landmarks in the pentadic philosophical system … 04 31.pdfun studiu al exegetului Ștefan dominic...
TRANSCRIPT
Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: History and Cultural Mentalities
362
LANDMARKS IN THE PENTADIC PHILOSOPHICAL SYSTEM OF THE ROMANIAN THINKER ALEXANDRU SURDU
Petru Dunca, Prof., PhD, Technical University of Cluj-Napoca- Baia Mare
Northern University Center
Abstract: The categorial-philosophical system built by Academician Alexandru Surdu, vice-
president of the Romanian Academy, has as a heuristic central core, the Pentad, with the
main categorial components: Subsistence, Existence, Being, Reality, Real Existence. These
are characterized by ample manifestations of subcategories, amply analyzed by the
philosopher Alexander Surdu in The Pentadic Philosophy I. The Theory of Transcendence,
The Pentadic Problem II. The Theory of Subsistence, The Pentadic Philosophy III. The
Unmediated Existence. There is a link between Subsistence and Transcendence. The
subsistence involves five autologous categories: One, All, Infinity, Eternity and the Absolute
as a supercategory. The entire philosophical-dialectical system is marked by a profound
epistemic originality and it is singular as analytical development and dimension in the context
of Romanian and European philosophy of our century.
Keywords: Philosophy, Pentadic, Subsistence, Transcendence, Unmediated Existence
Alexandru Surdu se înscrie în seria marilor filosofi români ai sec. al XX-lea pe linia lui
Lucian Blaga, Constantin Rădulescu-Motru, Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, dar mai ales a
lui Constantin Noica, al cărui discipol a fost. Opera sa impresionantă abordează o multitudine
de domenii ale filosofiei, începând cu domeniul logicii, al esteticii, al antropologiei
limbajului, al ontologiei, al gnoseologiei și perspectivele ar continua, în diferite registre. Ceea
ce este impresionant în opera sa este sistemul filosofico-dialectic, edificat ca un construct unic
și singular în filosofia românească și europeană denumit: Filosofia pentadică.
Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: History and Cultural Mentalities
363
Domeniul filosofiei pentadei: problema transcendenței
Alexandru Surdu în Introducere la filosofia pentadică din Filosofia pentadică I.
Problema transcendenței introduce acest leit motiv: „Pentada este numărul de aur al dreptei
filosofări”1, afirmând faptul că „Filosofia pentadică este un sistem categorial filosofic de tip
dialectico-speculativ”2. Referințele sunt la Aristotel, Francis Bacon, Christian Wolff etc.
Alexandru Surdu afirmă că a existat o filozofie categorială începând cu pre-socraticii, cu
Platon și Aristotel. Se face o incursiune în sistemul categorial al filosofiei. Identificarea
fundamentelor se realizează până în secolul al XX-lea. Fără metodă, un sistem filosofic nu
funcționează, fapt demonstrat de marii maeștrii: Socrate, Platon, Aristotel, Kant, Hegel. Se
precizează faptul că „Tradițional se pune problema originii categoriilor, care presupune
considerațiuni ontologice despre domeniile lor de referință: psiho-gnoseologice, despre
procesele și operațiunile perceptive și noetice. De concepere ale acestora: logice, despre
raporturile dintre ele, metodologice, despre utilizarea lor și epistemologice, despre aplicațiile
lor științifice”3.
După prezentarea „facultăților gândirii” cu rolul deosebit al „Criticii rațiunii pure” a lui
I. Kant, sunt evidențiate „aspectele ontice și logico-lingvistice”, gânditorul român precizează
faptul că „Filosofia pentadică este dialectico-speculativă în măsura în care este categorial-
sistemică”4.
Un studiu al exegetului Ștefan Dominic Georgescu, „Fundamentele logico-filosofice ale
filosofiei pentadice” face următoarea constatare: „Este o lucrare care mărturisește că, dincolo
sau dincoace de ea, stă un sistem filosofic impunător, prin acest fapt, lucrarea este o invitație
la a descoperi tainele acestui sistem și a le pătrunde”5.
Filosoful român Alexandru Surdu analizează problema începutului în filosofia
sistemică, pornind de la sistemul lui Christian Wolff, cel care realizează prima sistematizare a
filosofiei.
Structura sistemului categorial-filosofic are ca elemente fundamentale: Subsistența,
Existența, Ființa, Realitatea, Existența reală.
