MPRAMunich Personal RePEc Archive

Decision – making Processes in the RiskManagement

Razvan Stefanescu and Ramona Dumitriu

Dunarea de Jos University of Galati, Dunarea de Jos University ofGalati

17. October 2013

Online at http://mpra.ub.uni-muenchen.de/50754/MPRA Paper No. 50754, posted 9. November 2013 16:14 UTC

1

Procese decizionale în cadrul managementului riscurilor

Stefanescu Razvan

Dumitriu Ramona

Abstract: This paper approaches the risk management as a decision making process in which the best

solution to an exposure is found and implemented. Such a process includes five stages: identifying the

risk, assessment of exposure, analysis of the alternatives to deal with the exposure, adopting the

optimum alternative and the implementation of the adopted solution.

Key words: Risk Management, Uncertainty, Business Environment, Decision Making Process

JEL classification: D81, D89, G32

Introducere

În actualul context economic, marcat de schimb�ri frecvente �i greu previzibile, incertitudinea

a devenit o caracteristic� aproape imposibil de evitat pentru activitatea organiza�iilor. Teoria

clasic� a deciziilor (abord�rile normative) recomand� luarea în considerare a gradului de

incertitudine în alegerea c�ilor de ac�iune. Pentru multe categorii de decizii riscul reprezint�,

al�turi de eficien��, un criteriu major de evaluare a variantelor decizionale (Arrow, 1965; Bell,

1983; Kahneman & Tversky 1986; Markowitz, 1987; Miller, 1992; Ricciardi, 2007).

Abord�rile descriptive din cadrul teoriei deciziilor au relevat câteva particularit��i ale modului

în care managerii ac�ioneaz� în condi�ii de incertitudine. Confrunta�i cu riscurile, ace�tia nu se

mul�umesc s� le evalueze ci aplic�, totodat�, m�suri active de diminuare a poten�ialelor

pierderi (March & Shapira, 1987; Rejda, 2001; Meulbroek, 2002; Nocco & Stulz, 2006;

Desender, 2007). Alegerea �i implementarea unor astfel de m�suri fac obiectul

managementului riscurilor care reprezint� un element important al conducerii afacerilor.

Schimb�rile mediului de afaceri din ultimele decenii, în special cele generate de recenta criz�

global� s-au constituit în noi provoc�ri pentru managementul riscului. Unele metode sofisticate

de identificare �i evaluare a riscurilor s-au dovedit ineficiente în condi�iile unor evolu�ii greu

previzibile (Jorion, 1999; Rosen, 2003; Stulz, 2008; Shojai & Feiger, 2010). În astfel de

2

circumstan�e este indicat� o abordare flexibil� a managementului riscurilor, în care s� fie

prev�zute solu�ii chiar �i pentru situa�ii ce par pu�in probabile.

Identificarea �i punerea în practic� a solu�iei optime pentru un risc pot fi integrate într-un

proces decizional. În centrul acestuia se afl� decizia în problema riscului în cadrul c�reia sunt

puse în balan�� atât amploarea poten�ialelor pierderi cât �i caracteristicile metodelor luate în

considerare pentru diminuarea acestora.

Abord�ri ale riscului �i incertitudinii în cadrul teoriei deciziilor

În literatura managerial� pot fi întâlnite numeroase sensuri �i interpret�ri ale conceptelor de

risc �i incertitudine. Knight (1921) a realizat o delimitare între cele dou� no�iuni pe baza

cuno�tin�elor managerilor asupra rezultatelor posibile ale c�ilor de ac�iune avute în vedere

pentru rezolvarea problemelor decizionale. Din aceast� perspectiv�, deciziile manageriale pot

fi împ�r�ite în patru categorii:

- decizii în condi�ii de certitudine, în care informa�iile disponibile îi îng�duie decidentului s�

determine cu exactitate rezultatul fiec�rei alternative;

- decizii în condi�ii de risc (incertitudine de gradul I), în care decidentul este capabil s�

stabileasc�, pentru fiecare variant� decizional�, toate rezultatele posibile, precum �i

probabilitatea de producere a acestora;

- decizii în condi�ii de incertitudine propriu-zis� (incertitudine de gradul II), în care informa�iile

disponibile îi permit decidentului s� estimeze, pentru fiecare alternativ� decizional�, toate

rezultatele posibile, dar nu �i probabilit��ile de apari�ie a acestora;

- decizii în condi�ii de ignoran�� (incertitudine de gradul III), în care decidentul, din cauza

informa�iilor insuficiente, nu poate determina toate rezultatele posibile ale variantelor

decizionale.

