INCERCARI CRITICEDE

LITERATURA FRANCEZA

PRECEDATE DE UN STUDIU DE ESTETICA

de

a7e1iorfvon 04eoz9,flivt

I A ITIPOGRAFIA H. GOLDNER, STR. PRIMARIEI No. 17.

1898.

/

O.

EO7D

gra'auutial eLn, eZzLicierain to al c_97cadeiniet aaazeine,

Ca o dovadd ae cea mai aeosebild si cea maiauioasd consiaeratiune,

etatozur iticfliud. aceaeta, cazte.

On loc de prefalci

Cineva zicea mai d eun4z1 : Dal la lu-mina un volum de studii de literature frantu-zasca. Inse nici-un cuvent de prefata'.!. Cea maimica despre aceasta 1 Aceasta se chia-

ma a to Impotrivi obiceiulul in chipul cel maiciudat. Prefata de loc 1 Ce indrazneala 1 A. punela tipar o carte, Para a cere Yoe publiculul ce-titor 1 far& a-I cere cu smerenie indulgenta! faraa -I spume sub ce inspiratii §i In ce imprejurariau fost scrise 1 Chipul, forma ce s'a intrebuintat IAcest lucru e cu totul ne mai pomenit 1"

Asa dar, Ii ziseiu en, acesta-i mijlocul celmai nimerit pentru a dobandi favoarea acestulpublic a§a de pretentios, de capritios, ba uneorichiar asa de nedrept ?" N'are a face! nu-imai putin adeverat ca autorul Indeplinituna din cele dintal datorii a le lui : editori, lifbrat4 autori, (afara de D-ta), toata lumea spineca aceasta e de o neaparata trebuinta. E calupulcunoscut pentru a ingrosa o carte, a maxi volu-mul §i, pentru unil oameni, cantarul volumulslat o recomandare. La urma, fara a cheltui a-tata vorba, o prefata e un luau minunat : a§a

'rni

instiintare

pi -a

pi

vnteh nadajduese di de alts data n'ai sa nip aceastaparte trebnincioasa unel carp ". Dar trebuestesa al ce spune, data nu nou, macar folositor.aEl bine I necontenit temeri ; ori cum, repeti a-ceea-ce s'a spas pans acum de sute si mii deorl, aceleasi exagerari, aceleasi laude, si cu chi-pul acesta scapi de invinuirea ce ti se educe deun altul ce e de o idee cu mine. Eata pu-ternice argumente, o marturisesc ; dar tot nusint bine latnurit.

i nici nu stiu bine ce sa. spun. Sa ma pun,de pilda, sa stria ca cea mai mare parte dinaceste studii an fost deja ingradite in parlazul,Convorbirilor literare" san a foastei revisteAteneul roman ? Ori mai de graba sa vorbescdespre deosebitele genuri literare representate deautorii cuprinsi in volum I Luptandu-ne pentrufabulistul arab Lokman, sa cant a dovedi ea gre-cul de Esop si cu dAnsul sint done persone ?Nu fac aceasta ; am sa flu reu prima de nume-rosii partizani a vre-un altuia care va pretindeca amendoi nu fac de cat unul singur. Nu voiusa intru in harta en niste astfel de luptatori.Si. t me dedau la niste cercetari mai grele, pen-tru a dovedi ca. India, China sau Egipetul e lea-ganul fabulei ? Daca voiu spune ca. e India, sevor napusti poate In contra mea un roiti de in-vatati care ma vor face sa, veil ca nu stiu ce zic :chestiunea e oft' prea spinoasa, on nu duce lanimic. Sa sustin Cu fabulistul latin Fedru,-,-- elcare trebuia sa stie ceva despre aceasta,ca a-pologul 's1 are obarsia In robie, si ca e o formaprin care cel obijduit putea still arete sentiment,

-

:

- t,. -tele si sa spunk fara frica adeveruri ce suparau.pe obijduitori ? Nu ; fiindca cred ca oamenit liberi

's'au slujit de acest mod de comparare, innaintede fabulisth sclavi, fabula departe de a fio umbra aruncata asupra adeverului, e o luminaasupra-i : chip de a o face mai ademenitoarepentru multi cetitori. Dar obsery ca subiectulmeu me duce prea departe ; desi nu tram sareman la jumatatea drumului, totusi de asta datasilit sint sa ma grabesc a sfarsi cu acest soin deprefata, care, cred ca nu va fi cea de pe urmascrisa in viata mea. Tot odata 'ml iau indatori-rea solemna Ca, in viitor, la cel intai prilej, mevoit supune tiranulul obiceill, faurind o prefatain toata regula.

X. C. GREORGHIU.

laqi, in Ootomvrie 1898.

st ca

0 CHESTIUNE DE ESTETICA

FRITMOSUL.- POESIA CONSTOERATA. CA FORMA CEAMAI PERFECTA DIN ART.A.

Mju e lucru usor a da 0 di cinitiune exacta desprebyj Poesie ; in schimb insa, nimic mai u§or de-cat de-a da mai matte definitiuni. Dupa uniiPoesia e arta, de-a vorbi in versuri ; dupa al ii earta de-a zagravi prin cuvent ; unii pretind caea consista in uneltirea tipurilor §i a caracterelor ;altil in arta de-a mica §i de-a farmeca inima §isufletul. In deosebi, fiecare din aceste definitiuninu este complecta, fiindca ar trebui sa le reunimpe toate la un loc pentru a avea o idee perfectade obiectul definit. Fiindca facultatea poetica secompune din darul de-a nascoci §i din darul de-aexprima, e invederat ca trebue sä deosebim inPoesie forma fondul.

Fondul este transformarea poetica a naturelprin ajutorul imaginatiunii artistului ; forma esteexprimarea gandirilor astfel nascocite, gandiri cenu pot fi traduse deck in limbajul ce li se po-trive,te, adeca in limba musicala §i cadentata aversurilor. Limba ritmata e deci tot atat de tre-buitoare poesiel dupa cum e armonia musicei.

si

pi

2

Prin urmare putem zice ca Poesia esie artade-a exprima in versurf Mate varietatile frumosu-la. In acceasta definitiune intra intr'un mod fi-reso toate genurile de poesie, incepend cu poesialirica care e exprimarea mi§carilor celor maipasionate ale sufletulul, §i pAnd §i poesia dra-matica care e zugravirea vietil omeneti, §i poesiadescriptive care se indeletnice§te cu frumusetilenature. Din aceasta definitiune urmeaza caPoesia sea mena cu toate celelalte arte in aceeaca are ca §i dinsele de object frvmosul, §i Ca nuse deosebe§te de ele decat prin formele §i mijloa-eel ce dinsa intrebuintea za pentru a-1 exprima.Prin Frumos se Intelege tot ceeace e In. starede-a mica pe oameni prin admiratiune, de a-Ipasiona prin simpatie, de a-I de§tepta §i a-i in-duio§a prin sensibilitate. Mai tot omul e destoi-nic a sinill frumosul in lucrurile unde el se a-rata, ca sd zic a§a, flira perdea ; putine persoaneIrma stint In stare a-1 traduce prin forme sensi-bile sail de a-1 scoate de acolo unde nu e vezutde imaginatiunile lene§e sail de cele de rand.Adeseori se intimpla a o positiune frumoasa pushpe panza ne produce mai mult efect §i ne ca§u-neaza o mai mare admiratiune decat insa§naturacand am vezut'o. Care e causa ?

Causa e artistul ce ne-a zugravieo. Se maiintamplA (A find not de fats la representarea uneldrame mi§catoare ne amintim ca am fost mar-turf in o asemenea actiune in viata reala, §isuntem cu totul uimiti de efectele vrednice deadmirat ce autorul dramel a scos din aceasta ac-tiune foarte simple, de frumusetele ce a desco-

3 ---

perit in ea si pe care noi nu le vezusem causaeste earns mana maeastra si dibace a scriitoruluice a stint sa irepodobeasca totul, i unul si altulpentru noi, a infrumusetat natura, in sensul a-cesta ca innaginatiunea ]or a descoperit in ea unfarmec misterios si cu toate aceste real, o frumu-seta ascunsa, si cu toate aceste visibild, care nuisbisera imaginatiunea noastra. Mal mult Inca :data punem mai multi pictori in fata aceluia§peisaj, fiecare din el va face un tablou care nuse va asemena cu tablourile celorlalti ; data dammai multor poeti aceeasi actiune ca sa o punain drama sau in tragedie, vom avea niste operefoarte deosebite intre dinsele.

Pentru re ? Pentru ca caracterele Frumosu-lui suet pretutindene multiple, si fiindca fiecaredescopere in aceste caractere acel caracter sauacele caractere ce se potrivesc mai bine cu formaspiritulul seu si cu natura imaginatiunii sale.El bine, aceasta putere de imaginatiune, aceastafacultate asa de pretioasa ce caracteriseaza pearti§ti §i pe poeti se numeste simtul lrumosulut,§i am vezut eh fiecare simte frumosul dupachipul seu de a-1 pricepe.

Aceasta vine de acolo ca fiecare isi are idea-lul seu propriu §i care nu seamena en idealulcelorlalti oameni. Idealul e o imagine abstractaa Frumosului, ce avem in poi, mai mult saumai putin obscur, mai mult sau mai putin ye-dit, cu care comparem tot ceeace vedem frumosIn jurul nostru ; asa Meat tot ce nu-i seamenasau II seamena prea putin ne 1asa red §i nepa-satoil, tot ce-i seamena ne isbe§te, ne mica,ne atinge, ne pasioneaza.

:

si

4

Idea lul ce e In not nu remane totdeaunastatornic : poate ca nu-i decet resultanta senti-mentelor noastre, cugetarilor noastre, tempera-mentului nostru, a tuturor partilor care compunnature noastre, caci se schimba necontenit oudinsele. Na e acelas la mice virsta ; nu e ace-las la virsta unde sentimentele noastre stint de-licate si inferbantate ca si la virsta unde suntreci si rationabile. Prin urmare, dace fiecare omare idealul seu propriu, dupe cum fiecare omare caracterul sea propriu si temperamental semiparticular, fare indoeala ce si fiecare tare, fiecareclimat are deasemenPa idealul seu, adeca' felulseu particular de-a pricepe si de-a siarti frucao-sul, si in propesirea omeniril idealul nu e ace-las la deosebitele veacuri. Unele lucruri carepar frumoase oamenilor de astazi tin *eau fru-moase oamenilor din antichitate ; altele de sigurn'au pastrat pentru ochil nostri caracterul defrumusele ce se credea eh' au, In vechime. AsaIncat idealul poetic s'a schimbat, si e usor deInteles pentru ce.

Crestinismul fare indoeala, a &cut in ln-mea morale, dupe", cum a fault si in organisa-tiunea societatilor, marl transformari. El a ridi-cat sufletele cetre idealul unei fericiri mai inaltesi mai curate, el a pus in lacul Zeilor o eon-ceptiune mai abstracts despre dumnezeire, el aimprestiat in lame uncle Wei filosofice pe careantichitatea abia le intervezuse, prin ochiul agera acelor mai vestiti cugetetori ; insfirsit Cresti-nismul a merit orizontul in care se mince, senti-mentele si cugetarile noastre, si a deschis pentru

-- 5om perspective netermurite, dincolo de marginilemateriel. Ajutat de influenta Celtid, pentru carea ]ucrat din toate puterile, Cre$tinismul a ince-put a pune din non pe femee in rangul ce i secuvine In societate, $i pe care lumea antics nnvoice a i-1 da pe deplin. Numal in timpul celuimai mare poet grec, a lui Homer, femeea eraIntr'o conditiane socials analoagg en acea ee aca$tigat mai tarziu in veacurile posterioare luiChristos. In adever, toate femeile din poemelelui Omer Iliada" §i rOdyssea° , Andromaca, Pe-nelopa, Elena $i alte figurl, au o maretie $i onobleta potrivite rangulul for in aceasta societateeroica $i necivilisata. Ele nu stint numai mume$i manci, insarcinate cu paza $i ingrijirea gospo-dariei ; ci duc o viata comuna cu barbatii lor,asculfa d'ntecele aedulut §i iau parte la banchetalgturea cu ei. Elena §i Andromaca nu inceteazAde-a lua parte la convorbirea $efilor $i a resboi-nicilor ; in sfat stint ascultate. Femeea e socotitiidrept ceva, $i nimeni atunci n'ar fi Indr5znit sazica :

n . . . . Ce n'est rien,,C'est une femme qui se noie" (La Fontaine).

In timpurile moderne, ca $i in timpurileomerice, femeea a ca$tigat egalitatea fard. cuWhat'll ; $i dad. nu a c4tigat in totuL egaii-tatea de inteligenta, de putere reala, cel putinegalitatea de demnitate, de virtute, de respect.

nu sent drept &and zic egalitate, adeseorl amtrebui sa zicem superioritatea. Religiunea pune

6

pe femee egala barbatului, fiindc& sufletul el can-tareste tot atata cat sufletul lug'. Amoral o panemal presus : ceeace o injosea in antichitate o ri-dia. in timpurile moderne.

In veacul de mijloc, sub indoita influents aspiritulul cavaleresc $i a spiritulul religios, fe-meea fu scoasa din injosirea in care fn tinutapans in area vreme, si lua in lume local stra-lueit ce l'a avut deatunoX. In al 13-lea veac,ea fu obiectul unel adeverate adoyatiuni, si a-moral are din acel moment un rol vedit in so-cietatea cavalereasca : fiecare cavaler isl are damasa, fiecare dama cavalerul sal, care poarta eulo-rile darnel sale, semn misterios, cad deli e vezutde tote, e inteles numai de dinsa si de dinsul.In sala castelului, in camera damelor nu se auzeavorbindu-se decal de resboiu si de amor. Acolose discutau probleme ca urmatoarea : Ce preferidin dou6 sau ca amoreaza sa moara sau sa ieain casatorie pe un altal ?" In cas de neinte-legere, chestiunea era dusa inaintea tribunalelorsau curtitor de amor. Aceste eurti gratioaseeras presidate de niste femee frumusele si dra-galase, pricepute in ale literatureI, si ajutate decavaleri experti, un fel de jurisconsulV in ga-lanterie, call nu aveau cleat glas consultativ.Hotaririle date de acest sfat aveau putere delege ; tine s'ar fi incercat sa se impotriveasca fortrecea drept tradator si cavaler mincinos. Idea-lul acestel soeietati era inbantitatirea barbatululprin femee.--L'amour, zice un Troubadour dinal 11-lea veac, Raimbaud de Vaqueiras. l'amourameliore les meilleurs, d'un lathe peut faire un

7

braves d'un malotru un homme gracieux etp courtois. C'est le mieux de tout bien". Cu-vintele de mai sus exprima un mare adever. Esigur ea dititre toate fiintele earl traese pe langaom nici una nu are mai mare Were asupra luisi nu-1 intereseaza mai mutt decat femeea. OmulIneepe prin a 'fi simtitor la priveli, tea frumm-Int admira, se entusiasmeaza. Pe arma are tre-buinta ca fiinta ce el admira sa fie la Inaltimeasentimentelor sale : o iube,te fiindea e buna.Pentru dInsul aceasta fiinta e eurata, nevinovata

prin urmare vrednica de-a fi respectata. Acelcare simte amoral {dna la acest grad, nu poiedaoare toate sentimentele cele mat delicate §i celemai duioase harazite de natura nearnalut ome-nese, adnairatiunea, entusiasmul, induicq traabunavointa ? Asa Inca mat ca s'ar putea zieeca acel care n'a idealisat eel mai delicata ceamai para manifestare a specie! onvne;ti, adecafemeea, nu e in stare de-a idealisa vreoda.ta ceva.

Dar pentru a reveni la deosebirea Intre an-tichitate ei not, nu trebue sa uitam ca robia eetearsa de malt de pe earta lame! civilisate. sanu ne miram deci ea idealul nostru poetic e cutotal deosebit de idealul celor vechi, nicieste superior. i tocmai in aceasta sta propaOrealiterilor ei a artelor, propa§ire ce-am fi In dreptsa tagaduim data ne am margini numal la corn-pararea formelor intre dinsele. Nu e nimic inantichitate care sa se apropie de idealul sublimdecal cateva tragedii ale hit Shakespeare sauCorneille; §i antichitatea n'a cunoscut deasemeneaamoral ce joaca un rol asa de mare In literatura

si

si

oa-I

gi

8

contirnporana, amoral care intareste inima,inteligenta Si misc5. Intr'un mod puternic ac-

tivitatea nascocitoare a omului, amorul astfelcum l'a facut cunoscut societatilor moderRe nouaconditiune a femeel.

Dintre toate formele artel, poesia e fat*" in-doeala cea mai perfecta. Ea are perspectivaculoarea ca Si pictura ; relieful 5i contururile ca

sculptura ; frumusetea liniilor maretia pla-nurilor ca i architectura ; ca musica are me-lodia care imbata sufletul si incb.'nta urechia.Poesia are eel a mai malt cleat toate celelaltearte, puterea de-a exprima durata, adeca urma-rea faptelor, sentimentelor si a cugetarilor. Poesiava fi deci aceea care, la un moment dat, vaexprima mai bine idealul present al unel socie-tati. ,Trebue sa mai adaugim ca ea este dintretoate artele, aceea care ne dä placerile cele maivariate, cele mai bine simtite, cele mai complectei cele mai trainice.

Uredem ca aceste sent indeajuns pentru adovedi admiratirtuea Si entusiasmul ce poesia in-

acelor card[ o iubesc.

qi

spire

te

pi

pi pi

STBDII DE LITERATURA FRANCES!

CORNEILLE

pIERRE Corneille, nascut la Rouen in 6 Junin1606, era fiul unul avocat general in par-

lamentul din Normandia. Muma sa, dintr'o fa-milie insemnatb.", se numia Marthe le Pesant deBoisguilbert. De timpuriu Corneille fu pus dotatil seu in colegiul lesuitilor din Rouen ; aiciindcu studil stralucite, atragend luarea aminte aprofesorilor set prin cateva traduceri din poemulepic al poetului latin Lucanus, intitulat Phar-salia". $i Corneille 'Astra cea mai vie recuno-stinta, in tot cursul vietel, catra vechit sei pro-fesori. pupa ce esi din colegiu, se puse sa studiezedreptul. Pentru a se supune vointel parintilorsei, el fu nevoit sä imbratiseze profesiunea deavocat, insa fara vocatiune si fara succes : timi-ditatea sa, exteriorul seu ordinar si neingrijitpeste mAsura", manierele sale stangace, vorba saincurcath. si greoaie, caracterul sett tacut, si maipresus de toate spiritul seu inalt si caracterulsea drept, toate acestea erau protivnice cariereipentru care-1 menise parintii set'. Vezend ca nuface parte din barou decat pentru all da pe

I (ka-, , ..

10

fate. $i mai mult nedestoinicia sa in aceastape de alta parte genial seu necontenit

necajit de marele conceptiuni ale poesiel, se hoariparaseasca pentru totdeauna avocatura, $i se

dada (poate contra vointei families sale)' trop siBuflet literaturei dramatice. El veni la Parispentru a representa o cotnedie, intitulata Mite",intaia sa opera in 1629. Dada, una dupa alta,Clitandre, la Veuve, la Galerie du Palais, laSuivante, la Place Royale, Si l' Illusion Comique.Aceste piese, scrise in gustul timpului, care eraputin sever, dar mai couforme ratiunei, intr'unton mai potrivit si intr'un stil mai puternic $imai ingenios decat acel al autorilor contempo-rani, avura mult succes, fost priincioase luiCorneille, cad prin ele 10 atrase protectiuneaCardinalului de Richelieu, care-I primise in nu-meral colaboratorilor sei. Corneille '10 petrecumai toata visa la Rouen; nu se duse sa locueascala Paris decat cam pe la anul 1662, la verstade cincizeci Si $ase ani. In 1634, Corneille fa in-sarcinat de archiepisropul de Rouen sa celebrezein versuri latine$tt sosirea lui Ludovic al XIII-lea0 a lul Richelieu in Normandia, Cardinalul deRichelieu, incantat de complimentele sale, it pusesi pe dinsul in comisiunea celor cinci autori,carora le dadea sa compuna piese de teatru.Ace0i secretary, sau mai bine colaboratori al seterau L'Estoile, Boisrobert, Colletet si Rotrou.Cardinalul iii Inchipuia ca face mare onoare luiCorneille, luandu-1 pe dinsul al cincilea cola-borator. Richelieu platia bine pe poets; in schimbinsa cerea dela din01 o supunere la care putea

ra-mark

sa

§i

pi at

:

cu gren sa se deprinda genial marelui Corneille.Din care mush' Cardinalul- ministru era mai pu-pa darnic catra Corneille decat catre selconfrati.

In 1635, Corneille representa intaia sa tra-gedie, Med4e, imitate din Seneca. Aceasta pieshr6u nascocita, re'a scrisa., fare arta are cu toateacestea cateva versuri vrednice de Corneille.Poetul '10 gasise adeverata sa chiamare; in analurmator, el publics intaia sa capodopera, tragi-comedia le Cid", subiect imprumatat drameiispanole a Lai Gailhem de Castro. Genial seacrease tipul tragediei clasice francese. Poetul semarginise la legea celor trei unit4i. El strinsesela un loc, cu o arta minunata, toate evenimen-tele dramel sale, pentru a face sa reeasa acestescene insemnate, provocatiunea lui Rodrigue, po-vestirea betakes, convorbirile mi§catoare ale haRodrigue cu Chimdne, accusatianea lui Cid ina-intea regelai i pledoaria lui Din Dikqup. Sac-cesul acestel tragedii fu foarte mare.

Tout paris pour Chimene eut les yeux de Rodrig uea

Beau comme le Cid" deveni rapede un proverb.

Acest succes meritat Inspaimenta pe poe0ifavoritt cardinalului de Richelieu. Scuderi, careYn limbagial sea ingamfat zisese, pentru a laudape tenerul poet Normand, dupe intaiele sale co-medii : le soleil est ley& disparaissez etoiles "nu voi sa mai recunoased soarele care se ureacu adeverat la cer, ridica contra hit Cid "

11

supwil

pi

12

criticele cele mai Inverunate §i cele mai ne-ghioabe : Alairet se Incerca prin pamflete sail'resbune tragedia sa Sophonisbe care incepea afi uitath. Richelieu 1nsu% fu gelos, §i constrinseAcademia francezh pe care o fundase de curandsa scrie critica piesei le Cid".

Corneille nu primi de loc hothrirea Acade-mie, §i ha ..i el, Inteun mod naiv, partida ad-miratorilor sei .

Je sais ce que je vaux, et crois ce qu'onm'en dit..."

Facu mai mutt decht sa respunda cu aceastanobila Incredere In el Insu§ , comprise noui ca-podopere. Acuzat eh despoae pe Ispanioli, el im-prumuta noua sa drama istoricului latin Tit-Liviu,§i lam Horace". Poetul §titi sa scoata dintr'osingura lupta, a Horatilor §i a Curiatilur, ma-teria une actiuni drarnatice In cinci acte. In a-ceasta tragedie, Corneille ne Introduce In mijlo-cul societhtei romane, li ne arata iubirea patrielmai presus de once sentiment duios din con-trastul caracterelor a doue femei Sabine §i Ca-mile, si a celor dol eroi Horace §i Curiace.

Unul e mai aspru, celalalt mai simlitor.

Borace.

Albe vous a nomme, je ne vous connais plus".

Curiace.

,Je vous connais encore, et c'est ce qui me tue"

Interesul se na§te deasemenea din rolul vred-nic de admirat al betrAnului Horace", tot atat

13

de eroic ca si betr&nul Don Diggue, mai incer-cat decat dinsul, punendu-se mai presus deorice. nenorocire. In acest betran e gramadita u-nitatea adev6rata a piesei, unitatea de simpatiedramatic& §i unitatea de induiopre.

Patine luni dap& Horace" Corneille repre-sent& Cinna", cel mai frumos model de trage-die istoria, Vii, dup. Voltaire piesa cea mai per-fect& a poetulul normand. 0 simpla anecdota,gasita intr'un tractat al filosofului stoic latin Se-neca intitulat : De Clementia" fu pentru den§ulmateria unel marl tragedil.

Insfir§it, in 1640, el represent& opera sa ceamai perfectg, cea mai inkcatoare cea mai su-blime, Polyeucte't. Prietenil Jul Corneille, so-cietatea otelutul de Rambouillet", cArora po-etul le citise piesa sa, nu credeau ca un aserne-ne subiect va reqi la teatru ; el it gasiau Areaserio tii prey intristktor. Posteritatea a judecataltmintrelea, §i inspiratiunea religioas& care in-sullete§te tragedia e tocmai aceeace a f&cutfie attit de admirata in toate timpurile. Caracte-rile sunt de-o frumusep rare, afar& poate dcaracterul guvernatorului foarte va-riate. Fiecare din ele represinta tipul deosebite-lor clase ale societatel romane, in acest timp incare cre§tinismul cuceria sufletele cele mai no-bile si se lupta contra nestiintet maser poporului,a mi§eliei politieilor §i a nepasriril filosofilor.

Stratonice" §i Severe" stint ni§te tipurl curioase de studiat din acest punct de vi-dere. Niciodata Corneille nu compusese dialogurimai frumoase, nu-§1 ridicase geniul sea la o

si

si

si

sit

Felix",

asa inallime de gAndire si de expresiune. Nu seafla in toate literaturile dramatice nimic mai pre-sus de actul al patrulea din Polyeucte".

Dup. Polyeucte", Corneille incepu sä deainapoi, si La mort de Pompee" imitata din po-emul luI Lucanus, cu toate scenele elocinte, nue dedt o tragedie foarte inferioara. E o pies&plin'a de declamaliune si prea pretentioasa.

Corneille se ridid din nou prin un alt ge-nie de scriere. In 1642, el representa o capodo-pera comics le Menteur" ; aceasta pies& e cead'intAia comedie de caracter, in parte imitatAdin spanioleste. Desi imitatA, poetul o tractasecu toate acestea cu foarte mare libertate; o scri-sese pentiu oamenil din timpul see. Le Menteur"e o in semnata comedie. Autorul glumeste cu multspirit si multa gingasie. Stilul piesei e un stilvioiu si usor. Tabloul ce poetul ne da*. despreParis, nu e oare demn de «Moliere) 'I

Connaissez miEux Paris, puirque vows en parlez.Paris est un grand lieu plein de marcbands meleS:L'effet n'y repond pas toujours k rapparence :On s'y laisse duper autant qu'en lieu de France ;Et parmi taut d'esprits et polis et meilleurs,II y croft des badauds autant et plus qu'ailleurs.Dans la confusion que ce grand nombre apporte,Il y viEnt de tons Hum des gens de toute sorte,Et dans toute la France it est bien peu d'endroitsDont it n'ait le rebut aussi bien que le choix.Comme on s'y connait mal, chacun s'y met de miseEt vaut communement autant comme it se prise.

14 ---

---- 15

In scena in care Gt6ronte" teal mincino-sului, dojene§te pe fiul seu nedemn, recunoa§temearns pe poetul tragic care a facut sa vorbeascape Don Diegue" §i pe betednul Horace" :

Geronte.

Dans la lttchete du vice oit je to voi,Tu n'est plus gentilhomme, etant sorti de moi.

Moi ?

Dorante.

Ge'ronte.

Laisse-moi parler, toi de qui l'impostureSouille honteusement ce don de la nature ;Qui se dit gentilhomme et ment comme to fais,Il ment comme il le dit, et ne le fat jamais.Est-il vice plus bas ? Est-il tache plus noire,Plus iudigne d'un hrmme eleve pour la gloire ?Est-il quelque faiblesse, est-il quelque actionDont un cceur vraiment noble ait plus d'aversion,Puisqu'un seul dementi lui porte une infamieQu'I ne peut effacer s'il n'expose sa vie,Et si dedans le sang il ne lave l'affrontQu'un si honteux outrage imprime sur son front.

Moliere marturisea singur cä el datorea foartemult piesel cornice a Jul Corneille. Lorsque leMentevr parut, scria Moliere luI Boileau, j'avaisbien l'envi d'ecrire, mais retais incertain de ceque j'ecrirais ; mes idees etaient confuses; cet

16

ouvrage vint les fixer. Le dialogue me fit voircomment causaient les honnetes gens ; la graceet l'esprit ; de Dorante m'apprirent qu'il fallaittoujours choisir un hems de bonton ; le sang-froidavec lequel it &bite ses faussetes me montra,comment it fallait etablir un caractere ; la sceneoil it oublie lui-meme le nom suppose qu'il s'estdonne m'eclaira stir la bonne plaisanterie ; etcelle oil it est oblige de se battre par suite deses mensonges me prouva que toutes les come-dies ont besoin d'un but moral. Enfin, sans leMenteur", j'aurais sans doute fait quelques piecesd'intrigue, I'Etourdi", le Depit amoureux" ;mais peat -etre n'aurais-je jamais fait le Misan-thrope".Embrassez-moi, respunde Boileau, voi-la tin aveu qui vaut la meilleure comedic ". Boileauavea dreptate, dar trebuia sa sitnta modestia cucare Moliere marea peste masura recunwtinta ceel datorea lui Corneille, cam marele comic faceo prea frumoasa lauds despre piesa lui Corneille.

Dupa aceasta excursiune in domeniul come-diei, Corneille intra in acel al tragediei cu Ro-dogune", ntleraclius", Don San che" §i ,Nicomede"(1646-1652). Acesta de pe urma piesa, una dincele mai originate ale lui Corneille, e deasemeneacel din urma succes teatral pen tru poet. Cadereapiesel Pertharite" care avii loc in 1653, it In-departa de teatru pen tru mai multi am. In urmase arata earn, cu Oedipea §i publics, pe randSertorius", in care se afla Inca cateva scenefrumoase, Sophonisbe", Othon", ,Agesilas",Attila", etc., nedemne de geniul seu.

In epoca cand Corneille se arata, pe scena

17

franceza, teatrul era sub influinta unor legs foartevechi, Si respectate din causa chiar a vechimei]or. Regulile filosofalui grec Aristotel erau con-siderate de autori si de public ca o autoritateIn arta dramatics ; si nu vorbesc numai de cu-noscutele reguli de tret unitag (regles des troisUnites : de temps de _lieu et d'action), dar detoate preceptele date de filosofal grec to Poetica"sa, si can ii erau insuflate sau prin studiareacelor mai frumoase opere grecesti, sau prin ob-servarea natures qi cunolsterea spiritului omenesc.

\rorbind despre tragedie, Aristotel zises3 ca.ea trebue sa aiba de stop, punend pe scena oacliune mare si personaje insemnate, a face sase nasca in not in cel mai mai mare grad spaima§i compatimirea ; si dup.' Aristotel top an recu.-noscut spaima §i compettimirea ca mijloacele esen-liale ale tragediel. Rita pe scurt cum si prin ceause spaima (terror, la terreur) §i compdamirea

(cornpassio, la compassion) sunt considerate caizvoarele principale ale Interesului dramatic. Tea-trul e representarea vietel omenesti, si stim cacel vechi au pus cateodata zeii for pe scena, eaevul-traediu se interesa la representarea scenelordin viata lui Christos. Dar punerea zeilor pe scenaantics n'a avut decal un caracter episodic ; catdespre dramele Fratilor Pasiunet (drames des &o-res de la Passion), naivitatea lor, caracterul forgrosolan, nelegatura lor, erau facute mai malt ainjosi idealul dumnezeirel decal a-I aria cu ma-retia cuvenita. Mijlooul de-a representa pe Dam-nezeu pe scena, de a-I face sa vorbeasca.' Idea a-Lface. sa so coboare din inaltimea uncle ii pune fi-,

2

---- 18 --

reste imaginatiunea oamenilor, era oare un ade-verat subject de tragedie ? Aceasta era deci oincercare zadarnica ; si In veacurile mai laminatesi mai InvAtate trebuia sa" se lase deoparte ase-menca subiecte ce nici raliunea, nici stiinta, niciimaginatiunea nu ar putea Inggdui.

Omul, adica natura morals e pentru cm celmai interesant dintre toate subiectele. natura dum-nezeeasca care-1 Invalueste din toate partile, darcare-I intrece prin nemarginirea sa, n'ar puteasA, fie pentru densul un obiect de inchipuire, nicide plricere ; natura fisica care ii e inferioara in-tereseaza stiinta dar nu e un izvor de elementedramatici, pentru ea nu are nici gandire nicivointa. Viata orneneasca e deci domeniul teatru-lui ; omul e adeveratul seu subject, si singurulseu erou. Omul cu srabiciunile sale, cu micilesale pasiuni, cu capritiile sale e subiectul come-diel ; omul cu virtutile sale e subiectul nesecatal tragedies. Dar durerile omulul ca si crimelelui nu provin dec5t din luptele lui sau cu natura,sau cu ceilalti oameni, semenii luT si adeseoridusmanii Jul, sau cu el Insus adeca cu pasiunilecars -1 necajesc si nu-1 lag in pace. De uncle re-sulfa trei grade, si ca sa zic asa, trei izvoarede interes, deosebite. Lupta omulul contra natu-res, adeca contra reului fisic e de sigur un objectvrednic de interes; curioastem cu tolli prea multacest fel de rem pentru a nu compatimi la su-ferintele ce el ca'suneaza altora I

Aceasta comp6timire, intovarasita de spaima,e deci comuna tuturor oamenilor fara deosebire,dar nu e lipsita de egoism, cats are principiul

19

sec in sentimentul sau frira proprielor noastrenenorociri, si prin urmare nu e de ordinul celmai inalt. Astfel P compatimirea ce ne inspirit'Ehiloctet suferind de rana sa, copii Medeei uciside murna lor, Iphigenia lui Auripid plangendviata ce i se rapeste in floarea verstei.

Lupta omului contra omului e vrednica sa,ne inspire un sentiment mai mare si mai nobil:acesta e interesul care se aplica nu numai lup-telor intre indivizi, dar istoriei resboaelor ce na-tiunile au intre densele, sau la luptele natiunilorcontra obijduitorilor ]or. Aici compatimirea §iteroarea n'au acela§ carac,ter, pentrtica n'au a-celas principiu. Ele an punctul de purcedere inideea dreptatel si in impresiunea ce produce a-supra sufletulul omenesc tot ceeace intereseaza-omenirea : homo sum, et nihil humani a me a-lienum puto" zice poetul comic latin Terentius(sunt em, si nimic din ceea, ce e omenesc nu-mie strain).

Aceasta compatimire e deci-cue un ordin maiinalt decat cea de mai inainte, si in acelas timpindeobste mai putin simtita; trebueste un senti-ment nobil si o largime de spirit pentru a fi instare a o resimli. Astfel e compatimirea ce neinspira lupta Antigonei contra luT Cram in An-tigona" lui Sophocle ; astfel e compatimirea ceinspira lupt'a Mariei Stuart contra Elizabethei indrama lui ;Schiller ; astfel e acea a lui Poruscontra lui Alexandra in Alexandre" de Racine.Insfirsit lupta omului contra Jul insus prezintaun obiect de interes cu totul moral, si mult maiinalt, dar deasemenea mai greu de inteles. Dar

20 --,

§i aici inca sunt grade de stabilit: salt lupta eintre done sentimente care se contrarieaza untilpe altul ca in Andromaea" lui Earipid §i aluiRacine sau in Othello WI Schakespeare ; sau farepasiune §i sentimentele naturale ca in Electralul Sophorle.

Toata aceasta scars de sentimente omene§ti,daca, mi-e ertat a zice astfel, a fost cutrierata dedrama. Ridicandu-se incetul cu incetul dela pri-veli§tea reului fisic care neliniste§te twat, la a-ceea a reului moral, care schinjue§te sufletele,drama a produs toate felurile de teroare, §i s'aadresat la orice soiu de cornpatimire. Cel vechiaveau chiar in teatrul for o conceptiune de un genparticular despre care n'am vorbit in enumerareade mai sus, §i care e lupta omului contra pu-terel ascunse §i neinvinsa a destinului: concep-iune foarte inalta, de un mare efect dramatic,

0 astfel Ca interesul ce provoca, la cei vechi neatinge §i ne mi§ca.' Inca astazT cand putin semai crede in puterea oarba a fatalitatei.

Corneille e acela care nu zic ea a descope-rit un non element dramatic, cad exists inoarecare grad in teatrul antic, unde Aristotel nutpare a-1 fi Wilms intr'un mod Kimura, darcare a §tiut sa se serveasca de acest element enatata stralucire, §i inte'un mod a§a de general,Meat el se deosebe§te prin aceasta de top' ceilalpautori tragici din toate timpurile §i din toateOdle. i e putin a zice ca se deosebe§te; aderverul e ca el se ridica la o inaltiime vrednica de,adnuirat, deasupra tuturor rivalilor sei. Acest ca-racter non al tragediei,e admiratiunea de§teptata

21

in cel mai inalt grad in sufletul spectatorilor prinrepresentarea mariril morale. Astfel cel vechi,cautand mai en seams, dupa cum zice Aristo-tel, a face sa se nasca teroarea sau compatimi-rea, pusesera pe scena sau spectacolul lui Orest,resbunatorul tatalui seu si ucigasul mumei sale,urmArit de Turii, adeverali monstri infernali, la-comi de pedepsirea lui ; sau Phi ?octet, suferindde-o boala ingrozitoare, facend sa resune stancileinsulei uncle se afla de strigatele selbatice, scoa-se, de durerea r nei, strigate ce lasau pe spec-tatori nesiguri intre spaima si compatimire ; saulnc5 Phedra, victims nenorocita prigonita de Venus,Phedra nenorocita si criminals totodata., &Inddovada prin suferintele si moartea sa despre pu-terea grozava si gelosia neimpaeata a zeilor. Desigur asemenea subieete erau in stare sa sguduelntr'un mod puternic sufletele, si dad, teroareasi mila erau in adever principalele izvoare deemotiune dramatics, atunci trebue sa marturisiMca cel vechi an avut arta de-a le ridica la culmesi pe uua si pe alta. Dar trebue sa recunoastemin acelas timp ca asemenea spectacole erau totatat de puternice a destepta simturile ca si amists inimile ; si ceeace remanea de gasit eraun izvor de emotiuni data nu mai vii, cel pu-tin mai inalte si mai pure.

Originalitatea lui Corneille sta deci in a-,ceasta, ca &nail a luat de subiect, mai in toateoperile sale, zugravirea mariril morale, punendtot interesul pe admiratiune. Prin aceasta Corneillenu e numai creatorul tragediei francese : e crea-'torul unui tip non si unit de tragedie, a until'

22

gen cars e eel d'intal dintre Coate, si In care ela remas 'Ana astazi neimitabil. i In adever, ceplacere mai vie Si mai nobila putem avea, lavederea marelor opere de arta, decat placerea ad-miratiunel ? Nu e numal cea mai buns placerece ele ne pot da, putem zice ca e singura pla-cere ce le cerem In general. Ce cautana oare inmuntii Carpati sau In Svitera data nu placereade-a admira natura ? Caci cred ca nu este o en-riozitate ascunsa si pasiunea criticei care ne in-deamna la aceasta. De ce care cite -odata impe-decam prietenii nostri sau de-a merge sa vizitezeo expositiune de pictura, daca nu am gasit inea opere frumoase, sau de-a merge la teatru savada o piesa pe care am grisit-o rea, sau a careiinterpretare nu ni s'a parut tocmai bunk ? Pentruce? Pentru ca nu cautAm, In adever, In operilede arta ca si In cele ale naturei, decht admiratiu-nea sau emotiunea ce results din privelistea fru-mosului ; ca orice opera care nu produce niciunuldin aceste done sentimente, e mediocra sau or-dinara, si nu merits sa ne ducem sa o vedemsau sa ne perdem timpul Pentru a o cunoaste.Daca ar fi altmintrelea, si data placerea criticelar fi tot atat de puternica Si de dorit ca si aceeaa admiratiunei, atunci am avea aceasi multamirea visita cele mg frumoase positiuni ale Svitereica si orice alit lard, si a vedea representandu-se le Cid" a lut Corneille ca mice alts tragediea lui Pradon. Nimic deci nu e mai legitim,pentruca nimic nu poate sa ne inalte sufletul sisa multameasca cele mai bune instincte ale na-turei noastre,--decat de-a cauta, chiar cu multa

23

ostenealh §i in mijlocul grenta tilor, priveli;teafrumosului. Cand vorbim de admiratiune, nu in-telegem admiratiunea din instinct care nu edecat un fel de mirare negandith in fata a totce e mare §i minunat ; ci admiratiunea gandita,careli dd socoteala de originea §i de causa ad-rrnratiunei, care §tie intru chtva pentru ce eaexista, Si pe care reflexiunea o insufiete§te in bede-a o stinge. Aceasta din urnal admiratiune eun sentiment de care nu e vrednic on tine, sen-timent ce face cinste inteligentel, ce inalta sufletul0-1 face mai nobil. A. fi simtitor la vederea fru-mosului, a fi mi§cat §i entusiasmat la vederealucrurilor frumoase e de sigur un merit §i in a-cela§ timp un izvor de bucurie ; dar ce plhceremai delicata.", ce izvor de bucuril alese §i demandrie legitinal, decat de-a descoperi obiecte deadmiratiune ce nu vede fiecare om, de-a intrhastfel in comunicare directa si mai strinsl, sauen natura sau cu marele genii ce stint onoareaomeniril, strabatand cu spiritul nostra in adan-cimile cugetarilor lor, sau ridicandn-ne la inalti-mea conceptiunilor for celor mai sublime I

Aceste reflectiuni asupra admiratiunei oredca suet la locul for ; ele suet cu atat mai po-trivite en cat admiratiunea e tounal, duo, cumam spus mai sus, principalul mijloc dramatic atJul Corneille, .i dintre toate sentimentele, acelala care el se adreseaza mai adese-ors[. Corneille,zice Boileau, ne chercha point, comme les anciens,h emouvoir la terreur et la piti6, mais a exciterdans l'ame des spectateurs, par la sublimity despensees et par la beaute des sentiments, un sen-

24

timent d'admiralion qui eleve Fame, le sentimentdu beau, l'amour du grand, l'enthousiasme dela vertu"

Sa nu credem cu toate acestea cä spaimasi compatimirea sunt Cu totul absente din ope-rile dramatice ale lui Corneille ; dar arittand catde secundar e locul ce ecupd aceste doue ele-mente dramatice, ca sunt mai cu totul sterse,ca sa. zic asa, Tom putea judeca mai bine inchg, revolutiunea facut5, de Corneille pe scenafrancesa.

Toate persoanele teatrului antic, afara decateva exceptiuni, sunt invinse de durere sau depasiune, sau nimieite de fatalitate, chiar ca'nd aceste persoane sunt semizei adica mai mutt decalsimpli muritori ; toll eroii lui Corneille si aid'nu sint exceptiuni, triumfeaza contra durerii,inving pasiunea, sint mai marl decat destinul, sicu toate acestea toll nu sint decal oameni, Horace§i Ouriace nierg amendoi ht lupta in care 1'0 potpierde viata ; dar tine ar putea fi ingrijit maimult cleat densil de pericolul ce au sit invinga,unul cu o veselie eroica, celalalt cu un despretstatornic si miscator ; ideea pericolului care arfi in stare prin ea insasi sä inspire compatimiresau hick dispare cu totul in admiratiullea nä-scuta din nepa'sarea sublima a pericolului. Po-lyeucte e amenintat de moarle : dar este vreunsuflet, °rick de comun, care sä nu fie mult maimiscat de admiratiune ve'zend pasiunea lui Po-lyeucte pentru a se face martir, decat de corn-patimire gandind la pericolul in care el isi poateperde viata ? Mai mult Inca, orice idee de peri-

25

-col se pierde, eroul crestin ridicandu-ne endensul in inalinrlele unde se ails nu ne mai lassalt sentiment decat despretul lucrurilor de pepament, silindu-ne sa-gustam cu densul entusias-

y,mul sperantelor ceresti.Niconthde e fara Indoeala, inteo stare vred-

mica de interes: amenintat in drepturile saleale succesor la tron de gelosia romans si defavoarea ce republica accrda celui mai tillerfrate al sell Attale, amenintat de a-si pierde viataprin viclesugul unei vitrigi, de s'ar lasa cat deputin sa fie desnadajduit, ar trebui sa-1 plangem,.sa avem mils de soarta lui, sa ne temem pentruviata lui. Am putea not oare sä nu admiramtin asa de Pail caracter, sä nu ne iiitam cnacela§ ochiu easi densul la niste dusmani pe care-ipretueste prea putin pentru ca sa se teams de ei ?Nu merits sa fie admirat acest vrednic discipul-al hit Annibal care, cu ironia Int muscatoare §imandra, infrunteaza, cu o fats senink toate pe-ricolele tradarile, si nu e de loc inspaimeptatde puterea ingrozitoare a republicei romane, niclde nenorocitele comploturi ale fratelui sea ?

CAci astfel e marea putere a lui Corneille.Fara sila si deodata ridicandu-se la culmea idea-

ne duce cu densul c'un sbor asa de iute§i totodata asa de firesc, incat supusi puterelsentimentele si cugetarile celor mai insemnatepersoane ale piesei se par ca stint sentimentelesi eugetarile noastre. i actiunile for nu ne maipar ca intrec natura omeneasca. Caci, la urmaurmei, acesti erol stint, dupa cum am spus mai

si ei tot oameni. Desi stint mai marl decal

si

si

si

lului,lui,

-sus,

26

noi, stint cu toate acestea semenii si egalil nostri.De uncle vine si caracterul particular de admi-ratiune ce el ne insufla. Simtim ca virtutile loosunt omenesti, deli sublime ; nici Rodrigue, nicibetranul llorare §i fiul s6a, nici Auguste, niciPompee, nici Nicomede, nici insus1 Polyeucte, niciChimae, nici Emilie, nici Cornelie vaduva ma-relui Pornpee, nu_ stint decht barbati si femei casi noi toti. Poetul, care nu e decht un om a des-coperit in inima omeneasca, in inima fie-chruidin noi, in niste adaincimi necercetate, izvoarede sublimitate si de eroism necunoscute de noiinsine. De aid' vine eh admirhnd creatiunile po-.etulul, admiram omenirea, omenirea astfel cumel a vezut-o si ne-a aratat-o ; de aice tot ceeace e adeverat sublim are aceasta de particular,chnd it ascultam, ca.' inalta sufletul si-1 face Aaibh despre sine o opiniune mai inalth, umplhn-du-I de bucurie si nu stiu de ce nobila mandrie,ca si cum el ar fi fost acela care a produs lu-crurile ce numaT le-a auzit." (Longin : despreSublim).

Desi recunoastem in sentimentele acestor eroi,cari ne intrec si cu toate acestea ne sunt asema-nati, miscarile propriel noastre naturi, simtim omultamire de noi insine, o mhndria care se a-mestech la admiratiunea noastra, si care ne facesa fim simpatici si recunoscetori geniului chruia11 datorim aceste sentimente.

Pentru a face sa se nascti in noi niste im-presiuni asa de vii si asa de inalte, mijlocul in-trebuintat de Corneille e foarte simplu. A. pro-duce cu niste mijloace simple efecte puternici,

27

acesta e, dupa cum §tim cu totii, caracterulproprin al geniului. Corneille s'a pus mai presusde lupta omulul contra naturel §i a destinului,mai presus de lupta omulul contra ornului, maipresus de lupta pasiunilor intre ele, cautand in-teresul In lupta datoriel contra pasiunei. S'a pusmai sus Inca, ar fi drept de-a zice, eh el mai animicit lupta, eau-thud interesul in triumful da-toriei contra pasiunei, §i nu chiar contra pasiu-nel, dar a sentimentelor celor mai naturali §icelor mai generoase. Astfel toate persoanele stinteroi; §i prin varietatea caracterelor §i a situa--tiunilor in care a pus aceste caractere, Corneillea reprezentat toate felurile de eroism.

