nr. 7 ( 9) / 20136 8 -...

Nr. 7 ( 9) / 20136 8

Mihaela BURUGĂ

secretar de re acţieiat d

CUPRINS

1

7/2018

FRAGMENTE CRITICEEugen SIMION: Mateiu Caragiale, Craii de Curtea veche (I)

Mateiu Caragiale’s novel Craii de Curtea veche(Gallants of the Old Court) (I). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

A GÂNDI EUROPADan POPESCU: L'emigration et l' immigration de la population, amplifiees

par l'integration et la globalisation Emigrarea și imigrarea populatiei, amplificate de integrare și globalizare . . . . . . . . 13

ISTORIEEmilio BLANCO: Istorie, politică și retorică, fidelitate și „ornatus”

în Relox de Principes”/ Ceasornicul Principilor de Antonio de Guevara Emilio BLANCO: History, Politics and Rhetoric, Fidelity and „Ornatus” in „Relox de Principes” („The Dial of Princes”) by Antonio de Guevara . . . . . . 23

PUNCTE DE VEDEREGabriela DAN�IȘ: Două referate și un răspuns

Two Internal Notes and an Answer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34Alina DRAGOMIRESCU: Revizia filologică a Jurnalului lui Titu Maiorescu,

volumele II și III The Philological Revision of Titu Maiorescu’s Diary, volumes II and III . . . . . . . . . 43

SCRISOARE DE LA KÖLNNicolae CORBEANU: UE subiect de roman satiric

The EU as the Subject Matter of a Satirical Novel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

JURNALEAna-Maria BĂNICĂ: Diarism și fic�iune

Fiction and the Diary as a Literary Genre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

2

COMENTARIIDana LIZAC: Eminescu: O lectură închipuită la imnul Homeric „Către Hermes” (II)

An imagined Reading of the Homeric Hymn ‘To Hermes’ (II) . . . . . . . . . . . . . . . . 59Daniel GĂLĂ�ANU: Mircea Eliade în perioada exilului parizian

Mircea Eliade during his Exile in Paris . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71

ARTEOlimpia VARGA: Istoria unei colec�ii - istoria unei familii

The History of an Art Collection – the History of a Family . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

Ilustrăm acest număr cu lucrări dinColec�ia de artă Anca-Mihaela, Maria și dr. Constantin Pârvu�oiu

3

Fragmentecritice

Eugen SIMION

Mateiu Caragiale. Craii de Curtea-Veche (I)*

Proză a cărei frumuse�e stă în măre�ia singularită�ii ei, Craii de curtea veche este opera unui orfe-vru ini�iat în știin�ele misterioase, estet programatic, autor al unei scrieri preten�ioase până la manieși antipatică prin snobismul afișat. Autorul se întreabă dacă nara�iunea este nuvelă, roman saupoem cu scriitură flamboyantă, în care pictura realului sub formele ei cele mai degradante este pre-zentă masiv. Sunt deconspirate posibilele influen�e ale acestei remarcabile scrieri: literatura unorAnton Pann, Dionisie Fotino, Ionescu-Gion, I.L. Caragiale, tatăl artistului, dar și din lecturi euro-pene. Văzută din perspectiva criticii literare, valoarea literară a Crailor... este determinată, pe de oparte, de calitatea limbajului matein, pitoresc și subtilil, iar pe de alta de calitatea estetică a perso-najelor. Portretele celor patru crai, Pantazi, Pașadia, Pirgu și naratorul, sunt atent analizate, gra�ielimbajului lor expresiv. Și alte portrete, figuri de plan secund, se �in minte la lectură. Cele patrupăr�i ale operei lui Mateiu Caragiale con�in numeroase reveniri asupra eroilor, care trăiesc într-o �arăimaginară a desfâului. Prozatorul încheie parabola Crailor (asfin�irea Crailor) cu imaginea con-trastantă, tot simbolică, a două destine: aceea a lui Pașadia, care dispare odată cu Opera lui secretă,și, cealaltă, a măscăriciului, biruitorului, Gore Pirgu, produsul noilor mentalită�i profane. Ei suntultimi reprezentani ai unei epoci de strălucire oximoronică, estompată în simbolistica înaltă a „tre-cutului stârvit”. În concluzie, se arată, Craii de Curtea-Veche este o desfătare a ochiului, o prozăde un pitoresc colosal, cu personaje bizare, nemaiîntâlnite în literatura noastră. Cuvinte-cheie: Mateiu Caragiale, istorie, balcanism, literatură, estetică, decaden�ă, roman, poem.

The prose whose beauty rests on his singularity, Craii de curte veche is the work of a goldsmithinitiated into occult science, programmatic aesthete, author of a superfine scripture and unlovableby the snobbism advertised. The author asked if the narration is short story, novel or poem with flam-boyant writting, where the picture of reality with his most degrading forms is massif presented.There are exposed possible influences of this genuine work: literature of Anton Pann, Dionise Fotino,Ionescu-Gion, I. L. Caragiale, the artist’s father, and European readings. Critics believe that the lite-rary significance of Crai… is determined by the matein language quality, which is picturesque andsubtle, and by the aesthetic quality of characters. The portraits of the four Sparks, Pantazi, Pașadia,Pirgu and the narrator, are presented carefully, thanks to their expressive language. There are alsoother figures, on a second plan, which the reader keeps in mind. The four parts of Mateiu Caragialework contains many re-entrance upon heroes, who live in an imaginary world of lust. The proserfinish the Sparks parabola (The Sparks sunset) with the contradiction, also symbolic, of two desti-

Abstract

Eugen SIMION, Academia Română, preşedintele Sec�iei de Filologie şi Literatură, directorul Institutuluide Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”; Romanian Academy, President of the Philology andLiterature Section, Director of The „G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory, e-mail:[email protected].

* Lucrare realizată în cadrul Proiectului Prezervarea și valorificarea patrimoniului literar românescfolosind solu�ii digitale inteligente pentru extragerea și sistematizarea de cunoștin�e (INTELLIT), PN-III-P1-1.2-PCCDI-2017-0821/ Nr 54PCCDI/ 2018.

Romanul Craii de Curtea-Veche – o nuvelă,în fapt, mai întinsă, dacă judecăm dupănumărul de pagini, a fost vag imaginat deMateiu Caragiale pe la 1910. Prima parte afost scrisă prin 1916-1918 și 1919, continuatîn 1920 și 1921 – când este redactată călăto-ria lui Pantazi și întoarcerea în trecut a luiPașadia, tot în 1922 este scrisă, „în timpulcelei mai teribile crize din via�a mea”(notează undeva autorul) spovedania luiPantazi, urmată în anii următori de spove-dania lui Pașadia. Nara�iunea, începută cu18 ani în urmă, este încheiată la 24 mai 1928,cum aflăm din Agendă. Proza chinuită, neamintim că zice G. Călinescu, târâtă mult șielaborată minu�ios, de un estet obsedat deperfec�iunea și coloarea frazei. Romanulapare în 1929, iar în 1936 Perpessiciustipărește edi�ia definitivă de Opere, având înfa�ă exemplarul corectat de prozator, ulte-rior pierdut. Cartea a avut un succes enorm,cum am precizat deja, pu�ine voci i-au con-testat moralitatea și scriitura încărcată. IonBarbu, în schimb, o așează printre Scripturi,pe raftul căr�ilor nepieritoare, încununatăcu semnele, simbolurile „sfintelor locuri”...

Este vorba, oricum ai judeca-o, de oproză singulară în literatura noastră, careseduce, mai ales, pe este�i și, în genere, pecei ce admiră o tipologie ieșită din comun înlimbajul maiestos barochist al prozei. Ea nuiese, desigur, din neant, G. Călinescu ofixează în tradi�ia balcanismului românesc(Anton Pann – I.L. Caragiale) prin tematicaei, dar – solu�ie critică bizară – nu ezită, înfinal, s-o alăture hermetismului și suprarea-lismului. Mai aproape de practica pozitivis-mului critic. Șerban Cioculescu și al�icomentatori stabilesc alte surse documenta-re: Dionisie Fotino (Istoria generală a Daciei

sau a Transilvaniei, �erei Muntenești șiMoldovei – tradusă de George Sion) șiIonescu-Gion (Istoria Bucureștilor). Cel din-tâi înfă�ișează un ipisod (Epoca despera�ilor1)din epoca Mihai-Vodă Șu�u, când „Craii” –indivizii fără căpătâi, conduși de căpitanulMelamos – au jefuit Curtea Domneascărefugiată, de frica turcilor în Transilvania.Cu tuiri și stindarde, ei cutreierau uli�eleorașului, devastând cârciumile, pivni�ele. I-a potolit, prin spânzurătoare, beșleagaIbraim Bosniacul. Ionescu-Gion povesteșteși el despre jafurile și pungășiile crailorinstala�i în vechile odăi ale seimenilor și înbeciurile de la Curtea-Veche după războiulruso-turc din 1769-1774. Mateiu are, evi-dent, și alte modele strict literare: prozacrudă, ardentă, flamboyantă a lui BarbeydʼAurewili și, în ceea ce privește personaje-le pe care le admiră (Pantazi și Pașadia), peHuysmans care, exaltând „son écoeurementdevast le monde modern” – notează biogra-fii săi – crează în À Rebours (1884), prin desEsseintes, tipul de dandy „decadent” esteti-zant, desgustat de secolul său. „Un pesi-mism hepatic” – scriu comentatorii lui, unnihilism estetic pe care îl manifestă și auto-rul Crailor, când e vorba de timpul „stârvit”al modernită�ii. Reveriile lui merg, cum seștie, spre secolul al XVIII-lea și, în genere,spre un trecut magnific, cum se poate dedu-ce din spovedaniile lui Pantazi și Pașadia.Nu exagerează prea mult Ion Barbu să note-ze, citindu-le: „Nu cunosc medita�ie maigravă asupra ticluirii și aventurii Fiin�ei cuaceastă carte de în�elepciune pe care un actde discre�ie și gust o disimulează sub grelecatifele de pitoresc oriental”.

Înainte de a fi însă o grea medita�ie asu-pra Fiin�ei, Craii de Curtea-Veche este o desfă-

4

Eugen Simion

nies: that of Pașadia, who disappered along with his secret Work and, the other, of the clown, the win-ner, Gore Pirgu, the product of new unholy mentality. They are the last agents of an era of oxymo-ronic brightness, blurryed in the high symbolistic of ashy past. In conclusion, the work Craii deCurte-Veche is a delight of the aestehetic eye, a prose with a great picaresque, with strange charac-teres, never seen in our literature. Cuvinte-cheie: Mateiu Caragiale, history, balcanism, literature, aesthetic, decadence, novel, poem.

1 Vezi Barbu Cioculescu, ed. cit., p. 793.

tare a ochiului, o proză de un pitoresc colo-sal, cu personaje bizare, nemaiîntâlnite înliteratura noastră, limitată, în privin�a tipo-logiei la câtea scheme: arivistul, inadaptabi-lul, intelectualul care nu-și găsește loculîntr-o societate cu grele prejudecă�i, roman-ticul visător, bolnav de incompletitudine,tânărul cuminte și fără noroc, negustorulveros, �ăranul în lupta pentru pământ,femeia – păpușă victimă a bărbatului saufemeia jandarm – care-și pune pasiunile înslujba dorin�ei de putere. Mateiu Caragiale,căruia nu-i place mai nimic din proza româ-nească, schimbă aceste modele sau, de lepreia (Pirgu, Rașelica, fetele lui Maiorică)pune pe ele atâta carne epică nouă încât eleapar, în nara�iune, sub înfă�ișări inedite.Naratorul, însuși, Eu (Matei), care nu-șideclină identitatea, ca naratorul lui Proust(Marcel), Eu, cel ce povestește aventuraCrailor, este altfel gândit și își atribuie altecompeten�e – mult mai numeroase și maicomplexe – decât naratorul tradi�ional. Nu-i în mod sigur, naratorul obiectiv, imperso-nal, oglinda stendhaliană plimbată de susdeasupra realului. Naratorul din Craii este,am spus deja, un spirit estetizant, un analistcusurgiu și, mai ales, un scriptor fascinat de

frumuse�ea și perfec�iunea cuvintelor. Pescurt: pictor fabulos al desfrânărilor, viciu-lui, dar și al personajelor în ruină cu poezialor crepusculară și simbolică.

Romanul (mă rog, nara�iunea) are patrupăr�i care la prima vedere, par bine ticluiteordonate. La o parcurgere atentă a textelorse observă însă că scenariul epic este în alu-viuni, cu reluări succesive, deloc fluente. Înafara spovedaniilor, care sunt mai clar con-struite și, prin aceasta, mai fluente, lucrurilese amestecă în această nara�iune scrisă șirescrisă timp de două decenii de un autorobsedat de măre�ia operei sale. Nu-i delocgrăbit, nu scrie azi cu sentimentul că trebuiesă publice mâine. Condeiul lui este însă, defiecare dată, pregătit să scrie într-un chipatipic, cu vorbe, adică, alese, în combina�iinemaiîntâlnite. Cuvintele măscăroase seîntâlnesc cu termenii ticluit de lectorul„encanaliat”, care este autorul, coborât – ca„scriitor” – în zonele pitorești și fruste alesocietă�ii. Portretele, descrierile, caracteriză-rile se rotesc, zic, în textul matein, într-o cir-cularitate imprevizibilă, în ciuda voin�eiautorului care mărturisește în mai multerânduri că nu se apucă să scrie până nustabilește, în amănunt, desfășurarea tuturorfaptelor și încheierea lor. Așa se face că pre-zentarea personajelor și chiar a spovedanii-lor lor se repetă și se întrepătrund, încât,cititorul dacă nu este vigilent, poate încurcai�ele uriașului gherghef.

Cât privește tipologia, în afara celor treicrai anun�a�i (Pantazi, Pașadia și Pirgu) – ceitrei P. – există, în nara�iune, un al patrulea(Naratorul, în care se ascunde autorul),înso�itorul crailor și martorul lor credibil.Martor și judecător. El este martorul care se(și) mărturisește, direct și indirect. Un veri-tabil personaj (al patrulea Crai), construit dinceea ce observă și judecă la al�ii, dar și dinceea ce se confesează. Un narator care abu-zează, ca să spunem astfel, de func�iile saleși, în acest chip, intră în tablou, își desenea-ză chipul interior. Este desenul din umbraCrailor prioritari, ca o biografie mai ce�oasă,suficient, totuși, de clară pentru a sugera unestet scârbit de lumea impură pe care laîndemnul repetat al lui Pirgu, o frecventea-ză dimpreună cu Pașadia și Pantazi, eroii săi

5

Mateiu Caragiale, Craii de Curtea veche (I)

favori�i. Că naratorul din Craii se identificăpână la urmă cu romancierul (autorul de pecopertă) este faptul că, atunci când viziteazăcasa Arnotenilor (locul desfrâului și al vicii-lor conjugale), naratorul recunoaște că aajuns la un loc potrivit pentru un subiect deroman; dându-i dreptate lui Pirgu: „Aʼda,eram silit să recunosc: spunându-mi că dacăvoiam subiect de roman să fi mers laadevăra�ii Arnoteni. Pirgu nu mă amăgi-se”...

Într-adevăr, nu-l amăgise. Romancierulare ce vedea în casa lui Maiorică. O lumedeșuchiată și „tainică” în destrăbălarea ei.naratorul lui Mateiu Caragiale, fascinat deestetica urâtului, o descrie în propozi�ii scli-pitoare. Un roman, s-a spus, de moravuribucureștene, cronica unor cheflii nocturnicare, ghida�i de un Mitică bun de gură,Pirgu (imagine, poate, voit josnică a perso-najului din schi�ele și momentele tatălui!),Pirgu, cutreieră locurile dubioase ale unuiBucurești pitoresc și decăzut. Pașadia esteun cărturar tainic, urmașul unui aventurierpeninsular, ajuns în �ara Românească dre-gător. Nepotul lucrează în secret la o mareOperă pe care, pentru a nu-i dezvălui tainaadâncă, vrea s-o distrugă înainte de a muri.Ceea ce, se va vedea, și face. Pantazi este„omul pătimaș după frumos”. Are patimacălătoriilor și iubește, mistic, florile.Ascenden�a lui boierească este, de aseme-nea, confuză. Strămoșii săi fuseseră coră-bieri greci, iar urmașii lor ajungând pepământ valah, își sporiseră averea și fusese-ră căftăni�i. Descendentul de acum, spiritsub�ire, mediteranean, risipitor, este unestet al reveriei (un „visător nepocăit,pururi atras de ce e îndepărtat și tainic”).Natură sim�itoare, sufletul lui este de mic„împăienjenit de [...] ușoară melancolie.Biografia familiei este bogată și spectaculoa-să. În Spovedania lui Pantazi o narează,reconstituind o epocă și o lume cu căimăcă-rese ce văzuseră pe Napoleon I, dan�aserăcu împăratul Alexandru și Metternich și pri-miseră omagiile lui Chateaubriand și Byron.Mateiu Caragiale are prilejul să dezvolteîntr-o scriere de fic�iune cunoștin�ele saleheraldice, înșirând nume ilustre de dinastiieuropene. Găsește întovărășiri rare de

cuvinte cu un vădit dar de a povesti...Tânărul Pantazi, cu un tată ajuns deputat pevremea lui Cuza și o mamă, Ancu�a „feme-ie-păpușă”, miloasă, transformată subit întimpul războiului de independen�ă în„cocoană mare”, energică, tânărul Pantazi,zic, se îndrăgostește de o fugitivă Wanda și,când o pierde, păstrează neștearsă aminti-rea ei „nespus de duioasă și de dulce”. Deatunci, caută în iubirile lui trecătoare imagi-nea miticei Wanda. În limbajul psihanalizeiasta se cheamă fetișism. Risipește repedeaverea lăsată de părin�i, lichidează apoi, șiaverea lăsată de un unchi înstărit (Iorgu) șipleacă, apoi, în lume. Călătoria devinemodul lui sublim de existen�ă. A sta undevamult timp i se pare un surghiun. Suferă de??? cu pământul îl împacă numai patimaflorilor „singura pe care dorul de mare nu l-a putut înăbuși în mine”. Când amintește deele, discursul lui devine liric dor de mare,Pantazi iubește orhideele și, pentru ele,cumpără „quintă manuelină” pe �ărmulOceanului, aceea pe care o citează, în poe-

6

Eugen Simion

mul dedicat marelui Mateiu și Ion Barbu. Înacest col� de rai lusitanian, care adăposteștesublime iubiri regești, vrea să-și încheiePantazi călătoria din urmă, retrăgându-secircuitului cosmic, ca eroul lui Eminescu,Eutanasius, în insula lui paradisiacă: „Înjilăveala îmbălsămată și caldă a serelor eiuriașe, cu stupi de albine și ape vii, măodihnesc visând între două pribegiri; lapoalele grădinilor ei atârnate, mă voi îmbar-ca îndată ce voi sim�i că mi se apropiesfârșitul pentru călătoria din urmă”...

Spovedania (reveria) lui Pantazi esteîntreruptă de apari�ia lui Pirgu, agentulistoriei mici și desfrânate. Când aparePirgu, toate reveriile, medita�iile înalte șilirice dispar. La fel se întâmplă și cu întoar-cerea în trecut a cetitorului de univers. Odatăcu apari�ia lui Gore Pirgu, el reintră în reali-tatea profană a orașului reprezentată sim-bolic de Casa Arnotenilor. Un fel de iad alpasiunilor și plăcerilor joase. Introdus în elde Pirgu, nobilul Pantazi („o minte clară unspirit înarmat și liber” cum îl caracterizeazănaratorul) regăsește fantasma Wandei înIlinca, a treia fată a lui Maiorică, făpturăserafică într-un infern al viciilor. Seîndrăgostește fulgerător de ea și, după cetrece peste intriga, evident murdară pusă lacale de Pirgu (mic geniu al răului), se decides-o ceară în căsătorie, punând, astfel capătrătăcirilor sale. Eșuează pentru că Ilinca,nufărul superb crescut în mlaștinaArnotenilor, moare și după o vreme,Pantazi părăsește pământul strămoșilor săi,condus la grani�ă de Naratorul care-ipovestește, acum (acum când scrie romanulCrailor) istoria nobilului corăbier, îndrăgos-tit de orhidee... Trecut prin lume, ce putusesă-l atragă pe cititorul universului în casaArnotenilor?

Ca să ghicim ceva din aceste misterioaseîmperecheri nefirești (așa le zice prozatorul),trebuie să urmărim și biografia celuilaltCrai, Pașadia, acela pentru care Naratorulare „evlavie”. Evlavia nu-l împiedică peprozator să-i facă însă personajului său unportret plin de contraste. Este, mai întâi,partea frumoasă, exemplară a fotografiei:Pașadia este un luceafăr, are o alcătuiredesăvârșită, în el se întâlnesc „înalte

însușiri” minunat cumpănite, care i-au adusmari și oarbe dușmănii etc. Vine, apoi, par-tea întunecată, pătimașă a fiine�i sale: „Într-însul a�ipea ceva neliniștitor, atâta patimăînfrânată, atâta trufie aprigă și haină învrăj-bire se destăinuiau în trăsăturile fe�ei saleveștede, în cuta sastisită a buzelor, în pute-rea nărilor, în acea priire tulbure întrepleoapele grele. Iar din ce spunea, cu unglas tărăgănat și surd, se desprindea, cuamărăciune, o adâncă silă.”

Ieșit dintr-o familie de vază, cu dare demână, tânărul Pașadia este jefuit, trădat,hăr�uit... Intră în politică, are succes, apoi,scârbit de toate se retrage și se resemnează,începând o mare operă ascunsă de ochiilumii. Ziua lucrează, noaptea frecventează„culcușurile [...] destrăbălării bucureștene”.O fire, dar, duală, schizofrenică, nobilă șitenebroasă. Înfă�ișând-o, prozatorulnăpustește în pagină toate adjectivele.Pașadia este măre� în toate, în viciu ca și învirtu�ile intelectuale și ale caracterului: „subînvelișul de ghea�ă din afară, Pașadia ascun-dea o fire pătimașă, întortocheată, tenebroa-să care, cu toată stăpânirea, se trăda adeseaîn scăpările de cinism. Cu veninul ce seîngrămădise în inima sa împietrită, putereal-ar fi făcut lesne primejdios. Și nici o încre-dere la el în virtute, în cinste, în bine, nici omilă sau îngăduială pentru slăbiciunileomenești de cari arăta a fi cu totul străin.Retragerea sa din politică mirase mai pu�intotuși decât schimbarea ce se petrecuse înfelul său de trai. La vârsta când la al�ii înce-pe pocăin�a, el care totdeauna slujise depildă vie de cumpătare, se năpustise deoda-tă la desfrâu. Era aceasta darea pe fa�ă aunei vie�i ce dusese și până atunci în întune-ric, sau reluarea unor vechi deprinderi decari râvna de a izbuti îl făcuseră să se dezbe-re un lung șir de ani? – căci firesc nu era cao asemenea năpârleală să fi avut loc de azipe mâine. Cum, nu știu, rar însă mi s-aîntâmplat să văd jucător așa frumos, crai așaahtiat, băutor așa măre�. Dar se putea oarespune că decăzuse? Nicidecum. De o sobrăelegan�ă, plin de demnitate în port și vorbi-re, el rămăsese apusean și om de lume pânăîn vârful unghiilor. Ca să prezideze o înaltăAdunare sau o Academie, altul nu s-ar fi

7


găsit mai potrivit. Cineva care nu l-ar ficunoscut, văzându-l trecând seara, cândieșea, �eapăn și grav, cu trăsura la pas dupăel, pentru nimic n-ar fi voit să creadă în cemurdare și josnice locuri mergea acel impu-nător domn să se înfunde până la ziuă.Pentru mine, priveliștea acelei vie�i aveaceva copleșitor, în ea bănuiam că sedesfășura o întunecată dramă sufletească acărei taină rămânea nepătrunsă”. Portretul,migălos alcătuit, tot cu însușiri de pre�, estestatic, scos din căr�i, fără via�ă interioară. Îlcitim cu plăcere, dar nu-l �inem minte decâtprin amestecul, în fiin�a lui, de aristocratismși desfrâu. O natură, putem zice, oximoroni-că, misterioasă ca toate personajele, luiMateiu Caragiale. Când îi descrie camera delucru, stilul emfatic cărturăresc al prozato-rului găsește accente mai potrivite.Portretul lui Pașadia Măgureanu este,acum, fixat pe perete de vechea casă boie-rească împodobită cu gust. Un cărturar răz-vrătit și stoic. O mărea�ă, repet, figură a con-trastelor interioare. Pe dinafară rece, nobilimpenetrant, pe dinăuntru hăr�uit de maripatimi vicioase. Portretistul, om cu multelecturi și cu gust pentru ceea ce este ciudat(întâmplări ciudate, destine atipice) și stră-lucitor îngrămădește în tablou culorilegrele, în trei și patru nuan�e:

„Îl găseam în odaia lui de lucru, lăcaș deliniște și de reculegere, în care nimic nupătrundea din lumea din afară. În acea încă-pere, căptușită cu postav de fa�ă iascăi șiînconujurată peste tot de tulapuri ferecateîn pere�i, cu geamurile perdeluite, câte neui-tate ceasuri m-a �inut, pironit în jil�, convor-birea oaspelui. Miezoasă și cuprinzătoare,re�inută și măiestrită, fără lăbăr�ări, razne șiprisosuri, ea învăluia în mreje puternice,uimea, răpea, fermeca. Pașadia era deopo-trivă meșter pe pană și în tinere�e zugrăvisefrumos. Era de necrezut cât citise. Istoria ocunoștea ca nimeni altul, ea desăvârșise ladânsul darul înnăscut de a judeca fără să seînșele oamenii; multora pe atunci în plinăînăl�are el le-a prevăzut, apropiată, tristaprăbușire și nu pot uita cum rostind cuvin-tele cobitoare ochii îi licăreau siniștri.Pașadia Măgureanu! Am privit ca un har alProniei simpatia ce dânsul a avut pentru

mine și mă mândresc de a fi ciracul acestuimare răzvrătit, atât de stoic, căruia din toatecusururile ce-i găsea lumea, nu mă învoiama-i recunoaște decât unul singur – acela însăde neiertat: preiteșugul cu Gorică”. Desenulse oprește și culorile se termină, și aici, cândîn tablou intră Gore Pirgu, geniul rău alcrailor mateini. El are darul de a pune capătreveriilor poetice și portretelor somptuoaseși baroce. Cel pu�in pentru moment, pentrucă, după cum am arătat, prozatorul are obi-ceiul să revină asupra unei teme cu noidigresiuni. Așa procedează și în cazul luiPașadia și Pantazi, reluând spovedaniile șiîntretăindu-le în așa chip încât cu greu sedumirește despre cine este vorba în acestepagini abil sulemenite (o vorbă ce place auto-rului) și programatic artistice.

Aflăm câteva date și despre biografiapersonajului, în primul rând despre plăce-rea lui Pașadia („om de carte și de Curtecare ar fi făcut podoaba zilelor de laWeimar, european sub�ire”) de a cultiva,înso�it de Pirgu, oribilul soitar, „datinelestricăciunii” autohtone. Omul cu multăcarte și spiritul aristocratic europeansub�ire, înalt aristocratic, ieșit dintr-o fami-lie ilustră, se dezlăn�uie, cu frenezie înpetrecerile lui nocturne. Naratorul (craiuldin umbră, cronicarul acestor aventuri,împătimit și el, deloc neutru) înregistreazăsublimele destrăbălări și le comentează cuevlavie dubla existen�ă a personajului său.

Lângă acela al lui Pirgu construit numaidin negativită�i pitorești – portretul luiPașadia este cel mai reușit literar, cu celedouă fe�e (vie�i) ale sale:

„De diminea�ă până seara el nu se mișcade acasă, nu se ridica de la masa de lucrudintre căr�i și hârtii, citea, scria fără răgaz.În timpul acesta nici nu fuma, sorbea câtepu�in numai dintr-o ceașcă de cafea fărăzahăr și tare. Mergeam din când în când să-l văd și era de atâtea ori pentru mine o săr-bătoare. Ce fiin�ă aleasă, câtă deosebireîntre dânsul și ceilal�i, ce prăpastie! De vul-garitatea consfin�ită de obiceiul pământu-lui, nici umbră la el, nici urmă – nimic bal-canic, nimic �igănesc; pășindu-i pragul tre-ceai grani�a, dădeai de civiliza�ie. Acolo erasălajul desfătărilor grave ale duhului. Cum

8

Eugen Simion

era atunci cu putin�ă ca omul de carte și deCurte care ar fi făcut podoaba zilelor de laWeimar, să se fi învoit a împărtăși de searapână diminea�a dezmă�area unui Pirgu, caapuseanul sub�ire în gusturi și lingav săguste pastrama și turburelul, schembeaua șiprăștina, ca vechiul vienez pierdut în vrajavisului mozartian să asculte ciamparalele șibidineaua? Îi a�ipea estimp oare voin�a, eracumva victima fără răspundere a veuneisiminteli stranii? Eu unul am crezut că da șimă îndoiesc ca o altă tălmăcire să fi părutmai firească oricui ar fi știut ce îngrozitoareclironomie împovăra în privin�a aceasta pePașadia”.

Familia lui Pașadia este urmărită de o„neagră afurisenie” și prozatorul, mareamator de asemenea istorii occidentale, nuezită să le pună în pagină povești crude cuarmași schingiuitori și ucigași, crai be�ivi șicartofori, femei șanchii, zârase și fă�arniceroase de schiros și de pizmă care, pe patulmor�ii scuipă împărtășania pe fa�a preotu-lui. Urmașul lor, Pașadia, rămâne – ne aver-tizează naratorul evlavios în admira�ia luinemărginită – „tot așa măre� în vi�iu ca și învirtute”. Când, în mijlocul desfrâului vinevorba de trecut, omul de carte se deșteaptăîn el și peste gunoaiele vi�iului se aprindedeodată lumina unei nobile nostalgii subli-me. Atunci începe un altfel de călătorie, călă-toria în veacurile apuse. În ea răsar, scânteie-toare, „vedeniile trecutului”, care dominăsomptuos cartea crailor. Mateiu Caragialeeste neîntrecut în asemenea reconstituirifabuloase ce se opun decaden�ei prezentu-lui: „Cunoșteam mijlocul de a-l rechema lavia�ă; deodată omul se înviora, ochii i seînseninau, un trist surâs îi lumina rece fa�astinsă. Adusesem vorba e ceva din vremuride odinioară, de demult. Știam că vedeniatrecutului în care se cufunda cu patimă, erasingurul lucru în stare să-l miște, de trecutvorbea cu o reculegere mistică; eresul căsufletul său umbros și vechi ar mai fi avutcândva și alte întrupări fiind singura amăgi-re ce-și îngăduia, singura înduioșare și sin-gura mângâiere. Și așa de puternică era ladânsul acea vedenie că pe dată ne-oîmpărtășea și nouă – lui Pantazi și mie.Începea atunci, nu mai pu�in fermecătoare,

o nouă călătorie, călătoria în veacurileapuse. Ne regăseam de obicei în acela,scump nouă și nostalgic între toate, care fual optsprezecelea”.

După acest moment de reculegere misti-că în fa�a vedeniilor din trecut, Naratorul (îlscriem de aici înainte cu majusculă, pentrucă intră, oficial, în stirpea Crailor slăvi�i,revendica�i din ordinul de Malta!), �ine sămărturisească: „eram trei odrasle dinaști cunume slăvite, tustrei cavaleri din tagmaSfântului Ioan de la Ierusalim, purtând cufală pe piept crucea de smal� alb și încunu-natul trofeu spânzurate de panglica decănăvă� negru”. Mateiu dezleagă din nouștiin�a și imagina�ia lui heraldică, Craii(vom vedea deîndată despre ce fel de craieste vorba) îmbracă acum veșminte regale,trăiesc în fantezia, desigur, a creatoruluiepic, o sărbătoare neîntreruptă, zi și noapte,în veacul voluptă�ii, „veacul binecuvântat,veacul cel din urmă al bunului-plac și abunului-gust”. O utopie istorică de careMateiu Caragiale vorbește și încoresponden�e și în articolele sale. Craii luiimaginari (personajele acestei vedenii) capă-tă în ea, măre�ii de simbol. Ei înso�esc pe ceiAleși și slujesc pe Cârmuitori. Amesteca�i,din umbră, în toate uneltirile istoriei („fărănoi nu se fereca nici nu se desfereca nimic”)ei nu vânează bunuri materiale și măririlumești, ci fac ceea ce fac „din nevoia de a fipururi în neastâmpăr, în mișcare”. În al�itermeni, craii din utopia mateină sunt nișteaventurieri este�i, gentilomi ai plăcerilorgratuite, nebuni după muzică, se războiescpentru Rameau și Gluck și, precum Craiibibliei, călătoresc prin lume pentru a seînchina copilului Mozart... Cine povesteșteistoria acestor templieri ce se bat pentru tri-umful muzicii și pentru a răspândi în lumeestetica bunului gust și cine sunt, în fond, eiîn nara�iunea magică din Craii de Curtea-Veche? Nu se știe cu precizie, fantezia ștergegrani�ele realului și confundă, deliberat,palierele timpului în reveriile lui Pașadia,preluate (asumate) de Naratorul (scriptorul)care, într-un rând (în Spovedania lui Pantazi)declară, am re�inut, ci ia note după convor-birile cu personajele sale. Oricum acestevedenii ale trecutului îi reușesc prozatorului

9


Mateiu Caragiale. Romanul este dominat deele, fie că vedeniile se referă la grădinile șicur�ile ruinate ale Bucureștilor, fie – mai ales– când imaginile vin din reveriile trecutului.Cele trei odrasle de dinaști, „hoinarinepocăi�i”, „pătimași de curiozitate și din ceîn ce mai ahtia�i după plăceri” sunt nișteeste�i risipitori, plini de frenezie, interesa�ide mersul știin�ei și a artelor, dar și de„bazaconiile” misticilor. Ei răspândesc înlume, în afară de estetica bunului gust șifilosofia plăcerilor:

„Cu încetul legasem prietenie cu mai to�iaceia al căror nume istoria nu se poate scutisă-l însemneze, ne trimiteam răvașe, ne abă-team totdeauna din cale ca să dăm câte oraită pe la Montbard sau pe la Ferney, pre-lungeam încântătoare popasuri la Hoditz,în Arcadia lui sileziană de la Rosswale, spo-ream alaiul Împărătesei în Taurida, ne des-frânam în nebunia carnavalului la Vene�iași, tot între măști, în cealaltă Vene�ie de lamiazănoapte, în bra�ele noastre cădeaRegele împușcat de Ankarstroem. Era scrisca cel mai frumos dintre veacuri săasfin�ească în sânge și când, după câtevaluni, vedeam trecând în par, între fulgerăride cușme frigiene, capul doamnei deLamballe, în�elegând că timpul nostru tre-cuse și că, în curând, avea să stârvească și săcadă pradă nimicirii tot ce ne fusese pelume drag, ne acopeream fe�ele și piereampentru totdeauna.” Pașadia, care înfă�ișeazăaceste vedenii este și el, ca și Pantazi, un„visător nepocăit”, și, tot ca cel dinainte,ascunde multe taine. Când nu este Pașadiavisător și nostalgic, este �âfnos, lucrează la ooperă care, de ar apărea, ar schimba fa�alumii, dar opera dispare fără urmă, la moar-tea lui, cum dorise autorul. este modul luibizar de a se răzbuna pe na�ia care nu știusesă-i aprecieze valoarea. Rămân călătoriilelui, notate de naratorul evlavios și misterulunei mari opere distruse, după propriavoin�ă, pentru a ocroti, probabil, tainaexisten�ei și a în�elepciunii sale. Prozatorulse �ine de cuvânt, și în acest caz, în ceea ceprivește teoria lui formulată în Remember:frumuse�ea unei crea�ii �ine de taina pe care oascunde și o duce cu ea. Dar cum mai știm că

taina există dacă opera ce o sugerează estedistrusă?

