Lică Sainciuc�Children Book Graphics

SelfportretPaper, typing machine1969

Lică Sainciuc is a successful artist, children books' illustrator, designer and researcher, who made a significant contribution to the development of the Moldovan fine arts of the Soviet and post-Soviet period. Children books graphics is a long-term passion of Lică Sainciuc, where he has proved to be an expert on kids' life and manners, especially of the early age, when they learn to appreciate humour in everyday life.Consequently Lică's Sainciuc creation might be conventionally divided into three stages of development. Already on the first one (mid 1970s – mid 1980s) the artist developed creative principles, professional hobbies and preferences. Beginning with the very first experiments and throughout his career, Lică Sainciuc has honed his skills in techniques for comic sketching of circumstances, actors, thereto introducing details to approach household authenticity. Carried away by the characteristic signs of stylisation, he grotesquely distorted the rounded forms and turned the scenes into good-natured caricatures. The individual artistic handwriting was developed through the use of a unique combination of techniques – ink, ecoline, airbrush, gouache, appliqué.Initially, the artist created drawings for the books written by local writers only. Particularly noteworthy are the ABCs with songs and poems, illustrated by Lică Sainciuc in the 1970s–1980s – Albinuţa and Abecedar, which bestow a significant contribution to the national culture, as they were reprinted many times over the past 30 years, representing the fruitful artist's co-authorship with the writers Grigore Vieru and Spiridon Vangheli.The second period of Lică's Sainciuc creativity evolved during the late '80s – early '90s, when the development of book graphics in a sovereign republic was accompanied by the growth of publishing and printing production. Among the illustrated literature there were not only works of contemporary Moldovan writers, but also European fairy tales. The artist's creative possibilities were expanded: many illustrations were included in miniature picture books.Lică Sainciuc caricatured typical features and treats not for the sake of simplification and coarsening, but to reveal the characteristic sense by exalting the image, rather then diminishing it. Thus, the limitations of the dogmatic attitude "national in form, socialist in content" feature of the Soviet era were overcome, and the children graphics' "minor nature" concept was generally smoothed in the context of fine arts.The third stage of Lică's Sainciuc creativity can be defined as the early 2000s to nowadays, the time of experiments with expressive possibilities of computer programs: dynamic combinations of contours, hues and colour gradations. The transition was dictated by the artist's inner need (the technical element had continuously played an important role in Lică Sainciuc graphic work) and the other reason was the high-quality print, because the initial digital colours and lines were naturally finer.

“Many people think that there is no difficulty in conceiving and executing digital artwork, for computer does paint by itself. But it is just a tool, though a very performing one! Therefore its graphics has a special aesthetics. It can create a genuine work of art. A software, a mouse and a digital pen are a set of tools for creating artwork just like watercolour paints, graphite pencils and sable brush do. There are certain limitations in the manipulation of these tools, but the new opportunities for styling, organising the image space are important, because this is the objective evolution. For example, the characters of the Chameleon book by Dimitrie Cantemir are partially drawn on paper and 'etched' in computer. This is what I call computetching (calcugravura), i.e. the artwork performed by a computer – not only as a reproduction mean, but rather a creative one”.

Since 2013 computetching was a new, broadly recognized term in the national graphic arts.The art critic Tudor Braga spoke eloquently about the vastness of Lică's Sainciuc creations: “…the history of book graphics in the Republic of Moldova is divided into two stages, before and after Lică Sainciuc”. Nonetheless the artist continues to work, create new magnum opus, still striving for innovation.

Vladimir Kravcenko

Lică Sainciuc este un artist plastic de succes, un pictor de cărți pentru copii, designer și cercetător, care a contribuit semnificativ la dezvoltarea artelor plastice moldovenești din perioada sovietică și post-sovietică. Grafica de carte pentru copii este pasiunea pe termen lung a lui Lică Sainciuc, în care s-a dovedit a fi expert în modul de viață și năravurile copiilor, în special a celor de vârstă fragedă, când aceștia învață să aprecieze umorul în viața de zi cu zi.