În fapt stabilirea gradului de cunoa�tere a rezultatelor decizionale are un inerent caracter

subiectiv întrucât depinde în mare m�sur� de percep�iile decidentului. Pentru o aceea�i situa�ie

decizional� un manager ar putea considera c� ac�ioneaz� în condi�ii de certitudine în timp ce un

altul ar putea hot�rî c� se g�se�te în condi�ii de ignoran�� întrucât informa�ia disponibil� nu i-ar

permite nici m�car s� cunoasc� toate rezultatele posibile ale alternativelor decizionale

(Kahneman & Tversky, 1986; Zanfir, 1990; Giarini & Stahel, 1990).

3

Riscul �i incertitudinea sunt tratate diferit în cadrul celor dou� ramuri importante ale teoriei

deciziilor:

- abord�rile normative, care î�i au r�d�cinile în �coala cantitativ� a �tiin�ei managementului �i

care au ca obiect formularea de recomand�ri care s� asigure o cât mai mare ra�ionalitate pentru

procesele decizionale;

- abord�rile descriptive, care deriv� din �coala comportamental� a �tiin�ei managementului �i

care vizeaz� prezentarea modurilor în care se desf��oar� în realitate procesele decizionale.

Cele mai multe dintre abord�rile normative asupra proceselor decizionale pornesc de la

premisa unui decident care va urm�ri întotdeauna s� imprime o cât mai mare ra�ionalitate

actului decizional. Un astfel de manager va avea comportamentul unui „homo oeconomicus”

descris de Adam Smith (1776): va alege întotdeauna acea alternativ� care va asigura

îndeplinirea în cel mai înalt grad a unor obiective economice, în special maximizarea

profitului. În acest scop, decidentul va încerca s� ob�in� un volum cât mai mare de informa�ii

asupra situa�iei decizionale, care s� reduc� incertitudinea permi�ând o analiz� riguroas� a

posibilelor cursuri de ac�iune. De asemenea, se presupune c� un astfel de manager va c�uta s�

asigure o cât mai mare obiectivitate în adoptarea variantei decizionale optime, �tiut fiind faptul

c� un grad prea mare de subiectivism poate impieta asupra ra�ionalit��ii unei alegeri. În aceste

condi�ii, decidentul ra�ional va utiliza preponderent tehnicile cantitative. Acest manager va

c�uta, pe cât posibil, s� ob�in� distribu�ii probabilistice asupra rezultatelor posibile, care i-ar

facilita optimizarea deciziilor.

Abord�rile normative ale teoriei deciziilor recomand�, în cazul condi�iilor de incertitudine,

utilizarea a�a-numitelor st�ri ale naturii, care desemneaz� posibilele combina�ii ale elementelor

mediului organiza�iei, considerate relevante din punctul de vedere al impactului pe care l-ar

putea avea asupra rezultatelor. Aceste elemente trebuie s� formeze un câmp complet de

evenimente mutual exclusive care s� cuprind� toate combina�iile posibile. În stabilirea st�rilor

ale naturii sunt luate în considerare atât acurate�ea, cât �i operativitatea reclamate de actul

decizional. Utilizarea unui num�r mare de st�ri ale naturii confer� o rigoare deosebit�

fundament�rii deciziilor, inducând îns� acesteia �i o complexitate semnificativ�. În schimb, un

num�r restrâns de evenimente, care nu ar aduce neap�rat o acurate�e ridicat�, poate fi totu�i

preferat din considerente de operativitate. (Savage, 1954; Zid�roiu & Mali�a, 1980; Onicescu

& Botez, 1985; Zamfir, 1990; Preda, 1992).