Rodrigue §i Chinidne sent ni§te eroi cari jert-fesc eel mai curat §i cel mai legitim amor pen-tru respectul onoarei casnice; belranul Horace,fiul sea §i Curiace stint ni§te eroi cari jertfescpentru patriotism amoral de familie; Polyeuctee un erou care jertfe§te pentru credirita religioas1tot ceeace e vrednic de-a asigura fericirea §i o-noarea vieteT pamente§ti; Pauline e o eroinh caredupa ce a jertflt total pentru datoria conjugala,prime§te la sfir§it drept resplataharul dumnezeesc;Auguste e an erou care jertfe§te pentru clementasublima dorinta legitima de-a pedepsi pe trada-tori §i de-a asigura puterea sa ; Antiochus §i &-Mucus, fiii Cleopatra' stint eroii amorulul fratern ;Niconigde are, dach as putea zice a§a, eroismulironiei §i al despretului. Eroi sent inch' §i ace§tidol tineri principl, Heraclius §i Martian, a carorna§tere nu e cunoscuta, §i cari prin un senti-ment generos de prietenie voesc amendol sh treaca

28

drept finl ltu Phocas, flindra fiul Jul Phocas ea menintat cu moartea. Insfirsit, chiar in trage-diile lul Corneille ce nu mai sent citite si cariau disparut de mult timp de pe scene,, eroismulse arata la fie-care pas. i totl acesti eroi au ocAldura de inima care ne inflacareaza, o vioieiunede sentiment care ne duce cu densii, o nitirini-me fireasca care ne pune in mirare. Orice amface, cu voe sau fara voe, suntem sub influentsacestui farmec a tot puternic ; sau mai bine nune putem lupta contra lui niciodata. Este oareo placere mai mare, decat de-a lua aripi, ca sazic asa, si de-a ne simti, dui cu top acesti copilde genie asa de departe de rnizeriile ordinare alevietei, asa de departe de regiunile unde se mistsslabkinnea omeneasca 1

Dar sa nu uitam greut5tile ce Corneille ati-ebuit sa invinga ; cu toate acestea a triumfatcu mutt& usurinta contra lor. Eroismul indeobstenu-1 decat o intemplare in viata omeneasca ; Araindoeala pentrd a sever* un act de eroism, tre-hue a fi totdeauna deasupra sentimentelor co-mune, si sufletele mica nu stint de loc supusela acte de eroism ; dar insfirsit suntem eroi incutare zi, la cutare oars prin o inspiratiune ne-asteptata care ne 'idlea pentru un moment de-asupra noastra insine, si care ne lass in urmaEa Mem la nivelul sentimentelor si a gandirilornoastre obicinuite. Tot asa si admiratiunea ceeroismul inspira e un sentiment asa de extra-ordinal ineat nu e in stare sa trtieasca mult timp.Se slabeste in curend sau prin viotenta sa pro-prie, sau fiindca motivul ce i-a dat nastere nu-

29

mai poste avea train. Deaceea, data e grew de-aface sa se nasch admiratiunea, e si mai rar inchde-a o face sa traeasca. Cand poetul prin genialsea ne rapeste de pe pament, nu e oare de te-mut ca are sa ne lase sa cgdem prea curend,intr'un mod neasteptat ? Cu Corneille nu trebuesä avem temeri de felul acesta; el stie sl faca sa,se nasch admiratiunea, stie sä o sustinti&ca sa se prelungeasca, Vii, lucre mai vredniode laudat, el stie sa o gradeze, ci prin o prom-shine de o arta minunata, tinendu-se totdeaunain acelas sir de sentimente, stie sa scape de mo-notonie si uniformitate. Exemplul eel mai minu-nat de astfel de combinari pline de arta e acelace ni-I dau cele trei figuri: ale betrAnului Horace,a lui _Horace §i a lei Curiace, trei medalii aleacelueas tip, prin care poetul a exprimat amorulde patrie. Ce varietate in creatiunea acestor treipersoane, dintre cari una represintA patriotismulroman In simplicitatea sa primitiva, Si lipsith deorice amestec, alta, betranul Horace, patriotismullegat cu amoral patern, Ara sa fie slabit de a-cest din urmA, a treia insfirsit. Curiace, patrio-tismul cumpetat si tot atat de eroic, dar matomenesc prin sentimental de familie si de ami-citie 1 SA vedem acum pe Rodrigue §i pe Chi-mdne. Ce conceptiune mai farmecatoare deoat a-cea a acestor done suflete tot una de frumoase,vrednice de-a fi fericite si de-a se iubi until pealtul, deopotriva lovite de un eveniment nepre-vezut si cu toate acestea firesc I Undo yom gasi,Intent), grad mai Walt, ceeace unit filosofi pre-tind Ca este caracterul esential al frumosalui,

si

si sa o,

si

30 ---

Varittatea in unitate? Unitatea e aid prea inve-derata. Sentimentul onoarei e legea amandurora :si amorul e tot alit de puternic in inima fiuluilni Don Diegue ca si in aceea a fiicel ConteluiDon Gomez; varietatea nu e numai in peripetiiledratnei ; ea este mai cu seams in deosebirile desentiment si de actiune ce rezulta din deosebireasexurilor ; 7 asa ca nimir nu e mai incantator simai miscator totodata, decat tabloul acestel tine-rata, a a cestui amor in lupta cu datoria si maislab decat ea.

Daca acum vom arunca o privire inapol a-supra ocelor ce am spus despre ideal, vom in-telege ea idealul mut Corneille e cel mai malt idealnascocit si exprimat vreodata de sufletul unuipoet sau a until artist. Ne vom explica dease-menea cum sublimitatea morals, a caracterelorproduce inteun mod firesc sublimitatea cugeta-rilor si a sentimentelor ; cad omul care a pututsä nascoceasca niste tipuri ga de superioare vie-,el obicinuite era, de sigur, destoinic a-le face sasimta si sa gandeasca ca erol, si de a ga'si for-mete de limbagiu cele mai potrivite pentru a]asa cugetarilor si sentimentelor toata maretia sifrumuseta lor. Intr'un cuvent, toate calitatile MICorneille ca cugetator, ca artist sau ca scriitor,sent o dovada. vie despre idealul sublim ce elnascocise si pe care a voit sa-1 zugraveasca ; siacest ideal e acela al virtutei. Corneille se pare6 a fost nascut pe lume pentru a arata ca vir-tutea nu e numai cel' mai nobil dintre spectacole,dar ca ea este in stare a ne misca prin ea in-sasi si prin singura sa frumusete ; Ca emotiunile

31

ce ne da virtutea sunt tot atat de puternice side marl ca si acelea ale pasiunilor unele contraaltora sau contra datoriei ; si ca ea are insfirsit,prin ea 111S41 destula stralucire pentru a isbi i-maginatiunea, destula caldura pentru a incalzisufietele. Nu e deci adeverat, de-a zice, ca per-soanele lui Corneille sunt curet piste abstractiunidaca cuventul ar fi potrivit am putea sa addogimca sunt niste abstractiuni insufletite si pline deviata.

Me incerc sa explic si altora, In modul cuminteleg eu insumi, aceea ce se numeste sublirnullui Corneille. Caracterul esential al acestel maretii,ce ne uimeste si ne incanta totodata, e ca eaeste omeneasca si ea nu se simte In ea cea maimica sfortare. E tot atat de firesc poetului de-atill, prin sentiment si prin gandire, la acele marlinaltimi cosi vulturuhu de-a se tine pe aripelesale in niste spatiuri nevezute de noi. Dar nupot sa ascund ca .toate aceste explicatiuni si de-monstr5ri stint neindestula'toare, di pentru a pe-trunde a cest mare spirit si a-1 cunoaste bine, tre-hue a cell operile sale uncle sufletul poetului s'afixat Intro catva pentru vecinica admiratiune aomenirei.

Acum cand aprepain pe Corneille, sau maibine cand caut5m in propriile noastre impresinniIntarirea judecatilor facute a supra acestui marescriitor, ar fi Interesant sa slim cum el singurse judeca. Ne-a lasat tocmal Examenele (les Exa-mens) fiecarei din operile sale, can stint nisteaprecieri insemnate, Acute cu bunacredinta si cuo rara simplicitate. In aceste examene mai toate

32

scrise cu mult in urma operilor de care vor-heote, Corneille cauta a explica parerea publicu-lui asupra flecarei din tragediile sale. Cateodatael aprobeaza aceasta parere, dand cu sinceri tatemotivele pentru care o a prat). ; cateodata o de-saprobeazti si se sileste a o combate chiar atuncirand i-a fost favorabila : pana inteatata pasiuneaneinteresata a artei, grija de principii, si as-ul-tarea de reguli erau superioare pentru dinsulgrijel reputatiunei sale 1 Dar oricare ar fi pretulce punem pe cele mai mid observarI ale unutspirit in arelas timp asa de sanatos, asa de pa-ternic si asa de sinter, nu voesc sa trag dinExameneleg lui Corneille deck o singura ob-servatiune care se va parea, dupa cum cred, in-teresantti.

In toate aceste scrieri de ce se Ingrijeste Cor-neille? De tnaretia caracterelor plasmuite, de ima-ginatiunea sa, de schimbarea insemnata facutade el in elementele si mijloacele artei tragice, defrumusetea nemarginita a sentimentelor ce a puspe scena si de exprimarea lor, insfirsit de totceeace face astral' adeverata sa glorie / Nicidectun.El se Ingrijeste sa cerceteze dac6. a urmat cu e-xacititate sau nu regulele artei astfel cum erauprimite pana atunci, si astfel cum fusesera for-mulate de Aristotel. Se feliciteaza and crede eas'a conformat lor, si cere iertare dud nu le-aobservat. Judeca fusfirsit propriele sale operi inacelas mod si prin aceleasI motive dupa cumAcademia francesa judecase le Cid'', si-I condem-nase, intemeindu-se pe motivul ca aceasta trage-die nu era conforma obiceiului pana atunci ur-

that si regulelor statornicite. Unitatea de Idc, ii-nitatea de timp skit observate en verisimilitate ?Limita celor doazecisipatru de oare fost-a intre-cuta ? Cutare sau cutare persoana ese sea intrala timp, dupa dorinla ha Aristotel sau a eclesias-iiculta d'Aubignac? Cutare fapt e conform date-lor istoriel, sea -putut-a fi inchipuit de poet in-tr'un mod legitim fara a schimba caracterul tra-ditional al persoanei? Astfel e natura cestiunilorce Corneille si-le pane si pe care le desleaga cuo nepartinire in adever naiscatoare sau in favoa-rea sa sau contra lia insus. Cele mai mici in-frangeri la aceste reguli respectate sunt apreciatecu severitate de acel ce le-a seversit ; cat desprepersoana ha el nu vorbeste nimic sau mai nimic.Sa ne fi inselat oare, din intemplare, asupra a-adeveratuldi gen de merit ce trebue sa cautamin Corneille, sau Corneille nu stia oare ceeacetrebuia sa fie la posteritate cel mai frumos titlual sea sere admiraliunea oamenilor ? Nu crednici una nici alta. Fara indoeala, Corneille, aveaconstiinta de genial sea, si cautand bine in di-teva din scrierile sale, vom descoperi o dovadadespre aceasta ; Je sais ce que je vaux, scrieCorneille dupa representarea lul Cid, je sais ceque je vaux, et crois ce qu'on m'en dit ".

Dar densul facea de sigur o deosebire, pecare o putern face si nol dupa el, intre aceastaparte din arta care consists in conceptiunea fru-mosului, si care nu e decat caracterul propriual geniului, si celalta parte din arta care con-sista in observarea oarecaror reguli imprumutatestudialia natures, si care se tine de aceeace voiu

3

g

- 84 -hum!, clad mi-e ertat, meseria. Orice artist tre-bue sa. dea socoteala publiculul de osteneala ce:;i-a dat spre a invata regulile artel sale : nu edecat o afacere de studiu si de constiinta. Catdespre geniu, dad natura 1-a inzestrat, gasim unsemn in operile sale : in casul contrar, va pa-tea sa capete reputatiunea de artist constiincios,Irish' nu si de inspirit. Dar nu spunend singurca e om de geniu, cineva va putea sa hotareas-(.6 pe altii a-i admire, ceeace Corneille a intelesfoarte bine. El lash pe public sa-i descopere sisa-1 aprecieze genial seu, cat despre dinsul nuzicea nimic ; dar tinea sa arate ca-si studiasearta lui si ca cunoastea regulile. Nu era in rea-litate decat un semn de supunere si de respect(litre judecatorii pentru cari lucrase. Un oare-care eclesiastic d'Aubignac avea, in acel timp, ocarte intitulata Pratique du theatre.' in caredinsul expunea cu deamanuntul regulile arteldramatice. Acest eclesiastic d'A.ubignac care eradin Academia franceza care avea idei cu totalinapoiate, dar care nu era nici un ignorant, niciun prost, a exercitat, fie zis in treacat, o tristainfluinta asupra tealrului, si a trebuit sa opreascapiogresul a mai multor oameni de geniu. Dupdce a facut cunoscuta practica teatrulul, dinsulvoia sa dea un exempla la precept, facend otragedie intitulata Zenobie care cam la intaiarepresentare. i cum se laude ca a observat exactregulile lui Aristotel : Monsieur l'abbe, II' ziceinarele Conde, je vous lone d'avoir suivi Aristote,mais je ne pardonne pas A Aristote, de vous avoirfait faire une si mauvaise tragedieui

. 35 -Si tocmal pentru a respunde eclesiasticului

d'Aubignac, critic aspru al operilor sale, Corneillescrisese Examenele pieselor sale, unde da auto-rilor din toate timpurile, un a§a de frumos e-xempla de modestie. Acest exempla n'a fosttotdeauna urmat, §i unit din succesorii lul Cor-neille au crezut ea nu era de ajuns de-a faceopere frumoase, dar ca trebuia sa vesteasca matde-'nainte publiculul ca operile for sent frumoase.Eata cum maul dintre el, §i cu ce ton, arm*una din operile sale :

Il y a deux manieres de passionner la foulean theadtre; par le grand et par le vrai. Le grandprend les masses, le vrai saisit l'individa. Le butdu poete dramatique, quel que soit d'ailleurs l'en-semble de ses idees sur l'art, doit done toujoursetre, avant tout, de chercher le grand, commeCorneille, on le vrai comme Moliere ; ou mieuxencore, et c'est ici le plus haut sommet ou puissemonter be genie, d'atteindre tout a la fois le grandet le vrai, le grand dans le vrai, le vrai dans legrand, comme Shakespeare. L'ecueil du vrai,c'est le petit, l'ecueil du grand c'est le faux.Dans tons les ouvrages de Shakespeare, it y a dugrand qui est vrai, et du vrai qui est grand.An centre de toutes ces creations, on retrou'ele point d'intersection de la grandeur et de laverite; et la oil les choses grandes et les chosesvraies se croisent, Fart est complet.... Ces deuxmots, grand et vrai, renferment tout. La Writecontient la moralite, le grand contient le beau.Ce but, on ne supposera pas a l'auteur la pre-somption de croire qu'il l'a jamais atteint, oumeme qu'il pourra jamais l'atteindre. . etc.".

- U

Toed aceasta pentru a spune ca sa nu nedesnadb."jduim data nu a egalat Inca pe Corneillesi Shakespeare, si ca sä nu ne mirarn chid II valutrece pe amendoi. Eata din contra, cum Cor-neille vorbia de el Insus in concediul ce lua de lapublic dupa representarea tragediei sale intitulatdPertharite" :

Il vaut mieux, que je prenne conge demoi-meme que d'attendre qu'on me le donnetout-h-fait, it est juste qu'apres vingt annees detravail je commence a m'apercevoir que je devienstrop vieux pour etre encore a la mode. J'en rem-porte cette satisfaction, que je laisse le theatrefrancais en meilleur etat que je ne l'ai trouve,et du Me de l'art et du cote des mceurs. Lesgrands genies qui lui ont prete leurs veilles demon temps y ont beaucoup contribue. et je meflatte jusqu'a penser que mes soins n'y ont pasnui ".

Nu suntem not oare astazi cu total departede aceasta simplitate cu adeverat eroica ? Cacitrebue sa marturisim ea Corneille a lost un eroucasi cea mai mare parte din persoanele sale. Aracut marl lucruri , le-a facut inteun mod sim-phi, firesc, fa'rd sa se arate Ca are incredere inpropria sa glorie, fa'ra sa ceard cu vuet marede la public, admiratiunea ce merits, si pe careomenirea ii va acorda-o totdeauna.

Corneille, urindrise In cele din urnid opere,subiectele cele mai Incurcate si cele mai ciudate.Elocinla sa devenise declamatiune, profunditateasa obscuritate. Se povesteste chiar, a 0 nu in-lelegea de multe on sensul versurilor din piesele

37

sale. Baron, elevul §i cel mai bun actor din trupalui Moliere, trebuia sa joace rolul lut Domician.El intreba pe Moliere explicarea celor patru ver-Burl in care Domitian zice catra Berenice.

(Faut-il mourir, Madame, et si proche du terme,Votre illustre inconstance est-elle encore si ferme,Que les restes d'un feu que j'avais cru si fortPuissent dans quatre jours se promettre ma mort ?

Moliere II spune ca nu intelegea ceeace pu-tea sa lusemneze une illustre inconstance prochedu terme, si ferme, que les restes d'un feu sifort se promettent la mort de Domitien dans qua-tre jours". Mais attendez, addogi el, MonsieurCorneille doit venir souper avec nous aujourd'hui,et vous lui direz qu'il vous I'explique ". Indatb.ce Corneille sosi, Baron ti sari in gat, dupa cumfacea §i alth data, fiindca-1 iubea foarte mult ;in urma it rugs sa-i explice versurile pe carenu le intelegea. Corneille dupa ce le-a examinatcatva timp, II zice : Je ne les entends pas tropbien non plus; mais recitez-les toujours ; tel quine les entendra pas les admirera".

Dupa Berenice, Corneille dadfi Inca cite-vapiese care avura aceeni south. Palcherie gasiputina favoare ; chiar comedienii refusara de-a ojuca. Insfir§it, dupa cinsprezece ani de munchzadarnica, Corneille renunta la teatru. ,,J'ai prisconge du theatre, zicea catra unul dintre amid;sel, et ma poesie s'en est allee avec mes dents ".Mai trai Inca vre-o zece ani. Betranetea sa funecajita din causa slabirei puterilor §i a faculta-

38

tilor, §i din causa triumfurilor meritate de tine-nil seu rival Racine. Cu toate acestea avea man-gaerea de-a vedea representandu -se piesele salecele frumoase in mijlocul aplauselor frenetice.

greu de explicat cum acest poet attitde admirat de contemporanil sei, a avut ni§tezile a..a de amarite tocmai la sfir§itul vieteisale, intr'un timp cand trebuia sa se cults lini-tit pe laurii sei. Oare Ludovic al XIV-lea, acelprotector generos al literilor, al artelor §i al §tiin-telor, nu avea nicio cuno§tinta de lipsa de averea poetului Si de traiul greu ce el ducea ? Nu§tia regele ca gloria domniei sale e in mare parteda.torita geniilor cari au ilustrat Franta de atunci ?,Chapelain etait riche, a zis La Bruyere, et Cor-neille ne l'dtait pas. Pentru ce oare un poet caChapelain sa se fi imbogatit, in timp ce Corneilleremase tot sarac ? Fi-va din causa ca Corneille nuera a.a de supus Si de lingu§itor fats cu monar-cul §i cu marii dela curtea din Versailles ? Sepoate ca.' aceasta sa fi fost adeveratul motiv alsaraciei lui Corneille. El avea mult amor propriu,Si nu prea asculta de toate poruncile primului-ministru al WI Ludovic al XIV-lea ; din carecausa fiindca nu avea, cum 11 acuza Richelieu,l'esprit de suite",nu primia pensiuni marl nicidela rege, nici dela stat. Multamita prietiniei lulColbert, Corneille avea o mica pensiune de 2000francs care i-a fost taiga indata ce muri cele-brul finantiar. i mai era Inca §i un alt motivcare -1 indeparta de rege. El fugia de societate,mai cu seamy de societatea oamenilor marl'.

L'air de la Cour ne me convient pas " zicea

'E

39

Corneille. Dupd ce s'a stabilit la Paris, el legs ostrinsd arnicitie cu Moliere ; Insa nu vedem deJoe figurand numele seii printre obicinuitii delaAuteuil, Boileau, Chapelle, Racine §i La Fontaine.

i aceasta viata retrasd se datore§te natureicaracterului seu. Corneille a§a de mdret cand

Ikea sa vorbeasca pe Romani, era dispracutmorocanos in societate. Foarte timid, lene§ lavorba, nu §tia sa vorbeasca decat de lucrurile cese raportau la teatru. Convorbirea sa era a§a degreoaie, incAt era o adeverata pedeapsa pentrupersoana cu care el conversa, dacd se intemplasa tina ceva mai molt. Mare le Conde, dorind -1

vadd sa i vorbeasca, zice, dupd convorbirea a-vuta, ca nu trebuia a-1 asculta aiurea decal laotelul de Bourgogne TIT ne fallait pas l'enten-dre ailleurs qu'a l'hOtel de Bourgogne". Corneillesingur spune intr'un bilet MIA Pellison :

J'ai la plume feconde et la bouche sterile;(Bon galant au theatre et fort mauvais en vine ;(Et l'on peut rarement m'ecouter sans ennui,(Quo quand je me produis par la bouche d'autrui..

Oricum fie insa, in cele de pe urma zile,find greu bolnav, poetul se vezii foarte strimto-rat. Boileau, incuno§tiintat de aceasta tristd po-sitiune a lui Corneille, alerga repede la Versailles,§i spuse regelui ea,' el I§1 jertfe§te propria sa pen-siune in folosul lug Corneille. Je ne puis sanshonte, zice el catre M-me de Montespan, recevoirune pension du roi, tandisqu'un homme tel queCorneille en serait prive". Ludovic al XIV-lea

sisi

si

sa

40

se grabi a tramite ilustrulul bolnav, deja in a-gonie, prin o ruda a lul Boileau, deux centslouis ". Insa, darnicia regelul era prea tarzie, cadCorneille muri, done zile dupa aceea, incunjuratde amicil si familia sa, la 1 Septembre 1684,in versa de saptezecisiopt de ani.

Cu toate defectele lui Corneille ca scriitor,cu tot caracterul seu putin sociabil, poetul gasipintre contemporani o multime de admiratori cide amici. M-me de Sevigne fix mult timp entu-siasta Vive notre ami Corneille I zice ea, par-donons-lui de mechants vers en faveur des di-vines et sublimes beautes qui nous transportentce sont des traits de maitre qui sont inimitables.Despreaux en dit encore plus que moi". Si Ra-cine chiar, care poate avea puternice motive sanu iubeasca pe Corneille, disputa. eclesiasticululLama onoarea de-a pronunta un elogiu funebrudin partea Academiel franceze la mormentul ma-reluI poet tragic. Lavau primi aceasta insarci-flare, dar Racine nu se tinil Invins ; trel lunidupa aceea, in calitate de director al Acadeinieifranceze facia un frumos elogiu despre PierreCorneille ca respuns la discursul 1111 Thomas Cor-neille care intrase ca membru al Academiel inlocal fratelul pen :

En quel &at, zice Racine, se trouvait lascene francaise, lorsque Corneille commencatravailler ! quel desordre l quelle irregularite !Nul goiit, nulle connaissance des veritables beau-tes du theatre ; les autenrs aussi ignorants queles spectateurs; la plupart des sujets extravagantset denues de vraisemblance ; point de mceurs,

:

t

41

point de caracteres; la diction encore plus vicieuseque l'action, et dont les pointer et de miserablesjeux de mots faisaient la principal ornement; enun mot, toutes les regles de l'art, celles memede l'honnetete et de la bienseance, partout violdes.

Dans cette enfance, on pour mieux dire,dans ce chaos du poeme dramatique parmi nous,Corneille, apres avoir quelque temps cherche lebon chemin, et Ina& si je rose ainsi dire, con-tre le mauvais gout de son siècle, enfin inspire,d'un genie extraordinaire, et aide de la lecturedes anciens fit Noir sur la scene la raison, maisla raison accompagnee de toute la pompe, detous les ornements dont notre langue est capable.

La scene retentit encore des acclamationsqu'exciterent a leur naissance le Cid, Horace,(Anna, Pompee, tons les chefs d'oeuvre represen-t& depuis sur tant de theatres, traduits en tantde langues, et qui vivront a jamais dans la bouchedes horn mes. A dire vrai, oft trouvera-t-on unpoke qui ait possede a la fois tant de grandstalents, tant d'excellentes parties, Fart, la force,le jugement, l'esprit ?

Rersonnage veritablement ne pour la gloirede son pays ; comparable je ne dis pas a toutce que l'ancienne Rome a en d'excellents pokestragiques, puisqu'elle confesse elle-merne qu'en cegenre elle n'a pas ete fort heureuse, mais auxEschyle, aux Sophocle, aux Euripide, dont lafameuse Arthenes ne s'honore pas moins que des

42

Themistocle, des 136riclOs, des Alcibiade, qui vi-vaient en meme temps qu'eux".

Acest elogiu a lui Corneille, venit din par-tea unui om de aceeasi meseria, face onoare nu-melui lui Racine si e pentrn not de o mare va-loare literara. E o analisa delicata si plina de bunsimt asupra rolului lui Corneille si partea de me-rit ce-i revive in arta dramatica.

Comparand in adever operile sale cu aceleaale predecesorilor si contemporanilor sel, suntemin drept a zice ca Corneille e eel mai insemnatrepresentant al literaturei. Inaintea hit teatrulfrancez era, dupa expresiunea lui Racine, intr'unmare haos. Trebuia sä creeze totul : caractere, mo-ravuri, pasiuni, stil. Lui Corneille II datorim tra-gedia; comedia de caracter, comedia eroica, tragi-comedia sau drama, si piesele cu masini si de-coratiunl ce erau atunci intovarasite de putinamusics, si can au fort inceputut operei franceze..Tot Corneille crea si limba tragedies; ii dete onobilime, o delicateta, o tarie, necunoscute pangatunci. In tragedie mai cu seams se ridica asade sus, ca eel mai mare rival al sau, Racine,n'a putut sa-1 intreaca. Intr'un timp cand nu sepunea pe scena decat intemplari de roman, Cor-neille dadi.i. tragediei un stop moral ; prin aju-torul el se snaps, sufletul omenesc, aratandu-inecontenit caractere eroice, sentimente sublime,obiecte vrednice de admiratiune si proprii a in -spira iubirea datoriei, gustul faptelor frumoasesi practica virtutei. El puse pe scena partea no-bild a sufletului omenesc, eroismul, si astfel zu-gravi eroismul patriotismulul in Horace", ero-

-43--ismul onoarei In Cid ", eroismul clementel InCinna", eroismul credinte In Polyeucte", ero-ismul iubirii conjugate In Pompee", eroismuliubirii fra'te§tI In Rodogunea, etc. Napoleon celMare, isi dadea foarte bine seams de influinta cea trebuit sa.' aibh Corneille, mai bine de 200 aniasupra caracterulul natiunei franceze, cand zicea :La tragedie 4chauffe Paine, eleve le cceur, peutet doit creer des heros. Sous ce rapport peut-etre la France doit a Corneille une partie de sesbelles actions.... S'il vivait, je le ferais prince."

LA FONTAINE

Vers Fannee 1661, quatre amis, dont laconnaissance avait commence par le Parnasse,lierent une espece de societe, que j'appelleraisAcademie, si leur nombre efit ete plus grand,et qu'ils eussent autant regarde les mceurs quele plaisir. La premiere chose qu'ils firent, ce fiitde bannir d'entre eux les conversations reglees,et tout ce qui sent la conference acadernique.Oland ils se trouvaient ensemble et qu'ils avaientbien pule de leurs divertissements, si le hasardles faisait tomber stir quelque point de scienceon de belles-lettres, ils profitaient de l'occasio'n :c'etait toutefois sans s'arreter trop longtemps Aune meme matiere, voltigeant de propos en autre,comme des abeilles qui rencontreraient en leurschemins diverses sortes de fleurs. L'envie, lamalignite ni la cabale n'avaient de voix parmieux. Its adoraient les ouvrages des anciens, nerefusaient pas A ceux des modernes les louangesqui leur sont dues, parlaient des leurs avec mo-destie, et se donnaient des avis sinceres lorsque

- a -quelqu'un d'eux tombait dans la maladie dttsiecle et faisait mi livre, ce qui arrivait rarement."

Randurile de mai sus sunt scrise de La Fon-taine, care era el 1nsusi unul dintre cei patruamici, despre can ne vorbeste, si pe cari-i Ca-racterireaza sub numele de Waste, Ariste, A-canthe si Polyphile. Ge taste, in greceste ,, careisi ride ", e Moliere ; Ariste e Boileau ; Acanthee Racine : Polyphile e La Fontaine in persoana.Acesti patru amid, cari par sa fi avut (eel putincdtva timp) aceleasl gusturi si multe sentimentecomune, nu erau tutu.% de aceeasi versta. Moliere

ILasi Fontaine aveau 15 sau 18 ani mai mult., ,dead ceilalti dol. Insa potrivirea de idei, de Ca-ractere si de inclinatiunl e mult mai necesara."amicitiei decat potrivirea de versta, si aceastamica societate de oameni marl puta sa existecativa ani lard rivalitate si lard gelozie, panacand fie-care dintre el JO gasi adeverata sa vo-catiune poetics.

Numele de, Gelaste dat lui Moliere se expliciiindeajuns prin caracterul seu si poate Inca maibine prin natura talentului sea si a operilor sale ;numele de Ariste, a lui Boileau, care inseamnafoarte bun, excelent, nu trebueste atribuit blart-detei caracterului seu, ci gustului sever si delicatki superioritatil ce amicii il recunosteau in critics ;numele de Acanthe, dat lui Racine, si care in-semneaza spin, poate sa fie o alusiune la vioici-unea caracteralui sell si la spiritul sea intepetorsi sarcastic in conversatiuni ; cat despre numelede Polyphile, care Insemneaza amicul tuturor lu-crurilor, niminui nu putea fi dat mai cu drept

--- 46

cuvent decal lui La Fontaine. Acest din limaera cel mai in versa, si produsese mai putindecat ceilalti. Cateva incercari, astazi putin cu-noscute, era tot ceeace facuse pentru muse ;n'avea nici reputatiunea stability a lui Moliere,nici chiar renumele lui Racine, care avea sa seilustreze in curend prin publicarea unel capo-d'opere A.ndromaque". Era cu toate aceste untovaras bun si placut, simplu, fara niciun fel depretentiune, plin de spirit natural, muncitorcateodata, mai deseori lenes, se interesa la onceproductiune intelectuala, si judeca de toate cupetrundere si fara prejudecati. Iubea cu pasiuneoperele literare, dar iubea mai cu seamy sa ci-teasca, si parca sirntea mai malty placere sa ci-teased scrierile altora decat sa scrie insusi. Nascutin provincie, unde locui pans la versta de 40ani, La Fontaine era din grupul acelor oameniplini de sensibilitate, a lenesilor plini de spirit,cari pastreaza pentru ei singuri si pentru amicitfor intimi comorile geniului lor, si can cele maideseori parasesc viata Fara sa lase nimic dupadensii. i data ducesa de Bouillon care facu cu-nostinta cu densul din internplare la Chateau-Thierry, nu 1-ar fi dus in Paris, poate ca si LaFontaine, ca multi altil, ar fi fost necunoscutposteritalii.

Era destinat de parinti sa imbratiseze viatacalugareasca ; nu avea Irish' plecare pentru a seinchide inteo .manastire. In urma se casatori,cam fara voia lui. Dad s'ar fi insurat el singurdin propria sa vointa, si si-ar fi ales o sotie dupaplacul seu, atunci poate ca ar fi luat lucrurile

-Mai la serios. Cam la aceeasi epoch tattil seulash functiunea sa de maitre des eaux et foretsu;La Fontaine insa se areta tot atat de zelos inexercitiul acestel functiuni, dups cum era si indatoriile sale de sot si de parinte de familie.

El incepuse chiar de pe atunci educatiuneasa poetics, dar fard sa gandeasca la ce resultatva Grija, sae mai bine fericirea sa era de aciti tot ce-i cadea in maim, nu pentru a inveta,dar pentru a petrece timpul. El se indeletniceamai cu seams cu vechi autori franceji gasiti intr'obiblioteca din orasul sea natal ; adesea cutreeractimpiile, observand natura nu ca un invetat, cica orice curios pasionat, interesanda-se la celemai mici detalii ale vietel plantelor si animalelor,

adunAnd una chte una, zi cu zi, diferitele saleamintiri, pe cari puternica sa inchipuire aveamai tarzin sä le transforme i sa le puie in or-dine. La Fontaine se credea omul cel mai fericitdin lame, cand avea natura dinaintea ochiloro carte in mans. In mijlocul campiilor, pe dru-murile cele marl, sau intr'o poian5, sau intr'ograding, pretutindeni pe unde natura vietueste sise desthsura la aerul liber, el era fericit, multmai fericit decat la densul acasa, in societateafemeel Si a copiilor sei. Cad chemarea sa nu erade a fi sot nici parinte de familie; asemenea a-celor copii crescuti in templu, consacrati cul-talui sacerdotal, putem zice Si de La Fontaineca era na.'scut pentru a fi preot al PomoneiFlorei, pretre de Flore et de Pomone ", dupacum singer se exprima vorbind de until din per-sonajele sale.

47 -II,

esi.

si

si

48

Fabulistul gasea in felul sea de a trai Sa-.tisfacerea tuturor instinctelor sale, .si prin urmarefericirea sa. Deosebindu-se cu total de savant,care nu cauta in observatiunea naturei decat de-monstrarea unei teze, care se intereseaza numalla aceea ce-i poate fi de folos, si lasa deopartetot ce nu-i foloseste, La Fontaine se interesa laofice. Frumuseta cerului 11 incAnta, munca unelfurnici 11 racea sa -si uite de masa, aspectul unuiorizon frumos il umplea sufletul de bucurie;data zarea vreo vrabie sburand pe marginea u-nui drum, remanea neclintit, admit-and miscarilesale vii si cochete; o urmarea fara sä faca vuet,pang la perau, uncle o privea bend incet, si nuse intorcea acasa la el, deck duprt ce pasereasburase, si era sigur eh a perdut-o din vedere.Ace la§ lucru se intempla Si cu dirtile ce el citea ;tragea foloase din mice carte ar fi citit. I plateauRabelais si Marot, admira cu naivitate spiritullui Voiture, citea ore intregY romanul pastorala lei Honore d'Urfe, intitulat l'Astree" ; era in-cAntat la citirea povestelor vesele a Reginei deNavara. In a cela§ timp citea si citiva autori ita-lianI, si iata cum se exprima singer La Fontainein privinta pasiunil sale pentru tot soiul de lec-

.turi :

Je cheris 1'Arioste, et j'estime le Tasse,Plein de Marchiavel, entet4 de Boccace :J'en pane si souvent, qu'on en est etourdi.J'en he qui sont du Nord et qui sont du Midi."

In curend si clasicii vechi venira la rend.

49

Ni§te amid' it sfatuira.' sa citeasca pe Omer, Vir-giliu, Terentiu si Quintilian ; poetul ascultA desfaturile lor, Si incepii a-i stadia, justificand ast-fel pe deplin frumosul nume de Polyphile ce-§idate mai tarziu.

Aceste lertari numeroase §i variate nu pro-duceau in spiritul seu nici o confusiane. El i% a-simila tau!, imbogatindu-se necontenit din a-vutul altora, fara sa pearda ceva din originali-tatea sa. Totul in urnal se limpezi in spiritulsea pe malul until riu, in mijlocul unet gradinisau in tacerea unet paduri. Vederea lurrurilor11 explica cartile ; si Virgiliu citit la umbra unutstejar, OmPr studiat la vederea unui cer frumos,aveau cu totul un alt farmec, decat cititi intr'ocamera intunecoasa.

Asttel lucra incon§tient ;i -;t deschidea dru-mul 0.tre glorie acest spirit care avea groazd dehunt. Astfel trai acest om fericit pana la verstade 40 ani, adunand comori insemnate pe cari nucredea ca le va cheltui vreodata, cautand a muncicat se poate mai putin, neavend decat o singuragrija : ritirea autorilor set favoriti §i observati-unea natural. In raporturile intime cu. animaleleSi cut plantele, el iF,;1 uita de datoriile pe caresocietatea i le amintea din cand in cand. Dinnatura sa era omul cel mai nebagator de seams.Se citeaza, ca un exemplu de indiferenta, faptulca la oarecare versta nu ar fi recunoscut pe unfiu al seu, pe care, din neglijenta, it perduse demult timp din vedere, §i ca nu a aretat multibucurie la sosirea acestul fiu.

Cam catre anul 16-60, La Fontaine vine in4

50

Paris. Ne putem tnchipui ce efect a trebuit saproduca acest leran, amic pasionat at naturil, inmijlocul elegantilor si stralucirilor din capitalaFrantel. Dar el nu se mira de nimic. Introdusde ducesa Bouillon, facu cunostintA in curend cusaliva literati si mai cu seams cu Moliere, Ra-cine si Boileau. El le piacia indatA din causamanierelor sale naturale; el ii destata chiar prinspiritul sea sarcastic si mai cu seams prin ori-ginalitatea caracterului sea. In primil ani al so-sirii sale in Paris, originalitatea fu singura sareputatiune. Era in adever in toga puterea cu-ventului un original, fiindca nu traia ca loatitlumea si nu se ingrijea de loc de opiniune; find-ch, in mijlocul amicilor sei preocupai de viitoa-rea for glorie, nu se interesa de loc de gloria sa ;fiindca pAstrase in oral obiceiurile dela tall, ne-avend nici mAndria, nici amoral propriu sa &disi el parte din Curtea dela Versailles. Era unoriginal, fiindca avea spirit si nu voia sa se ser-veascA de el; fiindca se imbeta din timp in timpIn vreo carciuma impreuna cu Chapelle, si nu-iera de be rusine; fiindca uita la fie-care momentaceea ce nimenea nu uita, numele amicilor sei,intAlnirile ce dedea, ba de multe on si ora demancare. El nu se ingrijea de loc de putinulsea avut si cheltuia si 'venit si capital. Era infine un original fiindca, dupa disgratia lul Fou-quet, protectorul si amicul seu, fu singurul omcare compAtimi cu trista soartra a celebrului fi-nanriar. Simi o asa de mare durere la aceastastire, incAt In elegia Aux Nymphes de Vaux "La Fontaine se areta poet mare. A trebuit aceastA

51.

intemplare pentru a'l face sa is condeiul si sascrie un cape-d'opera. Nu scrise Povestile saledecat dupa invitatiunea ducesel de Pouillon ;poate ca nu ar fi compus Fabulele daca nu arfi fost invitat sa lucreze pentru doi principi de.sange regal.

Genul de literature ce se potrivea mai bineru geniul seu erau Fabulele. Apologul era laGreet sec si rut gratie ; la Romani, simplu pestemesura si de o eleganta rece in fabulele lui Phe-dru ; prea lung si de o simplicitate aproape co-pilareasca la Orientali; plin de reutate si desvol-tat peste mesura la liovestitorii francezi (Conteursfrancais) din evul mediu. Apologul e cu totultransformat de La Fontaine. Metamorfosele decan se servea anticitatea, acordand zeilor pule-rea de a distribui viata in lume, insufletind stan-cele, populand padurile si marile, ne dau o slabaidee de gratia, de sentimental, de pasiunea cegasim In fabulele lui La Fontaine. Natura, Inorice limp, a fost obiectul studiulut si a admi-ra tiunit oamenilor. Filosofit au Intrebat-o cu cu-riositate asupra secretelor misterioase ; Invetatiiau analisat-o; poetic au zugravit-o In diverse mo-dun : cei antiri divinisand-o, si modernii dandu-isentimentele si emollunile lor, au insufletit-o a-deseori en o viata artifiriala. La Fontaine singurn'a cautat nici se o Infrumuseteze, nici sa o slu-Ieasca. El si-a studiat ,modelul seu cu mult Ina-inte de a-1 zugravi,

In Indelungata intimitate ce avusese ca na-tura, poetul o observase sub toate aspectele sale.Traind in mijloctil animalelor si plantelor ; asis-

si

52

tAnd ca un observator curios si interesat la in-mormentarea unei furnici, la lucrarile ingenioaseale albinelor; admirand dibacia si siretlicul ma-tei, a avut ocasiune sa cunoasca destul de binetoate aceste Iiinte pe care le stadia cu aceeasiingrijire ca si pe specia omeneascA, si In caregilsea defertele si calitaPle oamenilor. Facu cevamai mutt decat sa le studieze si sa le cunoascA. ;se Interesa la intemplarile si existenta lor, la pla-cerile si durerile lor. El descoperi printre animale,inimi sensibile inimt de peatra, pro.ti si in-vetatt, intelepta nebunt, siren si sinceri, vie-time si tirani. El judeca pe toate aceste nu caun observator superficial de pe fisionomii,

atitudini, ci ca un filosof si un moralist,dupa actiunile ce racea fie-care din personajelesale. Astfel stiu sa zugrAveasca mandria reuta-cioasa a trestiei si mandria compatimitoare a ste-jarulut; bunatatea cainelui si indaratnicia stupida

ma garului. cu chipul acesta el descoperi insocietatea animalelor imaginea perfecta a socie-tAtii oamenilcr. Si aceste dou6 aspecte ale natu-res se confundara astfel in gandirea sa, Incat mattArziu cand sense In detaliu Viata animalelor,schila in acelas timp istoria inimei omenesti.Amestea chiar pe oameni cut animale, fi face avorbeasca impreuna, sa disrute, sa lupte hareei ; si omul nu e totdeauna ass de priceput caanimalul, si animalul nu e totdeauna asa de r6u-tAcios ca omul.

La Fontaine stadia deci modelul sett In celemai bane conditiuni de impartialhate si de ex-actitate. Asa filen, cand se puse sa, scrie, amin-

a .51

pipi

mis-call pi

53

tirile pe care le adunase din toate partile se pre-sentara cu uprinta spiritului, amintiri adeverate§i precise.

SA ne aducem aminte aceea ce zicea denaivitate, Diderot, profund cunoscetor in lucru-rile de arta :

On est naivement h4ros, naivement scel4rat,naivement dthrot, naivement beau, naIvement o-rateur, naivement philosophe. Sans naivete, pointde beaute; on est un arbre, une fleur, une plante,un animal naivement. Je dirais presque que l'eauest naIvement de l'eau, sans quoi elle visera al'acier poli et au cristal. La naivete est la plusgrande ressemblance possible de l'imitatiori avecla chose : c'est de l'eau prise dans le ruisseau etjetde sur la toile."

Astfel e in adever naivitatea lui La Fontaine.Nu trebue§te a o canta, dupa cum se face .ade-seori, numai In cateva caractere deosebite, widespiritul e atat de natural, incat zicem cu placere :a ceasta nu e numai plin de spirit, dar e §i naiv.Nu; naivitatea Jul La Fontaine e pretutindeni intoate operile sale. La Fontaine, care a reprodusnatura ca un poet, prate fi comparat cu eel maiprofunzi observaton cart an studiat-o §i descris-ocu exactitalea cerula de §tiinta.

Sa privim arum varieta tea nesfar§ita a ta-blourilor poetului. In aceste tablouri gasim adu-nate toate observatiunile culese de La Fontainein timp de mai bine de 20 am. E de observatca §i omul e tot atat de des pus in scena ca §i.natura. La Fontaine se incearca sa faca tragedii,

54

0 nu reu§e§te deloc : face comedil placate, darearl nu sunt destul de cornice cotnpune elegiimitologice, ca les amours de Psyche ", undedomina an sentiment delicat. Niel un gen lite-rar insa din cele expuse mai sus nu era destulde potrivit cu caracterul §i dispositiunile lui LaFontaine. II trebuia deci un cadru mai intins,nemarginit, unde sä poata poetul a se desra§urain acelac timp in toate sensurile, sa reuneascatoate genurile, seriosul cu comical, maiestatea cugratia. liricul, satricul, didactical, cea mai inaltalilosofie eu navitatea. Ceeace el trebuia sä aerie,ceeace a scris in adever, era un poem at natu-rel nu sub forma de poema propria zis, dar subforma pe care el singur a caracterizat-o :

Une ample comedie en cent actes divers."

Aceasta comedie poate sa incante pe topoamenii plach la on ce versta. fiindcrte vorba de La Fontaine, as voi sa examinez Intreacat o opiniune care s'a stabilit in Franta ea

pe aiurea, de cativa ani. Francejil nu se te-meau mai de demult sä puna in manele copiilorFabulele ltu Fa Fontaine, pe care-I considerauca cel mai bun educator al tinerimit Astazi in-sa nu suntem cie aceea§i idee ca §i ei. Lamar-tine e cel d'intaiu care a intentat un proces se-rios lui La Fontaine, declarand morala sa de i-moralet ; poetului nu -i plac versurile lui La Fon-taine pe care le caracteriseaza astfel : vers boi-teux, disloqu6s, inegaux, sans symetrie ni dans

ni sur la page". Istoriile animalelor cari

§i

§i sa

§i

;

i

l'oreille

55

vorbesc, carili fac lectiani, cari rid unele de al,-tale, can' sunt egoiste, sgarcite, fart mill, mairele decat noi, it desgusta. Les Fables de LaFontaine, zice inca Lamartine, sont plutot la phi-losophie dare, froide et egoiste d'un vieillard quela philosophie aimante, genereuse, naive et bonned'un enfant ; c'est du fiel ..." Tata ni.te cuvinteaspre e§ite din gura unui poet la adresa unuialt poet ; §i and un poet voate sa faca criticaputem zice ca love,te tare §i fail mils. Publiculinsa e mai bland §i mai drept, §i Lamartine carecam. in acea zi intr'un mare pecat, neiertat unuipoet de geniu, n'a gasit pintre cititorit sei multi.aprobatori. Ca toate aceste auzim spunendu-sechiar acurn din cand in and rd La Fontainesubsimplicitatea formei ascunde multa profunditate, canu e inteles cu uprinta de copii, §i ca. in ,colan'ar trebui introdus decat in clasele superioare,unde mintea tinerilor e mai desvoltata. Aceastainsa nu e parerea copiilor, cari poate nu sent in-ca capabili a-1 admira, dar cari it gusts §i-1 iu-besc foarte mult. Fars indoiala ca nu vor intelegetot deauna cu precisiune fondul ideilor §i al sen-timentelor. Daca frumuseta morals a unor fabulenu e priceputa de unele inteligente, tine nu ecapabil sa se intereseze la nenorocirea lui Maitrecorbeau", sau de mielul mancat de hip, sau de

Jeannot lapin" obijduit de doamna cu nasalascutit" §i la urma mancat de propriul sea ju-decator, sau de Input fdcut cioban, sau de tin-tar, Invingelorul leului, §i de multe alte fabule ?