Naratorul are și el istoria și tainele înacest original roman baroc în caretrivialită�ile balcanice se combină,meșteșugit și poetic, cu misterele și vedenii-le grandios romantice. Sunt trei sau patrucari în el? Dacă-l punem și pe Pirgu, simbolal răului în formele lui cele mai decăzute,sunt patru. Simbologul Vasile Lovinescu,care a citit romanul din unghi guenonian(cum a făcut și în cazul Creangă), descoperăîn el patru hagialâcuri, deci patru crai.Înainte de a vorbi de Gore Pirgu, personajulmemorabil, estetic judecând, al căr�ii, să neoprim o clipă la Naratorul care, povestindaventurile Crailor se povestește și pe sine.Se construiește, vreau să spun, și pe sine capersonaj, comentând faptele Crailor.Urmare este că Naratorul devine, el însuși,un Crai din ceata de la Curtea-Veche. Craiuldin umbră. Naratorul din Remember, neaminti, declară că relatează vise pe care le-atrăit cândva și undeva și lucruri vie�uite(„întâmplări ciudate”) care – se întreabă – n-au fost, cumva, vise... În Craii de Curtea-Vecheîntâmplările, mai pu�in ciudate și visele(reveriile) apar�in celor două personajeprioritare (Pașadia și Pantazi). Naratorul leconsemnează și, repet, le comentează.Nara�iunea începe, de altfel, cu el.Naratorul, care, trezit din somn după onoapte de chef lung și dur, se simte mahmur,ursuz și ciufut, deșurubat de la încheieturi, cușalele frânte, în stare de piftie... Aceste primesemne arată că Naratorul �ine să se știe cineeste și ce face. Nu se ascunde în text, dimpo-trivă este de la prima propozi�ie în primulplan al textului epic. Este cel care, relatândtotul, organizează nara�iunea, caracterizea-ză personajele le studiază în spa�iu, descrielocurile pe unde trec, dă note asupra com-portamentului lor. Pe Gore Pirgu, se vavedea, nu-l poate suferi și-l vorbește de rău,în culori totdeauna groase, catastrofale. Lafel pe Arnoteni și pe to�i cei care coboară în„datinele stricăciunii”. Mai pu�in însă, amconstatat deja, pe Pantazi și Pașadia, este�iai decaden�ei, spirite sub�iri, stilate, ca și el,Naratorul din Craii nu-și arogă însușirile

10

Eugen Simion

naratorului clasic (impar�ial, discret), decâtaceea de a pretinde că știe tot despre perso-najele pe care le urmărește. Știe ce trebuiedespre ele și le judecă părtinitor, cu emfazaunui moralist superior, ușor în�epat în frazeample, baroce, abil ticluite, cum am doveditdeja mai înainte. Este un fel de dandy sauaspiră să fie un dandy bucureștean, în stilulpe care îl înfă�ișează, în termeni maicolora�i, în coresponden�a cu amiculBoișteanu. Un leneș estet, boem cu ifosearistocratice, amator de crailâcuri și depetreceri lungi și bogate. Își face, în chiarprimele fragmente din roman, un autopor-tret și, din el, deducem că „pe tăcute și neră-suflate, cu nădejde și temei, o dusesem într-o băutură, un craialâc, un joc”. Este scârbit(suferă deja de ceea ce am putea numi unestetism scârbit, dispre�uitor, înfumurat) șinăzuiește să-și stingă scârba de lumeaproastă în care are sentimentul că este con-damnat să trăiască, în desfrâu și uitare. Maiexact uitarea în desfrâu. E filozofia unuidandy balcanic, agresat de părintele său,cum spune, cu „nesărata plachie de sfaturi”.Biografii lui Mateiu, fiul natural al lui I.L.Caragiale, au descifrat în aceste propozi�iiacre natura încordată a rela�iilor dintre fiu șitată. Este o temă reală prezentă, ca atare, îndocumente, mai pu�in în roman, unde date-le biografice, dacă există (și indiscutabil căexistă pentru că eul pur de care vorbeșteValéry nu poate fi total despăr�it de eul bio-grafic!), se transformă și se pierd în fic�iuneepică. Naratorul, ca personaj, se prezintă,așadar, ca un boem bucureștean sastisit desfaturile părintești, cu mintea aburită debăutură, cu șalele frânte de craialâcuri, dez-gustat de „grosolanele petrecerinegustorești”. Le caută și le frecventează,totuși, cu tot dezgustul lui de estet și cutoate fumurile lui de dandy rătăcit, alai, pela păr�ile orientului, birturile și alte locuridubioase.

Istoria lui și, în genere, a Crailordâmbovi�eni începe „spre căderea iernii[pe] o vreme de lacrimi”, într-o seară, cândNaratorul mahmur, „deșurubat de laînchieturi”, merge să întâlnească pe Pantazi(întâiul Crai numit din cei trei sau patru

care circulă în spa�iul epic matein!), într-ocârciumă din Strada Covaci. Aici dă pestecelelalte personaje, inclusiv peste inevitabi-lul Pirgu, călăuza diavolească a crailor.Prezentându-le, Naratorul le face primeleschi�e ale portretelor. Vor fi am precizatdeja, și altele. Tehnica lui Mateiu Caragialepresupune reluări succesive, risipite înpasta groasă a epicii. Acum se decide și ati-tudinea naratorului (și, prin vocea lui, aautorului de pe copertă) fa�ă de eroii săi. Oatitudine partizană, neschimbată până laîncheierea romanului. Pe Pirgu îl detestă,cum am zis, pentru Pantazi are slăbiciune,iar pentru Pașadia evlavie.

Acesta este capitolul de prezentare aeroilor și din el putem deduce manieraeuropeanului din Răsărit Mateiu Caragialede a face proză în vremea în care Proustpublicase deja În căutarea timpului pierdut(primul volum apare în 1913, iar ultimul -apărut postum – în 1927), iar, la noi roma-nul românesc recupera, prin Ion, realismulsecolului anterior, iar prin Sadoveanu rea-lismul magic. Mateiu Caragiale, cu lecturidin Huysmans și Barbey DʼAurevilly cautăaltă formulă și o găsește, neurmând, pro-priu-zis, un singur model. El nu folosește,am semnalat, o cronologie riguroasă, într-oac�iune, iarăși, coerentă, ci mai degrabă,desfășurarea epică se face în spirală de la unpalier la altul al nara�iunii, cu inevitabilerepeti�ii, adaosuri de noi fapte epice.Frazele încărcate de adjective colorate sesucced, ca valurile pe �ărm, pe plajanara�iunii mateine. Cele trei hagialâcuri – aldoilea etaj al Crailor – începe cu reveriile(amintirile) lui Pantazi, ascultate și reconsti-tuite – printr-o scriitură ceremonioasă – deNaratorul cucerit deja de ideea frumosuluiestetic ca taină. O pune, acum, în gura luiPantazi (călătorul care citește universul) și otraduce, numaidecât, într-o „fermecătoaretrâmbă de vedenii”, urmată, apoi, de altele.Am citat deja câteva și vom reveni la elepentru că valoarea literară a Crailor deCurtea-Veche depinde, într-o bună măsură,de originalitatea acestor peisaje în linia este-tizantă a lui Macedonski și, în genere, apeisagiștilor urbani.

11


13

„ Tout progrès réel s ‘opère à l’intérieur etnon pas à l’extérieur des hommes “

Mihai Eminescu

Tout d’abord, quelques considérationscontextuelles. Le monde entier vit actuelle-ment des temps difficiles, rémunère ici desséquences, des évolutions, unanimementreconnues dans l’aire scientifique interna-tionale. Voilà d’abord, une crise de l’envi-

ronnement ou la surchauffe de la Terre esten train de faire de vrais ravages, en accen-tuant, de manière directe, une sous crise cli-matique avec, entre autres, la disparition(réelle) des quatre saisons du climat tempé-ré et l’instauration de deux seulement qui,elles aussi, se succèdent de manière assezindisciplinée: la saison chaude et celle froi-de. Ce fait même impose déjà des mutationsfondamentales surtout dans la structure des

A gândiEuropa

Abstract

Dan POPESCUL'emigration et l' immigration

de la population, amplifiees parl'integration et la globalisation

Există mai multe crize cu care ne confruntăm în zilele noastre și care ne vor modela viitorul, șianume: criza climatică, criza economică, criza știin�elor umaniste, criza politică, criza demografică,criza educa�iei. Din prima, se vede deja dispari�ia celor patru anotimpuri ale climei temperate șiinstaurarea a două anotimpuri, cald și rece, ceea ce implică schimbări radicale în tipul de alimenta�ieuman și animal, apoi în schimbări în tipul de habitat și tipul de infrastructuri din orice domeniu.Ne îndreptăm oare azi spre o dezmenbrare a Uniunii Europene? Modelul actual al dezvoltării pla-netei este greșit, fiindcă avem foarte mul�i săraci și foarte pu�ini boga�i. Fenomenul migra�ieipopula�iei în lume este destul de vechi, din perioada Imperiului Roman, dar azi trebuie să fim aten�ila rela�ia dintre Centru și periferie.Cuvinte-cheie: criza climatică, criza politică, criza educa�iei, criza economică, emigrare și imigrare.

There are many crises that we face today, which will shape our future, namely: the climate crisis,the economic crisis, the crisis of the humanities, the political crisis, the demographic crisis, the crisisof education. We see from the first that the four seasons of the temperate climate disappeared andthe setting up of two seasons, the hot one and cold one, which implies radical changes in the cate-gories of human and animal food, then the changes in the type of habitat and type of infrastructurein any area. Are we now heading towards a destruction of the European Union? The current modelof the planet's development is wrong, because we have very many poor and very few rich. The phe-nomenon of population migration in the world is quite old, since the Roman Empire, but today wemust pay attention to the relationship between the Center and the periphery.Keywords: climate crisis, political crisis, education crisis, economic crisis, emigration and immi-

gration.

Dan POPESCU, prof. univ. dr. D.H.C., Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, email: [email protected]

14

Dan Popescu

cultures agricoles, en en favorisant certaineset en en enterrant certaines autres, en impo-sant des changements radicaux dans le typemême d’alimentation humain, animal, dansles importations et les exportations decéréales où il est nécessaire de privilégierl’aquifère etc. Ce dernier fait même relèvedéjà la nécessité de mutations dans laconception de l’habitat, dans l’habitat lui-même, dans les infrastructures et dans tantd’autres domaines1 etc.

En même temps, une crise économiqueprofonde-engendrée essentiellement par lacrise de paradigme, d’une cyclicité infor-melle, d’une surlicitation de la spéculationau dépens de la production- a engendré etengendre, en concours avec de sérieuses dif-ficultés économiques et sociales, aux Étatsdéveloppés du point de vue économique-etnon seulement à ceux-cile repli assezabrupte vers le national et même vers lenationalisme, étant en cours la réactivationde la guerre froide, des systèmes d’intérêtéconomiques et politiques, politiques etéconomiques, parallèles et opposés. Plusque jamais, devient évidente en mêmetemps une crise humaine et humaniste, unecrise des sciences humaines surtout, entreautres, pour les populations menacées parla mort, par la violence, par la famine et quidemandent des emplois et de la nourriture.Sur un tel fond d’ignorance et de misère, sivulnérables face au fondamentalisme et auxexacerbations de toutes sortes, les menacesdu terrorisme-un terrorisme déjà globalisé,manifesté aux dimensions internationales-toujours plus puissant par son manque delogique et toujours plus terrifiant pour lesautres. Nous avons aussi affaire à une crisede la paix qui ramène la guerre, plus oumoins militaire et même climatique, commemoyen essentiel, efficace d’imposition,d’amplification des influences, d’obtentiond’immenses profits qui ne sont pas seule-ment économiques.

On voit se préfigurer des crises poli-tiques dans un certain nombre d’États, dont

certains européens. D’autres en sont épar-gnés, mais restent sensibles quand même àde tels bouleversements. Et cela d’autantplus que les forces du politique, de 1’admi-nistration publique, le soutien des intérêts «des autres » se montrent plus profitablespour ceux qui les pratiquent, que l’entrepri-se et le management économiques honnêteset légaux, que le travail honnête pour unsalaire. Ajoutons, à tout cela, les mouve-ments naturels de la Planète-tremblementsde terre, inondations, tsunamis, ouragansetc. Mais plus nombreuses encore, accumu-lées par la pollution, les exploitationsintenses de ressources, noxes et tantd’autres encore de notre temps2...

C’est donc vers un abîme que nous nousdirigeons actuellement ou bien vers unechute tout au moins, vers une fin de la civi-lisation de notre temps ou peut être vers le

1 Dan Popescu, Amenintări pentru secolul XXL, Menaces pour le XXI—e siècle, Edit. Continent, Sibiu-Bucuresti, 2014

2 Idem.

15

L'emigration et l' immigration de la population...

démembrement de l’UE? Sommes-nouspeut être des « prophètes du malheur »,adeptes des théories apocalyptiques? Maisnullement. Mais en fait, tout comme plu-sieurs chercheurs américains de l’Instituttechnologique de Massachusets le montrentet nous nous rallions nous-mêmes à cetteposition (à voir mon livre intitulé Menacespour le XXIe siècle), au long de l’évolution dela Terre plusieurs civilisations se sont succé-dées. Le processus continue-t-il donc? Laréponse affirmative à la question posée pré-sente des arguments sérieux.Personnellement, j’ai du mal à y croire pourl’instant, mais, pour l’avenir, si l’on continueainsi, nous n’avons pas trop de raisons àêtre optimistes. De toute manière, je nepeux pas passer sur de telles réalités commesi elles n’ existaient pas. Elles se constituenten un vrai syndrome qui annonce des tempstoujours plus rudes, avec des guerres, sinonmilitaires, de toutes sortes, annonçant degrands désastres et catastrophes.

2. Par conséquent, j’apprécie que, malgrédes efforts qui s’avèrent, malheureusementinsuffisants, le modèle actuel de développe-ment de la Planète, avec énormément depauvres ou en dessous de toute limite depauvreté et avec peu, très peu de riches, esterroné. Qui défend qui? La bonne nouvelleest que la plupart des causes des crises invo-quées ont 1’ antidote. L’ignorance et lemanque de culture peuvent être diminuéspar l’éducation. Les grands décalages éco-nomiques et sociaux peuvent être réduitspar une intense et intelligente mobilisationau travail, par une correcte investigation etvalorisation du marché. Le racisme et le fon-damentalisme peuvent être annihilés parraison, éducation, réflexion, humanisme etc.Des besoins d’amélioration que les indivi-dus eux-mêmes peuvent réaliser par leurvolonté. En paraphrasant le chercheur fran-çais, très en vogue il y a quelques décen-nies-René Dumont, celui qui, en collabora-tion avec Marie France Mottin a écrit le livreL’Afrique étranglée; l’Afrique est mal partie,Ed. du Seuil, Paris, 1980 -je peux dire que la

globalisation a mal commencé. Toutd’abord, ce n’est pas une globalisation quiapporte le profit général, mais, au contraire,elle rapporte seulement à certains et ces cer-tains portent de différents visages, au sensgénéral du mot. Le marché lui-même aaccumulé peu d’imperfections, mais ellespeuvent être corrigées par l’action concertéedes institutions3...

Deux aspects deviennent évidents à lafin de cette succincte énumération, aumoins ces deux aspects qui peuvent nousfaire beaucoup réfléchir nous, européens.Notamment, une diminution de l’importan-ce de l’Europe et des États-Unis au niveaumondial, dans le mental collectif où s’affir-ment, de manière spectaculaire et accéléréela Chine, l’Inde, le Brésil, d’autres pays del’Amérique latine, des économies émer-gentes de l’Asie du Sud -Est. Bien que, dansce cadre, l’Europe, le vieux continent se soitmontrée, dès le 14-e siècle et surtout après,à peu d’exceptions, près le berceau de lacivilisation mondiale et, en même temps,son moteur. Le deuxième aspect est que,dans les conditions de la globalisation, ildevient évident le passage des activitésanarchistes, relativement ponctuelles, à unfondamentalisme plus dangereux encore etplus ample qui peut vêtir de nouvellesformes, de gauche ou de droite, religieusesou laïques, nationales ou internationalistesetc.

Les choses ne sont pas comme ellesdevraient être. Voilà, par exemple, quelquescoordonnées d’évolution en fonction des-quelles nous nous proposons d’analyser leproblème énoncé dans le titre même denotre communication.

3. ...Il y a plus de 6-7 décennies, le granddémographe Alfred Suavy remarquait sou-vent la difficulté du dialogue entre unepopulation relativement vieillie et en coursde diminution, celle des pays occidentaux,d’une part, et les cohortes déjeunes, ayantune formation assez relative, qui représen-taient la plupart de la population dans despays peu développés, et décalés, d’autre

3 Dan Popescu, Criza indecentâ, La crise indécente, Editura Continent, Sibiu-Bucuresti, 2013.

16

Dan Popescu

part. Malheureusement, l’absence d’un teldialogue, signalée par Sauvy, est évidenteaussi de nos jours. Il est d’ailleurs très diffi-cile d’ avoir un dialogue bénéfique aux deuxparties dans les conditions où l’espoir de viedans les pays décalés est, généralement,inférieur à 40-45 ans et même moins, et dansles pays développés où l’espoir de viemonte à 80 ans ou plus. Dans de tellesconditions, on peut relever l’émigration dela population en général- que je considèrebénéfique de part et d’autre- vers le deuxiè-me groupe de pays, surtout ceux de l’ouesteuropéen et des États Unis qui, de la sorte,grâce à leur attractivité, à leur civilisation,acquièrent par cela même une force de tra-vail utile, une force de travail qui permet,finalement d’une manière ou d’une autre, lerajeunissement des sociétés en question,même si cela n’est pas reconnu officielle-ment. Sans compter d’autres profits écono-miques. Mais quelle est la situation des paysd’où l’on part? Nous allons détailler tous cesaspects par la suite.

4. II s’agit donc du processus de la migra-tion de la population dans le monde. Ceprocessus n’est point nouveau. Dèsl’Antiquité, la population migrait d’un paysà l’autre, et, à l’intérieur de l’EmpireRomain, par exemple, d’une province àl’autre, à la recherche d’un meilleur accès àl’occupation et à la nourriture. Et cela, natu-rellement, dans les termes de ce temps-là.Au temps du féodalisme, par les serfs atta-chés aux grandes propriétés foncières, lesdimensions de la migration ont été un peuplus réduites, effective étant la migrationdes spécialistes et des artisans de toutessortes, celle des étudiants qui, le plus sou-vent, conformément à des arrangementsuniversitaires, se déplaçaient pour despériodes déterminées d’une université àl’autre dans les grands établissements del’Ouest et du Centre de l’Europe. Migrantsétaient aussi les mercenaires qui se sédenta-

risaient assez souvent dans un autre paysque celui d’origine... Avec les révolutionsindustrielles, préfacées par les grandesdécouvertes scientifiques, par laRenaissance, dans l’art et dans la civilisa-tion, la migration, abordée en général, inter-ne et externe de la population, des per-sonnes sans travail mais avec l’espoir d’entrouver un, est devenue beaucoup plus évi-dente. Ce qui a déterminé et continue de lefaire de nos jours, la genèse essentiellementeuropéenne de la population aux Êtas Unis,en Amérique latine et généralement enAmérique du Sud, en Australie,- en Asie, enAfrique-il est vrai, en des proportions beau-coup plus réduites etc.4

5. Dans tout ce cadre, la migration intraeuropéenne a eu et continue d’avoir un rôle,généralement substantiel, dû à des progrèséconomiques et sociaux, par la naissance etl’évolution des aspirations de toutes sortes,par des législations constrictives ou permis-sives et stimulantes, de plusieurs élémentsévidents au niveau du « Dénominateurcommun » de l’homme européen etc. Aprèsla deuxième guerre mondiale et mêmeavant, aux turbulentes années 1930, maissurtout après la perte par les républicainsde la guerre civile en Espagne, on a eu affai-re à des milliers et des milliers d’Espagnolsde gauche qui se sont réfugiés surtout dansles Pyrénées françaises et qui s’y sont éta-blis. L’Allemagne hitlérienne vaincue, ayantenregistré des pertes accablantes de popula-tion militaire et civile, notamment jeune,mais aussi âgée, cette Allemagne qui traver-sait un processus de dépassement des pre-mières ruines de la guerre, offrant sur lemarché européen du travail un grandnombre d’emplois, a accueilli une premièrevague de migrants d’Italie, venus surtoutdu sud, moins développé économiquement.Par la suite, en Allemagne sont arrivés lesTurcs, qui ont repris une série d’activitésdélaissées par les Allemands occupés dans

4 Dan Popescu Consideratii privind migratia populatiei si capacitatea reală de ocupare a economiei româneşti/Considérations sur la migration de la population et la capacité réelle d’embauché de l’économie roumaine înStudii de Istorie Economică şi Istoria Gândirii Economice, coord. acad. lulian Vacarei, vol. 17, Ed.Academiei, Bucuresti, 2015.

17


des secteurs quelque peu plus attrayants.Après, les choses ont évolué.. .De même,immédiatement après la création de l’ÉtatIsraël, après 1948, mais déjà aussi avant, desvagues entières de Juifs de toute l’Europe etdu monde entier se sont dirigées avecespoirs justifiés vers le nouvel État... Plustard, le démembrement et la chute du systè-me colonial, nommés après quelquesannées dans les anciennes colonies, de «réveil »-et dans des conditions économiquesque je ne me propose pas de détailler -ontproduit un flux migrateur inverse à celuiqu’on escomptait, respectivement de lapopulation des anciennes colonies vers lesanciennes métropoles, dans l’espoir d’ytrouver, pour des travaux de marginaux,une vie meilleure que les pays d’originen’ont pas pu leur offrir, ces pays devenusindépendants, mais dominés par des dicta-

tures corrompues, décalées, misérables.5Les anciens colons sont eux aussi reve-

nus au foyer, amenant des ressourcesimportantes qui ont profité aux métropoles.Un cas particulier est celui de l’Algérie.Dans ce pays, vers la fin de la guerre d’indé-pendance contre la France et même après,plusieurs milliers de « pieds noirs »,citoyens algériens, issus, en grande mesuredes premières familles de citoyens français,arrivés là, ayant cumulé des ressourcesfinancières importantes, sont revenus et sesont officiellement réfugiés en France, leursressources revigorant pratiquement l’écono-mie française en grande mesure épuisée parles guerres et les luttes coloniales précé-dentes.6

6. ...Nous devons également dire quel’espace économique et social de l’UE relèvedes disparités économiques notables: uncentre et des périphéries. Le Centre (ou laDorsale européenne) fortement peuplé eturbanisé concentre l’essentiel de l’activitéindustrielle-qui est en général de techniquede pointe-et les principaux noyaux de déci-sion. Cet espace s’étend du bassin deLondres jusqu’au nord de l’Italie, en suivantl’axe du Rhin. Les périphéries n’en sont pashomogènes. Leur dynamisme variabledépend de leur niveau de développement etde leur éloignement par rapport auxrégions de la dorsale européenne. Maisquelles sont ces périphéries? Tout commedes chercheurs de l’UE le montrent, il s’agitd’une périphérie dynamique et intégrée-spécialement des espaces proches de la dor-sale européenne, respectivement une partiede la Grande Bretagne, de la France, del’Italie, de l’Allemagne, de l’Autriche, duDanemark et de la Hollande etc. La deuxiè-me périphérie est une périphérie marginali-sée, représentant généralement les régionsplus éloignées par rapport au centre, moinsdenses comme population et moins richesaussi. Il s’agit surtout des économies desÉtats ayant adhéré aux trois dernières

5 Dan Popescu Consideraţii, œuvre, citée.6 À voir aussi Pierre Thibault Le Temps de la contestation, 1947-1969, Le Livre de poche Larousse, 1971, mais

aussi Sandrine Brissot, L’Union Européenne, un défi au XXI-e siècle, Fouché, Paris, 2004, etc..

18

Dan Popescu

étapes à TUE, parmi lesquels se trouve aussila Roumanie. De manière évidente, nous nepouvons pas relever sur les trois structures-la dorsale européenne et les deux périphé-ries-une homogénéité évidente de dévelop-pement. Par exemple, dans la zone dorsale,surtout au nord de l’Angleterre, il est évi-dent un certain déclin de l’industrie lourdeet également certaines périphéries, telle laCatalogne en Espagne, mais aussi d’autreszones, en Tchéquie, en Pologne et enRoumanie même, se relèvent riches et dyna-miques. Pour ne plus parler du sud del’Italie-pays signataire du Traité de Rome,en 1957, présentant de grandes iles de misè-re terrible et qui n’a pas encore réussi,durant les presque six décennies de déve-loppement européen, à éliminer ces gravesdistorsions. Il a été et continue d’être toutaussi naturel que possible que la populationeuropéenne, bénéficiant de lois et de régle-mentations stimulantes (la citoyennetéeuropéenne, le droit au regroupement fami-lial, la possibilité d’acquérir la citoyennetéd’un autre pays membre de l’UE, la Carteverte relative de la gestion de la migrationéconomique etc.) a migré tant au niveauinterne-dans notre cas, au niveau intra-européen et non seulement-, en ciblant l’ac-complissement des plus importantesattentes de tout individu.7

La chute des régimes prosoviétiques del’Europe centrale et orientale a ainsi rendupossible-profitant des facilités de l’UE- unelégislation permissive, préfigurant l’espoird’une vie meilleure pour les citoyens desanciens pays satellites - de nouvelles vaguesde migration, surtout intra mais aussi extraeuropéennes. Effet de la libre circulation etde la crise économique, la mobilité géogra-phique sensiblement amplifiée dans TUE,surtout après l’accueil en 2004 et 2007 desÉtats de l’Europe Centrale et Orientale, aaccéléré les flux migrateurs entre l’Est etl’Ouest, mais aussi l’émergence de nou-veaux flux, entre le sud et le nord de

l’Europe. Dans ce sens, tout comme la statis-tique européenne et internationale le relè-vent (à voir Eurostat), L’Allemagne a attiréde plus en plus d’européens venus de laRoumanie et de la Pologne. De même,L’Espagne, l’Italie, La France, le Canada, lesÉtats-Unis en restent, de leur côté, desrepères importants. .. Cela s’explique par lefait que l’économie allemande par exemple,conformément aux indices européens desynthèse, est la première économie de lazone euro qui, par ses dynamiques et sesstructures, se voit obligée à faire face à uneimportante pénurie de la main d’œuvre sur-tout en Bavière et en Wurtenberg.8 La poli-tique de l’Allemagne face aux récentesvagues d’immigrants de Syrie,d’Afghanistan, d’Iraq, d’Afrique etc. renfor-ce ces considérations. Mais, à long terme,tout comme le Royaume Uni de la GrandeBretagne, mais aussi comme l’Italie, laBelgique etc-l’Allemagne aura résolu unproblème démographique, celui du vieillis-sement de sa population autochtone-pro-cessus ayant des effets négatifs sur la pro-duction et la productivité9 etc.

7. De toute manière, la migration (l’émi-gration) européenne, non seulement versl’Allemagne, mais aussi vers d’autres Étatsévoqués de l’UE semble être surtout de laRoumanie ou de la Pologne. Conformémentaux chiffres, en 2011, plus de 307 milleRoumains et presque 270 mille Polonais ontémigré dans l’UE. Ces chiffres sont, d’aprèscertains calculs, semblables à ceux de 2012et présentant des tendances de répétabilitéen 2013 et plus tard même. Ce sont de loinles niveaux les plus élevés par rapport auxChinois et aux Indiens-127 mille et 114 mille-ou aux Bulgares-90 mille, etc. Il est toutaussi intéressant et parfaitement explicable-par rapport aux sollicitations pour des qua-lifications plus élevées- que, dans l’UE ontémigré en 2011 (nous avons des donnéespour cette année-ci) 100 mille Allemands,dont la plupart ont été attirés par des

7 Sandrine Brissot, loc. cit.8 Le Figaro, 20.01.2014, « L’Europe : l’immigration, un outil contre le chômage ».9 Le Figaro, loc cit.

19


salaires et des perspectives supérieures àcelles d’Allemagne. Mais les proportionsque nous avons mis en évidence n’ont pasété modifiées de manière significativemême pas dans les conditions où, del’Espagne, de la Grèce, de l’Italie et duPortugal (où des millions de Roumains ontémigré) sont partis vers des États du Nordet du Centre de l’UE plusieurs centaines demilliers de personnes.10

La série des statistiques pourrait encorecontinuer. Des détails? En voilà, conformé-ment à l’Annuaire statistique de laRoumanie, 2013, le nombre d’émigrantsroumains à l’étranger a 2012 a été de 12 341263, plus précisément, 1,63 plus grande quecelui de 2007(1.437.529). Par groupes d’âge,les croissances les plus grandes de popula-tions émigrantes de Roumanie dans desPays de TUE ont été- de 2007 à 2012, pourles citoyens de 20-24 ans (1,29 fois); de 25-29ans (1,32 fois); 30-34 ans (1,73 fois); 40-44ans (2,80 fois); 50-54 ans (2,38 fois); 55-59ans (3,59 fois); 60 ans et plus (4,16 fois). Celareflète essentiellement l’émigration tantindividuelle que celle des familles entières.La localisation de celles-ci s’est réalisée avecprépondérance-tout comme nous le mon-trions pour la période 2007-2012-enAutriche, en Belgique, en Autriche (+51%);en Belgique (+422%); en Allemagne(+220%); au Royaume Uni (+800%); enEspagne (+148%) etc. D’autres destinationsse sont imposées à coté de celles anciennes -l’Allemagne, la France, L’Espagne-et end’autres pays tels la Belgique, avec sesrigueurs de pays central de l’UE, avec desprojets substantiels, des facilités légalesgénéralement adoptées aux dernièresannées mais aussi avec des besoins crois-sants11. ... De toute manière, on relève, dansla perspective des argumentations écono-miques irréfutables qu’ on devrait détailler,bien sûr, que le processus migrateur despays moins développés vers des pays avan-

cés, recouvrant les besoins de développe-ment des pays en question, laissent décou-verts d’autres besoins, y compris le vieillis-sement de la population et la réduction dunombre de celle-ci dans les pays de départ.C’est surtout dans ce cadre que s’imposeune ample responsabilité des gouverne-ments de ces États, du milieu des affairesafin de créer sur place même, dans les paysmoins développés, des conditions à occuperla force de travail national. Il est difficiled’accepter que l’immigration qui est, detoute manière, beaucoup plus réduite etreprésentée par des personnes qualifiées aitpu remplacer, tant soit peu, dans une pers-pective professionnelle, l’émigration12.Mais détaillons ce que nous considéronsbon et ce que nous considérons mauvais.

8. Tout d’abord, les effets de la migrationintra-européenne, avec l’étude de cas laRoumanie. En ce qui concerne l’occupation„nous constatons que la migration intra-européenne contribue en général à la réduc-tion des déséquilibres et à la réduction duchômage” pour citer l’allemand ThomasLeibig, dans l’étude du Figaro.Pratiquement, l’impact en question est pluspregnant dans l’Europe de l’Est et Centrale,où les revenus sont réduits et la population,à la recherche de meilleures conditions devie, s’est montrée très mobile- ajoute l’éco-nomiste allemand. Et il continue: “ Notonsque la libre circulation joue en deux sens.Quand la conjoncture s’améliore, lesmigrants retournent dans leurs pays.Quand elle n’est pas trop bonne, ils en par-tent. « De même, l’affirme-t-on souvent, l’in-térêt est représenté par les grosses sommesd’argent, - des milliards et des milliardspour la Roumanie, nn.- que les émigrants dece genre, mieux payés dans les économiesdéveloppées, envoient dans leurs paysd’origine. Ce sont de véritables infiltrationsd’eau vive pour de tels pays ».

Naturellement, apprécier ainsi le problè-

10 Eurostat, Statistique sur la migration et la population migrante, Statistics explained, 2014.11Anuarul statistic al României, / Annuaire statistique de Roumanie 2013, tableaux 2.26 (Emigrants au

total) et 2.27 (Emigrants au total selon le pays d’origine).12Ibidem, p. 80.

20

Dan Popescu

me de la migration relève, dans mon opi-nion, au moins d’une approche incomplète,sinon erronée.... Évidemment, personne, eneffet, ne peut obliger les citoyens des paysmoins développés de TUE à ne pas chercherdu travail dans des pays plus développés.Même si là bas ils ne sont pas occupés dansdes activités de pointe, mais surtout dans ledomaine des constructions ou des services,ils apportent par eux-mêmes un plus dequalification et, le plus souvent, deconsciencieux par la façon dont ils ont étéformés dans leurs pays d’origine, et par ledésir de garder l’emploi dans les pays déve-loppés. Une question est relevée de soi:qu’est-ce qui se passe dans ces économies,dans notre cas, dans l’économie roumaine,ayant enregistré un regrès relatif et qui semontre déjà assez peu apte à occuper sur leplan intérieur la force de travail qu’elleforme? Dans la plupart des cas, malgré ladiminution artificielle du nombre de chô-meurs-ceux qui n’ont pas trouvé de travaildans l’économie sont partis à l’étranger-leprocessus de développement national,même corrélé à celui du développementcommunautaire, a beaucoup à souffrir.Pensons à des domaines tels: la recherche, Fenseignement, la santé, tous sous financés eten totale dégringolade... Cela d’une part.D’autre part, ou en même temps peut-ondire, ce n est que difficilement qu’on peutélaborer et appliquer, dans de telles condi-tions, une stratégie dans le domaine de laforce de travail. Nous n’évoquons pas nonplus le fait que l’enseignement quel qu’ilsoit, forme des spécialistes pour l’économieet la société qui, après avoir fini leursétudes, ne sont pas embauchés dans le paysqui les a formés et qui en a financé la forma-tion, mais dans un autre pays, pays qui enjouira en en profitant gratuitement. Enfin,mais non en dernière instance, dans la plu-part des cas, F argent envoyé à la famille parceux qui sont occupés dans les économiesdéveloppées sont employés dans leurs paysd’origine surtout pour la procuration deproduits d’importation, ce qui déséquilibresouvent aussi la balance commerciale et labalance de payements en question. Quiperd, mais aussi qui gagne?