1 Alexandru Surdu, Filosofia pentadică I. Problema transcendenței, Editura Academiei Române, București, 2007, p.12. 2 Ibidem, p.16. 3 Ibidem, p.33. 4 Ibidem, p.54. 5 Academicianul Alexandru Surdu la 75 de ani, Ediție îngrijită de Victor Emanuel Gica și Dragoș Popescu, Editura Kron-Art,
Brașov, 2013, p.61.
Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: History and Cultural Mentalities
364
Există o relație între Subsistență și Transcendență, ca fiind o parte a Subsistenței.
Autorul sistemului, pornind de la analiza conceptului de Transcendență, stabilește
„particularitățile dialectico-speculative ale Transcendenței”. Se fac analize asupra modului de
a privi Transcendența începând cu Dionisie Areopagitul pentru care „Dumnezeu este dincolo
de Lume, de Existență, dar și mai presus de acestea”6.
După Nicolaus Cusanus, Dumnezeu reprezintă Unul, Absolutul și Infinitul. Alexandru
Surdu se orientează către un demers euristic asupra gândirii lui I.Kant, care face distincția
între transcendent și transcedențial. „Sunt însă demne de reținut considerațiunile lui Kant
despre caracteristici ale Transcendeței, la care se referă Ideile: Necondiționatul, ca totalitate
absolută, ca totalitate a condițiilor, ca universalitate”7.
La J.G. Fichte, Transcendența se reduce la Transcedentalitate, „la Subiectul în sine
însuși, identificat cu Eul care, în manieră antitetico-speculativă, se pune pe sine însuși și se
opune sieși ca Non-Eu, respectiv ca Lume”8.
Gânditorul Alexandru Surdu face o incursiune în spectrul „Concepțiilor metafizice
contemporane despre transcendență”. Sunt evidențiate concepțiile lui F. Buntano, Max
Scheler, S. Kirkegaard, Karl Jaspers, a reprezentanților existențialismului religios (Gabriel
Marcel, Nicolai Berdiaev, Jean Sestov etc.). Sunt puse sub lupa euristică și contribuțiile
gânditorilor români referitoare la Transcendență, autorul insistând asupra contribuțiilor lu
Mihai Drăgănescu, Ioan Petrovici și în special asupra sistemului categorial elaborat de Lucian
Blaga. „Spre deosebire de Kant și de teologia filosofică negativă, Blaga sparge, ca să zicem
așa, obiectul în sine sau Divinul într-o infinitate de mistere”9. Alexandru Surdu analizează
mecanismul de funcționare al misterului: „Deschiderea unui mister, devine la Blaga punerea
unei probleme, iar existența latentă a unei infinități de mistere face ca totul să depindă de noul
tip de cunoaștere luciferică. Ea le actualizează, le potențează sau le permanentizează”10.
6 Ibidem, Alexandru Surdu, p.91. 7 Ibidem, p.108. 8 Idem, p.108. 9 Ibidem, p.126. 10 Idem, p.126.
Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: History and Cultural Mentalities
365
Despre această problematică am elaborat un studiu care urmărește contribuțiile lui
Alexandru Surdu alături de Lucian Blaga și Constantin Noica, privind problema
transcendenței11.
Pe aceleași constante am evidențiat structura relevată de Alexandru Surdu: problemele
cosmologice, psihologia sinergică a transcendenței parapsihice, religia – legătura omului cu
transcendența divină, faptul că transcendența reprezintă în esența sa problema fundamentală a
cunoașterii umane.
Filosofia pentadică II. Teoria subsistenței
Problematica Transcendeței fundamentează începuturile Filosofiei. Autorul face o serie
de determinări lingvistico-filosofice cu referiri la izvoarele gândirii, în special la Școala
Eleată, la Pitagoreici și apoi la Aristotel, până la Plotin. „Datorită transcendenței sale din
prima ipostază, Unul este neperceptibil (alepton) și inexprimabil (arreton) caracterizabil în
stilul aprofetic, despre cum vor trata filosofii creștini, care îl vor identifica pe Unul cu
Dumnezeu”12.
Filosoful Alexandru Surdu structurează o laborioasă exegeză asupra celor cinci
subcategorii autologice pe baza accepțiilor istorico-filosofice.
a. Problematica Unului:
Referințele sunt mai ales în filosofia greacă, la Platon și Aristotel. „Aristotel vorbește și
despre unul în sine (kath hauto) unul prim (to proton het) sau primordial, fie ca semnificație
pitagoreică, de început al numerelor, după care urma diada și triada”13.