Unii acusa pe La Fontaine in privinta mo-ralei. Nu stilt data aceste critici sunt bine fon-

56

date. La Fontaine nu e nice in predicator caremoraliseaza, nici un filosof care ne cla precepteasupra virtutil. Mora la lui La Fontaine nu e altadecat experienta, dar o experienta reala si nu ar-tificiald astfel cum o gasim In unele tractate,unde autorul cartil ne Invap ca vitiul e tot-deauna sa'rac si despretuit si virtutea triumfli-toare si bogata. In fabulele lui La Fontaine gh-sim pretutindeni exemple de intelepciune wactica,i poetul nu ne invata niciodatrt a despretui bi-

nele. ace. nu trebue sa ne Inchipuim ca se vagasi vreun om cu bun simt care sä imiteze petalharii si siretit pusi In scen'a de La Fontaine,chiar atunci cand i-ar vedea pe acestia reusindin planurile lor. Ceea ce fiecare din not invapIn fabule, stint mijloace de a descoperi pe trd-hari si pe sireti si de a sca'pa de el ; si dachfabulistul ar putea sa ne inspire dorinta de a nufi asa de prosti ca si tapul, nici asa de fricosica oaia, nici asa de ingamfap ca si corbul, sun-tem in drept sa credem ca ne va face un mare

Fabulistul, cu morala sa practicacuta, ar ggsi de sigur In not multe defecte deIndreptat. Dar not nu citim pe La Fontaine pen-tru a ne indrepta not nu cautam in el decatplacerea artei.

Meritul principal al hu La Fontaine e ma-.estria Intrebuintata de poet in compositiunea fa-bulelor sale : tonul totdeauna potrivit cu subiec-tul ce tracteaz6, detaliile adeverate si pline defarmec, o alepere de ornamente, dup. importantafabulei. Fabulele lui La Fontaine sunt cele maiatrtigeloare, din causa, ca spiritul autorului nu e

serviciu. si pia-

;'

57

niciodata silit, §i nu cere dela cititor nicio sfor--tare pentrn a-1 intelege ; afara de aceasta, varie-tatea subiectelor Si a tonurilor odihne§te necon-tenit atentiunile.

In cutare fabula poetul da dovada despretalentul seu de-a zugravi un obiect in ca.leva cu-vinte, a§a in cat sa ni-1 faca visibil in acela§ timp°chi] or §i spi 1 itului :

Un jour sur ses longs pieds allait, je ne sais ellLe heron an long bec emmanche d'un long con.

La bique allant remplir sa trafnante mamelle...

Dans un chemin montant, sablonneux, malaise,Et de tons les _cotes an soleil expose,

Six forts chevaux tiraient un coche...

Toutes, dis-je, unanimementSe promettent de rire a son enterrement,Mettent le nez a l'air, montrent un peu la tete,

Puis rentrent dans leurs nids a rats,Puis ressortant font quatre pas,Puis enfin se mettent en quete...

Or c'etait un soliveauDe qui la gravite fit peur a la premiere,

58

Qui de le voir s'aventurantOsa Bien quitter sa taniAre,Elle approcha, mais en tremblant;

Une autre la suivit, une autre en fit autant ;11 en vint une fourmiliere,

Et leur troupe a. la fin se rendit familiereJusqu'a sauter sur l'epaule du roi...

Damoiselle bellete an corps long et fluet...La voila pour conclusionGrasse, mafle et rebondie.

Aiurea, schimband tonul, trece cu cea maimare murinta dela un sentiment la altul, delaserios la vesel, §i vice-versa

Un mort s'en allait tristementS'emparer de son dernier gite.Un cure s'en allait gaimentEnterrer ce mort an plus vite.

Notre Grunt etait en carosse porte,Bien et diiment empaquete,

Et veto d'une robe betas 1 qu'on nomme biere,Robe d'hiver, robe d'eteQue les morts ne depouillent guere.

Aicr e o adeverata comedie in care animalele sunt singurele personaje, ca in l'Aigle ",

:

la Laie et la Chad& Tortue et les deuxCanards; aiurea e Inca o comedie in care prin-cipalul rol 11 joaca omul, ca in la Besace " ;dincoace e mare scena de Carte, si cu sfar$ittragic, ca in les Animaux malades de la peste ;sau un proces judecat inaintea a tree jurisdidti-uni succesive, intaia instanta, apel, casatiune, cain l' llomme et sa Couleuvre"; aiurea e tin dialogplin de invetatura morals $i de cea mai inaltapoesie, ca in le Vieillard et les trois Jeunes Thm-mes"; sau o drama complecta, cu tradace, dife-rite peripetii, un desnodatne'nt nea$teptat, cain la Grenouille et le Rata ; sau o lectiune dataputernicilor lumil, ca in le Chene et le Roseau";sau o alts lectiune, la neeai adresa, dar intr'unalt stil, in le Rat et l'Elephant" ; sau un poempastoral in i'A/ozatte_et ses Pdtits avec le Maitred'un champ" ; aiurea e pedantisrnul bici nit inl'Enfant et le Maitre d'gcole" ; sau o idila cain les deux Pigeons" ; sau o epopee burleascain le Meunir, son Fits et l'Ane"; sau in sfa'r$iteel din urma cuvent al vietei, pronuntat de gla-sal neinduplecabil al mortii, in la Mort et leMourant".

Pentru a avea o idee completa justa de-spre talental poetic al fabulistului, ar trebui sacitam totul. Nu voia addogi de cat done obser-vatiuni importante. Intaia observatiune e ca ver-surile lui La Fontaine, cari par lui Lamartine,boiteux et disioques sunt tocmai dintre toateformele poetice, forma care era mai potrivita cuoperile sale; si trebue sa considerarn ca o trasa-tura de geniu fericita idee a poetului de a re-

si in la

si

si

,

GO

mink la greoiul si monotonul vers alexandrin,§i a 1ntrebuinta acest ritm atat de variat, atatde original, atat de natural, care invelete gan-direa ca intr'un vestment potrivit ritm ce de-vine gray in exprimarea tristetei §i a seriosului,mai liber in exprimarea sentimentelor duioase,vioiu in veselie, inteputor in satira, aspru plinde spirit in epigrams, maret in tragic §i in me-ditatiunile filosofice. La fiecare paging, in fiecarevers gasim mesura, cadenta i genul de armo-nie ce se potrive§te cu gandirea ce exprima po-e tul.

A doua observatiune, prin care voiu termina,sere o desvoltase mai mare. Maril scriitori alsecolultu al XV1I-lea, Corneille, Racine, Boileau,Bossuet, Fenelon §i ceilalti, au dat loc la o cri-flea care nu e tocmal nedreapta. Toti ace§tiscriitori, iubind peste mesura puritatea clasica aoperilor anticitath, putem zice ca au criutat mainumai in aceste modele inspiratiunea lor, negli-jand un isvor de inspiratiune ce-1 aveau dinain-tea ochilor, literatura nationals, astfel cum sedesvoltase in seculeie anterioare. Aceasta litera-ture ofera, in adever, adeverate bogatii, pe caresecolul al XVII-lea le-a cam despretuit, in en-tusiasmul cel mare ce avea pentru forma maiperfect& a operilor antice. Traditiunea nationalscare se continuase fare niciun amestec de lite-ratura strains §i in originalitatea sa primitive,dela cele d'intai incercart ale limbei francese, separe ca a fost deodata parasite in timpul lui Mal-herbe si BaJzac. Aceasta traditiune era onorabild,glorioasa ea §i-ar fi urmat cursul sell,

pi

clilar ;

61

data nu s'ar fi dat o prea mare impulsiuneanticitatil care absorbea total. Racine

si Boileau racura educatiunea for literary in o-perile Greciel si a Romel, si nu in cArtile lutMarot, Ronsard, Amyot si Montaigne. Et nu im-prumutara anticitatit numai limba ci formelesale, dar o parte din idel i sentimente pe carele-au resp5ndit propagat printre Franceji. Sepretinde deci cy acest mare curent al literaturilfranceze nationale a fost impedecat in mersulsea in secolul al XVII-lea ; ca imitatiunea faramargins a anticitatit pagane a introdus pe nea-steptate un element strain, care a alterat intr'unmod simtitor natura si caracterul vechei litera-turi nationale. lucrurile s'ar fi petrecut alt-mintrelea, tine stie ce literatura Si ce limba Iran-ceza am fi avut not astazt ?

Acesta e procesnl. Oricutn insd 1-am judeca,exista un poet in secolul al XVII-lea care aredreptul de a se tine cu total la o parte si de anu figura printre acusati. Acest poet e La Fon-taine. Am vezut mai sus ca.' el citise si studiase-cu pasiune vachil autori franceji, admirand foartemalt spiritul, imaginatiunea si patria naturala avechilor scriitori Gali. El e deci elevul for si inaceasta consista originalitatea lui La Fontaine.Se pare ca a intrunit in el aceste done cnrentesi aceste done inspiratinni diferite, una 'natal dinisvoarele antice, ceealalta imprnmutatri traditiuniiteril sale. Vechil povestitori franceji (les Conteursfrancais) i-au imprumutat spiritul for sarcastic,gratiile Oriente si naive ; poetic din secolul alXV-lea Si al XVI-lea i-au comunicat acest senti-

mitatiunit

Died

it

-62--ment profund 5i viu al natiirei, aceasta sinceri-tate de emotiuni care-i face aka de naturall. lqaluck La Fontaine e, cu adeverat, succesorul lor,dupa Cum e precursorul acelora care, parasindrespectul servil al formelor clasice, s'au 1ncercatsa iee natura de model. La Fontaine leaga lan-tul traditiunii franceze, pe care-1 Intrerupsese li-teratura stralucit4 dar despretuitoare a secoluluial XVII-lea.

MOLIERE

Moliere, cunoscut sub numele de Jean-Baptiste-Poquelin, cel mai mare actor comic din toatetimpurile, se ntiscii la Paris in 15 Ianuarie 1622,i muri in 17 Fevruarie 1673. Parintele seu, de-

corator regal (valet de chambre, tapissier du roi)destina pe tenerul Poquelin sa imbratiseze aceeasIfunctiune ca densul. Moliere lush nu areta nici-oplecare pentru aceasta meserie, si duph st.hruin-tele bunului seu isbuti sa induplece pe tatal seaca lash sa intre in college de Clermont dinParis. Aire fad" studii stralucite si urma, im-preuna cu principele de Conti, cu Hesnault, Cha-pelain, Bernier si Cyrano de Bergerac cursurilefilosofului Gassendi. Dupe ce-si savirsi studielefilosofice, Molieie plera in 1641 cu Ludovic alX11I-lea in Narbonne. Aceasta caletorie de un an,in provincie, in sorietatea regelui si a Cur ii re-gale contribui foarte mult la desvoltarea geniu-lui seu. Sfirsindust caletoria, el incepii studiuldreptului mai intal la Orleans si apol la Paris.Dar in curend, atras de gustul sat pentru tea-tru tii literature, Poquelin I i forma o trupa deactor', lua numele Moliere, si se puse sa cutriere

sa-1

64

provinciele in indoita sa calitate de autor si §efde trupa : juca comedic la Bordeaux, Ia Avignon,la Pezenas si Ia Lyon, unde representa l'Etourdi"in versuri si cinci acte, in 1653. In sfir§it Mo-liere, protejat de vechiul seu camarad, principelede Conti, se Intoarse la Paris, si de atunci Ma-inte incepe pentru dcnsul adeverata glorie literara.

Se povesteste ca Ludovic al XIV-lea intre-band pe Boileau care era cel mai mare poet alregatulut seu, acesta ar fi respuns: Moliere ".Sainte-Beuve care zicea : chaque homme de plusqui sait lire est un lecteur de p'us pour Moliere"zicea ca data toate natiunile ar forma un con-gres pentru a hotari intre densele cui sa deepremiul poesiei, Moliere ar trebui sa fie trimispentru a representa Francia. Insfirsit, la incepu-tul acestui secul, un celebru actor englez Garrick,Intr'o reuniune de confrati la Paris, sustinea caMoliere nu era francez ; nu ca doara pretindeaea era englez ; el isi explica gandirea sa, zicendca Dumnezeu, voind sa dea oamenilor placereacomediei, crease intr'o zi pe Moliere si-1 lasasesa cada dupa intamplare in lame, ca acest dardumnezeesc cazuse in adever pe pamentul fran-cez fiind ca trebuia sa cada und.e-va ; dar cacu toate acestea Moliere apartinea lumai intregi.

Eata trel apretieri a unor oameni insemnall.Un contemporan, si poate cel mai bun critic dintimpul seu, face din Moliere cel intaiii poet alveaculul sett ; un critic din timpurile moderne,care a vezut totul, a comparat total, a judecattotal, it declara cel dintai poet din tara sa ; In-sfirsit un strain, bun apreciator de asemenea si

65 --

cunoscetor de meserie, pretinde ca Moliere nn enascut numal pentru gloria Franciei dar pentruonoarea omenirit

Dar oricare ar fi autoritatea unor asemeneaaprecieri §i valoarea netagaduita a opiniunifor lornimic nu poate avea o mai mare tarie deal o-piniunea ce fiecare i§I face singer prin studiareaautorulm. Pentru aceasta vom presupune Ca neaflam ca spectators la representarea a done pieseLes Fourberies de Scapin" §i ,,Les femmes sa-vantes".

Me va intreba poate cetitorul pentru ce amales ca punt de sprijin aceste done piese, de pre-ferinta altora. Motivul ce m'a indemnat sa memarginesc la aceste done comedic ale lui Molieree ca aceste piese corespund la cele done carac-tere mac deosebite, cele mac opuse chiar, la ceidot poli, ca sa zic asa, ai genii-dm lui Moliere.Ele ne permit sa studiem In Moliere mac Intalputerea comica. §i In urma descrierea moravu-rilor. Aceste doue opere represinth deci aceeace putem numi cele done moduri extreme ale luiMoliere drept vorbind, el a avut tree, §i trebuesa nottim cä aceste done moduri nu s'au produssuccesiv, ca la a]ti artist], al caror talent s'atransformat imbunatatindu-se, ci an fost simul-tane, fiindca el comprise l'Amour Medecin" Inacela§ an ca §i ,,Le festin de Pierre ", Le me-decin malgre lui" in acela§ an en Le Misanthro-pe" Si Insfir§it Les femmes savantes" intreComtesse d'Escarbagnas" §i Le malade imagi-naire". Astfel aceste tree specii sae mac bine a-ceste trei grade de comic recunoscute §i aretate

5

:

IA

66

de critics, adeca : comicul de jos (le has comique),comicul burghez (le comique bourgeois) Si comi-cul malt (le haut comique) au fost cultivate deo-potriva de Moliere, fara sä se fi gandit vreodatiita se opri numai la unul din ele Si sa exch.-Idape celelalte done. Moliere, trecend CU cea maimare usurinta dela un gen la altul, se parea ca -siodihneste spiritul trecend dela critica moravuri-lor burgheze la fantasiile bufone ale comediel deintriga, Si dela aceasta din urma la comedia se-rioasa In care da oamenilor lectiuni de cea maiinalta si cea mai nobila judecata.

Lasand de oparte genul intermediar al co-mediel burgheze, vain examina in Les fourbe-beries de Scapin" comicul propriu zis ; in Lesfemmes savantes" arta de a inveta si de a luminape oameni, presentandu-le sub o forma glumea-la tabloul props iei for vieti ; si insfir§it in acestedone piese impreuna, un gen de poesie cu totulparticular lui Moliere, fruct nu numai al imagi-natiunii, dar mai mult Inca al observartiunii pro-funde a lucrurilor si pe care el vom numi poesiasimtului comun.

Cortina se ridica. Pe scena apare un fecior,imbrAcat inteun costum de fantasie, costum pur-tat numai de feciorii dela teatrele de iarmaroc.Uitati-ve bine la acest personaj : nu va parasiscena niciun moment ; e principalul agent al pie-sei ; totul se va face cu densul st printr'ensul.In acest moment el primeste confidentele unuiamic al stapanului seu, a unui teller zapacit cares'a Alit nebuneste din causa amorului, intr'o in-curditura, de unde nu e cu putinta O. easa sin-

67

gur. 0 ciis5torie secreta, contractata de densulin absenta printelui seu, frica legitima Ca nucumva tatal seu, la rein toarcere, sa gaseasca a-cest lucru cam ciudat, si eh refuse de a primiclrept nora o fata necunoscuta, cand el singurgandise pentru fiul seu cu totul la alta partida:eats ciudata istorie cu care se incepe piesa. Sun-tern aicea, in domeniul fantasiei. Scena se petreceIa Neapole, flindca trebue -sä fie undeva, sau maibine, flindca acest gen de comedie e o imita-%iune a farselor italiene introduse in Franta deprincipesele de Medicis ; dar numele personajelor,caracterele, moravurile Jor stint in realitate dintoate tarile, si dela cele dintal scene to vezi trans-portat in o lunge aproape imaginara. In adever,:aid nu e vorba de a da lectiuni, ci de a neface sa ridem. Tatal lug Octave s'a tutors deladrum ; si Scapin este intru intimpinarea Orin-telui in locul flului, care nu indrazneste macar

se presinte inaintea IM. Tot Scapin va primidojeni in locul lug, si chiar va fi batut, Ia cas detrebuin : dar sa nu va temeti. Avem a face au

om care e mai siret deca't top' ceilaltl im-preuna. Mustrarile nu -1 inspaimanta si cat des-pre batai, e vrednic si sa le dea si sä le primeas-ca. Trebue se vedem cu ce obraz vicleanul sepurse in harp. cu un parinte infuriat, si cu cataseriositate cauta a-I imblanzi prin cele mai lin-gusitoare mangaieri pentru a-I putea declara cala urma urmei lucrul e far. leac, si ca ceea-ces'a facut, s'a fault. Naivitatea cu care Arganteprimeste sau sufere discutiunea cu un fecior, Hface ridicul, si creeaza o situatiune zsa de glu-

sa

Ln:

68

meats, 'neat fie-care cuvent produce un efect co-mic, (actul I, scena 6). Scapin aici are un rolfrumos. Nu va fi jot asemenea in momentulcand pentru un cuvent re i-a esit din gura dinintamplare, si pe care-1 credea nevinovat, L6andrecu sabia in mana it va sili sa-si declare faptasa cea rea. Dar ce fapta rea ? Ce situatiun.epentru un om care are atatea pe constiinta, sicare nu se va sfii sa marturiseasca Coate siretli -curile inainte de a respunde la cestiunea de caree intrebat, singura cestiune despre care nu-0 a-duce aminte in acel moment! Ce desnadajduiredupa fie-care din aceste marturisiri, cand simteca, totut e in zadar ! In genuncli, cu manele in-crucisate, cu ascutitul sabiei pe pept, el singur10 adreseaza cele mai grave acusari numal casa scape de moarte. Eroul nostril poate foartebine sa se umileasca un moment ; 1st va resbunain mend, cad Leandre la randul sea va fi ne-voit sa alerge la spiritul seu bogat in nascocirkde tot felul. Tin singur cuvent produce aceastaminune inteo clipeala. Tigani au sä rapeascape Zerbinette, Si nu trebue mai putin de 1500franc' (cinq cents ecux) pentru a o rescumpara.Dar cul sa ceara aceasta sums decat numai lutScapin, de sigar singurul in stare sa gaseascavre-un rnijloc pentru a scoate bani din maneleunui parinte sgarcit si nemultamit ? Acum a ve-nit timpul ca Scapin sa facg pe viteazul si Le-andre sa se roage. Dar insfirsit trebue sa cedeze ;la mina Scapin e un om de treaba, caci mai tot-deauna s'a aretat milos si binevoitor cand e vorbade o mica indatorire pentru tine!, 1500 franca

69

de scos de la tatal ]ui Leandre §i Inca 2000 franci(200 pistoles) ce va trebui sa-i scoata de la ta-td'l hit Octave, eata destula mune& ce i se dd.Aceste doue scene de care vorbim mai sus sintni§te capodopere de inventiune, de veselie, depatrundere. Al Ions, allots, nous plaiderons !"zice Argante. Monsieur, un petit mulet, ziceScapin". Je ne lui donnerai pas seulement unane. Considerez . . . . , non, j'aime mieuxplaider". Cat despre Geronte, e cu totul altcevael nu poate face alegerea Intre a pleda, sauplati ; dar cate cainte, cate plangeri, que de pa-roles perdues" cum zice Scapin. Perdute Nnde sigur ; nu e un singur cuvent care sh nu fieluat din natura 1nsa,i, §i care sä nu produca unmare efect comic.

GERONTE, SCAPIN

Scapin. 0 Ciel ! 6 disgrace imprevue 1 o mi-serable pere ! Pauvre Geronte, que feras-tu ?

Geronte. Que dit-it -la de moi, avec ce visage

Scapin. Monsieur . . .

Geronte. Quoi?Scapin. Monsieur votre fils , . .

Geronto. Eh bien ! mon filsScapin. Est tombe dans urie disgrace la

plus &range du monde.Geronte. Et quelle ?Scapin. Je l'ai tiouve tarifa tout triste de

je ne sans quoi que Nous lui avez dit, oia vousm'avez meld assez mal a propos ; et cherchant

a

?

?

;

70

divertir cette tristesse, nous nous sommes apespromener jusqu'au port. La entre autres plusieurschoses, nous avons arret4 nos yeux sur rine gal-lere torque assez bien dquipee. Un jenne turcde bonne mine nous a invites d'y entrer et nouna present6 la main. Nous y avons passé. II nousa fait mille civilites, nous a donne la collation.

Geronte.. Qu'y a-t-il de si affligent a toutcola ?

Scapin. Attendez, Monsieur, nous y voici.Pendant que nous mangions, it a fait metre lagalore en mer et se voyant eloigne du port, itm'a fait mettre dans un esquif, et m'envoie vousdire que si vous ne lui envoyez par moi, tout al'heure, cinq cents 6cus, it va vous emmener vo-tre Ills en Alger.

Geivnte. Comment, diantre ! cinq cents ecus IScapin. Oui, Monsieur ; et, de plus, it ne

m'a donne pour cela que deux heures.Geronte. Ah Ile pendard de Tam ! m'assas-

siner de la facon IScapin. C'est a vous, Monsieur, d'aviser

promptement aux moyens de sauver des fers unfits que vous aimez avec tant de tendresse.

Geronte. Que diable allait-il faire dans cettegalere ?

(Lee Fourberies de Scapin; acte II, scene XI).

A.

71

Esista oare ceva mai ciudat si mai naiv inacelas timp, decat aceasta istorie inchipuit5. deScapin I E ceva mai gliimet decat trasaturile decaracter descrise de Moliere ? Ce va fi wire maipe urmA cand vioaia si nebunatica Zerbinette, afetita de 18 ant, vrista uncle rizi din toata ini-ma. intalnind pe Geronte pe care nu-1 va cu-noaste, ii va povesti propria sa intiimplare, isto-ria cu cinq cent ecus" cu risete fara sfirsit ?Acest ris resura."tor, molipsitor si sincer al Zer-binettel e conclusiunea piesei. In adever, nu ve-dem nimic alta. tits cum total se terming lasfirsit. Copiii can Prau perduti se regasPsc si santrecunoscati de pariati lor. Cu cata usurinta seclesnoada intrigele in Moliere, fetele iu bite sauluate In casatorie pe ascuns sent tocma acele pecare amendoi parintii voise sa le dea de nevestefiilor lor. Marea simplicitate a acestui desnoda-ment e lin semn ca nu santem in o lame reala ,in sfirsit Scapin, prin o ultima stratagems, totacela§ ca Si la inceput, &este mijloc de a c5.-pata si ertare tot prin insalaciune. Cortina cadesi lumea 'Inca ride. i trebue sa cautam altcevadecat aceasta ? Risul e nu numal folositor dare si bun. A.cela care nu stie sa rids, sau ca nue om bun sau cade ca Alceste, in misantropie.Inteleg insa risul onest si sincer, si sint de ace-easi parere ca Moliere care a dat in la critiquede r4cole des femmes" o insemnata definitiunea comediel sand zice : pc'est une &range entre-prise que celle de faire rire les honnOtes gees."Toate esplicarile mai malt sau mai putin didac-tice care an fast date asupra genultu comic stint

72

mult inferioare acesteia, care e in acela timpasa de simpld si asa de profunda luck o putemconsidera ca un cuvent de geniu. Moliere neface sal intelegem prin aceasta ca propriul come-diel e de a ne procura aceasta placere, aceastabucurie a risului, dupA cum propriul tragedieie de a ne da emotiunea dulce compatimiril§i de a ne face sti varsd'm lacrimi.

heat prive§te mijlocul prin care poetul a-junge la acest stop asa de greu, aceasta e altcevai marturisesc ca nu e tocmai greu a ma raporta

la esplicarea poetulul latin Horatiu, care nu es-plicd nimic : ut ridentibus arrident, ita flenti-bus adflent humani vultus" adicd : rizend singurfad pe altit sa riza ; plangend li fad srt planga.Sä ne incercrtm cu toate aceste a petrunde malmult in secretul autorulul comic. E sigur ca e-sistd un dar natural care se pare ca are dreptprincipiu facultatea de a observa contrastele dis-placute, de a fi lovit de lucrurile ridieole si dea le scoate la lumina prin trasaturi de spirit vii

isbitoare. Acest dar e foarte respandit pintre-oameni ; cad oamenii de geniu, nu sunt nistemonstri fn natura oameneascd ; ei nu sunt de-cat espresiunea mai corn plead. si mai inalta aoarecaror facultdti care esista in ceilalti oameniinteun grad mijlociu, facultd.'tt pe care se pareca natura le-a gramddit in cateva suflete alese,cu o putere estraordinarrt. Cu alte ruvinte, tinom de geniu e acela care resumd in el, in ceamai complectd desvoltare, sau sentimentele depredilectiune a unei clase particularea societatil,sau facultatile proprit cutarei sau cutarei parts

A

ii

;

73

din omenire, sau ideile care s'au format putincate putin in timp de multe secule §i care augasit in el toata puterea for Si espresiunea fordefinitive. A§a darul comicului nu e o escep-thine printre oameni : ceeace e o esceptiune eclarul comicului ajuns la o mare intensitate §i odesvoltare estraordinaa inteun Aristophan, unPlant, un Moliere.

Unil desinator au darul de a descoperi infigura omeneasca defecte ce nu stint observatede ceilalti oameni ; el an arta de a esagera po-trivit fara a schimba asemenarea, si de a pro-duce aceeace se nume§te caricature. E un darpe care celebrul desinator francez Grandville l'aposedat la cel mai inalt grad. Acest artist a avutgenial comic. Dar acest dar de a marl peste me-stua §i de a face sa pare ridicul ceea-ce nu e. decat ordinar, se poate aplica tot atatde bine nature' morale ca §i natures fisice.acesta e comicul propriu zis. tiara om ob-serva di in piesa de care ne ocupam nu e decatun fecior §iret §i neru§inat, lucru destul de or-dinar, dm betrant interesati, lesne crezetori Sieartitori, ceeace nu e rar deasemenea, §i insfir-§it doT tineri nauci §i amorezati in acela§ timp,mai mult stardniti de pasiunile for decat res-pectuo§i catre pAriati, vom intelege ca nu ar 11aicea decat un plan foarte simplu §i foarte comun,fara impodobirile stralucite datorite fantasies poe-tului, comic de caractere, comic de situatiuni,comic de limbaj, total e opera poetului ; total a

fort creat de puternica sa imaginaliune ; a§ato putem zice ca poetul din nimica a facut ceva,

ca

-a

defectele

$i$i

74

i ca a stiut sa descopere idealul sub simplici-tatea aparenth a naturei. Farsa, acest gen assde popular in Italia in tot Evul-Mediu, si care-esista inch la Franteji, e ridicata aicea la inalti-mea unei conceptiuni de geniu. A prelungi efec-tul comic In tiny de tree acte cu statorniciethrie, aceasta cere o mare sfortare de spirit ;autoril de asthzi acei pe can it putem numi matmutt succesorii decat mostenitorit lui Moliere, nu.ajung de loc la aceasta inaltime. Sa nu uithmca Moliere avea 50 de ani cand scrise aceastapiesa, care se pare opera until tener, pans intea-tata veselia ce gasim in ea e vie vedem tiegenial see nu scazuse de loc fiindch era atunciin stare mat molt decal oricand sa ajunga laperfectiune fn toate genurile.

Cu toate aceste total se impreunh inteun,geniu asa de complect si asa de regulat ca aMoliere ; si esaminhnd cu bagare de seamy a-ceasta opera asa de vesela, m'as mira daca nu.am gasi In ea urma oarecaror preocupan matserioase a acestui spirit puternic. Cu atat matmalt ca total se inlantueste si in natura, si risul(WO', cum s'a zis, nu e departe de plans. Aceastalame ciudath si fantastica de fecion sireti si tri-umfatori, de copii Para respect, de parinti farkautoritate, si cart se par a fi nhscriti pentru afi e comics in aceea ca face contrast enordinea si cu banal simt ; pentru acelas motivmerits de a fi plansh si Moliere a avut aceastain vedere. Si piesa care ne face sa ridem din.toath inima nu e asa de lipsith de invataturi mo-rale, cum spuneam mai sus. Ascultati pe amen-

Si.

si

: a

luiJ

insalati,

:

75

doi pdrinti cari se invinovatesc unul pe altul canu au dojenit indeajuns pe flu lor, cari trium-feazd fiecare de prostia celuilalt. Nu stint oareel adeverata causa a neoranduelilor fiilor lorSA presupunem mai multi tarie de caracter §io mai mare priveghere din partea lor, total a-tunci se schimbd ; §i el vor avea atunci drept larespect ; nu vor mai ldsa pe fii lor sub prive-gherea unui ticdlos, §i vor ,ti sa se fereased dea fi jucaria until ba§-§iret. E dect sigur ca ideeagre§elei lor §i a pedepsirii for meritate nu erastraina in spiritul antorului la compunerea ope-rel sale. Aceasta comedie Les fourberies de Sea-pin" e aceeace numim Comedic de intrig et. Acestgen nu e inventat de Moliere, dupa cum n'a in-ventat deasemenea tipul principalului personaj.Moliere ca colar se oprea adeseori, inaintea dea antra acasa, dinaintea actorilor earl i,i a§ezauatunci teafrele lor mobile, la aerul liber, la eeldintai colt de ulitd, cari &Jimu representatiuni,pentru placerea poporului de jos, de piese maimult sau mai putin improvizate, adeseori groso-lane, imprumutate adeseori comedies populacedin Italia, §i cunoscutd sub numele de Comediadel arte."

La aceste representatiuni teatrale Moliere In-cepu sa prindd gust incetul cu incettil pentruteatru. In ele gasi modelul acestor intrigi a,a debine sustinute, a acestor imbroglios inchipuite cuatata veselie, en cari trebuia mai tdrziu sa inve-seleased pe contemporanii seq. Tot acolo fa'cucunotintit cu chteva din personajele pe care tre-buia in curend sa be puny pe scend, mai cu

si

?

si

si

76

seamy cu acest tip minunat al feciorulul de co-medil (Valet de comedie), despre care ne-a datmai multe esemple de o potriva reusite. Scapini Mascarille, sent din aceeasi familie. Poetul im-

prumutase deci acf st tip dela comedia italiana ;si aceasta, din urma it imprumutase dela come-clia romans. Insa, cu cat tipul lui Moliere e su-perior celorlalte tipuri din comediile anterioare !Ce stralucire gasim in al sett ! Ce spirit de intri-ga ! Ce putere de inventiune ? Ce bogatie de si-retlicuri ! Ce mladiare de spirit I Ce usurinta dea invinge soarta, si a inlatura greutatile ! CAMmaestrie in conducerea piesei ! Cate mijloace ne-asteptate ! Ce geniu in sfirsit 1

Ca dovada sa citam urmatoarea scena dinactul I a comedies despre care ne ocupam ; vomsimli indata intru cat se deosebeste procedereasa de a altor autori :

ACTUL I-in SCENA VI

ARGANTE ; SCAPIN li SILVESTRE, in fondul teatrula

Argante. A-t-on jamais oul parler d'une ac-tion pareille a celle-la ?

Scapin (a Silvestre.) Il a deja appris l'af-faire ; et elle lui tient si fort en tete, que tout-seul it en parle haut.

Argante (se croyant seul.) 'Voila une Um&rite Bien grande.

Scapin Silvestre.) Ecoutons-le un peu.Argante (se croyant seul.) Je voudrais bien

(a

77

savoir ce gulls me pourront dire sur ce beaumariage.

Scapin (a part. Nous y avons songs.Argante (se croyant seul.) Tacheront-ils de-

me vier la those ?Scapin (a part.) Non, nous n'y pensons pas.Argante (se croyant sent.) On s'ils entrepren-

dront de l'excuser ?Scapin (a part.) Celui-la se pourra faire.Argante (se croyant seul.) Pretendront-ili

m'amuser par des contes en l'air ?Scapin (a part ) Pent-etre.Argante (se croyant seul.) Tons leurs dis-

cours seront inutiles.Scapin (a part.) Nous allons voir.Argante (se croyant sera.) Its ne m'en don-

neront point a garden.Scapin (a part.) Ne jurons de rien.Argante (se croyant seal.) Je saurai mettre

mon pendard de fils en lieu de stint&Scapin (a part.) Nous y pourvoirons.Argante (se croyant seul.) Et pour le coquin

de Silvestre, je le rouerai de coups.Silvestre Scapin.) J'etais bien etonn6 s'il

m'oub I iat.Argante (apercevant Silvestre.) Ah ! Ah I

vous voila done, sage gouverneur de famille, beaudirecteur de jeunes Bens I

Scapin. Monsieur, je suis ravi de vous voirde retour.

Ar,gante. Bonjour Scapin. (A. Silvestre.) Vousavez suivi mes ordres vraiment d'une belle ma-niere ! et mon fils s'est comporte fort sagementpendant mon absence !

(5.

78 ----

Scapin. Vous vous portez bien, a ce queje vois.

Argante. A ssez bien. (A silvestre.) Tu nedis mot, coquin, tu ne dis mot I

Scapin Votre voyage a-t-il ete bon ?.Argante. Mon Dieu, fort bon ! Laisse-moi un

peu quereller en repos.Scapin. Vous voulez quereller ? He qui,

Monsieur ?Argante (montrat Silvestre.) Ce maraud-Ia.Scapin. Tu n'as pas oul parler de ce qui

s'est passé dans mon absence ?Scapin. J'ai bien oni: parler de quelque pe-

tite chose.Argante. Coment ! quelque petite chose ! Une

-action de cette nature !Scapin. Vous avez quelque raison.Argante. Une hardiesse pareille a celle-la !Scapin. Cela est vrai.Argante. Un fils qui se marie sans le con-

sentement de son pore 1Scapin. Oui, it y a quelque chose a dire a

-cela. dais je serais d'avis que vous ne fissiezpoint de bruit.

Argante. Je ne suis pas de cet avis, moi ;je veux faire du bruit tout seul. Quoi ! tu netrouves pas que j'aie toils les sujets du monded'être en colere ?

Scapin. Si fait. J'y ai d'abord ete, moi, lors-que j'ai su la chose ; et je me suis interesse pourvous, jusqu'a quereller votre fils. Demandez-luiun pen quelles belles reprimandes je lui ai fai-tes, et c,omme je l'ai chapitre sur le pen de res-

--- 79

pect qu'il gardait a un pere dont it devait bai-ler les pas. On ne peut pas lui mieux parler,quand ce serait vous-meme. Mais quoi ! je mesuis rendu a la raison, et j'ai considers que, dans]e fond, it na pas taut de tort qu'on pourrait{moire.

Argante. Que me viens-tu router ? 11 n'a pastant de tort de s'aller marier de but en blancavec une inconnue ?

Scapin. Que voulez-vous ? Il y a ete poussepar sa destinee.

Argante. Ah ! ah 1 voici une raison la plusbelle du monde. On n'a plus qu'a commettretoes les crimes imaginables, tromper, voter, as-sassiner, et dire, pour excuse, qu'on y a ete poussepar sa destinee.

Scapin. Mon Dieu ! vous prenez mes paro-les trop en philosophe. Je veux dire qu'il s'esttrouve fatalement engage dans cette affaire.

Argante. Et pourquoi s'y engageait-il ?Scapin. Voulez-vous qu'il soit aussi sage que

vous ? Les jennes gens soot jeunes, et n'ont pastouts la prudence qui leer faudrait pour ne rienfake que de raisonnable : temoin notre Leandre,qui, malgre toutes mes lecons, malgre toutes mesremonfrances, est alio faire, de son cote, pis en-core que votre fits. Je voudrais bien savoir sivous-meme n'avez pas ete jeune, et n'avez pas,dans votre temps, fait des fredaines comme lesautres. J'ai oul dire, moi, que vous a vez eteautrefois un bon compagnon parmi les femmesque vous faisiez de votre drOle avec les plus ga-lantes de ce temps-la, et que vous den appro-

80

chiez point que vous ne poussassiez a bout.Argante. Cela est vrai, j'en demeure d'accord;

mais je m'en suis toujours term a la galanterie,et je n'ai point 6te jusqu'a faire ce qu'il a fait.

Scapin Que vouliez-vous quilt fit ? II volt.une jeune personne qui lui vent du bien (carit tient cela de vous, d'être aime de touted lesfemmes) it la trouve charmante, it lui rend desvisites, lui conte des douceurs, soupire galam-ment, fait le passiona. Elle se rend a sa pour-suite ; it pousse sa fortune. Le voila surpris.avec elle par ses parents, qui, la force a la main,le contraignent de l'epouser.

Sievestre (a part.) L'habile fourbe que voila I

(Acte I; Scene VI-e)

Aicea de Joe cuvinte, de toe trasaturi despirit silite, total e simplu si natural. Total senaste din situatiune insasi, si se vede in deajunsca acest dialog asa de vesel in simplicitatea sanu va putea fi reprodus decat intr'o situatiunecu total asemenea. MoliOre l'a reprodus, in ade-ver, in Le malade imaginaire.° Acest gen dospirit consista deci intru a vedea ceeace espiritual glurnet in lucruri, si a scoate intrucat-va ridiculul care e strins unit en situatiunile sicaracterele.

Sä trecem acum la a doua piesa care facesubiectul acestm stadia, adica Les femmes sa-vantes." Cortin t se ridica si ne infataseaza unsalon a easel lui Chrysale, burghez bogat din

Paris. Done surori sunt in scene, done surori,deosebindu-se prin educatiune, prin caracter, pringusturl, §i chiar prin aerul fetei, cad nu-nu in-chipuesc ca Armande poate sa fie considerate Cafrumoasa, sau daca e frumoasa, e de o frunm-seta seaca §i respingetoare, care te indeparteazamai molt decal te atrage. Mare lupta intre acestedone surori; una, placuta Henriette, gande§te lamaritat, ceeace e foarte natural, cand vristavenit. Ea inbete pe Cilitandre, simte ca va iubicopii sei, gospodaria sa, viala comuna, intr'uncuvent e facuta pentru a iubi. Cealalta, o invetata,nu e pasionat6 decat pentru §tiinta §i pentru

les charmantes douceursQue l'amour de l'dtude epanche dans les cceurs

Grijele cari preocupa pe celelate fermi canle iau tot timpul lui paraissent aux yenx despauvretes horribles !" i cu toate aceste, zice eacatra Henriette, votre vise au moins n'est pasmise a Cilitandre ?" Nu putem niciotlata invingecu total natura 1 Eats, doue stroll care, negre§it,nu se vor intelege niciodata §i cand inteo casaesista o depb.rtare op de mare intre copii, nu eoare ertat a crede ca nici mama, nici tata nnvor duce un train mai bun ? Despre aceasta vomavea probe in curend; o putem prevede chiar depe acum prin aceasta espunere admirabild, totatat de naturals §i tot atat de complecta caaceea din Misanthrope. " Cilitandre insql vinefall de veste, tocmai cand trebue, pentru a seesplica intr'un mod sinter inaintea amendurot-surorilor, si pentru a declara fata cu Armande

6

§i

si

a

sa donee ardeur pentru Henriette. Unire fru-mnasa a doue inimi demne una de alta, dar carenu se va face decat cu multa greutate I i eatsca ved venind pe matu§a Belise, sora lui Chrysale,careia trebue sa destainuiasca totul pentru a-icere sprijin; dar matu§a B4lise e deasemenea unadintre pedantele families, §i cum, cu toata virstainaintata, n'a putut Inadusi vocea natures, ea nuva putea sa auda vorbind de amor fara sa creadaca de densa se ingrije§te nepoata sa Henriette,pe care o considera de rivala; fiindca a citit preamult romanele domni,oarei de Scudery, Le GrandCyrus" §i CH" ; si pe La Calp, enede, aceastafats betrana is toate silintele ce-§1 cla Clitandrepentru a o face sa. Inteleaga ca nu ofteaza, dui:4densa drept subterfugiuri iscusite. Je veux etrependu si je vows aime" striga el insfir§it. Dar siaceasta in zadar I

Nu cunoa§tep Inca pe Crysale, parintele defamilie eata-1 ; veti face runoSinta cu el au-zindu-1 vorbind cu fratele seu, omul cu mintedin piesa. Crysale e om bun, chiar prea bunpaps la slabiciune. Cand femeea lui nu e de fata.e cel mai bun dintre paring §i cel mai curajosdintre oameni, dar Indata ce sose§te Philaminteatunci sa vedeti cat pretue§te curajul seu. Eaantra : nu e femee, dar o furie; pentru ce atatamanie : fiindca o biata servitoare n'a observat le-gile gramaticel In vorbire I Deaceea biata fats vafi data afara ; Crysale e un om cu inima buna,o va jali, 11 va pare reu de densa din toata inima ;dar lnaintea femeei sale nu-i cereci sa fie barbat.Me 3n01 ; Indala ce fiica sa pleacti, sau din casa

:

si

83

ca -i e rusine de lasitatea sa, sau fiincla un vasprea plin totdeauna se varsa la urma, sotul mo-latic Si fricos se manie si spune si el cateva a-deverun, nu insa femeei sale, dar surorel salecare se gaseste de fats tocmai in momentul cindel trebue sa-si descarce mania si pe spinarea ea-reia putem zice ca Crysale Isi bate nevasta.

SCENA. VII

PHILAMINTE, CHRYSALE, BELISE

Chrysale.

Vous rtes satisfaite, et la voila partie ;Mais je n'approuve point une tells sortie :C'est une fille propre aux chosen qu'elle fait.

Philaminte.

Vous voulez que toujours je l'aie a mon service,Pour mettre incessamment mon oreille au supplice,Pour rompre toute loi d'usage et de raison,Par un barbare amas de vices d'oraison,De mots estropies, cousus, par intervalles,De proverbes trainees dans les ruisseaux des hallos ?

Bain.

11 est vrai que l'on sue a souffrir ses discours,Elle y met Vaugelas en pieces tous les jours ;Et les moindres defauts de ce grossier genieSont ou le pleonasme, ou la cacophonie.

-844Chrysale.

Qu'importe qu'elle manque aux lois de Vaugelas,Pourvu qu'a la cuisine elle ne manque pas ?J'aime bien mieux, pour moi, qu'en epluchant ses herbesElle accommode mal les noms avec les verbes,Et redise cent fois un bas et mechant mot,Que de brAler ma viande ou saler trop mon pot.Je vis de bonne soupe, et non de beau langage.Vaugelas n'appreod point A bien faire un potage ;Et Malherbe en Balzac, si savants en beaux mots,En cuisine peut-etre auraient ete des sots.

Philaminte.

Que ce discours grossier terriblement assommeEt qu'elle indignite, pour ce qui s'appelle homme,D'être baisse sans cease aux soins materiels,Au lieu de se hausser vers les spirituels ILe corps, cette guenille, est-il d'une importance,D'un prix A rceriter seulement qu'on y pense ?Et ne devons-vous pas laisser cela bien loin ?

Chryoale.

Oui, mon corps est moi -memo, et j'en veux prcndre soin :Guenille, si l'on vent ; ma guenille m'est chore.

Belise.

Le corps avec l'esprit fait figure, mon frOre ;Mais, si vous en croyez tout le monde savant.

85

L'esprit doit sur le corps prendre le pas devant ;Et notre plus grand soin, noire premiere instance,Doit etre a. le nourrir du sue de la science.

Chrysale.

Ma foi, si vous songez A nourir votre esprit,C'est de viande bien creuse, a ce que chacun dit ;Et vous n'avez nul soin, nulle sollicitude,Pour ...

Philaminte.

Ah I Sollicitude a. mon oreille est rude ;Il pue etrangement son anciennete.

Bglise.

11 est vrai que le mot est bien collet monte.

Chrysale

Voulez-vous que je dise ? it faut qu'enfin j'eclate,Que je leve le masque, et decharge ma rate.De folles on vous traite, et j'ai fort sur le coeur...

Comment done ?

Philaminte.

Chrisale, a Belise,

C'est e. vous que je parle, ma sceur.Le moindre solecisme en parlant vous irrite ;

--,- 86

Mais vous en faites, vous, d'etranges en conduite.Vos livres eternels ne me contentent pas ;Et, hors un gros Plutarque A mettre mes rabats,VOUS devriez brtIler tout ce meuble inutile,Et laisser la science aux docteurs de la ville ;M'oter, pour faire bien, du grenier de dans,Cette longue lunette a faire peur aux gens,Et cent brimborions dont raspect importune ;Ne point alter chereher ce qu'on fait dans la lune,Et vous meler un peu de ce qu'on fait chez vous,Oa nous voyons alter tout sens dessus dessous.11 n'est pas bien honnete, et pour beaucoup de causes,Qu'une femme audio et sache tant de choses.Former aux bounce mceurs l'esprit de ses enfants,Faire aller son ménage, avoir rceil sur ses gens,Et regler la &Tense avec economie,Doit etre son etude et sa philosophic.Nos peres, sur ce point, etaient gens bien senses,Qui disaient qu'une femme en sait toujours assez,Quand la capacite de son esprit se hausseA connaitre un pourpoint d'avec un haut-de-chausse.Les leurs ne lisaient point, mais elles vivaient bien ;Leurs ménages etaient tout leur docte entretient ;Et leurs livres, un de, du fit et des aiguilles,Dont elles travaillaient au trousseau de leurs filles.Les femmes d'A, present sont bien loin de ces mceurs :Elles veulent eerire et devenir auteurs.Nulle science n'est pour elles trop profonde,Et ceans beaucoup plus qu'en aueun lieu de monde :Les secrets les plus haute se laissent concevoir,

-

87

Et l'en sait tout chez moi, hors ce qu'il faut savoir..On y sait comme vont lune, &one polaire,Venus, Saturne et Mars, dont je n'ai point affaire ;Et dans ce vain savoir, qu'on va chercher si loin,On ne sait comma va mon pot, dont j'ai besoin.Mais gens a la science aspirent pour your plaire,Et tous ne font rien moins que ce qu'ils ont a fairo..Raisonner rst l'emploi de toute ma maison,Et le raisonnement en bannit la raison ... !

l; un me brfile mon rot, en lisant quelque histoire ;T.'autre rove a des vers, quand je demande a boire :.Enfin je vois par eux votre exemple suivi,Et j'ai des serviteurs, et ne suig point servi.line pauvre servante au moins m'etait restee,Qui de ce mauvais ail! n'etait point infectee,Et voila qu'on la chasse avec un grand fracas,A cause qu'elle manque a parler Vaugelas 1Je vous le dis, ma Fceur, tout ce train-la me blesse ;Car c'est, comme j'ai dit, a vous que je m'adresse.Je n'aime point ceans tons vos gens a latin,Et principalement ce monsieur TrissotinC'est Jul qui, dans des vers, vous a tympanisees ;Tous les propos qu'il tient sont des billevesees.On cherche ce qu'il dit apres qu'il a parle ;Et je lui crois, pour moi, le timbre un peu tele.

Philaminte.

Quelle bassesse, 0 ciel 1 et dame et de langage I

88

Be lise.

Est -il de petit corps un plus lourd assemblage,Un esprit compose d'atomes plus bourgeois?Et de ce meme sang se peat -il que je soisJa me veux mal de mort d'être de votre race,Et, de confusion, j'abandonne la place."

(Lee Femmes Savantes : acte 11, Scenes VII e).

