pedagogie preșcolară Și elemente de psihologie a educației - conspect

8/16/2019 Pedagogie Preșcolară Și Elemente de Psihologie a Educației - Conspect

1/4

Pedagogie pre colară i elemente de psihologie a educa ieiș ș ț

- conspect –

TEMA 4: STRUCTURA I DIAMICA PERS!A"IT# II "A $%RSTE"E TIMPURIIȘ Ț

Repere ale dezvoltării la vârstele timpurii. Domeniile de dezvoltare: Dezvoltarea fizică, sănătate

i igienă personală; Dezvoltarea socio-emo ională; Capacită i i atitudini în învă are;ș ț ț ș ț

Dezvoltarea limbaului, a comunicării i premisele citirii i scrierii; Dezvoltarea cognitivă iș ș ș

cunoa terea lumii.ș

De&'oltarea este definită ca sporire în complexitate sau modificare de la forme simple la

forme mai complexe şi mai detaliate. Este un proces ordonat, continuu, în cadrul căruia copilulobţine cunoştinţe vaste, dezvoltă un comportament mai variat şi deprinderi mai diverse. Deşimodelul dezvoltării este, în eneral, acelaşi pentru toţi copiii, ritmul dezvoltării variază de la uncopil la altul. !itmul şi calitatea dezvoltării copilului ţin de maturi- tatea fizioloică a sistemelor nervos, muscular şi al sc"eletului. #actorii ereditari şi de mediu, unici în cazul fiecărui copil,in$uenţează şi ei ritmul şi calitatea dezvoltării copilului. %oţi aceşti factori vin să explicediferenţierea atît de semnificativă a dezvoltării copilului.

&rocesul de creştere şi ' sau dezvoltare poate fi() Tipic(normal * se presupune obţinerea unor deprinderi şi asumarea unor modele

comportamentale într-un ritm şi cu o consecutivitate previzibile. +n cateoria tipică se includşi diferenţele neînsemnate şi simple nereularităţi de ex., copiii de un an care se învaţă sămeară, deşi nu s-au tîrît/.

) Atipic * este caracteristic copiilor care se dezvoltă în mod diferit, cu devieri sauîntîrzieri marcate de dezvoltare sau a căror creştere şi dezvoltare sunt incomplete sau nucorespund parametrilor normali.

0opiii cu întîrzieri în dezvoltare pot să se manifeste ca şi copiii de vîrstă mai mică în unulsau mai multe domenii de dezvoltare. Devierea de dezvoltare presupune existenţa unui elementcare se deosebeşte de cel caracteristic pentru dezvoltarea normală. Dezvoltarea anormală în unul

sau mai multe domenii poate să aibă sau nu repercusiuni asupra dezvoltării şi obţineriideprinderilor în alte domenii.Există mai multe cauze ale dezvoltării atipice( erorile enetice, malnutriţia, bolile, rănile

şi posibilităţile limitate de învăţare dificultăţi de văz, de auz, de mişcare, derelări mintale etc.,etc./1rice problemă sau moment neînţeles privind creşterea şi dezvoltarea copilului necesităconsultul unui specia- list medic pediatru, psi"olo, psi"opedao etc./, care va aprecia fiecarecaz în parte şi va face recomandările de rioare.


2/4

Domeniile de&'oltării

0onceptul, conform căruia copilul este un tot între, are la bază principiul că toatedomeniile creşterii şi dezvoltării umane sunt leate între ele. 2ici unul din aspectele dezvoltării

nu se manifestă de sine stătător, iar toate deprinderile, oricît de simple sau complexe ar fi, re$ectăintercorelarea abilităţilor.

3ceste trei domenii contribuie la concentrarea asupra unor elemente ale dezvoltăriinormale a copilului şi sunt utilizate pentru a descrie evoluţia copilului de-a lunul procesuluicontinuu al dezvoltării. +nţeleerea fiecărui domeniu al dezvoltării contribuie la formulareaportretului copilului, care este util pentru evaluarea caracteristicilor imediate şi permanenteleate de abilităţile copilului şi comportamentului lui. &roresul personal al copilului poate fidiferit în diverse domenii( un copil poate să se înveţe să meară devreme, dar să înceapă săvorbească tîrziu.

Dezvoltarea în fiecare din aceste domenii depinde de stimulentele existente şi de

posibilităţile de a învăţa oferite de mediul încon4urător.

Cre)terea *&ică este un proces strict individual, care se manifestă prin modificareaformelor şi proprietăţilor, precum şi a dimensiunilor întreului corp, servind drept indiciu alsănătăţii şi stării satisfăcătoare a copilului.

Dezvoltarea motorie constă în abilitatea copilului de a se mişca şi a exercita controlulasupra diverselor părţi ale cor- pului său. 5işcările de motricitate rosieră sunt acelea ce implicăfolosirea rupurilor mari de muşc"i, cum ar fi mersul, săriturile, înotul şi mişcările nelocomotorii * şezutul, împinerea şi traerea obiectelor. 3bilităţile motorii fine includ construirea dincuburi, înc"eierea nasturilor şi traerea fermoarelor, folosirea creionului'pixului la

desenare'scris.