Loin de moi, je répète, la contestation dudroit, des facilités au niveau européen quetout citoyen de l’UE ait du travail, bénéficied’ un domicile dans n’importe quel pays del’UE, là où il veut, où il peut, où il trouve dutravail (moi personnellement j’ai bénéficié etbénéficie, en grande mesure, d’une tellefacilité). Mais cela, à mon avis, augmente laresponsabilité des décideurs dans le sensd’une bonne direction et gestion attrayantede l’économie, en ce qui concerne notam-ment la force de travail à laquelle on offrel’option: de travailler dans son propre paysou à l’étranger. Par exemple, et nous enavons déjà parlé un petit peu- la situationplus que dramatique dans laquelle se trou-vent la médecine et l’enseignement roumain-surtout les médecins qui sont payés cheznous de 8 à 10 fois moins qu’à l’étranger,mais les professeurs aussi qui ont dessalaires de 7 à 8 fois plus grands auRoyaume Uni, en Allemagne, en France, enBelgique et en Italie que ceux qu’ils tou-chent dans leur pays d’origine, ce quiassombrit les projets- s’explique justementpar l’incapacité de notre économie d’après1990 d’assurer des salaires tant soit peuproches de ceux de l’Ouest. Quoi dire enco-re des salaires des chercheurs? Les causesen sont évidemment complexes et pro-fondes. En bonne partie, elles tiennent ausside la façon grave et ample dont a été déva-lisée notre économie après 1990, par desescrocs qui sont non seulement impunis, engrande partie, mais qui jouissent mêmed’honneurs et de privilèges sociaux. La rela-tivement récente déclaration officielle de laCour des Comptes conformément à laquelleune grande partie des privatisations impor-tantes réalisées en Roumanie ont frisé et fri-sent encore le pénal, doit nous faire beau-coup réfléchir car, par la voie de la justice,l’argent obtenu par escroquerie doit êtrerendu au circuit économique naturel. Or, leschoses ne se sont pas passées ainsi ; danspas mal de cas, dans les enquêtes et les pro-cès judiciaires où l’on a souvent agi en fonc-tion des intérêts politiques, et suite aux-quels on n’a récupéré l’argent des coupablesqu’en très réduite mesure. Bien sûr, assezsouvent, dans de telles conditions, la consé-

21


quence en est une croissance économiquediscutable, vu que nous ne pouvons pas, auniveau social réduit de productivité et desactivités, des ressources financières, consti-tuer un soutien économique général adé-quat.13

Mais continuons. Mais les ouvriers ayantun bon et réel niveau de qualification?Presque tous ceux qui sont en activité -dansles constructions, où ils sont surtout char-pentiers, maçons, artisans en fer, électri-ciens, plombiers etc., mais aussi dansd’autres domaines ont pris la voie de l’étran-ger et ceux qui sont restés chez nous-confor-mément à de nombreuses situations à effetnégatif-ne correspondent pas aux standardsnécessaires de qualité. Nous devrions direencore que des générations plus anciennessont sorties de l’activité et même de la vie,ce qui baisse le niveau des activités en ques-tion en Roumanie. L’école, l’enseignement,la recherche, par leur manière de structura-tion et d’organisation, ne réussissent pas àcompenser, par de nouvelles générationsbien préparées, les pénuries en question.Les diplômés ne cessent de partir. De nou-veau en avantage sont les États dont l’éco-nomie assure des salaires attrayants, valori-sant ainsi la circulation libre de la force detravail. Problème que les décideurs et lesgouverneurs de Roumanie doivent prendreen calcul quand ils essaient de dynamiser ledéveloppement, la conception et l’applica-tion d’une stratégie qui puisse équilibrer lesexigences de l’économie et ses possibilitésréelles. Dans une telle perspective, le tauxdu chômage que nous rapportons àl’Eurostat se montre, à mon avis, au moinsirréaliste vu que, calculé au niveau d’uneéconomie roumaine (en déclin) celui-ci est,possiblement constamment plus élevé. C’estpourquoi je considère qu’un calcul plusproche de la réalité impose que le taux enquestion soit corrigé aussi en considérantceux qui quittent le pays pour raison d’im-possibilité de trouver du travail chez eux.

9. De toute manière, une vision euro-péenne du développement impose qu’on

prenne en considération aussi de tels élé-ments, pour pouvoir stimuler également lespays au plus bas niveau de développement.Et, dans cette situation, les gouverneursnationaux et leurs actions qui se veulentpositives, les négociations en cause avec desfacteurs de l’UE, les débats du Parlementeuropéen etc., ont, en tout cas, un rôle pri-mordial. D’ailleurs, déjà par le Traité deRome de 1957 on a affirmé-et on le réaffirmeaussi par la suite- que le but des efforts estconstitué par la prospérité pour chacun.Autrement, on maintient et on transmet degénération en génération de grands déca-lages de développement entre les pays del’UE, point bénéfique pour une grande par-tie des citoyens de l’UE. Mais, comme ils’agit de toute manière d’un développementintégré, où les conditions d’équilibre budgé-taire et financier sont validées au niveau del’UE, et où les budgets et de nombreuxinvestissements sont constitués et allouésau plan national, intervient aussi le critèrede valoriser une grande partie des res-sources là où cela se fait au plus grand ren-dement, ça veut dire dans les Etats dévelop-pés. Un problème qui ne saurait êtrecontourné. On peut dire que ce sont desarguments qu’on devrait prendre en consi-dération dans différentes perspectives dansles décisions nationales, communautaires,globales, décisions qui, d’une façon oud’une autre, concernent les espoirs et le sort,les attentes de millions de personnes.

10. Et maintenant un dernier problème.Les vagues récentes d’émigrants versl’Europe, mais surtout via l’Allemagne, laSuède etc., partant de la Syrie, del’Afghanistan, de l’Irak, de l’Afrique etc. Ilest clair que les gens fuient la mort et lamisère dues à des causes politiques, au fon-damentalisme, aux luttes-qui sont de vraiesguerres-intenses, intérieures, intestines. Onne peut pas négocier avec les criminels. Ilest évident que ces réfugiés doivent êtreaidés et intégrés, naturellement, selon lespossibilités des pays d’accueil. Le problèmeque je soulève devant vous se rapporte sur-

13Dan Popescu Criza indecentă.

tout à la gestion de pays d’où les gens par-tent, qui reste en fait, -le processus étant encours- à une petite partie de la populationinitiale. Des pays presque vides de gens.Quel en serait le sort? On ne peut pas yrépondre, mais on devrait dire que presquepersonne n’ a soulevé un tel problème. Lessolutions en seraient compliquées, cho-quantes, étant donné les sphères d’influen-ce, le pétrole et les autres ressources, lesang, la production et la vente d’armement,l’extension du terrorisme, la compromission

des investissements etc. En effet, ce sont desséquences de la globalisation. .. .Voilà le sorttrès triste de millions et de millions de gens.Plus que les politiciens, je pense que leschercheurs peuvent offrir des réponses pluspertinentes mais qui devraient être correcte-ment mises en œuvre par les politiciens.Une autre composante du syndrome quirévèle le risque d’explosion de la Terre dontje parlais au début de ma communication! Jevous remercie de votre attention!

Dan Popescu

22

23

Istorie

Abstract

Emilio BLANCOIstorie, politică și retorică:

fidelitate și Ornatus în Relox dePríncipes / Ceasornicul Principilor

de Antonio de Guevara*

Fray Antonio de Guevara wrote his first work ‒ the Golden Book of Marcus Aurelius ‒ around1525. A few years later, the Franciscan decided to rewrite it and turn it into a voluminous treatiseon the education of princes ‒ the Clock of Princes ‒ which in principle had born as a brief fictiona-lized biography of the Roman Emperor. The two books are printed between 1528 and 1529, and beca-me from that time on two of the most celebrated bestsellers of the time.It happens, however, that although they are often confused, the books are different in their extension,intensity, tension and intention. Thus, the brief novel about imperial life abandons in its second draftthe personal aspects ‒ sometimes certainly scabrous ‒ to shift the center of gravity towards politicalmatters, absent as such from the first version. The change of orientation raises a very interestinginterpretative question, which has to do with the use of the historical source. In the first case, beinga fiction book, the historical basis used does not compromise the status of the book, but contributesto its verisimilitude, which made the book a sales success. In the case of the Clock of Princes, whichis presented as a treatise on political theory, the invention of the source conditions the burden ofproof, in the sense that history as a teacher of political life is in question from the first moment, sincethe educated reading public denounced the historical falsehoods frequently used by Guevara in histexts.The objective of the article would be to point out how this analysis, carried out from modern position,frequently forgets that classical rhetoric allowed the invention of examples and discourses in the rhe-torical framework, provided that a series of precautions was taken. On the other hand, in other casesthe strange and outlandish cases referred by the Franciscan monk are adjusted to reality. Lookingback without anger, then, the position of Guevara is not as crazy as has sometimes claimed part ofthe critics.Cuvinte-cheie: retorică, Antonio de Guevara, ornatus, inven�ie, sources.

Fray Antonio de Guevara wrote his first work ‒ the Golden Book of Marcus Aurelius ‒ around1525. A few years later, the Franciscan decided to rewrite it and turn it into a voluminous treatiseon the education of princes ‒ the Clock of Princes ‒ which in principle had born as a brief fictiona-lized biography of the Roman Emperor. The two books are printed between 1528 and 1529, and beca-me from that time on two of the most celebrated bestsellers of the time.It happens, however, that although they are often confused, the books are different in their extension,intensity, tension and intention. Thus, the brief novel about imperial life abandons in its second draftthe personal aspects ‒ sometimes certainly scabrous ‒ to shift the center of gravity towards politicalmatters, absent as such from the first version. The change of orientation raises a very interestinginterpretative question, which has to do with the use of the historical source. In the first case, being

Emilio BLANCO - Universitatea Rey Juan Carlos – Madrid, email: [email protected].* Studiul a fost tradus din limba spaniolă de studen�ii din anul I al Masterului de Studii Hispanice al

Universită�ii din București, sub îndrumarea prof. dr. Mianda Cioba.

24

Emilio Blanco

În perioada dintre anii 1529 și 1545, călu-gărul franciscan Antonio de Guevara apublicat zece căr�i. Mărimea, calitatea, sco-pul, precum și stilul fiecăruia dintre acestetexte diferă, dar ele se pot grupa în treicicluri bine definite, stabilite atât în func�iede tema pe care o abordează, cât și de inter-valul de timp în care au fost redactate.

Ultimul ciclu cuprinde operele cu temati-că religioasă: Oratorio de religiosos y ejerciciode virtuosos / Medita�ii pioase pentru slujitoriicredin�ei și învă�ătură pentru virtuoși (1539),precum și cele două păr�i ale volumuluiLibro llamado Monte Calvario / Cartea numităMuntele Calvarului (1545). Ciclul mediancon�ine opere care tratează teme legate devia�a la curte, aproape toate publicate în1539 (Aviso de privados / Sfaturi pentru sfetni-ci, Arte de marear / Arta de a înfrunta furtunape mare și mai ales două căr�i, cele maicunoscute în perioada modernă, Epístolasfamiliares / Epistole către prieteni și apropia�i șifaimoasa Menosprecio de corte y alabanza dealdea / Dispre�uirea cur�ii și lauda satului).Primul ciclu, cel care i-a adus faima laCurtea regelui Carol al V-lea și apoi în toatăEuropa, strânge laolaltă primele scrieri alelui Guevara, texte de natură politică și pseu-do-politică, toate alcătuite pornind de lapersonaje binecunoscute ale istoriei antice,mai ales din perioada imperială, marcată defiguri și personaje memorabile.

Astfel, prima scriere cunoscută și publi-cată a minoritului este Libro áureo de MarcoAurelio / Cartea de aur a lui Marc Aureliu,volum tipărit de Jacob Cromberger în

Sevilla, în 1528, deși se pare că la Curtea luiCarol al V-lea circulaseră din mână în mânămai multe copii manuscrise (multe dintreele deteriorate). Acest volum avea să fiecauza succesului imediat (și mondial în aceaepocă), pe care l-a cunoscut predicatorulîmpăratului Carlos al V-lea.

a fiction book, the historical basis used does not compromise the status of the book, but contributesto its verisimilitude, which made the book a sales success. In the case of the Clock of Princes, whichis presented as a treatise on political theory, the invention of the source conditions the burden ofproof, in the sense that history as a teacher of political life is in question from the first moment, sincethe educated reading public denounced the historical falsehoods frequently used by Guevara in histexts.The objective of the article would be to point out how this analysis, carried out from modern position,frequently forgets that classical rhetoric allowed the invention of examples and discourses in the rhe-torical framework, provided that a series of precautions was taken. On the other hand, in other casesthe strange and outlandish cases referred by the Franciscan monk are adjusted to reality. Lookingback without anger, then, the position of Guevara is not as crazy as has sometimes claimed part ofthe critics.Keywords: retorică, Antonio de Guevara, ornatus, inven�ie, sources

Se pare că Guevara nu va fi fost preamul�umit de această primă carte, care nueste mai mult decât o biografie roman�ată aîmpăratului roman, fic�iune construită por-nind de la câteva detalii preluate dinScriptores Historiae Augustae și din alte surseistorice. În orice caz, în anul următor, 1529,se tipărește la Valladolid Relox de príncipes /Ceasornicul principilor, în tipografia luiNicolas Thierry. Volumul reprezintă o adoua edi�ie a primei pseudobiografii impe-riale redactate de Guevara, care con�ine însăcâteva diferen�e evidente și demne de sem-nalat fa�ă de edi�ia din 1528:

În primul rând, se modifică dimensiuneaopusului. Mica biografie sau nuvelă tipărităîn 1528 crește de șase ori în procesul rescrie-rii, ajungând la o mărime comparabilă cucea a lui Don Quijote. Având în vedere căautorul recurge permanent la amplificatio,atât la amplificatio rerum, cât și la amplificatioverborum, devine greu de imaginat faptul căavem de-a face cu două edi�ii ale aceluiașitext.

În al doilea rând, diferen�ele sunt nunumai cantitative, ci și de ordin structural,aspect pentru care cele două versiuni pre-zintă numeroase detalii divergente. Dacăprima edi�ie avea o structură bipartită, cu oprimă parte aproape cronologică, la care seadaugă o a doua carte, în care se găseau,sub formă de apendix, diverse scrisoriredactate, chipurile, de împăratul roman, adoua edi�ie, Relox de príncipes, se prezintăsub forma unui tratat politic împăr�it în treisec�iuni care, în concordan�ă cu summaemedievale, se referă sistematic la persoanaprincipelui, la casa și, respectiv, la domeniulpeste care se exercită stăpânirea acestuia.

Epistolele împăratului apar acum incluseîn textul propriu-zis, așadar, nu se mai aflăgrupate în apendix.

Aceste diferen�e au două consecin�eimportante pentru noi, cititorii moderni.Chiar dacă, timp de patru secole, au existatconfuzii în privin�a celor două căr�i, în pri-mul rând avem de-a face cu două texte dis-tincte, cu toate că personajul principal esteacelași și că multe pasaje din 1529 se aflaudeja în volumul anterior, acum având însă ocu totul altă dimensiune. În al doilea rând,

Istorie, politică și retorică

25

se schimbă tipologia în care poate fi înca-drat textul: dacă prima edi�ie apar�ine dintoate punctele de vedere literaturii, a douaedi�ie, care abandonează schema biograficăși optează pentru o structură tripartită,părăsește terenul biografiei și al fic�iuniipure pentru a semăna tot mai mult cu trata-tele destinate educa�iei principilor, dupăcum declară chiar autorul în primele pagini.Deși este vorba despre un tip special de textde regimine principum, publicul cititor ainclus fără ezitare a doua edi�ie a căr�ii gue-variene în această tradi�ie. Odată cu schim-barea de tipologie textuală au apărut însăaproape imediat și numeroase dispute șiprobleme de receptare, generate, probabil,tocmai de succesul uriaș pe care l-a avutprima edi�ie a textului.

Până aici datele prezentate sunt incontes-tabile. De aici începe însă polemica, fiindcăde destul de multă vreme umaniștii – atâtcei care scriu în latină, cât și cei care cultivălimbile romanice – l-au atacat pe franciscande pe diverse pozi�ii. Prima dintre acesteaare în vedere relativitatea surselor citate deminorit, o chestiune pusă în discu�ie cuoarecare frecven�ă de contemporanii săi șide posteritatea critică. Cum este imposibilsă abordăm o chestiune atât de complexă înlimitele materiale ale acestei prezentări,vom selecta doar câteva exemple pentru ademonstra că, pe de-o parte, nu tot cestrălucește este aur și, pe de alta, că nu toatereferin�ele pe care le folosește Guevara suntfalsuri.

A doua parte a prezentării va insista peipoteza men�ionată, anume că problemelepe care le pune în discu�ie lucrarea Relox depríncipes sunt generate de utilizarea proce-deelor retorico-literare într-o lucrare care, însine, ar fi trebuit să aibă un caracter maidegrabă tehnic (pare riscantă folosireacuvântului știin�ific în acest context): mărefer la cazul tentativelor nereușite de siste-matizare prin enumerare, o tehnică utilizatăfrecvent de minorit, însă greu de acceptatîntr-o operă cu finalitate de consiliere etico-politică sau, altfel spus, într-o lucrare cupreten�ii de seriozitate.

Istorie și politică: notă asupra surselor tratatului

Relox de príncipesNu se poate aborda figura Fratelui

Antonio de Guevara fără a face referire laproblema surselor și a erudi�iei sale, căci și-a căpătat de multă vreme renumele de„inventator” și mincinos, fiind notoriu fap-tul că a scris o bună parte din operele care îisunt atribuite plagiind din căr�ile diverșilorautori, iar această etichetă nedorită l-aînso�it permanent în studii specifice, mono-grafii și în istoriile literaturii.

Dacă ar fi să căutăm originea acesteiproaste reputa�ii, există trei nume care îmivin imediat în minte: Pedro de Rhúa în scri-sorile sale, Miguel de Cervantes în prologuloperei Don Quijote de la Mancha din 1605 șiLope de Vega în La desdicha por la honra /Nefericirea ca pre� al onoarei. Cel care i-a afec-tat în mod direct bunul renume a fost pri-mul dintre aceștia. De fapt, în 1549, lanumai cinci ani după moartea Episcopuluide Mondoñedo, Juan de Junta publică înBurgos Cartas de Rhúa, lector en Soria, sobrelas obras del Reverendíssimo Señor Obispo deMondoñedo, dirigidas al mesmo / Scrisorile luiRhúa, cititor din Soria, despre opereleEvlaviosului Episcop de Mondoñedo, dedicateacestuia din urmă. Este vorba despre trei scri-sori în care acest absolvent strălucit de stu-dii universitare, care sus�ine că a trăitalături de Fratele Antonio în perioada încare era paznic la mănăstirea franciscanădin Soria, îi scrie pentru a-i adresa maimulte acuza�ii, culese din mai multe surse,cele mai grave care îi vor fi fost adusevreodată unui autor din Secolul de Aur his-panic. Acestea se formulează încă de la pri-mele epistole: pentru unii dintre acuzatori,stilul este prolix și afectat; altora li se par de-a dreptul insuportabile elucubra�iile genea-logice ale lui Guevara; iar al�ii văd cu ochirăi „deslușirea numelui persoanelor alecăror vicii erau cenzurate”, și asta pentru căanumite epistole dintre cele scrise de FrateleAntonio păreau adresate mai degrabă unuiinamic, decât unui prieten (fol. 4r-v).Interesantă pentru cititorii de astăzi esteurmătoarea acuza�ie:

26

Emilio Blanco

„(…) al�ii au observat că prezintădiverse povestiri fabulatorii dreptistorii adevărate, folosindu-se de titlu-ri și argumentări ale unor învă�a�iîndoielnici, și chiar împotriva [opi-niei] unor învă�a�i recunoscu�i, iar înfinal quot capitae tot sententiæ.” (Rhúa1529: fol. 4v)

Se pare că după două luni, FrateleAntonio încă nu răspunsese primei„interpelări” venite din partea licen�iatului,motiv pentru care acesta îi trimite o nouăscrisoare care primește un răspuns foarteconcis din partea Episcopului, în care acestase disculpă spunând că nu există nimic cre-dibil pe lume, cu excep�ia SfintelorScripturi, și că istorisirile păgâne nu suntdemne de prea multă crezare:

„(…) sunt foarte pu�ine amănunteleasupra cărora v-a�i fixat aten�ia citindscrierile mele, dar însemnările dvs.îmi servesc pentru a reveni asupralucrurilor făcute și pentru a le

îmbunătă�i pe cele care se vor face.După cum ști�i, Excelen�a voastră,sunt atât de felurite scrierile dindomeniul umanioarelor, încât, înafară de ceea ce stă scris în SfântaScriptură, nu trebuie nici să afirmăm,nici să negăm ceva în legătură cu celecuprinse în acestea; și ca să fiu sincer,în pu�ine dintre acestea văd altcevadecât un mod agreabil de a-mi petrecetimpul liber […] Vă rog să nu stărui�iasupra povestirilor păgâne și profane,căci nu există nici o certitudine cum căar fi unele mai adevărate decât altele,et pro utraque parte militant argumenta.”(Rhúa 1529: fol. 34r-v.)Ideea fiabilită�ii absolute a Sfintelor

Scripturi este destul de întâlnită la Guevara.Cu toate acestea, autenticitatea răspunsuluiEpiscopului a fost pusă la îndoială: nici sti-lul și nici lungimea discursului nu par a sepotrivi cu celalalte lucrări care i se atribuie.Presupunând că scrisoarea ar fi autentică, șinu o reconstruire a lui Rhúa, răspunsul pre-dicatorului duce la o a treia misivă din par-tea celui dintâi, care este cea mai lungă din-tre toate și cea mai interesantă. Pedro deRhúa renun�ă la �intele primelor critici șistăruie numai asupra aspectelor fabulatoriidin operele franciscanului:

„...printre alte lucruri de care cititoriivă acuză se află unul cu totul neplăcutși de neîngăduit unui scriitor cu auto-ritate (așa cum este Excelen�a-voastră), și anume acela de a prezentafabula�ia drept istorie și fic�iunea pro-prie drept nara�iune a altcuiva; ca șifaptul de a fi cita�i autori care nu auspus acele lucruri sau le spun sub altăformă sau sunt de asemenea natură cănu pot fi găsite decât in aphanis [...] șidin cauza aceasta Excelen�a-voastrăîși vede știrbită reputa�ia, căci cititorulignorant va fi păcălit, iar cel cultivatva pierde vremea de pomană...”(Rhúa 1529: fol. 37v-38r.)Considerăm că acest citat este semnifica-

tiv, deoarece indică moralitatea riguroasă alicen�iatului Pedro de Rhúa: inven�iadiminuează meritul lui Guevara și mai ales

27


îl încurcă şi îl înşeală pe cititor. În continua-re, autoritatea lui Hermogene îi serveștedrept reper pentru a arăta care sunt cele treitipuri de naraţiune: doctrinară („presupuneadevărul”), imaginară („nu se presupunenici un adevăr”) şi istorică (fol. 42v). Acestultim tip, naraţiunea istorică, este cel caremerită cea mai mare atenţie: au fost scriitoriclasici care, „deși și-au numit operele istorii,acestea se pot numi mai degrabă opere ima-ginare decât istorii, așa cum ei înșiși s-arputea numi fabulatori sau poe�i, dar nu isto-rici” (fol. 43r-v). Motivul este că ne încântăauzul cu potrivirea plăcută a cuvintelor, cunoi sau neașteptate situa�ii (niciodată cufapte reale). În zilele noastre, cei maicunoscu�i sunt Menip și Lucian, dar lista luiRhúa este mult mai lungă și îi cuprinde peFilarchus, Nearchus, Onesicritos sauPalephatos. Și totuși, grupul în sine n-a fostniciodată prezentat ca fiind unul almaeștrilor adevăra�i, ci „numai ca o societa-te de povestitori elocven�i și ingenioși, alecăror vorbe au un oarecare ecou” (fol. 43v).

După o descriere a stilului acestor poves-titori de istorioare cu tâlc, stil ce pare a fiasemănător cu cel al lui Guevara (și pe careacesta poate foarte bine să-l fi parodiat),Rhúa explică diferen�ele dintre orator șiistoric: primul nu caută să spună adevărul,ci doar ce este verosimil și credibil; istoricultrebuie să scrie doar purul adevăr (fol. 45r).În continuare îl citează pe Polybius, pentrua pune în eviden�ă faptul că istoricului îieste cu desăvârșire interzis să scrie lucrurifalse sau să rostească „lucruri care se con-trazic şi se opun în mod clar unul altuia”(fol. 45v), acestea fiind, pe scurt, defecteleatribuite constant operelor lui Antonio deGuevara.

Acestea sunt argumentele pe care scriito-rul din Soria le folosește împotrivacălugărului franciscan, în vreme ce în restulscrisorii se străduiește să explice, așa cum afăcut și în scrisorile anterioare, „cele maibine de o sută de lucruri care au nevoie săfie îndreptate” (fol. 54v) și care îi puteau fide folos Fratelui Antonio pentru a corectacele aproape o mie de greșeli ce ar fi pututsă fie detectate în operele sale. De aceeamulte din corecturile licen�iatului sunt înte-

meiate nu numai pentru Epistolele familiare /Epistolas familiares, ci și pentru numeroasealte scrieri ale franciscanului. Este cazul, deexemplu, al lui Socrate care își aruncă totavutul pe fereastră ca să nu sfârșească sufo-cat, lucru men�ionat în mai multe locuri decătre Fratele Antonio și pe care Rhúa îlcorectează. Alt exemplu este cel în careSocrate le cere discipolilor săi să tacă timpde doi ani înainte de a vorbi în Academia pecare o conduce, citat pe care întreagatradiţie i-l atribuia lui Pitagora și pe careFratele Antonio îl prezintă în repetate rân-duri ca aparţinându-i lui Platon.

Rhúa joacă, astfel, rolul de doctus cumlibro, punând în eviden�ă cu minu�iozitatetoate greșelile lui Guevara. Totuși, în ciudafaptului că se descurcă mai bine în limbileclasice decât într-o limbă romanică și înciuda marii sale erudiţii, impresia generalăeste că Pedro de Rhúa nu a fost capabil să-șidea seama că Antonio de Guevara era unfoarte bun cunoscător al regulilor retoricii șioratoriei, ceea ce-i permite să inventeze neli-mitat, după cum recunoaște chiar șiînvă�atul sorian, cu singura condiţie carezultatul să fie verosimil. Impresia pe careo transmite opera lui Guevara este cea pecare o exprimă dictonul „se non è vero, èben trovato”. Acest lucru explică și succesulenorm pe care l-au avut în Renaștere opere-le călugărului franciscan. Cu atât mai multcu cât tocmai acest rol de orator fusese celpe care predicatorul îl revendicase încă dela primele sale scrieri, pe când se ascundeasub masca de traducător al poveștii vie�ii luiMarc Aureliu, folosindu-se de teoriaSfântului Ieronim care recomanda să setraducă sensul, și care repudia ceea ce urmasă fie metoda medievală, aceea de a traducede verbo ad verbum.

Dar ceea ce contează în prezent nu estefaptul că Rhúa a în�eles sau nu semnifica�iaartei lui Guevara, ci faptul că din dorin�a dea corecta greșelile predicatorului, licen�iatuldin Soria a exagerat întrucâtva și a cenzurato întreagă serie de citate guevariene, care,deși poate nu sunt în totalitate corecte, suntsusţinute de cel puţin o autoritate. Criticiiau semnalat lucrul acesta de mai multe ori:Ernest Grey descoperă, din câte credem,

28

Emilio Blanco

una dintre primele scăpări de acest fel, cândremarcă faptul că Rhúa se înșelase iro-nizând un citat din Biblie pe care Guevara îlfolosise în prologul scrierii intitulate Decada,fiindcă citatul cu pricina se găsește într-adevăr în Vechiul Testament. La fel a făcutși R. O. Jones cu un pasaj din Arte de marearîn care se spune că Ptolomeu al II-leaFiladelful a avut patru mii de galere, text pecare de asemenea, Rhúa îl corectează. Darfără nicio îndoială, cel care a descoperit celmai mare număr mare de greșeli în recenziaumanistului din Soria a fost AugustinRedondo, el fiind mereu un apărător al luiGuevara: e vorba despre o anecdotă despreDiogene, care apare, într-adevăr, în Vie�ile...lui Diogene Laer�iu; sau locul Cantabriei(corect situat la Guevara, potrivit SfântuluiIsidor) și al Numan�iei... În sfârșit, numelelui Aminocle din Corint nu este corect nicila cenzor, nici la cel cenzurat.

Locul Cantabriei apăruse deja în„Introducerea” la Ceasornicul principilor /Relox de príncipes (fol. xr). Se mai poateadăuga încă un text pe care lui Guevara îiplace să-l repete în mod frecvent și care seîntemeia pe autoritatea Sfântului Isidor, șianume originea legilor, subiect bine-cunos-cut de toată tradi�ia gândirii politice depână la el.

În cele din urmă, ceea ce arată toate aces-te lucruri este faptul că atacul exagerat alumanistului din Soria îşi va pierde în bunămăsură eficacitatea și că, probabil, maimulte greșeli ale licen�iatului însuși vor fifost puse astfel în eviden�ă, lucru de caretrebuie să fi beneficiat în mod indirectFratele Antonio de Guevara, așa cum ammai semnalat. Astfel, se confirmă ca auten-tic prezumtivul răspuns al lui Guevara, careindică faptul că, dintotdeuna, cuvântul carenu provine direct din revelaţia divină esteprin defini�ie incert.

În realitate, nu există niciun studiu apro-fundat despre Fratele Antonio, începând dela Menéndez Pelayo, care să nu facăreferinţă la această temă într-un mod maimult sau mai pu�in direct. Postura cea maiîn�eleaptă pare să fie aceea care distinge înoperele sale o parte de adevăr şi o parte deminciună, unite adeseori într-o simbioză

imposibil de analizat. În alte situa�ii, ca unaspect suplimentar al revendicării figurii luiGuevara, s-a vorbit despre lacune de mem-orie, despre o (ipotetică) transmiteredefectuoasă a textelor în chestiune, saudespre o utilizare improprie a sursei sausurselor la care a recurs. Nimic mai pu�inadevărat. Lucrul cel mai surprinzător nueste, totuși, acela că ori de câte ori i sededică un studiu se discută obligatoriudespre sursele lui, ci faptul că niciodată nus-a realizat o lucrare aprofundată despreele, pentru că, dacă analizăm modul în carecălugărul franciscan utilizează sursele, nedăm seama că acest lucru contribuie o datăîn plus (și consider că în mod definitiv) laclarificarea artei sale literare.

Din toate aceste motive, mi se pare că nueste lipsit de importan�ă să reluăm aceastădiscu�ie. Este adevărat că unele dintremodificările efectuate de Fratele Antonio laprima sa redactare ne fac să ne gândim lafaptul că pentru el totul este un joc și călocul exact unde apare un citat în redactareaini�ială, devine, în noua redactare o deciziecare se supune ritmului perioadei șicaden�ei frazării. Totuși, greșelile comise deRhúa, precum și anumite pasaje consideratecorecte de abordările critice din ultimii ani,fac posibilă și plauzibilă reluarea acesteicercetări. Pe de altă parte, este adevărat căelocven�a lui Guevara este inepuizabilă șinu există tratat care să o poată cuprinde, darn-ar trebui să luăm, pe de altă parte, dreptinfailibilă afirma�ia conform căreia i se potpune în seamă istorisirile cele mai insolite șiinforma�iile cele mai fantasmagorice. Voiexemplifica acest lucru prin fragmenteextrase din Relox de príncipes:

„Împăratul Domi�ian, care nu știadecât să omoare oameni cu mâna altu-ia și să vâneze muște cu propriamână.” (fol. VIIr)

„Aceștia [azo�ii] comiseseră o ofensăadorând idolul fals şi întorcându-iastfel spatele Dumnezeului celuiAdevărat, și a vrut Dumnezeu să-ipedepsească de două ori, după cumurmează: mai întâi ca hemoroizii să letortureze trupurile și apoi ca șoareciisă le distrugă casele.” (fol. XXVIv)

29


După cum spune Homer în Iliada, vechiiegipteni îi numeau pe regii lor epifani șipăstrau obiceiul ca aceștia să intre mereudescul�i în templul zeilor, iar dacă un epifannepregătit intra în templu încăl�at, eradeposedat de regatul său, și altcineva eraales în locu-i. (fol. XLVIIIv)

Spunea Aristotel: ,,«Ubi multum deintellectu, ibi paruum de fortuna /Unde există multă minte, acolo existăpu�in noroc», voind să spună căoamenii care au memoria și în�ele -gerea mai bogată, aceia sunt cei maisăraci în bunuri lumești. ” (fol. CXIIr)

Este greu să nu schi�ăm un zâmbet înfa�a primelor două fragmente. Pare grotescsă ni-l imaginăm pe împăratul Domi�ianpierzând vremea în acest mod sau să neînchipuim nenorocirile azo�ilor. Povestealui Homer și a regilor semizei nu apare înIliada și pu�ini specialiști în Aristotel vorcrede că un citat de asemenea anvergurăpoate să se găsească la Stagirit, de aceea estemai de crezut că ar fi vorba, încă o dată, deunul dintre șiretlicurile guevariene, menitesă propună o idee proprie atribuind-o uneiautorită�i. Cu toate acestea, SuetoniuTranquillus ne informează despre bizarapasiune a acestui împărat roman în primiiani ai domniei lui:

„Inter initia principatus quotidiesecretum sibi horarium sumere sole-bat, necquicquam amplius quammuscas captare ac stilo preacuto con-figere.” /

„La începutul domniei sale, seînchidea singur ore întregi pentru aprinde muște și a le străpunge cu uncondei foarte ascu�it.” (Suetoniu,Vie�ile, Domi�ian, III).

Una dintre biografiile canonice ale luiDomi�ian sus�ine, în acest caz, afirma�ia luiGuevara. Un lucru similar se întâmplă încazul pedepsei azo�ilor, cel pu�in așa cumafirmă Samuel în versiunea Vulgatei (ISamuel, v, 6). Ce-i drept, Sfântul Ieronim nuvorbește decât despre o pedeapsă în păr�ile

intime, fără să specifice mai mult, dar suntmen�ionate cu exactitate cele două nenoro-ciri: boala și șoarecii. Cu toate acestea, versi-unea castiliană a Bibliei lui Casiodoro deReina amintește:

„Și mâna lui Iehova s-a abătut asupracelor din Azoto și i-a distrus,vătămându-i cu hemoroizi pe cei dincetatea Asdod și din toate celelalte�inuturi.” (Reina 1569: 264)Nici la Homer nu apare – din câte cred–

povestea regilor epifani, dar nu este greu deintuit că Fratele Antonio se referă din nou laun fapt pe care tot Vulgata ni-l transmite.Este vorba despre moartea lui Antioh al IV-lea Epifanes, pedepsit pentru că profanasetemplul din Ierusalim (II Machabei I, 13-16).Aici se poate observa deja aplecarea sprefabula�ie a lui Guevara, fiindcă Antioh n-afost executat pentru că nu s-a descăl�atînainte să intre în templu, ci pentru că l-aprofanat. Aceasta este o notă frecventă astilului lui Fray Antonio: ceea ce afirmă nuse regăsește în exact aceeași formă în sursaprobabilă sau posibilă, însă aproape mereuexistă un fond de adevăr.

În orice caz, ceea ce se află dincolo deorice îndoială este citatul din Aristotel.Guevara nu avea să mintă cu privire la unsubiect atât de familiar și încă în legătură cuun autor al cărui corpus de lucrări era cât sepoate de bine cunoscut încă din EvulMediu: ori a spus-o Stagiritul, ori nu. Oricâtde judicioasă ni se pare ideea în rela�ie cuvia�a noastră de zi cu zi, este foarte greu săni-l imaginăm pe Filozof afirmând cănorocul este pentru proști și că fiin�eleinteligente sunt private de șansă, mai alesdacă ne gândim la faptul că autorul Eticiinicomahice nu a cunoscut universitateazilelor noastre. Ei bine, există un com-pendiu al operelor aristotelice numiteAuctoritates librorum Aristotelis, publicat cusiguran�ă înainte de 1500, chiar dacă nu arevreo indica�ie cu privire la dată, loc sautipografie. Acolo se vorbește despre unopuscul intitulat Aristotelis liber de fortunabona care până acum a trecut neobservat;unul din aforismele extrase de acolo spuneexact următoarele:

30

Emilio Blanco

„Ubi plurimus intellectus et ratio, ibiquamque minima est fortuna; ubiplurima vero fortuna, ibi minimus estintellectus.” (Auctoritates, fol. xlvr)Este vorba probabil despre o carte

apocrifă, dar care capătă autoritate atuncicând este privită împreună cu celelalte.Desigur, cu greu se poate nega faptul căcitatul pe care îl dă Guevara și cel din com-pendiu spun, la urma urmelor, exact acelașilucru.

Dacă aceste patru exemple atât de ciuda-te nu sunt inventate, nu avem de ce să nuacordăm aceeași prezum�ie de nevinovă�iecelorlalte citate utilizate de Guevara. Poatenu este vorba atât de mult despre inven�ie,cât de faptul că Fratele Antonio de Guevaranu a știut să se integreze în paradigmaideologică și livrescă în care scrie și trăiește.De aceea, n-ar fi lipsit de importan�ă să seducă la capăt un examen serios și sistematical surselor folosite de predicator.

În unele cazuri, schimbările pe care leintroduce Fratele Antonio au fost interpre-tate drept un efect al folosirii edi�iilor vici-ate, dat fiind faptul că există multe edi�iicare deformează nume sau oferă informa�iieronate. Cu toate acestea, cred că pu�ineledate prezentate (pentru că aici s-ar puteadiscuta mult mai mult) demonstrează căeste vorba despre un proces conștient, caretraversează opera sa de la început până lafinal, așa cum dovedesc modificările dinCeasornicul principilor, precum și cele pe caremai târziu le va introduce în alte scrieri,folosind texte străine.