4

Procedeele de identificare a solu�iilor optime în condi�ii de risc �i incertitudine se diferen�iaz�

în raport cu unele caracteristici ale situa�iilor decizionale. Pentru condi�iile de risc abord�rile

normative recomand� drept principal criteriu decizional speran�a matematic� a rezultatelor,

calculat� ca o medie aritmetic� a consecin�elor decizionale (exprimate numeric) ponderat� cu

probabilit��ile asociate. Un alt aspect luat în considerare este cel al dispersiei rezultatelor,

exprimat prin diver�i indicatori: varian�a, abaterea medie p�tratic�, abaterea medie liniar�,

coeficien�i de varia�ie etc. Pentru deciziile multistadiale, cea mai utilizat� metod� este cea a

arborelui decizional. În cazul condi�iilor de incertitudine propriu-zis� sunt folosite variate

metode: tehnica pruden�ei (regula maximin), tehnica optimist� (regula maximax), tehnica

regretului minim, tehnica optimalit��ii, tehnica verosimilit��ii maxime, tehnica Bayes –

Laplace, tehnici care utilizeaz� variabile fuzzy etc.

În cadrul unora dintre abord�rile descriptive este contestat� posibilitatea atingerii unei

ra�ionalit��i obiective a actului decizional. Teoreticienii din a�a-numita „�coal� de la

Carnegie” au revelat câteva obstacole care îngr�desc în practic� ra�ionalitatea deciden�ilor:

informa�ia insuficient� �i fragmentat�, presiunea timpului, jocurile de interese de interese din

organiza�ii etc. Decidentului ra�ional „ homo oeconomicus” îi este opus un decident de tip

„ homo administrativus” care, sub constrângerea timpului �i a costului informa�iei, va prefera

solu�iile satisf�c�toare celor optime (Simon, 1945; Cyert & March, 1963; March, 1978).

Adeseori, în locul tehnicilor cantitative, menite s� asigure obiectivitatea actului decizional,

managerii prefer� s� apeleze la intui�ie. În privin�a riscului �i incertitudinii, abord�rile

descriptive au revelat diferen�e semnificative între recomand�rile abord�rilor normative �i

modul în care managerii trateaz� în practic� cele dou� no�iuni (Mintzberg et al., 1976). Astfel,

incertitudinea este perceput� mai degrab� drept un concept abstract în timp ce riscul este

definit în diferite moduri:

- posibilitatea ca un eveniment viitor s� afecteze activitatea organiza�iei;

- un eveniment posibil cu consecin�e nefavorabile pentru organiza�ie;

- consecin�ele asociate unei evolu�ii nefavorabile din activitatea organiza�iei;

- un conglomerat de amenin��ri �i oportunit��i etc.

Cercet�ri empirice au relevat c� managerii sunt reticen�i fa�� de calculele probabilistice. Ei

prefer� s� analizeze riscul prin metode mai pu�in riguroase dar care au avantajul simplit��ii. În

general, managerii evalueaz� riscul pe baza pierderilor maxime posibile, a �anselor de

producere a evenimentelor nefavorabile iar uneori nu manifest� o preocupare deosebit� pentru

5

exprimarea condi�iilor de risc într-o form� numeric� (March & Shapira, 1987). În acest sens

este utilizat termenul de expunere fa�� de risc, care exprim� vulnerabilitatea organiza�iei fa�� de

producerea evenimentelor asociate riscului.

Anumite tr�s�turi ale personalit��ii deciden�ilor se r�sfrâng semnificativ asupra modului în care

ace�tia ac�ioneaz� în condi�ii de incertitudine. În cadrul teoriei deciziilor au fost definite trei

tipuri majore de atitudini ale managerilor fa�� de risc:

- aversiune fa�� de risc, specific� managerilor care acord� o aten�ie deosebit� posibilelor

pierderi pe care le poate aduce o variant� decizional� �i care prefer�, din acest motiv, c�ile de

ac�iune care asigur� câ�tiguri sigure, nu neap�rat ridicate;

- neutralitate fa�� de risc, întâlnit� la managerii care în alegerea variantei optime pun în balan��

atât poten�ialele câ�tiguri cât �i riscurile asociate acestora;

- preferin�� pentru risc, specific� managerilor pentru care în alegerea c�ilor de ac�iune primeaz�

poten�ialele câ�tiguri chiar �i atunci când acestora le sunt asociate riscuri substan�iale (Pratt,

1964; Arrow, 1965).

Studii empirice au relevat faptul c� atitudinea fa�� de risc nu depinde doar de tr�s�turile

personalit��ii managerilor ci poate fi influen�at� semnificativ de al�i factori: situa�ia

organiza�iei, responsabilit��ile deciden�ilor, modul în care a fost prezentat� problema

decizional� etc. (Pratt, 1964; Kahneman & Tversky, 1986; March & Shapira, 1987).