Educa+ia timpurie

6pecificul educaţiei timpuriiEducaţia timpurie se constituie într-o abordare pedaoică ce acoperă intervalul de la naştere la7'8ani, interval în care au loc transformări profunde şi ac"iziţii fundamentale în dezvoltareacopilului. Documentele 0onferinţei 5ondiale de la 9omtien :;;


3/4

Educaţia pentru toţi, subliniază că învăţarea începe de la naştere şi se derulează pe tot parcursul vieţii. De asemenea, conferinţa a adus în prim plan necesitatea corelării domeniilor sănătăţii, al nutriţiei şi iienei, al protecţiei sociale cu sfera educaţiei, o educaţie bazată peconceptul de dezvoltare conitivă şi emoţională a copilului prin care se urmăreşte valorificarea lamaximum şi în context optim a potenţialului acestuia. Educaţia timpurie devine astfel prima

treaptă de preătire pentru educaţia formală, preătind intrarea copilului în sistemul deînvăţăm=nt obliatoriu în 4urul v=rstei de 7'8 ani. 2ote distinctive ale educaţiei timpurii ) copilul este unic şi abordarea lui trebuie să fie "olistăcompre"ensivă sub toate aspectele dezvoltării sale/> ) v=rstele mici recomandă o abordareinterată a serviciilor de educaţie timpurie înri4ire, nutriţie, educaţie/> ) adultul' educatorul, lanivelul relaţiei didactice, apare ca un partener matur de 4oc, care cunoaşte toate detaliile şireulile care trebuie respectate> ) activităţile desfăşurate în cadrul procesului educaţional suntadevărate ocazii de învăţare situaţională> ) părintele este partenerul-c"eie în educaţia copilului,iar relaţia familie – rădiniţă – comunitate este "otăr=toare 0urriculum pentru +nvăţăm=ntul

&reşcolar, ?-7'8 ani, 5.E.0.%., @ )descoperirea de către fiecare copil a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei imainide sine pozitive> ) dezvoltarea abilităţilor sociale prin interacţiunile enerate de mediul deînvăţare> ) comportamente centrate pe sarcină> ) dezvoltare socio-emoţională> ) motivaţie şi

atitudini pozitive faţă de învăţare. &re-6c"ool Education in t"e EuropeanBnion. 0urrent %"inCin and provision, :;;, în 0urriculum pentru

+nvăţăm=ntul &reşcolar, 5.E.0.%., @ ) Hncluziunea, ca procesde promovare a diversităţii şi toleranţei> ) 2on-discriminarea şi excluderea inec"ităţii sociale,

culturale, economice şi de en asiurarea de şanse eale tuturor copiilor, indiferent de en,etnie, reliie printr-o abordare educaţională ec"ilibrată/.

Principii )i cerin+e ,n educa+ia timpurie

) 3bordarea "olistă a dezvoltării copilului, care presupune considerarea şi acordarea în permanenţă a unei atenţii eale tuturor domeniilor de dezvoltare( dezvoltarea fizică, sănătatea,


4/4

dezvoltarea limba4ului şi a comunicării, dezvoltarea conitivă şi dezvoltarea socio-emoţională aacestuia>) &romovarea şi practicarea unei educaţii centrate pe copil şi pe dezvoltarea lobală aacestuia, în contextul interacţiunii cu mediul natural şi social> ) 3decvarea întreului proces educaţional la particularităţile de v=rstă şi individuale.

Hndividualitatea fiecărui copil trebuie recunoscută şi, de aceea, fiecare copil trebuie tratat înacord cu nevoile sale. #iecare copil trebuie să aibă oportunităţi eale de a se 4uca, de a învăţa şide a se dezvolta, în funcţie de potenţialul său.) Evitarea exprimărilor şi a pre4udecăţilor de tip discriminator de către cadrul didactic, personalul non-didactic, copii şi părinţi. De asemenea, cadrul didactic nu trebuie să manifeste pre4udecăţi faţă de copii din cauza comportamentului părinţilor. ) &romovarea şi aplicarea principiilor incluziunii sociale> luarea în considerare a nevoilor educaţionale individuale specifice ale copiilor. %oţi copiii trebuie să se simtă acceptaţi şivalorizaţi. 2ici un copil nu trebuie exclus sau dezavanta4at datorită etniei, culturii, reliiei, limbiimaterne, mediului familial, deficienţelor, sexului sau nivelului capacităţilor sale. Bn sistem care

separă unii de alţii copiii şi care consideră că cei mai capabili sunt mai importanţi şi demni deapreciere nu poate fi considerat un sistem incluziv.) 0elebrarea diversităţii( trăim într-o lume diversă şi, de aceea, este important ca diversitatea săfie recunoscută, asumată şi apreciată într-o manieră pozitivă. 2ici o cultură nu este superioarăalteia. &lec=nd de la această premisă, se va pune accent pe incluziune, recunosc=nd dreptultuturor copiilor de a fi educaţi împreună şi consider=nd că educaţia tuturor copiilor este la fel deimportantă. Galorizarea experienţei culturale şi educaţionale cu care copilul vine din familie şicomunitate este temelia dezvoltării şi evoluţiei lui ulterioare.) 0entrarea demersurilor educaţionale pe nevoile familiilor în scopul creării unui parteneriatstr=ns cu acestea, incluz=nd participarea părinţilor la oranizarea şi desfăşurarea activităţilor.

) Galorificarea principiilor învăţării autentice, semnificative în care copilul este autor al proprieiînvăţării prin implicarea sa activă şi prin interacţiunea cu mediul, în contexte semnificative pentru v=rsta şi particularităţile sale individuale/.) !espectarea coerenţei şi a continuităţii curriculumului pentru educaţia timpurie a copiilor cuv=rsta cuprinsă între naştere şi 8 ani şi respectarea coerenţei şi a continuităţii cu curriculumul pentru învăţăm=ntul primar. ) !espectarea standardelor europene şi internaţionale privindeducaţia timpurie. 0urriculum pentru educaţia timpurie a copiilor cu v=rsta cuprinsă întrenaştere şi 7'8 ani, 5.E.0.%., @

pedagogie preșcolară Și elemente de psihologie a educației - conspect

Documents