Alexandru Surdu scoate în evidență contribuția lui Constantin Noica din perspectiva
pentadică în ce privește o „descriere a unului și multiplului” cu cele cinci deschideri.
b. Dimensiunile Întregului și ale Totului
11 Petru Dunca, La transcendence en tout que monde posible chez les philosophus roumains du XX-eme siecle, 35 eme
Congres International de Asociation des societes de philosophe du langue Francaise, 26-30 août 2014, Rabat, section:
Ontologie et metaphysique. 12 Alexandru Surdu. Filosofia pentadică II. Teoria subzistenței, Editura Academiei Române, București, Editura Ardealul,
Târgu Mureș, p.33. 13 Ibidem, p.48.
Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: History and Cultural Mentalities
366
Demersul se structurează pe distincțiile făcute de Xenophanes la care aspectele Totului
sunt supracategoriale „Fiindcă nici Totul nu poate să fie Absolutul, dar nu este mai presus de
orice (ek tou panton Kratiston einai), cum este Unul”14.
Platon consideră Totul în Dinamicitate sau în dimensiunea statică.
Alexandru Surdu face referiri la spațiul germanic al filosofiei (J.W. Goethe, Schelling,
Novalis) iar în cultura română la Nae Ionescu, Octav Onicescu, Constantin Noica, care
ilustrează „totalități determinate, obiective naturale, organice” etc.
c. Infinitul și infinitățile
La începuturile filosofiei grecești a fost utilizat ca formă adjectivală, de multe ori
subiectivă, infinitul. Infinitul este substratul elementelor, „Infinitul însă are o semnificație
explicită de Proto și Episistență, de început și de sfârșit, de naștere și de pieire (genesis kai
phthora), el, ca atare, nefiind afectat de acestea, ceea ce presupune referința la Eternitate”15.
Această problematică este amplu structurată în teoriile cosmogonice, cosmologice,
astrologice sau în microfizică.
Gânditorul român concluzionează „Este foarte importantă distincția dintre Infinitul
subsistențial și infinitatea Lumii, ca un fel de sumă a infinităților care nu sunt altceva decât
concepțiile noastre despre diferitele tipuri de infinități”16. Infinitul nu poate fi redus la
Eternitate.
d. Problematica Eternității și raporturile cu temporalitățile
Afirmă Alexandru Surdu: „Raportarea Eternității la Infinit, cu subînțelegerea Unului.
Totul, este fundamentală pentru accepția subsistențială a Eternității și constituie criteriul de
apreciere al teoriilor ulterioare, în special al teoriei ideilor lui Platon”17.
Platon abordează problema Eternității raportând-o la Timp. Dumnezeu este Etern. El nu
are nici început, nici sfârșit. Există o legătură între Absolut și Divinitate.
e. Dimensionările Absolutului ca supercategorie
14 Ibidem, p.53. 15 Ibidem, p. 59. 16 Ibidem, p. 66. 17 Ibidem, p. 71.
Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: History and Cultural Mentalities
367
La Aristotel, Divinitatea nu este gândire, ci are parte de gândire, ca și omul, dar mai
mult decât acesta”18, afirmă gânditorul român.
La Nicolaus Cusanus „entitățile absolute sunt și infinite și eterne”19. În teologia creștină,
dimensionările lui Dumnezeu ting apogeul. Al. Surdu precizează un aspect extrem de
interesant și incitant din perspectivă epistemică: „Dacă ar fi vorba despre o istorie a filosofiei
centrată pe tema Absolutului, punctul culminant al acesteia l-ar constitui filosofia lui
Schelling care, în toate variantele sale, este „filosofia absolutului”20. Influența sa a fost
consistentă asupra gândirii lui Karl Jaspers, supra lui Soren Kierkegaard și Max Scheler.
Concluzionând asupra acestor supercategorii, Al. Surdu precizează exemplar: „Doar
Unul, care este Totul și le cuprinde pe toate, dintotdeauna și de pretutindeni, căci este
Eternitatea și Infinitul, poate să constituie Începutul și Sfârșitul. Iar această expansiune este,
în același timp, o reîntoarcere la Sine, căci întru Sine se face Totul care este Absolutul, fără de
care ar fi fost nimicul, despre care n-ar mai fi existat nimeni care să facă vorbire.”21
Supercategoriile sunt autologice. Alexandru Surdu face o serie de presupoziții
ontologice și o serie de explicații psihologice cu referire la Aristotel, care abordează rațiunea
și cu privire la intuiția intelectuală analizată de către Fichte și apoi de către Schelling.