În analiza atitudinii managerilor fa�� de riscuri trebuie luat� în considerare �i natura acestora.

Din perspectiva poten�ialelor efecte ale evenimentelor vizate pot fi delimitate dou� categorii de

riscuri:

- riscuri pure, caracterizate prin faptul c� realizarea evenimentului vizat ar determina doar

efecte nefavorabile pentru organiza�ie;

- riscuri speculative, specifice unor situa�ii în care evenimentele vizate ar putea genera nu doar

pierderi ci �i câ�tiguri.

În fapt, delimitarea dintre cele dou� categorii este destul de dificil�, fiind marcat� de un

anumit subiectivism (Damodaran, 2010).

Aspectele subiective ale proceselor decizionale, inclusiv atitudinea managerilor fa�� de risc,

pot fi înglobate în a�a-numita utilitate a consecin�elor decizionale care reflect� gradul de

satisfac�ie resim�it de un decident fa�� de posibilele rezultate ale c�ilor de ac�iune. Pentru

6

acelea�i variante decizionale, managerii vor resim�i utilit��i diferite, în func�ie de atitudinea

acestora fa�� de risc (Friedman & Savage, 1948; Neuman & Morgenstern, 1953; Arrow, 1974).

Etapele unui proces decizional asociat managementului riscului

Figura 1. Etapele managementului riscului

Identificarea riscului - Analiz� strategic�

- Analiza opera�iunii expuse riscului

Evaluarea riscului - Analiza vulnerabilit��ilor

- Prognoze, model�ri �i simul�ri - Calculul unor indicatori ai

expunerii

Analiza solu�iilor pentru problema riscului

- Identificarea solu�iilor - Determinarea caracteristicilor

solu�iilor

Adoptarea solu�iei - Arbitraj între poten�ialele pierderi �i costurile diminu�rii expunerii

Implementarea solu�iei - Planificarea ac�iunilor

- Monitorizarea implement�rii

7

În aceast� lucrare vom aborda managementul riscului ca pe un proces decizional prin care este

identificat� �i analizat� o problem�, sunt stabilite solu�iile fezabile dup� care este adoptat� �i

implementat� calea optim� de ac�iune. Acest proces se desf��oar� în cinci etape:

- identificarea riscului;

- evaluarea riscului;

- analiza solu�iilor pentru problema riscului;

- adoptarea solu�iei optime;

- implementarea solu�iei adoptate. (Figura 1).

Este de dorit, în special pentru situa�iile caracterizate prin schimb�ri frecvente, s� se asigure

feed-back-ul procesului decizional astfel încât s� poat� fi introduse, cu operativitate, atunci

când este necesar, m�suri de corec�ie.

Identificarea riscurilor

Riscurile din activitatea unei organiza�ii pot fi relevate în cadrul unor demersuri prin care sunt

abordate vulnerabilit��ile acesteia:

- analiza strategic� a organiza�iei;

- analiza opera�iunilor desf��urate de organiza�ie.

Analiza strategic� a unei organiza�ii ofer� o imagine global� a pozi�iei acesteia în raport cu

amenin��rile �i oportunit��ile din mediul extern. În cadrul acestui demers, identificarea

riscurilor se diferen�iaz� în raport cu elementele mediului organiza�iei:

- macro - mediul extern;

- micro - mediul extern;

- mediul intern.

Macro - mediul extern se refer� la factori care nu afecteaz� doar organiza�ia, influen�a lor

exercitându-se cu un caracter general pentru o ramur� industrial�, o economie na�ional� sau

chiar la nivel interna�ional. Cel mai adesea, rela�ia dintre o organiza�ie �i macro - mediul s�u

este unidirec�ional�: macro - mediul determin� evolu�ia organiza�iei îns� aceasta nu îl poate

influen�a semnificativ. În practic�, pentru analiza macro – mediului extern sunt utilizate tehnici

prin care sunt delimitate influen�ele celor mai importante componente. De exemplu, tehnica

8

PEST (Political, Economic, Social, Technological), faciliteaz� identificarea unor variate tipuri

de riscuri:

- riscuri asociate evolu�iilor mediului politic: instabilitate politic�, atitudini ostile ale

guvernan�ilor fa�� de anumite sectoare de activitate sau fa�� de anumite companii, cre�terea

fiscalit��ii, modificarea cadrului legislativ, embargouri, conflicte militare etc.;

- riscuri care provin din evolu�ia mediului macroeconomic: recesiune în anumite ramuri

industriale sau în ansamblul economiei na�ionale, infla�ie, �omaj, varia�ia ratelor dobânzilor �i

a cursurilor valutare etc.;

- riscuri specifice mediului social: tulbur�ri sociale, diferen�e culturale, tensiuni religioase sau

etnice etc.;

- riscuri generate de posibilitatea unor dificult��i de adaptare la schimb�rile din mediul

tehnologic.