Sufletele slabe au cateodata explosiuni inspai-mhntatoare care chelluesc intr'un moment toatilenergia adunata mai inainte. Mandru ca a vor-bit acs de mult, sermanul What va indrazniacuma sh zica §i el un cuvent despre solul ce ardori pentru fiica sa ; din nenorocire stapana ea-sel a fa'cut alegerea, persoana botarita fiicelsale nu e alta decat domnul Trissotin, cu pre-tenliuni de om plin de spirit, pedant Incilpatinat,cel mai mare desavir§it pedant din lume.

Actul al 3-lea e unul din cele mai impor-tante din aceasta piesa. Lectura sonetului tutTrissotin asupra friguritor de care e cuprinsaprincipesa Uranie :

SONNET A LA PRINCESSE IIRANIE SUR SA FIEVRE.

Votre prudence est endormie,De traiter magnifiquementEt de loger kuperbernentVotre plus cruelle ennemie.

si

89

Faites-la sortir, quoiqu'on die,De votre riche appartement,Oh cette ingrate insolement,Attaque votre belle vie.

Quoi 1 sans respecter votre rang,Elle se prend a votre sang,Et nuit et jour vous fait outrage I

Si vous la conduisez aux bains,Sans la marchander d'avantage,Noyez-la de vos propres mains.

(Acte III, Scene II).

§i a epigramel asupra unei trasurl de co-loare ro§ietica data unei dame, o cuno§tinp dea sa.

SUR UN CARROSSE DE COULEUR AMARANTE DONNE A

UNE DAME DE SES AMIES.

L'amour si cherement m'a venda son lien,Qu'il m'en coilte ka la nioitie de mon Bien ;

Et quand to vois ce beau carosse,01.1 tant d'or se releve en bosse,Qu'il etonne tout be pays,

Et fait pompeusement triompher ma Leis,Ne dis plus qu'il est amarante,Dis plulot qu'il est de ma rente.

(Acte III, Scene 1I).

-90--Aplausele Invatatei Academil femee§tY, cearta

Intre Trissotin §i Vadius, pedantul cu pretentiunide om On de spirit Si pedantul eruditiunii, dinscena V act. III,

TRISSOTIN, VADIUS, PHILAMINTE, BELISE, ARMANDE,

RENRIETTE

Trissotin, presentand pa:Vadius

Voici l'homme qui meurt du de3ir de vous voir ;En vous le produisant, je ne crains point le blameD'avoir admis chez vous un profane, madame.II peut tenir son coin parmi les beaux esprits.

Philaminte

La main qui le presente en dit assez to prix.

Trissotin

Il a des vieux auteurs la pleine intelligence,Et sait du grec, Madame, autant qii'homme de France..

Philaminte IL Belise.

Du grec ! o ciel I du grac I 11 sait du grec, ma scour !

Raise O. Armando

Ah ! ma niece, du grec 1

Armande

Du grec ! quelle douceur 1

91

Philaminte

Quoi I Monsieur sait du grec ? Ah I permettez, de grace,.Que, pour l'amour du grec, Monsieur, on vous embrasse..

(Vadius embrasse aussi Belise et Armande).

Elenriette it Vadius (care voeste deasemenea sk o sande)

Excusez-moi, Monsieur, je n'entends pas le grec.

(amendol se pun jos).

Philaminte

J'ai pour les livres grecs un merveilleux respect.

Vadius

Je crams d'être facheux par l'ardeur qui m'engageA vous rendre aujourd'hui, Madame, mon hommage ;_Et j'aurai pu troubler quelque docte entretien.

Philaminte

Monsieur, avec du grec on ne peut gater rien.

Trissotin

Au reste, it fait merveille en vers ainsi qu'en prose,Et pourrait, s'il voulait, vous montrer quelque chose.

..

--- --

92 -----

Trissotin, a Vadins

Avez-vous vu certain petit sonnetSur la flikyre qui tient la princesse Uranie?

Vadius

-Oui; bier il me tut lu dans une compagnie.

Trissotin

Vous en savez l'auteur ?

Vadius

Non ; mais je sais fort bienQu'a ne le point flatter, son sonnet ne vaut rien.

Trissotin

Beaucoup de gens pourtant le trouvent admirable.

Vadias

Cela n'empeche pas qu'il ne soit miserable;Et, si vous l'avez vu, vous serez de mon goilt.

Trissotin

Je sais que la-dessus je n'en suis point du tout,Et que d'un tel sonnet peu de gens sont capables.

VadiusMe preserve le del d'en faire de semblables 1

93

Trissotin

Je soutiens qu'on ne peut en faire de meilleur ;Et ma grande raison c'est que j'en suis l'anteur.

Vous ?

Moi.

Vadius

Trissotin

Vadius

Je ne sais done comment se fit l'o Mike..

Trissotin

C'est qu'on fit malheureux de ne pouvoir vous plaire_

Vadius

ll faut qu'en ecoutant j'aie eu l'esprit distrait,Ou bien que le lecteur m'ait gate le sonnet.Mais laissons ce discours, et voyons ma ballade.

Trissotin

La ballade, a mon gait, est une chose fade :Ce n'en est plus la mode ; elle sent son vieux temps.

Vadius

La ballade pourtant charme beaucoup de gens.

94

irissotin

Lela n'empeche pas qu'elle ne me deplaise.

Vadius

Elle n'en reste pas pour cela plus mauvaise.

Trissotin

Elle a pour les pedants de merveilleux appal

Vadius

Cependant nous voyons qu'elle ne vous plait pas.

Trissotin

Vous donnez sottement vos gullies aux autres.(se mall amtindol)

Vadius

Fort impertinemment vous me jetez les votres

Trissotin

Allez, petit grimaud, barbouilleur de papier.

Vadius

Allez, rimeur de balle, opprobre du meticr.

95

Trissotin

Allez, fripier d'ecrits, impudent plagiaire.

Vadius

Allez, cuistre. . . .

Philaminte

He ! Messieurs, que pretendez-vaus faire ?

Trissotin a Vadins

Va, va restituer tous les honteux larcinsQue reclament sur toi les Grecs et les Latins.

Vadius

Va, va-t-en faire amende honorable an ParnasseD'avoir fait a tes v ers estropier Horace.

Trissotin

Souviens-toi de ton livre, et de son peu de bruit.

Vadius

Et toi, de ton libraire a. l'hOpital reduit.

Trissotin

Ma gloire est etablie ; en vain to la dechires.

96

Vacbus

Oui, oui, je to renvoie a Pauteur des Satires.

Trissotin

Je t'y renvoie aussi.

Aceste pasajuri vor fi zugravirea eternal a§arlatanilor de spirit cari se feliciteaza intre el,si cari in fond nu se admira de cat pe el fn ii.Daca aceasta ciuma a mai existat dupa Moliere,lovitura ce poetul li-a drat va lasa semne pe fatafor papa la sfir0tul lumii.

Dupd acest al 3-lea act, Si in timp ce scenae goala, sa resumam putin aceea-ce am vezutpans acum. 0 casa unde mania de a face spirita introdus de mult limp neintelegerea §i galceava ;o familie desorganizata din causa extravagante-lor membrilor ea ; aicea, ca pretutindenea peunde se afia, placerea pentru ceea-ce a fal§ astricat aceeace natura a _Limit mai frumos si mairespectabil. Nebunia mamei a influir4at asu-pra uneia din cele doue fete ; cealalta pastrandu-0acela bun simt, pang la sfirOt, §i care in mij-Jocul acestor extravagante a remas un model, intoata puterea cuventultu, de grape naturalsde adeverat spirit, e ca o strains in propriasa casa. Bunatatea lul Crysale care ar putea sa

si

si

Si

.si

97

fie o virtute in alt loc, devine un fkgel in fataunel femei ambitioase care nu viseaza de catViinta O. limbajul frumps. Biata HenriPtte, faga-duita unui pedant fara inima, §i aparata reu deun tata, care ea toate acestea o iube§te, va fipedepsita din causa prostiilor pe care nu le-afacut, §i a nebuniilor de can s'a ferit cat a pu-tut mai mult. In sfir§it aceasta casa onesta, de-venith un biurou de spirit, nu mai e sanctuarulfamine", ci cuibul intrigantilor §i al protilor. Sane amintim ,Tartuffe §i sa comparam. Situati-unea e aceea§i. In Tartuffe" ca §i In Les fem-mes savantes" Moliere combate §i stigmatizeazaprin energicele sale descrieri, prejuditiele, min-china, uitarea celor mai sacre datorii ale vietei§i celor mai sfinte leg" ale nature'. Moliere aphrafamilia, bunul simt, ratiunea, adeverul. Daca maisus in comedia lui Scapin, eram inteo lime defantasie, aicea suntem in realitatea vietel. Ce ta-blou adeverat .i dureros in acela, timp e tabloulneoranduelilor pe care extravaganta unora, sla-blciunea altora poate sa produca in familie §iin societate ! Moliere combatea in aceasta in reucare a bantuit mai cu seamy in timpul in careel traia, §i pe care-1 atacase, cu o mare putere,in Les precieuses ridicules"; un reu care, ca Siacel atacat in Tartuffe", nu s'a thmaduit cu to-tul ; §i Moliere va trai Inca mult timp pentru alumina pe oameni prin luminile unul bun-simt.vrednic de admirat.

Sa trecem acum la al 4-lea act. Aicea Cli-tandre e eroul, Clitandre simpaticul amant al

7

98

Henriettei, un model de maniere elegante §i pia-cute, pe care-1 vom gasi in lapta en D-1 Trissotin :

ACTE IV. SCENE III.

TRISSOTIN, PHILAMINTE, ARMANDE, CLITANDRE.

Trissotin, it Philaminte

Je viens vous annoncer une grande nouvelle.Nous l'avons, en dormant, Madame, echappd belle.Un monde pres de nous a passé tout du long,Est chu tout an travers de notre tourbillon ;Et, s'il edt en chemin rencontre notre terre,Elle ent ete brisk en morceaux, comme verre.

Philaminte

Remettons ce discours pour une autre saison ;Monsieur n'y trouverait ni rime ni raison ;Il fait profession de ch6rir l'ignorance,Et de hair, surtout, l'esprit et la science.

Clitandre

Cette verite vent quelque adoucissement.Je m'explique, Madame ; et je hais seulementLa science et l'esprit qui gatent les personnes.Ce sont choses, de soi, qui sont belles et bonnes ;Mais j'aimerais mieux etre an rang des ignorants,Que de me voir savant comme certaines gens.

99

Trissotin

Pour moi, je ne liens pas, quelque effet qu'on supposeQue. la science soit pour gater quelque chose.

Clitandre

Et c'est mon sentiment qu'en faits comme en propos,La science est sujette A faire de grands sots.

Le paradoxe est fort.

Trissotin

Clitandre

Sans etre fort habile,La preuve m'en serait, je pease, assez facile.Si les raisons manquaient, je suis stir qu'en toils casLes exemples fameux ne me manqueraient pas.

Trissotin

V ous en pourriez citer qui ne concluraient guere.

Clitandre

Je n'irais pas bien loin pour trouver Mon affaire.

Trissotin

Pour moi, je ne vois pas ces exemples fameux.

-100- -Clitandre

Moi, je les vois si bien qu'ils me crevent les yeux.

Trissotin

J'ai cru jusques ici que c'etait l'ignoranceQui faisait les Brands sots, mais non pas la science.

Clitandre

Vous avez cru fort mal, et je vous suis garantQu'un sot savant est sot plus qu'un sot ignorant.

Trissotin

Le sentiment cornmun est contre VO3 maximes,Puisque ignorant et sot soot termes synonymes.

Clitandre

Si vous le voulez prendre aux usages du mot,L'alliance est plus forte entre pedant et sot.

Trissotin

La sottise, dans Pun, se fait voir touts pure.

Clitandre

Et l'etude, dans l'autre, ajoute A la nature.

Trissotin

Le savoir garde en soi son merite eminent.

101

Clitandre

Le savoir, dans un fat, devient impertinent.

Trissotin

Il faut que l'ignorance ait pour vous de grands charmes,Puisque pour elle ainsi vous prennez taut les armes.

Clitandre

Si pour moi l'ignorance a des charmes si grands,C'est depuis qu'a, mes yeux s'offrent certains savants.

Trissotin

Ces certains savants-la peuvent, a les connaitre,Valoirs certaines gens que nous voyons paraitre.

Clitandre

Oui, si l'on s'en rapporte A ces certains savants ;Mais ou n'en convient pas chez ces certaines gens.

Philaminte a Clitandre

11 me semble, Monsieur. . . .

Clitandre

He I Madame, de grace ;Monsieur est assez fort sans qu'a son aide on passe :Je n'ai do que trop d'un si rude assaillant ;Et, si je me defends, ce n'est qu'en reculant.

102

Armande

Maia l'offensante aigreur de chaque repartieDont vous . . .

Clitandre

Autre second Je quitte la partie.

Philaminte

On souffre aux entretiens ces sortes de combats,Pourvu qu'a la personae on ne s'attaque pas.

Clitandre

He I mon Dieu I tout cela n'a rien dont it s'offense.Il entend raillerie autant qu'homme de France ;Et de bien d'autres traits it s'est senti piquer,Sans que jamais sa gloire ait fait que s'en moquer.

Trissotin

Je ne m'etonne pas, an combat que j'essuie,De voir prendre a Monsieur la these qu'il appuie ;Il est fort enfonce dans la cour, c'est tout dit.La cour, comm e l'on gait ne tient pas pour l'esprit.Elle a quelque interet d'appuyer l'ignorance;Et c'est en courtisan qu'il en prend la defense.

Clitandre

Vous en voulez beaucoup a. cette pauvre cour

?

-103Et son malheur est grand de voir que, cheque jour,Vous autres beaux esprits vous declamiez contre elle ;Que de tous vos chagrins vous lui fassiez querelle,Et, sur son mechant gout lui faisant son proces.N'accusiez que lui seul de vos mechants succes.Permettez-moi, Monsieur Trissotin, de vous dire,Avec tout le respect que votre nom m'insp ire,Que vous feriez fort bien, vos confreres et vous,De parlor de la cour d'un ton un peu plus doux ;Qu'a, le bien prendre, an fond, elle n'est pas si beteQue, vous autres messieurs, vous vous mettez en tete ;Qu'elle a du sens commun pour se connaitre a tout ;Que chez elle on se peut former quelque bon gout,Et que l'esprit du monde y Taut, sans flatter ie,Tout le savoir obscur de la pedanterie.

Trissotin

De son bon gout, Monsieur, nous voyons des effets.

Clitandre

Oa voyez-vous, Monsieur, qu'elle l'ait si mauvais ?

Trissotin

Ce que je vois, Monsieur ? C'est que pour la scienceVadius et Baldus font honneur a la France ;Et que tout leur merite, exposé fort an jour,N'attire point les yeux et les dons de la cour

104

Clitandre

Je vois votre chagrin, et que, par modostie,Vous ne vous mettez point, Monsieur, de la partie ;Et, pour ne vous point rnettre aussi dans le propos,Que font -its pour l'Etat, vos habiles h4ros ?Qu'est-ce que leurs serifs lui rendent de service,Pour accuser la cour d'une horrible injustice,Et se plaindre en toes lieux que sur leurs doctes nomsElle manque a verser la faveur de ses dons ?Leur savoir a la France est beaucoup necessaire!Et des livres qu'ils font la cour a bien affaire III semble a trois gredins, dans leur petit cerveau,Que, pour etre imprimes et relies en veau,Les voila dans l'Etat d'importantes personnes ;Qu'avec leur plume ils font les destins des couronnes ;Qu'au moindre petit bruit de leurs productions,Its doivent voir chez eux voter les pensions ;Que sur eux l'univers a la vue attache ;Que partout de leur nom la gloire est epanchee ;Et qu'en science ils sont des prodiges fameux,Pour savoir ce qu'ont dit les autres avant eux,Pour avoir en trente ans des yeux et des oreilles,Pour avoir employe neuf ou dix mills veillesA se bien barbouiller de grec et de latin,Et se charger l'esprit d'un tenebreux butinDe tons les vieux fatras qui trainent dans les livres.Gens qui de leur savoir paraissent toujours lyres ;Riches, pour tout merits, en babil importun ;Inhabiles a tout, vides de sens commun,

-105Et pleins d'un ridicule et d'une impertinenceA decrier partout resprit et la science.

Philaminte

Votre chaleur est grande ; et cet emportementDe la nature en vous marque le mouvement.C'est le nom de rival qui dans votre Arne excite....

In aceasta scena e condemnatiunea absolutasi radicala a afectatiunii, a purismului si a pe-dantismulur, in numele adpveratei stiint,e si a bu-nului gust ; Un sot savant est sot plus qu'ungot ignorant ". Ce sens adanc in fie-care din res-punsurile vii si intlipatoare ale lui Clitandre, aomului delicat care is in many aphrarea curthsi a politetei contra pedanplor barbouilles degrec et de la tin " 1 Ce nenorocire ar fi fost cutoate aceste data acest om galant ar fi luat incasatorie pe sora mai mare ; se va gasi malt maipine cu o feme qui n'entend pas le grec ".Dupa ce a ridiculizat de atatea on -si cu atatatarie pe marchijir ridicule, pe curtisanii imperti-nenti si desert], trebue sa marturisim ea Molierestie sa resbune Intr'un mod nobil pe marii se-nion, si ca da dovada de nobila impartialitate asufletulul sea, dovedind cu atata stralucire a la.Curte pot exista si oameni de spirit si oamenipro.ti. Cu toate acestea biata Henriette e desna-dajduita. Nenorocita fata e fdra sprijin, gasindu-se intre o muma dedata cu total la astronomicsi un parinte care 131.1 e curajos de cat atuncichild e departe de pericol, cand femeea sa nu e

106

de fat.5. ; atunci Chrysale nu se teme de nimenepoate sa spuna ca. nu 11a pe flica sa in cas--

torie cleat lui Clitandre, contra vointel nevestelsale Philaminte, care tine la Trissotin :

Et moi je lui commande, avec pleine puissance,De preparer sa main a cette autre alliance.Ali je leur ferai voir si, pour donner la loi,11 est dans ma maison d'autre maitre quo moi.

(A Henriette)

Nous allons revenir songez a nous attendre.Allons, suivez mes pas, mon here, et vous, mon gendre.

(Chrysale: acte IV, scene VII)

Oricum, cu indrasneala unui suflet onestpur, Henriette se va duce sa intalneasca pe Tris-sotin In persoana pentru a-1 raga si.i. renunte lamaim sa

Henriette

C'est sur le mariage oil ma mere s'appreteQue j'ai voulu, Monsieur, vous parler tete a tete ;Et j'ai cru, dans le trouble oil je vois la maison,Que je pourrais vous faire ecouter la raison.Je sais qu'avec mes VORIX vous me j ugez capableDe vous porter en dot un bien considerable.

si

r

si

:

107

Trissotin

Aussi n'est-ce point-la ce qui me charme en vous ;Et vos brillants attraits, vos yeux percants et doux,Votre grace et votre air, sont les biens, les richesses,Qui vous ont attire mes voeux et mes tendresses ;C'est de ces seuls tresors dont je suis amoureux.

Benriette

Mais je trouve un obstacle a vous pouvoir aimer.Un co3ur, vous le savez, a. deux ne saurait etre;Et je sens que du mien Clitandre s'est fait maitre.

Trissotin

Et par mille doux soins, j'ai lieu de presumerQue je pourrai trouver l'art de me faire aimer.

ilenriette

Cette amoureuse ardeur, qui dans les cceurs s'excite,N'est point, comme l'on salt, un effet du merite :Le caprice y prend part ; et, quand quelqu'un nous plait,Souvent nous avons peine a. dire pourquoi c'est.Si l'on aimait, Monsieur, par choix et par sagesse,

108

Vous auriez tout mon cceur et toute ma tendresse ;Mais on voit que l'amour se gouverne autrement.

Quand on est honnete homme, on ne veut rien devoirA ce que des parents ont sur nous de pouvoir :On ropugne h se faire immoler ce qu'on aime,Et l'on vent n'obtenir un cceur que de lui-meme.Ne poussez point ma mere a vouloir, par son choix,Exercer sur mes vceux la rigueur de ses droits.Otez-moi votre amour, et portez & quelque autreLes hommages d'un cceur aussi cher que le votre.

Trissotin

De ne vous point aimer peutil etre capable,A moms que vous cessiez, madame, d'etre aimable,Et d'etaler aux yeux les celestes appas...

llenriette

He I Monsieur, laissons la ce galimatiasVous avez tant d'Iris, de Phihs, d'Amarantes,Que partout dans vos vers vous peignez si charmantesEt pour qui vous jurez tant d'amoureuse ardour...

Trissotin

C'est mon esprit qui parle, et ce n'est pas mon coeur.D'elles on ne me voit amoureux qu'en pate,Mais j'aime tout de bon l'adorable Henriette.

109

Renriette

Mais savez-vous qu'on risque un peu plus qu'on ne pense,A vouloir sur un cceur oser de violence ;Qu'il ne soit pas bien stir, a vous le trancher net,D'epouser une fills en depit qu'elle en ait.

Trissotin

Un tel discours n'a rien dont je sois alter() :A tous evenements le sage est prepare.

klenrictie

a

et vous jure, entre nous,Que je renonce au bien de vous voir mon epoux.

(Acte V. acme I.)

Dar ce pot nevinovatia acestel copile ysi no-bleta conduitei sale fata cu acest inbuibat de li-teratura, care nu are cea inai mica notiune de-spre viata, §i caruia chiar onoarea ti este necu-noscuta ?

Amoral, generositatea, sacrificial, ce aunt a-ceste pentru Trissotin ? Et n'a invetat niriodataaceste lucrun fn cartile sale I Sa nu credeti canu a vorbit, cu toate aceste, despre amor, sacri-ficiu, In buchetele sale catre Chloris, Philis, A-

110

marante ; dar nu stie bine ce vrea sa zica aceasta.In o ultima Incercare a fetei pe langa tatal seuo mai manghe Chrysale, dandu-i asigurari for-male de protectiune, si fagaduing de curaj ; deunde mania contra nevestel sale, ba chiar ame-ninrarl :

Chrysale

,Je veux, je veux apprendre a vivre a votre mere ;Et, pour mieux la braver, voilh malgre ses dents,Martine que j'amene et retablis ceans.

_Henrietta

Soyez ferme a vouloir ce que vous souhaitez.

Chrysale.

Aucun, hors moi, dans la maisonN'a droll de commander.O'est moi qui tiens le rang de chef de la famille.

Henriette

Qui vous dit le contraire ?

--

-111Chrysale

Et, pour prendre un Opoux,Je vous ferai bien voir que c'est votre OreQu'il vous faut obeir, non pas a votre mere.

lienriette

Helas I vous flattez-la le plus doux de mes vceux

Chrysale

Nous verrons si ma femme a mes desirs rebelle...

Clitandre

La voici qui conduit le notaire avec elle.

Chrysale.

Secondez-mois bien tous.

(Acte V, Scene II).

Uitati-ve cum terming Chrysale cu replica!Indata ce sose§te momentul, ;;;i in fata notarulm,bravul de mai adineoard incepe a perde din cu-raj, mai cu seama cand Philaminte se hotare,%ea da cu orice pret pe Henriette lui Trissotin :

Philaminte

(Aratind pe Trissotin.)

e.

Henriette et Monsieur seront joints de ce pas.Je l'ai dit, je le veux : ne me r4pliquez pas ;Et, si votre parole a Clitandre est donne?,Offrez-lui le parti d'dpouser son ainde.

Chrysale.

Voila dans cette affaire un accommodernent.(A. Henriette et A. Clitandre.)

Voyez: y donnez-vous votre consentement ?(Acte V, ecene In)

Patem deasemenea prevedea ca Chrysale,deli iritat contra nevestet sale, va redeveni incurend barbatul rob si tremurator, data o feri-cita stratagems a lut Ariste, fratele lut Chrysalen'ar veni tocmai la timp sa ne faca cunosrutearacterul neinteresat al d-lut Trissotin. Acesta seretrage nerusinat, cu fruntea ridicata si, cu toataindignarea Philamintei, cedeaza locul rivalulutsett Clitandre, afland ca familia lut Chrysale eruinata. 0 fata fara zestre s6 o iea el de nevasta,aceasta nu o va face niciodata l i bunul Chry-sale foarte mandrtt eá a triumfat fara sa se byte,va avea eel din urma," cuventul in piesa. El e a-cela care zice notaruhn :

Allons, Monsieur, suivez l'ordre que j'ai prescrit.Et faites le contrat ainsi que je l'ai dit.

Cortina cade asupra acestui cuvent pbn despirit cu care se sfir§este comedia.

113

Cate reflectiunl t'am putea face asnpra u-neI opere asa de complexe, a§a de bine compuse,si de o valoare incontestabila ! Cu toate acestetrebue sh spun ca s'au g5sit critici cari au acu-sat pe Moliere ca a predicat femeilor ignoranta ;s'au gasit cari l'au acusat ca in Tartuffe" poe-tul a atacat Si batjocorit religiunea ; ca in p Lemisanthrope " el a pus virtutea pe scenh si a fa-cut- o ridicula. In realitate nu e decal una a-ceeas1 critich, aplicata la treI obiecte diferite ; siaces earl l'au criticat au dovedit prin aceasta chnu au inteles nici gandirea lui Moliere, nici pro-funditatea geniulul seu dramatic. El ati. Intalnitin operele sale opositiunl de caracter foarte inve-derate, si vezend ch unul din clone caractere eraexprimarea unul exees, el an crezut ca, celalt era,in gandirea autoruldi, exprimarea binelui si a-,deve'rulnI. Aceasta e e mare eroare. Moliere n'aopus binelui reul; dar cu o cunWinth mal pro-funda despre adeverul dramatic si despre reali-tatea vietel, el a opus intre densele niste carac-tere cari represinta excese diferite. Alceste e unfom exagerat, Philaminte deasemenea; si lucruI decare Moliere a voit s. ridd in Alceste, nu e vit-tutea, ci intru Cava abusul ce el face de &Elsa,

defectul de asprime intoleranth care face vir-tutea cbiar nesuferita in el. Tartuffe e un fhtar-nic de frunte, neminat sub 0 masa. religioasa

ar trebui s. avem putind judecath si am finedrepti crez6nd eh Moliere a ghndit vreodath aataca religiunea, infierand pe netrebnicul caresingur o necinsteste si o parodiaza. Tot acela§ lu-cru se intampla Si cu ;L'ecole des femmes". Nu,

8

Si

pi

-114adeverul nu e cu Chrysale care sustine catemee

en sail toujours assezQuand la capacite de son esprit se hausseA connaitre un pourpoint d'avec un haut-de-chausses ;

ci cu Clitandre, care zice carat :

Je consens qu'une femme ait des dart& de tout.

Moliere, ca totdeaunea. pune exprimarea sen-timentului seu propriu si a bunului seu simt su-perior, inteun personaj care ocupa in piesa unrol secundar. Ar fi usor sa aretam aceea-ce artadramatics a castigat prin aceasta procedare asade ingenioasa, si cum, de exemplu, piesa chiarce ne ocupa ar fi mai rece si mai putin comics,data Chrysale ar fi un intelept perfect, In loc dea representa, cu bunul seu simt ordinar, ridicu-lul ignorantel, opus ridicululul pedantismulul.

Ideea fundamentals a operel e simpla ; sitrebuiau toate mijloacele geniulul dramatic, pen-tru a scoate efecte asa de minunate si mari in-vataturi din o acliune comuna in care tot peri-colul ce sufer personajele nu e aitul de cat pe-ricolul unel casatorii ridicule, opus unei casatorii

. potrivite. Cu toate acestea, impresiunea produsaasupra spiritulul e mare st profunda ; si prin a-ceasta se arata mai intai arta fara margini a pc,etului. Caracterele stint desinate cu atata clari-tate si atata putere, incht nici o satira nu se a-propie de ea : ele rees Inca mai molt din oposia%iunile bine definite pe care poetul le-a preparat

d

-115Intocmai cum pictorul distribueste diversele

luminoase Si obscure, si cari au valoare u-nele prin altele. Situatiunile totdeauna limpezii dramatice, sant dispuse lntr'o progresiune ar-

tistica, care mareste treptat interesul ; frumu-seta limbagiului, totdeauna potrivit cu fie-carefasa a actiunii. cu fie-care personaj, arunca a-supra totalitatil operel o stralucire continua carefarmeca privirile. Poetul se astringe mai cu seamyla situatiunea acestel adorable Henriette" in caree concentrate toata intelepciunea familiel, si nu-stiu ce emotiune respectuoasa duioasa,. Darvorbesc despre aceasta comedie ca de o drama.De sigur, comediile lui Moliere aunt adeverate(frame, si Inca din cele mai sfa'sietoare. Asa incat comedie si drama, e tot una. Oare una

alta nu e tot viata omeneasca cu bucuriileunui moment, cu durerile sale, cu counplicati-unile ci marile sale schimbari!

Heraclit nu vede In viata omeneasca de catsubiecte de lacrimi, in curend manghiate. Demo-crit nu face de cat sa ride. Pentru aceasta, cate-odata drama, la care am plans, ne face sa suri-dem adoua- zi, Si o comedie la care am ris, neface seriasi dupe caderea cortinei. Les Femmessavantes", L'Avare", Le Tartuffe", Le Mi-santhrope" sant In realitate serioase lectiuni subforma for glumeata, si lectiani pe care poetul leadresa malt mai sus de cat cutare say cutareoriginal din timpul sea pe care ra pus poate pescene, si mutt mai departe de cat timpul pre-sent. Sub costurnul ce purtau contemporanil sei,el a zugravit ornul tuturor timpurilor ; sub apa-

si

si

si

si

en-lort

--116

renta unor moravuri trecetoare, el a representatcaractere eterne , Si tipurile zugravite de poetsunt nenumerate ; el a zugravit, cu un slimesegal, pe medici, pe notari, pe negustori, pe pe-danti, pe fanfaroni, pe intriganti, pe nobili, peburgheji, pe servitori §i pe staptini. De aid vinemarea importanra a teatrulul seu, care poate finumit §coala vietei.

--

BOILEAU

Nicolas Boileau Despaaux e nascut la Pa-ris sau la Crosnes in imprejmuirile Parisulu!, la1 Noemvrie 1636. Farnilia sa era nobila de maibine de done secule jumetate. Pentru a-1 de-osebi de fratil sel, tatal seu dete numele Des-pr4aux, adica, Wawa la Cara, preaux, din causaunei mid pajiste ce se Vasea iu cap6tal gradineicasel de Cara ce poseda in oraselul Crone aproapede Villeneuve-Saint-Georges. Copiltiria sa a fostbantuith de tot feint de nenorociri si superari.Era de-o constitutie slab& si delicata si mai tot-deauna bolnbivicios. Abia in versta de catevainn!, eI avu nenorocirea sä pearda pe mama sa,§i educatia sa fu in urma incredintata unei ser-vitoare befrane rele, care se purta foarte as-pru cu micul Boileati.

La versta de opt sau patrusprezece an! fu su-pus unei grele operaIiuni chirurgicale, care nuisbuti tocmai bine, §i din causa cAreia suferi maitoga viala sa. Parintele sou, deasemenea nu preaingrijea mult de densul ; ii dete drept locuintio odait5. sau mai bine podul case!, deasupra a-eoperementului, calduros in timp de vara, foartefriguros In timp de iarna, si de unde nu avea

§iII

§i

§i

- -118

alts privire decat paretil palatului de justitiemai tarziu tatal seu se miiostivi schimbandu-i lo-cuinta Intr'un local mai potrivit, intr'o mansardasau hulubarie, unde Boileau se cobori foarte voios.Poetul singur ne spune de fericirea sa in noelseu local : J'ai commence ma fortune par des-cendre au grenier.g

Acest copil bolnavicios melancolic nu da-dea sperantb. Ca intr'o zi va ilustra numele fa-miliel sale, si ca va deveni om mare. Colin, zi-cea tatal seu Gilles, grefier al parlamentului dirtParis, sera un bon enfant n'a point d'esprit,it ne dira jamais de mal de personne." Un cum-nat al seu fu Inca si mai aspru In apretierilesale. El se Insarcina sa deprinda pe Boileau custilul procedurei Intrebuintat In parlament, undesi densul era grefier. Intr'o zi el li dicta o ho-tarire si spre sfirsit observa ca practicantul a-dormise, nescriind decat cateva linif din ceeace-i dictase. Infuriat, de-o asemenea purtare ne-cuviincioasa a lui Boileau, grefierul-cumnat Il a-lunga acasa la tata.' -seu, compatimindu-1 totodata.de-un asemenea fiu prost, oqui ne serait qu'unsot. toute sa vie".

Afars de unul dintre profesorii colegiululd'Harcourt, un jesuit, om de spirit si cu multbun-simt, nimen1 nu putu sä prevada ce va fiodata Boileau, acela tusk' recunoscu vocatiunealiterara a elevului seu, incantat de dispositi-unile zelul sea pentru stadia, adresa srolaru-lui cele mai magulitoare cuvinte, pline delauds, prezicendu-i succesele ce-1 asteptau In ca-riera literara.

si

sisi

sea

7

; it

119

EOnd din colegiu, Boileau racu studil dedrept, mai mult pentru a se supune vointel fa-miliel sale, decat atras de gustul sea pentru ju-risprudentd. Avocat la versta de douezeci ani, elJO areta talentul sea oratoric pentru intaia-dath inparlament. Ispravile insa in avocatura fail totath.'t de stralucite casi acelea ale lul Corneille.Descurajat de aceasta meserie ce nu se potriveade loc cu caracterul sou, o parAsi, imbratisandcariera eclesiastica. Dar Si cu aceasta nu o dusemult, nearatand nici o destoinicie pentru stiintateologica. Din toate aceste studil, Boileau, nupastrasa decat ura si dispretul sicanel pe care acombatut-o cu atAta farie in poemul eroico-comicle Lutrin.

Atras de genial sea, Boileau, parasi in cu-rend totul, sirntind, dupa propria sa expresiune,1,Que son astre en naissant l'avait forme poet& ,

si nu voi in viitor decat sä rataceasca pe Parnasse :

J'allai loin du Palais errer sur be Parnasse.,Ma famille en palit, et vit en fremissant,Dans la poudre du greffe un pate naissant"

Boileau a fost totdeauna de o sanatate slaba.Infirmitati dureroase si supeari destul de marlnelinistira betranetea poetului. Mai bine de dolani suferi de amorteala ; era surd si abia puteasa vada. La acestea se mai adause si durereanemarginitd despre moartea bunului si sinceru-lui sea amic, Racine, intamplata in anal 1699.El fa miscat de perderea acestuia si remase ne-mangtiat pentru toga viata sa. Retras cu total

120

din lume, el nu visita decat o singura data cur-tea dela Versailles, j atunci numal pentru a a-duce 14 cunostinla regelui Ludovic at X1V, trista,stire. Acesta II prinli cu naulta prietenie, canctBoilleau se retrase, regele care avea ornicul dinintAmplare in mans, ii zise : oSouvenez-vous que

toujours a vous donner une heure par se-;mine, quand vous voudrez venir". Boileau insa,nu itspunse invitatiunii monarcului, nemai ara-taudu-se niciodata la elute, Qu'cirais-je faire1;:). zicea el ; je ue sais plus louer,"

Era foarte multamit de viata linictita §.1 sin-guratica ce ducea, incbis lute patru WOE aicasei sale dela Auteuil, nu departe de a lui Mo-here.

Catra sfirsitul vietei traea la Paris iutr'omonastire (cloitre Notre-Dame), la duhovniculset], canonical Lenoir, unde ,i muri in 17 Marte1711, in versta de septezecisicincl de ani.

Cand e vorba de un studio asupra lu Boi-leau, e greu ca sa nu asemene unel pledoarii sauunui rechisitoriu. El a avut un rol asa de insem-nat fn veacul in care a trait, Inca fie tine a tre-buit sa, se Intereseze, vrend-nevrend, sa fie cu,densul sau contra lui. El a murit cu toate ace-stea fara ca linistea sa domneasch to jurul nu-meldi seu; de sigur, nu scrisese pentru densulaceste versuri nude zicea, vorbind de omul degeuiu, al carol merit e totdeatina tAgaduit decativa dintre contimpurani :

si

l'ai

l

si

121

La mort seule ici-bas, en terminant sa vie,Peut calmer sur son nom l'injustice et l'envie,Fake au poids du bon seas peser tous ses ecrits,Et donner ses vers leur legitime prix."

Veacul al XVIII este earns impartit in pri-vinta sa, in partizani. si pentru a respunde ata-curilor de tot felul la care era supus Boileau.Voltaire zicea tetra Marmontel cu mult bun-simt,dar si cu oare-care reutate : II ne faut pas diredu mal de Nicolas : cela porte malheur." Veaculal XIX deasemenea 'Dana in timpul de feta nue Inca inteles asupra chestiunii lul Boileau. Li-teratil si invatatil se inteleg intre densii tot alatde putin casi publicul Insus. Autorul artel poe-tice are amicii si inimicii ses ; si cu cat cei din-

sunt mai infocati" pentru a-1 admira, cu atatacel din urma intrebuinteaza, multi reutate inponegririle lor ; si insfirsit, dupe doue veacuristrecurate dela ivirea principalelor sale opere, ni-meni nu se poate ocupa de densul, fare ca pa-tiro& sa nu se amestece intru catva. tPaca se vor-beste in favoarea sa, atunci e pentru a-1 apara;dar dad. se vorbeste contra hu, atunci e pentrua-I acusa. Acest mare proces va tine malt timpInca, cred chiar ca va dura totdeauna; si-mi pro-puu a explica pentruce. Aceasta tale mi se paremai nimerita, decat a pretinde sä-1 judec In ul-tirua instants. Inainte insa de-a arata greut6tilece se impotrivesc la resolvirea definitive a ches-tiunii, trebue sa incep prin a studia chestiunea&mast si a cerceta deaproape aceace face obiectulprocesului, adeca caracterul omulul si opera sa.

a.

tai

122

Corneille era betran, bolnav si aproape demoarte, cand Colbert muri in 1683. PensiuneabetranuluI poet fusese taiata. Boileau, Incunosti-intat de acesta, alearga la rege pentru a-1 rugs,sa i-o restitueasca, spuindu-i totdeodata ca jert-feste propria sa pensiune, data e trebuinta, de-clarand ca-I e rusine de-a primi binefacerile re-gelui, In timp ce un om ca Corneille ar fi lipsit.El vorbi cu atata caldura, Meat capeta resultatuldorit Cara multa osteneala.

Le dare Monsieur Patru se trouvait, zicede Boze, A la honte de son siècle, reduit a ven-dre ses livres, la plus agreable et presque laseule chose qui lui restait. Monsieur Despre-aux apprit etait sur le point de les dormerpour une somme assez modique ; et it alla aus-sitot lui offrir pres d'un tiers davantage : mais,l'argent compte, it mit dans son marche unenouvelle condition qui etonna M. Patru, ce futqu'il garderait ses livres comme au paravant, etque sa biblioteque ne serait qu'en survivanceMonsieur Desprdaux." De sigur o astfel de deli-cat*" nu e propriu unui sutlet ordinar.

deasemenea in ce strinse legaturl deamicitie Boileau traise cu Moliere, en La Fon-taine, cu Racine. Pe catestreI II sfatui, II slujicat putu in once ocasiune, si nu se sfadi nici-odata cu nici unul din el, in timp ce amich seinu traira tot timpul in deplina armonie. Satiraadresata lul Moliere, ,Sar la rime" nu e numaio bucata literary de mare valoare, e in acelastimp, o vie dovada de admiratiune si amicitiepentru marele comic fiances. Cat despre Racine,

quit

firn

123

care nu avea in caracterul sett taria lui Moliere,Boileau it Incuraja necontenit, it mangaia de ne-izbandele sale, Il asigura contra nedreptatilor saurecelilor parterului ; facendu-i cunoscut propriulseu genie, II fa' gadui admiratinnea posteritatii.Epistola ce el 'II adresh dupe caderea piesel sale

pe nedrept jertfita tragediei lui Pradon,este o vie dovada despre inirna, gustul si spiri-tul sari. Racine in cel cincisprezece ani dela ur-ma nu se ingrija mai de loc de editiunile ope-relor sale, si Boileau fa'ra vorbeasca, revedeasingur foile ce i se aduceau dela tipografie si lecorecta. Insfirsit cand Boileau se gasea IMO. pa-tul lui Racine, care peste cateva minute era sa-sidee cea din urma sutlare, acesta, sculendu -se Cu.multa greutate, ii zise sarutandu-1 : Je regardecomme un bonheur pour moi de mourir avantvous ".

Acest om asa de duios si de devotat fata cuamicil sei, era, In toate relatiunile sale, cinstit sisinter. Desi intrebuinta pretutindeni, in scrierilesale, o vioiciune de spirit destul de simtitoare,doamna de Sevigne a zis despre densul ca nuera crud decat in versuri, gull n'etait cruel qu'envers". El se zugravea singur ca un om bland sisimplu, neavend nici ghiare nici unghil ,ni grif-fes ni ongles".

Printre numeroasele sale apretieri asupra po-etilor contimpurani, nu comise nedreptatecu rea intentie, si data lasa s. se strecoare u-nele Para voea sa, sae din causa asprimii de carese caea mai tarziu, el le repara bucuros en multa.bunavointa. Viata lui e plina de fapte butte si de

,Phedre"

sa.-1

nici-o

124

exemple de amide. Insfirsit, Boileau, se aratila curte unde se bucura mult timp de mare fa-voare, tot cu acela§ caracter neaternat, acelas bungust, aceleasi obiceiuri de om cinstit pe care leavea si in oral. El lauda pe rege in versurilesale casi pe ceilalti murilori, dar it Iauda cu maimulta delicateta decat top contimpuranil sel ; fa-cea aceasta condus mai mult de inclinatiunea siadmiratiunea ce avea pentru Ludovic al XIV,decat de interes. Exist& asupra catorva acte alelui Ludovic, cuvinte scrise de Boileau cari do-vedesc ca stia sa judece, si ca nu se temea deloc de urmaririle ce putea s& alba vorba sa prealibera.

Eata cum in epistola a zecea, adresandu-seversurilor sale, Boileau isi face singur portretul :

Que si meme un jour le lecteur gracieux,Amorce par mon nom, sur vous tourne les yeux,Pour m'en recompenser, mes vers, avec usure,De votre auteur alors faites-lui In peinture :Et surtout prenez soin d'effacer Bien les traitsDont tant de peintres faux out fletri mes portraits.

. . . e

Plus d'un heros, epris des fruits de mon etude,Vient quelquefois chez moi goikter la solitude."

Putem sa resumtim trasaturile de mai susfa'ra a lasa la oparte pe acelea pe care Boileauinsus ni le procura, zicend ca el merita, maimult decat once alt nobil din timpul se'u, nu-

,

--

125

mele de om cinstit nhonnete hOmme", prin carese exprima atunci Intrunirea until spirit cultivatsi., a unui caracter nobil. Oare aeeasta sti. fie i-deea ce ne facem indeobste despre Boileau ? Uniifac dinteinsul un personaj en totul deosebit deceilalti oamenL; ni-1 arat6, Intr'o figural foarteciudata, asa de sever, asa de pedant, asa de mo-rocanos, meat poetul adeseori ne face sal uitarnpe omul din societate. Ca om de societate eravesel, placut, en un caracter sociabil, de un tem-perament vioiu si prietenos In relatiunile sale ;poetul ne face efectul until pedagog cu vargutaIn mama, tin at doilea Orbilius batausul, plagosusOrbilius, de care se plangea poetul latin Horatius.

Aceste detalii biografice au en totul alt scopdecal a ne face sal vedem un contrast mai moltsau mai putin simtitor Intre moravurile pacificesi generoase ale omulni privat si caracterul ata-cator al poetului satiric. Uri moralist frances dinveacul al XVIII, Vauvenargues, spirit Incantator,plin de sensibilitate si de raelancolie a zis :It faut avoir de l'ame pour avoir du goat ".

El bine, not stim acuma ca. Boileau aveasuflet. Sa vedem dad. a avut si gust, si cum astint sal se slujeasca de el.

Era dintr'o familie In care cu totii, din tatsIn fiu, aveau spirit muscator si intapator, si oputernid dose de bun-simt burghez, cu adeveratfrancez, care fuge deopotriva de orice excel si deorice lucre ridicul, care inbeste autoritatea fail auri independenta, si care-si bate jot de reguledeli se supune Tor. Pe Tanga acestea, Boileau,era cuprins de mare pasiune pentru literature,

--126si avea o adeverata cliemare pentru versurl, carsde timpuriu nu-1 mai lasara sa lancezeasca" di-naintea unui pupitru, care intregi, pentru a co-pia hotaririle ce pregatise grefierul parlamentu-lui, cumnatul seu, ,.l'illustre Monsieur Dongois",dup5. cum Boileau singur it numea. Ceeace MA.putem observa de peacum, e ca el nu se indo-.este nici se insala un singur moment asupra dru-mului ce trebue sa apuce. Incepetorii se pot In-Sala adeseuri sau asupra vocatiunii lor, sau inadmiratiunile casi antipatiile lor. N'avem drep-tate poate, cand zicem ca se insala ; el urmeazapur si simplu inclinatiunea naturals a verstel sia dispositiunii lor, si asculta de o inspiratiunecu totul deosebita de aceea cei va indemna mattarziu, ctind va fi capetat o mai mare experientA,prin trecerea anilor. Oricum fie Irish', e rar dea vedea un om la inceputul vietei, un scriitorla inceputul cariere sale in literature, sa", imbra,

partida regulei si a bunului-simt, ear nuaceea a Intamplarii si a fantasies, punend ratiu,ilea mai presus de imaginatiune.

Cu al ,ii se intampla mai de grabs contra-riul, cu Boileau nu avem nimic de felul acesta.La densul nici o indoeala", nici o nesigurant5, ;se pare ca.' infra deodatk dela esirea din .copila-rie, in intelepciunea verstei mature. Nu zic a,ceasta pentru a-1 lauda.

E ceva straniu si intristMor de-a vedea ti-neri carora nu le-a placut sa" fie tineri ; ne place,

cu drept cuvent, sa vedem arborii acoperitide florl inainte de-a fi incarcati cu fructe. SA nucredem cu tuate acestea ca in Boileau nu este

liseze

.§i

-127nici un semn de tinerete ; existh until cel putin..si pe care siliti sun tern a i-1 recunoaste. Acestsemn de tinereta e pasiunea, vioiciunea, indraz-neala si veselia ce gasim In cea mai sandtoasacritics, unite ratiunii. Intr'aceasta sta adeverataoriginalitate a satirelor sale. El desfasura In eleo mare caldura ce nu ghsim In sentimentele siacliunile tinerirnii, ce isbucneste In cele dintAiopere ale celor mai multi poeti, si cari adese-oriproduce un farmec deosebit, dar care nu se im-pach cu ratiunea rece, fillet In deobste al expe-rientei. In operele lui Boileau, pasiunea nu es-clude Intelepciunea ; vioiciunea, Indrazneala siveselia nu esclud nepartinirea si dreptatea.

Dintre toate hothririle ce el pronunta in tim-pul indelungatei practici a acestei magistraturisuverane cu care se imbracase singur, si unde-1aprobard toate spiritele alese din timpul sou, a-bia duel Sall §ase, socotind si pe acelea ce sin-gur le-a reformat, sau dela sine, sau ceeace-iface cea mai mare onoare, dupa parerea unorbuni judecatori, vrednici de increderea sa, antrebuit sa fie din nou judecate.

El a lgudat pe Moliere, astfel cum meritasa fie laudat dar gasea ca. Moliere se Injoseste,aratandu-se pe scena in rolurile cari aminteaupetrecerile dela iarmaroc ; a iubit pe Racine, dargusta putin cele dintal tragedii ale acestuia, zi-cendu-i (singur se lauds de aceasta) ca face cugreu versuri usoare, faire difficilement des versfacifes" si cand amicul sett era la apogeul glo-riel sale literare, el Inch-i slugi de calauza, cri-iticand compunerea cam sarbeda a piesel sale

-

128

Berenice, §i proclamand frumuseta nerecunoseutAmai Intel a tragediel Phedre §i apol a capodope-rel sale Atha lie.