Cunoașterea Eului și Absolutul „fiind identificate cu Unul, Infinitul și Eternitatea, adică
tocmai cu supercategoriile Subsistenței.”22
Gânditorul român identifică implicațiile gnoseologice la Platon și Aristotel și aspectele
logice. Vorbind despre interpretările lingvistice, Al. Surdu analizează simbolurile vizuale din
cadrele religiilor: pictogramele, hieroglifele, runele, icoanele, idolii, precum și exprimările
olfactive ale Divinității, exprimările gustative și tactile legate de cadrele Divinității.
Asupra acestor analize extrem de concludente și singulare privind Teoria Subsistenței
elaborate de Al. Surdu, avem în vedere un studiu extrem de amplu elaborat de către
universitarul clujean Teodor Vidam23 și de asemenea studiul lui Ștefan-Dominic Georgescu24.
18 Ibidem, p. 87. 19 Ibidem, p. 91 20 Ibidem, p. 95. 21 Ibidem, p. 100. 22 Ibidem, p. 123. 23 Teodor Vidam, Un sistem dialectico-speculativ supercategorial, în vol. Academicianul Alexandru Surdu la 75 de ani, Ed.
Kron-Art, Brașov, 2013. 24 Ștefan-Dominic Georgescu, Aspecte istorice și sistematice ale Subsistenței, în vol. Academicianul Alexandru Surdu la 75
de ani, Editura Kron-Art, Brașov, 2013.
Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: History and Cultural Mentalities
368
Existența nemijlocită. Filosofia pentadică III.
Lucrarea debutează cu o serie de considerații terminologice despre Existență care au
traversat istoria filosofiei. Al. Surdu redimensionează semnificația tradițională și modernă a
existenței cu referiri extrem de nuanțate la Platon și Aristotel, apoi la existențialism, la Søren
Kierkegaard și Karl Jaspers.
Perspectiva logicistă a existenței ca demonstrație este prezentă la Aristotel, la I. Kant și
Leibniz. După cum apreciază Al. Surdu, „Wittgenstein consideră că Lumea (Existența
Nemijlocită) nu este alcătuită din obiecte, ci din fapte”25.
Vorbind despre „semnificația psiho-gnoseologică a existenței”, Al. Surdu consideră că
„Aristotel a fost întemeietorul psihologiei și al primei teorii a cunoașterii, bazată pe
sensibilitate și gândire.”26 Existența nemijlocită este un plan de esență al Filosofiei. „De altfel,
procesul de existențializare respectă, prin expunerea sa dialectico-speculativă pentadică, de la
simplu la complex și de la concret la abstract, în linii mari, fără nici un apel la cosmogonie
sau la genetică, mersul firesc al Universului, ca și al cunoașterii sale”27
Existențializarea are în vedere manifestările Subsistenței. De aici, filosoful abordează o
serie de alte paliere și cadre: Eonul, Estetonul, Percepteonul, Antetonul, Corporeitatea
existenței nemijlocite, ansamblul reprezentărilor.
Sistemul filosofiei pentadice a structurat până în prezent trei etape fundamentale.
Gânditorul român elaborând în prezent și celelalte două pentru a da rotunditate și
resemnificare majoră acestui edificiu monumental al filosofiei românești și europene, adică de
a realiza deplin „devenirea întru ființă” în sensul fundamentat de Constantin Noica, adică de a
releva Ființa.
BIBLIOGRAPHY:
1.***, Academicianul Alexandru Surdu la 75 de ani, ediție îngrijită de Victor Emanuel Gica și Dragoș Popescu,
Editura Kron-Art, Brașov, 2013.
2.Dunca, Petru, La transcendence en tout que monde posible chez les philosophus roumains du XX-eme siecle,
35 eme Congres International de Asociation des societes de philosophe du langue Francaise, 26-30 août 2014,
Rabat, section: Ontologie et metaphysique.
25 Ibidem, p. 45. 26 Ibidem, p. 47. 27 Ibidem, p. 52.
Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: History and Cultural Mentalities
369
3.Georgescu, Ștefan-Dominic, „Aspecte istorice și sistematice ale Subsistenței”, în vol. Academicianul
Alexandru Surdu la 75 de ani, Editura Kron-Art, Brașov, 2013.
4.Surdu, Alexandru, Filosofia pentadică I. Problema transcendenței, Editura Academiei Române, București,
2007.
5.Surdu, Alexandru, Filosofia pentadică II. Teoria subzistenței, Editura Academiei Române, București, Editura
Ardealul, Târgu Mureș.
6.Vidam, Teodor, „Un sistem dialectico-speculativ supercategorial”, în vol. Academicianul Alexandru Surdu la
75 de ani, Ed. Kron-Art, Brașov, 2013.