristotle: Aristotle, Magna Moralia, citat în Diogenes Allcn, Love. Cambridge, Mass.:

Cowley Publications, 1987, p. 115.259: " Dumnezeu este dragoste. ": 1 Ioan 4:8.259: " dragostea lui Dumnezeu ... ": I Ioan 4:9.259: Kierkegaard: citat în Karl Barth, The Word of'God and the Word (~I'Man, p. 84.260: Nouwen: Henri J. M. Nouwen, The Return of' the Prodigal Son. New York: Image

Books/Doubleday, 1994, p. 55.260: "Şi dragostea stă ... ": I Ioan 1:10.260: "Nu este mai mare dragoste ": Ioan 15:13.260: "Fiindcă atât de mult a iubit ": Ioan 3: 16.261: Price: citat în Alfi'ed Corn, lncarnation, op cit., p. 72.261: Pascal: Blaise Pascal, Pensees, op cit., p. 143.261: " lată omull ... ": Ioan 19:5.262: " măcar că era bogat ... ": 2 Corinteni 8:9.262: " măcar câ avea chipul ... ": Filipeni 2:6-7.262: ", ..El L-afăcut ... ": 2 Corinteni 5:21.262: "Şi El a murit pentru toţi ... ": 2 Corinteni 5: 15.262: "Măcar că era Fiu ... ": Evrei 5:8.263: " ... Tată, iartă-i ... ": Luca 23:34.263: Goethe: citat în Walter Kasper, Jesus the Christ, op cit., p. 182.264: Dostoievski: citat în I-Ians Kung, On Being a Christian, op cit., p. 142.264: Updike: Alfred Corn, Incarnation, op cit., p. 10.264: " ...căci puterea Mea În slăbiciune este/ăcută desăvârşită ... ": 2 Corinteni ]2:9-10.265: Moltmann: Jurgen Mo!tmann, The Way 01'Jesus Christ, op cit., p. 322.

Capitolul 13233: " ...Împărăţia lui Dumnezeu ... ": Matei 12:28.233: Barclay: citat în Malcom Muggeridge, Jeslls: the Man Who Lives, op cit., p. 74.233: " ...Împărăţia cerurilor. .. ": Matei 3:2.233: Adevărat vâ spun ": Luca 10:24.233: " Unul mai mare ": Matei 12:24.236: " vulpea aceea ... ": Luca 13:32.236: " ca să nu-ifacem să păcâtuiascâ ... ": Matei 17:27.236: " ...Iubiţi pe vrăjmaşii voştri ... ": Matei 5:44.239: " ...Oamenii vor şti ... ": Ioan [3:35.239: "Fiindcă atât de mult a iubit ... ": Ioan 3: 16.239: ,.Împărăţia Mea nu este ... ": Ioan 18:36.239: " ...Împărăţia llii Dumnezeu nu vine in aşajel. . ": Luca 17:20.240: " ...Daţi, dar, Cezarului ... ": Matei 22:21.240: Durant: Will Durant, The Story ofCivilization, Part 111: Caesar and Christ. New York:

Simon & Schuster, 1944, p. 652.240: Legislative aide in China: Karen M. Feaver, "Chinese Lessons", Christianity Today, 16

mai, 1994, p. 33.241: "Dacă poporul Meu ... ": 2 Cronici 7:14.242: Barth: Karl Barth, din Church Dogmatics, citat în Stanley Hauerwas and William H.

Willimon, Resident Aliens. Nashville: Abingdon Press, 1989, p. 83.242: Buber: citat în Jurgen Moitmann, The Way of Jesus Christ, op cit., p. 28.242: " Vie Împărâţia Ta.. ": Matei 6: 10.243: " ...În lume ... ": Ioan 16:33.243: " Veţi auzi de războaie ... ": Matei 24:6.243: Lewis: C.S. Lewis, Mere ChristianifV. New York: The Macmillan Company, 1960, p. 65.243: " Doamne, În vremea aceasta ... ": Faptele Apostolilor 1:6.243: " Acest Isus ... ": Faptele Apostolilor 1:II.244: " orice genunchi se va pleca ... ": Filipeni 2: 1O-II.

Capitolul 14249: Peck: M. Scott Peck, Further Along the Road Less Traveled. New York: Simon &

Schuster, 1993, p. 160.250: " dacă neprihănirea voastră nu .. ": Matei 5:20.253: " Eu sunt calea ... ": Ioan 14:6.