El admira pe autorul tragediilor le Cid, Cin-va Horace; dar stia bine ce trebuea a crededespre Corneille din timpul sea care nu mai eradecht umbra unuI mare nume, dupa cum se ex-prima un poet latin. Insfirsit La-Fontaine, gradensul n'ar fi scris poate cleat Povestiri (Contes)si nu ar fi ajuns la o mare glorie.

In toate aceste apretierI Boileau n'a fost tot-deauna in acord en gustul veacului seu, dar afost inainte-mergatorul sigur al apretierilor pos-teritAtii asupra scriitorilor contimpuranl. Ce samai zicem de nenumeratele sale victime, de a-latea nenorociti earl ar fi fost en total uitatl,data singur nu ar fi nemuritor, dac6. numelece-a incrustat pentru a zice astfel in versurilesale, n'ar fi menite a teal totdeauna, spre rusi-nea lor, si pentru gloria sa ? Dela Theophilepang. la Chapelain, dela Scuderi pans la Cofin,ate mediocritAti sgomotoase ingAmfate earlpan'atuncI erau considerate ca autoritatI in lite-ratur6, au trebuit sa se resimta de loviturile MedmilA ale lui Boileau. Legislatorul Parnasulul nuse mhrgineste numal la inimicil putin de temnf,la adversaril contra carora se revoltase opiniuneapublics. Sa fi fost din Academia francesa, dincare singur facea parte, sau cel dintai inscris pelista pensionarilor regelui si le mieux rente detous les beaux espritO, on sti, se fi bucurat deprotectiunea celor marl sau a suveranulul, sausa fi avut in favoarea sa opiniunea publics, tocmai

si

Si

0

129 --

cat trebneste pentru all putea vinde cu pretmare operele sale si pentru a imbogali pe libra-rul Barbin, imbogatindu-se singur, Boileau nuIkea nici o deosebire. El studiase cu multa luareaminte marii scriitori al antichitatil si se petrunsede aceste modele ale frumosului in arta si in li-teratura. Cand s'a pus sa compare capodoperilefor cu caraghiozlicurile lui Scarron, si cu ver-surile prosaice si vulgare ale lul Pradon, si cuproductiunile altor scriitorasT cars martelaient lebon sens et rimaient malgre Minerye ", Boileaus'a simtit scandalizat. i el putea sä zica casipoetul latin ce luase de model, Juvenalis, ca in-dignatiunea 1-a silit sä faca versuri. Pretutinde-nea pe unde vedea intinzendu-se gustul fall, sa-tira se ducea sa-1 caute. Adese on trebuea saaiba mult curaj pentru a lovi mai tare. i tre-buea Inteadever curaj pentru a-si ride de Scu-deli, care se credea un om de genie ; trebuea de-asemenea a 0 curajos pentru a lupta contra hitChapelain, care facea lista pensiunilor, Si care-tinea, pentru a zice astfel, cheile dela lada regea-sea ; trebuea curaj pentru a spline in feta lullPradon meritele sale ca poet tragic, pe care o)societate puternica de intrigantl indrasni sa-1 pu-ny mai presus de Racine ; trebuea curaj pentrua-si bate joc de Cotin, duhovnicul regelul, ominvatat, ale carui opere usurele faceau mult vuetin lume, si a carol predict extravagante provo-cau risul.

Cabalele literare erau mai puternice decatin orice alt timp, si ceeace be Ikea mai inspai-mantatoare decat astazi, e ca si femeile se ames-

9

130

tecau in aceste intrigi, punond pasinnea ce elepan in once lucru. Cu toate aceste tine SR rididapentru a protesta in numele victimelor ? Trebueaca nenorocipi sa se apere el singuri, $i on erautocmai bine pregatip pentru aceasta. Epigramelelor, epistolele lor, satirele lor erau intr'un timpveselia micului cerc unde ei faceau pe impor-tantil in intunericul intimitatil ; dar inimicul a-vea in partida lui pe publicul cel mare, adecatoata lumea ; loviturile sale erau asa de rapezi,asa de neasteptate, cu atata dibacie indreptate,incat nimerea pretutindenea ; ear loviturile ce seindreptau contra Jul nu-1 atingeau deloc. El a-avea inca avantajal cä, lovind in dreapta si stingain autoril ingamfati si deserti, gelosi unil de altii,nedestoinici pentru a se strange la un loc contrainimicului comun, ii avea adeseori mai pe toticu densul rand lovea pe vreunul dintre el : dealts parte el find singurul contra caruia trebuiass se indrepteze toate nemultumirile, toate res-bun5rile si toate maniile lor, avea rolul cel maifrumos pentru aparare, dupa cum avea cea maibuns positiune pentru atac. Publicul oameniloronesti, judecator at loviturilorL adinira dibaciamiscarilor sale, se rnira ca bunul-simt are unmers asa de usor, si ca ratiunea poate sa se ex-prime cu arme asa de delicate.

Intr'o zi adeveratul luptator, critical nemilosse preface ca se cae§te de cele spuse asupra unorautori. Toil cred ca Boileau are sa faca o amendb..onorabila, un mea culpa" si eh are sa-si adre-seze lui insus tot felul de acusari si imputandinaintea tuturor celor ce i-a atacat : eclesiasti-

cul de Pure, Cain, Chapelain, Pradon, La Serre,Perrin, Bardin, Colletet, Hainault, Titreville, Pel-letier, to din toate partile alergard pentru a-asculta marturisirea sa, pentru a se bucura decaintele mustrarile sale de cliget, pentru aprimi scusele sale. °data inimich adunall,faa a-le Elsa timp de-a se recunoa§te, reutacio--sul satiric, aratandu -se cu toate acestea ca-ipare reu, arunca asupra for un namol de cut-vinte can de can mat muscatoare aspre.Ve puteti lnchipui ce valma§ag a trebuit sa ur-tneze ! Neintelegerea e mare,- nedumerirea laculme.

Cei mat curajo,1 eel mat cu vaztt nu stintdeloc pu§1 In joc ; ceilalti fug cat ii iau picioareledescurajati pentru mult limp de-a tine pieptcontra untli adversar a§a de ingrnzitor. Satira anoua adresata spiritulm sett A son esprit In inadever ca o lovitura de moarte data de Boileauscriitorilor rei, carora satirical jurase un resboiude sterpire. El ascunde satira sub masca ironies,prefacendu -se ca-§1 face proces sie§1, el II facealtora. Aceasta ironica admiratiune devine din cein ce eel may( grozav cel mat intApetor sar-casm :

Toutefois, s'il le faut, je veux Bien m'en dedire,Et, pour calmer enfin tous ces Hots d'ennemiS,Reparer en mes vers les maux gas ont commis.Puisque vous be voulez, je vais changer de style.Jo le declare done Quinault est un Virgile :Pradon comme un soleil en nos ans a paru ;Pelletier emit mieux qu'Ablancourt ni Patru ;

sisi

si math

si

si

fat

132

Cotin ses sermons trainant touts la terre,Fend les Hots d'auditeurs pour aller S. sa chaire ;Sofal est le phenix des esprits releves ;Perrin. . Bon, mon Esprit courage ! poursuivez.Me ne voyez-vous pas que leur troupe en furieVa prendre encore ces vers pour une raillerie ?Et Dieu sait aussitot que d'auteurs en courroux,Que de rimeurs blesses s'en vont fondre stir vous tVous les verrez bientot, feconds en impostures,Amasser contre vous des volumes d'injures,Traiter en vos ecrits cheque vers d'attentat,Et d'un mot innocent faire un crime d'Etat.Vous aurez beau vanter le roi dans vos ouvrages.Et de ce nom sacra sanctifier vos pages :Qui meprise Cotin n'estime pas son roi,Et n'a, selon Cotin, ni Dieu, ni foi, ni loi.

(IX-e Satire: A son esprit).

Lupta Intre bunul §i reul gust fu Inverp.-nata.

Bunul gust e§i din aceasta lupta triumfator.Numerul autorilor pro§ti a caror versurt se yin-deau in urmet dupa greutate vers en paquet sevendirent depuis a la livre" era destul de In-semnat. Publicul in Viitor nu mai admira decal.operele dictate de bunul simt Si de ratiune. DesiBoileau putea sä se felicite de victorie, cu toateacestea ki atrase, asupra capului seu o multimede inimici. Tot' versiticatoril ocariti se aruncar5,asupra lul Incarcara cu injuril si calorpnii.Cautard In versurile for alusiune chiar contraregelul.

a

!

ti -1

133

Boileau respunse imputarilor prin satira ci-tata mai sus care este una din cele mal frumoasedin satirele sale.

Poetul se acuza ca a facut satire, si se pre-face ca nu intelege mania autorilor atacati, pre-tinde ca i-a slujit facendu-i cunoscuta :

Et qu'ont produit mes vers de si pernicieux,Pour armer contre moi tent d'auteurs furieux ?Loin de les decrier, je les ai fait paraitre ;Et souvent, sans ces vers qui les ont fait connaitre,Leur talent dans l'oubli demeurerait cache :Et qui saurait sans moi que Cotin a preche ?La satire ne sert qu'a. rendre un fat illustre :C'est une ombre au tableau qui lui donne du lustre.En les blrtmant enfin j'ai dit ce que j'en croi ;Et tel qui m'en reprend en pense autant que moi"

Cotin In La Satire des Satires acusa pe Bo-ileau ca tot ceeace scrisese in frantuzeste nu eradecb.' t o furatura de prin scriitorh latini. Satiriculreaminteste aceasta acusare, si-1 combate tocmaicu acelasi arme ce singur i-a procurat :

Avant lui Juvenal avait dit en latinQu'on est assis a l'aise aux sermons de Cotin.

Cotin era cu toate acestea ajutat de un pa-ternic personaj, de Mignot, placintar regesc, careera foarte pornit contra 1111 Boileau, din causa caacesta-1 ridiculizase in Le repas ridicul.

-1.34

Dans le monde entier,Jamais empoisonneur ne sat mieux son metier,

Mignon care era sef bucatar al curbs regestise crezu in drept a apara cinstea unei slug' are-dincioase a Majestdtii Sale. El se planse la pro-curorul regesc, care nu gasi ca e loc de or-marire contra lui Boileau, spuind ca injuriadespre care se tangueste nu-i decat o gluma plinade spirit, de care ar trebui el eel dintai sä facdhaz. Placintarul vezendu-se pardsit, se hotdrifaca single dreptate. Aleargd.' la o tipografiespune editorului ca-i va da cat i va cere numaisa tipdreasca in grabd satira Jul Cotin contra luiBoileau. Indata ce scoase foile dela tipar, invelifiecare prajitura inteo satira, Si cu chipul acestasatira se Im prastie in public. Incetul cu Incetulplacintarul incepe sa mai lase din mdnie stippentru ce ? flindca se fdcuse cunoscut In lume,si mai ales din causa ca fiecare din curiositatepentru a vedea cuprinsul satire' cumpera praji-turile Invelite, si aceasta facea ca-si petrecea togamarfa ; astfel In scurt timp deveni milionar.Avu cel putin bunul spirit de a se ardta recu-noscetor catra Boileau, declarand ca lui ii dato-tre, to toata averea sa.

Intru cat prive§te pe Chapelain, Boileau nuse sfieste a spune ca el a vorbit de acest cap alpoetilor franceji, pe acelas ton ca totti ceilalti

,I.A.ttaquer Chapelain I ah 1 c'est un si bon bomme IvBalzap en fait l'eloge en cent endroits divers.III est vrai, m'eat pru, qu'il n'elit point fait do vers,

sa -sisi

si

si

:

s'il

135

se tue a rimer ; que n'ecrit -il e n prose? aVoila ce que Von dit. Et que dis-je autre chose?En blamant ses knits, ai-je, d'un style affreux,Distills sur sa vie un venin dangereux?Ma muse en l'attaquant, charitable et discrete,Sait de l'homme d'honneur distinguer le poste..Qu'on vante en lui la foi, l'honneur, la probite;Qu'oa prise sa candeur et sa civilite ;

Mais que pour un mod'ele on montre ses ecrits,Qu'il soit la meux rents de tons le beaux-esprits;Comme roi des auteurs qu'on redeye a l'empire ;Ma bile alors s'echauffe, et je brale d'ecrire,

Ainsi sans m'accuser, quand tout Paris le joue,Qu'il s'en prenne ses vers, que Phebus desavoue ;Qu'il s'en prenne a sa muse, allemande en francois.Mais laissons Chappelain pour la derniere fois.

Chapelain nu avii o mai build soarta dechtCotin. Bogat casi bucatartil-sef al regelui, desiera academician, muri inteo profunda obscuritate,fat% sh fie stiut de nimeni.

Satirele lui Boileau au un merit ce nu auacele ale predecesorilor sei. Pan& la densul sati-ricii scriau cu cea mai mare libertate de lim bajsi de idel, neobservAnd adese-ori morala si buna-cuviint.l. Boileau e cel dintal care exprima celemai nobild idel inteo limb& eleganta cuviin-cioask. La fiecare pas el recomandii scriitorilor

-A

a

si

11

. .

136

de a nu se inspira in productiunile for decat devirtute. El e aparatorul bunulul gust contra ne-vrednicilor urmasi of lul Malherbe ; el criticsspiritul fal§ si pedantismul.

Boileau n'a fost un mare moralist, si nu seinspira de privelistea vitiurilor si a defectelortimpului seu. Interpretul poetilor latini Horatius,Persius si Juvenalis, el reaminteste zugravirilelor, fara a adaugi multe trasuri none, si remasemai, putin original decat satiricul frances Regnier,care a cunoscut mai bine decat oricine, inaintealul Moliere, caracterul si moravurile oamenilor,dupa cum spune insu§ Boileau.

Daca Boileau n'ar fi scris decat satire, glo-ria sa ar fi mai mica de sigur ; dar in acelastimp ar fi fost mai putin espus la tot felul deimputari, venite sou din partea contempuranilorsau a posteritath. Din fericire pentru reputatiu-nea sa, din nefericire pentru linistea memorieisale, el a scris arta poetics. Boileau nu s'a mul-tumit numai a ridiculisa pe autoril cei ref aitimpului seu, si de a face ca publicul sa se des-guste de operele for ; dupd ce tuturor acestorscriitorasi le-a dat o lectiune severs, batjocorindu-iin chipul descris mai sus, el simti ca trebuea pen-tru justificarea sa sa scoata un cod in numelecaruia lovise asa de tare in jurul lui, si sä deepubliculul regulele artel de a scrie. Simtia eaare puterea si geniul necesar pentru ca o ase-menea ilucrare sa aiba un bun sfirsit ; si voind.sä dee operei sale toata autoritatea de care aveatrebuinta, el se incerca sa a scrie in versuri des-tul de frumoase, pentru a da astfel un exempla

-137la precepte. Nu exageram cand zicem ca a is-butit de minune, ea a ridicat un monument careva dura atat cat si limba franceza. Totdeauna seva Invata prin seoli arta poetics a lui Boileaupentru a arata tinerilor ce inseamna versuri binefacute, ce inseamna critica sanatoasa, ce va sazica gust. SA ne grabim Insa a spune ca tineriivor invata-o mai totdeauna siliti si nu cu mareplacere, Ara all da socoteala de frumusetele a-cestei opere care nu cunt potrivite cu inclinati-unile tor, nici de folosul ce ei trag din cetireasi invatarea pe derost a acestor versuri. Cu toateacestea Boileau pentru densil a compus arta po-etics. si -a propus sä indrepteze gustul veaculuis'eu, sa culauzeasca critica, sä lumineze viitori-mea, mai mult decat a da sfaturi scriitorilor. Unom care cunostea asa de bine desertaciunile au-torilor, n'a putut sa-si Inchipueasca ca e vre-unfolos a-le propane regale cari li s'ar parea maltmai proprif a impiedeca miscarile geniului si dea-i taia aripele decat a-i favoriza sborul. Stiadestul de bine Ca orice regula, orice disciplinee fireste desplacuta natures omenesti, si mai cuseamy aceluia ce se crede genie. Dar vezusede timpuriu pe contempuranil sel pasionati pen-tru ratacirile treculului si introducerile literatu-rilor straine, a ingamfaril spaniole si a spirituluiprost italian ; el vedea domnind in literaturelimbagiu pretentios al pretioaselor, trivialitatea,receala, negligenta, sistemul usor de a face patru-sate de versuri pe zi, bunul plac si libertateaneinfrenata, ca-si in moravuri ; el lila asuprasisarcina de a scoate spiritele din asemenea rata-

--

138

cirr nenorocite i de-a pune pe contimpurani pacalea gustului ,;i a ratiunii. Ca un adeverat neat,§i asemenea lei Polyeucte, a doua zi dupa botez,el Incepe prin a sfarama idolii zeilor falsi, inaintede a-Si publica credinta sa §i de a-§i derlara re-ligiunea.

Se afla In Arta poetica" trei parti esentialedescrierea genurilor ..i expunerea regulelor pro-prii fiechruia din ele, tabloul mersului §i a profgreselor poesier francese, §i Insfirsit, portretulpoetului perfect, astfel cum it concepuse Boileau.

Descrierea genurilor .i regulele ocupa ceamai mare parte din opera sa. Boileau se aratamai putin original in fond decat In forma. Pen-tru a trata un subject care fusese pe deplin tractatla cei vechi de Aristotel §i de Quintilian, §i Incare poetul Horatius §i-a desvoltat tot talentutsee cu un farmec nespus, el s'a inspirat din a-cesti autori, §i n'a fault nimic non. Codul astfelcompus nu e liberal, trebue sa o rerunoa§tem ;prescriptiunile stint cam aspre §i adesea-ori res.,trictive. S'ar zice ca autorul a avut In vederemai mult apasarea decat libertatea ; era omultimpului seu, a unei epoce in care cele mai marlgenii se supuneau de buns -voe regulelor vechi §i. .fiifaceau un merit de-a purta lanturile cu uprinta.Sistemul de autoritate care domnea atunci i-a in-sufiat chiar uncle omiteri cart ar putea trece cao nedreptate, data ar fi iertat sa cerem dela unom din veacul al XVII acelea§i judecari ce pu-ttern pretinde dela until din al XIX.

Ap. Boileau n 'a crezut ca ideile cre§tine potsa fie puse pe scena Si sa fad'. subiecte de tra-

:

- -139 --

gedil ; el cunostea cu toate acestea pe Polyeuctesi negresit ii admira, dar n'a vezut in aceastadecat o incercare singuratica, exceptionala, a cd-rel imitare i s'a parut asa de grea, periculoasachiar, 'neat n'a crezut ca trebue a o incuraja4.Poate ca nu exists in aceasta apreciare decat unsemn de admiratiune catra geniul extra-ordinaral lui Corneille ? Boileau n'a pus deasemenea fa-hula printre deosebitele genuri literare, desprecare ne vorbeste in enumerarea sa ; aceasta uitaree de o mare insemnatate, zic unii ; si cu toate-acestea La Fontaine era a micul intim al lui Boileau..Dar fabulistul compunea cele dintdi tarsi ale fa-bulelor sale in timpul cand Boileau se ocupa cuscrierea artei poetice ; si a doua parte a fabule,for lui La Fontaine, care in adever e capodoperasa nu aparu decgt patru auk' dupd, opera JulBoileau. Putem oare sa ne miram ca Boileau nuvorbaste de fabula, de un gen in care poetul la-tin Plredrus era pans atunci singurul represen-tant poetic, si ca n'a tinut socoteald de o operacare abia vezuse lumina zilei, si pentru careposteritatea nu incepuse Inca ? Nimic deci nu.justifica tot sgomotul facut in privinta acestei o-miteri, Mal de gra bk. ne -am fi rnjrat data, inteo-opera asa de serioasa si de- o asa mare insem-!Mate, Boileau, lard alta autoritate decat propriasa, judecata, si facend astfel o lege mai dinainte-si contempuranilor si posteritatii, ar fi primitprintre capodoperele de mutt timp recunoscute,o opera care nu avea Inca sanctiuneaSd mai adaogim cs tot publicul deatunci, desisin tea placers la cetirea fabulelor lui La Fon-

timpului.

140

taine, nu descoperi deodata arta profunda si mi-nunata ce not descoperim astazi in fabulele sale;publicul fdra indoeala insalat de simplicitateafoarte real& a autorului, nu putu sa-si inchipu-eased deloc ca aceste mici povestiri ar putea safie o opera asa de mare.

Recunoscend deci oarecari greseli ale luiBoileau, el a avut eel putin meritul netagadiiitca a stiut sa exprime in versuri frumoase aceeace se zisese inaintea lui, sä reintinereasca si säinfrumuseteze invatatele tratate cari i-au slujitde model. arta poetica a lui Aristotel si mai cuseams epistola ad Pisones (sau ars poetica) a luiHoratius, si a putut sa ajungd inteun subiectcare se pare sec, la perfectiunea stilului, si la oputere de exprimare asa de mare ineat formu-lele sale mai ca au facut O. fie uitate toatecelelalte. Arta poetica s'a luptat in precisi-une si eleganta cu Horatiu si n'a re'mas tot-deauna invinsa. Cine a gasit vreodata o formamai fericita si mai potrivita pentru a exprimaidel adese-ori abstracte, cdteodata delicate, totde-auna inalte, pline de sees si de ratiune ? Versurilelui Boileau cari au trecut in proverb ca-si versurilelui La Fontaine, se raspdndesc in lame din cercin cerc, si tree pentru a zice astfel din mand inmana, ca o monedd care are curs, care nu seroade nid nu se falsified, care nu e respinsa denixnene, si care va avea curs atata timp cat oa-menii vor pretui spiritul si ratiunea cari sunt cametalele pretioase din care e racuta. Adesea-oriBoileau nu e aprobat, it vedem ca mai totdea-una .e posomorit, cu fruntea incretita ; it invdtdm

141 ---

cu toate acestea pe derost. Poste nici poetul nucerea alt-ceva dela noi.

Insa de ceea ce nu e ertat de-a ride, e deportretul ce el ne-a facut despre poet, nu in cu-tare parte hotarita a operel sale, dar pretutindene,prin trasuri impra§tiate ici-colea cari compun,data le reunim cea mai admirabila figura. Acestportret al poetului n'are pareche decat portretulzugravit de Ciceron in frumoasa opera uncle a-cest geniu puternic s'a incercat sa represinte i-dealul oratorului. Poetul lui Boileau e om ina-inte de toate, §i mai cu seams om cinstit. Ciceronar zice : Vir bonus, dicendi peritus" (om de bine§i iscusit in arta de-a vorbi) pentru oratorul sea.El n'are alts ingrijire, alts iubire deck adeverul,nu adeverul numal in ordinea faptelor, dar ade-verul In moiravuri §i in arta.

Bien n'est beau que le vrai, le vrai seul estaimable. Idealul seu e ratiunea ; chiar atuncicand el merge prea departe cu inchipuirea, ra-tiounea nu-1 para. se§te niciodata, §i nu perde delocputerea sa :

,Aimez done la raison ; que toujours vos ecritsEmpruntent d'elle seule et leur lustre et leur prix."

dar judecata ; 'n mice scrip anume,Ea singua ea, dee qi renume *)

*) Se tie ca d. Anton Naum a tradus in versuri eleganteArta poeticA" a lul Boileau. Simt o adevgratA plileere el pot sA,pun alaturea an orignalul si versurile eminentulul nostru poet. As

fi fost Qi mai fericit dacA miar fi fost dat ea citez versarl tradusesi din celelalte opera ale autorulal frances. Tradacerea d -lu! Naums'a pnbllcat in Convorbiri Literare" anul IX, 1 Inlie si 1 August 1875.

rnnipr ei

Pasiunea en toate acestea e materia poesid ;Boileau dat seams de aceasta :

Que dans tous vous discours la passion emueAille chercher le cceur, l'echauffe et le remue."

Atuncea pasiunea to tot discursul.La inima ssi 'ndrepte patetic glasul sou ;S'o tie, s'o 'nefilzeasci, s'o mite on tiLrie I.

Boileau cere chiar ca poetul sa simtA pa-siunea inainte de-a o zugra.' vi :

Mais pour bien exprimer ces caprices heureux.C'est peu d'être poke, it taut kre amoureux."

Dar nu-i deajuns aceste capriciuri fericiteS. fie bine zise qi bine 'nchipuite ;Ci trebue de sigur, poet adeveratDe-af fi, eft fil to insue atunci inamorat.

Dar el o cere sincerA., cu adeverat sim-4ita ; tot ce e fats e uricios sau ridicul :

Faudrat-il de sang froid et sans etre amoureux,Pour quelque Iris en I'air faire le langoureux,

prodiguer les noms de soleil et d'aurore,Et, toujours bien mangeant, mourir par metaphors ?

Poetril e deci, cu adeverat un om, si amad6ogir un om cinstit. Sufletele lnjosite n'au drep-tul de-a se apropia de muss, §i nici nu existsgeniu Para virtute :

§i-a

ten

Vii,

IAA

-143,,Que votre Mile et vos mceurs, peintes dans vos own ges,N'offrent jamais de vous que de nobles images."

Aimez done la vertu, nourrissez-en votre time :En vain l'esprit est plein d'une noble vigueur ;

Le vers se sent toujours des bassesses du cceur."In scrieri al Mu suflet, moravuri de autorS5, fie 'phiit:late sub chip atr5,gotor.

dar, fapta bunt", In Bullet v'o hriniti.De-o nobila vigoare, zadarnic pop fi plin;Se simte-un vers Indata de-al inimei venin."

Cat despre calitatile de-o mai mica insem -!Mate si despre trasaturile secundare, poetul le-azugravit cu o pang tot a§a de precisa §i de maea-stra ; osteneala ce trebue sa-§1 dee poetul pentruca opera sa sa fie cat se poate de bung, e unsemn de iubire pentru arta sa catra public unact de respect :

,,Vingt fois sur le métier, remettez votre ouvrage."De zed de orl poemul to pune a-1 hicra."

Aiurea e modestia care nu se increde in eafinsa 1, §i nu numai prime§te, dar cauta sfaturile:

Aimez qu'on vous conseille, et non pas qu'on vous lone."

De sfaturl sit fii lacom, ear nu de liudat."

In alta parte ne recomenda iubirea de glo-rie a lasa la o parte once interes :

Inbip

si

si

-144 --Travaillez pour la gloire, et qu'un sordide gainNe soit jamais l'objet d'un illustre eerivain".

Lnereazi pentrn nume; cAstign 'njositorIn veol nu-I tinta until ilustru soriitor. '

Mai trebue sh adeugim ceva oare la aceasthzugrhvire admirabila ?

Un singur lucru care face cea mai marecinste lui Boileau este ca dach ne uitam bine ladensul, nu vom intarzia de-a descoperi a acestportret facut de el, 11 seamana foarte bine.

Pe child Inca compunea Arta poetics, Boileauscrise Si un frumos poem eroico- comic, intitulatLe Lutrin. E tocmai un respuns acelora cars'cred ca Boileau e lipsit de inventiune. In acestpoem, el a ajuns la perfectiunea artei versurilor,unde scapa de uniformitatea §i monotonia ver-sului alexandrin. El scoate din analogia Intre to-nuri §i ides' cele mai frumoase exemple de ar-monie imitative, representand in acela§ timp i-deea sa, ca un adeverat poet, prin cele mai pia-cute imagini.

Le Lutrin e o epopee glumeata §i veselhtotdeodata. ; gasim cu toate acestea in aceasta glu-ma acelea§1 silinti §i acelea§i merite ca §i intriunpoem epic serios. Portretele discordiei, a Lenel,a icanei, sent ni§te creatiuni tot atat de origi-nate, in genul lor, ca-§i zeil lui Omer, chiar §ivisul chntaretului dela strand poate fi comparatcu cele mai celebre visuri clasice, cu acel at A-thaliet de exemplu. Aceasta opera e cea mai ori-ginala din toate operele autorului ; autorul a des-voltat cu molt farmec §-i veselie, o mare dibaciede stil.

145 ---

Poetul canta o neintelegere ivith intre vest-mentarul Si chntaretul Sfintet-Capele dirt Paris,pentru a sti data un pupitru pe care stint pusechrtile de biserich trebue sa fie asezat in cutaresau cutare loc :

Derrière le lutrin, ainsi qa'au fond d'un antre,A peine sur son bane on discernait le chantre :Tandis l'autre bane le prelat radieux,Deeouvert au grand jour, attirait tons les yeux.

Chnthretul dete inteo parte acest pupitrucare-I impiedica vederea ; vestmentarul it pusela loc. De unde Si sfada care interesa tot Pa-risul, pe care Boileau a facut-o nemuritoare.Autorul incepe poemul sea prin an fel de pro-vocare. El a resphndit toate comorile limbei poe-tice in povestiri, in discursuri, portrete, tablourtsi cele mai mica detalii. Visul cantaretulut e unadin cele mai frumoase povestiri in limba francesa :

Les cloches dans les airs, de leurs voix argentineaAppelaient h grand bruit les chantres h matines,Quand leur chef, agite, d'un sommeil effrayant,Encor tout en sueur, se reveille en criant...Pour la seconde fois, un sommeil graoieuxAvait sous ses pavols appesanti mes yeuxQuand, l'esprit agite d'une douce fumee,J'ai cru remplir an chceur ma place accoutumee.La, triomphant aux yeux de chantres impuissants,Je benissais le peuple et j'avalais l'encens :Lorsque du fond cache de notre sacristie,

10

gin

si

,

-146line epaisse nuee a grands flots est sortie,Qui, s'ouvrant a mes yeux, dans son bleuatre eclat,M'a fait voir un serpent conduit par le prelat.Du corps de ce dragon, plein de soufre et de nitre,line tete sortait en forme de pupitre,Dont le triangle affreux, tout herisse de crins,Surpassait en grosseur nos plus epais lutrins.Anime par son guide, en sifflant it s'avance :Contre moi sur mon branc je le vois qui s'elance.Je me suis reveille plein de trouble et d'horreur."

Zuglavirea canonicilor dela Sainte-Chapellenu e deasemenea un tablou farmacator l

Parini les doux plaisirs d'une paix fraternelle,Poris voyait fleurir son antique chapelle :Ses chanoines vermeils et brillants de santeS'engraissaient d'une longue et sainte oisivete :Sans sortir de leurs lits, plus doux que leurs hermines,Ces pieux faineants faisaient chanter matines,Veillaient a bien diner, et laissaient en leur lieuA des cbantres gages le soin de loner Dieu."

Numai putin placut e §i portretul vqtmen-tarului:

Dans le reduit obscur, d'une alcove enfoncee,S'eleve un lit de plume a grands frail amassee.Quatre rideaux pompeux, par un double contour,En defendent l'entree a la clarte du jour.La parmi les douceurs d'un tranquille silencer

147Regne sur le duvet un heureuse indolence.C'est la. que le pr4lat, muni d'un dejenner,Dorinant d'un lager somme, attendait le diner.La jeunesse en sa fleur brille sur son visage ;Son menton sur son sein descend a, double stage,Et son corps, ramasse dans sa courte grosseur,Fait emir les coussins sous sa molle epaisseur."

Toate caracterele personajelor poarta peceteageniului ; Exista oare ceva mai ingenios, maivioiu si de mai bun gust decat aceasta placutrtveselie prin care autorul Isi odichnea spiritul(lela compunerea unel opere mai ostenitoare ? In--data ce termina o parse din poerna, se ducea sicetea el singer versurile sale in casa presedinte-lui Larnoignon, un 0m intelept, placut si vesel,In care gasea un amic devotat si un admiratorsinter si caruia poetul ii adresase una din celemai bone epistole ale sale.

Epistolele stint poate aceea ce ne face sicunoastem mai bine caracterul omului si al po-etului. Autorul se arata in adever in simplitateasi sinceritatea adeveratel sale natriri. Descope-rim fail greutate o inima generoasa. moravuricurate, un suflet inalt, un om Insfirsit placut si.de buns societate, must mai putin cunoscut de-,cat aparatorul sever al gustului si al bunulai-simtliterar.

Aceeasi intelepciune, aceeasi ratiune farme-catuare se &este in epistole, dintre cari unclestint chiar inspirate, sau de o adeverata emotiune,ca aceea adresata catra Racine, sau d6 cea mai

148 --

frumoasa si cea mai placuta morala, ca l'Epitresur l'honneur.

Boileau continua In epistole resboiul in sa-tire contra falsultu gust al contimpuranilor si aautorilor rel. Epistolele sent superioare satirelor;versificatiunea e mai mlaclioasa si mai usoard.Sh citatn ca dovada cateva versuri din epistolaa noua, sur le vrai, adresata marchisulm Seig-nelay, fiul lul Colbert :

nilien n'est beau que le vrai : le vrai seul est aimable ;Il doit regner partout, et memo dans la fable ;De toute fiction l'adroite faussetoNe tend qu'a faire aux yeux briller la veril 6,Sais-tu pourquoi mes vers sont lus dans les provinces,Sont recherches du peuple, et reps chez les princes ?Ce n'est pas que leurs sons, agreables, nombreux,Soient toujours a l'oreille egalement heureux ;Qu'en plus d'un lieu le sens n'y gene la mesure,Et qu'un mot quelquefois n'y brave la cesure :Mais c'est qu'en eux le vrai, du mensonge vainqueur,Partout se montre aux yeux, et va saisir le cceur ;Que le bien et le mal y sont prises an juste;Que jarnais un faquin n'y tint un rang auguste ;Et que mon cceur, toujours conduisant mon espritNe dit rien an lecteur qu'a, soi-meme it n'ait dit.Ma pensee an grand jour partout s'offce et s'expose;Et mon vers, bien on mat, dit toujours quelque chose.

Trel din epistolele sale stint adresate regeluirintaia, a patra si a opta. A. patra, uncle el po-

149

meneste faimoasa trecere peste Rin, Le passagedu Rhiv, e o capodopera de naraliune epica. Iuinttiia, Boileau, a amestecat i sfaturi folositoarela laudele sincere facute lui Ludovic al XIV.Voiu cita versurile dela sfirsit din aceasta epis-tola, unde poetul it laud& cu multa discretiune,(land elogiului forma cea mai delicata ;

Je n'ose de mes vers vanter ici le prix.Toutefois si quelqu'un par mes faibles &vasDes EMS injurieux pent eviter l'outrage,Peut-titre pour to gloire aura-il son usage :Et comme tes exploits, Otonnant les lecteurs,Seront a peine crus sur la foi des auteurs,Si quelque esprit malin les vent traiter de fables,On dira quelque jour pour les rendre croyablesBoileau, qui, dans ses vers pleins de sincerite,Jadis a. tout son siècle a dit la verite,Qui mit a tout blamer son etude et sa gloire,A pouttant de ce Roi pule comme l'histoire "

Aceasta episto14 fu cetita lui Ludovic al XIV,care retnase foarte satisfacut. Voila qui est tres-beau, zise el poetului, cela est admirable. Jevous louerais davantage, si vous ne m'aviez pastaut loue. Le public donnera a vos ouvrages leseloges qu'ils merirent mais ce n'est pas assezpour moi de vous loner, je vous donne une pen-sion de deux mile byres j'ordonnerai a Colbertde vous la payer d'avance, et je vous accordele privilege pour tons vos ouvrages." Desi rege-lui i placea foarte mult aceste versuri Si sfatu-

:

;

:

150

rile ce poetul i dadea, cu multa delicateta, pen-tru incetarea resboiului, totus monarcul isr con-tinua planul sea resboinic.

Sa mai citam insfirsit cateva versuri dintepistola a tiaptea, adresata lui Racine, in carepoetul fritrebuinteaza toata caldura ceruta de im-portanta subiectului ce trateaza. Pasiunea luicapetenie e ura ce-i luspira ivirea operelor proaste-si iubirea ce arata pentru cartile bune sana-toase. Epistola a saptea asupra utility it ihimi-cilor e compusa cu ocasiunea intrigelor ce setesau contra tragediei WI Racine, intitulata Pliedre,careia cabala formata fi opunea o tragedie cu a-celas nume a lui Pradon. Boileau in aceasta e-pistola se incearca sa mai reinsufleteasca speran-tele amicului salt foarte desnadajduit din causaintrigelor ce se faceau la representareacars erau incurajate de oameni cu multa insern-natate, ca ducele de Nevers, ducesa de Bouillon,.doamna tishculieres. Boileau sfatueste pe amiculseu sa disprqueas critica cea reuvoitoare si sacontinue mai departe cu publicarea operelor de-meritul Phedrei, care e apretuita de publiculcunoscetor si impartial la adeverata sa valbare,nu trebue a cruita alti judecatori at meritululseu decat pe acesti din urma.

Poetul incepe prin a lauda talental lui Racine :

Que to sais bien, Racine, it l'aide d'un acteur,Emouvoir, etonner, ravir un spectateur !

N3 crois pas toutefois, par tee savants ouvrages,

de

si

piesei, sil

.5.

si

-151Entrainant tous les co3urs, gagner tous les suffrages.Si tot que d'Apollon un genie inspireTrouve loin du vulgaire un chemin ignore,En cent lieux contre lui les cabales s'amalsent ;Les rivaux-obscureis autour de lui croassent.

La mort seule ici-bas, en terminant sa vie,Pent calmer stir son notn l'injustice et l'envie."

Orice talent face sa se- nasca gelozia, §i ori-ce om de geniu nu e recunoscut ca atare decatdupa moarte. Boileau citeaza pe Moliere care nus'a bucurat de o mta bun5, soarta, cat a trait :

Avant qu'un peu de terre, obtenu par priere,Pour jamais sous la tombe eilt enferme Molibre,Mile de ces beaux traits, aujourd'hui si vantes,Furent des sots esprits a nos yeux rebutes.L'ignorance et l'erreur a ses naissantes pieces,En habits de marquis, en robes de comtesses,Venaient pour diffamer son chef d'oeuvre nouveau,Et secouaient la tete a. l'endroit le plus beaulMais, slot que d'un trait de ses fatales mainsLa Parque l'eut ray 0 du nombre des humains,On reconnut le prix de sa muse eclipsee.4

Gelosia, departe de-a desouraja pe scriitor,trebue sa-1 bucure, cad it silete sa-si indoeasca,puterile pentru a scoate o opera §i mal buna de-cal cea pe nedrept criticata :

152

,Le merite en repos s'endort dans la paresse ;Mais par les envieux un, genie exciteAu comble de son art est mule fois monte !Au Cid persecute Cinna dut sa naissance."

Poetul nu se sfieste sä se punk si pe densulIn joc ; toate injuriile la care el a lost supus dincausa satirelor sale n'au facet decal sa-i mareas-ca reputatiunea sa :

,Je songe, cheque trait que ma plume hasarde,Que d'un coil dangereux leur troupe me regarde :Je sais sur leurs avis corriger mes erreurs,Et je mets a profit leurs malignes fureurs."

Boileau tei mina epistola, recomendand ami-cului seu, sh nu umble decht duple voturile oa-menilor luminati, sa nu bage deloc in seam&pe censoril ignorant' Si nedrepti. Cat despre pu-blicul necultivat, care nu stie sä guste frumusetain operele literare de merit, n'are deckt sä ad-mire pe Pradon, pentru care e racut :

Mais pour un tas grossier de frivoles esprits,Admirateurs zeles de toute oeuvre insipide,Que, non loin de la place oh Brioche preside,Sans chercher dans les vers ni cadence ni son,Il e'en aille admirer le savoir de Pradon."

Afark de operele despre cari ne-am ocupatmai sus, Boileau a mai compus si altele, earl,find de o neinsemnata valoare Munk nu a-

a

si

-153daug nimic la gloria sa. Asa el compuse o odaSur la prise de Numur, mai multe epigrarne, andialog in prose asupra eroilor din romane, o tra-ducere din un tratat grecesc a lui Longinus, careare titlu D6pre Sublim, .i cateva scrisori adre-sate la mai multi amici intre care inserrinamcorespondenta sa cu Racine si cu Brossette fun-datorul Academies din Lyon, care fiu mai tarziueditorul si comentatorul operelor lui Boileau.

Prin satire, prin epistole, mai cu seams prinarta poetics, Boileau a castigat, ca invatator atlimbei si al poesiei, o autoritate care a putut safie thgaduita, dar care nu e sdruncinata. Oricatelacune am gasi in opera sa, si chiar atunci candacele lacune s'ar parea ca se maresc sau se in-multesc, dac5. poesia viitorului tine ascunse ca-teva nouttiti neasteptate, autoritatea lui Boileaun'ar putea sa dispar5. `dinteo societate, in carebunul-simt are multa putere, si uncle opiniunileintelepte si cumpetate stint pretuite mai maltdecat orice. Boileau va fi totdeauna in literaturarepresentantul bunului-simt si al ratiunei san5-toase. Nu me sfiesc chiar de-a spune ca dacavreodata s'ar produce un non gen literar, necu-noscut Villa acum, dupe cel dintal entusiasm,si nesiguranta inceputurilor sale, ar veni, pentrua zice asa, de sine sä ga.'seasca loc in clasifiPa-rea asa de bine facuta de Boileau, sa se alipeascala celelalte genuri din aceeasi familie, si sa tearsregale de la legislatorul Parnasului.

Dace am isbutit a face cunoscut spiritul luiBoileau, caracterul operelor sale, si mai cu sea-ma rolul insemnat ce a avut in literatura fran-

-154cesa, lesne voila putea spume pentruce Boileaunu va fi primit niciodata de toata lumea. Amvezut ca acest poet mai Ca nu a avut tinerete,sau data a avut pasiune, aceasta a fost totdea-una pusa in servieiul ratiunii si a bunului gust.Arn vezut deasemenea ca el luase asupra Par-nasului rolul de legislator, i ca a intrebnintatin aceasta misiune asa de trebuincioasa, in tim-pul sett o autoritate netagaduita si o energie bi-nefacetoare. Pentru acel ce nu-1 privesc mai de-aproape, Boileau, e un om morocanos 3i displacut.Tote acei ce jertfesc total pentru imaginatitme ;toti acei ce iau fantasia si neorandueala dreptinspiratie ; toti acel ce au groaza de regula. ; top'acel ce se tern de-a fi biciuiti (si au dreptate sase teams cand stiu ca merita biciul), toti acestiasunt inirnicii sau eel putiu adversarii lui Boileau.

i maT intai tineril nu gasesc in Boileau cevacare sa-I multumeasca sau sa-1 inca.'nte. Oricatto -al incerca sa-I convingl ca Boileau merita safie citit, el tot nu sunt asa, de blanzi incatasculte povetele. Si cu toate acestea it inval a. pede rost ; mai ta'rziu nu se vor chi ca l'au inva-tat. Dar insfirsit nu trebue a li se cere sa-1 in-beasca si sa-1 piste cum merits.

Boileau, de sigur, are mai totdeauna drep-tate, ba anca mare dreptate. si aerul ski de pe-dagog impiedica risul sau receste sentimental.Se intampla chiar cateodati. ca unii, la oarecareversta, tot nu dau dreptate lui Boileau, si aceastavine de acolo, sau ca nu Pau mai cetit de malttimp si nu s'au ingrijit sa, indrepten impresiu-nile for de alts data, san din causa vre-unei ru-

ski%

-155sini neintemeiate care e poate respanditadecat ne putem inchipui. A. vorbi bine de Boi-leau, e Ca cum am vorbi Mu de amor, aceastato arata betran e vre-unul care sa voeasca aimbetrani inainte de limp ? Si gAndim actun laautoril cari n'au drept regula decat imaginaiu-nea cari cred ca genial n'are nevoe de sta.-

§i cari se socotesc oameni de geniu, cari nutin minte din Boileau decat un singar vers, a-cela uncle el zice :

Spavent un beau desordre est un effet de Fart."

§i cari, fiindca gugta foarte malt acest vers, nu,suet in stare sa poata admira pe celelalte ;atunci vom intelege ca darn Boileau nu va in-ceta niciodata de a fi admirat, e probabil totu-Ca el va avea totdeauna ponegritori.

Cat despre noi, credem ca trebue a da luiBoileau ceeace i se cuvine ; ni se pare ca eleste un poet incomparabil in genul intermediarintre simplu sublim ; fara aripi, pentru a pa-tea sä se ridice in regiunile superioare ; dar rarenu cade niciodata, aceasta Inca e ceva. S3, sezica ca nu are stralucirea geniului, §i nimenenu ar protesta. Am fi insi nedrepti died na i -ark

bunul sea simt foarte desvoltat, far-mecul unui spirit drept §i solid, agerimea de-adeosebi intr'un mod sigur adeverul de fals ;judecata care ca§tiga in. soliditate ceeace-I lipstepoate in inaltime ; 0 rara eleganta de limba, tot-deauna exacta §i adesea-ori poetica.

mui

si

dia,

ci

recunoaste

--

ei

lor,

pi

pi

156

Daca nici una din areste calif** nu corn-pun geniul, intrunirea si armonia tuturor cali-tatilor formeaza de sigur nn genie particular,care Ira fl geniul propriu al. lm Boileau .i pecare-1 putem numi geniul literar.

RACINE

In fruntea antorilor dramatics can urmaresccalea deschisa cu atata glorie de Mamie Corneille,merits a fi pus Jean Racine, nascut in 1639 laFerte-Milon, °rase] intre Meaux si Soissons. Ta-tal sea era inspector al salinelor. Remas orfandin frageda copilarie, in virsta de patru ant,Racine fu crescut de o ruda deaproape depe mu-ma. Mai intaI fu pus in colegiul din Beauvais,unde fats studii stralucite, in urma intra la Port-Royal-des-Champs, unde bunica sa si trel dinmatusele sale imbratisase viata calugareasca, Aiceavu de calauz in nouele sale studii pe faimosirpustnici (Solitaires du Port-Royal), Claude Lan-celot si Antoine Lemaitre de Sacy, care iubeaasa de malt pe tenerul Racine Meat it numeafiul sea. La Port-Royal, in aceasta casa sfanta,locuita de oameni invatati si evlaviosi, Racine avuocasiunea sa invete pe Omer si Euripid de canse inspira mai tarziu in tragediile sale. Supine-rea tenerului orfan la preceptele profesorilor seiera tot atat de mare ca si ravna sa pentru in-vatatura. Intr'o buns, dimineata cu toate aceste,nemai gandind la local uude se afla, voi sa so

158

.emancipeze. Se puse cu totdinadinsul sa citeascaromanuri §i versurI de lume ; evlavio§it inva-

tap dela Port-Royal nu erau tocmai multarnittde apucaturile cam .slobode ale ,colarulul lor.Lancelot it smulse din maul' romanul grecescTheagene et Charicl4e." Racine ici procura unalt exemplar, care avu aceea§I soarta ca si celdintat. El facu toate chipurile cumpera nual treilea, pe care-1 pe de rost ; in urmafl dada lui Lancelot, zice'ndu I : Tenez, vouspouvez butler encore celui-la".

Dupa ce esi dela Port-Royal, Racine veni]a Paris §i infra. sa fact filosofia in colegiul d'Har-court deacolo intra la biuroul verultu sett Vi-tart, intendantul ducelui de Chevreuse. Cu toateca castelul acestui duce era pentru Racine o lo-cuinta uricioasa, totes el era slobod et se dedea.cultultu muselor fara sa fie nelini§tit de cineva.Racine iubea mat cu deosebire poesia. Cea inialincercare poetica a sa a fost o oda intitulataNymphe de la Seine" in cinstea casatoriei luiLudovic al XIV-lea cu Maria-Theresa-de-Austria,casatorie ce avu lac in 1659. Poetul facea pe fluviltl sa zica aceste frumoase versuripline de delicate la adresa reginel

Regnez, belle Therese, en C3S aimables lieuxQu'arrose le cours de mon onde,

Et que dolt &taker le feu de vos beaux yeux".