Politică și retorică: validitateaenumera�iilor nereușite

Există o serie întreagă de proceduri pecare Fratele Antonio le folosește deseori înoperele sale: enumera�iile, digresiunile,contradic�iile și repetarea argumentuluifinal. Aceste resurse proprii compozi�ieidepășesc sfera accidentalului și devin astfelmărci autoriale care ne ajută să identificămscrierile lui Guevara. De asemenea, suntcele care îi conferă în mare măsură original-itatea. Cu această ocazie, voi analiza succint

una dintre aceste proceduri (nesemnalatepână acum, cred, sau cel pu�in nu suficient),pe care predicatorul se sprijină frecventatunci când rescrie Libro áureo de MarcoAurelio: mă voi ocupa de utilizareaenumera�iilor.

Procedeul capătă importanţă deoarecenu se limitează să traseze cadrul general allucrării, ci se integrează în succesiunea capi-tolelor, fie ca element cuprins în titlu, fie caparte a conţinutului. În prima carte dinRelox de príncipes, un bun exemplu ar fi capi-tolele XX („Despre cinci motive pentru careprincipii trebuie să fie creştini mai buni şimai cinstiţi decât vasalii lor”) sau XXIII (,,Încare autorul dă douăsprezece exemple încare principii sunt aspru pedepsiţi când sepoartă cu nesăbuin�ă în templele lor”), capi-tole care se construiesc, începând chiar cutitlul, în conformitate cu aceste modelenumerice. Acelaşi lucru se întâmplă şi înpartea a doua şi a treia din Relox.

În alte împrejurări orientarea nu seregăseşte în titlu, ci se află inclusă în textulcapitolului, unde apare schema numerică cese va folosi pentru a expune un anumitsubiect. Şi Fratele Antonio, care a studiatartes praedicandi și care știe că este util să tefolosești de numere pentru a obţine oexpunere convingătoare, apelează la totsoiul de numere pentru cele mai diversescopuri. Recurge, în mod special, la aceleacare erau pline de relevanţă simbolică saureligioasă încă din antichitate, de la apariţialiteraturii biblice sau patristice: e vorba denumere precum trei, patru, cinci sau şapte.Platon, Aristotel sau Boe�iu, unii autoripatristici etc. i-au putut servi drept surse deinspiraţie sau, într-o formă mult mai simplă,trebuie să fi recurs frecvent la literaturaEvului Mediu, care începea să fie la modă.Iar Guevara dispune de un bagaj medievalconsistent de care se folosește tot timpul înoperele sale.

Toate acestea nu trebuie să ne surprindă,pentru că nu este vorba decât de una dintrenumeroasele tehnici de compozi�ie folositede Fratele Antonio pentru a da formădiscursivă pildelor sale. Uneori se apropiede formulismul concis al numerelor, aşacum îl prezintă Ernst R. Curtius în memora-bila sa monografie, alteori se distanţează de

31


acesta din pricina excesului retoric carecaracterizează scrierile lui Guevara. În plus,este un procedeu didactic recunoscut cafiind necesar încă din vechime, cât se poatede potrivit pentru a nu se pierde ideea încursul expunerii: precum arăta RabanusMorus în lucrarea Liber de computo, vor-bitorul propune o serie compusă din n părţipe care le parcurge de la a la n. Metoda esteireproşabilă, atâta timp cât seria estecompletă, deoarece, dacă seria nu seînchide, eficacitatea procedeului va fi multdiminuată, aşa cum arătau tratatele teoret-ice despre predicaţie (Baseborn 1936: 232-323). Totuşi, m-am oprit la aceasta, deoarecepredicatorul este aici victima propriei salemăiestrii. Cu o frecvenţă considerabilă, seconstată că lista elementelor enumerate nuse completează în cursul expunerii: seanun�ă faptul că se va vorbi de trei, cinci sauşase părţi în fiecare capitol, dar expunerearămâne incompletă şi până la urmă nu seating toate temele anunţate. Este ceea ce seîntâmplă, de exemplu, cu cele şapte legi pecare înţeleptul garamanţilor i le expune luiAlexandru cel Mare (Guevara 1994: 272-73),și care în cele din urmă rămân doar şase; lafel se întâmplă şi cu cele trei proprietă�i alecapului care i se potrivesc aceluia careguvernează în numele comunită�ii(Guevara 1994: 283) sau cu cele şapte lucruribune care decurg din căsătorie, care vorrămâne doar cinci (Guevara 1994: 402-409),fără să fi rămas vreo urmă din a şasea şi dina şaptea. În alte cazuri întâlnim fenomenulcontrar, astfel că, în loc să lipsească unelechestiuni anunţate spre a fi examinate, aces-tea se înmul�esc: de cele mai multe ori apareuna în plus, cum este cazul celordouăsprezece puncte la care împăratulMarc Aureliu trebuie să-i răspundă luiDedalus, și care rezultă a fi treisprezece(Guevara 1994: 553-557), sau cele trei,,lucruri” de care trebuie să �inem seamaatunci când ne alegem prietenii care devinpatru, în final (Guevara 1994: 793); și sepoate întâmpla să fie anun�ate şapte regulipe care urmându-le cei căsătoriţi să trăiascăîn pace cu soţiile lor (Guevara 1994 II: 488),pentru ca în final să propună nici mai mult,nici mai puţin decât optsprezece asemeneareguli! (Guevara 1994: 495-97).

Studiind modul de lucru al minoritului,este bine să fim cu asupra de măsurăpruden�i atunci când decidem dacă estevorba de neaten�ie și de scăpări de memoriesau, dimpotrivă, dacă nu cumva avem de-aface cu unul dintre trucurile guevariene.Prima posibilitate nu produce niciosurpriză, deoarece încă de la Cicero s-aarătat că anumiţi oratori cu memorie slabăcomiteau frecvent greşeli de acest tip: este şicazul lui Curion, care uneori propunea treiargumente şi expunea doar unul sau îladăuga pe un al patrulea neanunţat laînceput (Cicero, Brutus, lx, 217). Exactacelaşi lucru se întâmplă şi în Ceasorniculprincipilor. Totuşi, teoria retorică sanc�ionaastfel de infrac�iuni. Fără a căuta preadeparte, autorul cărţii Ad Herenniumaminteşte că distribuţia cuprinde două părţi:enumerarea şi expunerea. Prima foloseștepentru a prezenta, cu ajutorul numerelor,punctele ce vor fi analizate; dar dacă suntabordate mai multe ori mai puţine decât celeanunţate, asta insuflă ascultătorului senti-mentul de premeditare şi de artificiu, faptcare scade credibilitatea discursului (AdHerennium, I, x, p. 17). În general, se poatespune că se considera că s-a comis o greşealăatunci când nu erau menţionate toate aspec-tele indicate în prezentarea ini�ială, cum s-avăzut încă de la Cicero (De inventione, I, i, 94)sau cum se menţionează mai sus în AdHerennium (II, xxvi, 43).

Pe de altă parte, însuși Fratele Antonioafirma în introducerea lucrării sale Relox depríncipes că cea de-a doua versiune fuseseîndelung muncită, încheiată și rotunjită,pentru că el însuși o rescrisese de patru oriși o copiase de trei. Dacă ar fi să credem cespune – ceea ce nu este, evident, necesar, șipoate că nici potrivit –, franciscanul avea o�inere de minte ieșită din comun (în sensulbun al cuvântului), așa cum va declara elînsuși mai târziu, în Epistole către prieteni șiapropia�i. Asta ne poate face să credem căgreșelile me�ionate mai sus fac parte dintr-un mod de ac�iune asumat de autor.Indiferent de faptul că unele dintre acestedetalii ar putea să nu fie adevărate, se parecă acest modus operandi este ceea ce Guevaracăuta în mod conștient. El lasă impresia căceea ce îl interesează de fapt este să își pla-

32

Emilio Blanco

seze afirma�iile sub semnul autorită�ii (pro-fane sau sacre, având în vedere că cele douătradi�ii co-există, așa cum s-a subliniat ade-seori) numărului în cauză, fie el trei, cinci,șapte, doisprezece sau oricare altul. Iarodată stabilită acea rela�ie de autoritate, nu-i mai rămâne decât să adauge con�inutulmoral care îl interesează (deoarece în majo-ritatea cazurilor folosește această tehnicăpentru a umple cadrele astfel stabilite cumaterie etică din resurse proprii).

Este vorba, în definitiv, de repetarea unuimodel, acela al citării sau trimiterii laautorită�i, prin care autorul invocă pentrusine sprijinul unor nume precum Platon,Aristotel, Seneca sau al numelui vreunuiistoric de recunoscută faimă din Antichitate,pentru a-l face să spună lucrurile de carefranciscanul are nevoie într-o circumstan�ăsau în alta. Totuși, trebuie să semnalez fap-tul că eficien�a acestei tehnici nu pare a fidiminuată prin lipsa unuia sau unora dintreelementele enumerate, așa cum ar fi deașteptat. E de crezut că lipsa unuia sau fap-tul că altul prisosește nu trebuie să fi fostdetalii prea evidente, din moment ce pânăacum nimeni nu s-a oprit să reflecteze asu-pra lor. Se pare că sub protec�ia retoricii sepoate spune tot ce se dorește a fi spus.

În concluzie, nu tot ceea ce străluceșteeste aur. În textele lui Guevara aurul seconfundă de multe ori cu poleiala: pe de o

parte, nici izvoarele istorice men�ionate defranciscan nu sunt mereu false, ba chiar,adeseori au un fundament de adevăr, totalsau par�ial, iar pe de altă parte, niciscăpările invocate deseori de critică nucorespund pe deplin modului în care suntprezentate, ci sunt o ac�iune conștientă,legată de tehnici retorice și oratorice caremarchează și justifică într-un fel imensulsucces pe care l-a cunoscut acest autor înperioada Renașterii.

33


BibliografieBaseborn, Robert de, 1936: Forma praedicandi,

en Th. M. Charland, Artes praedicandi.Contribution à l’histoire de la rhétorique auMoyen Âge, París.

Curtius, E. R., 1981: Literatura Española y EdadMedia Latina, México, Fondo de CulturaEconómica.

Guevara, Antonio de, 1994: Relox de príncipes(ed. Emilio Blanco), Madrid, ABL-CON-FRES.

Rabanus Maurus, Liber de computo,Patrologia Latina, 107, cols. 669-728.

Rhúa, Pedro de, 1549: Cartas de Rhúa, lector enSoria, sobre las obras del reverendísimo señorObispo de Mondoñedo, Burgos, Juan deJunta.

*** Sagradas Escrituras, 1569, trad. Casiodorode Reina (ed. Colombia, 1996).

34

Ca membră a Uniunii Scriitorilor dinRomânia, cititoare a „României literare”încă de la primul număr și în virtuteadreptului la replică, rog onorata conducerea revistei de a-mi publica următorul text:

În numărul 28/2018 al revistei „Românialiterară”, la rubrica „Cronica edi�iilor”, înarticolul Maiorescu la apogeu, domnulRăzvan Voncu, redactor-șef și titular al

rubricii men�ionate, face afirma�ii fără aco-perire. Domnia sa este intrigat de apari�iape foaia de titlu, alături de numele editori-lor Jurnalului maiorescian, a încă două,„onorabile, fără doar și poate, dar fără legă-turi cu limba germană”, adică a unor per-soane care au revizuit textul fără a stăpânilimba din care s-a tradus. Mai mult, esteincriminat „stilul administrativ consacrat la

Gabriela DAN�IȘ

Răspuns la cronica domnului R. Voncu

Gabriela DAN�IȘ, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, e-mail: [email protected]

Puncte de vedere

Grupajul prezintă punctul de vedere al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” alAcademiei Române referitor la cronica domnului Răzvan Voncu din nr. 28/2018 al revistei„România literară” în legătură cu Jurnalul lui T. Maiorescu. Întrucât revista nu a dorit să publiceun drept la replică, iar afirma�iile domnului redactor-șef Răzvan Voncu sunt de natură a leza imagi-nea activită�ii știin�ifice desfășurate în Institut, reproducem aici atât răspunsul refuzat, cât și uneledocumente justificative menite a lămuri, fie și par�ial, participarea, incriminată ca neavenită decătre autorul cronicii, și a altor colaboratori la realizarea edi�iei critice Titu Maiorescu, Opere II.Jurnal 1883-1889, Opere III. Jurnal 1890-1897, apărută în seria „Opere fundamentale”, editată subegida Academiei Române și a Funda�iei Na�ionale pentru Știin�ă și Artă, în colaborare cu MuzeulNa�ional al Literaturii Române.Cuvinte-cheie: edi�ii critice, Jurnalul lui Titu Maiorescu, drept la replică, documente justifica-

tive.

Le groupement des textes présentés ci-dessous représente le point de vue de l'Institut d'Histoire et deTéorie Littéraire „G. Călinescu” de l'Académie Roumaine au sujet de la chronique de M. RăzvanVoicu („România literară”, no. 28/2018) relative au Journal de T. Maiorescu. Comme la revue n'a paseu l'intention de publier la réplique, tandis que les affirmations de M. le rédacteur en chef RăzvanVoncu causent des préjudices à l'image de l'activité scientifique de l'Institut, on reproduit ici la répli-que refusée , ainsi que des documents justificatifs pour faire comprendre, même partiellement, la par-ticipation, incriminée comme non avenue du chroniqueur, d'autres collaborateurs à la réalisation del'édition critique Titu Maiorescu, Opere II. Jurnal 1883-1889, Opere III. Jurnal 1890-1897,București, 2017, publiée dans la collection „Opere fundamentale”, parue sous l'égide de l'AcadémieRoumaine, de la Fondation Nationale des Science et des Arts, en collaboration avec le MuséeNational de la Littérature Roumaine.Mots-clefs: éditions critiques, Le Journal de Titu Maiorescu, droit à la réplique, documents jus-

tificatifs.

Resumé

35

Două referate și un răspuns

Institutul „G. Călinescu””. Mai departe:„Cum mai poate fi luată în serios o edi�ie alcărei coordonator ‒ acad. Eugen Simion,hélàs! [sic! accent grav pe a?!] ‒ pare a nuavea încredere în... nivelul filologic al îngri-jitorilor, într-atât de mult, încât pune o roma-nistă fără experien�ă de traducere literară sărevizuiască o traducere făcută din germanăde doi germaniști redutabili, traducători lite-rari profesioniști?” (sublinierile apar�in cro-nicarului ‒ n. G.D.). În fine, la vol. III „revi-zuirea textelor în limbi străine” nici n-ar fifost necesară, fiind „aproape în exclusivita-te în limba franceză”. (Inexact: a se consultatextele străine în Opere. II. Jurnal 1883‒1889,p. 805-1166; Opere. III. Jurnal 1890‒1897, p.1049-1190, volume apărute sub egida Aca -demiei Române, a Funda�iei Na�ionale pen-tru Știin�ă și Artă și a Muzeului Na�ional alLiteraturii Române, București, 2017.)

Se impun câteva precizări importante.Mai întâi, aceea că manuscrisul volumelor IIși III a fost lucrat ini�ial pentru un singurvolum, dar din cauza spa�iului prea extinspe care l-ar fi ocupat, a fost împăr�it în două,respectiv actualele volume II și III, iar acestlucru se vede cu ochiul liber, dacă se compa-ră corpul de literă al primului volum (multmai mic) cu al următoarelor două, recente(mărit); au rezultat volume aproape egale capropor�ie, toate trei, de peste 1200 de paginifiecare. Cât text străin a intrat în fiecare nu astat nimeni să măsoare (am indicat în para-graful anterior). Precizez că nu am văzutcăr�ile în vreun stadiu anterior apari�iei și cănu mi-am dorit nicidecum men�ionareanumelui pe edi�ie, dar s-a considerat căambele contribu�ii, atât a Adinei Dragomi -rescu, cât și a mea au fost de fond, nu simpleintruziuni.

A doua precizare. Dacă Adina Dra -gomirescu de la Institutul de Lingvistică dinBucurești s-a ocupat de revizuirea textuluiromânesc din punct de vedere filologic(sunt cunoscute dificultă�ile în privin�afluctua�iilor ortografiei în secolul al XIX-lea), subsemnatei i-a revenit misiunea de arevizui nu transliterarea din alfabetul goticîn cel latin a textului german (ceea ce se pre-supune că face orice editor și în cazul alfa-betului chirilic, grec, arab etc.), ci opera�ia lafel de minu�ioasă de confruntare a traduce-

rii. Nu văd nimic incriminant în faptul că unfilolog, „germanist” sau „romanist”, maicunoaște și alte limbi în afara celeia în cares-a calificat „cu diplomă”, mai ales dacă s-aspecializat îndeajuns și mai activează și într-un institut academic de cercetare. În ce măprivește, îl asigur pe domnul redactor-șef căștiu ceva germană. Ca editoare, am redactatla Editura Știin�ifică a doua lucrare lexico-grafică de amploare apărută, după aceea alui H. Tiktin, în cultura noastră, de peste1600 de pagini, și anume Dic�ionarromân‒german de Mihai Anu�ei, ed. I 1990,ed. II 1996, bine primită și în Germania. Laediturile Univers și Polirom am răspunsîndeosebi de literaturile de expresie germa-nă, efectuând confruntări de traducere laopere de Franz Kafka, Hermann Broch,Ernst Jünger, Günter Grass, Georg Trakl,Christoph Ransmayr, Peter Handke, JürgenHabermas, Theodor W. Adorno, WalterBenjamin etc. Ca traducătoare, am transpusîn românește aproape exclusiv din limbagermană opere de Theodor Fontane,Christa Wolf, Thomas Bernhard, C.G. Jungș.a., unele din ele beneficiind de cronicichiar în paginile revistei „România literară”(Grete Tartler, RL, 47/1995; Nora Iuga, RL,14/2004, Sorin Lavric, RL, 4/2006). (Rog citi-torul să fiu iertată pentru această „dare deseamă” a activită�ii mele, fastidioasă, des-igur, dar necesară pentru restabilirea adevă-rului.)

A treia precizare. Tinerii editori apăra�iacerb de domnul Voncu au avut parte detotala sus�inere a Institutului „G. Căli nes -cu”, fiind învesti�i cu multă încredere încăde la angajare, mai mul�i cercetători cu ex -pe rien�ă ajutându-i colegial în diverse fazede lucru, atât la primul volum, cât și la celerecent apărute. Fără a uza de truisme, rea-mintesc aici de pregătirea filologică te mei -nică, de „românist”, pe care o implică edi -tarea textelor din secolul al XIX-lea. Dacă s-a recurs la „revizuiri” (atât a textului scris înromână, cât și a verificării traducerii), în -seamnă că aceasta s-a impus cu necesitate,pentru a preîntâmpina eventuale stângăciiși bâlbâieli, în cazul unei lucrări de aseme-nea însemnătate precum Jurnalul lui T.Maiorescu. Spre încredin�area revistei „Ro -mânia literară”, inclusiv a domnului redac-

tor-șef R. Voncu, atașez forma electronică acelor două referate interne ale subsemnatei,primul pe un eșantion de circa 50-60 de pa -gini, de care autorii nu au dorit să �ină sea -mă, al doilea privind integral textele străinedin vol. II-III. Nimeni nu a pus la îndoialăpregătirea ca „germaniști” a editorilor, cinesiguran�a în mânuirea limbii române,lipsa de nuan�are și subtilitate în tălmăcire.Ajutorul a venit nu din dorin�a de a le răzuiglazura de pe tort, ci de a pune umărul la o

lucrare care nu trebuia să apară oricum.Iar încercarea domnului Voncu de a dis-

credita în bloc, fără o minimă verificare ainforma�iilor preluate după ureche, muncaonestă a unui întreg institut nu cred a-i faceonoare, necum a-i aduce vreo satisfac�ie...intelectuală. Oare se simte bine ca succesoral rubricii păstorite de Perpessicius, ȘerbanCioculescu sau Cornelia Ștefănescu?

Cu toată considera�ia,28 iunie 2018

36

Gabriela Dan�iș

Referat (Titu Maiorescu, Jurnal)

În urma confruntării cu originalul ger-man a textului tradus în românește, pe uneșantion de 50-60 de pagini, am constatat căversiunea românească are nevoie de o revizietemeinică, de o „regândire” a textului, de o „ro -mânizare” a lui și, pe alocuri, unde originalulgerman este prea laconic, de minime adău-giri necesare pentru o în�elegere corectă,pre cum și de o suple�e mai mare a traduce-rii.

Sunt numeroase calcurile după structuralimbii germane, atât de natură gramaticală,cât și lexicală, ceea ce duce la formulărineadecvate. Câteva exemplificări, în cele ceurmează:

—frecventa folosire a dativului în loculacuzativului: „Îmi este cu adevărat deneîn�eles!” (p. 65) –cf. germ.: „Es ist mirwahrlich unbegreiflich!” pt.: ”E într-adevărde neîn�eles pentru mine!”; sau: /.../„pescurt, că ea mi-a luat sufletul pentru (sic!)acea oră de franceză, în vreme ce Kremnitziiceilal�i îmi sunt neimportan�i. Și astfel mi s-a făcut pustiu” (p. 96-97) –cf. germ: „kurz,dass sie mir für jene französisch Stunde dieSeele einnahm, während mir die anderenKremnitz unbedeutend sind. Und so wurdemir s leer.” Pt: „pe scurt, că ea îmicâștiga/cucerea /acesta e sensul, iar verbul ela imperfect/ sufletul în acea oră de france-ză, pe când ceilal�i Kremnitz n-au nici oînsemnătate pentru mine.Și așa am sim�it înmine un gol.”

—păstrarea topicii germane, care ori pro-

duce confuzii, ori nu accentuează suficientsensurile în românește:„Dar ceea ce nu maisimt, dacă o voi fi sim�it vreodată, nu o voimai uita, totuși, niciodată” (p. 76) –cf.germ.„Aber was ich nicht mehr fühle,werde ich, ehemahls gefühlt zu haben, dochnie vergessen” pt.: „Dar nu voi uita nicioda-tă că am sim�it cândva ceea ce nu mai simtacum”

—formulări stângace, deși aparent parcorect traduse, dar lipsite de sim�ul limbiiromâne: „Cât de prost! Cu adevărat și hotărâtși privit din toate păr�ile prost” (p. 94) - cf.germ.: „Wie dumm! Wirklich und entschie-den und von allen Seiten betrachtet dumm”pt.: „Ce stupid! Într-adevăr și categoric șisub toate aspectele, stupid!” ; sau: ”Îmizâmbește sârgul de iarnă” (p.107) (lipsă textgerman) pt.: „Îmi surâde sârguin�a/hărniciadin timpul iernii”

—exprimări inadecvate, care duc la sen-suri greșite: „prima mea poezie adevăratădatează din 24 februarie: traducerea de la mie-zul nop�ii din română. /.../ În 13 martie, primahumorescă subiectivă (!), Comitetul pocalelor.În același timp, și coresponden�a mea cuCapellmann, care m-a format mai întâi prozaic(!) și care...” (p. 46); cf germ.: „vom 24Februar ist datirt mein erstes eigentlichGedicht: die Mitternachts-Übersetzung ausdem romanischen. /.../ Am 13 März daserste sub. humor. /presupunere, în nota desubsol, subjektive Humoreske/ dasBechercomite. In der selben Zeit auch meineCorrespondenz mit Capellmann die michzuerst prosaisch bildete und...” pt.: ”traducereadin română a Miezului-nop�ii”;...„ primul

subiect umoristic”; ...Capellmann ”datorităcăruia mi-am format /stilul/ în proză...”;sau:„Există 3 soiuri de cititori: unul, caresavurează fără judecată, un al treilea, carejudecă fără să savureze, cel mijlociu, caresavurează și judecă și savurează judecând…”(p. 79) –cf. text germ.: „Es gibt 3erlei Leser:eine, die ohne Urteil geniesst, eine dritte, dieohne zu geniessen urteilt,, die mittlere, diegeniesst und urteilt und urteilend geniesst;”,unde verbul geniessen trebuie tradus prin ”ase delecta/desfăta”;

—alteori, din nevoia de culoare, sesupralicitează încărcătura semantică:”Dansatoarele au fost învârtite și apoiîmbrâncite la loc, fără grai. Pe urmă, s-a halit,doamnele mai întâi, iar domnii după./…/Noi am ajuns la 10 ½ și ne-am fofilat la ora1…” (p. 101) –cf. germ.: ”Die Tänzerinnenwurden abgedreht und wortlos wieder hin-geworfen. Dann wurde gefressen, Damen ein-zelweise und Herren nachher. /…/ Wirkamen um 10 ½ hin und drücken uns um 1Uhr weg”

—sensuri neadecvate, stângace, uneoririzibile: „Ieri, precum și în seara asta, înfule-cat prelegerile lui Max Müller despre știin�alimbii” (p.102); cf. germ. „Gestern sowohlheute Abend Max Müller Vorlesungen überdie Wissenschaft der Sprache verschlungen”,unde participiul are sensul de „a devora/aînghi�i pe nerăsuflate/cu nesa�”

—uneori, pasaje ininteligibile: ”Și dacănu mul�i al�ii se vor entuziasma și se vorîncumeta să ac�ioneze din existen�amișcător liniștită a iubirii unor astfel deinimi bărbătești, care, deși reci și tăioase șiascu�ite fa�ă de lumea dinafară, lucrează șibat reciproc împreună, delicat și focos înlumea lor interioară, asemenea unor înal�ipalmieri, în�epători către trivialitatea de jos,dar care sunt în vârf plini de scumpul vin depalmier al prieteniei?” (p. 84) – cf. germ.:”Und werden nicht viele andere sich gleichmir erwärmen und ermannen an den rüh-renden ruhigen lieben solchenMännerherzen untereinander, welche,obschon kalt und schneidend und scharfgegen die Aussenwelt, in ihrer gemein-schaftlichen Innenwelt: zärtlich und feurigfür einander arbeiteten und schlugen,

gleichsam hohe Palmbäume, langsgesta-chelt gegen das gemeine unten aber imGipfel voll köstlichen Palmenwein der kräf-tigsten Freundschaft?” pt.: ”Și dacă mul�inu se vor entuziasma și încumeta, la fel camine, la emo�ionanta și calma iubire a unorastfel de inimi bărbătești, care, deși reci șităioase și ascu�ite fa�ă de lumea dinafară, auconlucrat și au pulsat împreună, delicat șiînflăcărat în lumea lor lăuntrică, asemeneaunor palmieri înal�i, prevăzu�i cu �epi lungiîmpotriva /lumii/ comune de jos, dar în vârfplini de alesul vin de palmier al celei maiputernice prietenii?” (propunere);

—recomand, de asemenea, respectareaconcordan�ei timpurilor, pe cât posibil, înromânește;

Alte observa�ii, mai mult sau mai pu�inasemănătoare, cu creion moale, pe text.

4 februarie 2013 Gabriela Dan�iș

37


38

Gabriela Dan�iș

REFERATT. Maiorescu, Opere, Jurnal, vol. II

După opera�ia de confruntare a textuluigerman (și în limba franceză) din Jurnalullui Titu Maiorescu, vol. II, versiune datoratăAnei-Maria Dascălu și lui Bogdan MihaiDascălu, am constatat că, în linii mari, tra-ducerea corespunde exigen�elor de publica-re, editorii făcând eforturi pentru elucidareamultiplelor probleme pe care jurnalul lui T.Maiorescu le presupune din start. Con -centrat, uneori eliptic, textul maiorescianlasă uneori loc pentru interpretare, dincauza insuficientelor consemnări. Editorii s-au străduit să facă fa�ă dificultă�ilor, compli-nind adesea în�elegerea textului cu unenorm aparat de note, ca și în cazul primu-lui volum, uneori poate prea amănun�it șichiar fastidios în privin�a locurilor geografi-ce sau al unor opere dramatice, de obiceistrăine, la care se consemnează chiar pre-miera din �ara respectivă (fără legătură cujurnalul), sau date bibliografice ample încazul edi�iei princeps a operelor literare dinstrăinătate. Cel mai adesea, se fac note cva-sienciclopedice despre diferite personalită�i,institu�ii etc., nu neapărat utile în economiavolumului, unele putând fi găsite în diverselucrări lexicografic-enciclopedice. Mai rele-vante ar fi fost lămuririle de natură istorico-politică, contextualizând strict anumitemomente și tendin�e politice ale epocii învârtejul căreia T. Maiorescu a fost implicat.

În privin�a tălmăcirii textului, traducăto-rii s-au străduit și au reușit, în genere, cumspuneam, să facă fa�ă dificultă�ilor, dând oversiune uneori însă prea exactă, până lareproducerea topicii germane sau calchiindanumite structuri lingvistice pentru carelimba română oferă variante mai simple saupoate mai expresive. În afara unor sensurigreșite, care trebuie neapărat îndreptate,supărătoare sunt de multe ori formulărilestângace, anumite bâlbâieli sau chiarneîn�elegerea unor realită�i (materiale) spe-cifice vremii. N-aș vrea să le aduc învinuiritraducătorilor – nu acesta este scopul refe-ratului –, le sugerez să �ină seama, acum șipe viitor, de nuan�area presupusă de con-textele respective.

În cele ce urmează, din motive de timp,dar și pragmatice, de eficien�ă, mă voi oprila semnalările cele mai concludente, în suc-cesiunea strictă a textului prezentat, evi-tând, pe cât posibil, comentariile, din exem-plificări reieșind clar inadecvările, pe carele înso�esc cu îndreptările propuse:

p. 4: - sens greșit: „Seara, foarte destins”cf. „Abends sehr abgespannt” (în loc de :extenuat, obosit) (și în alte păr�i)

- exprimare: „nea cât piciorul” cf. „Fußho -her Schnee” (î.l. „zăpadă de un picior”)

p. 5- realită�i: „teatrul maimu�elor” cf.Affentheater (î.l. „circul cu maimu�e”)

- sens: „rouă” cf. „es thaut” (î.l. „moină”)(și în alte păr�i: „Thau”, „moină, dezghe�” –e iarna!)

- calc: „bucată” cf. „Stück” (î.l. „piesă”)(clar în context: piesă de teatru!)

p.6 – calc: „căderi de zăpadă” cf.„Schneefall” (î.l. „ninsoare” )

- sens: „Eu dormit până la 11 și apoi reve-nit” cf. „Ich bis 11 geschlafen und dann vor-getreten” (unde verbul vortreten=a trece înfa�ă, a se așeza în frunte, a păși înainte, deci„a merge mai departe”, în sens general)

- bani: franci în hârtii (cf. „Papier), pro-pun: „bancnote” ; apare frecvent; în genere,nu e clar ce fel de franci (francezi sauromânești, mai bine zis „lei”; apare în diver-se contexte); de asemenea, cifrele expri-mând bani nu sunt urmate întotdeauna deprepozi�ia de; v. și p. urm.: „La plecare am:480 franci aur, 440 guldeni hârtie”. Uneoricifrele apar cu punct. Uniformiza�i!

p. 8 - (sens): „fra�ii baron Stârcea” cf.„Baron Styrcea Bruder” (î. l. „fratele baronu-lui Stârcea”, la singular!)

-calc: „conșcolarul lui Circa” cf.„Mitschüler” (î.l. „colegul”)

-sens și formulare: „baronul Musta�ă...original viu al unui fluture de noapte (?!),împotriva chelnerilor, a poeziei și a oricăreialte arte, vânător pasionat și hoinar carpatin”cf. „lebendiges Original von Natur -schwärmer, gegen Kellner, Gedicht und jedeKunst, passionierter Jäger undKarpathenschweifer”, unde Naturschwärmerînseamnă clar „entuziasmat de natură”, iar pt.hoinar carpatin propun „cutreierând prinCarpa�i”, mai potrivit, evitând derivarea

adjectivală de la nume geografice, nu preaadecvată, stângace.

p.9 – formulare: „contele Coudenhove,un guraliv blond, cu o gură ovino-păsăreas-că, capsată peste din�ii mari” cf. „ein blon-der Baftze, mit Schafs-Vogelgesicht, groß-zähnigem abgekapsten Maul” (propun: „cuo ciudată figură /omis/, pe jumătate de oaie,pe jumătate de pasăre, și o gură strânsăermetic peste din�ii mari”)

- propuneri: în loc de „răposatul poet des-trăbălat baron Petrino” : „poet decăzut” ;

- „scurtă cuvântare” pt. evitarea cacofo-niei: „mică cuvântare”

p. 10 – formulare și sens: /moșierulChriste/ „tatăl evreu – erou la amante” (?!)cf. „Vater jüdischer Mätressenheld” pt.„tatăl, preferatul amantelor evreice” (pro-punere) („erou” ar fi cam mult!)

- frecvent (și chiar de preferin�ă) substan-tivul „Plauderei” și verbul aferent „plau-dern” traduse cu „pălăvrăgeală, trăncănea-lă, flecăreală”, indiferent de context, sensulprincipal fiind însă de „conversa�ie, stat devorbă, discu�ie, cozerie, șuetă, taifas etc.”,nuan�a peiorativă fiind secundară (am sem-nalat de fiecare dată nepotrivirea în con-text);

16- în note, numele germane nobiliaresunt date de obicei de editori cu rangul îngermană: Graf, Freiherr etc.; recomand a sepune rangul după nume, în traducere,înaintea anilor de via�ă; de uniformizat; deasemenea, recomand respectarea particuleinobiliare von, zu (după caz) și nu înlocuireaei (improprie ) cu fr. de;

-17 frecvent: der Gesandte=trimis; pro-pun, conform rangului diplomatic, „minis-tru plenipoten�iar” (e vorba de sfârșitul sec.XIX)

-18 formulare: „Dr. Kremnitz pregătit săo între�ină pe prin�esă despre ce o interesea-ză...”; propun: „își va da silin�a de a discutacu prin�esa...”

-22 (aici și în alte păr�i): unele titlurinetraduse în notele de subsol; în genere, amoperat;

-23 sens prea accentuat: „spre a mă desco-torosi de multele scrisori”; propun „ca săscap de...”

-25: formulare stângace, sens:/Marienescu/ „și-a citit nuvela floral-zâneas-

că” cf. „M. las seine Blumen-Feen-Novelle”î.l.: „nuvela sa cu zânele-flori”

-26 inadecvare, sens: „despre greciibrâncovenești brașoveni” cf. „über Branco -vanu – Kronstädter Griechen” î.l.: „în legă-tură cu Brâncoveanu – grecii din Brașov”

-28 sens schimbat (din neaten�ie):„Movileni, cam 42 kilometri, șosea dreaptaspre Codăești...” cf. : „Movileni, beim 42Kilometer, Chaussée rechts nach C...” î.l. „lakilometrul 42, șosea la dreapta spre...”; de ase-menea, corectat numele localită�ii: Șorănești( î.l. „Șovăești”), ca în ms.

-32 exprimare improprie: „rezec�ie la ate-romul cranian operat” cf. „die letzteAbschabung an operirten Scheitel-Aterom”î.l. „ateromul operat în creștet”

-33 corectat exprimarea: „Într-adevăr, amleșinat la cea de-a doua cloroformare, m-amînvine�it și Willy m-a readus din nou lavia�ă cu lovituri, smucituri de piept și burtă șicu scoaterea limbii” (!) î. l. : „Într-adevăr,leșinasem (m.m.c.pf., nu pf.c.) la cea de-adoua administrare de cloroform, măînvine�isem, iar Willy mă readusese din noula via�ă cu lovituri de palme, zgâl�âieli înpiept și în abdomen și trăgându-mi limbafor�at afară”

-35 sens: „Peste zi, dureri de cap” cf. „Tagsüber scheweren Kopf” î. l. „/senza�ie/ de capgreu”

-calc: „studii pt. motive de recurs” cf.„Recurs-Motiv-Studien” î.l. „motivări derecurs”

-36 „adaptări” postbelice ale realită�ilorgeografice ale acelui timp: „Wroclaw”, în locde Breslau! (și în alte situa�ii, îndeosebi pt.Polonia, Cehia); s-a corectat și în alte păr�i;

-36-37 frecvent, neaten�ie la timpurileverbale, ceea ce denaturează sensul; ex.„Băiatul cel mare al lui Cuza are „gărgăuni”în cap de când și-a executat aici anul devoluntar și vrea să i se adreseze cu Măria-Ta.”Cf.: „Der ältere Cuza-Sohn hat „gărgăuni”im Kopf seit er hier sein Freiwilligenjahrund viel mit Măria-Ta angeredet” (timp tre-cut, nu cu sensul „urmează să i se adrese-ze”!); așadar: „Fiul cel mare al lui Cuza are„gărgăuni” la cap de când și-a efectuat aicianul de serviciu militar voluntar și i s-au adre-sat deseori cu Măria-Ta”;

39


37: uneori, neaten�ie la o literă, careschimbă total sensul, probabil din cauzalec�iunii greșite: „Continuare în caietulquarto cu lacăt galben (contra Mite)” (?!)unde e vorba de Mitte=mijloc, jumătate, deci„pe la mijloc/ spre mijloc”, nicidecum numepropriu (Mite Kremnitz!)