Micro - mediul extern cuprinde elemente cu caracter specific care interac�ioneaz� direct cu

organiza�ia. Nu este exclus ca organiza�ia s� poat� influen�a, într-o anumit� m�sur�, astfel de

elemente. Prin analiza micro – mediului extern pot fi identificate câteva categorii importante de

riscuri:

- riscuri asociate partenerilor de afaceri (clien�i, furnizori, asocia�i etc.), în special posibilitatea

ca ace�tia s� nu î�i îndeplineasc� obliga�iile;

- riscuri care se refer� la impactul activit��ii concuren�ilor;

- riscuri care provin din ac�iunile administra�iei publice locale: atitudine ostil� a acesteia la

adresa organiza�iei, cre�terea impozitelor �i taxelor locale etc.

Mediul intern al organiza�iei cuprinde diferite categorii de resurse: umane, materiale,

financiare, informa�ionale etc. Analiza acestora poate releva unele riscuri semnificative pentru

activitatea organiza�iei:

- riscuri specifice rela�iilor cu personalul organiza�iei: erori umane, fraude, planificarea eronat�

a evolu�iei resurselor umane, st�ri conflictuale etc.;

- riscuri asociate resurselor materiale: uzura fizic� sau moral�, defec�iuni etc.;

- riscuri generate de managementul defectuos al resurselor financiare: insolvabilitatea, criza de

lichidit��i, reducerea rentabilit��ii etc.

9

Analiza opera�iunilor desf��urate de organiza�ie implic� studiul vulnerabilit��ilor în raport cu

condi�iile concrete ale domeniului de activitate. Acest demers poate conduce la identificarea

unor categorii variate de riscuri:

- pentru opera�iunile comerciale: riscuri de parteneriat, riscuri fizice, riscuri de pre� etc.;

- pentru opera�iunile financiare: riscul de credit, riscuri generate de fluctua�iile unor variabile

financiare (cursul valutar, rata dobânzii, cursurile ac�iunilor etc.), riscuri specifice investi�iilor

directe �i de portofoliu etc.

Evaluarea riscurilor

În evaluarea riscurilor sunt aplicate procedee diverse, alese în func�ie de natura evenimentelor

asociate expunerilor: analiza financiar� în cazul riscului de insolvabilitate, analize tehnice

pentru riscurile fizice, modele matematice pentru riscurile asociate pie�elor financiare, analize

de factur� sociologic�, în cazul riscurilor politice sau culturale etc. Studiul opera�iunilor expuse

permite estimarea amplorii vulnerabilit��ii organiza�iei fa�� de evenimentele asociate riscurilor.

Pentru riscurile speculative este indicat ca pe lâng� poten�ialele pierderi s� fie estimate �i

posibilele câ�tiguri (Damodaran, 2010).

Adeseori, evaluarea riscurilor implic� o prognoz�, prin tehnici cantitative sau calitative, asupra

variabilelor asociate evenimentelor studiate. Atunci când rezultatele prognozelor îmbrac�

forma unor distribu�ii probabilistice pot fi aplicate procedee de modelare �i simulare care

faciliteaz� o evaluare riguroas� a expunerilor.

Inevitabil, evaluarea riscurilor este afectat� de subiectivism. Tr�s�turi ale personalit��ii

managerilor care realizeaz� evaluarea se vor reflecta în metodele alese.

În practic�, în func�ie de natura riscurilor, de informa�iile disponibile �i de modul în care

managerii abordeaz� incertitudinea sunt folosi�i diver�i indicatori de caracterizare a

expunerilor:

- speran�a matematic� a rezultatelor;

- abaterea medie p�tratic� a rezultatelor;

- pierderea poten�ial� maxim�;

- câ�tigul poten�ial maxim;

- probabilitatea înregistr�rii unor pierderi;

10

- rezultatul cu cele mai mari �anse de realizare etc.