Chapelain gasi piesa foarte frumoasa Si sta-rui pe langa rege a se face lui Racine o pen-iittne de 100 ludovici. 0 adoua oda, la Renom-

.si

si-0 0invata

:

Parisului

-- 159

nide aux Muses' cam to de aceeasi pittere, fdcuca floetul sa se bucure de o nova darnicie re-geasra, o pensiune de 600 livre. Aceasta piesafu comunicata lui Boileau care dori sa cunoaseape autor. Boileau dada sfat Jul' Racine, invatAn-du-1 : 2c faire difficilanent des vers faciles. Astfelfu inceputul prieteniel strinse ce legA pe acestIdol poep timp de patruzeci de ani, si care esteun eveniment important in istoria literature) frau-cese.

Cam tot catra acelas timp, Racine fu pre-sentat Jul Moliere de catra La Fontaine, cu careacesta era prieten de malt timp. Mamie poet co-mic it primi cu cea rnai mare placere in intimi-tatea sa si incuraja intaile sale lucrarI literare.In zadar familia sa voi sa-1 faca sa studieze teo-logia si sa imbrace rasa calugareased ; nici ru-gamintile matusel sale care era calugrtrita, nicistaruintele profesorilor sei nu putura a-1 face sarenunte la cariera teatrala. Racine aratand JulMoliere o tragedie scoasa din romanul Theageneet Chariclee", acesta vezu in Racine un adeve-rat talent teatral ; cu toate aceste it sratui sa nurepresinte aceasta tragedie, dadu ca mai dra-matic subieetul piesel Thebacle" sau sfada fii-lor lul Oedip si a Jocastei. Piesa fu inadever re-presentata cu succes in 1664 la teatrul dela Pa-lais-Royal; si Moliere singur juca rolul Jul Eteocla.Aceasta tragedie fu urmata de a alta Alexandrele Grand", cu o versificatiune superioara, siunde se gasesc trasaturi de genic can fac a pre-vesti chiar de pe acuma tin mare scriitor intr'unpoet de 26 de ani. Piesa fu rnai intaI jueata la

.i-i

160

teatrul lin Moliere. Actorii, mediocri tragediem,nu 0 putura Fuca cu toata arta ceruta pentru unasemenea gen literar. Racine se temea chiar sanu o suere parterul ; rapede o dada comedieni-lor otelului de Bourgogne cars erau mai cunos-cetori in ale tragedies, si avu printre artists pecea mai bung actrila a lui Moliere, domnisoaraDuparc.

Amendoi poetic se sfadira, fa'ra insa de a in-ceta a se stima unul pe altul i fara sa se pis-mueasca.

Se povesteste ca adoua zi dupa intaia re-present are a piesei lui Moliere, le Misanthrope ",care fu primita cu receala de public, un prietencrezu ca face mare placere lui Racine aducen-du-i aceasta §tire. La piece est tombee, ii spuseprietenul r rien n'est si froid, vows pouvez m'encroire, j'y etais".Vows y etiez, respunse Ra-cine, et je n'y etais pas : cependant, je n'encroirai rien, parce gull est impossible que Mo-liere ait fait une mauvaise piece. Retournez-y, etexaminez-la mieux".

Si Moliere la randul sea se arata nepartini-tor In aprecierile sale asupra comediei pline despirit a lui Racine intitulatd les Plaideurs", incare ar fi putut sa valid un rival, dad. nu pen-tru interesul actiunii eel putin pentru adeveratulstil comic. and Moliere e§i dela adoua represen-tare a piesei pe care pablicul o §uerase, strig5In gura mare : Cette comedic est excellente, etceux qui s'en moquent meriteraient qu'on semoquat deux". Votul marelui comic ajutat de

-161votul regesc, contribui foarle malt a face pepublic sa fie mai drept catra Racine.

Les plaideurs" e o farsa hazlie, pe care ocetim en plAcere, deli actiunea e lipsita de Inte-res, care singer face ca piesele de teatru sa

pret. E mai molt un tablou satiric al obice-iurilor barouliu decat o adeverata comedie. Ra -cine 1 i ride de mania de a judeca si de apleda, de lacomia judecatorilor. de reaoa credinta.',de eruditiunea pedants., de aiurarile si gustul celprost al advocapor. Toata lumea cunoaste pedomnul Dandin, care nu viseaza decat judecati,Si care voeste

Ne se coucher qu'en robe et qu'en bonnet carre"

El afla cä cane]e see a mancat un clapon.Eata un proces ; dar

taut de part et d'autre avoir un avocatVoila votre portier et votre secretaire ;Vous en ferez, je crois, d'excellents avocets?lls sont fort ignorants

Petit Jean, acest talhar de portar care nitdeschide poarta cleat acelora cari ii pun un banin mama graissent le marteau", incepe pledoa-ria sa prin faimoasa enumera Tune :Quand je vois les Cesars, quand je vois leur fortune;Quand je vois le soleil et quand je vois la luneQuand je vois les Etats des Babyboniens :')Transferes des serpents 2) aux Macedoniens".

1) Babyboniens pent= : Babyboniens ; 2) si Serpents pentruPenang.

11

ai-ba

II

- 162

Quand ura-t-il tout vu ?" striga imprici-natul ; acest cuvent a devenit un proverb carese poate aplira acelora cars, In loc de a alegetrasaturile principale ale unui subiect, se perddincontra In amanuntimi si In aiurari.

Impricinatul respunde lul Petit Jean, si Inexordiul seu Incepe si mai de sus, Inainte de

La naissance du monde et sa creation.Avocat, oh 1 parsons au deluge,

11 striga judecatorul superat. Avocatul nu ajungela potop ;

Dandin adoarme si se lash sa cada.... Quellechute ! mon 'Are" zice Leandru trezindu-1.

Certes, je n'ai jamais dormi d'un si bon sommeu

zice inteun mod naiv magistratul.Cele dintai doue tragedii fusesera Acute dupa

modelul dat de Corneille, si elevul imitase maimull defectele decat calitatile profesorului. Dupaaceasta indoita Incercare, se hotari sa lucrezerail model, si sa dea tragediei o forma noua.

Corneille traise in timpul domniei nelinistitea lui Ludovic al XI1I-lea si a regentel Annei deAustria. El pusese pe scena femeile timpului seu,eroinele Prondei, mandre, ingamfate, eland, dup.cum zice Racine des lecons de fierte a des con-querants" .

0 societate mai eleganta, mai civilisata ur-ma dupa aceasta epoca turburata. Poetul si zu-gravul acestei societati fu Racine. El era din

163

'nature, inzestrat cu calitali necesare pentru a zu-gravi aceasta societate aleasa §i politicoasa a yea-cului al 17-lea. Pe lang6 tin gust delicat, o ima-ginatiune bogatg, o puternica sensibilitate, Racinemai avea §i simtimentul bunel o eleganta

o claritate de stil naturalti, care se potriveaude minune cu tragedia astfel cum el o intelegea.

Doue sunt in adever titlurile de capeteniere fac ca poetul sa fie admirat de not pateti-cul si stilul. Prin aceste done feluri de merit pecare le-a posedat intr'un grad extra-ordinar, Ra-cine s'a ridicat la intbiul rang printre poetiitragici, §i a putut se, cg§tige aceasta glorie in-semnata de-a fi pus, de catra cateva spirite alese,in curnpana cu Corneille. Nu voiu cerceta dacaRacine a fost, dupa cum s'a zis, un poet curte-zan, orbit Ora inteatat de admiraliunea ce aveapentru Ludovic al 14-lea Meat cauta a ascundechiar grecelile cele mai vadite ale monarcultu ;daca n'a trebuit se, pane, pe scene, moravurile oa-menilor din timpul seu sub figura eroilor anti-chitatil cu total. deosebiti in realitate de muffseniori de curte ce locuiau la Marl y la Ver-sailles; nu me voiu ocupa deasemenea daca idea-lul dupa care poetul a conceput caracterele, mo-ravurile, actiunile persoanelor sale n'a fost totam de sublim ca si acel al stralucitului sea pre-decesor ; daca exists o disproportie uneori neer-tata intre importanta rolurilor de capetenie inpiesele sale, §i neinsernntitatea relative, a catorvaroluri secundare ; insfir§it daca un oarecare abusde retoricti §i de eleganta nu slabete cateodataimpresiunea dramatics. Fa0. indoeala aceste ces-

cuviinti,0

§i

164

tiuni stint departe de-a fi fara importanta, atatdin puntul de vedere al interesulm istoric cat sidin acel al criticei literare ; si nu pot tagaduideasemenea ra unele critice serioase asupra poe-tului sunt basate pe adever. Dar in acelas timedeelar ca sunt gata, data nu a-1 justifica de (ni-ce acusare ce i adus, cel putin a pleda in fa-voarea sa circumstance usuratoare. Mi se pare cao glorie stabilita, ca acea a lui Racine, prin ad-miratiunea a doue veacurt, ar trebui sa fie scu-tita de tirania si de capritiile model. Cu toateaceste nu s'a intimplat astfel, si astazt e la moda,printre critich cari se inmandresc de-a spuneceva nou. de-a jertfi pe Vacine lui Corneille casi cum n'ar fi cu putin ,a de a lauda meritulunuia Para a micsora meritul celuilalt. Ar fi In-teresant a cauta motivele pentru care Racine nue tocmal gustat a.stazi de unele persoane. Unmotiv ar fi poate pasiunea de a critica de carestint cuprinst aces ce cred ca se von face cunos-cup altora criticand cu deosebire aceea ce e mapadmirat, sau un oarecare dispret pentru imitare,caracteristic timpului in care traim, si care lo-veste tocmal pe un poet adeseori imitator; sauinsfirsit faptul ca Racine, find dintre tot,' poetiiveaculut al 17-lea acela care s'a apropiat maimul t de perfectiunea clasick a fost adversarul pecare Romantisment, l'a ales pentru a-1 combate,crezend ca prin acest mijloc isi va arata supe-rioritatea. Oricum ar fi insa, dad. am voi saadunam criticele mai mutt sau mai putin respec-tuoase la care a fost supus Racine, am gasi, spremarea noastra mirare, ca totul i s'a contestat

s'a

- 165

tncepend cu arta compositiunii i pana la valoa-rea reala a stilului. Am cetit odinioara, catevafragmente de conversatiune familiara, in care celmai mare poet francez al vearulur al 19-lea,Victor Hugo, intr'un cerc de cativa prieteni,de sigur fara avea pretentiunea de a impune ideitesale publicului, credea ca dovedeste inteun chipvictorios ca oarecare bucati din Racine, socotitepana acuma ca frumusete netagaduite, nu eraualtceva decat niste idei false exprimate lute°limba putin naturala

Nu e vorba aice, de-a face ca Racine sacapete in ()chi' lumil stima ce avea, stima cen'a perdut-o niciodata, si de care se va bucurainca multe veacuri, cu toate criticele pasionatesi nedrepte. Educatiunea ce a primit, rnijlocul incare a trait si influenta ce acest mijioc a pututsä exerciteze asupra geniului sea. natura Si le-gile cadrulut tragic, in care si-a inchis concep-tiunile sale ; insfirsit temperamental seu propriu,caracterizat printr'o sensibilitate foarte mare, suntdeajuns motive can pot esplica pentru ce poetuldesplace unor novatori moderni mai indrasneti.Voiu mai adaogi la aceste tii gustul Feu invede-rat pentru perfectiune, un sentiment inascut pen-tru formele cele mai pure ale artei, care trebueasa -1 tina cu totul la o parte si sa-1 fereasch deaceste man. indrasneli, de contrastele puternicece plat dramel contimporane mai geloasa de si-gur de-a se alipi de scoala lui Corneille si Sha-kespeare decat de aceea a duiosului, a sensibi-lulm si a armoniosului Racine. La urma., dad.astazi e la moda, sa se micsoreze gloria lui Ra-

-166tine, moda e din natura sa supusa capritiului ;ea adoreaza cu placere aceea ce a nimicit, si nutrebue sa ne desnadajdaim ca va veni un timpsand ea va fi earas in favoarea autorulul Atha-liei Si a Phedrei.

In at doilea loc, aceste schimbarT de opinie,cu atat mai trecetoare cu cat sent mai nedrepte,nu vor avea influents decat asupra unui numerrestrins de oameni, mai dedati cutarei sau cu-tarei scoli deck framusetel singure, mai pasio-nap.' pentru oarecare forma a artel decat pentruarta insasi. Multimea oamenilor luminati e dinfericire mai presus de aceste sfezi particalare.Preocupata numai de a cauta in operele de artaprivelistea framosului, fa'ra a se Ingriji nici desilintele, nici de teoriile, ce l'au produs, singarae in stare a critica si a Lauda fara partinire ; sis

aceasta multime, ce poarth numele de public, vafi totdeauna asa de dreapta incat sä recunoasca.meritele WI Racine, si sa-I dea dreptatea ce i secuvine.

In mijlocul and societati retrase si cu mo-ravuri severe, in sfantal local dela Port-Royal,unde toate pasiunile pareau stinse, afara de pa-siunea literelor si a credinteT, romanul les A-mours de Theagene et de Chariclee" presenta luiRacine o framoasa descriptiane despre interesele-si deosebitele sentimente cari necajesc sufletele instare de societate : in special gasea in ea tabloulmiscarilor pasionate ce amoral le produce in ini-ma omeneasca, tablou de altmintrelea nevatama-tor, cam opera e insemnata prin moralitate : si,

aceasta cetire cu atat mai atragetoare fiindca tre-

167

buea tine volmnul ascuns, deschizend tinereisale inpginatiuni perspective cu totul none, 11

ducea departe de zidurile posomorite innegriteale Sobietatii. Fara indoeala Euripid §i Sophocleii vorPisera despre pasiunile omene,ti, cu maimult4 tarie adever ; dar tine nu §tie ca ceti-rea tlnui roman oprit face mai multa impresiune,asupila spiritelor tinere decat cetirea celor maifrunease opere, pe care trebue sa le studiezi curegpla Si sa le admiri de porunceala.

Aceasta fu deci intaia hrana oferita maressale sensibilitati, care era una din trasurile decapetenie ale natures sale ; §i intaia ocasiune ce-1In data pentru arunca §i el ochh ca pe fu-

asupra lumii, gasind prin vivacitateaaceea ce romantierul nu §tiuse sau nu In-

draznise sä zugraveasca, lnteresandu-se de pe a-cuma la tot ceeace intrevedea din turburarileinimei §i din drama a§a de complicate a vietilomene§ti.

E deci aproape sigur ca romanul les Amoursde Thdagene et de Chariclee" a avut o influentsfoarte mare asupra vocatiunif aceluia care erasa fie numit mai tarziu, zugravul pasiunilor : Si

nu pentru intaia oara o mica rausa a produsmarl efecte. Dad. nu m'am 1n§alat exprimandaceasta opiniune, a ertat de a afirma ca intelep-tul .Heliodor, episcop la Tricca In Tesalia, scriindromanui seu cam naiv, cam rece, §i cam mono-ton, era cu totul departe de a prevede ni§te ast-fel de urmari,

La Port-Royal, Racine avea de eat va timpgustul versurilor. El e§i deacolo dupa tree ani

8a

allri§

si

si

imagine-

168

de studii serioase, posedand cbiar de pe 4tuncisecretul stilului seu, pe care trebuea sa-1 imbu-natateasea 'Ana la sfirsitul vieth sale. Din. acestminut deasemenea, Incepuse, dupa cum am ye-zut mai sus, prin cetirea scriitorilor antici, aceastastudiare pasionata si plina de atentie a ipimeiomenesti, care trebuea sa fie grija si gloria In-tregei sale vieti. Dar nu vezuse inca lumea ; 'Antraa o zugravi trebueste mai Intai a o studia, caciinima omeneasch nu se gaceste. Acel care n'aInvatat a cunoaste pe om decat in cart', charIn cele mai frumoase nu va face niciodattt cleatniste imitatiuni mai mult sau mai putin bunenu stint man zugravi decat acei can an inva-tat a zugravi dupa natura. 1111 se pare ca fie-care din no' are in Rune nn indoit rol. SuntemIn acelas timp si actors si spectator' : adeca caavem interesele, bucuriile si supa'rarile noastre sine lnteresam mai mult sau mai putin la aceeace fac si la aceea ce sufer cei dimprejurul nostru.Cel dintai din aceste roluri ne present& negresitun Interes puternic, flindca nu e fara pericol ;dar al doilea e On de cele mai delicate placeripentru aeela care e In stare de a vedea bine side a simti inteun mod puternic.

De altmintrelea ce subject mai Interesant destudiat, ce tablou mai atragqtor cleat acel atsocietatii omenes.ti, cu placerile si durerile, teme-rile si sperantele, maririle si slabiciunile, pasiu-nile si virtutile sale I Ce priveliste mai placutapentru un observator inteligent si curios, decatprivelistea sbuciumarilor fora sfirsit In care seafla bieth muritori In viata si moarte ! Spectacul

169

dealmintrelea asa de multiplu si asa de variatincat presenta tuturor spiritelor o specie de in-teres deosebit, si o hrana pentru a satisfacetoate curiositatile. Un filosof crestin ca Pascalsau Bossuet nu va vede in aceasta decat nepu-tinta nazuintilor omului si micimea nadejdnirilorsale ; un sceptic ca Montaigne stand la o partefoarte nepasator, va privi totul cu un ochiu recesi linistit, va insemna ca un spectator prevezetorsi plin de spirit, cele mai mici amenuntimi aletabloulm ; multamit de sine insus dach a reusit-sa inteleaga totul, dach nimic nu seapa din ve-dere spiritului seu petrunzetor si delicat, un mo-ralist ca La .Rochefoucauld va lasa totul la o partepentru a-si pune toga silinta sa descopere In a-dancimea inimei omenesti si sa scoath la lumina,slabiciunile ascunse, mobilele rusinoase, vitielecan stau ascunse. Dar luati un om care sa fiedin firea lui in stare de a se interesa de ceilalti°amen' ; unul dintr'acei pentru can poetul latinse pare ca a scris intr'adins aceasta frumoashmaxima : homo sum et nihil humani a me a-lienum puto" ; luat,i un om care sa nu fie nu-mai curios, dar si sensibil ; care sa nu fie numalInteligent, dar si pasionat ; care sa nu aiba nu-mai un spirit. destul de profund Si petrunzetorpentru a intelege totul, dar si o imaginatiune-destul de puternica pentru a simti totul ; luatiinsfirsit sufletul until poet ca Racine si facet' satreach pe dinaintea lui tabloul societatii astfel cume representata in marii scriitori can an inteles-omai bine, sau mai de grabh astfel dup. cum seafla In realitate insasi ; yeti vede toate sentimen-

170

tele omenesti reflectandu -se in acest suflet ca siIntr'o oglinda. Il yeti vede primind oarecum, randpe rand, imaginea de tot ceeace se petrece in ju-rul lei ; nu e sentiment pe care sh nu voeasch,a-1 impArtasi, nu e durere pentru care sh nu corn-patimeasca, nu e indignatiune dreapta la care shDU se uneasca, nu e pasiune a careia privelistese nu-1 inferbante sau sh nu-I entusiasmeze. Incurand sufletul celorlalti oameni nu va mai ave-secrete pentru dansul ; el va sti sh, deosebeaschdintr'o singura aruncatura de ochiu rapede si si-gura aceeace fiecare 10 ascunde siasi ; va sti maicu sena, sh analiseze drama misterioasa care aredrept teatru inima omeneasca, si sh reproduch,cu o exactitate vrednica de admirat, luptele cese petrec necontenit in nol insi-ne.

Astfel imi inchipuesc eu pe Racine la virstain care demonul sacra al poesiel si al dra-mei il nechjea fad! preget. Prin sensibilitateafa'ra margin!, care it Picea sh primeasca cu u-surinth cele mai vii impresiuni, imi explic far -mecuL teatrului seu, energia si profunditateace a pus in analisa pasiunilor omului, simai cu seams a femeei. Dach ne intereseazhpang inteatata, aceasta e din cause ca si el sin-gur se intereseazti la lucrurile ce ne pane Ina-intea 03hilor ; data ne !nisch, aceasta e din causeeh si el singer e miscat ; dach ne pasioneaza sine entusiasmeaza, aceasta e din cauza eh, prinun privilegiu al geniultu, simlind el insus pasin-nile ce descrie, le representa cu o exactitate ad-mirabild. Corneille care s'a pus mai sus decatRacine prin nascocirea caracterelor, n'a impins

-171 --a$a departe $tiinta analisei pasiunilor perfec-tiunea zugravirilor. Drept vorbind, Corneille nua representat gala pasiunile pe cat virtutile, intimp ce Racine, geniu eminamente tragic, a ri-dicat la culme arta de a face sa vorbeasca pa-siunile $i de a le face sä lucreze, adica pateticul.

Cele dintai done tragedii scrise la virsta de25 sau 26 de ant, aveau chiar atunci un meritsuperior, ca stil insa interesul dramatic era slab.Subiectele, afara de aceasta, nu erau bine alesepentru a da talentulut sea ocasiune dA a se des-volta. Dar nu intirzie malt timp pentru gasicalea : o gasi in Andromaque, a carei aparitiunefa unul dintre evenimentele cele mai importantedin istoria literaturei francese. Se zice ca Andro-maque nu fa'cu o mai mica impresiune asuprapublicului decia Le Cid a ltti Corneille, aceastase explica, cu toate ca amendoue au aparut inimprejurari deosebite. Corneille crease an gencare fi era propriu, la care nimeni nu se a$tepta,$i Le Cid de$teptase si o mare mirare si admi-ratiune pentru poet. Racine, dupa done incercaripline de speranta, ajunse deodata la perfectiuneintr'un gen in care predecesorii 5i rivalii set seincercasera malt timp far& sä reuseasca vreodata.dead pe jumetate. Cata bucurie a trebuit säsimta publicul cand a vezut pe un poet tener ri-dicandu-se deodati la culmea arlei cand putudin acel moment sa intrevada tot aceeace Frantaera in drept sä a$tepte dela an geniu a$a de &Li-mos I Dar adeveratil admiratori at lm Racine,acet can faceau sa se vada mai bine marirea sa,

can justificau gloria sa, nu erau cunoscetorit

§i

$i

;

a-el

pi

172 --

priceputi cari explicau pentru ce piesa era fru-moasa si cari aprobau succesul et ; adeveratit ad-rniratori cra mullimea acelora cari umpleau tea-trul la representatiunile Andromaque, cadascultau aceste versurl minunate, cu aplause sim-patice, si cari nu eseau niciodata dela teatru, faraa fi varsat mai Intai lacrimi. Emotiunea era laculme, cand veduva lui Hector cadea la picioa-relele Hermionei, nemiloasa si barbara din pri-cina gelosiei ; sau cand aceasta Hermiona in--tr 'tin limbagiu pe care elocinta pasiunilor nul'a Intrecut niciodata, invinovatea pe Pyrrhuspentru perfidiile si Injositoarele sale slabiciuni !Zugravirea amorului neinfranat in Hermiona, aamorului matern in Andromaque au produs intoate timpurile, si vor produce in totdeauna celemai marl' emotiuni pe care cineva poate sa lesimta la teatru, fiindca aceste pasiuni sunt ade-verate, si fiindca nu e suflet de femee care sa nurecunoasca in aceasta zugravire, marit si impo-dobit prin prestigiul scenei, tot aceeace femeea asimlit batend in inima el. Nu trebue cu toateacestea a ne fnsala asupra celor ce am spus maisus. Negresit femeile care an avut pasiuni totatat de violente ca si Hermione, barbatil cari ausuferit ca si nenorocitul Oreste, sunt rani, si emat rar Inca sa vedem cele mai man turburarisufletesti avend desnodaminte asa de nenorocite ;dar ridicand pasiunea la un astfel de grad deviolet*, impingend-o pang la urmarile cele maiingrozitoare, poetul n'a facut alta decat s'a folo-sit de un drept ce-1 are ; data a trecut pestemarginile obicinuite, a remas tot in natura ; si

173

observatiunea pe care am facut-o cu prilejul stu-diului nostru asupra lui Corneille, o repet §i. s-cum : ca pasiunea de§1 idealisata prin farmeculatotputernic at artei, nu e cu toate aceste maiputin adeverata.

Cine sunt deci acel ce invinovatesc pe Ra-tine ca e lipsit de puterea dramatica ? Voiu punesub ochii cititorilor scena admirabila despre care-vorbiam mai sus, aceea in care Hermione doje-ne§te cu cuvinte aspre pe omul ce ea inbe§te.Vela vede indata ca niciodata gelosia nu s'a are-tat en o mai mare eloquenVa.

ACTE IV, SCENE V.

PYRRHUS.

Vous ne m'attendiez pas, madame; et vois bienQue mon abord ici trouble votre entretien.Je ne viens point, arme d'un indigne artifice,D'un voile d'equite couvrir mon injustice ;Il suffit que mon cceur me condamne tout bas ;Et je soutiendrais mal ce que je ne crois pas.reponse une Troyenne ; oui, madame : et j'avoueQue je vous ai promis la foi qua je- lui voue.Un autre vous dirait que, dans les champs troyens,.Nos deux peres, sans nous, fiermerent ces liens ;Et que, sans consulter ni mon choix ni le votre.Nous flumes, sans amour engages l'un a. l'autre :Mais c'est assez pour moi que je me sois soumis,Par mes ambassadeurs mon cur vous fut promis ;.

-114'Loin de les revoquer, je voulus y souscrire :Je vous vis avec eux arriver en Epire ;Et, quoique d'un autre oeil l'eclat victorieuxEa deja prevenu le pouvoir de vos yeux,Je ne m'arretai point a cette ardeur nouvelle,Je voulus m'obstiner it vous etre fidble ;Je vous requs en reine, et jusques a ce jourJ'ai cru que mes serments me tiendraient lieu d'amour.Mais cet amour l'emporte ; et, par un coup funeste,Audromaque m'arrache un cceur qu'elle deteste ;'L'un par l'autre entraines, nous courons a l'autelNous jurer, malgre nous, un amour immortel.Apres cela, madame, eclatez contre un traltre,'Qui l'est avec douleur, et qui pourtant vent l'etre.Pour moi, loin de contraindre un si juste courroux,II me soulagera peut-etre autant que vous.

HERMIONE.

Seigneur, dans cet aveu, depouile d'artifice,J'aime a voir que du moins vous rendiez justice ;Et que, voulant bien rompre un noeud si solennel,Vous abandonniez au crime en criminel.Est-il juste, apres tout, qu'un conquerant s'abbaisseSous la servile loi de garder sa promesse ?Non, non, la perfidie a de quoi vous tenter ;Et vous ne me cherchez que pour vous en vanter.-Quoi 1 Sans que ni serment ni devoir vous retienne,-Chercher une grecque, amant d'une Troyenne !_Me quitter, me reprendre, et retourner encor

175

De la fille d'Helene a la veuve d'Hector ICouronner tour a tour l'esclave et la princesse IImmoler Troie aux Grecs, au fils d'Hector' la Grace?Tout cela part d'un cceur toujours maitre de soi,D'un heros qui n'est point esclave de sa foi.Pour plaire a votre spouse, it vous faudrait peut-etreProdiguer les doux noms de parjure et de traitre ;Vous veniez de mon front observer la paleur,Pour aller dans ses bras rire de ma douleur :Pleurante apres son char vous voulez qu'on me voie.Mais, seigneur, en un jour ce serait trop de joie ;Et, sans chercher ailleurs des titres empruntes,Ne vous suffit-i1 pas de ceux que vous portez ?Du vieux Ore d'Hector la valeur abattueAux pieds de sa famille expirante a sa vue,Tandis que dans son sein votre bras enfonceCherche un reste de sang que Page avail glace ;Dans des ruisseaux de sang Troie ardente plongee;De votre propre main Polyzbne egorgee,Aux yeux de tous les grecs indignes contre vous :'Que peut-on refuser a ces genereux coups ?

PYRRHUS.

Madame, je sais trop a quel exces de rageLa vengeance d'Helene emporta mon courage :Je puis me plaindre h vous du sang que j'ai verse :Mais enfin je consens d'oublier le passé.Je rends graces au ciel que votre indiferenceDe mes heureux soupirs m'apprenne l'innocence :

--176 -Mon cceur, je le vois biers, trop prompt a se getter,Devait mieux vous connaitre et mieux s'examiner,Mes remords vous faisaient une injure mortelle :Il faut se croire aims pour se croire infid'ele.

Rien ne vous engageait a m'aimer en effet.

HERMIONE.

Je ne t'ai point ern* cruel ! qu'ai-je done fait ?J'ai deiaigne pour tour toi les vceeux de tons nos princes :Je t'ai cherche moi--rneme au fond de tes provinces ;J'y suis encor, malgre tes infidelites,Et malgre tons mes grecs, honteux de mes bontes.Je leur ai commands de cacher mon injure ;J'attendais en secret le retour d'un perjure ;J'ai cru que tot ou tard, a ton devoir rendu,Tu me rapporterais un cceur qui m'6tait de.Je t'aimais inconstant ; qu'aurais-je fait fidele ?Et meme, en ce moment, oil to bouche cruelleVient si tranquillement m'annoncer le trepas,Ingrat, je doute encor si je ne t'aime pas.Mais, seigneur, s'il le faut, si le ciel en colereReserve a d'autres yeux la gloire de vous plaire,Achevez votre hymen, j'y consens, mais, du moinsNe forcez pas mes yeux d'en etre les temoins.Pour la derniere fois je vous parle peut-etre ;Differez-le d'un jour, demain vous serez maitre....Vous ne repondez point ?.... Perfide, je le voi,Tu comptes les moments que to perds avec moi.

1,77

Ton coeur, impatient de revoir to Troyenne.Ne souffre qu'a regret qu'une autre l'entretienne r.Tu lui parks du CO3l1r, to la cherche des yeux.Je ne to retiens plus, sauvetoi de ces lieux ;Va lui jurer la foi qua to m'avais juree ;Va profaner des dieux la majeste sacree.Ces dieux, ces justes dieux n'auront pas oubliaQue les memes serments avec moi t'ont lie.Porte an pied des autels ce cceur qui m'abandonne ;Va, cours: mais crains encor d'y trouver Hermione

Si vedem acuma in ce consists frumuseleaacestel scene, si din ce elemente ea se compune.

Mal intai, sentimentele sunt adeverate; sidac6 presupunem in viata de toate zilele o per-soanil care sa aft acelas caracter si care sa liein aceeasi situatiune, -vorn recunoa$te cu totil canici aceasta nu va spune altceva. Dar ascultandaceasta. persoana, insemnand in treacAt fiecaredin cuvintele sale, si punend In urma pe scen4discursul seu fara a schimba ceva, credeti oareca poetul ar produce asupra spectatorilor efectulce voeste sa. producti, ? Nu, faro indoealk si entoate acestea se pare ca aceasta e natura ins*.Aceasta e procedarea recaismuiur, care rationeazA,astfel: nu e nimic mai frumos, nimic mai a-deverat deck natura : deci trebue sa reproducemnatura asa cum se gaseste, asa cum este", Duramine unul, nu e gresata mai mare nici mai dAu-nitoare pentru arts decAt aceasta tEorie a reali-stilor. Nu,, natura astfel cum o intelegem, nu enici tot ee e mai frumos, nici tot ce e mai ade-

12

178

verat. i mai Intal de toate, unde Mali natura ?Done persoane, In aceeasi situatiune violentd sufle-teasca, en aceeasi turburare de spirit, vor spunenegresit aceleasi Inertia dar nu se vor exprimain acelas chip ; va trebui deci a face o alegereintre aceste done expresiuni deosebite ale aceluiassentiment ; si pe care sa o alegem ? Caci amen-doud sent naturale. Dar nici una nici alta desigur nu -va fi realisat aceea-ce arta singurd poatesa faca. Poetul va pune oarecare ordine In neo-randuiala naturala a gandirilor si a sentimente-lor ; el be va insira prin o gradatiune plina dearta care va sustine emotinnea inainte de a oduce la culme putin cate putin si pe nesimtite ;va pregati si va aduce la timp si en chibzuinta.aceste isbucniri neasteptate de sensibilitate, carisguduesc cu atata putere sufletul spectatorului ;va indulci cutare expresiune pe care am doll, A.ne-o intiparim in memorie ; va da mai multa tariealteia care n'a exprimat toed gdndirea ; va lasala o parte repetirile cari stint numeroase in pa-tima maniei, si va face din aceste un tot careva fi mai armonios, mai cu adeverat frumos, sipoate mai patetic. Ce va mai fi, dacd poetul pelangh aceasta intaie lucrare a artel mai poseclasi stiinta stilului care singur e o frumuseta sidata imbraca oarecum pasiunea cu toate farme-cele vorbii ii ? Nu putem zice oare Ca poetul vafi facut atunci ceva mai frumos decat natura ast-fel cum ni se presenta indeobste, fiindca dojanasa nn va fi acea a cutarii sau cutarii gelosil par-ticulare, dar a unel gelosil ideale, dad ne e er-tat a pune impreuna aceste done euvinte ?

179

Odata pus pe calea ce I arata geniul seu,Racine merse cu un pas repede si sigur. Suc-cesul mic ce capetA, nu corespundea totdeaunacu silintele ce-s1 dadea ; Britanicus nu placu

ca sj Andromaque, si Padre capodoperasa, nu numal ca, nu destepta admiratiunea cemerita, dar avu nefericirea sa vada ca i se pre-feed pe nedrept, o opera mai malt cleat mediocitpurtand acelas title si tratand acelas subject.Trebue ca un poet, oricat de mare a fi el, sase astepte la aceste gresell ale contimporanilorsei, venite sau din pricing zavistiel sau a nesti-intei ; trebue deasemenea si el in astfel de situ-atiune sa nu se lase a fi descurajat, si putemsocoti ca o nenorocire pentru teatru ca Racine,in urma supararit ce -i pricinui nereusirea trage-diei Padre, s'a retras cu totul in viata privata,condemnandu-se la o tacere absoluta timp de 12ani, cari ar fi putut sa fie imbelsu,gati in capo-dopere. Oricum ar fi frisk astazi cand posteri-tatea a judecat pe poet mai cu dreptate si maiimpartial,--persoanele nascocite de imaginatiunea'lei Racine si-au reluat locul for in .lumea idealspe intaiul plan, in mijlocul tipurilor nemuritoareformate de arta tuturor timpurilor,gi cari, faraa fi avut vre-o data existenta reala, sunt totuscibiectul admiratiunii si a simpatiel, omenirii.

De obicinuit se imparteste teatrut WI Racinein tree parti : piesele imitate din autorii antici,Andromaque, Iphigenie, Phedre ; piesele originale,Britannicus, Berenice, Bajazet, Mithridate ; §i pie-sele religioase, Esther si Athalie. Un cuvent numalasupra acestei impartiri si in privinta celor din-

pu-blicului

-180tai trei tragedii. Racine le-a imitat din Earipid,eel mai patetic dintre poetil greci, §i care fail:.indoiala avea mai multa asemenare rat propriulsett geniux pentru desvoltarea ce a datAm vent ea marele Corneille deasemenea a in-ceput prin a fi imitator, fiindea subiectul tra-gediei Cid e imprumutat din teatrul spaniolese.Se imita foarte mutt in veacul at 17-lea, §i seimprumutau subiectele si rnodelele mai cu sea-ma dela antichitate. Dar aceasta dedare la imi-tatiune. semn de respect catra antichitate Si de-modestie, ear nu. de-slabiciune, a produs in li-teratura franceza o multime de opere frumolse-de o insetnnata valoa, e literal* de care nil am .trebui sa ne plangem. Cu toate ace-stea unii nuan fost tocinai multamiti cu aceasta productiune-literara de imitation, ca§i cum arta ar puteafi altceva decat o imitatiune continua, sau a o-perelor pe'care natura le a produs, sau a ace-lora pe care ea le-a inspirat ; §i ca§i cum artrebui sä ne interesara de unde vine o capodo-perk. din momentul ce are o va'oare proprie sise recomanda admiratiunii noastre prin frumu-sell de 'Main online. Dealtmintrelea am avut o-casiune sa mat spun §i altadata ca aceeacenume§te iritr'no mod impropriu in arta, imita-liunea nature! consistk in realitate in transfor-marea sa prin ideal. Imitatiunea scriitorilor an-tici de catra veacul al 17-lea n'a fost altceva.Niel AD4rornaque, nisi Pbedre, ni..I Iphigenienu au rernas in tragediile Jul Racine astfel curnle zamislise Euripid. Dramele ins* n'au pastratniel acea§1 dispositiune, nisi aceln inteles, nici

si

181

cela. plan ; totul a Post schimbat clupa gustulspectatorilor modernt si elnpa priceperea imitato-rului; s,i Racine avend genii, imitarea !lostde fapt decat o creatiunea noun. Astfel in Padre,prin o schimbare plina de maestrie, interesul prin-cipal a fost stramutat dela rolul lui llippolyte,adeveratni eron al piesei grecesti, la rolul Phedrei

multnrnita acestei transformari, am pu-tut ave tipul admirabil al Phedrei malgre soiperfide, incestueuse" cum zice Boileau, a ,caretnenorociri au facut sa se verse atatet Jacrimi,a care' crime au de,teptat in inimele noastre deo-potriva si groaza 5i compatimire.

Aceasta era rail Indoiala irnpresiunea luiRacine singur. El primise cu prisosinta dela na-tura darul farmecator al compatimirii, ci, orientde puternire ar fi colorile intrebuintate de elpentru a zugravi crima, se vede indeajuns eaindignatiunea intr'insul era totdeauna stapanitil

imblanzita prin compatimire. Cu inima duioa,sa Sl Cu adeverat cre§tina, petal jubea, ru toateslabiciunile for neertate exeesele inspnimanta-toare, pe aceste creaturi pe cat de frumoase peatata de ingrozitoare, can erau copiii imagina-Ounii sale, si cu care a umplut teatrul seu.

S'ar putea explica en wurinta prin sensibi-litatea inimii sale, prin gustul seu pentru zug-ra-virea celor mai vii si mai inflacarate pasiuni,preferinta sa vedita pentru rolurile femeesti vasedin tragediile sale, adeca jurnatate, au ca litluname de femei ; afara de aceasta Britannicus, Ba-jazet, Mithridate, ar fi putut sa fie intitulate tot

n'a

si

--

lnsas1

si

si

-- 182

asa de bine si : Agrippine, Roxane, ,Monime. A-ceast& insemnatate data femeilor e unul din ca-racterele cele mai prommtate In teatrul lei Racine,si mi se pare ca. arata indeajuns trasura care-deosebeste genial sea. Nesetios de privelistea pa-siunilor ornenesti, mai fericit Inca de a le descrie-deck a le privi, a trebuit de sigur sä si cautemodelele sale in sufletele cele mai vioae si cele-mai duioase, in acele unde sentimental domneste-sau mai bine uncle e un adeverat tiran, acolo-unde vointa e mai violenta si mai putin sincera,in acele in care miscarile sent mai sgomotoasesi mai rapezi, flindca aunt mai putin dictate deratiune, mai interesante si mai frumoase, flindcasent mai naturale. Asttel pasiunile femeesti santpasiunile pe care Racine le-a zugravit en maimulta delicateta : amoral nevinovat sae cal-pabil in Ilermione, in Janie, in Berenice, in Ro-xane, in Monime, in Iphigdnie, In PRdre : amo-ral matern in Andromaque §i Clytemnestre ; am-bitiunea In Agrippine si in Athalie. In aceastamultime Impunetoare si variata de femei, unele-sant nobile si marete chiar sand snnt criminale;altele reman ca niste sfinte prin majestatea sen-timentnlui de mama ; unele ne inspaimanteazaprin violenta amorului si a gelosiei , in timp cecelelalte ne rapesc si ne farmeca prin duiosie siprin gratie.

Nu trebue ins'a sa credem ca data Racines'a dedat cu deosebire la zugravirea pasiunilorproprie femeilor, a facet aceasta din neputintade a se ridica mai sus, si de a zugravi senti-ments mai inalte si mai nobile ale inimil orne-

-183Pentru a ne asigura, n'avem decat sa ne

artmcam privirea si asupra celorlalte Orli dinteatrul sett, si a vede ce ta'rie poetul a desfasurat.Am vezut mai sus ce-a facut Racine din persoanaClytemnestrei. Sa gandim acum si la Agrippine,acest tip minunat de ambitiune femeeasca ; sane uitam deasernenea si la rolurile de berbati,in care Racine dovedit ca era in stare sa vadapans in cele m i arlanci cotigiturr toate secretelebarbatilor. Nu vorbesc de Narcisse, acest omnerusinat, pe care poetul ni-1 represinta cu atataprofunditate ca 'prototipul unui curtisantor si injosit ; elqr Neron e urn studiu minunatal omului inrautatit chiar din fara, abia puten-du-se stapani de a reutati data nu de rusine, celpuffin de kick si care in curend va sfarama toatelanturile ce-1 imedeca pentru a se deda, corpsi suflet, grozaiiilor de tot felul. Acomat e ozugravire vie, inoufletita, serioasa si profunda aambitiunil in sulletul unui politic fara multa de-licateta ; e un model nu de virtute, dar de in-telepciune si de petrundere.

Cat despre Mithridate, el e un erou vrednicde Corneille. Nt e nimic mai frumos decat pri-velistea acestui &'ege odinioara atotputernic, astazifara flota, lira armata, si aproape fara state, ne-induplecat cu 'oate aceste, si tot atat de stator-nic in ura sa tontra Romei, inimica comuna tu-ror natiunilor, ca si pe timpul cand porunceaintregulm Orient. Ce zic ? tocmai in momentulcand toate rajloacele if lipsese. cand totl aliatitl'au parasit, formeaza planul eroic de a cu-triera Eurock pentru a putea impresura pe Ro-

!

a

lingu§i-

gel

nepti.

1S4

mani in Roma. Patin sunt dintr'aceI cari sa nucunoasca admirabilul discurs in care Mithridateexpune fiilor sei acest mare project : cu ce hota-rire, cu cat sange rece, strimtorat in palatul sea,el se pregate,te pentru ajunge scopul 1 cu cefoc tineresc el nadajduete in iSbanda, cu catstarie de suflet a§teapta consecinte e intreprinderh

ACTE III-e. (SCENE i).

MITHRIDATE.

Approchez, mes enfants. Enfin l'heure est venueQu'il faut que mon secret eclate a .motre vue :A mes nobles projets je vois tout conspirer ;11 ne me reste plus qu'a vous les declarer,Je fuis : ainsi le vent la fortune ennemie ;Mais vous savez trop bien l'histoire ae ma vie,Pour croire que long temps, soigneuv de me cacher,J'attende en ceS deserts qu'on me vi,nne chercher.La guerre a ses faveurs, ainsi que sag; disgraces :Deja plus d'une fois, retournant sur mes traces,Tandisque l'ennemi, par ma fuite trompe,Tenait apres son char un vain peuple occupe,Et, gravant en airain ses freles avantages,De mes Etats conquis enchainait les iimiges,Le Bosphore m'a vu, par de nouveaux apprets,Ramener la terreur du fond de nos mantis,Et, chassant les Romains de l'Asie etonne,

a -pt

I

-185 --Renverser en un jour l'ouvrage d'une armee.D'autres temps, d'autres soins. L'orient actableNe peut plus soutenir leur effort redouble :11 voit plus que jamais ses campagnes couvertesDe Romains que la guerre enrichit de nos pertes.Des biens des nations ravisseurs alteres,Le bruit de nos tresors les a tous attires ;Its y courent en foule, et, jaloux l'un de l'autre,Desertent leur pays pour inonder le noire.Moi seul je leur resiste ; ou lasses, ou soumis,Ma funeste amitie pe3e it tous mes amis ;Chacun a ce fardeau veut derober sa tete,Le grand nom de Pompee assure sa conquete ;C'est l'effroi de l'Asie ; et, loin de l'y chercher,C'est it Rome, mes fils, que je pretends marcher.Ce dessein vous surprend ; et vous croyez peut-ttraQue le seul desespoir aujourd'hui le fait naitre,J'excuse votre erreur : et, pour etre approuvesDe semblables projets yen lent etre acheves.Ne vous figurez point que de cette contreePar d'eternels remparts Rome soit separee :Je sais tous les chemins par ou je dois passer ;Et, si la wort bientot ne me vient traverser,Sans reculer plus loin l'effet de ma parole,Je vous rends dans trois mois au pied du Capitole.Doutez vous que l'Euxin ne me porte en deux jouraAux lieux oil le Danube y vient finir son tours ?Que du Sere avec moi l'alliance jurdeDe 1'Europe en ces lieux ne me livre l'entree ?Recueilli dans leurs ports, accru de leurs soldats,Nous verrons notre camp grossir a chaque pas.

186

Daces, Pannoniens, la fibre Germanie,Tous n'attendent qu'un chef contre la tyrannie :Vous avez vu 1'Espagne, et surtout les Gaulois,Contre ces memes murs qu'ils ont pris autrefoisExciter ma vengeance, et, jusque dans la Grbce,Par des ambassadeurs accuser ma paresse :Its savent que, sur eux prbt A se &border,Ce torrent, s'il m'entraine ira tout inonder ;Et vous les verrez tons, prevenant son ravage,Guider dans l'Italie et suivre mon passage.C'est la, qu'en arrivant. plus qu'en tout le chemin,Vous trouverez partout l'horreur du nom romain,Et la triste Italie encor toute fumanteDes feux qu'a rallume3 sa liberte mourante.Non, princes, ce nest point au bout de l'universQue Rome fait sentir tout le poids de ses fers :Et, de pres inspirant les haines les plus fortes,Tes plus grands ennemis, Rome, sont a tes portes.Ah ! S'ils ont pu choisir pour leur liberateurSpartacus, un esclave, un vil gladiateur ;S'ils suivent au combat des brigands qui les vengent ;De quelle noble ardeur pensez-vous qu'ils se rangentSous les drapeaux d'un roi longtemps victorieux,Qui voit jusqu'a Cyrus remonter ses EfieuxQue dis-je ? en quel etat cruyez vous la surprendre ?Vide de legions qui la puissent detendre,Tandis que tout s'occupe b. me persecuter,Leurs femmes, leurs enfants pourront-ils m'arreter ?Marchons, et dans son sein rejetons cette guerreQue sa fureur envoie aux deux bouts de la terre ;Attaquons dans leurs murs ces conquerants si fiers ;

187

Qu'ils tremblent a leur tour pour leurs propres foyers.Annibal l'a predit, croyons-en ce grand homme :J'amais on ne vaincra les Romains que dans Rome.Noyons-la dans son sang justement repandu :Brillons ce Capitole oh j'etais attendu :Detruisons ses honneurs, et faiions disparaifreLa honte de cent rois, et la memo peut-etre ;Et, la flamme a la main, effavns toes ces nomQue Rome y consacrait a d'eternels affronts.Voile l'ambition dont mon ame. est saisie.

Racine a voit sd represente in aceasta scenaportretul unui suflet mare, superior evenimente-]or 5i soartei, §i a reu§it ; §i dacd a voit in ace-

timp a ne representa acest erou invins de a-mor, de sigur nu romantismul va fi acela carehr trebui sd, se plank el care face sa consistsadeverul dramatic in contraste.