47- neaten�ie: „Sebeș” (cf. Schäßburg) pt.„Sighișoara” !

48- formulări stângace: „vizitat ... penebunul M.Eminescu”; „fratele lui, locote-nentul, care s-a folosit de prilej pt. a șterpeliceasul nebunului său frate” cf. „seines irrsini-gen Bruders Uhr sich zu annectiren” î.l. „pt.a-și însuși ceasul fratelui său alienat”

54: confuzie între „România liberă” și„România literară” făcută chiar de T.Maiorescu; de îndreptat: liberă!

-formulare: „vreme minunată, ca în toatezilele dinaintea vântului” î.l.: „înainte de vânt”

64: (sens) „Sanderson (un bătrân holteiplăcut) cf. textual: „ein angenehmen altenJungfer”) în loc de: „o plăcută fată bătrână”,exprimarea fiind ironică!

„la șpalturile poeziilor lui Eminescu” cf.„Schnelldruck”, de fapt „grabnica tipărirea...”

neaten�ie: „Prof Tănăsescu din Craiova a�inut un toast călduros pentru mine, profe-sori ai Liceului Francez” (??) cf.: „Lehrer desFranzösichen am Lyzeum” î.l. „profesor defranceză la liceu”

76 -sensuri și timpuri greșite:„Conservatorii n-ar putea continua așa și,dacă se vor retrage și „Timpul” va adera, gru-pul Vernescu-Blaremberg va trece drept lipsitde scrupule fa�ă de rege și se vor asocia cu…”cf. „Die Conservativen könnten so nichtweiter führen und wenn sie sich rückzögen/formă de participiu/ und der „Timpul ein-ginge, würde die Gruppe V.-Bl. rücksichts-los gegen König vorgehen und sich mit /…/verbinden…” în loc de : „iar dacă s-au retrasși „Timpul” ar înceta, grupul V.-Bl. l-ar atacafără scrupule pe rege și s-ar asocia cu…”

77 – neaten�ie: „Succinta, inocenta, anticaartă!” cf.: ”Die knappe, keusche antike Art!”, unde „Art” (=manieră, modalitate, nu„artă”!), aici trebuie tradus cu stil: „Stil con-cis, pur, antic!”

-textul din paranteză: Gastein (despre a

cărei rezolvare mai știu 2-3) pt.„Abmachung”, care înseamnă mai întâi„în�elegere, acord”, despre asta e vorba,vezi și extinsa notă 5 de pe aceeași pagină,așadar : „(în�elegere de care mai știu 2-3...)”

82 – formulare: „El mi-a dat de în�elesMinisterul Cultelor” cf. „Er deutete mirCultusministerium an...” î.l.: „El mi-a făcutaluzie la Ministerul Cultelor...”

-calc, sens: „discu�iile ei neauzite cu baro-neasa Witzleben...” cf. „ihre nicht gehörigenGespräche mit der Baronin Witzleben...” pt.„discu�ii neavenite...”

-83 calc: „la numirea deschisă a politiciioccidentale a lui Sturdza cf. „zur offenenNennung...” pt. „declararea/men�ionarea des-chisă a...”

-100 nerespectarea timpurilor (cam frec-vent), care schimbă sensul; ex. „la careBrătianu le-a răspuns că asta e imposibil șiei să-și dea demisia” cf. „worauf Brătianuihnen gesagt, das sei unmöglich und sie nunihre Entlassung gegeben” pt. „și atunci și-audat demisia”

-101 idem: „Vizanti Roman, care aproapecă a fost snopit la ancheta de la Gala�i...” cf.„der jetzt bei der Enquete in Galatz fastgeprügelt worden wäre...” pt.: „care aproapeera să fie bătut”

-102 fr. raide în contextul „că aș fi fostprea abrupt /de păstrat expresia în franceză!/și că aș fi vrut să-l fac să capituleze...”înseamnă „rigid, inflexibil, sever” (și la p.103)

- „un cadeau pourri /.../ qu’on ne peutplus galvaniser” tradus cu „galvanizat” (! )pt.„însufle�it, înviat”

-neaten�ie: „am fost în Herăstrău cu Ado”pt. „am mâncat...” cf. gegessen!

-110 (Livia, întoarsă de la Curte) „Foartefidelă” , dar germ. fidel înseamnă întotdeau-na „vesel, voios”

-numeroase stângăcii și în scrisorileadresate în franceză notabilită�ilor vremii(îndreptări stilistice pe manuscris)

-formulare (calc): T.M. urmează să pre-dea „istoria celei mai recente filosofii” cf.„Geschichte der neuesten Philosophie” pt.„istoria filosofiei contemporane”

-neaten�ie: „destins în membre” pt. abges-pannt (vezi supra, exact opusul!) pt. „cupicioarele obosite” (vezi și contextul!!)

40

Gabriela Dan�iș

-111 neaten�ie: „în procesul Sache împo-triva lui Iliad...” cf. „in der Process-Sachegegen...” pt. „în chestiunea/afacerea procesu-lui împotriva lui...” (unde Sache=afacere,chestiune”, nicidecum nume propriu, cumreiese din contextul tălmăcit!)

-„am refuzat să-l reprezint/.../, deși, for-mal îi convine” cf. „obgleich er formell imRecht ist” pt. „are dreptate”

-129 sens: „Primit de la Pulcheria, dreptsuvenir, un lucru manual” cf. „das selbst gek-neteten zum Andenken bekommen” undeparticipiul e al verbului kneten=a frământa(aluat)”, deci e vorba de o prăjitură, un aluatcopt; propun: „ceva făcut de ea”.

-133 neaten�ie: (Taaffe) „un politicianprincipial indiferent, mai degrabă un cavalerglume�” cf. „ganz principien-gleichgültigerPolitiker, mehr scherzender Cavalier” pt.„politician indiferent la principii, un cavalercare ia totul în glumă”

-139 „baroneasa inutil afectată” cf. „undder überflüssig angebrachten Baronin”; deșitextul e aproape eliptic, propun „adusăinutil” (e vorba de o lectură) (anbringen=aaduce, a căra)

-150 „Regele mi-a mul�umit explicit pt.telegrama...” cf „König dankte mir ausdrüc-klich für..” pt. ...„mi-a mul�umit expres pt....”

-propun pt. „Königs Gefahr bei derHerreise aus Pesth...”, în loc de „Pericolulregelui...” (e vorba de inunda�iile dinArdeal): „Primejduirea regelui...”

-Tövis =Teiuș (!)-„Regina foarte drăgu�ă; pălăvrăgit cu

ea...” pt. „f. amabilă; conversat cu ea...”-154: „pălăvrăgit până la epuizare”; de fapt,

cf. „uns ganz ausgeplaudert”, adică „discutatîndelung”

-„Eu mult mai pu�in elastic...” cf. elastisch,care poate fi tradus în contextul dat: „multmai pu�in mobil”

-156 exprimare improprie: „Eu ceva maibine dar încă febrilită�i” cf. „Ich etwas bes-ser, aber doch noch Fieberungen” , unde ederivat de la „Fieber”=febră, urme de febră,în nici un caz „febrilită�i” (=încordare; acti-vitate intensă; compară cu fr. fébrilité) (v. șiîn alte păr�i)

- „opera de versificator” /a lui V.A.Urechia/, de fapt, cf. „Versmachwerk”, de la

Machwerk=cârpăceală, așadar, propun „făcă-tura lui în versuri”

166-neaten�ie (inexact): „Duminica trecu-tă vorbit cu regele despre Bulgaria.” Cf.„Vorigen Sonntag sprach mir der König überBulgarien”, așadar: „Regele mi-a vorbit des-pre Bulgaria.”

-167 Nu „vase de bucătărie” comandăLudovic al II-lea al Bavariei, ci „servicii demasă” (cf. Tischgefäße) „a la BenvenutoCellini”!

- (bâlbâieli) reparată fraza cu nunta fiiceiîmpăratului Austriei

-172 stângăcii: „Întrucât nu mă pot bucu-ra să vă cunosc personal, trebuie să mă legi-timez în prealabil pt. dvs.” cf. „Da ich michleider auf keine persönliche Bekanntschaftberufen kann, muß ich mich vorerst Ihnengegenüber legitimiren.” Pt. „Întrucât, dinpăcate, nu mă pot referi la cunoștin�a perso-nală, trebuie mai întâi să mă prezint dvs.”

-(psihologia) „această încă inexistentăștiin�ă” cf. „noch gar nicht vorhandeneWissenschaft...” propun „știin�ă încă neafir-mată”

-173 „ar fi o adevărată lipsă de scrupuledin partea unui psiholog dacă n-ar folosiaceste importante mijloace experimentale...”, unde „Gewissenlosigkeit” trebuie tra-dus prin inconștien�ă;

- (stângăcie, inexactitate) „Este o marebucurie pe care mi-o îngădui adresându-văaceste întrebări” (??) ; cf. „Es ist eine großeFreiheit, die ich mir mit diesen Fragen Ihnengegenüber herausnehme.” Pt.: „Îmi îngăduilibertatea de a vă adresa aceste întrebări.”

-stângăcie: „Desigur, cum pot să am ase-menea preten�ie în ce vă privește timpul? ” cf.:„Freilich, wie darf ich so Ihre Zeit inAnspruch nehmen?” pt.: „Ce-i drept, cumpot avea asemenea preten�ie în privin�a tim-pului dvs.?”

-184 (impropriu) „café-chantant cumseca-de” cf. „anständiges Café-chantant” pt.„decent”

-186 idem: „sală mereu plăcută & cuviin-cioasă” cf. „Saal immer gemütlich & anstän-dig” pt. „sală... decentă”

-194: aten�ie: „Brote din Sibiu”, nuBrașov!! Cf: „Brote aus Hermannstadt”!

41


-202 bâlbâieli (e vorba de o ședin�ă dehipnoză): „Ea chiar a văzut (printre maimulte verso-uri identice ale unor căr�i dejoc) pe partea întoarsă a unor căr�i de joc fie-care dintre portretele fotografice indicate deSteiner și a recunoscut mai târziu (după cecăr�ile au fost amestecate) cartea cu fotogra-fia halucinată, cu toate că partea lor dinspate arăta la fel.” Propunere: „Ea chiarvedea (dintre mai multe căr�i de joc identicepuse cu fa�a în jos/pe verso/) orice portret-fotografie indicat de Steiner pe parteaîntoarsă a unei căr�i de joc, iar mai târziu(după ce căr�ile au fost amestecate) ghiceacartea cu fotografia imaginată, cu toate căspatele fiecăreia arăta la fel.”

-204 (realită�i necunoscute): „tizană deșampanie” (??) pt. fr. (în text) „tisane deChampagne” (soi de șampanie slabă șidulce); de păstrat în original

-207: (calc): „un început de slăbiciune aochilor” cf. „beginnende Augenschwäche”pt. „un început de slăbire a vederii”

-208 (improprietă�i): „violen�a genetică aNataliei” cf. „Genen-Heftigkeit Natalies”pt. „violen�a înnăscută”

- „Marie vorbește întruna peste ceilal�i”pt. „intervine în discu�ie”

-211 „mariaj de ambi�ie” cf. fr. (în textulfrancez din paranteză) „mariage d’ambi-tion” (de păstrat în franceză); probabil,„căsătorie aranjată, din interes”

-228 (sens): „Așa-zișii mei „prieteni”sunt pesimiștii cei mai supărători, care măjudecă cel mai pu�in sus.” Cf.: „Meine sogen-nante „Freunde” sind die unerquicklichstendie mich am wenigsten hoch beurtheilendenPessimisten.” Pt.: „...cel mai pu�in îndreptă�i�isă mă judece”

-229 „Lumea lăuntrică a no�iunilor.” Cf.:„Innere Welt der Begriffe.” Pt.: „Universulprofund al conceptelor.”

-325 sens, timpuri, topică: „dacă(Carada) va fi zgâl�âit de la Bancă, n-ar spri-jini majoritatea guvernamentală, așadar nuva fi buget” Cf.: „wenn an der Bank(Carada) gerüttelt wird, würde die Majoritädas Ministerium nicht stützen, also, keineBudgets” Pt.: „dacă este mișcat/clintit(Carada) de la Bancă, majoritatea n-ar sprijiniguvernul, așadar fără buget”

-391 (dar și în alte păr�i) fr. trou noir, tra-dusă prin „criză de gelozie”; de fapt, e ocriză nervoasă, o „ieșire din fire”, „acces defurie, de mânie”, până la pierdereacunoștin�ei, până la leșin, cu pierdere dememorie, în cazul de fa�ă declanșată, ce-idrept, de gelozia Anei Rosetti; criză oare-cum asemănătoare cu popularul „năbă-dăi”; poate „ieșire din fire” e mai neutru;sau de păstrat în original.

-În genere, de evitat punerea adjectivelorînaintea substantivelor (ca în germană),nepotrivită în românește (permisă ca subli-niere stilistică, nu însă de obicei).

-Aș mai sugera să se păstreze sintagmeleși frazele în limbi străine în context, indife-rent de limba în care este scris pasajul încare ele apar, pentru respectarea inten�iilorde expresivitate ale autorului (cu traducerealor în subsol).

Alte îndreptări, în genere de natură sti-listică, topică, sinonime, nuan�ări etc. aufost operate pe manuscris.

Gabriela Dan�iș42

Gabriela Dan�iș

43

Cele două volume din Jurnalul lui TituMaiorescu (din perioada 1883–1897), apăru-te în 2017 la Funda�ia Na�ională pentruȘtiin�ă și Artă (text stabilit, traducere, noteși comentarii de Ana-Maria Dascălu șiBogdan Mihai Dascălu; edi�ie revizuită filo-logic, notă asupra textului românesc și indi-ce de Adina Dragomirescu; revizuirea texte-lor în limbi străine de Gabriela Dan�iș), au oistorie a editării ceva mai complicată. Edi�iapregătită de Ana-Maria Dascălu și BogdanMihai Dascălu, cei care au stabilit textul, autradus în română pasajele din germană șidin franceză și au realizat aparatul critic, aavut nevoie de o revizie filologică. Aceastărevizie privește două aspecte: (i) pe de oparte, corectarea textului tradus, de care s-aocupat cu multă aten�ie și pricepere doam-na Gabriela Dan�iș; (ii) pe de altă parte, edi-tarea filologică a textului scris de Maiorescuîn limba română.

În ceea ce privește traducerea, este

important de men�ionat de la început că tex-tul scris de Maiorescu în germană sau înfranceză ocupă aproape 20% din jurnalulsău (circa 63000 de cuvinte, din totalul de320000), în perioada inclusă în cele douăvolume. Traducerea ini�ială a textului nu s-a ridicat însă la nivelul așteptat, așadargreșelile de traducere, precum și nepotrivi-rile stilistice, au fost îndreptate de GabrielaDan�iș. Dintre numeroasele neglijen�e detraducere, concretizate în greșeli de limbaromână, citez numai două, care nu repre-zintă nici pe departe cazuri izolate: (1)„Pentru eventualitatea unei casătorii aleLiviei, voi da o dotă de o sută de mii defranci numerar”, „În afară de aceasta, hotă-răsc pentru cazul unei căsătorii ale Liviei, săîi dau, în locul celor 10.000 de franci de pânăatunci, o rentă anuală de 6.000 de franci”(17/29 decembrie 1886); în aceste cazuri,forma corectă este, evident, a Liviei, deoace-re marca de genitiv al, a, ai, ale nu se acordă

Adina DRAGOMIRESCU

Revizia filologică a Jurnalului luiTitu Maiorescu, volumele II și III

Adina DRAGOMIRESCU, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, București,, e-mail:[email protected].

Abstract

În acest articol sunt descrise principalele opera�ii lingvistice care au precedat publicarea edi�iei filo-logice a jurnalului lui Titu Maiorescu, volumele al II-lea și al III-lea. 80% din textul cuprins înaceste volume a fost scris direct în română, așadar pune toate problemele de editare ale unui textromânesc de la finalul secolului al XIX-lea.Cuvinte-cheie: Titu Maiorescu, edi�ie filologică, limba română din secolul al XIX-lea.

This paper describes the main linguistic operations used for the publication of the philological edi-tion of Titu Maiorescu’s diary, volumes II and III. These volumes are 80% percent written inRomanian therefore all the problems involved in the editing of a Romanian text dating from the endof the 19th century are at play.Keywords: Titu Maiorescu, philological edition, 19th century Romanian.

în caz (marcând prin natura ei genitivul); (2)„Dumneavoastră veţi ştii cel puţin că eu amfăcut totul pentru a ne înţelege” (27 octom-brie 1889), situa�ie în care verbul ști trebuiascris cu un singur i.

Textul scris de Maiorescu în limba româ-nă – 80% din jurnal – a fost prezentat ini�ialde editori, ca și pentru volumul I, în douăvariante: o variantă care copiază fidel textuljurnalului, o simplă transcriere a textului,deci nu și o transliterare (care apare alăturide textul original în limbi străine), și ovariantă care transpune textul maiorescianîn limba română de azi (care apare alăturide fragmentele de text traduse din germanăși din franceză), eliminând majoritateaparticularită�ilor lingvistice ale textului,specifice sfârșitului de secol al XIX-lea.Revizia filologică pe care am realizat-o aconstat, așadar, într-o refacere a textuluiromânesc, care apare transliterat, o singurădată, așa cum este firesc, respectându-senormele unei edi�ii filologice.

Redau aici pe scurt opera�iile de actuali-zare a textului, pe care le-am prezentat și în„Notă lingvistică asupra textului româ-nesc”, care apare la începutul volumului alII-lea (p. XI-XVIII).

„În primul rând, a fost adaptatăpunctua�ia, cel mai frecvent folosirea virgu-lei. Urmând mai cu seamă reguli depunctua�ie specifice germanei, Maiorescufolosește adesea virgula înainte depropozi�ii subordonate completive introdu-se prin că, înainte de etc. și în alte situa�iipentru care normele în vigoare nu prevădfolosirea virgulei.

În domeniul grafiei, cea mai frecventăformă de adaptare a fost înlocuirea apostro-fului prin cratimă, cu excep�ia situa�iilor încare folosirea apostrofului este fixată în uzpână azi (de tipul D’ale carnavalului). De ase-menea, a fost tacit adăugată cratima înstructuri cu forme pronominale neaccentua-te de tipul sorumea, fratesău, din partemi,așteaptăne, dute (redate ca soru-mea, frate-său,din parte-mi, așteaptă-ne, du-te), în careMaiorescu o omite uneori. S-a pus sistema-tic cratimă între componentele adverbelorcompuse (mâine-seară, ieri-diminea�ă, alaltă-

ieri-seară etc.). S-a lăsat blanc acolo undenorma actuală prevede scrierea separată(înfine > în fine, încontra > în contra) sau s-aeliminat blancul, conform normelor actuale(așa dar > așadar, bine în�eles > bineîn�eles, desigur > desigur, ori care > oricare, va să zică >vasăzică).

Extrem de frecvent au fost adăugatesemnele diacritice (de la literele î, â, ă, ș, �),adesea omise de Maiorescu. Textul editatrespectă norma actuală a scrierii cu â și î; laînceput de cuvânt, â a fost înlocuit sistema-tic cu î (âi, âncă > îi, încă). Litera ă redă nunumai un ă (adesea), ci și un ĕ din original(rĕu > rău, mĕ > mă, respunde > răspunde, doue,douĕ > două). Litera â redă uneori un ĕ dinoriginal (amĕndoi > amândoi, vĕnt > vânt).

S-a actualizat scrierea cu ini�ială majus-culă/minusculă, adoptându-se, de exemplu,scrierea consecventă a numelor zilelor săp-tămânii și al lunilor anului cu litere mici,deși în textul lui Maiorescu acestea aparfrecvent cu litere mari, probabil după modelgerman.

În mai multe situa�ii s-a optat pentru for-mele actuale (în detrimentul celor folositede Maiorescu); este vorba de acele contextepentru care se știe destul de sigur că grafianu reflecta rostirea din epocă:

(a) s s-a redat ca z în cuvinte ca: causă >cauză, musică > musică, poesii > poezii, presi-dent > president, presinta > prezinta, refuse >refuze, scusa�i > scuza�i, vizită > visită;

(b) e la ini�ială de cuvânt sau de silabă afost transcris ie, conform rostirii din epocă șinormelor limbii actuale (care prevăd rosti-rea cu iot): atribue > atribuie, boerimii > boieri-mii, buruene > buruiene, caet > caiet, cheltuesc >cheltuiesc, ear > iar, eftine > ieftine, eri > ieri, eși> ieși, nicăeri > nicăieri, odae > odaie, sfătuesc >sfătuiesc, trebue > trebuie, voesc > voiesc; și for-mele fer și mercuri au fost adaptate: fier, mier-curi;

(c) è accentuat a fost transcris ea, acolounde corespunde acestui diftong și în limbaactuală (avè > avea, putè > putea, �inè > �inea,vedè > vedea; acéstă > această);

(d) trigrafele che, chi, ghe, ghi au fost reda-te conform normelor actuale: chieme > cheme,ghia�ă > ghea�ă, lighian > lighean, rechiemat >rechemat;

44

Alina Dragomirescu

(e) formele de tipul vre o, vr’un, orce aufost actualizate ca vreo, vreun, orice;

(f) formele togmai, congedia au fost redateca tocmai, concedia, conform normelor actua-le;

(g) a fost actualizată forma derivatelor cuprefixul în- atașat la baze care încep cu n:înoptat > înnoptat, reînoiască > reînnoiască,înorat > înnorat;

(h) idea a fost transcris ideea; sinfonie, sin-fonic au fost redate ca simfonie, simfonic, iarformele ploa, ploată etc. au fost transcriseconform normei actuale: ploua, plouată.

Deși majoritatea trăsăturilor morfosin-tactice au fost păstrate, structurile cu elipsăverbală, folosite adesea de Maiorescu, dupămodel germanic, care duc în română lastructuri agramaticale, au fost uneori între-gite: unde [am] ajuns la 10º 10’ sara; şi că ale-gerile [vor fi] probabil în decemvrie; nu generalArion că [e] hoţ etc.”

Majoritatea particularită�ilor grafice,fonologice, morfologice (flexionare și legatede formarea cuvintelor) și sintactice specifi-ce epocii maioresciene au fost păstrate,chiar și atunci când reprezintă stângăcii carereflectă efortul de adaptare la limba românăa unor neologisme. Redau lista acestorparticularită�i din „Notă lingvistică asupratextului românesc”.

„Au fost păstrate mai multe tipuri departicularită�i grafice și fonologice:

(a) formele escep�ii, escursiune, esemple,espedia, esplicam, esprima, care se scriau cu s,și nu cu x, deoarece scrierea cu x nu erareglementată încă, cuvintele care con�insecven�ele de sunete [ks] și [gz] apar�inândexclusiv fondului neologic;

(b) forme substantivale (divor�iu, ministe-riu(l), misteriu, pre�iu, trunchiu), adjectivale(onorariu „onorific”) și verbale (întârziu) cu -iu [ju] final, care constituie tipare de flexiu-ne specifice epocii, dar diferite de limbaactuală standard; forme precum curagiu, eta-giu, împrumuturi neologice romanice, atra-se în tiparul de declinare a substantivelorneutre terminate în -iu;

(c) formele moldovenești (mâne, sara, sesparie), care circulau în epocă și în zona desud;

(d) forme curente în epocă, precum: ceti,cetire, nemerit, termin, trimet, întunerec, înde-mănatec, Cișmegiu, novelă, adăogat, dimisie,pretini, obicinuit, tutulor, advocat, fevruarie,septemvrie, octomvrie, decemvrie, amiazi, răz-bel, necomplect; apre�iare, finan�iar, judi�iar;

(e) forme vechi ale unor prepozi�ii: pănă,lăngă;

(f) forme cu alternan�e fonologice diferi-te de norma actuală: austriace (alături deaustriece), vene�iane, situă�iei, supoartă etc.

Au fost, de asemenea, păstrateparticularită�ile morfologice (flexionare șiderivative) ale textului maiorescian:

(a) substantive feminine în epocă, dartrecute la masculin ori neutru în limbaactuală (minută, mozaică, plumână);

(b) formele de singular triste�ă, statuă,care indică încadrarea acestor substantivefeminine în alt tipar flexionar decât celactual;

(c) forme de plural diferite de cele dinlimba actuală standard pentru substantivefeminine (buruiene, căldurele, carte, certe, chel-tuiele(le), coale, dimine�e(le), lampe, lune(le),matematice(le), mănușe(le), mâne(le), pagine,rădăcine(le)) și neutre (acoperișe/(rar)acoperișuri, desemnuri, omagie(le)); uneleadjective care în limba actuală au aceeașiformă pentru feminin și masculin plural,aveau în epocă forme speciale de femininplural (adâncelor, micele, vage);

(d) forme de genitiv ale unor substantivefeminine, diferite de cele din limba stan-dard (alegerei, atitudinei, bancei/băncei, biblio-tecei, bisericei, căldurei, (importantei) critice,distrugerei, durerei, fricei, garei/gărei, grădinei,groapelor, interpelărei, întregei, limbei, magis-traturei, magistraturei, monastirei, moșielor,pierderei, procurei, sălei, stagiunei, școalei,vie�ei, zăpezei);

(e) substantive con�inând sufixul -iune:apari�iunea, complica�iuni, concluziuni, deci-ziune, declara�iune, demisiunea, demonstra -�iunilor, depresiune, emo�iune, infec�iune,injec�iuni, obiec�iune, ocaziune, recenziunea,retribu�iuni, situa�iunii, sugestiuni;

(f) formele etimologice ale adjectivuluinou (f.sg.=pl. nouă), adaptate numai grafic:nouei > nouăi, noue > nouă, nouelor > nouălor;

45

Revizia filologică a Jurnalului lui Titu Maiorescu

(g) forma de plural a relativului care:cari;

(h) numeralele cardinale mai mari sauegale cu 20, neurmate în epocă deprepozi�ia de, ca în limba actuală standard:42 membri, 35 franci, 20 capsule;

(i) forme verbale care indică încadrareaîn altă conjugare decât în limba actuală: aadaoge, a corege ((eu) coreg), a dirige (dirige), aprecede (precede), a protege (că-i protege), a pre-feri (preferind, de preferit, m-ar preferi);

(j) forme verbale încadrate în tipare dife-rite de conjugare: rezervează, să ne rezerveze,iritează (forme cu sufixul -ez, diferite de celeactuale, fără -ez), să-l destine (formă fără sufi-xul -ez, diferită de cea actuală, fără -ez), eucontinuu/continuez (forme aflate în varia�iela Maiorescu, ambele diferite de cea accep-tată de norma actuală, eu continui);

(k) forme iotacizate (la indicativ și con-junctiv prezent) ale unor verbe cu radicalulîn -n: să-mi propuie, să puie, (eu) spui, (eu) săspui, să spuie, (eu) viu, să vie;

(l) forme cu sufixul infinitivului lungdiferit de cel din limba actuală: apre�iare,conciliare, copiarea, deviare;

(m) forme analogice de conjunctiv ca săiese, să-ţi iai;

(n) forme de mai-mult-ca-perfect fărădesinen�a de plural -ră: ne blazasem, noi sosi-sem, luase ei;

(o) forme „contaminate”, apărute prinsuprapunerea verbelor a voi și a vrea: ar vroi.

Au fost redate ca în manuscris forme aleunor neologisme (mai ales de origine fran-ceză, dar și din alte limbi romanice) carereflectă probleme ale adaptării acestora lasistemul fonologic și morfosintactic alromânei: anestezează, articul, biurou, cigare-tă/cigarete/�igară, desinat, despera�i, detaiuri,diferin�ă, hipocondru, homard, pansionul, plu-mâni, otel/hotel, senten�a, sequestru,șocolată/ciocolată, știen�ifice, tevătură. Sunt deremarcat situa�iile în care Maiorescuatașează flective românești (articolul hotă-rât, desinen�e) la baze din germană, dinfranceză sau din engleză: bedroomul „dormi-torul”, café-chantanturi, coachul „autobuzul”,dinele, (atmosferă) écoeurantă, emplette(s)/emplete/amplete „cumpărături”, influenză

„gripă”, interviewul, Kronprinzul, Kronprinz-ului „prin�ul(ui) moștenitor”, kellnerul,lemon-poundingul „bundinca de lămâie”,plaidul, Rheinfallului „Cascadei Rinului”, sel-fgovernmentului „autoguvernării”, sleepin-gcaruri, soirele, soarea, villă etc.

Au fost păstrate particularită�ile sintac-tice ale textului:

(a) structurile în care folosirea articoluluihotărât nu concordă cu normele actuale (întrăsură mea; la regele; noii 3 miniștri;Episcopul mai verde decât oricând cu 80 de aniisăi!; to�i 4 martorii, cu toate zece luminile);

(b) structurile cu marca de genitiv a inva-riabilă (celor două păr�i a scrierii mele; în a cuimâini e scrisoarea);

(c) mijloacele de exprimare a genitivului:cu rarele escepţii a câtorva persoane, întârziatdin lipsa de aceeaşi hârtie;

(d) structurile ‒ astăzi populare ‒ cu sub-stantive înso�ite de posesive conjuncte, carerămân invariabile la genitiv: neexplicatul asa-sinat al bărbatu-său; amicul tată-meu; pentruziua cumnatu-meu Mitică; Juca Linche, iubitatată-său, nevasta fiu-său;

(e) utilizările infinitivului, azi învechitesau chiar dispărute (cred a vă putea îndemna;a declinat încercarea mai departe a forma uncabinet), precum și formele de infinitiv lungnominal astăzi înlocuite de forme de supin(mergere) sau de alte substantive abstracte(deranjarea, intervenirii);

(f) gerunziile adjectivate, specifice epocii:Simt bătrâneţea începândă; rana încă supu-rândă;

(g) structuri cu relativul care cu func�iade complement direct fără prepozi�ia pe,prezente în textul lui Maiorescu ca urmare afaptului că norma de folosire cu pe a relati-vului care nu era încă fixată în epocă: 1101½franci, care-i avea depuşi la mine; de teamadizolvării care o dezaprobă; care să-l tractez;

(h) forme de pasiv cu se care arată că, înepocă, restric�iile de folosire a pasivului cuse erau mai slabe decât în limba actuală:Elevele se examinează la liceul statului deconferin�a profesorilor clasei; care se îngroapăastăzi; împuşcându-se fiul său vitreg (frate cuCoco Sturdza) pe scară; Ieri s-a înmormântatîn Bucureşti generalul Adrian;

46

Alina Dragomirescu

47

Revizia filologică a Jurnalului lui Titu Maiorescu

(i) structurile fără dublare clitică a com-plementului direct (vrea să depărteze peIsvolski de...; la 7 ore mi-a trimis pe EmilMavrocordat; �ine regele în bra�e pe copil)sau a complementului indirect (Carp a răs-puns regelui că el nu minte, că trebuie să spunăregelui franc), care reflectă func�ionarea maipu�in contrânsă a dublării în epocă;

(j) construc�ii cu decât folosit în contexte

afirmative, neacceptate de norma actuală(Fără plimbări, decât suiș?).”

În încheiere, pentru a ilustra modul încare a fost prezentată ini�ial edi�ia și rezulta-tul reviziei filologice, voi prezenta compara-tiv câteva mostre de text românesc, carevorbesc de la sine despre importan�a revi-ziei filologice a textului, publicat acum într-o edi�ie la standardele meritate.

* De remarcat că judi�iar fusese păstrat ca atare, dar finan�iar, care se află în exact aceeași situa�ie, afost transformat în financiar.

** Forma veche de plural acoperișe a fost păstrată de editori în textul „tradus”, în timp ce forma stradea fost transformată în străzi.

48

Dacă ar fi să-i credem pe profe�ii dezas-trelor, cartea, așa cum o cunoaștem de laGutenberg încoace, este condamnată lamoarte de către cibernetică și zugrumatălent de către Internet. Statisticile sunt edifi-catoare în această privin�ă, lectura căr�iloravând abia locul 14 din 51 pe listaocupa�iilor din timpul liber ale germanilor.Cifra de afaceri a branșei a scăzut din 2014până în 2015 cu 1,4 procente. Se pare, totuși,că evolu�ia descendentă stagnează în ultimavreme și că se constată chiar o ușoarăcreștere a vânzărilor de carte. Oricum ar fi,pia�a căr�ii este inundată anual de zeci demii de titluri, o pădure deasă în care citito-rul se orientează dificil pentru a găsi cartea

care corespunde intereselor și gustului său.De aceea, nenumărate publica�ii alcătuiescmereu tot felul de liste de bestsellers, iarnumărul premiilor literare este în continuăcreștere, fiind anul 2017 de nu mai pu�in de77.

Una dintre cele mai prestigioasedistinc�ii de acest fel este premiul german alcăr�ii, dotat cu 25.000 de euro, care existădin anul 2005 și a devenit, între timp, unuldintre cele mai importante premii literaregermane, deoarece se acordă pentru căr�icare se situează, de regulă, pe primele locuriale listelor de bestsellers. Edituri dinGermania, Austria și Elve�ia au propus anultrecut pentru premiere nu mai pu�in de 200

Organismele centrale de la Bruxelles ale Uniunii Europene sunt un monstru birocratic care edeparte de a produce numai lucruri utile. Dimpotrivă, mul�i bani și multă energie se cheltuiesc peproiecte inutile. Aceasta este tema romanului satiric Die Haupstadt (Capitala) al scriitoruluiaustriac Robert Menasse. Ac�iunea romanului se centrează pe un proiect menit să restaurezeimaginea cam șifonată a Uniunii Europene, proiect care să aducă în lumina rampeisupravie�uitori ai lagărelor de exterminare naziste. Din motive de oportunitate politică, proiectuleșuează.Cuvinte-cheie: Uniunea Europeană, birocra�ie, romanul satiric Die Haupstadt.

The central bodies of the European Union in Brussels are a bureaucratic monster that is far fromproducing useful things only. On the contrary, much money and much energy is spent on unne-cessary projects. This is the theme of the satirical novel Die Haupstadt (The Capital) of theAustrian writer Robert Menasse. The action of the novel centers on a project aimed at restoringthe rather shabby image of the European Union, a project that will bring into limelight the survi-vors of the Nazi extermination camps. For reasons of political opportunity, the project fails.Keywords: European Union, bureaucracy, satirical novel Die Haupstadt.

Abstract

Nicolae CORBEANU, publicist, Köln, e-mail: [email protected].

Nicolae CORBEANU

UE, subiect de roman satiric

Scrisoare de la Köln

de titluri, mai multe ca oricând până acum.Dintre acestea, juriul a selec�ionat 20, deci-zându-se, în cele din urmă, pentru cartea luiRobert Menasse, Die Hauptstadt (Capitala).Dar, dacă ar fi să credem cele spuse de pre-miat în cuvântul lui de mul�umire, oricaredintre autorii nominaliza�i ar fi meritat pre-miul.