AlteleÎn completarea citatelor de mai sus, trebuie să-mi exprim mulţumirea faţă de următorii

autori care m-au ajutat să-L Înţeleg mai bine pe Isus:Anderson, Sir Norman. Jesus Christ: the Witness ojHistory. Downers Grove, III.: InterVar-

sity Press, 1985.Baillie, John. The Place of Jesus Christ in Modern Christianity. Edinburgh: T and T Clark,

1929.Bainton, Ronald H. Behold the Christ. New York: Harper and Row, 1974.Baker, John Austin. The Foolishness of God. Atlanta: John Knox Press, 1970.Barclay, William. Jesus as They Saw Him. Grand Rapids: William B. Eerdmans publishing

Company, 1962.Barton, Bruce. The Man Nobody Knows. New York: Macmillan Publishing Company, 1987.Batey, Richard. Jesus and the Poor. San Francisco: Harper & Row, publishers, 1972.Berkhof, Hendrik. Christ and the Powers. Scottsdale, Pa.: Herald Press, 1977.Bright, John. The Kindom ofGod. Nashville: Abingdon. 1980.Brown, Col in. Miracles and the Critical Mind. Grand Rapids: William B. Eerdmans Publi-

shing Company, 1984.Bruce, F.F. Jesus and Christians Origins Outside the New Testament. Grand Rapids: Willi-

am B. Eerdmans publishing Company, 1974.Bruce, F. F. What the Bible Teaches About What Jesus Did. Wheaton, III. Tyndale House

Publishers, 1979.Capon, Robert Fan·ar. Hunting the Divine Fox. New York: The Seaburry Press, 1974.Cullman, Oscar. Jesus and the Revolutionaries. New York: Harper & Row, publishers, 1970.Ellul, Jacques. The Subversion ofChristianily. Grand Rapids William B. Eerdmans Publi-

shing Company, 1986.Falk, Harvey. Jesus the Pharisee: A New Look al the Jewishness ojJesus. New York: Paulist

Press, 1985.Fretheim, Terence E. The SujJering ofGod. Philadelphia: Fortress Press, 1984.Guardini, Romano.The Lord. Chicago: Regnery Gateway, Inc., 1954.Guthrie, Donald. A Shorter Life ofChrist. Grand Rapids: Zondervan publishing, 1970.Hellwig, Monika. Jesus, The Compassion ofGod. Wilmington, Del.: Michael Glazier, 1nc.,

1983.Hengel, Martin. The Charisma tic Leader and His Followers. New York: Crossroad, 1981.Kierkegaard, Soren. Training in Christianity. Princeton, N. J.: Princeton University Press,

1947.Ladd, George Eldon. The Gospel ofthe Kingdom. Grand Rapids: William B. Eerdmans Pu-

blishing Company, 1959.Macquarrie, John. The Humility ofGod. Philadelphia: The Westminster Press, 1978.Macquarrie, John. Jesus Christ in Modern Thought. Philadelphia: Trinity Press International,

1990.Mason, Steve. Josephus and the New Testament. Peabody, Hendrickson Publishers, 1992.McGrath, Alister. Understanding Jesus. Grand Rapids: Zondervan publishing House, 1998.Meier, John P. A Marginal Jew. New York: Doubleday, 1991.Moltmann, Jurgen, The Trinity and the Kingdom. San Francisco: Harper & Row Publishers,

1981.

Morison, Frank. Who Moved the Stone? London: Faber and Faber Limited, 1944.Niebuhr, H. Richard. Christ and Culture. New York: Harper & Brothers publishers, 1956.Oppenheimer, Helen. lncarnation and Immanenee. London: Hodder and Stoughton, 1973.Pfeiffer, Charles. Between the Testaments. Grand Rapids: Baker Book House, 1959.Stott, John. Christian Counter-Culture: The Message ofthe Sermon on the Mount. Downers

Grove, III.: 1nterVarsity Press, 1978.van Buren, Paul M. A Theology oj'the Jewish-Christian Realily: Part 111,Christ in Context.

San Francisco: Harper and Row, 1988.

Willis, Wendell, ed. The Kingdom ofGod in 20th Century Interpretation. Peabody, Mass.:Hendrickson Publishers, 1987.

Wright, N. T. Who Was Jesus? Grand Rapids: William B. Eerdmans publishing Company,1992.

Ziolkowski, Theodore. Fictional Transjiguralions ofJesus. Princeton, N..I.: Princeton Uni-versity Press, 1972.