Dar aceea ce trebue sa vedem mai cu sea-ma pentru a avea o ides complectd despre ge-nial lei Racine, e opera prin care el 1§i sfir§e§te-cariera, dupd doisprezece ani de tacere, e trage-dia ce a fost numita capodopera artei dramatics§i a spiritului omenesc : Athalie. In aceasta tra-gedie nu numal total e mare §i nobil, se poatezice ca mai total e perfect. Corneille Meuse opiesd care are ca title Rnnpee, uncle Poin,ogeeste, dupa cum s'a zis, persoana de cdpeteniecu toate aceste el nu figureaza in tragedie pentrubunul moth, cti, e mort. Dar amintirea despre-acest mare barbat nu e niciodatd absentd ; ma-

;

188

cele sea suflet domneste asupra tuturor persoa-nelor Insufleteste total cu genial sea i cu ma-jestatea sa. Racine a facut deasemenea o piesaunde persoana de capetenie nu se arata, dar undese simte la fiecare moment puternica SCI. inter-venire invisibile et present" dupa ex p resiuneaAgrippinei. Aceasta tragedie e Athalie ; aceastapersoana mai mare decat toate persoanele naseo-cite de Racine sau de Corneille, e Dumnezen-singur c'est Dieu lui meme". El inspira pe Joad,face sa vorbeasca mica! Joas, buiniaceste pe Ma-than preotul arnbitios si renegat, urmareste peAthalie cu resbunarea sa neimblanzitS, si o im-pinge Insfirsit inteo prapastie uncle cade cu sagrandeur usurpeea mhrirea sa rapita pe nedrept.Aceasth.' conceptiune admirabila, mai frurnoa4inch' dectit acea a fatalitatil care era elemental-esential In drama antiea, a fost spre fericirea IntRacine. Nu numai ca s'a intrecut pe densul sin-gur in Athalie, dar a fa' cut o opera care, prinarta compositiunii, prin maretia spectacolului, prinputerea caractere]or, prin zugravirea pasiunilorsi prin frumusetea neimitabila a stilului, Intrecetot aceea ce teatrul francez a produs vreodatavrednic de admiratiune. Nu e nimic mai simplucleat subiectul acestei tragedii ; si cu toate a-ceste nimic mai bogat decat chipul cum Racinea stint sä-1 desvolteze in piesa sa. (duel style !zicea Voltaire, quelle poesie I A h ! quel hommeque Racine I° Acest stil e in adever cel mai fru-mos din poesia franceza. Nicaire limba francesanu e mai mladioasa si mai variata : ea se co-Ioara pana la naivitatea unui copil in celebrul

:

--189dialog Intre Ath,edie §i Jos, §i se ridicti Ong. lasublimitatea biblicd in, proorocia lui Joad, unadin. cele mai frumoase bucati de poesieMai cu toth. §tim pe de rost expunerea piesil, vi-sta Athaliei, model perfect de naratiune,. Si sfa-turile pe care marele poet le da teneralui Joasrintean stil sublim, conform ea situatiunea untilcopil. sa citam aceastd ultimdbucatd care poate-sluji de lectiune tuturor regilor :

Loin du trove nourri, d ce fatal honneur,Helas ! vous ignorez le charme empoisonneur ;De l'absolu pouvoir vous ignorez l'ivresse,Et des le.ches flatteurs la voix enchanteresse.Bientot ils vous diront qua les plus saintes lois,Mattresses du vil peuple, obeissent aux rois ;Qu'un roi n'a d'autre frein qua sa volonte mama;;Qu'il dolt immoler tout sa grandeur supreme ;Qa'aux larmes, an travail le peuple est condamne,Et d'un sceptre de fer veut etre gouverne ;Que, s'il n'est opprime, tut ou lard it opprime ;Ainsi de Vege, et d'sbime en abirne,Corrompant de vos mceurs l'aimble puree,Its vous ferout eau, hair la verite,Vous peindront fa vertu sous une affreuse image.Baas! ils ont des rots egare le plus, sage,Promettez sur ce byre, et devant ces temoinsQue Dieu sera toujours le premier de vos coins ;Que, severe aux mechants, et des bons le refuge,Entre le pauvre et vous. vous prendrez Dieu pour juge ;Vous souvenant, mon fill, que, cache sous ce lin,Comme eux vous fates pauvre, et comme eux orphelin"..

(Acta IV, Scene III).

a

i

f90 --Cu dol ani mai inainte, adeca In 1689,

Racine compusese o alta piesa, Esther". Eatain ce imprejurari aceasta tragedie fu conceputade poet. De molt timp, singurele ocupalium li-terare ale lul Racine se margineau intro a scrieimpreund cu Boileau istoria regelui Ludovic alXIV-lea. M-me de Maintenon privea cu ochi reiamorteala in care lancezea poetul, si-1 invite, sascrie done capodopere cu total none, una aceeadespre care am voi bit mai sus, Athalia (in 1691),.5i. alta Esther" despre care ne ocupilm acurn.M-me de Maintenon, care pe atunci nu era Inca-sotia lui Ludovic al X1V-lea, fundase, in 1685,la Saint-Cyr, aproape de Versailles, o cas'a de e-'ducatiune pentru 250 fete de familie nobila silipsite de mijloace. Ea isi, inchipuea eh' nimic nuera mai potrivit a indrepta pronuntarea lor, acultiva memoria, a le face mai de societate, de-cat representapunile dramatice. Mai intai M-mede Maintenon ram pe fete sä joace Androma-que" ; dar ea vezu in curend Ca piesele profanenu erau la locul for intr'o institupune de asemenenatura. Ea scrise lui Racine dupa representareaacestei tragedii : Nos petites filles viennent dejouer Andromaque, mais elles font si bien jouee,-qu'elles ne la joueront de leur vie, ni aucuneautre de vos pieces". Ceru deck dela Racine opiesa mai potriyita cu caracterul elevelor delaSaint-Cyr. Poetul 6uta rapede sa slujeasca peprotectoarea sa, compune'nd Esther" subiect im-prumutat Bibliei ; el desvolta intro mica trage-(lie In trel acte o actiune foarte simpla.

,Acest poem gratios, plin de deficateta si ea,

191

stil si ea concep %iune, e una din operele celemai farmecatoare ale lui Racine. Cele cloud ca-ractere a Esterei Si a ha Mardochee stint minu-nat zugra.'vite ; Esther e tipul perfect al femeilgratioase, devotate evlavioase ; Mardochee etipul curagiulni, a virtutii nesdruncinate chiarIn nenorocire, a zelului religios.

Poetul voi singur in persoana sa imparts ro-lurile sa asiste la repetitiunile elevelor. Eldeprinse mai intal pe elevele-artiste la declama-iune, ti una dintre ele, M-me de Caylus, ne

spune ca le deprinsese foarte bine la aceasta noesarta. M-me de Caylus ne eiteaza o anecdote care.dovedeste cat de sensibil era poetul, i uneorichiar avea simplicitatea tinui copil. Intr'o zi te-nera eleva care juca rolul Esterei, uita catevaversuri si le recite, gresit. Ah I mademoiselle,striga Racine nerabdator, quel tort vous faites ama piece". Actrita improvisata se puse pe plans.Racine caindu -se de dojana sa cam aspra, scoasebasmaoa din buzunar, ii sterse ochit incepuacum el sa, se boceasca.

Piesa avu un asa succes, ca regele dori sao vada representandu-se si la palat. Pentru fie-care representare, regele singur racea invitarile,Si statea la usa salit, cu lista invitatilor In mane.Toata lumea era hicantata." , zicea cu M-me deSevigne: Tout y est beau, tout y est grand,tout y est simple, tout y est sublime et touchant".

Tragedia Esther" dada loc la o multimede alusiuni.

Cand Esther, povestind marirea sa, zice u-neia din vechilele- sale :

si

si

si

si

192

Peut-etre on t'a conte la fameuse disgraceDe l'altiere Vasthi dont j'occupe la, place".

toata lumea credea ca aside pe M-me de Main-tenon povestind caderea mandrel Junon-Montes-pan.

Se recuno§tea deasemenea fondatoarea casesde la Saint-Cyr in Esther vorbind de tinerile Is-raelite ce le-a adunat §i le cre§te singura, :

Dans un lieu sepate de profanes temoins,.Te mets a les former mon etude et mes soins;Et c'est la que, fuyant l'orgueil du diademe,Lasse de \Tains honneurs et me cherchant moi-metne,Aux pieds de 1'Eternel je viens m'liumilier,Et goiiter /e plaisir de me faire oublier".

Urmatoarele done versurl pe care Esther leadreseaza lui Assuerus erau In realitate pentruimonarc facute :

Seigneur, je n'ai jamais contemple qu'avec crainteL'auguste majeste sur votre front empreinte".

Cand Assuerus asigura pe Esther prin acestecnvinte delicate §i pline de iubire, tot Ludovicat XIV-lea vorbea doamnei de Maintenon :

Croyezmoi, chine Esther, ce sceptre, cet empire,Et les profonds respects que la terreur inspire,A leur pompeux echt malent pau de douceur.Et fatiguent souvent leur triste possesseur,Je ne trouve qu'en vous je ne sais quelle grace

-193Qui me charme toujours et jamais ne me lasse.De l'aimable vertu doux et puissants attraits ;Tout respire en Either l'innocence et la paix,Du chagrin le plus noir elle ecarte les ombres,Et fait des jours sereins de mes jours les plus sombres.Que dis.je ? sur ce trone assis aupres de vous,Des astres ennemis j'en crains moins le couroux,Et crois que votre front prete a mon diademeUn eclat qui le rend respectable aux dieux rneme.

Limbele rele cari vedeau pe M-me de Mon-tespan in Vasthi, simteau o adeverata placere caan putut descoperi pe ministrul Louvois in per-soana lui Aman, zicand despre sine insu§ :

Hai, craint, envie, souvent plus miserableQue tons les malheureux que mon pouvoir accable".

Unil gandeau in &dui for la revocatiuneaEdictului de Nantes de eked Ludovic al XIV-lea(in 1685) dind Alardocide descopere Esthereicomplotul format contra israelitilor :

Aman, r impie Aman, race d'Arnalecite,A, pour ce coup funeste, arme tout son credit ;Et le roi, trop credule, a signe cet edit".

Elemental principal de frumusete §i de in-teres in toate operele enumerate mai sus, e pa-teticul sau zugravirea pasiunilor. Dar ceeace vacontribui inc6, a face operele sale nemuritoare, estilul. S'a zis adeseaori c5, operele spiritului nu

13

194

traesc decat prin stil, si nimic nu e mai adeve,rat, caci stilul nu e decal inahracamintea gandirii.

Calitatile stilului la' Racine stint numeroasesi variate ; ceeace face ca operele sale sa aibamai mult farmec. Poetul infrumusateaza termini'vulgar' prin locul ce le da ; reintinereste cuvin-tele elite din obiceiu ; face cuvinte compuse po-trivite cu situatiunea persoanelor a caror gandireex prima. Racine e poate dintre top' scriitorilfranceji cel mai indrasnet in privinta stilului ;in general aceste indrasnell se observa cand nusunt bine reusite ; in Racine, deli sunt nume-roase, cu toate aceste, au loc totdeauna inteunmod natural si fara sila, ceeace face ca ele suntprimite de cetitor sau de spectator cu multa bu-navointa. Ce sä mai zic in privinta gramaticel,a sintaxei poetului ! Cu cats libertate si cu catagrape el stie sa supoarte acest jug greu, cautandsa easa totdeauna victorios din lupta ; si aceastavictorie e datorita cunostintel perfecte de toateisvoarele limbii, cunostinta capatata" prin studiiindelungate si amanuntite. Stilul sea simple,familiar, vioiu, care se schimba dela o persoanala alta, .si care reaminteste locurile, timpurile,moravurile, detaliurile, vietil reale : insfirsit unsentiment inascut in el al armoniei, gnstul puri-tatil si al elegantei, care nu-1 paraseste niciodata,fara ca cu toate aceste sa jertfeasca violentasentimentelor sae puterea gandirilor ; aceste toateproduc asupra spirituJui cetitorilor o ilusiune din,ele mai plkute.

Ar fi interesant a spune in Oteva ctivinte,deosebirea ce exista intre tragedia astfel cum o

lui

195

intelegea Corneille §i cum s'a transformat subpana till Racine.

Corneille luase eroismul, entusiasmul celormai marl virtuti ca elementul de capetenie alteatrului seu : cautase inainte de Coate a face caeroii sal sä fie admirati

Racine apuca o tale noua ; el se adresa sen-sibilitath ; scopul seu a fost sa ne faca sa iubim§i sa plangem persoanele sale. El ne de§teptacompatimirea pentru ni§te nenorociri nobile, nefacu sa varsam lacrami, punendu-ne inaintea ochi-lor slabiciunile inimii. Corneille e mai energic

mai curajos, Racine mai delicat mai duios.In persoanele lui Corneille ratiunea vorbe§te enputere, cateodata cu asprime, in persoanele hitRacine inima vorbe§te cu delicateta §i en spirit.Niciodata pasiunile n'au fost exprimate cu ata'tadelicate-Va. Racine intrece pe Corneille prin stil

prin gust. In tragediile sale niciodata nu in-trebuinteaza declamatiunea : nu intilnim de lotIn operele lui Racine analisele nepotrivite a grin-dirilor §i a sentimentelor de care se servesc a-deseori eroii lui Corneille.

SA citam in privinta deosebirii tragediei subamendol poetil aceea ce a scris La Bruyere Inopera sa intitulata : Les Caracteres"

Corneille nous assujettit a ses caracteres etses idees, Racine se conforme aux nOtres : ce-

lui-lh peint les hommes comme its devraient etre,celui-ci les peint tels qu'ils scut. Il y a plus dansle premier de ce que l'on admire, et de ce quel'on doit merne inviter; it y a plus dans le se-cond de ce que l'on eprouve dans soi-meme. L'un

§i §i

§i

:

a

196

6Ieve, etonne, maitrise, instruit ; l'autre plait, re-mue, touche, penetre. Ce qu'il y a de plus beau,de plus noble et de plus imperieux dans la rai-son, est mani6 par le premier ; et par l'autre,ce qu'il y a de plus flatteur et de plus &heatdans la passion. Ce sont dans celui-la des ma-ximes, des regles, des preceptes , et dans celui-cidu goat et des sentiments. L'on est plus occupeaux pieces de Corneille, I'on est plus &mule etplus attendri a celles de Racine. Corneille estplus moral, Racine plus naturel".

Cu toga superioritatea Jul Racine in trage-die, s'au gasit contemporani de ai poetulul caridespretueau piesa Athalie" si alergau cu grb.' -mada sa aplaudeze tragedia Judith" a unul ea-lugar Boyer. Se plangea pang Intr'atata la re-presentarea operel calugarului, Inca femeile Isitineau basmalele totdeauna gata a-§I §terge °Oil.Una din scenele cele mai patetice se numea scenabasmalelor la scene des mouchoirs". Acest suc-ces Tina tot timpul carnavalulul din 1696, DupaPa§ti, autorul avu nechibzuinta sa-§1: imprirnepiesa. Ea fu cetita. §i §uerata. M-elle Chcernpes14,care jam rolul Judithei, fu superata de o ase-mene primire : Messieurs, zice ea spectatorilor,nous sommes surpris de ce que vous recevez simal une piece que vous applaudie pendant toutle eareme". Un glumet spectator respunse : Lessifflets etaient It Versailles, aux sermons de l'abbeBoyer". AstazI tragedia Judith nu e cunoscuta de-cat prin urmatoarea epigrama a lul Racine :

197

A sa Judith, Boyer, par aventure,Etait assis pres d'un riche caissier ;Bien aise etait : car le bon financierS'attendrissait et pleurait sans mesure.Bon gr5 vous sais, lui dit le vieux rimeur :Le beau vous touche, et ne seriez d'humeurA vous saisir pour une baliverne".Lors le richard, en larmoyant lui dit :Je pleure, Ulm ! pour ce pauvre Holopherne,Si mochamment mis a mort par Judith".

V6 veti mira deasemenea cand veti auzi Cao piesd mai mutt decat mediocra, l'Hippolyte"a tragicului Pradon a putut sa fie preterit& cat-va timp piesei Jul Racine Phedrea pe care ocunoastem si o admiram cu totil. Dud. avemmotiv de a ne mira de aceasta gresald, nu maie timp a fi indignati. Sd ne silim numai a nucadea adeseori in rataciri de felul acelora in cares'au 'bat sa eada contemporanil lui Racine. Desigur aceasta nu ni se va intimpla, dacd vomavea sentimentul artel si siguranta gustulul. Dargustul nu se imbundtateste decat prin studiareaoperelor perfecte. Conclusiunea mea e deci ehtrebueste a ceti Racine din cand in cand, nunumal pentru a -i cere emotiunile placute ce neprocura cu atata ddrnicie, dar pentru a ne facesufletul mai nobil, si a ne forma spiritul.

MOLL ERELES PRECIEUSES RIDICULES" Ili LES FEMMES

SAVANTES "

Nu-mi propun a discuta cestiunea educatiuneifemeilor *i a instructiunei lor, nici despre rolul §iinfluenta femeilor, fie in familie, fie in societate. Sco-pul meu nu este de-a antra in n4te consideratiunia,a de generale, cu ocasiunea studierel pieselorlui Moliere ,,Les precieuses ridicules" si Les fern-rnes savantes". Istoria pieselor §i a imprejurarilorce le-a dat na§tere, caracterele §i intinderea lor,aceste sunt punctele ce-mi propun a studia,

Pentru a intelege bine Femeile invatate§i a ne da socoteala de ceeace a voit Moliere safaca, e de neaparata trebuinta a cunoWe §i Pre--tioasele ridicule ", In aceasta piesa mica pe careo represinta putin timp duph sosirea sa in Pa-ris,ris,ris,ris, Moliere atach cu atata spirit §i farh crutareunul din defectele cele mai ciudate §i mai ridi-cule din timpul sea. Numele de Precieuses" bl-ase na,tere in faimoasele intruniri ale ()klub&de .Ram6ouillet" unde se formase o societate deoameni distin§1 §i de femeT de spirit, cari sub

199

ocrotirea celehrei Catherine de V ivonne, marquisede Rambouillet, (poreclita rl' incomparable Arthg-nice" anagrama numelui Catherine) luasera asuprafor sarcina de-a lupta contra manierelor putindelicate si a moravurilor veacului precedent. De-sigur intentiunea era vrednica de lauda ; darorice societate care cauta sa se indeparteze preamult de raersul obicinuit si general a lumei, semultAmeste numai cu propriele sale merite, sicade, la urma urmel in exageratiune. Mania de-aface spirit, afectarea manierelor si a limbagiuluinu vor intarzia a se agata de aceasta mica so-cietate : si eats cum descrie pe Pretioase, unuldintre cel mai ingaduitori istorici al lor, acelacare a schitat, ca sa zic asa, codul gradului pre-tios :

Sunt sigur, zice Somaize, (1) ca cea dintaiparte a unei pretioase e spiritul ; pentru a purtaacest nume e absolut necesar ca o persoana O.aiba spirit sau sa se prefaca ca are, sail cel pa-tin sa fie incredintata ca are". (Je suis certainque la I-re partie d'une Precieuse est l'esprit, etque pour porter ce nom it est absolument ne-cessaire qu'une personne en ait ou affecte deparaitre en avoir on du moins qu'elle soit per-mad& qu'elle en a). Dupa cum ne putem asi-gura, definitiunea e destul de intinsa, si mai cusama in ultima sa parte e destul de darnica,cad' poate cuprinde pe toata lumea, de la celmai cu duh 'Dana la cel mai natang.

1) Somaize : Grand dictionnaire des Prdcieuses" (2 vol. Pa-ris, 1661).

200

Ceva mai tarziu, un alt critic, (1) scrie ur-matoarele ear4 cu privire la Pretioase :

L'on a vu, it n'y a pas longtemps, un cercle depersonnes des deux sexes, liees ensemble par laconversation et par un commerce d'esprit ilslaissaient au vulgaire l'art de parler d'une ma-niere intelligible ; une chose dite entre eux peaclairement en entrainait une autre encore plusobscure, sur laquelle on encherissait par de vraiesenigmes, toujours suivies de longs aplaudisse-ments, par tout ce qu'ils appelaient delicatesse,sentiment, tour et finesse d'expression ils 6-talent enfin parvenus a n'etre plus entendus, et ane s'entendre pas eux - menses. Il ne fallait, pourfournir a ces entretiens, ni bon sens, ni jugement,ni memoire, ni la moindre capacit4 fallait del'esprit, non pas du meilleur, mais de celui quiest taux, et oil l'magination a trop de part".

Astfel o societate, unde se intalneau la in-ceput oameni insemnala : Voiture, (2) Balzac, (3)Segrais, (4) Malherbe (5) §i Vara Marele Corneille,

1) Jean de La Brubgre, niiscnt la, Paris, (1644-1696) eelmai popular dintre moralistii francesi.

2) Voiture (Vincent)1598-1648, amieul lut Ludovie al XIII-leacare it insAreinfi Cu mai multe misiuni diplomatice. Ca scriitor,avem de la el Scriaori (Lettres) sense intr'nn stil elegant pi pline despirit. Tot de la el mai avem si Rondeaux, ballades, triolets.

3) Jean-Louis de Balzac, rival eerios al lni Voiture in gennlepistolar, flu al mini nobil din Languedoc, se naseA la Angoulemein 1594. E antor de Discours (diecursuri) Qi Scrisori (lettres).

4) Segrais, nAseut la Caen (1624-1701) sense tragedia Hip-polyte, romanul Berenice. E ennosent inst mai melt ca poet pasto-ral ; reEnta(innea ea e datoriti Eglogelor (Eglognes).

5) Malberbe (Francois) se nAsell in 1555. E in frnntea poeti-

:

;

; it

ii

201

i impreuna cu din§ii femel de merit, flindcadoamna de La Fayette §i doamna de Sevigne fa-,ceau deasemenea parte, '§i schimba caracterulincetul cu incetul strica totul in jurul O. Lim-bs Si naturals fu Ynlocuita cu tot soiulde metafore ciudate si cu locutiuni pretentioase.

Sub pretext de-a goni cuvintele vulgare side-a nu intrebuinta dectit un limbagiu distins,Pretioasele consideraft de injositoare tot ce e na-tural §i simplu, condemnand expresiunile obici-nuite, a§a ca, limba era in pericul de-a deveniridicula §i neinteleasA. In acel timp, pungnil(filous) se numeau braves incommodes ; slugile (do-mestiques) fideles sau necossaires ; te intreba ; sivows etiez en commodit6 d'être visible ; venea sate intimpine avec les ailes de l'impatience ; scufiade noapte (bonnet de nuit) deveni le complice in-nocent du mensonge ; voiau sa inlocuiasca cuven-tul rire (a ride) prin montrer ameublement de saboulche ; ln loc de : se mettre en coThre se ziceapousser le dernier rude ; l'homme era Paine de lanature (cel mat In virsta din natura) ; la mainera une mouvante ; danser era tracer des chin`resd' amour ; un sourire doclaig neux era un bouillond'orgueil ; les cheveux roux erau des cheveux d'unblond hardi ; l'hypocrisie era le masque de la vertu ;un miroir era le consellier des graces ; o femee

for lirici din veacul al XVII-lea ; gefal de Ecole fratzgaise (Scoa-lei franceze) opn.X celei de mai inainte, Scoalei galice (Ecole gan-loise). Operele sale aunt ; Odeq, sonnets, paraphrases de psaumes, destances, d'Epigrammes. E considerat ca : Le Ore de la poe2ie fran-vise (pAiintele poesiei franceze).

sisimple

202

zicea servitorului sou : enlevez la superficie de cetteardente, insemna mouchez la chaudele ; In loc deapprochez-nous de fauteuils se zicea : voiturez-nousici les commodites de la conversation. Ce trebuiainsa sa fi fost limbajul particular femeilor, depilda termenil de toaleta I La petite oie : Quevous semble de ma petite oie ? La trouvez-vouscongruente a l'habit ?a (Mascarille eatra Cathos:Precieuses Ridicules, scena X). Se zicea atuncide cordele, de pene §i de once soiuri de &ellcari impodobeau haina, palaria, manu§ile, coltunii,papueil. Le canon era o bucata de materie im-podobita en brodarii de dantele, ce se punea pedeasupra genunchiului ; dintre cele trei fuste cepurtau atunci cucoanele, cea de deasupra se nu-mea la modeste, a doua la friponne §i a treia lasecrete. Cand voiu arata ca afectarea limbajuluiera tot atat de mare ca §i aceea a manierelor §ia sentimentelor, atunci se va intelege in ce ex-cese ridicu'e cazuse gustul, cum aceste exceseputeau sa fie chiar in dauna politetei §i a mo-ralei, §i pentru ce resboiul declarat de MoRrepentru a stirpi un abus de mult inradacinat, eranecesar. Inainte de dinsul Pre(ioasele fusesera a-tacate de Desmarets (1) in comedia sa Visionnai-res" pe la inceputul anultu 1637).

M-elle de Scudery (2) persoana dealtmintrelea

1) Desmarets de Sain'- Sorlin (1596-1676) autor a unei epo-pei nereusite : Clovis ou la France Chretienne. 0 omedia Vision -

naires, earicaturt antusanta gi in general bine versificata.2) Madeleine de ScudIry una din intimele Otelulni de Ram-

boulliet, In loc de ciobani ea puse in scent eroi, factndu-i el vor-

203

foarte inteleapta si plind de duh, femee superi-°ail in multe privinti ; prin romanele sale carinu se mai sfirsiau si cari facura mare vuet, a-rdusese la mock' analisa delicata si subtild a sen-timentelor inimei omenestl. Cand esti in staresä invingi uritul ce simti la cetirea romanelordomnisoarel de Scudery, nimic poate nu ar fl.mai curios de studiat decat disertatdunile lungia persoanelor sale, asupra amicitiel, asupra urel,asupra fidelitatel, asupra amortilui insfirsit. Si sanu uitati ca aceste persoane asa de subtile, a-mintrelea ne sunt notia aratate de antichitate :.istoria ni le represinta, ca niste persoane cura-joase, energice, severe, si ceva mai mult Inca,eroice.

Mamie Cyrus e zugravit tot atat de cochetca si regina Alassagetilor, Thomyris. Se gasestein romanele sale Cyrus" si Clelie" maxime sidisertatiuni galante in gura hit Brutus, a WIHoratius, Codes §i a Cleliei, aceasta Virago ro-mans (eroina) care trecea In not Tibrul pentraa scapa de urgia Jul Porsenna , sub a cdrui robie

beasa an limbagia prea galant. Romanul siia Cyrus e astfel caracte-risat de Boileau: Son Cyrus plus fou qua tons les C4ladons et-

les Sylvaodres. qui n'est occupd que de sa Mandane, et ne salt dumatin an soir qua se lamenter et gdmir ... (Dialogue sur les hdrosde roman).

In alt roman Clddie M-Ile de Senddry represinta pe totieroii republicei romane la inceput, les Codes, les Scdvola, les Bru-tus, plus doucereux encore qu'Artamene, ne s'occupant qu'a tracerdes cartes piografiques, comme la ridicule Carte de tendre, et qtease proposer les uns aux autres des dnigmes Galantes ". (Boileau, °putcitat).

--

204

-se gasea, intocmal Ca §i eroil timpurilor fabuloase.Cu totii se pusera a diserta asupra sentimente-lor ; si ca sa nu vorbesc decat =mai de amor

care va fi totdeauna dintre toate sentimentelenmene§ti, cel mai puternic cel mai bine cu-noscut it redusesera la un fel de platonism ri-dicul, la un idealism prea subtil, care fakificafii inadura natura, dupa cum o plants frumoasai verde se vesteje§te intro sara, departe de ae-

rul natal.tiina geografica e recunoscatoare domni-

§oarei de Scudery pentru nascocirea Hartii Dupays de Tendre" uncle se gasesc fluviile Inclina-

(l'Inclination), Stimei (l'Estime) §i a Recu-no,stintei (la Reconnaissance), mares Inimiciiei

lacul Indiferentei (l'Indifference). Pen-tru a ajunge is ora§ul Tendre care e scopul final-al amorezatilor, trebue a impresura or4elul Bil-lets-galants, a invinge mahalaoa Billets-doux, Si

pune mana pe urma pe castelul Petits-soins.Aceasta alegorie Ingenioasa, ba chiar prea inge-nioasa, era o inchipuire a timpului Indelungatce un adeverat amant pune inainte de-a fi stb."nul obiectului iubit. sa nu credeti ca aceasta-era o teorie in vent, o simpla indeletnicire a spi-ritului ; aceste frumoase maxime de galanteriepreliminare erau serios puse in practica. CelebraJulie d'Angennes, film doamnei de Rambouillet,iubita de domnul de Montausier,nobil in toataputerea cuventulul unul dintre eel mai binecrescuti 0 veaculdi al XVII-lea, nu-I facu sa_a§tepte mai putin de patrusprezece ani Inaintede -a consimti a-i acorda mina.

tiunet

(rInimitie),

a

y5'i

205 --

In mijlocul acestor extravaganti aparu Mo-liere Para de veste, In 1659, cu piesa sa Prg-eieuses Ridicules ", care fu pentru Pretioase o lo-vitura de moarte.

Poetul puse in seen& doua tinere pretioase :una pasionata pentru manierele elegantepretentiuni de femee de spirit, Madelon ; cealaltaCathos, Incapatinala pentru maximele galanterieizilnice si pentru platonismul domnisoarei de Scu-dery. Pe cea dintai o face fiica, pe a doua ne-poata unui burghez, Gorgibus, foarte simplu, a-proape grosolan ; care se supara din toata inimacand vede casa sa transformata Intr'un bureaud'esprit (birou de spirit) si o sucursala a saloane-lor la moda. Alege ca subreta o fata de lalark foarte naiva, illarotte ; poetul crew, astfel celemai puternice contraste. Insfirsit presupune cadoi tineri nobili, La Grange si Du Croisy, res-pinsi de tinerele Pretioase, le tramiteau servitoriipentru a juca fnaintea for rolurile de marchisvicomte, tot atat de pretiosi si tot asa de ridi-cull ca si Pretioasele fnsast. Aceste sunt cu totulvictimele unel comedic care se joaca pe socotealasi In dauna for ; si nu e nimic mai glumet. decatde-a vedea pe Madelon cea cu pretentiuni laspirit si Gathos sentimentala, vesele si fncantatela nebunie, vezendu -se admirate, adorate de vi-comtele de Jodelet si de marchisul de Mascarille,dol domni cu atata spirit si cu fisionomie asade placuta :

Mascarille. Eh bien I mesdames, que dites-vous de Paris ?

Madelon. Heas 1 Qu'en pourrions-nous dire ?

si en

sis

206

11 faudrait etre l'antipode de la raison, pour nepas confesser que Paris est le grand bureau desinerveilles, le centre du bon gout, du bel espritet de la galanterie ?

Mascarille. Pour moi, je tiens que hors deParis it n'y a point de salut pour les honnetesBens.

Cathos. C'est une Write incontestable.

Mascarille. Vous recevez beaucoup de visi-tes ? Quel bel esprit est des Wares ?

hzadelon. Helas ! Nous ne sommes pas encoreconnues ; mais nous sommes en passe de l'etre ;et nous avons une amie particuliere qui nous apromis d'amener ici tous ces messieurs de Recueildes pieces choisies.

Mascarille. C'est moi qui ferai votre affairemieux que personne ; ils me rendent tous visite ;-et je puis dire que je ne me leve jamais sansune demi-douzaine de beaux-esprits.

Illadelon. Eh ! mon dieu I nous vous serons,obligees de la derniere obligation, si vous nousfaites cette amitie ; car enfin, it faut avoir la co-naissance de tous ces messieurs-la si l'on ventetre du beau monde. Ce sont eux qui dormentle branle a la reputation dans Paris ; . . .Mais, pour moi, ce que je considere particuliedrement, c'est que par le moyen de ces visitedspirituelles, on est instruite de cent choses qu'ilfaut savoir de necessite, et qui sont de l'essence.du bel esprit. On apprend par ]a chaque jour les

207

petites nouvelles galantes, les jolis commerces deprose et de vers.

Cathos. En effet, je trouve que c'est renche-rir sur le ridicule, qu'une personne se piqued'esprit, et ne sache pas jusqu'au moindre pe-tit quatrain qui se fait chaque jour.

Mascarille . , . . . je veux etablir chez vousune academie de beaux-esprits, et je vous pro-mets gull ne se fera pas un bout de vers dansParis, que vous ne sachiez par cur avant tonsles autres. Pour moi, tel que veus me voyez, jem'en escrime un peu quand je veux ; et vousverrez courir de ma facon dans les belles ruelleCde Paris, deux cents chansons, autant de sonc.nets, quatre cents epigrammes et plus de minemadrigaux sans compter les enigmes et les por-traits.

Mascarille. Que vous semble de ma petiteoie 1 La trouves-vous congruente a l'habit ?

Cathos. Tout a fait.

Mascarille. Que dites-vous tie mes canons ?Madelon. Il faut avoner que je ri'ai jamais

vii porter si haut l'elegance de l'ajustement.

Mascarille (rrtenind pe nea§teptate). Alli ! ahi I ahi Idoucement mesdames, c'est fort mal en user ; j'aiA me plaindre de votre procede ; cela n'est pashonnete.

208

Cathos. Qu'est -ce done Qu'avez-vousMascarile. Quoi Toutes deux contrP mon

cceur en meme temps I M'attaquer a droite et a.gauche ! Ah f c'est contre le droit des gens : lapartie n'est pas egale ; et je m'en vais crier aumeurtre. (Scene X des Precieuses

SCENE XII,

Madelon a Cathos. Ma toute bonne, nous-commencons d'être connues ; voila le beau mondequi prend le chemin de nous venir voir.

Mascarille. Mesdame3, agreez que je vouspresente ce gentilbomme-ci : sur ma parole itest digne d'être connu de volts.

Jodelet. II est juste de venir vous rendre cequ'on vous doit ; et vos attraits exigent tearsdroits seigneuriaux sur toutes sortes de personnes.

Madelon. C'est pousser vos civilites jusqu'auxderniers corifins de la flatterie.

Cathos. Cette journee dolt-etre marquee dansnotre almanach comme une journee biers heureuse.

Mascarille. Vicomte, que dis-tu de ces yew(Jodelet. Mais toi-meme, marquis, que t-en

sembleMascarille. Moi, je dis que nos libertes au-

ront peine a sortir d'ici braies (1) nettes. Au

1) Braie, albituri.

?

?

?

I

Ridicules).

ff

209

moins, pour moi, je recois d'etranges secousses,et mon cceur ne tient plus qu'a, un filet.

Mudelon. Que tout ce qu'il dit est naturel IIl tourne les choses le plus agrSablement dumonde.

Cathos. IL est vrai qu'il fait une furieuseddpense en esprit.

SCENE XIII.

Made ion. Mon Dieu, mes chores, nous vousdernandons pardon. Ces messieurs ont en fantai-sie de nous donner les Ames des pieds, et nousvous avons envoys querir pour rem plir les videsde notre assemblee.

Lucile. Vous nous avez obligees, sans doute.Moscarille. Ce n'est ici qu'un bal a la hate ;

mail l'un de ces jou, s nous vous en donneronsun dans les formes. Les violons sont-ils venus ?

Almanzor. Oui, monsieur : ils sont ici.Cathos. Allons donc, mes chores, prenez place.Mascarille, (juand singer pentrn a 1ncepe jocul). La,

la, la, la, la, la, la, la.

Madelon. II a tout A fait la taille elegante.Cathos. Et a la mine de danser proprement (1).Mascorille. (lam& pe Madelon de joc). Ma franchise

va danser la courante aussi bien que mes pieds,En cadence, violons, en cadence. Oh I quels ig-i orants ! Il n'y a pas moyen de danser avec

1) Danger proprement, a jnca bine.14

210

eux. Le diable vous emporte ! ne sauriez-vousjouer en mesure / La, la, la, la, la, la, la, la,Ferme ! 0 violons de village I

Aceasta bucuria lush a pretioaselor nu vadura mult timp, caci in curend sermanele fetevor fi singure martore a comediel ce Intr'adinsli se joaca. La Grange, unul dintre amantil pa-raponisig antra rapede in sala de joc, si nici unanici doue, Incepe, cu un baston, a aplica pe spetecateva lovituri pseudo-marchisului Mascarille :

La Grange. Ah I ah 1 coquins, que faites-vous ici 9 Il y a trois heures que nous vous cher-chons.

Mascarille (simiind loviturile). Ahi I ahi ! ahi Ivous ne m'aviez pas dit que les coups en seraientaussi.

Jodelet. Ahi ! ahi ! ahi ILa Grange. C'est Bien t lions, infilme que

vous etes, a vouloir faire l'iMportance ! (Sce-ne XIV).

Ve puteti inchipui cat de indignate an tre-buit sa se simta Cathos si Madelon stiind ca anjucat cu done slugi, ciomagite la urma In fatalor, si mai apoi desbracate ehiar de hainele cele luasera de la staptinii for La Grange si DuCroisy:

Du Croisy Comment, mesdames, nous en-durerons que nos laquais soient mieux regus quenous ; gulls viennent vous faire l'amour a nosdepens, et vous donnent le bal ?

Madelon. Vos laquais !La Grange. Oui, nos laquais.

211

Made lon. 0 ciel ! quelle insolenceLa Grange. C'est trop que de nous supplan-

ter avec nos propres habits.Du (,'roisy. Vite, qu'on leur Ote jusqu'a la

moindre chose.La Grange. Qu'on emporte toutes ces har-

des. Depechez, maintenant, Mesdames, en l'etatqu'ils sont, vous pouvez continuer vos amoursavec eux taut qu'il vous plaira." (Scene XVI).

Lectiunea era grozava pentru amendoue. Inmarea for nedumerire, recunosc totw cä ceeacese petrece dinaintea ochilor for nu e decal ex-presiunea adeverului jurand sal): resbune pe ceidol miserabili can au indrasnit sa le amAgeasca.

Ah ? mon pere, zice Madelon catra Gorgibus,c'est une piece sanglante qu'ils nous out faite."

Oui, respunde Gorgibus, c'est une piecesanglante, mais qui est un effet de votre imper-tinence, infames se sont ressentis du traite-ment que vous leur avez fait, et cependant,malheureux que je suis, ii faut que je boivel'affront".

Ah ! adauge Madelon, je jure que nous enserons vengees, ou que je mourrai en la peine."(Scene XVIII).

Madelon rema'ne numal cu amenintarea faraputea resbuna vreodata, in timp ce cuconasii

nostri, de i cam rusinati in mijlocul balului aucel putin multamirea sufleteasca ca, au jucat ca-teva polci si valsuri cu gratioasele domnisoare.Niciodata o comedie sau satira n'a produs efectemai mart §i mai rtipezi (leen Les PrecieusesRidicules". Lovitura data era asa de bine in-

Its

!

I

a-si

212

dreptath §i at de puternica, in cat la momentse film un adeverat velmapg in publicul carese simta a§a de crud biciuit.

La intaia representare, chip esirea de lateatru, Menage (9 Nand pe Chapelain (2) de mana,IT zise : Monsieur, nous a pprouvions, volts et moi,toutes les sottises qui viennent d'être critiqueessi finement et avec tant de bonsens; mais rroyez-moi, pour me servir de ce que St. Boni slit a.

Clovis it nous faudra bruler ce que nous avonsadore, et adorer ce que nous avons bride ". Unitdintre invin§t se botarira el singurt a ride im-preund en invingetorul de ei insa§ cautlind a seindrepta. ge mai adauga ca chiar din areazi scriitorit publicul incepure a se desgustade stilul afectat.

Acesta e cel mai mare succes ce un autorcomic a putut srt aibh vreodata. Desigur eh nuputem nega influenta exerritata de teatru asupramgravurilor ; dar aceasta influents de obiceiu einceta si se simte. A sili insa pe acei pe cari,cu dteva zile mai inainte i-ai atacat, recu-noasca singuri deindat4 greselile si defectele lor,aceasta. nu se mai vezuse Inca niciodatti. Aceastapiesa era totodata cea dintai comedie de mo-ravuri a lui Moliere. Din acel moment §i poetulincept sa aibrt o mare influents asupra publicu-

1) Gilles Ménage (1613-1692) adversar al Academisi Fran-ceze prin Origines de la langue franeaise contribai malt la fixa-rea ¢i pnrificarea limbei.

2) Chapelaia (1595-1674) poet epic, autorul poemulni LaPucelle d'Orleans", in 24 canturi ; numai eele 12 de la iceeput fu-rl pnblicate de autor.

si

sit

si

213

WI, pe care trebuia in urma sa-I inchnte §i maimult prin o multime de capodopere. Totti inaceast'a mare victorie a bunului simt contra pro-tiei, nu se grabirh tot] invinilii a face amends

onorabild. Cativa, mat incapatinati deekt ceilalti,mai pastrara Inca Intinia limbajulut afectat, §i.'

care in realitate nu era deckt o limbh stricata §ineinteleasti, un adeverat galimatias. Un singurlucru, §i acesta era punctul capital, opiniapublich nu mai era cu din;ii. Moliere nu sedesnkdkjdui : el gone§te §i urtnare§te pe fugariin toate ptirtile ; ii love§te fara mila in Liz cri-tique de e Idcole des Femmes' (1662) ,i in ..L'im-promptu de Versailles" 11663); in urma observaeh inimirul, deli Pe cam schitnbase, loin, nu dis-pkruse cu totul, de aceea crezu necesar a-i maideclara un ultim resboiu.

Peatunci luerarile lui Vavgelos (I) §i a luiMenoge insuflaserit §i altora gustul discutiunilor;gramatica deveni un subject general de conver-satiune; fart indoeala ca nu era nisi un reu ase ornpa putin §i de gramatick, care fusese pantatunci en totul Iiisata in parksire. Doamna deSable (2) femee plink. de spirit, amich ducelul de

1) Vangelae (1585-164 considerat in cestiuni de limbA caoracolul Pretioaselor, ne-a Meat ni§te olyiervatinni limbistice de va-Imre Remar9ueq 8iir la longue frangui.,6 EA o tacit-mere putinexactA, InsA scrisl intr'un Atli elegant, a autorului latin: QuintuCurtius Itufue.

2) Marquise de 1,S'able (1398-1673) fimee distinsA, una din-tre Pretioase, arnica doamnei de Sdvignd, doamnei de 1.afaitte.

- 214 -

la Rochefoucauld (1), Stia putind ortografie, §i multidintre contempuranil ei nu §tiau mai multa or-tografie derat dtnsa. Reactiunea in favoarea gra-maticel fu a.(1 de violenta Inca cele mai insem-nate persoane ale veacului al 17-lea cautau pre-tutindene purismul in limb5. §i subtilitatea. S'avezut fermi pe care le apucau istericalele caneauziau cea mai mica infrangere la legile grama-ticale, sau vreun termin ordinar pronuntat dina-intea Tor. Pe MO aceasth manie, mai era IncaSi gustul pentru sonete §i madrigale, mo§tenireremasa. de la generatiunea precedents, §i inseirOt,pasiunea pentru §tiinta §i. filosofie.

Descartes (2) avea atunci mare reputatiune ;In toate §coalele lease locul filosofului grec Aris-totel, §i aceasta discutiune strabatend pand Si prinsaloane, mai in toate societritile nu se auzia dis-cutAnd decal despre tourbillons (vartejuri), despreesprits-animaux, despre la matlere subtile §i despre

1) Duo de La Rochefoucauld (1613-1680) serise sub titlulde : Refiexions et sentences, ou Maxima morales nn mic tractatplin de spirit, insemnat prin stil ; dupa dinsul toate actiunile ome-necti an drept motor principal, inbirea de sine si interesul personal.

2) Descartes (Rend) uttscnt la Eine (in Touraine) in 1596,si wort in 1650 la Stockholm (in &teat). Public& in 1637 Die-sours sur la methods", eel infal tractat filosofic sods in frantuzeste.In acettati °peril el proclamli superioritatea ratiunei si a refleetioneiasupra credulitAtii si rninei. E pArintele filosofiei spiritualists. El pre-supune ea not putem ell ne indoim de mice lucrn, afar de gAndirea

noastrA ; de nude faimosul eta principiu : Cogito, ergo sum " (etu-des; deci exist.) Descartes mai public& Les meditations", Letraits des Passions", Les principal de philosophic" in latine.te,si alte opera de stiintl, asupra geometries, dioptricei, meteorilor, etc.

215

l'horreur du vide. Fiindcd prin lucrdrile lui Des-cartes, lui Gassendi (8) §i ale lui Pascal (4) §tiin-Tele erau la modd, temeile n'au voit sd se lasemai pe jos ; in viitor nu visard decat la mate-maticti si la cestiuni de metafisicd. Toate phndla una se dedard la speculatiunile fisicei si aleastronomiei, Si aceasta cu atata ravna', Inca u-nele, din causa marei for pasiuril pentru stiintaisi uitau chiar de-a se ingriji de trumusetd ; cuatata mai malt trebuiau sd-si uite de gospodarie,de harbati si de copil. Grijiie casnice, educatiu-nea copiilor, tot ce este adeveratul domeniu alfemeilor, si care le std asa de bine, nu insuflaacestor invatate decat un mare dispret. Ele con-siderau ca injositor si rusinos tot ce era, naturalsi simplu, ne mai voind sa stie de case.

Ofu l'on voyait alter tout sans dessus des-sous°.

3) Gassendi (Pierre) nliscut in Provence (1592-1655), profe-A doctrine filosofntui grec Bpieur.

4) Pascal (Blaine) nAscut la Clermont (1623-1662). La yea's-ta de 16 ani sense un tractat despre Sections comiques ". Alta douSopera Les Provinciales " si Lee perigee " it pun in elindul colormai marl eugetiltori din lame. Provincialele " (Scrisori guise unniamic in provincie) aunt un pamfiet indreptat contra Jesuitilor.

.D-na de Seeigne (1626-1696), Trani din cei mai maxi epis-tolari francesi. In Epiatolele (Lettres) sale ea is toate tonurile, dela familiar piing la sublim.

.D-na de La Fayette (1632-1693) autorul romanelor : Zai-de " el la ,, Princesse de Cleves" ; ea poste fi considerat . en drepteuvent creatorea romanulni modern.

216

Nu mai erau femei, sotii, mame, dar ade-verate muse.

i en toafd invatAtura lor, multi barbati nuaveau ambitiunea sa aiba ca consoarta o musksi ar fi preferat, pentru a be ingriji de eas5., ofiinta mai legata de lucrurile ptimentesti. Fiecaretedgend in partea sa, bArbatul insistand ca ne-vasta sa sa binevoiascti sa se coboare si pe prt-ment, pe cand femeea tinea una si bine, sa seridice la cer si catra un ideal sublim, ye putetiinchipui dacd era cu putintd ca linistea casnicasi intelegerea intre soti sa mai existe.

Aceasta boa la care mai intai se legase defemeile aristocrate, indetul cu incetul se lati .iin burghezime, unde isi intinsese domnia si cumai mare putere. Reul era la culme, rand Mo-here intervene din nou, in 1672, cu Femeile In-vatate" .

Aceasta pretentiune la invtittiturd' nu 'Areaa fi in subject favorabil pentru a provoca risul,in timp de cinci acte Moliere scoase dintr'o ma-terie, stearpa prin ea insasi, un subject minunat,Si ram una din comediile cele mai stragetoaresi mai perfecte.

In toate timpurile an existat femei care anonorat sexul for orupandu -se ea stiinta, si cate-odatti chiar cu cele mai abstracte si cele maigrele stiinti. i astfel de femei au fost cu multmai numeroase decal ne putem inchipui ; cadnumeruI acelora al ctiror nume s'a p5strat pintreoameni e relativ mic. Contele Leopold Ferri caremuri la Padova in 1847, Idsa o bibliotecti uniedin felul seu, compusd exclusiv de opere serise de

217 --

fennel in toate limbele §.i din toate Wile. Aceast5.biblioteca ruprindea aproape 30,000 volume.Toate veacurile au produs deci femei vrednicede-a 'Asa un nume in stiintli. Dar boala pedan-tismului as fermi Ca ,i la barbati n'are niciolegAtura rn §tiinta propriu zisa. Toalii lumea ede p5rere ca adeverata 5tiint5. e fara pretentiune;ca pedantismul nu e totdeauna o dovada de in-vataturti, dar mat Cu sigurant5 un sertin de prostie.