Cartea scriitorului austriac RobertMenasse, în vârstă de 63 de ani, este unroman satiric cu elemente de roman poli�ist.Ac�iunea romanului se petrece la Bruxelles,în mare măsură în birourile Comisiei euro-pene, și autorul se confruntă cu birocra�iaUE. Cu numeroase personaje și episoade,romanul înfă�ișează un tablou caricatural alelitelor europene. Autorul întinde un arclarg peste timp, prezentând inevitabilul șiironia destinului, birocra�ia meschină șimarile sentimente. Ce face de fapt birocra�iade la Bruxelles? Lucruri mai mult sau maipu�in inutile. Ac�iunea se centrează pe biza-ra ini�iativă a unor func�ionari de a poleiimaginea cam șifonată a UE printr-un așa-numit „Big Jubilee Project”. FeniaXenopoulou, func�ionară la Direc�iaGenerală pentru Cultură a ComisieiEuropene se confruntă cu o sarcină dificilă:Cum să procedeze pentru a atinge acestobiectiv? După o matură chibzuin�ă, ea îitrasează referentului Martin Susman sarci-na de a elabora un proiect. Iar acesta are oidee. În cadrul acestui proiect, care începesă prinde formă , supravie�uitori de laAuschwitz ar urma să fie invita�i ca martoricare să scoată în eviden�ă sublimele inten�iiini�iale ale UE. Martorii invita�i suntsolicita�i să aducă mărturii despresuferin�ele îndurate , iar amintirile lor prindforma unei fantome a istoriei Europei, carene conduce în hăurile istoriei celor șase �ăriale UE de unde provin martorii. E vorba deamintiri cum ar fi eforturile de a supravie�uiîn lagărul de exterminare nazist ale polone-zului Mateusz Oswiecki sau deten�ia și fugade la Auschwitz ale lui David de Vriend.care își așteaptă sfârșitul într-un cămin debătrâni situat vizavi de cimitirul dinBruxelles. Pe când era copil, David sărisedintr-un tren cu deporta�i, care-i ducea pepărin�ii lui la moarte. Supravie�uitorul

David de Vriend va avea o înmormântarecare, pe tăcute și cu discre�ie, va fi înmor-mântarea unei întregi epoci: epoca rușinii.Iar comisarul Brunfaut se confruntă și el cuo sarcină dificilă. Din ra�iuni politice, trebu-ie să renun�e să mai cerceteze un caz de asa-sinat. Dar să pună dosarul la arhivă ar fiprea mult spus, pentru că actele sunt denegăsit.

Ceea ce mai rămâne este panorama vie�iicotidiene a capitalei Bruxelles, cunoscută înprofunzime și zugrăvită cu umor, un adevă-rat foc de artificii al unor idei profunde.Elementele de roman poli�ist ale nara�iuniisunt discutabile. Dar, în orice caz, romanulpoate fi citit ca o tragicomedie amuzantă,așa cum poate fi ea imaginată de un scepticcunoscător al UE. Numai că în realitatelucrurile sunt ceva mai complicate. Departede a fi un adversar al ideii de unire aEuropei, Robert Menasse este un înfocatpartizan al inten�iilor ini�iale ale UniuniiEuropene, acelea de a deveni un statsuprana�ional. „Este un roman scris cuelegan�ă, captivant, verosimil, cu numeroa-se poante și idei remarcabile” – este depărere cronicarul săptămânalului Die Zeit.De fapt, „Capitala” nu este prima carte a luiMenasse pe tema Uniunii Europene.Romanul a fost precedat de un lung sejur dedocumentare la Bruxelles și de două căr�idocumentare: Der Europäische Landbote(Poștașul european) intitulat astfel ca o alu-zie la opera lui Georg Büchner Der HessischeLandbote și eseul Kritik der europäischenVernunft (Critica ra�iunii europene) prezen-tat de Menasse la 21 martie 2017 înParlamentul European cu prilejulaniversării a 60 de ani a Tratatului de laRoma, actul de naștere al Uniunii Europene,eseu distins în 2013 cu premiul Heinrich-Mann al Academiei de Arte din Berlin.

Romanul „Capitala” este o necru�ătoarecritică la adresa UE, făcută de un înflăcăratpartizan al ideii de unire a Europei. Pe cândtraducerea romanului în limba română, unadin limbile oficiale ale UE?

49

UE, subiect de roman satiric

51

Cea de-a treia edi�ie a studiului luiEugen Simion, Fic�iunea jurnalului intim (treivolume), publicată la editura Tracus Arte,București, 2018, reafirmă importan�a genu-lui diaristic, semnalând principiile care staula baza constituirii intimismului europeanși românesc (deși legitimitatea estetică adiarismului românesc era contestată deexege�i interbelici renumi�i ca G. Călinescusau E. Lovinescu). În volumul al doilea,Intimismul european, autorul studiului adau-

gă trei capitole noi, analizând jurnalul SofieiAndreevna Tolstoi, Jurnalul de deuil al luiRolland Barthes și jurnalele franceze ale luiEugéne Ionesco. Cel de al treilea volum,Diarismul românesc, propune o reordonare amaterialului referitor la intimismul româ-nesc, fiind transferate din volumul Genurilebiograficului (II) studiul despre Jurnalul intimal lui Marin Preda și comentariile despreJurnalul portughez al lui Mircea Eliade.

Interesul lui Eugen Simion pentru tema-

Ana-Maria BĂNICĂ

Diarism și fic�iune

Jurnale

Articolul prezintă studiul lui Eugen Simion, Fic�iunea jurnalul intim (trei volume), în careautorul își propune să eviden�ieze existen�a unei poetici a jurnalului intim și să analizeze evolu�iadiarismului românesc, deși criticii interbelici: G. Călinescu sau E. Lovinescu se îndoiesc de laturaestetică a intimismului românesc. Exegetul subliniază fragilitatea argumentelor lansate de uniiteoreticieni ai diarismului, apelând la exemple elocvente din jurnale intime reprezentative înevolu�ia genului. În plus, Eugen Simion se distan�ează de ideile lansate de structuraliști referi-toare la moartea autorului și la valorificarea �esăturii textuale în detrimentul tragiculuiexisten�ial, criticul refuzând să renun�e la încărcătura autentică, estetică a textului confesiv.Cuvinte-cheie: fragmentarism, calendaritate, post-gidianism, sinceritate, existen�ialism.

The study presents Eugen Simion ̕ s work: Diary Fiction (three volumes), where the author triesto highlight the existence of a poetic of diary and to analyze the rise of Romanian diarism,although some important inter-war critics like G. Călinescu or E. Lovinescu have reservationsabout the esthetics of Romanian intimism. The exegete shows the fragility of the arguments givenby some dairy theoreticians, offering expressive examples from representative diaries in the genderevolution. Also, Eugen Simion distances himself from the ideas used by structuralists whichannounced the author’s death and focus more on the textual mechanism than to human tragedy,the Romanian critic refusing to give up to the authentic or esthetic charge of the intimate text.Keywords: fragmentary, calendar, post-gidianism, sincerity, existentialism.

Abstract

Ana-Maria BĂNICĂ, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, e-mail:[email protected].

tica biografismului se manifestă din timpulexperien�ei pariziene, când �ine un jurnal,Timpul trăirii, timpul mărturisirii, în care aparreflec�ii despre func�iile și principiile diaris-mului. Proiectul va fi dezvoltat în volumeleGenurile biograficului, Întoarcerea autorului,Convorbiri cu Petru Dumitriu, În ariegardaavangardei. Exegeze și comentarii asupra„demonului teoretic” din interpretărilestructuraliștilor readuc în aten�ie problema-tica jurnalului intim, autorul fiind de părerecă, prin raportare la autenticitatea trăirilorumane, singurele capabile să valideze sausă infirme valoarea estetică a unei crea�iiliterare, „moda” conceptelor teoretice este,totuși, fragilă. În studiul realizat, EugenSimion urmărește două obiective: primulvizează legitimitatea estetică a textului dia-ristic, respectiv răspunsul la întrebarea dintitlul primului volum Există o poetică a jurna-lului?; cel de al doilea obiectiv presupuneanaliza diarismului românesc. Distan�ându-se de criticii interbelici G. Călinescu, pentrucare jurnalul intim este o „prostie”, sau deE. Lovinescu, care se îndoiește de valoareaestetică a intimismului românesc, EugenSimion reface, în consens cu evolu�ia textu-lui diaristic european, „traseul” parcurs dejurnalul intim autohton până la transforma-rea lui din Cenușereasă a literaturii înAlbum (termenul îi apar�ine lui Barthes), înoperă autentică. Jurnalele intime alediariștilor români postbelici (publicate

după anii ’90) impresionează prin tragismulexisten�ial, prin drama subiectului strivit defatalitatea istorică, autenticitatea acestortrăiri eclipsând experien�ele senzuale, exa-cerbate de suprasolicitările teoretizate deFreud, ale scriitoarelor Anaïs Nin sau ale luiSimone de Beauvoire.

Spirit lucid și mai ales observator rafinatal suferin�ei umane, Eugen Simion nu selasă amăgit de moda vremii, neaderând laprincipiile lansate de structuralism, careanun�a moartea autorului și dispari�iagenurilor biograficului în defavoarea studii-lor, în plin avânt, despre mecanismul tex-tual. Pornind de la ideile teoreticienilor șimai ales de la textele jurnalelor intime, auto-rul identifică principii specifice structuriisau modului de func�ionare a textului dia-ristic, deși, aparent, scriitura intimă refuzăorice conven�ie literară. Sunt prezentateanalitic no�iunile de fragmentarism, calen-daritate, autenticitate, confiden�ialitate, sin-ceritate, tipul materialului diaristic valorifi-cat, ecua�ia autor-narator-persoanj, reînnoi-te concludent, prin exemplificări din jurnaleintime reprezentative pentru evolu�ia genu-lui. Definitorie pentru func�ionarea textuluidiaristic este, în opinia lui Maurice Blanchot(Le livre à venire) legea calendarită�ii. Darpractica scripturală contrazice legile imua-bile, „legea Blanchot” transformându-se înpovară pentru scriitorii de jurnale, care dinvarii motive - plictiseală, lene, lipsă de

52

Ana-Maria Bănică

53


subiecte interesante sau, dimpotrivă, oexisten�ă tumultoasă, activă - nu reușesc sărespecte calendarul scriptural. Alături delegea calendarită�ii se află cea asimultaneită�ii, care presupune existen�aunui raport de complinire între timpul trăi-rii și cel al confesiunii. Situa�ia ideală asimultanietă�ii vizează notarea evenimente-lor trăite în timpul desfășurării, principiuimposibil de împlinit, mai ales că diaristuleste o fiin�ă umană cu propriile capriciiexisten�iale. Cea mai întâlnită modalitate deexprimare a raportului simultaneită�ii tem-porale în confesiunea de tip jurnal esteaceea în care scriitorul notează, seara saudiminea�a, evenimentele trăite în timpulzilei, distan�a dintre timpul trăirii și cel almărturisirii fiind minimală. Timpul pre-zent, redat în jurnalul intim, poate fi invadatde amintirile eului declanșate de memoriaafectivă, memorialistul referindu-se și laexperien�ele din trecut. În termeni prou-stieni, eul actual este înlocuit, în actul scrip-tural, de un eu dispărut, care revine lasuprafa�a conștiin�ei, cerându-și momentulde glorie în textul diaristic. Concluzionând,autorul studiului Fic�iunea jurnalului intimsubliniază elasticitatea, flexibilitateacalendarită�ii și a simultaneită�ii temporale:„... ca și calendaritatea, simultaneitatea esteo no�iune foarte elastică, un raport de rapor-turi temporale, iar scriitura simultană devi-ne, invariabil, o bibliotecă borghesiană încare intră nu numai o infinitate de texte, darși o infinitate de fantasme îndepărtate sauapropiate, fabricate și păstrate de memoriaomului care scrie”.1

Un statut aparte îl au jurnalele scrise întimpul unor regimuri opresive, cum seîntâmplă în �ările din Europa de Est, cândindividul consemnează în secret trăirilemarcate de fatalitatea istorică, ferindu-se deochii indiscre�i ai securită�ii. Alice Voinescu,N. Steinhardt, Ion D. Sârbu relateazăexperien�a carcerală trăită după ce sunt

elibera�i. În felul acesta, raportul de simul-taneitate dintre timpul trăirii și al confesiu-nii este anulat, textul diaristic salvându-seprin autenticitatea experien�elor, prin zbu-ciumul interior al subiectului prins în mre-jele unui sistem opresiv.

Un alt element fundamental în cazulscriiturii diaristice este clauza sincerită�ii,no�iune psiho-morală lipsită de valoareestetică, dar care influen�ează gradul de cre-dibilitate al textului. Pornind de la no�iuneade sinceritate, Eugen Simion semnaleazămodificarea sensului conceptului amintit, înfunc�ie de spiritul vremii. În secolul al XIX-lea, principiul sincerită�ii este influen�at dedictonul lui Baudelaire mon coeur mis a nu,via�a spirituală, senzualitatea sunt interpre-tate în termeni metafizici, individul fiindobedient fa�ă de conven�iile morale ale vea-cului său. Secolul al XX-lea debutează subauspiciile psihanalizei din teoriile lui Freud,subiectul devenind interesat de explorareapropriei sexualită�i, de aducerea lasuprafa�ă a micului infern lăuntric, dorindsă transforme inavuabilul în avuabil.Scriitorul care deschide cutia Pandorei, vor-bind în jurnalul intim de preferin�ele sexua-le, este André Gide. Linia inaugurată deautorul Falsificatorilor de banii, bazată pe dic-tonul oser étre soi, este continuată de Simonede Beauvoir, Anaïs Nin, Leiris2. A fi sincerînseamnă în termenii autorului romanuluiPivni�ele Vaticanului a avea curajul să-�iasumi în fa�a moralei comune slăbiciunileblamate de legile nescrise ale Cetă�ii: „Aface, accesibil micul infern din interior, aaduce în carnetele intime complexele pecare omul le ascunde de regulă fa�ă de al�ii,în fine, a stabili ca normă de lucru: oser êtresoi. A îndrăzni să fii tu însu�i echivalează cua îndrăzni să mărturisești totul despresine”.3

În viziunea lui Eugen Simion, teoriile luiFreud prezintă atât aspecte pozitive, cât șinegative; pe de o parte, psihanaliza ajută

1 Eugen Simion, Fic�iunea jurnalului intim, vol. I: Există o poetică a jurnalului intim?, București, EdituraTracus Arte, 2018, p. 121

2 Ibidem, pp. 153, 160-1623 Ibidem, pp. 170-171

54

Ana-Maria Bănică

individual să-și asume propria identitate,încercând să stabilească o sincronie întreimaginea privată și cea publică. Jurnalulintim se transformă într-un divan psihanali-tic unde scriitorul se confesează cu speran�ade a-și ameliora angoasele, plictiseala,vacuitatea existen�ială. Lectorul descoperăcruzimea sincerită�ii unui subiect măcinat defantasme lăuntrice sau de fatalitatea istori-că. Pe de altă parte, teoriile psihanaliticedetermină apari�ia unor clișee întâlnite lamai mul�i diaristologi, printre care cel maifrecvent este motivul tatălui-castrator, întâl-nit la Sartre, Simone de Beauvoir, Leiris șichiar și la Eugéne Ionesco. Se produce astfelo inversare a raportului de for�e: psihanalis-tul nu mai este cel care identifică în jur-nalele intime complexele inerente omului-modern, teoretizate de Freud, ci diaristul îșiajustează biografia ca să corespundă noilortendin�e manifestate în psihanaliză.4

Un factor asupra căruia teoreticieniiinsistă este acela referitor la natura materia-lului valorificat (de către diariști), respectivla evenimentele care primează: cele asociatelui le dehors sau cele ale lui dedans. Pornindde la informa�iile găsite în textele editate,cercetătorii, printre care se eviden�iazăGusdorf, împart jurnalul intim în două cate-gorii: jurnale exterioare și jurnale interioare.Eugen Simion este sceptic în prvin�a respec-tivei clasificări, o consideră superfluă pan-tru că, înainte de toate, fiin�a umană se înfi-ripă din suma evenimentelor desfășurateatât în via�a publică, cât și în planul deveni-rii spirituale. În procesul de autocunoaștere,individul trăiește o experien�ă dublă: pe deo parte, acesta cunoaște lumea prin valorifi-carea propriilor înclina�ii afective, iar, pe dealtă parte, pornind de la datele mundanuluiindividul poate disocia eul social de cel pro-fund, insistând asupra fantasmelor lăuntri-ce: „Pentru că omul este, el însuși, un ames-tec de le dedans și de le dehors, mai mult,existen�a lui este un raport de raporturi culumea exterioară, în fine pentru că în proce-

sul cunoașterii subiectul (individul) tindesă-și asume obiectul, să-l în�eleagă și, cumam zis, să-l trăiască. A te situa în lume, cumcer existen�ialiștii, înseamnă în chip fatal șiun proces de asumare a lumii din afară”.5

Indiferent de natura evenimenteloroglindite în jurnalul intim, un lucru estecert: chiar dacă diaristul insistă asupra date-lor exterioare (seratele la care participă,mondenită�ile întâlnite, cum este cazulfra�ilor Goncourt), textul diaristic reflectăamprenta scriitorului. Fra�ii Goncourt (Julesși Edmond) scriu un jurnal între anii 1851-1870, consemnând detalii despre mondeni-tatea pariziană. Scrierea lor a fost receptatăca „roman de moravuri”. După moartea luiJules (1870), Edmond continuă jurnalulpână la sfârșitul vie�ii, dar spre deosebire defratele dispărut, acesta oferă mai multăimportan�ă lui le dedans, meditând la miciledrame existen�iale: angoasa, boala,dezamăgirile.6 Factorul subiectiv, dictat delegile lui le dedans, este întâlnit și în jurnalelede călătorie, deși, uneori, acest tip de scrii-tură este asociat cu un spirit obiectiv.Reprezentativ pentru jurnalul de călătorieeste Voyage au Congo al lui André Gide, undecititorul întâlnește o viziune melancolică șivisătoare proiectată asupra locurilor desco-perite, motivul călătoriei invocat (nevoia dea curvăsări în libertate) de un alt autor,Julien Green, fiind anulat de superioritateaartistică a jurnalului gidian.

Aparent, în textul diaristic există unraport de identitate între autor, narator șipersonaj, dar, în realitate, discursul diaristiceste construit pe mai multe voci. EugenSimion le prezintă în două ipostaze specifi-ce pseudo-ecua�iei autor-narator-personaj.În primul caz, diaristul nu-și pune proble-ma alterită�ii, textul lui incluzând doar ele-mente specifice jurnalului intim: fragmenta-rism, calendaritate, sinceritate. Lectorul arerolul să descopere eul ascuns, să disociezeeul emblematic, exponen�ial, în care autorulcrede, sau pe care vrea să-l impună cititoru-

4 Ibidem, pp. 162-1635 Ibidem, pp. 186-1876 Ibidem, pp. 195-202

55


lui, de cel ascuns, construit din imagini, fan-tasme lăuntrice dispersate.7 A doua iposta-ză, identificată de autorul studiuluiFic�iunea jurnalului intim, vizează textelediaristice în care scriitorii conștiientizeazăpluralitatea vocilor. Dictonul lui RimbaudEu este un Altul devine subiect predilect ladiariștii Musil, Leonid Andreev,Gombrowicz. Robert Musil intuiește polifo-nia vocilor diaristice, inventându-și o sosie,pe Monsieur le Vivisecteur, care analizează,interpretează ac�iunile personajului emble-matic.8 Polonezul Witold Gombrowiczreceptează jurnalul ca pe un instrument alpropriei deveniri, eficien�a textului diaristicfiind asigurată de existen�a eului critic, des-emnat să tempereze excesele personajuluiemblematic, demascând slăbiciunile acestu-ia: „Gombrowicz folosește, s-a văzut, doinaratori sau două voci, dintre care una seexprimă la persoana a III-a. Are, apoi, douăpersonaje despre care se vorbește: unul seconfesează și celălalt îl judecă fără menaja-mente. În felul acesta Gombrowicz duce lasuprafa�ă personajul ascuns, îl demască, îidezvăluie toate trucurile cu o sinceritatedeconcertantă ”.9

Eugen Simion propune și o interpretaremitică a poeticii jurnalului intim, exegetulindicându-le pe acele personaje mitologiceale căror trăsături corespund principiilortextului diaristic. Fragmentarismul, instabi-litatea jurnalului intim favorizează asocie-rea cu Proteu și Circe, figuri emblematicepentru metamorfozele diarismului. La fel caNarcis, diaristul se privește pe sine, darimaginea proiectată în paginile textului esteincompletă, compusă din instantanee lăun-trice pe care lectorul trebuie să le descifreze.Jurnalul intim nu favorizează dispari�iabolilor diaristului (angoasa, plictiseala,vacuitatea fiin�ială), ci oferă o amânare a

disconfortului psihic. A doua zi, la fel caSisif, diaristul reia procesul anevois de nota-re a experien�elor trăite, având sentimentulinutilită�ii actului scriptural. Însemnărilezilnice se transformă, treptat, într-un textoglindă în care cititorul descoperă imagineadiaristului, recompusă din banalită�ile con-semnate de autor: “Narcis din jurnalulintim nu se sinucide din dragoste de sine,...el se aruncă (și se salvează) în textul în care-și notează comentariile privitoare la imagi-nea sa. Oglinda este, dar, un mit al reflectă-rii și totodată un simbol al salvării individu-lui. Și lucrurile nu se opresc aici: apare un altreilea personaj: cel care privește (citește)figura din oglinda scriiturii, adicălectorul”.10

Cel de-al doilea obiectiv al Fic�iunii jur-nalui intim vizează evolu�ia intimismuluiromânesc prin raportare la evolu�ia genuluiîn plan european, spiritul veaculuiinfluen�ând devenirea spirituală a individu-lui. Jurnalul intim se impune ca formă lite-rară publică la mijlocul secolului al XIX-leaodată cu apari�ia unei filosofii, care sus�inelibertatea și unicitatea subiectului. BéatriceDidier găsește reminiscen�e ale textului dia-ristic, începând cu secolul al XV-lea, în cro-nicile obiective ale nobililor sau burghezi-lor, care înregistrează detalii despre avere,sănătate, ocupa�ii zilnice. Jurnalul luiSamuel Pepys, func�ionar la AmiralitateaBritanică, este reprezentativ în acest sens.Eugen Simion stabilește că primele însem-nări despre astfel de aspecte cotidiene aparla cronicarii munteni și moldoveni, înJurnalul de călătorie al lui Spătarul Milescusau Însemnarea călătoriei mele a lui DinicuGolescu. Aceste reminiscen�e anticipeazăevolu�ia jurnalului intim românesc, care seimpune ca scriere publică odată cugenera�ia lui Mircea Eliade, cel mai impor-tant sus�inător al poeticii diarismului.11

7 Ibidem, pp. 228-2318 Ibidem, pp. 224-2259 Eugen Simion, Fic�iunea jurnalului intim, Vol II: Intimismul european, București, Ed. Tracus Arte, 2018,

p. 41010 Eugen Simion, op. cit, p. 25911 Eugen Simion, Fic�iunea jurnalului intim, vol. III, Diarismul românesc, București, Ed. Tracus Arte, 2018,

pp. 17-19

56

Ana-Maria Bănică

În opinia lui Eugen Simion, patru suntmomentele esen�iale în evolu�ia genuluidaristic: primul este reprezentat delogothe�ii: Maine de Biran, Stendhal,Benjamin Constant, al doilea de Amiel, altreilea de Gide, iar cel de al patruleamoment presupune o asociere de nume carepoate fi bizară pentru lector: Green –Simone de Beauvoir - N. Steinhardt, Ion D.Sârbu. Primul moment asociat celor treilogothe�i favorizează crearea „diarismuluica expresie a conștiin�ei personalită�ii și caistorie secretă a vie�ii inetrioare”.12 Diariștiisunt interesa�i de trăirile interioare ale indi-vidului, dar nu se îndepărtează de normeleimpuse de morala comună a secolului alXIX-lea, senzualismul fiind receptat în ter-meni metafizici. Maine de Biran noteazădetalii despre experien�a interioară întreanii 1792-1824, nefiind interesat de esteticajurnalului intim, dar însemnările lui reflectăaspecte reprezentative pentru constituireapoeticii diarismului, printre care: plictisul(una din bolile diariștilor), refuzul lumiiexterioare și valorificare propriilor trăiri,promovând dictonul Penser à soi, care îlanticipează pe cel al lui Gide: Oser être soi.13

Stendhal meditează la estetica jurnaluluiintim, identificând o serie de principii teo-retice, care devin norme fondatoare alediarismului. Pentru autorul romanului Roșuși Negru, jurnalul este „un reglator moral” și„pedagog al caracterului”, în care individ-ual notează, ca într-un proces verbal, gân-durile, sentimentele, nelăsându-se acaparatde stilistica textuală. Astfel spus, Stendhaleste un teoretician à outrance al anticalofilis-mului, preferând spontanietatea, sincerita-tea trăirii, în detrimentul unor rânduri stili-zate, lipsite de fior estetic: „Jurnalul intimtrebuie să respecte principiul spontanietă�iiși, prin aceasta, principiul autenticită�ii. Unprincipiu care a devenit o regulă a genuluidiaristic. Stendhal a fost cel dintâi, cel mai

decis și cel mai consecvent în aceastăprivin�ă. Am putea-o numi, cred, legeaStendhal. Cine se confesează trebuie să fiesincer și trebuie să noteze spontan ceea cesimte, vede și gândește... Mai bine oimperfec�iune în frază, decât o corecturăcare falsifică și sterilizează scriitura confesi-vă”.14 Jurnalul lui Amiel (aproximativ 17.000 de pagini, acoperind perioada 1838-1881) reprezintă opera capitală a profesoru-lui de filosofie de la Geneva, care, deși seîndoiește de utilitatea textului diaristic, con-tinuă să noteze banalită�ile trăite, jurnaluldevenind o cronică a vie�ii exterioare, dar șia dramelor lăuntrice ale subiectului.15

Gide schimbă modalitatea de raportarela infernul lăuntric prin eliminarea normeleimpuse de morala comună și transpunereanestingherită, în spa�iul public, a drameloraparent inavuabile ale fiin�ei umane. În cul-tura română, scriitorul care renun�ă lapudoarea specifică spiritului românesc înactul scriptural, notând mai ales expe -rien�ele senzuale trăite în India, este MirceaEliade. Atitudinea necenzuarată a autoruluiromanului Maitreyi apare doar în perioadainterbelică, după anul 1945, odată cu exilul,scriitorul renun�ă la tematica erosului, tex-tul diaristic prezentând drama omuluiurmărit de fatalitatea istorică, tema desco-peririi omului ne-european și a manifestăriisacrului în societă�ile profane. Totodată, înFragmentele de jurnal din perioada exiluluisunt schi�ate portrete reușite ale contempo-ranilor (Maruca Cantacuzino, Jung, Borges,Benjamin Fondane etc.).16

În prefa�a de la Șantier, intitulatăPrezentarea unui roman indirect, MirceaEliade pledează pentru estetica jurnaluluiintim, propunând o redefinire a crea�iei lite-rare bazată pe trăire, experien�ă, autenticita-te. Orice jurnal în care sunt consemnatedrame din sfera existen�ialului, a trăitului,atingând un anumit grad de profunzime,

12 Eugen Simion, Fic�iunea jurnalului intim, vol. I: Există o poetică a jurnalului?..., p. 31813 Eugen Simion, Fic�iunea jurnalului intim, , Vol II: Intimismul european pp. 19-2814 Ibidem, p. 3415 Ibidem, pp. 89-9216 Eugen Simion, Fic�iunea jurnalului intim, vol. III, Diarismul românesc, pp. 307-313

57


dobândește inevitabil caracter romanesc.Acesta este și destinul romanului indirectȘantier, publicat în anul 1935 și în care suntreflectate experien�ele trăite de scriitor înetapa indică între ianuarie 1929 – noiembrie1931. Paginile jurnalului sunt dominate deproblematica erosului, de experien�ele sen-zuale trăite de tinerii din pensiunea doam-nei T, printre care se eviden�iază și narato-rul, el însuși parte integrată în atmosferavenerică a locului: „Ruth este o tânără lasci-vă și disponibilă. Eroul nostru o cunoaștebiblic și este, apoi, dezgustat.. Toată lumea,de altfel, iubește în Șantier și simte, apoi,golul fiin�ei... Adolescenta Hellem fuge deacasă, Iris este înnebunită de dragoste șinaratorul o încurajează să păcătuiască...”.17

Modalitatea de receptare a jurnalul dinetapa post-gidiană se schimbă în rândulexege�ilor și a opiniei publice, datorităapari�iei unor schimbări în plan teoretic, sauîn plan socio-politic. În Occident, structura-lismul, mișcare teoretică ce domină via�aculturală din anii ‘60 până la începutul ani-lor ‘80, anun�ă moartea autorului, ignorândgenurile biograficului. Chiar dacă teoreti-cienii sunt interesa�i de analiza jurnaluluiintim, aceștia valorifică doar mecanismul defunc�ionare a structurii textuale, ignorânddrama omului, experien�ele care îi influen -�ează devenirea. Și în această perioadă suntpublicate jurnale, dar nu se bucură deaten�ia criticii literare, rămânând în umbrăpână la începutul amilor ‘80, când genurilebiograficului își revendică statutul pierdut.Dacă în Occident „demonul teoriei” dimi-nuează legitimitatea estetică a diarismului,în �ările din Europa de Est, odată cu instala-rea unui regim totalitar bolșevic, care limi-tează libertate de exprimare a individului,jurnalul intim devine o scriitură clandesti-nă, păstrată în secret de către diarist, sau înarhivele securită�ii, în cazul în care manus-crisul nu este distrus.18

Jurnalele intime din Occident și cele din�ările Europei de Est dau o aten�ie specială

existen�ialismului, faptului trăit, diaristulurmărind să se cunoască pe sine sau sămediteaze la fatalitatea istoriei, care limitea-ză libertatea de ac�iune a individului.Deosebirea dintre existen�ialismul diaris-mului occidental din perioada postbelică șicel din �ările aflate sub dictatură comunistăpoate fi descoperită prin raportarea la textediaristice specifice ambelor mentalită�i.Eugen Simion prezintă în volumele dedica-te Intimismului european și Diarismului româ-nesc jurnale intime scrise sau publicate înperioada postbelică, dar ne vom opri asupraa două texte: Jurnalul de război al lui Simonede Beauvoir și Jurnalul fericirii al lui N.Steinhardt.

„La Grande Sartreuse” continuă liniainaugurată de Gide, ducând până la ultimi-le consecin�e cruzimea sincerită�ii. Dacă auto-rul romanului Falsificatorii de bani face aluziila orientarea lui sexuală, evitând aspecteleintime ale rela�iilor amoroase, Simone deBeauvoir, sub influen�a psihanalizei,renun�ă la orice limită dictată de legilemoralei comune, oferind detalii despreexperien�ele sexuale variate (rela�ia cu Bost,cu Sartre, cu nimfele Kos, Sorokine,Védrine, fascinate de preeminen�a profe-soarei de filosofie). Dacă pentru moralacomună, tipul rela�iei dintre Simone deBeauvoir și Sartre este scandalos, pentru ceidoi legătura lor, care durează aproape 50 deani, este una firească, amândoi pledândpentru impunerea unei noi morale, în carelibertatea fiin�ială este interpretată în terme-nii unei permisivită�i absolute, respectareaconven�iilor tradi�ionale anulând posibilita-tea autocunoașterii.19

O altă formă de existen�ialism, deexperien�ă trăită apare în Jurnalul fericirii allui N. Steinhardt, unde cititorul descoperă onouă modalitate de raportare la via�ă,influen�ată de hotărârile absurde ale unuiregim opresiv. Condi�iile istorice diferen -�iază jurnalul lui Simone de Beauvoire decel al lui Steinhardt inclusiv la nivelul prin-

17 Ibidem, p. 30518 Eugen Simion, Fic�iunea jurnalului intim, vol. I: Există o poetică a jurnalului? ..., pp. 324-32819 Eugen Simion, Fic�iunea jurnalului intim, vol II: Intimismul european... pp. 343-347

58

Ana-Maria Bănică

cipiilor diaristice. Dacă prietena lui Sartrerespectă legea calendarită�ii, notând zilnic,în Jurnalul de război, mai ales, experien�elesenzuale, distan�a dintre timpul trăirii și celal mărturisirii fiind minimală, în cazul luiSteinhardt respectarea „legii Blanchot”devine imposibilă din cauza regimului car-ceral. Eliberat, diaristul român începe săscrie Jurnalul fericirii, în care relateazăexperien�a carcerală, dar îi este confiscat de

securitate. Netemându-se de eventualerepercusiuni, Steinhardt rescrie textul, darspre surprinderea lui, la interven�ia UniuniiScriitorilor, îi este restituită prima variantă aconfesiunii.20

Jurnalul fericirii propune o nouă morală,un alt mod de receptare a existen�ei, diaris-tul îndemnând către toleran�ă, modestie șicredin�ă, respingând resentimentele, ura,care limitează posibilitatea în�elegerii celui-lalt, și, implicit, posibilitatea acceptării pro-priului destin, aparent, îngenunchiat deregimul totalitar: „Cartea este, cu adevărat,jurnalul unui spirit frumos și autentic ..., cuo bună deschidere intelectuală și morală pecare nu po�i, dacă nu ești rinocerizat depolitică, să n-o aprobi: morala omului reli-gios care trece prin suferin�ă și vrea să iasădin ea fără resentimente. N. Steinhardt areușit. (...) Un spirit care-și asumă o lege, omorală, o credin�ă și care apare, în lumeanoastră necredincioasă și intolerantă, să neatragă aten�ia că omul este o fiin�ă care sufe-ră și că ea poate fi salvată prin credin�ă.Credin�a înseamnă în cazul lui o morală, unmod de a fi, o lege a modera�iei și o religie aiubirii...”.21

Fic�iunea jurnalului intim oferă o imagi-nea exhaustivă asupra tematicii diarismu-lui. Prin conceptele analizate și prin textelediaristice selectate, Eugen Simion legitimea-ză poetica jurnalului intim. Deși diarismulrespinge conven�iile literare, timpul mărturi-sirii își creează propriile norme defunc�ionare, a căror reprezentare diferă dela un autor la altul. Calendaritatea,confiden�ialitatea, simultaneitatea tempora-lă, ecua�ia autor-narator-personaj, raportuldintre le dedans și le dehors sunt concepterelative, valorificate diferit în scriitura inti-mă. Ceea ce rămâne constant în textele dia-ristice, este autenticitatea trăirii, modalita-tea originală de percepere a existen�ei, darrolul de a oferi acest statut jurnalului îi revi-ne lectorului, care trebuie să fie capabil săempatizeze cu fiin�ele de hârtie, descoperiteîn timpul lecturii.

20 Eugen Simion, Fic�iunea jurnalului intim, vol III: Diarismul românesc..., pp. 498-50021 Ibidem, pp. 506-507

59

Hermes cântă TeogoniaCei mai mul�i comentatori consideră că

urmează o lacună în text, după care îlvedem (și îl auzim) din nou pe Hermes,acordându-și lira. De la primele suneteApollo este profund mișcat și se liniștește,iar Hermes începe să cânte:

... strunind melodioasa lirăCe-l înso�ea cu zvonu-i dulce, și-a

înăl�at deodată glasulȘi-a ridicat în slăvi pe zeii nemuritori,

pământul negru,A spus cum s-au ivit aceștia, ce soartă

au avut cu to�ii,

Dana LIZACEminescu:

o lectură închipuită la imnul homeric Către Hermes (II)

Dana LIZAC, [email protected]

Comentarii

Cântând prima teogonie și invocând protec�ia zei�ei amintirii, Mnemosyne, (mama Muzelor)Hermes se integrează în ordinea Tradi�iei poetice, iar Apollo îl consacră în cele două func�iuni her-metice, de mesager al zeilor/Poet și conducător de suflete. Cei doi zei își împart teritoriile poetice:Apollo va exista pe tărâmul Fiin�ei, ca arhetip al Poetului, în timp ce Hermes va trăi pe tărâmulDevenirii, prezidând asupra actului creator. Imnul homeric Către Hermes stabilește un tip (un pattern) de evolu�ie pentru poetul hermetic,desfășurat de-a lungul a patru etape sau vârste. Poemul ilustrează, în egală masură, natura dublă,paradoxală, a zeului și modul cum se transpune aceasta în perspectiva “hermetică”, totalizatoareasupra existen�ei.Cuvinte-cheie: Eminescu; imnul homeric Către Hermes; func�iunile, teritoriul de ac�iune,

tiparul de evolu�ie si punctul de vedere al poetului hermetic.