Creaţia lui Lică Sainciuc din acest domeniu ar putea fi împărțită convențional în trei etape de dezvoltare. Deja în prima dintre ele (a doua jumătate a anilor 1970 – a doua jumătate a anilor 1980) s-au format principiile creative, predilecţiile profesionale și preferințele artistului. Începând cu primele experimente și pe tot parcursul carierei sale, Lică Sainciuc și-a înzestrat abilitățile în utilizarea tehnicilor de schițare a situației, a actorilor, fiecare detaliu fiind introdus în limitele autenticității casnice. Pornind de la trăsăturile caracteristice de stilizare, el a distorsionat la modul grotesc formele rotunjite și a transformat scenele în bune caricaturi. Linia artistică individuală a fost dezvoltată prin utilizarea unor combinații unice de tehnici – tuș, ecolină, aerograf, guașă, aplicație.

La început, artistul a creat desene pentru cărțile scriitorilor locali. Deosebit de remarcabile sunt abecedarele cu cântece și poezii ilustrate de Lică Sainciuc în anii 1970 – 1980 — Albinuța și Abecedarul, — o contribuție semnificativă la cultura națională. Republicate de mai multe ori în ultimii 30 de ani, acestea reprezintă colaborarea fructuoasă a artistului plastic cu scriitorii Grigore Vieru și Spiridon Vangheli.

A doua etapă a creativității lui Lică Sainciuc se află la sfârșitul anilor '80 – prima jumătate a anilor '90, timp în care dezvoltarea graficii de carte într-o republică suverană a fost însoțită de o creștere a producției de publicare și tipărire. Printre literatura ilustrată s-au numărat nu numai operele scriitorilor contemporani moldoveni, ci și poveștile europene. Posibilitățile creative ale artistului au fost extinse – multe ilustrații au fost incluse și în cărți de format miniatural.

Lică Sainciuc caricaturizează trăsăturile și particularităţile tipice nu din motive de simplificare sau de reducere, ci pentru a le dezvălui caracterul; nu pentru a diminua, ci pentru a amplifica imaginea. Astfel, au fost depășite limitele atitudinii dogmatice “național în formă, socialist în conținut” proprii epocii sovietice, iar ideile despre “natura minoră” a graficii de carte pentru copii, în contextul artelor plastice, fiind nivelate în general.

A treia etapă a creativității lui Lică Sainciuc poate fi definită ca începutul anilor 2000 până în prezent, un timp al experimentărilor cu posibilități expresive ale programelor de calculator – combinații dinamice de contur, ton și gradaţii de culoare. Tranziția a fost dictată de necesitatea interioară a artistului (elementul tehnic a jucat de mult timp un rol important în opera grafică a lui Lică Sainciuc), iar reproducerea de calitate – culorile și liniile de calculator sunt astfel realizate poligrafic la un nivel avansat.

“Multă lume crede că nu e problemă să concepi și realizezi lucrări de artă digitală, pentru că calculatorul pictează de la sine. Dar calculatorul este doar o unealtă, deși una foarte performantă! Și grafica acestui instrument are o estetică deosebită. Poate face adevărate opere de artă. Un soft, un șoarec și un toc digital sunt deopotrivă set de ustensile pentru a crea lucrări artistice, la fel ca și acuarela, creioanele de grafit și pensulele de sobol. În ceea ce privește toate instrumentele, există anumite limitări în aplicarea lor, dar este important că sunt noi oportunități în stil, în organizare a spațiului, și este o evoluție obiectivă. De exemplu, imaginile pentru cartea Chameleon de Dimitrie Cantemir parțial sunt desenate pe hârtie și parțial «gravate» în calculator. Această tehnică am numit-o calcugravura, adică opera de artă realizată la calculator, care este nu doar un mijloc de reproducere, ci mai curând unul de creaţie”.

Din 2013, calcugravura a fost recunoscută, în plinul sens al cuvântului, o nouă expresie în artele grafice naționale.

Criticul de artă Tudor Braga a fost elocvent în privinţa vastităţii creaţiei lui Lică Sainciuc: “... istoria graficii de carte din Republica Moldova este împărțită în două etape, înainte și după Lică Sainciuc”. Artistul continuă să lucreze, să creeze lucrări noi, să inoveze.

Vladimir Kravcenko

Lică SainciucGrafică de carte pentru copii

AutoportretHârtie, mașina de tapat1969