Analiza solu�iilor pentru problema unui risc

Pentru fiecare tip de risc organiza�iile au la dispozi�ie o gam� larg� de solu�ii. Dintre acestea

trebuie identificate, în rela�ie cu unele constrângeri din activitatea organiza�iei, acele solu�ii

fezabile în rela�ie cu resursele disponibile.

Solu�iile pentru problema unui risc se diferen�iaz� în raport cu natura procedeelor folosite �i cu

gradul de diminuare a expunerilor. Din perspectiva naturii procedeelor utilizate pot fi

delimitate patru tipuri de solu�ii:

- evitarea riscurilor ;

- controlul riscurilor;

- transferul riscurilor;

- asumarea riscurilor.

Evitarea unui risc se traduce prin m�suri care vizeaz� eliminarea vulnerabilit��ilor din

opera�iunea asociat� riscului. Uneori, aceast� pozi�ie se materializeaz� în renun�area la

opera�iunile cu expuneri exagerat de mari. Evident, întrucât câ�tigurilor poten�iale mari le sunt

asociate expuneri semnificative, evitarea riscurilor este caracterizat� în general prin costuri de

oportunitate substan�iale.

Controlul unui risc se materializeaz� în opera�iuni întreprinse în scopul reducerii nivelului

pierderilor poten�iale sau a posibilit��ii de producere a acestora. Aceste procedee, care se

diferen�iaz� în func�ie de caracteristicile opera�iunilor expuse pot fi, uneori, destul de

costisitoare.

Transferul unui risc const� în preluarea, de c�tre o alt� organiza�ie, a r�spunderii pentru unele

dintre poten�ialele consecin�e negative ale evenimentului asociat riscului. Cea mai cunoscut�

form� de transfer al riscurilor este reprezentat� de practica asigur�rilor.

Asumarea unui risc presupune ca organiza�ia s� nu desf��oare ac�iuni asupra condi�iilor care

genereaz� riscul. De regul�, aceast� pozi�ie este adoptat� atunci când costurile celorlalte

procedee de tratare a expunerii nu se justific� în raport cu poten�ialele pierderi. Uneori,

11

asumarea reprezint� doar pozi�ia fa�� de un risc într-un stadiu ini�ial al opera�iunii expuse,

managerii având posibilitatea, în func�ie de schimb�rile intervenite, de a aplica, în stadii

ulterioare, alte tehnici de tratare a expunerii.

În func�ie de gradul de diminuare a poten�ialelor pierderi, solu�iile la problema unui risc pot fi

împ�r�ite în trei categorii:

- solu�ii care elimin� complet pierderile;

- solu�ii care diminueaz� par�ial pierderile, f�r� a le elimina;

- solu�ii de asumare a riscului.

În cadrul analizei solu�iilor pentru problema riscului sunt abordate cu prec�dere aspectele

importante în cadrul managementului expunerii: costurile, gradul de diminuare a poten�ialelor

pierderi etc.

Adoptarea solu�iei pentru problema riscului

Decizia asupra problemei riscului reprezint� un arbitraj între dou� elemente:

- parametrii expunerii;

- caracteristicile metodelor de tratare a expunerii.

Parametrii expunerii ofer� decidentului o imagine asupra posibilelor efecte asociate riscului. În

cazul riscurilor speculative sunt luate în calcul nu doar pierderile ci �i poten�ialele câ�tiguri.

Sunt utilizate diferite m�rimi care exprim� amploarea expunerii: pierderile (eventual �i

câ�tigurile) poten�iale maxime, probabilit��ile asociate posibilelor rezultate etc.

Caracteristicile metodelor de tratare a expunerilor se refer� în primul rând la costuri (inclusiv

costurile de oportunitate) �i la gradul de diminuare a poten�ialelor pierderi. În plus, pentru

situa�iile decizionale caracterizate prin schimb�ri frecvente, poate fi luat� în considerare �i

operativitatea implement�rii acestor metode. În cazul unor riscuri speculative trebuie luat� în

considerare �i m�sura în care ar fi afectate câ�tigurile poten�iale.