By singing the first theogony under the protection of Mnemosyne, goddess of Memory and motherof the Muses, Hermes integrates himself into the higher order of the poetic Tradition. Hence,Apollo consecrates him in the two Hermetic functions: as a messenger of the Gods/Poet and as aGuide of souls. The two gods further delimit their respective poetic territories: Apollo will be pre-sent in the realm of Being, as the archetype of the Poet, while Hermes will be active in the realmof Becoming, presiding over the Act of creation. The Homeric hymn To Hermes reveals a pattern of evolution for the Hermetic poet, which con-sists of four stages or ages in life. The poem also points to the double, paradoxical, nature of thegod and the way it manifests itself as the “Hermetic”, holistic perspective on existence.Keywords: Mihai Eminescu; The Homeric hymn To Hermes; The functions, territory, pattern

of evolution, and point of view of the Hermetic poet.

Abstract

60

Dana Lizac

Iar dintre zei a preamărit-o întâi și-ntâipe Mnemosyne,

Pe mama Muzelor, menită a-l ocroti pefiul Maiei.

De fiecare după ranguri spunea cum avenit pe lume

Așa slăvea nemuritorii feciorul nobil allui Zeus

Și le-nșira frumos pe toate cu lira prinsăîntr-o mână.

Suntem acum martori la o transformaremasivă. Hermes își cântă din nou originea,dar nu numai părin�ii, ca în primul său cân-tec. Cântă nici mai mult nici mai pu�in decâtCrea�ia divină și ordinea ei: cântă primaTeogonie.1 Prin aceasta, devine începătorulPoeziei, al adevăratei Poezii. Povesteștecum s-a născut fiecare zeu și cum i s-a acor-dat fiecăruia sfera de influen�ă, în ordineavârstei. Vergados sugerează că Hermesfiind ultimul născut dintre olimpi eni,Teogonia trebuie să se termine cu nașterea lui

și cu dobândirea onorurilor divine.„Hermes se inserează în ordinea cosmică șidivină ca membru deplin cu statut egal,ceea ce sugerează că deja pozi�ia și onoruri-le sale sunt consolidate”.2 Dar tot el obser-vase mai înainte3 că Hermes ca poet își înce-pe Teogonia cu invocarea Muzelor și amamei lor, Mnemosyne, deși ca zeu nu ar fiavut nevoie de validarea divină a relatăriisale, așa cum are nevoie un bard muritor.

Părerea noastră este că Hermes nu esteîncă zeu (și Poet): va deveni numai prin con-sacrarea pe care i-o acordă mai târziuApollo și prin recunoașterea de către Zeus.4Deocamdată, slăvind ordinea divină, aratăcă o respectă și se integrează în ea. Era într-un fel integrat în ordinea poetică (fără săîn�eleagă, în etapa tinere�ii) prin naștere,prin „menire” și prin faptul că mama saMaia descindea din Mnemosyne, zei�aAmintirii și garanta Tradi�iei poetice.Invocarea ei mai întâi de toate înseamnărecunoașterea înaintașilor și renun�area la

1 Teogonia lui aduce aminte de Teogonia lui Hesiod.2 Op. cit., pag. 63 Op. cit., pag. 54 In cartea sa Titanul și geniul în poezia lui Mihai Eminescu, Editura pentru Literatură, București, 1964,

Matei Călinescu analizează această trecere de la perioada tinere�ii (dominată de figura titanului, ca sim-bol al răzvrătirii) la cea a maturită�ii, când figura centrală devine geniul, pe care îl vede ca simbol alcunoaşterii contemplative. În Luceafărul, spune autorul, geniul titanesc se înalţă pe firmamentulinteligenţei (spaţiul ceresc în care Luceafărul străluceşte singuratic, lumea gândirii, a esenţelor intelec-tuale) și intră în circuitul necesităţii cosmice, eliberându-se prin înţelegere, prin cunoaştereacontemplativă.Din punctul nostru de vedere, ipostaza de maturitate a poetului întrunește cele două laturi alepersonalită�ii hermetice. Geniul nu este doar un gânditor, ci și un creator. Luceafărul urcă, dar șicoboară. Spatiul sideral în care strălucește rece este sau post-operă (unde se găsește în eternitate „nemu-ritor și rece”), sau pre-operă (spa�iul inten�iei poetice, al ideii, al structurii, ca primă etapă a procesuluicreator - unde începe să �easă, cu reci scântei, o mreajă de văpaie, în coborâre spre sferele expresiei poe -tice).Titanismul din Luceafărul, pe de altă parte, ne apare ca fiind legat de receptare, de dorin�a satisfac�iei„instinctuale” a poetului de a fi în�eles și apreciat la adevărata lui magnitudine, metaforic de a fi „iubit”.Din acest motiv Cel Prea Înalt îl numește Hyperion: numele apar�ine unuia dintre cei 12 titani, fii ai luiUranos și ai Geei. Tatăl Ceresc este, la fel ca Zeus din imnul homeric, o divinitate a ordinii, așa că il trim-ite pe „răzvrătit” înapoi „la locul lui menit din cer”, să-și facă datoria pentru care l-a ales: datoria poe-tului hermetic este să transmită mesajul zeilor și să continue Tradi�ia, indiferent de modul cum estereceptat la un moment sau altul - după cum datoria Zeului este să continue Existen�a, indiferent de cumse comportă creaturile sale. În mod ironic, Luceafărul nu va rămâne nereceptat până la sfârșitul poemu-lui, căci tânărul poet Cătălin, care a urcat o treaptă, transfigurat, o va privi pe Cătălina (întruchipare aiubitei, dar și a Limbii Române într-o ipostază a ei) ca pe Opera înaintașului, Opera Eminesciană,„iubirea dintâi” și „visul din urmă”, de neatins, al oricărui poet român.

61

O lectură închipuită la imnul Homeric Către Hermes (II)

preten�ia valorii și a originalită�iiabsolute. Teogonia joacă rolul operei dematuritate a lui Hermes, care și-a dobânditconștiin�a apartenen�ei la o ordine poeticăîn care nu va fi decât o verigă ‒ și, după cumvom vedea, a responsabilită�ilor care decurgdin acest statut. Iar Apollo este captivat de„divinul cântec” care (spune el) întruneștebucuria, iubirea și somnul dulce ‒ și în egalămăsură de fermecătorul cântăre�, care îifăcuse atâtea necazuri până acum ‒ și devi-ne receptorul lui entuziast.

Ai dobândit chiar din născare aceastăzestre minunată,

Ori unul dintre zeii veșnici, sau poatedintre muritori5

�i-a pus măre�ul dar în mână și te-a-nvă�at divinul cântec?

Urechea-mi soarbe glasul acestafermecător și-atât de nou

... Ce meșteșug, ce har...

... se extaziază Apollo, care își doreșteaceastă artă pentru sine și e gata să facă unschimb cu Hermes.

Se consideră îndeobște că Apollo a fostpână la acest moment al imnului mai multun fel de zeu agrar, stăpân peste cirezi șipreocupat de vite. Dacă privim aceastăfunc�iune în sens metaforic, îl vedem peApollo, „�intașul” cu arc de aur ca pe unzeu al cunoașterii (și al intui�iei) intelectua-le, al în�elegerii și apărării divinei armonii,căci, după cum am spus mai înainte, viteledin pășunile cerești sunt arhetipuri, expre-sie a ordinii divine. Fiul Latonei are și cevavalen�e creatoare, dar mai slab reprezentate.E într-un fel legat de poezie și de cânt: sedeclară înso�itorul Muzelor, care patronea-ză „hora”,6 precum și „înfloritoarea melo-die, îmbietorul zvon de fluier”. Maivorbește și despre „iscusitele refrene de la

ospe�ele de tineri” pe care le gustă. La acestmoment ne punem desigur întrebarea de ceîși dorește harul poetic al lui Hermes, în ceconstă pentru el noutatea viersului hermeticși ce fel de poezie a practicat el înainte caHermes să cânte prima Teogonie.

Nu știm ce pot avea în comun „hora” șirefrenele de la petrecerile de tineri. DarApollo, care în decursul imnului repetă demai multe ori faptul că el spune întotdeau-na adevărul, el care (cu toate că e zeuldivina�iei) nu în�elege nimic din urmelelăsate pe pământ de cireada lui, furată deHermes ‒ este probabil legat de un tip deexpresie artistică „direct”, „neprefăcut”,care pune în mod simplu pe muzică sau înversuri gânduri sau sentimente, fie eleînăl�ătoare, grave, triste, ori pline de bucu-ria vie�ii.

Hermes este însă un iluzionist și undiversionist, un mincinos care una gândeșteși alta spune ‒ spunând totuși, la urmaurmelor, întotdeauna Adevărul, pentru căse raportează (în ipostaza maturită�ii) întot-deauna la adevărurile universale, pentru căe „menit” a fi mesagerul zeilor. El are alt tipde expresie, ocolită, oblică, labirintică, întor-tocheată, încifrată ‒ expresia care va deveniproprie poeziei hermetice ‒ și, prin extensie,poeziei în general.

Lira inventată de el reprezintă, credem,însuși instrumentul acestui tip de expresieși simbolul acestei poezii. Dacă privim acestinstrument (tot simbolic, bineîn�eles) caoperă artistică, sau ca metaforă a procesuluicreator spa�ializat, tulpinile transversale detrestie figurează nivelele de semnifica�ie, iarcoardele, perpendiculare pe acestea ‒ firelede coresponden�ă/ analogie sau direc�iile desimbolizare, de transformarea a gândului/ideii/ inten�iei în „altceva” (care poate fichiar contrariul său ‒ pentru că analogiapoate merge până la a deveni analogie

5 În cel mai pur spirit hermetic, să notăm faptul că în Imn zeii au o atitudine ambivalentă fa�ă de “neamulde muritori dispre�ui�i”, cum îi numește Apollo la un moment dat. Dar tot el îi vorbește cu respectbătrânului vier din Onchestos, care îi răspunde inteligent și de la egal la egal, adresându-i-se cu “dragulmeu” și “scumpule” (părând să se prefacă a nu ști cu cine stă de vorbă). Iar aici, vedem că Apollo nuexclude posibilitatea ca “divinul cântec” să fie un dar primit de Hermes de la un muritor.

6 Corul antic, care cânta și dansa în același timp.

inversă). Dimensiunile orizontale și celeverticale ale poeziei sunt între�esute într-ostructură „în mreajă”, la fel cu cea a plaseide răchită cu care Hermes își apără opera, lafel cu „mreaja de văpaie” pe care o �eseLuceafărul cu „recile-i scântei” coborândsferele, la fel cu urzeala și băteala Lumii,re�eaua liniilor de for�ă care constituie cana-vaua pe care se brodează manifestarea.

Apollo declară că lira pre�uiește în oricecaz cât vitele furate și propune un schimb. Îiva lăsa lui Hermes cireada (accesul liber laarhetipuri, la marile secrete) și va primi înschimb lira (instrumentul expresiei încifrateși al Poeziei autentice). În felul acesta, ceidoi zei, care virtual îndeplinesc aceleașifunc�iuni, devin egali, pentru că fiecare seîntărește pe func�iunea pe care e deficitar.Din „zeu al turmelor” (al cunoașterii șiintui�iei intelectuale) Apollo devine și zeu alPoeziei. Hermes, puternic pe latura creatoa-re (inventator, născocitor, iluzionist) declarăcă se va ocupa de cirezile de vite ‒ fără arenun�a, nicidecum, la arta Poeziei, căci „cu-aceeași dibăcie a inventat o nouă artă/Făcând și câmpenescul fluier ce se aude-ndepărtare”. Hermes îi cedează deci luiApollo lira, împreună cu meșteșugul său(adăugând că ea ascultă de cântăre�ul caredă dovadă de iscusin�ă și măsură, dar nu sesupune celui nepriceput și brutal).

Consacrarea lui HermesSuntem în aceast moment martori la un

raport de for�e complet schimbat. Vedem unHermes evoluat, matur, stăpân pe sine, într-o privin�ă superior lui Apollo, căruia îicedează arta sa și îi devine învă�ător ‒cerând în schimb recunoașterea ca Zeu/Poet. Iar Apollo îi va oferi consacrarea înambele func�iuni hermetice.

Consacrarea marchează ultima vârstă alui Hermes. Confec�ionarea lirei însemnasepentru el copilăria, cu predestinarea, „meni-rea” sau „chemarea” pentru poezie. Furtulvitelor și pseudo-sacrificiul marcaserămomentul tinere�ii, al revoltei titaniceîmpotriva ordinii olimpiene, al afirmării desine. Momentul în care Hermes cântăTeogonia, ceea ce presupune integrarea lui în

ordinea divină și în Tradi�ia poetică estemomentul maturită�ii. Nu putem să spu-nem decât că ultima etapă, care îi aduce luiHermes consacrarea în func�iunile creatoare(ca mesager al zeilor/Poet) și de cunoaștere(în ipostază de păstor/călăuză spirituală)din partea lui Apollo (care, pe tărâmul poe-ziei, i-a devenit receptor), marchează ultimavârstă (un fel de nedeclarată senectute) aZeului ‒ în sensul de împlinire a ciclului săude evolu�ie.

Pentru a-l consacra în func�ia depăstor/conducător de suflete (pe direc�iaascendentă a cunoașterii/reflectării), Apolloîi dă lui Hermes „un bici strălucitor”,încredin�ându-i „paza turmei”. Cei doi ducvitele înapoi de la vadul Alpheului, în sus,până în Pieria, pe pajiștile cu asfodele.Această întoarcere la arhetipuri are, cre-dem, o semnifica�ie pe dimensiunea recep-tării și autocunoașterii. Pe drumul înapoi,Hermes e în acest moment poetul, iarApollo este receptorul său. Vitele care seîntorc în Pieria sunt opere care își dezvăluie(în cunoașterea receptorului) structura,scheletul de lumină, geometria, care în ulti-mă instan�ă este una cu arhetipul din care s-au întrupat. Prin aceasta, cireada luiHermes, opera lui, devine Operă ‒ iar elînsuși, fiind receptat și recunoscut ca atarede receptorul lui, devine Poet cu Operă.

După aceea, cei doi fra�i se grăbesc spreculmile Olimpului întroienit, unde Zeus„chibzuitul” se bucură să-i vadă și îi faceprieteni nedespăr�i�i.

Momentul următor face și el parte dinconsacrarea lui Hermes. Apollo are o îndo-ială: pentru că Zeus l-a investit pe Hermes șicu rolul de a patrona schimburile materialeși comer�ul în lumea de jos, între muritori,Musagetul se teme că fratele lui mai mic vaaluneca din nou în instinctualitatea carecaracterizează această lume, în „pofta decarne” care-l mânase în tinere�e ‒ și va fi înstare să-i fure vreodată lira sau arcul. Așa căîi cere să jure ‒ iar Hermes se leagă prinMarele Jurământ al Zeilor, încuviin�ând dincap ‒ că nu-i va fura niciodată nimic, că nuva intra niciodată în sanctuarul lui de laDelphi și că îl va respecta întodeauna ca pefiin�a cea mai iubită. De această datăHermes rostește cu toată seriozitatea

62

Dana Lizac

63


Adevărul, iar acest jurământ arată că adevenit pe deplin reponsabil de menirea șifunc�iunile lui.7

Apollo îl consacră apoi pe Hermes în adoua sa func�iune, cea de mesager al zeilor,func�iunea creatoare, de împlinire, îndepli-nire, materializare, a planurilor și ideilor, detraducere a lor în realitate ‒ și îi dă caînsemn al aceste func�iuni caduceul:

... Te fac tălmaciulRecunoscut de zei și oameni drept cel

mai bun mijlocitorSpre care eu privesc cu cinste și-ncrede-

re; apoi sunt gataSă-�i dau nuiaua minunată a fericirii și-

a averii:Ea-i aurită cu trei frunze și-o să te scape

de primejdiiFăcând să se-mplinească cele sortite ‒

prin cuvânt sau faptă

Hermes și Apollo își împart teritoriile poetice

Hermes însă ar mai vrea ceva ‒ și anumesă fie părtaș la arta profe�iei/divina�iei pecare o de�ine Apollo, pentru a ști și el ce e înmintea lui Zeus. Dar, după cum îi va explicaApollo, acest lucru nu e posibil ‒ și ca săîncercăm să în�elegem de ce, trebuie să spu-nem mai întâi că profe�ia are în esen�ăaceeași structură cu poezia.

Într-un studiu despre începuturile poe-ziei,8 Gregory Nagy, prestigiosul clasicist dela Harvard University, arată că în Grecia,din cele mai vechi timpuri, se făcea o

distinc�ie între aoidos (cântăre�, cuvânt de lacare avem în românește aed) pe de o parteși mantis9 și kērux10 pe de alta. No�iunea deaoidos corespunde no�iunii noastre de poet,iar mantis și kērux, luate împreună, cores-pund în mare no�iunii noastre de profet.

Această stare, spune Nagy, a fost prece-dată de o stare când poetul și profetul nuerau diferen�ia�i. În cazul lui Hesiod, deexemplu: muzele îi dau un har divin cu carepoate nu numai să cânte o Teogonie, dar șisă vadă trecutul și viitorul; în plus, îi dauun skēptron (sceptru), ca simbol al învestiriicu autoritatea divină de a proclamaAdevărul absolut. Hesiod este deci aoidos,mantis și kērux (poet și profet) la un loc.Nagy argumentează că aoidos devine cu tim-pul un termen cu sens general, fa�ă decare mantis și kērux rămân subcategorii spe-cializate.11 Poetul, în�elegem, va avea, înesen�ă, aceleași func�iuni ca profetul ‒ șianume func�iunile hermetice: va fi mantis,pe direc�ia ascendentă, cu func�iunile decunoaștere și kērux, pe direc�ia descendentă,cu func�iunile de crea�ie.

Nagy este de părere că Apollo, primindlira și arta cântului, preia sfera Poetului, întimp ce Hermes, care își păstrează pentrusine fluierul primitiv al păstorului, rămânelegat de un tărâm mai vechi, în care poezianu e despăr�ită de profe�ie.12 Noi credemînsă că în acest moment ne aflăm în situa�iaîn care avem doi zei, amândoi cu aceleașifunc�iuni, care s-au „egalizat” între ei prinschimbul făcut. Ca să nu își încalce unulceluilalt atribu�iile, își vor împăr�i într-ade-văr teritoriile poetice, dar această împăr�ireni se arată cu accente diferite.

7 Hermes începe prin a min�i sfruntat (când Apollo vine în peștera din Kyllene), continuă prin a min�i,spunând, totuși adevărul (la judecata lui Zeus) și sfârșește prin a spune Adevărul curat (când se leagăîn fa�a lui Apollo, prin Marele Jurământ al Zeilor, că nu-i va fura niciodată nimic)

8 Gregory Nagy, Ancient Greek Poetry, Prophecy and Concepts of Theory, în volumul Poetry and Prophecy: TheBeginnings of a Literary Tradition, ed. James L. Kugel, Cornell University Press, Ithaca and London, 1990,pp. 56-57

9 Profet în sensul de ghicitor, cel care vede viitorul (sau trecutul)10 Profet în sensul de mesager al zeilor11 Ulterior, explică Nagy, termenul aoidos va fi înlocuit de termenul poiētēs. Primul rămâne în domeniul

sacru al profe�iei, depinzând de inspira�ia venită de la Muze, în timp ce poiētēs intră în domeniul laic alpoeziei cu care suntem noi obișnui�i, unde no�iunea de inspira�ie este doar o conven�ie poetică.

12 Nagy, op. cit., pag. 58

64

Dana Lizac

Apollo îi mărturisește cu delicate�e frate-lui care i-a devenit drag că el este singuruldestinat, „menit” să urce până în mintea luiZeus și să-i cunoască gândurile și voin�a înmod direct. Teritoriul lui este cerul,Olimpul ‒ în zonele cele mai de sus. El vacânta din liră la ospe�ele zeilor. În egalămăsură va patrona oracolul de la Delphi,unde oamenii vor „veni” dorind să-și cerce-teze viitorul. Cei cu credin�ă în zei vorprimi ajutor ‒ dar cei care „doresc să-ntrebeun oracol/ Râvnind să-ntreacă în știin�ă pezeii dăinuind în veci” nu vor primi decâtrăspunsul că au pornit pe căi greșite.

Hermes, prin esen�a sa mediator întrelumea zeilor și cea a muritorilor, primește„jurisdic�ie” asupra lumii de mijloc, aNaturii. Dacă lumea „de sus” a lui Apollo sesituează în afara timpului și a mișcării, înzorii eternită�ii și ai virtualită�ii, lumea luiHermes e lumea de mijloc, a interac�iunilor,a mișcării perpetue, a suflului vie�ii.

...voi paște boii-n libertate,Pe pajiști coco�ate-n munte și-n câmpul

ce hrănește caiiAcolo vaci împreunate cu tauri fată din

belșug vi�ele și vi�ei, de-a valma.

Apollo își rezevă așadar rolul de Poet îneternitate, de arhetip al Poetului ‒ în timp ceHermes va reprezenta poetul în ac�iune șiva prezida asupra actului creator ‒ așa cumarată atât împreunările și nașterile care sepetrec pe acest tărâm, cât și prezen�a cailor,prin excelen�ă simbol al mobilită�ii și al vite-zei.

Cu alte cuvinte, dacă Zeus și Apollo exis-tă pe tărâmul Fiin�ei, Hermes trăiește petărâmul Devenirii.

Instrumentele muzicale ale celor doi zeile definesc în egală măsură teritoriile.Apollo păstrează lira, care „prin cântul său,prilejuiește înalta min�ii încântare” ‒ instru-ment al armoniei intelectuale, care reflectăîn structura sa structura lumii și ale căruiintervale sonore sunt reglementate depropor�ii numerice identice cu cele pe care

este clădit universul. Apollo este un zeulegat de gândire, de idei, de structuri, degeometrie, de armonie, de muzică. Hermesva cânta din fluierul păstorului, instrumentprin care trece suflul, izvorât din sufletulpoetului, care în actul creator e una cu sufle-tul Zeului și al Lumii, una cu suflul/sufla-rea/ mișcarea universală, care este însășiVia�a. Fluierul lui Hermes va fi cornul ce seaude în poemele eminesciene, instrument cesimbolizează for�a creatoare.

Hermes va prelua deci hotărârileCronidului prin intermediul lui Apollo și leva transmite muritorilor sau le va aduce laîndeplinire, într-un mod sau altul, „princuvânt sau faptă”, cum spune Homer.13 DarApollo îi cedează fratelui său dreptul asu-pra unui alt tip de profe�ie, practicat pe tărâ-mul verde al naturii, de trei fiin�e stranii,care locuiesc, nu întâmplător, într-o văgău-nă din muntele Parnas (muntele Poeziei).

Se află-n lume trei Ursite, surori tustreleprin născare

Fecioare pline de mândrie, ce poartăaripi iu�i pe umăr

Au capetele presărate cu dalbă pulberede orz

Și și-au ales ca locuin�ă o văgăună dinParnas

Profe�ia Fetelor-albine este considerată îngeneral de comentatori ca fiind de anvergu-ră și de importan�ă mai restrânsă decât ceapracticată de Apollo în sanctuarul său de laDelphi. Să ne întrebăm și noi dacă e așa.

Apollo spune că începuse, sau încercase,să înve�e profe�ia Fetelor-albine pe când eracopil și păștea oile ‒ și că acestei profe�iiZeus nu îi dăduse importan�ă. Nu e demirare: Zeus este zeul legii, ordinii și echili-brului ‒ pe când aceste fiin�e înaripate șiagitate sunt trăitoare în mișcătoarea lumede mijloc, a Naturii ‒ lume care se suprapu-ne în manifestare peste lumea originilor.Aici, la sursa vie�ii și a crea�iei, prezideazăMarea Mumă, marea Zei�ă, care este

13 Există un întreg lan� al transmisiei de la zei către oameni, în care se înscriu Apollo, Hermes, Muzele,profe�ii, preotesele din temple, poe�ii.

65


Materia Prima, una cu Sufletul Lumii, zei�aprimelor începuturi, al cărei pântec esteHaosul. E o zei�ă cu trei chipuri (desem-nând cele trei lumi), iar aceste Fete-albinene apar ca măști ale acestei naturi triple.

Așa cum vedem noi lucrurile, divina�ialui Apollo are ca obiect rosturile și scopulCrea�iei divine (pe care numai Zeus lecunoaște). Divina�ia Fetelor-albine, care vafi și a lui Hermes, se întinde pe tărâmul careface legătura între lumi. Homer ne spune căaceste făpturi au o pulbere în păr. Cei maimul�i interpre�i au văzut în această pulberegrăun�e de polen. Ion Acsan (traducătoruldin care cităm) crede că e vorba despre făinade orz care se presăra deasupra jertfelor.Noi credem că aceste grăun�e indică și olegătură a acestor fiin�e cu tărâmul primelorînceputuri, (înainte de teogonie și de cos-mogonie), când tot ce exista era o mare pri-mordială, plină de germeni (cum știm și dintextele Corpusului Hermetic) ‒ și că astfelde germeni au ele în păr. Participând ladivina�ia lor, Hermes are acces și pe odimensiune a adâncimii în lumea originilor,a primelor gesturi creatoare ale Zeului celuimare și nevăzut, în lumea marilor mistere.În mod ironic, divina�ia Fetelor-Albinepoate fi mai veche și mai cuprinzătoaredecât cea lui Apollo.

Iată cum relatează Homer drumurile lor:

Pornesc din văgăuni spre slavă zburândîncolo și încoace;

Dau iama-n faguri și la capăt își ducprezicerile lor

Când în colinda lor se-arată sătule debălaia miere

Cuprinse de delir profetic, consimt săspună adevărul;

Când, dimpotrivă, sunt lipsite de-aceazeiască hrană dulce,

Se străduiesc să ne îndrume departe decărarea bună

Fetele-albine urcă (pe direc�ia hermeticăa cunoașterii), din văgăunile Parnasului,

unde locuiesc, până în cer, într-o zonă deinterferen�ă cu zona de influen�ă a luiApollo ‒ acolo unde se găsesc (metaforic)fagurii ‒ arhetipurile de structură a lumii,structuri hexagonale derivând din marelearhetip al Crea�iei divine. De acolo coboară(pe direc�ia hermetică a crea�iei) și aduc laîndeplinire/ materializează cunoaștereaob�inută (își realizează, profe�iile). Schemamișcării lor este arhetipul perpetuei mișcăripe care o întruchipează Hermes, arhetipulDevenirii, care este un arhetip de proces, unarhetip al medierii, al transformării spiritu-lui în materie și materiei în spirit, alcreativită�ii și cunoașterii/ reflectării. În fine,făpturile înaripate coboară în lumea de jos,unde via�a nu se mai desfășoară după legileuniversale, ci sub regimul hazardului.Atunci ele nu mai spun adevărul, ci mint.

Cum arată arhetipul devenirii, pentru unpoet hermetic? Nichita Stănescu propune,vorbind despre propria lui viziune poetică,în mod evident de sorginte hermetică,imaginea liniilor de for�ă ale câmpului unuimagnet.14 Această schemă presupune unpol plus (spiritual) și unul minus (material),iar între cei doi poli ‒ drumurile du-te vinoale crea�iei, cunoașterii și autocunoașteriipoetului (și, prin el, ale limbii în care el exis-tă). Altă versiune a aceluiași arhetip estespirala hegeliană, care ilustrează și faptul cănoul ciclu începe întotdeauna pe un nivelsuperior fa�ă de cel precedent.15

Va adera Eminescu la o astfel de schemă?Să ne gândim numai la Călin, care urcăzidurile cetă�uii până în iatacul luminat alfetei de împărat, o iubește și apoi fuge,„coboară”, pentru a veni și a pleca apoimereu, în chip de „zburător”. Sau laLuceafărul care coboară sferele de maimulte ori și urcă din nou, „la locul lui menitdin cer”: cele două direc�ii hermetice suntcele două laturi ale fiin�ei lui, proiectate încele două chipuri cu care se înfă�ișeazăCătălinei, cel angelic și cel demonic ‒ și încele două ipostaze în care luminează pe cer,

14 Nichita Stănescu, Deus Puerilis, Cârlova, în Cartea de recitire, Cartea Românească, București 1972, pag. 8115 Apartenen�a lui Hegel la tradi�ia hermetică a fost demonstrată de Glenn Alexander Magee, în cartea

sa Hegel and the Hermetic Tradition, Cornell University Press, Ithaca and London, 2001

66

Dana Lizac

ca Luceafăr de seară și Luceafăr dediminea�ă.

Legătura între lumi este misiunea poetu-lui hermetic. Într-o primă defini�ie, ca„mesager al zeilor”, croindu-și drum print-re nori cu caduceul, acesta va veni întot-deauna “de sus”, aducând mesajul zeilorcătre muritori. Mesajul este, în esen�ă,mereu același: există o ordine în univers, pecare muritorii și zeii trebuie să o respectedeopotrivă. Poezia lui va fi din acest motiv,„poezie sacră”: poetul hermetic va fi profet,va spune Adevărul ‒ chiar dacă sub aspec-tul expresiei îl va masca, îl va înfașura învăluri. Instrument al Zeului, el va func�ionaintegrat în ordinea poetică a Tradi�iei, încare, după ce își va completa ciclul decrea�ie, va deveni o verigă.

Un astfel de poet s-a considerat încă dintinere�e Eminescu: unul dintre cei care sesimt chema�i să dea glas Adevărului16 șimisterelor sfinte17 și au voca�ie deprofe�i.18

Fetele-albine zboară însă și pe tărâmullumii de jos: în plan poetic, există și poeziaacestei lumi, poezia care care urcă de jos însus ‒ poezia „profană” care dă glas nuAdevărului, ci judecă�ilor, părerilor, dorin -�elor, sentimentelor și impresiilor subiectiveale poe�ilor mâna�i într-un fel sau altul dedorin�a de afirmare de sine. Poezia „sacră”,spune adevărul în esen�ă (min�ind în expre-sie), în timp ce poezia „profană” e min ci -noasă în esen�ă, spunând mai degrabă ade -vărul ei propriu în expresia care are un gradrelativ mare de adecvare și trans pa ren�ăraportat la con�inut. Poezia profană nu cu -noaște sistemele de încifrare cu întemeieremetafizică pe care le folosește poezia sacră.

Eminescu face această diferen�ă întrepoezia „sacră”, sau „hermetică” (în sensrestrâns) de foarte devreme, din poe -mul Epigonii, prin care se raportează la

tradi�ia poetică a Limbii Române. Poe�iivechi, de oricât de restrânsă anvergură, eraupoe�i „hermetici” în sensul că transmiteaumesajul ordinii divine și al valorilor eticeînalte derivate din această ordine: credeau„în scrisul lor”, considerau că au o misiunepe lângă receptori ‒ cea de a-i chema să seînal�e în sfere de existen�ă superioare. Dinacest motiv poezia lor, oricât de modestă,este meritorie.

Punctul de vedere hermeticFetele-albine spun deci adevărul uneori

și mint alteori. La fel se întâmplă și cuMuzele lui Hesiod, care spun Adevărul sauînșiră minciuni, după cum le e voia. La fel șilira meșterită de Hermes, „prilejuiește înaltamin�ii încântare” atunci când e mânuită cu„iscusin�ă și măsură”, dar sună strident șidiscordant în mâinile celui nepriceput șibrutal. La fel și oracolul de la Delphi, princare Apollo oferă ajutor unora dintreconsultan�i, în vreme ce altora le spune căau pornit pe căi greșite (deși le acceptădarul).

Ce face deci diferen�a între dispozi�iabinevoitoare și cea răuvoitoare a zeilor fa�ăde om?

Să luăm fiecare caz în parte. În cazulMuzelor, e vorba despre o alegere. Ele îlaleg pe Hesiod, pe când, copil fiind, îșipaște oile pe muntele Helicon și îl investescca poet. Se exprimă destul de răspicat:

„Păstori câmpeni, rușinea gliei, cevie�ui�i doar pentru pântec,

Știm să-nșirăm destule aidoma cu cele-aievea;

În schimb, când asta-i voia noastră, știmsă rostim chiar adevărul”.19

Îl aleg, probabil, pentru că nu e unul din-

16 „Ah! atuncea �i se pare/ Că pe cap î�i cade cerul/ Unde vei găsi cuvântul/ Ce exprimăadevărul?” (Criticilor mei)

17 „Că-n veci nu se îmbracă în veştede veștminte/ Misteriul cel sânt” (Junii corup�i)18 „Că-n veci nu se va teme Profetul vre odată/ De braţele slăbite, puterea leşinată/ A junelui cănit”. (Junii

corup�i)19 Teogonia, în traducerea lui Ion Acsan în Hesiod-Orfeu Poeme, BPT, Editura Minerva 1987, pp. 3-40

67


tre cei care „vie�uiesc doar pentru pântec”,ci e din naștere dotat cu sensibilitate.

În cazul lirei, măsura și meșteșuguldobândit de cântăre�, fac diferen�a ‒ acesteafiind traduse (și) în lejeritatea cu care aedulmânuiește instrumentul.

În cazul oracolului lui Apollo, ceea ceface diferen�a este credin�a consultantului:cei care vin cu credin�ă în zei și cu smereniesunt ajuta�i. Cei ce vin cu orgoliu, dorind săștie mai multe decât zeii, sunt îndepărta�i.

Observăm că, în ultimă instan�ă, atitudi-nea favorabilă a zeilor răsplătește integrareaomului în ordinea divină. Această intregra-re se face fie prin alegerea zeilor (dublată, încazul artistului, de munca herculeeană șisacrificiul de sine al celui ales) fie pur și sim-plu prin credin�a în zei (și deci vie�uireaîntru ordinea lor). Lumea de jos este însă olume diversă, iar muritorii sunt și ei la fel.Unii trăiesc după criterii spirituale, al�ii tră-iesc sub semnul instinctualită�ii. Celor din-tâi, zeii le vor fi până la urmă binevoitori.Cei din urmă le vor sim�i mânia, chiar dacăîn forme pe care nu le vor în�elege.

A. J. Festugière, unul dintre cei maiprestigioși traducători și comentatori aiCorpusului Hermetic, a făcut observa�ia căîn gândirea religioasă hermetică sunt pre-zente două doctrine, sau tendin�e, diferite,adesea între�esute.20 În prima, denumită deel „optimistă”, lumea este văzută ca armo-nie și frumuse�e. O astfel de ordine presu-pune o for�ă ordonatoare, un Dumnezeu/De miurg/Creator, la care omul poate ajungeprin contemplare. În a doua tendin�ă, „pesi-mistă”, lumea este văzută, dimpotrivă, ca odezordine creată de for�e ale răului. Dum -nezeu/Zeul nu poate fi în acest caz în moddirect Creatorul. El este infinit depărtat deaceastă lume căzută, de care este despăr�itde o serie de intermediari. Iar muritorii,pentru a se salva, ar trebui să fugă de totceea ce înseamnă materie, să se ferească deaceastă lume și să-i rămână străini.

Din punctul nostru de vedere cele douăperspective depind și de locul unde se

situează subiectul în schema existen�ei.Dacă acesta privește lumea și via�a dinpolul de sus, din perspectiva universală șispirituală, atunci acestea sunt percepute cao crea�ie armonioasă, în care fiecare elementîși are locul. Acesta este punctul de vedereal lumii „tradi�ionale” ‒ în termeni emines-cieni al lumii copilăriei, a trecutului istoric,a naturii, a satului. Poezia populară, de sor-ginte arhaică, păstrează această îndeobștedenumită „perspectivă cosmică”, ce inte-grează via�a măruntă a omului în vastaarmonie a universului.

Dacă, dimpotrivă, subiectul priveștevia�a din polul de jos, al lumii „profane”,damnate, dintr-o perspectivă materială șiindividualistă, lumea îi apare ca dominatăde lupta brutală pentru supravie�uire, ca uncâmp de bătălie al egourilor în afirmare desine.

Cezarul din Împărat și proletar, la fel canăpăstui�ii peste care domnește:

Convins ca voi el este-n năl�imea-isolitarăLipsită de iubire, cum că principiulrău,

Nedreptul și minciuna al lumii ducefrâu;

Istoria umană în veci se desfășoară,Povestea-i a ciocanului ce cade peilău.

Acesta este punctul de vedere al omuluimodern, care și-a pierdut credin�a în zei ‒iar în termeni eminescieni al lumii prezen-tului istoric, a câmpului arid și a orașului.

Mergând mai departe, omul materialvalorizează materia în mod pozitiv și spirit-ul în mod negativ. Satisfac�ia instinctuală eadevărata „via�ă”, care presupune„căldură”, mișcare, diversitate, culoare,neprevăzut, „Căci eu sunt vie, tu ești mort/și ochiul tău mă-nghea�ă”, îi va spuneCătălina Luceafărului.

Omul material poate să fie hedonist,dacă este printre norocoșii vie�ii, obidit sau

20 André-Jean Festugière, La révélation d’Hermès Trismégiste, Paris, Les Belles Lettres, 1944-1954, t. I, p. 84,t. II pp. X-XI.

68

Dana Lizac

revoltat, dacă este dintre cei năpăstui�i, darîn ultimă instan�ă aceste atitudini sunt le -gate de valorile materiale și ale eului.Pentru el, lumea spirituală, a ideilor, a idea -lurilor înalte, a „visului” este rece,„moartă”, plicticoasă, sau de-a dreptul ridi -colă … „Iar în lumea cea comună a visa eun pericol,/ Căci de ai cumva iluzii, eştipierdut şi eşti ridicol”, spune Eminescuîn Scrisoarea II. Omul superior, spiritual,animat de etica ce decurge din ordineadivină nu are pre�: „Virtutea? e-o nerozie;Geniul? o nefericire”, va spune, tot el,în Scrisoarea III.

Pentru omul spiritual, tocmai invers:con�inutul spiritual dă valoare vie�ii, capac-itatea omului de a avea acces la sferele deexisten�ă superioare, de a în�elege ceea ce seaflă dincolo de vălul aparen�elor, de a trăisentimente înalte, de a exista în numele val-orilor autentice și al Adevărului. Via�amaterială în sine este el pentru săracă șitristă:

Atunci lumea cea gândită pentru noiavea fiinţă,

Şi, din contra, cea aievea ne părea cuneputinţă.

Azi abia vedem ce stearpă şi ce asprăcale este

Cea ce poate să convină unei inimeoneste

...spune Eminescu în Scrisoarea II. Punc -tul de vedere hermetic este însă situat dea-supra acestor perspective contrarii, pe carele vede în simultaneitate. Poetul nu se vaidentifica până la capăt cu niciuna dintreaceste atitudini, ci le va reuni, dintr-operspectivă superioară. În Luceafărul, deexemplu, Eminescu nu se va identifica cuastrul nop�ii propriu zis, ci cu voceaauctorială, care pune în balan�ă cele douălumi (cea de sus, a Luceafărului și cea de jos,a Cătălinei) și le privește în simultaneitate,fiecare cu legitimitatea (“farmecul”) ei,(chiar dacă perspectiva spirituală epreponderentă). Căci dacă ne uităm bine,Cătălin cel viclean e un Hermes copil21,

care are șansa să parcurgă vârstele și săajungă un poet matur și un Luceafăr. Oprima treaptă urcă în mod evident în poem,căci îl vedem spre sfârșit transfigurat și îlauzim vorbind cu o voce asemănătoare cuvocea auctorială.

Poetul hermetic nu este numaimesagerul zeilor. El face și drumul invers,conform celei de a doua func�iuni: misiunealui nu este doar să dezvăluie, în formemereu noi, mesajul zeilor, ci și să conducăomul spre sferele superioare, în ipostază decălăuză sau păstor de suflete. El va merge șipe drumul ascendent, al cunoașterii și alautocunoașterii, va urmări aspira�iile legit-ime sau nelegitime ale omului, lupta luipentru afirmarea de sine sau împotrivaoricărei injusti�ii.

Fagurele și miereaSă ne întoarcem la Fetele-albine: ele spun

adevărul dacă au miere aurie (în unele tra-duceri, verde) de mâncare: dacă nu, pur șisimplu mint. Din vremuri străvechidulcea�a unui cântec (pusă de Muze pelimba poetului) era comparată cu mierea(uneori cu un joc de cuvinte pe meli și melos),iar poetul era comparat cu o albină. Miereaeste deci un substitut pentru limbajul poe-tic. Spune și Eminescu în Epigonii, despreînaintași: „Văd poe�i ce-au scris o limbă caun fagure de miere”. Fetele-albine practicădeci profe�ia, dar au, în egală măsură, înde-letniciri poetice.

Albinele consumă și produc miere. Poe�iiconsumă și produc limbă. Limba este„materia”, materialul, poeziei. Dar în cazuladevăratei poezii, nu este vorba despre lim-bajul comun, de vorbirea omului de rând, încare cuvintele sunt „vorbe”, monedele deschimb ale comunicării pragmatice ‒ ci deLimba în întemeierea ei metafizică, ca rosti-re a categoriilor Logosului și depozitară aTradi�iei literare. Cuvintele Limbii sunt însine cuvinte poetice: ele fiin�ează în re�elecomplexe de legături de sens, iradiază pro-pria lor istorie și au o enormă for�ă de suge-stie, pentru că pun poetul și receptorul atent

21 Poemul oferă indicii pe care le vom detalia cu altă ocazie.

69


în coresponden�ă cu nivele de existen�ădiferite și cu lumi nevăzute. Iar în alcătuirilelor „poetice”, în încifrările poe�ilor stăpânipe aceste semnifica�ii, cuvintele pot să-șidezvăluie ceva din sensurile secrete, origi-nare, care corespund naturii și esen�eiintrinseci a lucrurilor ‒ și să ne facă săîn�elegem cum sunau cândva, rostite deOrfeu sau de Adam înainte de cădere.22

În astfel de cuvinte se poate rostiAdevărul. În inventarul simbolic al stupului(mult folosit și de Eminescu) dulcea�a lim-bajului poetic e în ultimă instan�ă expresiaAdevărului absolut, a Logosului, ilustrat dearhetipul hexagonal al Crea�iei, care e unacu forma fagurelui.

ÎncheiereDupă această delimitare a teritoriilor,

care definitivează câmpul de ac�iune alcelor doi Zei, Apollo mai face o recapitularea func�iunilor și teritoriului lui Hermes: înlumea de mijloc, a cailor și a mișcării,Hermes va face drumuri între cer și pământși între pământ și cer, va fi stăpân peste ani-malele domestice și sălbatice, va fi zeul careprezidează asupra oricărei stâne și va fi sin-gurul care, conducând sufletele la Hades, vafi totuși lăsat să se întoarcă de acolo:

... Ia.. și vacile cu mers domolRămâie-n seama ta sirepii și măgărușii

răbdătoriȘi leii cu priviri cumplite, mistre�ii cruzi

cu col�i de fildeș,Dulăii, turmele hrănite de pamântenele

întinsuriȘi peste fiecare stână domnească

preamăritul Hermes

Doar el va fi pe lângă Hades pristavulfără de cusur

Cel care nu redă nimica pe dânsul totușiîl redă23

Apollo l-a consacrat definitiv pe fratelesău întru poezie, iar Zeus l-arecunoscut, în fine:

Și astfel, regele Apolo24 a dovedit că-lîndrăgește

Pe fiul Maiei, iar Cronidul se-arată pro-tectorul lui.

Hermes a devenit Zeu cu puteri deplineși Poet: Homer trage cortina, coborând pepământ și reafirmându-i func�iunilebenefice și malefice pe lângă muritori: eleste cel care le aduce multe binefaceri, dar șicel care îi pândește în întunericul nop�ii, cugând rău.

În viziunea noastră, imnul homeric CătreHermes se constituie ca un izvor deinspira�ie în configurarea poeticii emine-sciene. În primul rând, acest text contureazădestinul Poetului hermetic și stabilește untip (un pattern), de evolu�ie desfășurat de-alungul a patru etape sau vârste:

I. Copilăria: alegerea de către zei, menirea II. Tinere�ea: momentul „titanic” al

afirmării de sine, iluzia for�ei și aoriginalită�ii absolute

III. Maturitatea: integrarea în Tradi�iapoetică

IV. Bătrâne�ea: consacrarea (și posteri-tatea)

Eminescu mărturisește că acesta estepropriul lui traseu poetic, în poeme caStrigoii sau ODĂ.(In metru antic).25Același

22 Despre aceste cuvinte vorbește Constantin Noica în cartea sa Cuvânt împreună despre rostirea românească,Editura Eminescu, București, 1987

23 Traducătorul explică în nota de subsol de la pagina 86 că Hades nu restituia niciodată pe cei ajunșipână la dânsul, dar Hermes se bucură de privilegiul excep�ional de a se reîntoarce din lumea de dincoloori de câte ori ajunge acolo “în interes de serviciu”, călăuzind sufletele mor�ilor în Infern. Este tărâmuldespre care vorbește Hamlet în vestitul său monolog (actul III, scena 1, versurile 79-80): “The undiscov-ered country from whose bourn/ No traveller returns” și din care umbra tatălui său se întoarce, camesager al Adevarului.

24 Traducătorul folosește grafia Apolo25 Vezi și eseurile noastre Eminescu: Strigoii, sau cele patru vârste ale poetului, în Caiete Critice nr. 5 și 6/2017

și „Eroica” eminesciană: ODĂ (în metru antic), în Caiete critice nr. 6/2015

Dana Lizac

pattern se recunoaște și în Luceafărul, înevolu�ia poetului-astru al nop�ii, care aremomentul său de răzvrătire „titanică”,împotriva destinului de poet hermetic șiimplicit a Tradi�iei poetice din care faceparte prin alegere divină. La fel în evolu�iapoetului-Cătălin, care începe ca un copiloarecare (în care vedem însă mărcilealegerii de către Zeu), continuă cu momen-tul „instinctual” al seduc�iei, al „încercăriinorocului”, al dorin�ei de a supune LimbaRomână pentru gratificarea propriului ego‒ și urcă încă o treaptă: în finalul poemuluie transfigurat, matur, privind-o pe Cătălinaca pe Limba Română în ipostaza Opereiînaintașului, „prins” în bra�ele ei, lăsându-șicapul pe sânul ei, supunându-se și implicit

integrându-se Tradi�iei poetice, dorindu-șitocmai liniștea veșniciei de care Luceafărulvoise să se dezlege.

În al doilea rând, imnul ilustrează naturadublă, paradoxală, a Zeului și modul cumse transpune aceasta în perspectiva„hermetică”, totalizatoare. Hermes este ointerfa�ă între zei și oameni: pentru el, real-itatea și umbra, sacrul și profanul, macro-cosmul și microcosmul, legea și hazardul,armonia și disonan�a, sunt cele două fe�e aleaceleiași monede. În cazul nostru, acestea sevor regăsi, în ultimă instan�ă, într-un punctde vedere care, depășind termenii mariiantiteze eminesciene, va �ine în balan�ăseninătatea pitagoreică și pesimismulschopenhauerian.

70

71

În Jurnalul său intim (și singurul săuconfident de încredere care l-a înso�it petoată perioada exilului) aflam că, înmomentul sosirii sale la Paris, Mircea Eliadeavea 38 de ani și, spre deosebire de ceilal�icare erau obliga�i s-o ia complet de la-nce-put, de la zero, el avea șansa de a avea aicirude, prieteni și colegi. De altfel, în privin�aJurnalului, Eugen Simion spune că MirceaEliade însuși este cel care ,,a introdus jurna-lul intim, ca gen literar, în literatura română

și, în genere, a mers in plina domina�ie astructuralismului (în studiile sale privindistoria religiilor) și, în etica, a noului romanîmpotriva curentului general. A continuatsă scrie, în exil, în limba română și, cumarată scrisorile sale din această perioadă,urmărește cu aten�ie fenomenul culturalromânesc.”1

Cum observam în ultima mea carte dedi-cată farurilor culturii române din exil2,Eliade ajunge să se integreze destul de repe-

Daniel GĂLĂ�ANU

Mircea Eliade în perioadaexilului parizian

Daniel GĂLĂ�ANU, Prof. univ. dr., Universitatea „Dunărea de Jos” din Gala�i; Membru al Groupe deRecherche Identités et Cultures al Universită�ii din Le Havre, Fran�a, e-mail: _______________

1 Eugen Simion, Mircea Eliade – Nodurile și semnele prozei, Ed. Virtual, București, 2010, p. 3(http://books.corect.com/ro/books/preview/450/pdf);

2 Daniel Gălă�anu Echos roumains dans la culture française au XXe siècle (2ème édition, revue, corrigée et aug-mentée), Ed. Zigotto, Gala�i, 2012;

Studiul de fata încearcă sa clarifice principalele momente ale exilului parizian a lui Mircea Eliade,�inând cont de contextul socio-politic încărcat, „greu” al celor de-al patrulea si al cincilea deceniieuropene. Prins în capcana exilului politic, dar profitând de abundenta bibliotecilor Apusului,Eliade este „refuzatul de serviciu” al influentei cominterniste si al Interna�ionalei Socialiste. Ïnciuda piedicilor si a mânii lungi a sovietelor, el reușește sa devina spiritus rector al elitelor cul-turale „fugare” la Paris, coagulând în jurul sau si a revistelor sale intelighen�ia exilului româ-nesc.Cuvinte-cheie: Mircea Eliade, exil, Paris, jurnal.

This article aims to clarify the main points in the Parisian exile of Mircea Eliade, taking accountof the socio-political context loaded, "hard" of the fourth and fifth decades in Europe. Caught inthe trap of political exile, but taking advantage of the abundance of libraries in the West, Eliadebecame the "refused one" of the Comintern and the Socialist International. Despite the obstaclesof disturbance and the long right-hand Soviets, he manages to become spiritus rector of "fugiti-ves” cultural elites in Paris, polarizing around his big personality the intelighentia of allRomanians exilees.Keywords: Mircea Eliade, exile, Paris, journal.

Abstract

72

Daniel Gălă�anu

de în via�a culturală a Orașului Luminilor. Defapt, el nu se simte deloc străin aici. Ca deobicei, în momentele importante ale biogra-fiei lui Eliade, totul se petrece sub o steanorocoasă. Mărturisește, de altfel, înJurnalul3 său:

„Foarte repede l-am întâlnit pe ȘtefanLupașcu, Georges Dumézil, René Grousset șiam avut ocazia să cunosc câ�iva indianiștiimportan�i: Louis Rénou, Jean Filliozat, PaulMasson, Oursel. Recomandat de Rénou și

Dumézil, am fost ales membru al Societă�iiAsiatice”.4

Eliade se întâlnește și cu al�i românicelebri deja stabili�i la Paris:

„Înso�it de Cioran, m-am dus să vizitezîntr-o după-amiază, pe Elena Văcărescu, caretocmai fusese numită consilier cultural pelângă Ambasada României. L-am întâlnit,după cinci ani, pe Eugen Ionescu, am cinat înapartamentul lor, de pe strada Claude-Terrasse și Rodica mi-a arătat-o cu mândrie

3 Până la restituirile lui Mircea Handoca, Jurnalele lui Eliade nu au fost publicate niciodată. Toate frag-mentele din Jurnal sunt extrase din : Cornel Ungureanu, La vest de Eden,Ed. Amarcord, Timișoara, 1995;

4 Apud Cornel Ungureanu, op. cit., p.71;

73

Mircea Eliade în perioada exilului parizian

pe fiica lor, Marie-France Ionescu, care toc-mai sărbătorise primul său an de via�ă. I-amîntâlnit și pe foștii mei studen�i, Mariana șiMihai Șora...Am cunoscut mul�i români laParis și m-am împrietenit repede cu ei.”5

Într-adevăr, la Paris, Eliade cunoaște unnumăr impresionant de români și seîmprietenește foarte repede cu ei, căcinimeni nu avea, ca el, talentul și cultul prie-teniei. În acest Paris al refugiului, al deznă-dejdii, al divergen�ei și al răzbunării, el estesingurul capabil să în�eleagă și să adune laun loc persoane atât de diferite, de diver-gente, de balcanice și de eclectice.

Pe 8 octombrie 1846, el își inaugureazăciclul de conferin�e pe lângă catedra demitologie comparată a Sorbonnei. La acesteveniment participă Georges Dumézil,omniprezentul său protector, dar și tibeta-nista Marcelle Lalou. În februarie 1947, elpublică în Revista Istoriilor religioase, primulsău studiu apărut în Fran�a, ChestiuneaȘamanismului6.

Eliade muncește între 12 și 14 ore pe zi,dar este întrerupt uneori de „activitateapolitică”. Ministerul Educa�iei din Fran�a ardori să-i ofere o catedră de titular la Școalade Înalte Studii, dar cere, în prealabil, avizulAmbasadei Române. Ambasada cere avizulșefilor politici din România (care, în aceavreme era sub ocupa�ie sovietică) și răspun-sul firesc este: niet7.

De fapt, Mircea Eliade este foarte discretîn jurnalul său și evită să enumere toate pro-blemele pe care le-a avut în perioada dintre1945 și 1948. Nu doar Ambasada și profeso-rul Stoilov primesc răspunsul niet la oricesolicitare cu privire la Eliade, ci și toateinstitu�iile franceze care ar fi vrut să-l anga-jeze sau să-l protejeze. În România, for�elede ocupa�ie sovietice îi caută „pe criminaliide război” și pe „autorii dezastrului”României: fasciști, naziști, legionari. În zelul

lor „revolu�ionar”, unii din prietenii lor îi„demască”. Iată dușmanul: este Eliade, esteCioran!8

Vechile polemici provocate de Moscovaîn cel de-al patrulea deceniu, sunt continua-te acum de cei care au rămas să sus�inăputerea sovietică. Zaharia Stancu, MironRadu Paraschivescu, Oscar Lemnaru, scriuarticole incendiare despre „criminalii derăzboi”. O bună parte din cei care-l înjurase-ră pe Eliade în deceniul al patrulea s-auîntors acum la București pe tancurile sovie-tice. Ei au numeroase contacte și numeroșialia�i în �ările occidentale. La Paris, Eliadeva fi vânat nu doar de noile autorită�i alestatului român, ci și de Interna�ionalaSocialistă, aureolată de postura de câștigă -toare a războiului.9

Primele reviste din exil apar în momen-tul în care toată lumea își dă seama, însfârșit, că războiul se terminase definitiv;este vorba de războiul prin care UniuneaSovietică ocupase estul și sud-estul euro-pean. Un alt război era pe cale să înceapă,desigur, Războiul Rece.

Exila�ii se aflau deja în plin război șiprincipala lor grijă era să salveze valorilespirituale ale na�iunii noastre, pentru căînsăși na�iunea română era amenin�ată înfibra ei.

Revistele pe care le va coordona și în careEliade va scrie, în perioada cuprinsă între1949 și 1952, diverse articole, eseuri, analizeși sinteze asupra fenomenului românesc,sunt numeroase: Îndreptar, Uniunea Română,Caete de dor, Orizonturi. În paginile lor, el valansa anchete și va încerca să defineascămomentul politic pe plan european și săexplice extrema importan�ă a României încontextul cultural continental, devenindastfel, o dată în plus, conducătorul for�elorculturale care se strâng în jurul lui, căcă eleste, de departe, singura personalitate aepocii sale, capabilă să construiască în jurulsău un centru de rezisten�ă și de autoritate

5 Ibid.6 Cf. Ibid., p. 73;7 Cf. Mircea Handoca, Dosarul Eliade, NIET !, Humanitas, București, 1994, (p. 142-158), p. 147;8 Cf. Ibid.9 Ibid.

74

Daniel Gălă�anu

incontestabile și de care, întreg exilul româ-nesc avea nevoie ca de aer.10

Încrâncenarea sa anticomunistă dovedităîncă din tinere�e îi aduce încrederea celorcare simt nevoia să se apere, în �ara lor sauîn exil, de ofensiva stângii. Astfel, în modparadoxal, acest scriitor care nu are nici ovoca�ie de lider, se vede, o dată în plus, cumam mai arătat11, pus în fruntea unui curentîntreg de opinie ce avea nevoie de o autori-tate coordonatoare și unanim acceptată. Așacum o făcuse cu câ�iva ani în urmă înRomânia, Mircea Eliade își asumă misiuneade lider datorită capacită�ii sale extraordi-nare de a se devota, fie unui prieten, fieunui proiect sau unei idei generale.

În acest fel, el va deveni din nou jurnalis-tul de sacrificiu, scriitorul și istoricul, bachiar și pedagogul care se străduia să răs-pundă la întrebările puse de to�i confra�iisăi. Cei exila�i erau obliga�i să se organizezeși să selecteze valorile necesare supra -vie�uirii, căci exilul înseamnă mai alessupravie�uire. Mircea Eliade rămâne acelașijurnalist care cunoaște arta de a utilizasuperlativele și stăpânește tehnica hiperbo-lei, scriitura sa sprijinindu-se pe arta de aseduce.

În articolul Împotriva disperării, MirceaHandoca12 ne arată un număr impresionantde pagini care ar putea să ne edifice asupraeseului românesc în 1950:

„În ceea ce privește exilul românesc, tre-buie să men�ionăm că numărul de intelec-tuali era foarte redus în raport cu cel al veci-nilor noștri. Celor câtorva sute de mii deunguri pleca�i în exil nu corespund decâtcâteva mii de români. Primenirea spiritualăva fi astfel mai dificilă pentru noi decât pen-tru vecinii noștri.

În al doilea rând, intelectualii români tră-iau, aproape to�i, în mizerie. Faptul că ausupravie�uit până acum și că supravie�uiescîncă, nu e un mare merit în sine, pentru că

10 Cornel Ungureanu, op. cit., p.74;11 Daniel Gălă�anu,op. cit. p. 37;12 Mircea Handoca, Dosarul Eliade, NIET !,

Humanitas, Bucarest, 1994, (p. 142-158), p. 145;

75

oricum, în occident nimeni nu moare defoame. Dar întrebarea care contează este câ�idintre ei au supravie�uit în calitate de inte-lectuali, adică, câ�i dintre ei și-au putut exer-cita în continuare voca�ia și profesia? Căcipentru România de mâine, important cu ade-vărat nu este ca ei să fi supravie�uit muncindîntr-o fermă sau într-o mină, ci ca ei să fisupravie�uit ca intelectuali, ca elite. Ar tre-bui să în�eleagă, înainte de a fi prea târziu, cădestinul culturii române de mâine se găseșteîn mâinile unor foarte pu�ini intelectuali șistuden�i care supravie�uiesc în afara frontie-relor României; că acest destin al culturiicoincide cu destinul politic al României demâine.”13

Cu siguran�ă, cominterniștii instala�i laBucurești sim�eau pentru Eliade o ură fărămargini, date fiind toate articolele sale asu-pra rusificării României, asupra teroriiocupa�iei sovietice, asupra dezrădăcinăriitotale impuse de vecinul de la Răsărit. Toateacestea îl desemnau ca fiind unul din ceimai importan�i inamici ai „noii Românii”.To�i acești activiști aveau și un motiv în plusde a-l urî: ideea lui Eliade, recurentă și înde-lung sus�inută, conform căreia istoriaRomâniei se face în România14.

Eliade a pierdut războiul cu presa pari-ziană, căci proprii lui colegi de genera�ie șide exil l-au trădat. Marele metafore ale ope-rei sale de după 1945, obsedantele sale sim-boluri, par a apar�ine unei persoane pentrucare istoria rămâne o cauză pierdută.

El va scrie după tragedia bombei atomicede la Hiroshima: „Istoria s-a sfârșit; începepostistoria. Dar ce este postistoria? Ce esteomul postistoric?” To�i acești termeni lipsi�ide claritate, Eliade încearcă să-i explice înnuvelele sale15. Fiind un bun creator defic�iune, va încerca să se protejeze de realita-tea opresivă, transferând asupra personaje-lor sale, experien�ele pe care ar fi vrut să letrăiască el însuși.

Mai mult decât în memoriile, jurnalele șiamintirile sale, Eliade cel adevărat se mani-festă în nuvelele și romanele sale, căci toc-mai aici el a decis să explice posibilită�ile șiuriașul poten�ial ascuns în sufletul omuluicomun, al oricăruia dintre noi.

Ceea ce s-a petrecut în această tumul-tuoasă perioadă pariziană i-a marcat întrea-ga existen�ă și pe parcursul întregii salevie�i rămase, el nu va face decât să încercesă-și vindece rănile create de exil.

Abandonându-se muncii creatoare,Eliade își va continua itinerariul prin lumeaaceasta și prin cea descrisă de religiile atâtde dragi lui. La Londra sau la Lisabona seva claustra în biblioteci devorând tratateîntregi și făcând mii de fișe de lectură. Aiciși-a elaborat lucrările capitale: Tratat deIstoria religiilor și Mitul eternei reîntoarceri.Totala împlinire academică o va găsi abiapeste ocean, la Chicago, tot acolo unde-și vagăsi și sfârșitul lumesc, departe de �aranatală, dar într-o perpetuă încercare de eter-nă reîntoarcere.

Mircea Eliade în perioada exilului parizian

13 Ibid., p. 147 ;14 Ibid.15 Cf. Ibid.

BibliografieGălă�anu, Daniel, Echos roumains dans la cultu-

re française au XXe siècle (2ème édition, revue,corrigée et augmentée), Ed. Zigotto, Gala�i,2012;

Handoca, Mircea, Dosarul Eliade, NIET !,Humanitas, București, 1994;

Simion, Eugen, Mircea Eliade – Nodurile și sem-nele prozei, Ed. Virtual, București, 2010;

Ungureanu, Cornel, La vest de Eden,Ed.Amarcord, Timișoara, 1995.

Sitografiehttp://books.corect.com/ro/books/preview/45

0/pdfwww.culture.gouv.fr. http://www.univ-leha-

vre.fr/ulh_services/Travaux-de-Daniel-Galatanu.html

76

O via�ă de colec�ionari de artă adunatăîntr-o carte de înaltă �inută intelectuală,aceasta ar putea fi caracterizarea cea maipregnantă a volumului recent apărut despre„Colec�ia de artă Anca-Mihaela, Maria și dr.Constantin Pârvu�oiu”1.

Provenită dintr-o familie de aromâni,Vrană, ajunsă din Mun�ii Pindului înCadrilater, dar cu rădăcini dovedite laCurtea Imperială a Bizan�ului, în secolul alXIV-lea, Maria Vrană și-a făcut studiilepreuniversitare la Mangalia și Blaj, iar pecele universitare la Academia de StudiiEconomice din București. Aici l-a cunoscutpe colegul ei mai mare, ConstantinPârvu�oiu, care, în anul 1955, terminase

facultatea cu rezultate strălucite și își conti-nua cursurile la școala doctorală. Pentru ceidoi a urmat o lungă și fructuoasă carieră dediploma�i, asupra căreia autoarea nu insis-tă. Sunt narate, în schimb, peregrinările prinlocurile încărcate de istorie și de spirituali-tate ale globului pământesc și, mai ales,sunt evocate personalită�ile cu care familiaPârvu�oiu a avut legături calde, prin naturaiubirii comune pentru artă: pictori, scul-ptori, designeri, graficieni, colec�ionari, cri-tici de artă, scriitori, actori, ș.a.m.d. Suntevocate scene semnificative de la vernisaje,de la expozi�ii cu vânzare, și tranzac�ionări,precum și multe, foarte multe întâmplăricare refac atmosfera înăl�ătoare a unei lumiaparte ‒ aceea a iubitorilor de artă autentică.

Olimpia VARGAIstoria unei colec�ii

‒ istoria unei familii

Olimpia VARGA, Lector univ. dr., Universitatea „Ovidius” din Constan�a, e-mail: [email protected].

1 Maria Pârvu�oiu, Impresii de colec�ionar, București, Editura Maiko, 2017, 224 p.

Arte

Pasionată de frumos, cu o sensibilitate aparte, Maria Pârvu�oiu ne îndrumă pașii spre „Impresiide colec�ionar”, o carte de suflet, cu trăirile și emo�iile constituirii propriei colec�ii de artă, care i-a marcat existen�a. Acestă lucrare este consacrată dublei paternită�i, creatorul și împătimitulcolec�ionar de artă, care a parcurs lungul și frumosul drum al devenirii și a trăit momenteînăl�ătoare și unice alături de prietenii-colec�ionarii.Cuvinte-cheie: Maria Pârvu�oiu, familie, colec�ionar, tablouri, pictură, grafică, sculptură.

With a great passion for beauty and a distinguished sensitivity, Maria Pârvu�oiu guides usthrough the “Collector’s Impressions”, a book of the soul, brimming with emotions of creating herown art collection, which marked her life. This work is dedicated to both the creator and the artcollector, who travelled the long and beautiful path of becoming and lived uplifting and uniquemoments with its fellow art collectors.Keywords: Maria Pârvu�oiu, family, collector, work of art, painting, graphics, sculpture.

Abstract

Cartea transmite emo�ie, pentru căautoarea și-a dorit, desigur, să împărtă -șească prin scriitura sa bucuria de a-și ficonsacrat anii cei mai fertili ai existen�eicolec�ionării unor remarcabile opere deartă. Aceste opere ‒ pictură, grafică, scul-ptură, covoare, mobilă ‒ sunt completate depovestea captivantă a fiecărei piese, povestecare le conferă personalitate, le individuali-zează, dar le și umanizează. E clar că uneledintre lucrări (tablouri, gravuri, sculpturi)au devenit martorii tăcu�i ai multor eveni-mente de familie, o familie frumoasă șinumeroasă, cărei îi apar�ine și semnataraacestor modeste rânduri...

Scurtele impresii pe care vreau să letransmit cititorului, sunt ale unui om care aavut privilegiul de a parcurge deja acest ele-gant volum, rod al aceleiași strădanii șirigori, pe care autoarea le-a probat în tot cea făcut.

În paginile cuprinse între cele douăcoper�i via�a este sugerată prin crâmpeie defapte și de gând, pentru că, deși din punctde vedere beletristic s-ar integra literaturiimemoralistice, volumul de fa�ă este și ocarte de comentariu estetic, o carte de reme-

morare istorică, prin care se reface transver-sal atmosfera unor epoci trecute. Evocândpicturi, sculpturi, mobilier și, prin ele, peautorii lor, putem în�elege dintr-o altă per-spectivă istoria românească și istoria uni-versală cuprinsă între jumătatea secolului alXIX-lea și sfârșitul secolului XX. Aflăm dinpaginile căr�ii istoria unor tablouri devenitecelebre, cum ar fi: „Pescari în barcă, deNicolae Dărăscu; Iașii văzu�i de pe DealulCopoului și Târg la Bazargic, de Iosif Iser:„pictura are via�ă, te captivează cu multitu-dinea personajelor ... și cu varietatea croma-tică”. De asemenea, o Natură statică cu lalele,de Alexandru Ciucurencu, datată 1942;Cuplu, de Ion �uculescu, „lucrare unică încrea�ia sa pentru că ne regăsim în ea”; Floride toamnă, de Dumitru Ghia�ă, cel care a„realizat o operă închinată neamului său”;Bărci pe Dunăre, de Alexandru Jean Steriadi;Natură statică cu flori, pensulă și carte, deGheorghe Petrașcu; Rochia neagră, a luiTheodor Pallady; Pădure, a lui LucianGrigorescu, precum și al�i pictori deexcep�ie.

Dincolo de cuvinte, dincolo de reprodu-cerile tablourilor prezentate în carte,

77

Istoria unei colec�ii - istoria unei familii

78

Olimpia Varga

achizi�ionate în original pentru colec�iafamiliei Pârvu�oiu, rămâne atmofera de trăi-re intensă și de emo�ie profundă pe carevolumul o aduce în fa�a cititorului.Stăpânind cuvintele și mânuindu-le cuaceeași dibăcie ca un pictor care își amestecăculorile, sco�ând din penelul său nuan�eneașteptate, Maria Pârvu�oiu își povestește

peregrinările sale prin lume. Călătoriile saleși ale so�ului și fiicei lor au fost extrem deinteresante și vorbesc despre oameni șilocuri din cele patru zări, făcând un salt peaxa timpului, dar și pe axa spa�iului dinEuropa, până pe continentul american.

De la achizi�ii, frământări, preocupări ...autoarea surprinde în lista de ierarhizări, pe

lângă istorii despre diferi�i colec�ionari șirela�iile de prietenie pe care le-a avut cu oserie de pictori, dar și cu scriitori ai vremii,cu acea boemă a „Micului Paris” instalată înzona veche a Bucureștilor sau în cartierulevreiesc.

Maria (Vrană) Pârvu�oiu evocă unînsemnat număr de colec�ionari, care s-auformat în perioada interbelică. Spirite privi-legiate ai veremii lor, salvatori incurabili aioperelor de artă, colec�ionarii își definescpropriile trăiri, emo�ii, atașament, dăruire șiimplicare fa�ă de artă. Colec�ionarii la carefacem referire, ca de exmplu NicolaeGrigorescu, „marele poet al penelului”,Constantin Constantinescu, Atanase Simu,cu 624 de lucrări, Iancu Kalinderu, KrikorZambaccian, Apostol Apostolide, de la„Continental”, Pompiliu Papahagi, aucuprins în colec�iile lor, opere de artă deînaltă �inută plastică, confirmând crea�iilemarilor noștri artiști plastici, cu atât maimult, cu cât mare parte din acest pre�uitfond cultural a fost donat statului român șise află în expunere la Muzeul Na�ional de

Artă al României, ca și în multe alte muzee,gra�ie generozită�ii celor care le-au oferitpentru genera�iile care au urmat.Colec�ionismul este o continuare a actuluicrea�iei. Asupra acestui fenomen a avut oînrâurire benefică și înfiin�area școlii de artăromânească, prin eforturile deosebite depu-se de Theodor Aman, pictor la rândul său,care s-a consacrat acestei institu�ii al căreidirector a și fost vreme îndelungată.

Astfel, Școala de artă românească a fostaceea care a generat mul�i colec�ionari, alecăror colec�ii sunt exemple de rela�ionare aevaluării estetice cu istoria artei românești șicu istoria unor familii din vecheaaristocra�ie a epocilor recente ale societă�iiromânești.

Așa cum era normal pentru un asemeneavolum, remarcabilă este îmbinarea perfectădintre cuvânt și imagine, acea impresie decălătorie în lumea artei, care re-creează, defapt, atmosfera spa�iilor spirituale prin cares-au peregrinat artiștii, respectivele opere șiapoi de�inătorii acestora din urmă. Este oatmosferă pe care aș sintetiza-o, privind

79

Istoria unei colec�ii - istoria unei familii

sculptura Idilă, de Cosmin Hristu, printr-uncelebru vers din poemul lui CharlesBaudelaire, Invita�ie la călătorie, în care poe-tul își invită iubita în Olanda, într-o atmos-feră „de luxe, calm et volupté”.

Dacă ar fi să dau încă un titlu prezentăriipe care am făcut-o, atunci acesta ar fi:

Colec�ionarul care și-a transformat tablourile înpersonaje.

Tot ce scrie doamna Maria Pârvu�oiuconfirmă afirma�ia din Cuvântul înainte pecare îl semnează autoarea: formarea uneicolec�ii, fie ea privată sau publică, este ea însășio artă.

80

Olimpia Varga

nr. 7 ( 9) / 20136 8 -...

Documents