În afara celor dou� elemente, în aceast� decizie intervine �i o component� subiectiv�,

materializat� în atitudinea managerilor fa�� de risc (Figura 2). Managerii cu preferin�� fa�� de

12

riscuri sunt înclina�i c�tre asumarea acestora într-o m�sur� mai mare decât cei care manifest�

aversiune fa�� de riscuri.

Figura 2. Decizia asupra problemei riscului

Parametri ai expunerii - Pierderea poten�ial� maxim�; - Câ�tigul poten�ial maxim; - Probabilit��i asociate posibilelor rezultate etc.

Caracteristici ale metodelor de tratare

a expunerii - Costuri;

- Gradul de diminuare a poten�ialelor

pierderi; - Operativitatea implement�rii.

Alegerea solu�iei în problema

riscului

Atitudinea managerilor fa�� de risc

Asumarea riscului

Eliminare par�ial�

a pierderilor poten�iale

Eliminare complet�

a pierderilor

13

Implementarea solu�iei adoptate

Uneori, punerea în practic� a variantei adoptate pentru problema riscului este caracterizat�

printr-o complexitate deosebit�. Este de dorit o planificare riguroas� în timp a opera�iunilor

implicate care s� includ� stabilirea atribu�iilor �i responsabilit��ilor pentru entit��ile

organizatorice implicate.

Pentru asigurarea feed-back-ului procesului decizional este indicat� instituirea unui sistem de

monitorizare a rezultatelor implement�rii care s� semnaleze diferen�ele semnificative dintre

obiective �i realiz�ri. Aceast� monitorizare ar permite adoptarea operativ� a eventualelor

m�suri de corec�ie.

Concluzii

Procesul decizional abordat în aceast� lucrare se concentreaz� asupra fundament�rii �i

implement�rii solu�iei pentru problema unui risc. Într-o astfel de decizie sunt luate în calcul

atât dimensiunea poten�ialelor pierderi �i câ�tiguri cât �i caracteristicile metodelor de acoperire

a acestora.

Cu toate c� teoria clasic� a deciziilor recomand� asigurarea obiectivit��ii, în practic� este

inevitabil� o component� subiectiv� a actului decizional. Din acest motiv, am considerat

necesar s� men�ion�m, pentru unele etape, impactul personalit��ii managerilor asupra

metodelor utilizate.

Procesul decizional este conceput s� se desf��oare în mai multe etape, iar rezultatele fiec�reia

dintre acesteia sunt influen�ate de cele ale fazelor anterioare. Este esen�ial�, din acest motiv,

asigurarea unui feed-back în m�sur� s� faciliteze reluarea procesului atunci când sistemul de

monitorizare indic� necesitatea unor corec�ii.

În practic�, organiza�iile se confrunt� cu o mare diversitate de riscuri, fiecare având metode

variate de evaluare �i de tratare. În aceste circumstan�e, procesele decizionale asociate

managementului riscurilor trebuie particularizate pentru fiecare tip de expunere.

Referin�e

14

Arrow, Kenneth, J. (1965), The theory of risk aversion, Aspects of the Theory of Risk Bearing, by Yrjo

Jahnssonin Saatio, Helsinki. Reprinted in: Essays in the Theory of Risk Bearing, Markham Publ. Co.,

Chicago, 1971, pp. 90–109.

Arrow, Kenneth J. (1974), The use of unbounded utility functions in expected-utility maximization:

Response, Quarterly Journal of Economics (The MIT Press) 88 (1), pp. 136–138.

Bell, David, E. (1983), Risk Premiums for Decision Regret, Management Science, No. 29, pp. 1156-

1166.

Cyert, Richard M. & March, James G. (1963), A Behavioral Theory of the Firm, Prentice Hall,

Englewood Cliffs, NJ.

Damodaran, Aswath (2010), Risk Management: A Corporate Governance Manual. Available at SSRN:

http://ssrn.com/abstract=1681017 or http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.1681017

Desender, Kurt A. (2007), On the Determinants of Enterprise Risk Management Implementation,

ENTERPRISE IT GOVERNANCE, BUSINESS VALUE AND PERFORMANCE MEASUREMENT,

Nan Si Shi and Gilbert Silvius, eds., IGI Global, 2011. Available at SSRN:

http://ssrn.com/abstract=1025982

Friedman, Milton & Savage, Leonard J. (1948), The Utility Analysis of Choices Involving Risk,

Journal of Political Economy, vol. 72.

Giarini, Orio & Stahel, Walter R. (1990), Les limites du certain, Affronter les risques dans une nouvelle

économie de service. Lausanne, Presses Polytechniques et Universitaires Romandes, pp. 205.

Jorion, Philippe (1999), Risk Management Lessons from Long-Term Capital Management. Available at

SSRN: http://ssrn.com/abstract=169449 or http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.169449

Kahneman, Daniel & Tversky, Amos (1986), A Prospect Theory: An analysis of decision under risk,

Journal of Business 59 (4).

Knight, Frank H. (1921), Risk, Uncertainty and Profit, Boston, MA: Hart, Schaffner & Marx; Houghton

Mifflin Co. Available at: http://www.econlib.org/library/Knight/knRUPCover.html

15

Mali�a, Mircea & Zid�roiu, Corneliu (1980), Incertitudine �i decizie, vol. I (Analiza incertitudinii),

Editura �tiin�ific� �i Enciclopedic�, Bucure�ti.

March, James, G. (1978), Bounded Rationality, Ambiguity, and the Engineering of Choice, Bell J.

Economics No. 9, pp. 587-608.

March, James, G. & Shapira, Zur (1987), Managerial Perspectives on Risk and Risk Taking,

Management Science, Vol. 33, No. 11 pp. 1404-1418. Available at:

http://www.jstor.org/stable/2631920

Markowitz, Harry M (1987), Mean-Variance Analysis in Portfolio Choice and Capital Markets,

Blackwell.

Meulbroek, Lisa K. (2002), Integrated Risk Management for the Firm: A Senior Manager's Guide.

Available at SSRN: http://ssrn.com/abstract=301331 or http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.301331

Miller, Kent D. (1992), A Framework for Integrated Risk Management in International Business,

Journal of International Business Studies, Vol. 23, No. 2. (http://www.jstor.org/stable/154903)

Mintzberg, H. & Raisinghani, D. & Théorêt, A. (1976), The structure of ”unstructured” decision

process, Administrative Science Quaterly.

Neuman von, John & Morgenstern, Oskar (1953), Theory of Games and Economic Behavior, Princeton

University Press, Princeton.

Nocco, Brian W. & Stulz, Rene M. (2006), Enterprise Risk Management: Theory and Practice.

Available at SSRN: http://ssrn.com/abstract=921402 or http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.921402

Onicescu, Octav & Botez, Mihai (1985), Incertitudine �i modelare economic�: Econometrie

informa�ional�, Editura �tiin�ific� �i Enciclopedic�, Bucure�ti.

Pratt, J. W. (1964), Risk aversion in the small and in the large, Econometrica 32, January–April 1964,

pp.122–136.

Preda Vasile (1992), Teoria deciziilor statistice, Editura Academiei Române, Bucure�ti.

16

Rejda, George, E. (2001), Principles of Risk Management and Insurance, Seventh Edition, Adison

Wesley Longman, Boston.

Ricciardi, Victor (2007), A Literature Review of Risk Perception Studies in Behavioral Finance: The

Emerging Issues Available at SSRN: http://ssrn.com/abstract=988342 or

http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.988342

Rosen, Robert (2003), Risk Management and Corporate Governance: The Case of Enron. Connecticut

Law Review, Vol. 35, No. 1157. Available at SSRN: http://ssrn.com/abstract=468168

Savage Leonard J. (1954), The Foundations of Statistics, Wiley, New York.

Shojai, Shahin & Feiger, George (2010), Economists' Hubris - The Case of Risk Management Journal

of Financial Transformation, Vol. 28, pp. 25-35, April 2010. Available at SSRN:

http://ssrn.com/abstract=1550622

Simon, Herbert (1945), Administrative Behavior, A Study of Decision-Making Processes in

Administrative Organization, Free Press, New York.

Stulz, Rene M. (2008), Risk Management Failures: What are They and When do They Happen? Fisher

College of Business Working Paper No. 2008-03-017; Charles A. Dice Center Working Paper No.

2008-18. Available at SSRN: http://ssrn.com/abstract=1278073 or

http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.1278073

Smith, Adam (1776), An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations. Available at:

http://socserv2.socsci.mcmaster.ca/~econ/ugcm/3ll3/smith/wealth/index.html

Zamfir, C�t�lin (1990), Incertitudinea: O perspectiv� psiho-sociologic�, Editura �tiin�ific�, Bucure�ti.