Piesa Jul Mo liere Les femmes savantes-'n'are multi actiune sau eel putin nu este actiuneacare ne intereseaz5 mai mutt. Ea e totu0 im-portanta Si serioasa, deli cuprinsa in interiorulunei singure familii.

Eata o rasa unde mania de-a face spirit aintrodus de mutt timp neintelegerea §i g5Iceva ;o familie desorganizatii din causa extravagantelormembri!ol. ei; aicea ca §i pretutindenea pe undese afla, placerea pentru ceeace fals a stricat a-ceeace natura a facut mai frumos §i mai respee-tabil. Nebunia mamei a influentat §i asupra u-neia din eele doue fete ; cealalta pastrtindu-i ace-1a., bun simt pang la sfir0t, .Si care in mijloculacestor extravagante a remas un model de gra-tie natura15, i de adeverat spirit, e ca 0 o strai-ns in propria sa rasa. Bunatatea Jul Chrysalecare ar putea sa fie o virtute in alt loc, devineun flagel in fata unei femei ambitioase care nuviseaza dec5t §iiinta Si limbajul frumos. BiataHenrietta, Pagaduit5, ra'ra consimtimentul ei, u-nui pedant fara inima, §i aparata reu de un tats,care cu toate acestea o iubp0e, va fi pedepsiiadin causa prostiilor pe can nu le-a fault, §i a

218

nebuniilor de cars s'a ferit cat a putut mai mutt.Instarsit, aceasta casa onesta, devenita un biuroude spirit, nu mai e sanctuarul familiei, ei clu-bul intrigantilor si al prostilor. Sa ne amintimde Tartuffe §i sä comparam. Situatiunea e aceiasi.

In Tartrate ca si in Les femmes savantes"Moliere combate si stigmatiseaza prin energicelesale descrieri, prejuditiile, minciuna, uitarea ce-lor mai sacre datoril ale vietii si a celor maisfinte legi ale natures. Moliere apara familia, bu-nul-simt, ratiunea, adeverul." Acolo ca si aicea,incidentele stint foarte simple, si desnodamentuln'a cerut mare sfortare de imaginatiune. Molierenu s'a silit niciodata.' de-a complica, intr'un modputernic, combinatiunile dramatici, si nu gasimin teatrul sea aceeace se nutneste astazi operestrins inantuite f i incurcate. Actiunea e pentrudinsul un mijloc, niciodata un stop; insa, catoate geniile cele marl, el poseda arta de-a pro-duce efecte marl cu mijloacele cele mai simple.Sa lasam deci actiunea, care nu ne va presentanimic obscur, si sa ne ocapam de caractere.

Moliere care imprumuta cu multa libertatesubiecte de comedie pe on unde le gasea, im-prumuta cu mai mare usurinta. sies. Hotarit arepresenta pe scena acelas defect ca si in LesprOcieuses ridicules" sub forma ce luase, se uitain jurul sal si cauta sa mai regaseasca persoa-nele de altadata. Madelon s'a maritat ; dar, vai Ia trebuit (in lipsa a]tuia mai bun, desigur) saprimeasca ca barbat un om ales de tatal seu, sipe care bunul Gorgibus l'a cautat negresit dupachipul si asemenarea sa, dealtmintrelea, om cins-

-219tit, bun la caracter, bogat indeajuns, dar, unhurghez cu maniere care to face sa o apuci lafuga cand '1 veT auzi vorbind :

,Est-il de petits corps un plus lourd assemblage 7Un esprit compose d'atomes plus bourgeois ?

(Femmes Say. Acts II, se. 7).

De voe, de nevoe, s'a maritat insfirsit enChrysale, si are copii en dinsul. Data s'a, injo-sit sa-1 iee de bgrbat, n'aveti grija, din zioa ca-satoriel a inceput sa-si resbune ; si cum Isi res-Mina in toate zilele I Veti vedea aceasta indatarcad yeti intAlni-o sub numele de Philaminte.and era fats, ea nu visa decat spirit ; astaziinsa nu e stiinta in lume pe care sa nu o en-noasca, incepend cu filosofia si pans la fisica Sialgebra ; dar filosofia mal cu sama si astronomia Ii Philaminte e o femee energica I devisa el ar

fi : asa vrau, asa sa fie ; stie ea drepturile ce-1da stiinta I Veti vedea-o guvernand casa sa, totalinchinandu-se el, si ducend pe barbatul sea denas. As yrea sa-1 ved dach II mai da mana sase opuna nevestel sale. Philaminte nu e o invet-tata, ci un ivvatat si aceasta e asa de adeveratca rolul a fost jucat mai intai de un What.tiint'a, a facet sa se vestejasca in ea toate gra-

liile si toate sentimentele can fac farmecul sexu-lui sell I ti1.1 oare ca in filosofie apartine scoateistoice, §i ca Zenon, strasnicul Zenon e profesorulSi niodelul sett. Cand va veni sa-1 vesteasca caloath averea sa a disparut en un bancher necre-dincios, singura din toata familia va primi aceasta

220 .

lovitura cu o nepasare stoics. Oh Ciel! strigaChrysale, tout a la fois perdre ainsi tout monbien !" Dar Philaminte :

Ah ! quel honteux transport I Fi I tout cela n'est rien :Ii n'est pour le vrai sage aucun revers funeste,Et, perdant toute chOse, a soi-iname it se reste.Aehevons notre efrdire, et quittez votre ennui.

(Femmes Sat:. Acts V, sc. 11).

Stint cu total departe de-a critica aceastafilosofie sublima, dincontra o adunr : gasesc insacam ciudat c6 aceeasi persoana sä nu aiba untemperament uniform pentru a ingadui pe servi-toarea sa sa vorbeasca limbs stricata intrebuin-tata in satul el. Nu iubesc pe o persoana care,.(nu Still pentru ce motiv) 1 i pbstreaza filosofiapentru orasiile marl, si se crede scutita de-a ointrebninta. cand e vorba de cele midi. Caci-orasiile marl stint destul de rare: pot sä nu seinfaliseze niciodatg. Intr'un cuvent. filosofia e lalocal el in cele mai midi afaceri ale vietel ; darnit trebue a avea una pentru toata zilele si altapentru duminici. Philaminte cu toute acestea apastrat in serviciul seu pe prancusa care o slujeaasa de bine si care se exprima asa de reu.

,,Marotte. Voila un laquais qui demande sivous etes au logis, et dit que son maitre vousvent venir voir.

Madelon. Apprenez. sotte, a. vous enoncertnoins vulgairement. Dites voila un necessaire:

- 221

qui demande si vons etes en commodite &etre-visibles.

Marotte. Dame ! je n'entends point le latin,et je n'ai pas appris comme vous, la philosophiedans le Grand Cyrus."

(Fr4cieute Ridicules, Rlne 7).

Marotte din Preeieuses ridicules" a devenitscum Martine. Ea urmeazb, a fare bucate bune;din care causd e ocrotita de stiipiinul sett Chry-sale, insd suparti strasnic pe strop-sind fart milt limba francesa. Dar nu de geabaist dä osteneald Philaminte cu slugile pentru ale Inv*. legile fisicei sau regulele gramaticeiMartine inset nu voeste sa se foloseasca de eeea-ce i se aratrt; s'a ocupat mai putin de gramatieddecat de buditdrie; ea are,si nu-i vina ei,limba putln cam sloboda cu stdprtnii : lacas de trebuintd li va putea chiar da cateodatdsi o band lectiune, duprt cum fac mai toate slu-gile lui Moliere. Martine sustine ca, cu tot sole-cismul,

Quand on se fait entendre, on pule toujours bien."

Se zice ca Moliere gasise in bucatarie la elmodelul acestei servitoare carajoase. Si tipul centimplare &Anse in persoana bucataresei salecorespundea asa de bine cu aceeace avea el ingaud, tricat nu se temu de-a incredinta rolul a-eleia chiar ce-I procurase originaltu. AdeverataMartine improvisath actritd si invalatri cum tre-

ue de sttipa'nul sea, se represintd ins5s1 in na-

4.

staptinii-sa,

fat

222

tura, §i juca ass de bine, Inca parterul e§i de lateatru foarte

Sa venim acum la Cathos care e deaseme-nea una din vechile noastre cuno§tinte. Ve amin-tig ca era in acel timp o persoana foarte senti-mentala sau mai bine o exaltata, facend partedin clasa Pretioaselor galante (Precieuses galan-tes), hranindu-se cu imaginatiunile domni§oareide Scuddry §i a domnului de La Calprenecle, (1)ingamra' ndu-se de numerul adoratorilor (in aceltimp se numeau amanti), inchipuindu-§i ca vedeamanti Si eroi in toll' oamenii ce intalnea. A-ceasta se intelege, caci asemene persoane, prin ocontra-zicere cere aceeace se numea atunci lefin du fin."

C'est la savoir le fin des choses, le grandfin, le fin du fin." (Madelon ; Precieuses ridi-cules, sc. X.)

pasionate pentru galanterie, se prefaceau in ace-la§ timp ca au cel mai mare dispret pentru ori-ce desnodament a unel intrigi de amor. Numeaucasatoria amour fini" sau Inca l'abime de laliberte" ; le auzeai jurand, acele persoane virtu-oase, qu'elles ne brutaliseraient jamais avec unhomme de chair".Dragala§a Cathos desigur caar fi primblat pe ducele de Montausier pe dru-murile du pays de Tendre" chiar mai multi anddecat frumoasa Julie d' Augennes (mai tarziu du-cea de Montausier). 5i cand veti vedea-o sub

1) Gauthier de Costes, seigneur de la Calprengde (1610-1663)autor a cinci romans, dintre can eel mal 'bun e acel intitnlat Cld-

<Titre " ; contribui mult a reapAndi in public maul rommelor lungi.

.multamit.

223

numele de Be lise, nu ye veti mira ca ati ggsit-ofata betrana, §i mai fatii dech on cand. Acurainch pretinde ca top barbatil sa se inchine far-mecului sett, crezend ca orl unde se va presenta,e in stare sh Invirteasca capul ori-cul. In timpce celelalte femel cer de la adoratori sa jure cale vor iubi, Belise nu crede ca nu e iubita, In-zadar Clilandre striga nerabdAtor : Je veux etrependu si je vous aime !" Aceasta obraznicie ise pare ei un §iretlic din partea unui amorezatfricos, pentru a-§i ascunde o declaratiune formed ;cu chipul acesta ea sufere toate omagiele tacuteale pretin§ilor sei adoratori :

Mais si la bouche a s'en vouloir meler,Pour jamais de sa vue it se faut exiler".

Alature cu Philaminte §i cu _Wise trebuesa punem §i pe Armande, cea mai mare dintrecele doue flice ale lui Chrysale, aproape tot gatde invatath ca §i mama sa, ,,i deja excentrica ca§i matu§a Belise, lush mai interesanta decat amen-done. Nu tagaduesc ca e ridiculh, uricioasa chiarla un moment dat, dar o gasesc totodata vred-nica de jelit ; §i mi-e mita child ved aceasta fatscare a fost impedicath de a iutelege farmeculvietei, §i care n'a putut sa se fereasch de senti-mentele §i de ideile contrare naturei. Aceastacreatiune face cea mai mare cinste talentului deobservatiune ,Si sensibilitalii lut Moliere.

Pedantismul face pe Armande displacuta Sirespingetoare ; ea este irnbuibata de platonisnaut§i de filosofia amorului pur, una din formele a-cestui idealism neinfranat care facea sa se imul-

224teascti societtitile de femei ; mi se pare ing cain fond, ea e capabila de-a iubi i ca iubeste.-Judec dup.' gelosia el, dupti supArarea ce nu opoate ascunde cand Clitandre o patse§te. Judecchiar dupa raportul neruinat ce ea face mameicontra surorei sale, la inceputul actulni al 4-lea :

Je ne souffrirais point, si fetais que de VOU3,Que jainais d'Henriette it put etre l'epoux,On me terait grand tort d'avoir quelque peweeQue la-dessus je parle en fille interes-is,Et que le cache tour que l'on volt qu'll me faitJette au fond de mon coeur quelque depit secret.Contre de weds coups ram S9 tortillaDu sonde secours de la philosophie,

11 est de votre honneur d'etre a ses VO9UX contraire;Et c'est un homme enfin qui ne dolt point,vnus plaireJamais je n'ai connu, discournut entre nous,

Elit au fond du cceur de I'estime pour vous".(Femmes savanteq, Act. IV, sc. II).

Contele Joseph de Maistre intr'o scrisoarecatra fiica sa, vobindu-i de femeile invatate, ziceca n'a vezut una care sa nu ti fost nenotocitasau ridiculti din causa §tiintei. Nu pot resistaplaceret de-a nu cita aice acea scrisoare:

1) Le Comte de Maistre (1753-1821), filosof catolic, sensecontra atheismalui §i a materialismului veaculai at 18-lea; operilesale principale aunt : Soildes de bt. NS:erbbourg". Histoire dePdglise gallicane ".

--,

(9

Qu'd

225

Voltaire a dit, a ce que to pretends, que lesfemmes sont capables de faire tout ce que fontles hommes. C'est un compliment fait a quelquejolie femme, ou bien c'est une des cent mille etmine sottises qu'il a dites dans sa vie. La Writeest precisement le *contraire. Les femmes n'ontfait aucun chef - d'oeuvre dans aucun genre. Ellesn'ont fait ni l'Iliade, ni l'Eneide, ni la Jerusalemdelivree, ni Phedre, ni Athalie, ni licidogune, nile Misanthrbpe, ni le Tartuffe, ni le Joueur, nile Pantheon, ni l'eglise Saint-Pierre, ni la Venusde Medicis ni l'Apollon de Belvedere, ni le Per-wLe, ni le livre des Principes, ni le discours surl'histoire universelle, ni Telemaque. Elles n'ontinvente ni l'algebre, ni le telescope, ni les lunet-tes achromatiques, ni la pompe a feu, ni le me-tier a bas ; mais elles font quelque chose de plusgrand que tout cela ; c'est sur leers genoux quese forme ce y a de plus excellent dans lemonde : un honnete homme et une honnete femme.Si une demoiselle s'est laissee bien elever, ci elleest docile, modeste et pieuse, elle eleve des enfantsqui lei ressemblent, et c'est le plus grand chef -d'oeuvre du monde. Si elle ne se marie pas, sonWrite intrinseque, qui est toujours le meme, ne]aisse pas aussi que d'être utile autour d'elled'une maniere on d'un autre. Quant a la science,c'est une chose tres-dangereuse pour les femmes.On ne connalt presque pas de femmes savantesqui n'aient ete ou malheureuses, ou ridicules parla science. Elle les expose habituellement au petitdanger de deplaire aux hommes et aux femmes :aux horn mes qui ne veulent pas etre egales par

15

-226 --les femmes et aux femmes qui ne veulent pasetre surpassees. La science, de sa nature, aimea paraitre ; car nous sommes tous orgueilleux.Or, voila le danger, car la femme ne peut-etresavante impunement qu'a la charge de cacher cequ'elle sait avec plus d'attention que l'autre sexen 'en met h le montrer. Sur ce point, mon cherenfant, je ne te crois pas forte ; ta tete est wive,ton caractere decide ; je ne te crois pas capablede te mordre les 'ewes lorsque to es tentee defaire une petite parade litteraire. Tu ne sauraiscroire combien je me suis fait d'ennemis jadis,pour avoir voulu en savoir plus que Ines bonsAllobroges. J'etais cependant bien reellement horn-me, puisque depuis j'ai epouse ta mere, juge dece gull en est d'une petite demoiselle qui s'avisede monter sur le trepied pour rendre des oracles!Une coquette est plus aisee a marier qu'une sa-vante ; car pour epouser une savante, it faut etresans orgueil, ce qui est tres-rare : au lieu que,pour epouser une coquette, it ne faut qu'etre fou,ce qui est tres-commun",

i in alt Joe zicea :

Le merite de la femme est de regler sa mai-son, de rendre son marl heureux, de le conso-ler, de l'encourager, et d'elever ses enfants, c'est-a-dire de faire des hommes. Au reste, je croisque les femmes, en general, ne doivent point selivrer a des connaissances qui contrarient lawsdevoir ; mais je suis fort eloigne de croire qu'el-les doivent etre parfaitement ignorantes. Je ne

-227 --veux pas qu'elles croient que Pekin est en France,ni qu'Alexandre le Grand demanda en mariageune fine de Louis XIV. La belle 'literature, lesmoralistes, les grands orateurs suffisent pour Bon-ner aux femmes toute la culture dont elles ontbesoin.

En un mot, la femme ne peut-titre superieureque comme femme ; mais des qu'elle veut emu/erl'homme, ce n'est qu'un singe".

Fara a cauta aiurea, n'averi decat sa ve ultatila aceasta : Ce nenorocire si ce caraghiozlic tot-odata I sa se desbrace de toate gratiile sexulutseu si sa pastreze sentimentele! SA-si puna toatasilinta pentru a face pe celelalte femei sä nu matVandeasca la amor nici la maritat, ci sä nu In-ceapa." prin a inadusi acest sentiment mai Inthiin inima sa ! Ne mai pastrand nimic din carac-terul femeesc, perzend tot ceeace face pe o fe-mee placuta fermectitoare, si a pretinde Incaa fi iubita I Aceasta contrazicere ciudata descrisade Moliere cu o mare delicateta, e trasatura ori-ginala a caracterului Armandet; cu cats arts sice cunostinta de inima omeneasca a trebuit sa.aiba Moliere pentru a putea varia tipurile cepune In scend I

Aceiasi Ingrijire de-a nu se repeta se observ4.deasemenea In conceptiunea celor doi pedanticari au sä joace aid acelas rol ca Jodelet §iMascarille din Pretioasele ridicule a, cu deose-bire numai ca Jodelet si Mascarille ne represintacomedia cu intentie, In timp ce Vadius Trig-sotin fara sa gandeasa. Amendol sunt tipurile

si

st

si

pi

228

pedantismului la barbari. Trissotin e pedantul cupretentiuni de om de spirit, Vadius (invalatul inus) e pedantul eruditiunii. ;;arlatanismul lui Tris-sotin formeazA un contrast glumet si nostim Cucaracterul ingamfat si serios al lui Vadius, aairui pretentinni sunt basate pe stiinta sa degreaca si latina. Abatele Cotin 1) §i Menage treedrept originalele lui Trissotiu si a lui Vadius.Si astazi Inca se discuta cestiunea de-a se stidata Moliere a facut o fapta rea sau o actiuneindiferenta, sau chiar un act de dreptate, punendpe sCena done persoane cari traiau Inca. Moliereinsus a lust pus pe stem in mai mite renduride comedienii Otelului de Burgogne, rivalii sei ;e adeverat cä el singur era comedian si ca inprivinIa sa lucrul nu era tocmai asa gray. Darfusese de multe on atacat de Menage si Cotin,insultat chiar de acesta din urma. Cotin,poet de rand, atacat de Boileau, face gresala,respunzendu-i, de-a insulta pe Moliere, de carenu avu niciodata a se plange. Moliere nu erapoate nesimtitor la resbunare, aceasta placere azeilor, sill resbuna Inca destul de crud. Ii dadamal intai numele de Tricotin pe care-1 schimb tinteunul si mai glumet de Trissotin.

Abatele Cotin e o figura en total originals, di-mine* predicator si sara se ducea pe la intru-niri literare, facend sa rasune in acelas timp bi-serica de predicile sale si saloanele de produc-Ouni galante. Citea pe Omer si pe Virgil ; stia

11 L'abbi Cotin, predicator qi scriitor frances (1604-1682).

22D

limbele ebraica si syriaca ; versat in filosofia u-mana $i diving : se numea singur cu mandriele pere de l'enigme francaise" ; si atata $tiintAnu a putut sa faca dintr'insul decat un prostfanfaron ! Pe langa acestea, se mai bucura inlurne de tin mare name ; primit §i ascultat Caun oracul de cele mai inseranate femel ale tim-pului ; era resfatatul academiilor galante §i abi urourilor de spirit : fu chiar unul din cm pa-truzeci nemuritoil ai Academiel franceze'. Suc-cesul era tot atat de mare la biserica ca $i insaloane. Dar cunoa$teti oare ceva mai revoltatordecat privelktea unui prost care se crede de ge-niu, a unul prost care vorbe$te $i scrie vrute $inevrute, si pe care toata lumea it admira, a unuiprost care reuse$te in toate, a unul prost carenu is in bagare de sama aceea ce altii spun, $icare se crede in drept de-a da lectiuni oameni-lor de spirit ? Astfel fu Cotin care facu pe Boi-leau sa-si pearda toata rabdarea §i care fu biciuitfara de crutare de Moliere. Cotin care visa poate$i el ca oricare altul la nemurirea numelul seu,dar care nu se a$tepta ca o asemenea onoare siki se faca de inimicii sei, aplicandu-i o pedeapsaasa de aspra.

Moliere nu avea numal o judecata sanatoasasi un spirit drept ; era in acela$ timp de o in-drasneala foarte mare. Intrunea in el gustul sieleganta until Illenardru §_i temperamentul puternic al unui Aristophan. El reinvie cu aceast ;iocasiune, vechea comedie de la Greci, care pu-nea lark' rtkine pe contemporani pe scena ; i

temendu-se ca nu vor fi in deajuns recunoscuti

230 --

obliga pe actor sail' pun& o masc.& asemenatoarefigurei lor. Moliere deseori se punea pe scena submime inchipuite, juca'nd el singur personajul seaCa in Arnolphe" din 0 L'ecole des femmes ;

punea pe altiT cu mai mult.1 indrasneala. Inca,pentru exaetitatea zugravirilor sale, convins dealt -mintrelea ca acel pe care it zugravise nu ar con-simti niciodata a se recunoa§te ; cu chipul ace-sta scandalul era Inlaturat.

Ceeace se intampla vu Ménage, avu banal simtde-a declara in gura mare ca nu se credea zu-gravit in Les femmes savanteso, §i banal gustde a inarturisi dinaintea unor femel, prietene deale sale care strigau contra lul Moliere, ca piesaera foarte frumoasa.

Actui al III-lea unde aceste done personaje fitcintrarea for pe scena e prea insemnat §i nu neputem opri a nu cita cate-va pasage.

Cetirea sonetului ltti Trissotin asupra figurilorprincipesel Uranie :

,Votre prudence est endormie;De traiter magnifiquementEt de lager superbementVotre plus cruelle ennemie.

Faitesla sortir, quoiqu'on die,De votre riche appartement,Ou cette ingrate insolement,Attaque votre belle vie".

(Acts III, scene II .

"

231

0 a epigramel asupra unel trasurl de culoare ro-,0etica", data tmeI dame, to atno§tinta de a sa :

Et quand to vois ce bead carosse,Oa taut d'or se releve en bosse,Qu'il Anne tout le pays,Et fait pompeusement triompher ma Lais,Ne dis plus qu'il est amarante,Dis plutot qu'il est de ma rente."

(Acte III, mac II).

ne provoaca 1-Nal §i sunt o zugravire puternicaa pedantilor lingu0tori, cu pretentiuni de oamenlinvatati, cart ins6 in realitate nu-0 arata decatmicimea spiritului tor.

Presentarea acestor doT pedanti Philamentei, 0conduita for sunt foarte cornice :

Trissotin (present,nd pe Vadius).

Voici l'homme qui meurt du desir de vous vOir,En votes le produisant je ne trains point le blameD'avoir admis chez vous un profane, madame.11 peut tenir son coin parMi les beaux esprits.

Philaminte

La main qui le presente en dit asset le prix.

Trissotin

11 a des vieux auteurs la pleine intelligence,Et sail du Grec, madame, autant qu'homme de France.

232

Philaminte (WA Wise)

Du Grecl o ciel 1 du Grec ! II sait du Grec, ma sceur I

Belise (cat Armande)

Ah I ma niece, du Grec !

Armande

Du Grec ! guile douceur.

Philaminte

Quoi ! Monsieur sait du Grec ? Ah ! permettez, de grace,Que, pour l'amour du Grec, monsieur, on vous embrasie.

(Vadins imbre, oseazg. deasemenea pe Nlise si Armande).

Vadius

Je crains d'être facheux par l'ardeur qui m'engageA vous rendre aujourd'hui, madame, mon hommage ;Et j'aurai pu troubler quelque docte entretien.

Philaminte

Monsieur, avec du Grec on ne peut gater rien.

Trissotin

Au reste, it fait merveille en vers ainsi qu'en prose,Et pourait, s'il voulait, vous montrer quelque chose.

233

Vadius

Le &taut des auteurs dans leurs productions,C'est d'en tyranniser les conversations,D'etre an palais, au tours, aux ruelles, aux tables,De leurs vers fatigants lecteurs infatigables.Pour moi, jo ne vois rien de plus sot, a mon seasQu'un auteur qui partout va gueuser des encens ;On ne m'a jamais vu ce fol entetement ;

Voici de petits vers pour de jeunes amants,Sur quoi voudrais bien avoir vos sentiments.

Trissotin

Vos vers ont des beautes que n'ont point tous les autres.

Vadius

Les graces et Venus regnent dans tous les votres.

Trissotin

Si la France pouvait connaitre votre prix.

Vadius

Si le siècle rendait justice aux beaux esprits.

(Acte III, scene V,.

.. . ........

---

23i

Pupa complimentele obicinuite §i laudele re-ciproce ce-§i adreseaza, unul altuia, vine scenade turburare. Nenorocitul Vadius critica, cam slo-bod sonetul catra principesei Uranie, far& a §tica confratele sell era autorul :

Trissotin (citri Vadins)

divez-vous un certain petit sonnetSur la fievre qui tient la princesse Uranie ?

Vadius

Oui ; hier it me fut lu dans une compagnie.

Trissotin

Vous en savez Pauteur ?

Vadius

Non ; mais je sais fort bienQtf a ne le point flatter, son sonnet ne vaut rien.

Trissotin

Beaucoup de gens pourtant le trouvent admirables.

Vadius

Cela n'empeche pas qu'il ne soit miserable ;Et, si vous l'avez vu, vous serez de mon gofit.

235

Trissotin

Je sais quo la-dessus je n'en suis point du tout,Et que d'un tel sonnet pea de gens son capablcs.

Vadius

Me preserve le ciel d'en faire de semblables 1

Trissotin

Je soutiens qu'on ne peut en faire de ineilleur ;Et ma grande raison c'est que j'en suis rauteur.

Vadius

Vous ?

Trissotin

Moi.

Aceasta neintelegere aduce dupa sine o ceartaintre amendoi invatatii tot atat de ridicule ca §iscena lingu§irei ce o precedase :

Trissotin

Allez, petit grimaud, barbouilleur de papier%

Vadius

Allez, cuistre. . .

236

Philaminte

He ! messieurs, que pretendez-vous faire ?

Trissotin (dark Vadius)

Va, va restituer tous les honteux larcinsQue reclament sur toi les Grecs et les Latins.

Vadius

Oui, oui, je to renvoie A l'auteur des Satires.

Trissotin

de t'y renvoie aussi.(Acte III, acme V)

Celor trei invalate §i acestor dol invatati pe,cine va opune Moliere? Mai intal pe Chrysale,burghez plin de judecata .i sinatitor la toate, bar-bat foarte bun, data n'ar fi cel mai duios din-tre barbati. San mai bine judecall. Philaminteintra, : nu e femee ci o furie. i pentru ce atatamanie ? Fiindca o biata servitoare n'a pazit invorbire legile gramaticei. Doar nu in zadar §i-adat atata osteneala sa deprinda pe slug' cu le-gile fisicel §i cu regulile gramaticeilDin aceastapricing biata servitoare va fi data afara. Crysalee un om cu inima bung, o va jeli, fl va parea

-237reu de dinsa din toata inima. Dar ce vret1 ? Candfemeea sa e de fats, Chrysale nu are caveat.Sub pretext ca le corps doit-titre asservie a l'es-prit", ea are o putere tiranica asupra fricosuluisea de What. Sormanul Crysale, Vi marturiseste-singur sldbiciunea si groaza sa :

Ele nie fait trembler, des qu'elle prend son ton ;Je ne sais oil me metre et c'est un vrai dragon".

Vorbeste ca un intelept, insa se poarta.' ca un,pro t, fiindca e lipsit de caracter. Intelege de-minune datoriile unei mame de familie.

,,Former aux bonnes mceurs l'esprit de ses enfants,Faire aller son menage, avoir l'ceil sur ses gens,Et regler la depense avec economie,Doit-titre son etude et sa philosophie."

Dar n'are nicio putere sä pund ordine in casasa. Femeea 114 care e o nebund ridicula, po-runceste si el ascultd de ea.N'are macar pu-tere sa.' apere pe fiica sa Eenriette, copila sa in-bita, contra proectuluf format de mama sa de-ao marita dupa Trissotin. Posomorire, frunte in-cretita, amerintari chiar contra femeei sale, candstie ca ea nu-1 aude, cat poftesti 1 Astfel e cu-rajul oamenilor lipsiti de caracter 1 Dar la sfirsitcand total va fi pregdtit si fara dinsul, bunuIChrysale mandru ca a triumfat fa' rd sa se lupte,.va avea cel din urma cuventul in piesa. El vafi acela care va zice notarului cu un curaj co-mic :

238

Al ions, monsieur, suivez l'ordre que j'ai prescrit,Et faites le contrat ainsi que je l'ai dit".

JDrept vorbind, putem nurui bunatate aceastamoliciune a unui suflet care cedeaza inainteacelei mai mid' pedici §i care n'are tarie deal a-tuncI cand nu-1 nici pericul nici merit de-a a-vea ? Aceasta poate da loc la discutiune. Pentrua fi cu adeverat bun, sunt multe momente unclebunatatea nu ajunge §i uncle trebue 'Inca §i cu-raj. Dealtmintrelea marturisesc ca am o micaslabaciune pentru Chrysale. I s'a banuit ca pre-dica ignoranta : nu-1 apar. Moliere era prea. lu-tninat Insa pentru a refusa Instructiunea femei-lor, el nu combate decat ridiculul §tiintkI preten-tioase §i sterpe. Sa ne amintim §i de versurilelui Casimir Bonjour, autorul comic francez mortIn 1856 :

Ce sont les arts qui font le charme de la vie,Et par eux une femme est toujours embellie,Votre sexe avec nous pent bien les partager,Rien d'aimable ne doit lui rester stranger,41 est doux de trouver dans une spouse chbreDes arts consolateurs qui sachent nous distraire,De pouvoir, sans quitter son modeste sejour,Se reposer le soir des fatigues du jour.Ayez done des talents 1 Mais il est necessaireQu'on en fasse un plaisir, et non pas une affaireChacum vent aujourdhui briller, voile. le mallCe vice est parmi nous devenu general ;11 est dans tons les rangs. Le marchand le plus mince

--

239

Elbve ses enfants comme des fils de prince ;Sa fille, qu'en tous lieux it se plait a vanter,N'entend rien du menage, et ne sait pas compterEn revanche elle fait des vers, de la musique,Et l'on trouve un piano . . . dans l'arriere-boutique".

(L'Education Acte III, Beene X).

Dar ye intreb in conctiinta, cand e§ti necajitde o femee ca Philaminte, de o soya ca Belisesi de o flied ca Armande, sa fi omul cel maipacinic din lime, e cu putinta a nu da la dracu

cartile telescoapele ? .Henriette ne va opripoate ceva mai mult. Dintre toate fetele din tea-trul 1111 Moliere, mai toate tipuri perfecte, natu-rale §i cu mintea s'anatoasa, sincere §i virtuoase,nici una n'are mai malt spirit, mai multi nuri

mai mult farmec dec6t Henriette. Orf undevei vedea-o, fie in scenele unde ea calla sä a-traga in favoarea sa pe tatal seu, sau In convor-birile sale cu Clitandre, sau in discutiunile salecu sora sa Armande, cand spiritul seu intepajorda dovada de o hotarire statornica dinaintea filo-sofiei, sau in marea scena a sonetului, cand, a-ratand caraghioslicul mamei a surorei §i a matu-§el care imbrato§aza pe Vadius pour l'amourdu Grec ", ea insa§i scapa de un mare pericul,de-a fi sarutata de un pedant, fiindca nu intelegelimba greaca :

Excusezmoi, monsieur, je n'entends pas le Grec."

sau insfir§it cand cu o nobila indrasneall a u-

si si

.)i

'240

nub[ suflet nevinovat vine singurd sä Intilneascape Trissotin pentru a-1 ruga sa ren ante la maimsa, pretutindenea e un model de. tact, de nevino -Italie, de natura bunk de Intelepciune. Nici ceamai mica umbra de afectiune ; nicio cochetdrieafara numal, de aceea care e ertata unel fete sicare e ca o podoaba simpla a spiritului si a ini-mei ; se vede ea e o inima curata si limpede carenu cauta decal a se deschide. Este o adeveratafemee, si-mi inchipuese ea multe mame ar dorica fiicele for sa semene Henrietel. Virtutea nu vafi pentru dinsa nicio sfortare, nicio prefacere :va fi fructul natural al rati unel si al bunuluisimt. Contrastul Intre amandoue surorile face cacalitAtile cele frumoase sa fie qi mai bine simtite,en toate eh se pare ca Moliere a zugravit caracterulHenrietei, cu o mai mare iubire si cu culori maiputernice. i eata pentruce : Ve vett intreba poatecum o planta asa de sanatoasa a putut sa creas-ed intr'un mijloc compus din elemente asa dedeosebite ? Cu adeverat e o minune, dar naturaface asemenea nepotriveli. Simplicitatea sa nuvine nici de la ignoranta, nici de la prostie, nicide la sfortare, si virtutea nu va fi niciodata Inea o sfortare sau o prefacere ; ea va fi fructulnatural al ratiunei si al probitatei.

S'ar fi putut zice, (si aceasta e adeverat pang laoarecare pullet), ca, toate femeile cele tinere dinMoliere, fie Agnes din LWole des _Femmes", fieElise din L'avare", fie klenriette din FemmesSavanles ", sunt varietata ale unui aceluiasi tip,a unui personaj unit, care ocupa necontenit min-tea lui Moliere. ti ti ca a avut nenorocirea sa se

241

casatoareasca cu o femee foarte rea si nenoroci-rea mai mare aria de-a o iubi pans la moarte.Aceasta pasiune a unui mu mare, asa de reu in-.teleasa si asa de rea resplatita de o cocheta derand, insemnata prin spirit, frumusete si gratie,se observa la fiece moment in operile lui Moliere ;si o privire mai cu luare aminte poate urma cuusurinta desvoltarea si fasele diverse in princi-palele sale comedii. Putin stapan pe dinsul pen-tru a putea invinge un amor care-i scurta dinviata, poetul se mangaia gandind necontenit lacruda sinerecunosatoarea lui nevasta. Comparandviata sa cu operile sale, se observa oarecare co-incidenti cari nu pot fi talmacite deck astfelcum am spus mai sus.

and zugravi in «L'ecole des maris ) caracte-rul «Eleonord} el gandeste a aline mang. Ar-mandei B ejart, §i pare a ar cauta sail zugra-veasca pentru sine fericirea ce spereaza ; scriee Le Misanthropez. intr'un timp and gelosia itframanta ; si «Georges Dandin) and se credecrud lovit ; dar- in cur'end bun si generos ca totiamantii, incepe a crede despre nevinoWitia ace-lei pe care o iubeste, si atunci schiteaza in «Bour-geois gentilhomme} portretul termecator alLucilei ; in urma. ca §i cum am fi voit SA-§i in-drepte greselile, da iubitei sale Armande rolul de«Psyche} undei cid ocasiunea sa-si desvaleascatoate farmecele ; instarsit and aceasta frumusetacapritioasa devine deodata earasi rece si cocheta,poetul se plange in «Les femmes savantes} siprepara astfel impacarea care nu avit loc cleatcu ateva luni inaintea mortii. and Clitandre

16

242

se justifica in ace§ti termin de necredinta sa fa-ta cu Armande, el e Moliere care se adreseaza.femeei sale ;

Appelez-vous, Madame, une infideliteCe qui m'a de votre tune ordonne la fierte

. ,Est-ce moi qui vous quitte, ou vous qui me chassez ?

(Acte IV, sc. 11),

i in acel timp dadea Armandei Mart rolulHenrietei ca *i cum ar fi voit a-i da a intelegecum ar dori ca sa fie ea, ca §i cum ar fi spe-rat sa. o sileasc5. sa prim easca i ea in inima satoate perfectiunile cu care impodobise pe Henri-ette. Da, zugravind pe Armande §i Henriette, poe-tul zugrave§te femeea sub doue forme deosebite,cum a zugrivit'o deja sau in cochetaria Celime-nei, sau in reutatea nevinovata a fetei «Agnes,.Armande nedreapta, rece, geloasa e femeea care-1respinge 0-1 nelini§te§te ; Henriette plink de spi-rit, gratioasa, modesty ,i simtitoare e femeea ca-re-1 atrage §i care-i place.

Astfel Moliere ne aduce pe scena §i ne des-vale§te dinaintea ochilor propria sa inima. Neintereseaza la propriile sale pasiuni Si adeseorine face sa ridem de suferintele sale.

Putem oare a, nu ne aminti, cu aceasta ocasiu-ne, versurile frumoase prin cari Alfred de Mus-set in «La nuit de Mai) exprima ideea ca sufe-rinta mareVe pe poet §i-i inspird accentele celemai adeverate ?

243

Quel que soil le souci que ta jeunesse endure,Laisse-la s'elargir, cette sainte blessareQue les noirs graphins t'ont faite au fond du cceur :Rien ne nous rend si grand qu'une grand douleur ;Mais pour en etre atteint, ne crois pas, 6 poete,Que ta voix ici-bas doive rester muette.Les plus desesperes sont les chants les plus beaux,Et j'en sais d'immortels qui sont de purs sanglots.

i mai departe frumoasa comparatiune a neli-canului :

Poete, c'est ainsi que font. les grands poetesIts laissent s'egayer ceux qui vivent un temps ;Mais les festins humains qu'ils servent a leur fetesRessemblent la plupart a ceux des pelicans.Quand ils parlent ainsi d'esperances trompes,De tristesse et d'oubli. d'amour et de malheur,Ce n'est pas un concert h dilater le cceur.Leurs declamations sont comme des epees :Elles tracent dans l'air un cercle eblouissant,Mais it y pend toujours quelque goutte de sang.

(Nail de Mai : la Muse).

Insrarsit un ultim personaj isi are si el loculin aceasta galerie. Acesta e Clitandre, simpati-cul arrant al Henrietel : Clitandre om de inimasi de bun simt, model de judecata sanatoasa, omonest intr'un cuvent, dupa cum se zicea asa de

244

bine pe atuncl ; tot atat de vrednic de-a fi iubitde-o femee cinstiti dupa cum si Henriette e M-eata a impodobi viata unui cavaler galant, th-ner si amorezat. i lucru ciudat, el e adevaratulmoralist al piesei ; el e acel insarcinat de Molierea da lectiuni la toata lumea invatatelor §i pe-dantilor, Si chiar lui Chrysale.

Eata deci an moralist de care nu-ti e urit :si acest rol de obiceiu asa de desplacut va de-veni placut cu un pedagog de 25 de ani. In o-chil lui cunostintele sent lucruri frumoase si ba-ne ; uraste numal :

La science et l'esprit qui &wit les perRonnesa

Trebueste a-1 vedea la lupta cu domnul Tris-sotin In a treia scena din actin, a( IV-lea:

Trisotin

Pour moi, je ne tiens pas, quelque effet qu'on supposeQue la science soit pour gater quelque chose.

Clitandre

Et c'est mon sentiment qu'en faits comme en, propos,La science est. sujette a faire de grand sots.

Trissotin,

Le paradox& est fort.

245

Clitandre

Sans etre fort habile,La preuve m'en serait, je pense, assn. facile.Si les raisons manquaient, je suis Bur qu'en tous casLes exemples fameux ne me manqueraient pas.

In aceasta scena e condamnarea absoluta §iradicala in numele bunulul gust §i a adevera-tel §tiinti, a afectiuneI, a purismulul §i a pedan-tismulul. Pretinsa §tiint5. nu-I decAt prostie candcautA a se pune deasupra datoriilor vietei, a o-menireI §i a virtutel,

lin sot savant est plus sot qu'un sot ignorant."

Ce sens adanc in fiecare din respunsurile vii§i intepatoare ale lul Clitandre I

Pe Clitandre deci s5.-1 intrebam sensul piesei,el va fi acela care ni-1 va spune. Adeverul nu ecu Chrysale care sustine :

Qu'une femme en sait toujours assezQuand la capacite de son esprit se hausse

A connaitre un pourpoint d'avec un haut-de-chausse ;

ci cu Clitandre care zice carat :

Je consens qu'une femme ait des dart& de tout"

Moliere a pus inteinsul exprimarea sentimen-tului sell propriu Si a bunulul sell simt superior.Cetind cu atentiune actul al 4-lea plin de spirit

246

a§a de placut la auz, eats, data nu me in§el,ce vom gasi in el.

Aceeace Moliere critic& in invAtate, nu e in-birea de ideal §i grija de celelalte, ci uitarea ce-lor pamente§ti despretul pentru cele reale Nue reu de-a avea fruntea pe la stele, de-a iubi fi-losofia si §tiinta §i de-a gandi la lucrurile eterne ;dar trebue deasemene a se uita .5i la picioarelesale, a iubi viata astfel cum este, §i a se intere-sa la aceeace trebue sa moara ca §i not im-preuna cu no![.

Aceeace Moliere voete sa ridiculiseze in Clary-sale nu e dedarea la cele corporale, ci despre-tul lucrurilor spiritului §i nepgsarea in privintasufletului. Cand Chrysale striga :

Guenille" si l'on vent ; ma Guenille m'est chem."

el are dreptate §i Inca mare dreptate. Da, e osclavie pe care trebue a o priimi ; da, greutateacamel' ne alipete §i ne pirone§te de p6ment ; nue un cuvant fuse. ca sa traim numai pentru corp.A§a Inca priveli§tea idealulul §i grija lucrurilorpamenteti. sunt %cute pentru a trai impreune. ;fac buns, gospodarie impreuna nu voesc a fidespartite, cuventul mut Pascal e foarte ade-verat

ni ange ni, bete!"

Clitandre, Henriette, eati deci idealul laT Mo-here. Nu e idealul pasionat ci miFator a lui Ra-cine, nice idealul poetic, ascuns si adeseori fan-tastic a WI Shakespeare ; nu, e un ideal simplu,

§i

§i

§ist

247 --

familiar, l'asi nurni positiv, daca cuvintele ar fipotrivite impreuna. E un ideal de care -ne pu-tern apropia si pus la nivelul inteligentei noas-tre. Sa nu crede cu toate aceste ca din aceastacausa e usor de atins. Sub un cer albastru ade-seori se ved din depa.'rtare munti pe care cre-dem a-1 apuca cu mana, cand in realitate suntla distanta mare Si aice se petrece ceva ase-manatox Acest Clitandru, aceasta Henriette se pareca sunt oameni ca si not ; nu trebue a crede Canu-i vom ajunge niciodata I Dar cate silinti tre-bueste O. ne dam pentru a semana cu ei ! Sicel mai multi dintre not suntem departe de-a a-vea aceasta judecata sanatoasa ca si dinsii. A. nepune mai presus de prejuditiile zadarnice, a stisa traim cu oamenii, silindu-ne a pretai maimutt decat ei, a fi intelept cu mesura, si cu ju-decata fara a renunta de a placea, eats aceeaceMoliere ne propane si ne sfatueste. Inteun cu-vent, idealul sea e bunul simt, pe care toata lu-mea crede a-I poseda si pe care it intilnim asade rar.

Poetul it poseda la cel mai inalt grad ; in.toga opera, bunul simt fii regula si principiulseu ; judeca dupa aceasta mesura toate actiunileomenest1 si nu e excel sau eroare ce el sa ficrutat. Inteaceasta consists adeverata unitate ateatrului seu. Fie in Tartuffe, fie in Misanthro-pe fie in L'avare, fie in L'ecole des femmes"sau Le malade imaginaire" on Le medecinmalgre lui" pretutindenea e bunul simt care vor-beste si tot el care invinge. Moliere n'avea nu-mai darul bunului simt, avea Arica pasiunea lui;

-248§i nu avea numaI pasiunea, mai avea §i geniul I

Voiu sfar§i prin o anecdota caracteristica carepoate di n'are meritul de-a fi noud, dar asupraeareia tin a spune sentimentul meu.

La inceputul acestui secul, in 1802 sau 1807,.data nu me in§el, un faimos actor engles veniin Franta ; comedienil de la Theatre trances'fl primira cu mare entusiasm la Paris. La unbanchet dat In cinstea lui, conversatiunea eazuasupra marilor autori dramatici a deosebitelornatiuni, §i mai cu sama din Franta §i Anglia.Dui% ce deoparte s'a laudat Shakespeare, de altaCorneille, un Frances pronunra numele lui Mo-here. Oh 1 cat despre acela, zice Englesul, sanu fiti mai mandri decat trebue. Moliere nu eFrances. \re puteri inchipui mirarea tuturora:Moliere nu e Frances !" A trehuit ca Englesulsa se explice : 'MI inchipuese, zise atuncl En-glesul, ca Dumnezeu voind sa dea oamenilor pla-cerea comedies crea, pe Moliere §i-1 lash sa cadala intimplare in lume, zicend : Du-te sa zu-grave§tI, sa incanhi, §i data pots, sä indreptezIpe semenii tel" ; ca acest har dumnezeesc a ea-vat fnadever pe pamentul frances, flindca tre-buea sa caza undeva, dar ca apartine cu toateaceste lumei intregi.

Fara indoeala, Englesul John Keinble (caci ast-fel era numele lui) credea prin aceasta ca faceWI ,mare compliment Francejilor, compliment ca-re trebue§te primit cu oarecare reserve. Nu, Mo-here nu e un genii fara de nationalitate ; e Fran-ces §i anca prea Frances. Negre§it ca operile salenu vor disparea niciodata nici din manile nici

249

din memoria oamenilor, si vor fi Arica ull obiectde studiu si de admiratiune, cand limba francesava disparea chiar din numerul limbelor de astazi,si and nu va mai remane despre natiunea frau-seza decat o amintire de marirea geniul el.Dar dupa cum cetind, dup.' atatea veacuri, opies& a lui Sofock sau a lui Aristofan, recunoas-tern in el geniul grec imbracat cu toate farme-cele antice, dupd cum e deajuns de-a ceti o sutade versuri a lui Baca sau Lucretiu pentru asimti puterea geniului roman tot astfel oricinepeste cateva sute de ani va studia vreuna dinmarele opere ale Jul Moliere, nu-1 va lua, fipsiguri, nici drept engles, nici drept orice alt strain ;dar admirand, in el amestecul admirabil al pa-terei si al farmecului, al bunului simt practic

al fantasies, aceasta claritate Sara pareche astilului unity fortei de exprimare, o arta admi-rabila de compunere ridicata si mai sus prinstralucirea sau perfectiunea detaliilor, si insfirsitcu o observatiune serioasa, profunda si cam me-lancolica a inimel omenesti, aceasta mare, carenu seaca niciodata si totdeauna scotend din eagluma si veselia,nu, cetitorul Jul Moliere nuse va insala niciodata, si nu va putea sa nu re-cunoasca in el tipul eel mai stralucit si cel maisinter al geniului francez.

si

:

.si

MOLIERE: L'Ecole des Maris

$1

REGNARD: Les Folios amoureuses

Dace voim sa avem o idee lamurita despredeosebirea ce exists intre Moliere §i Regnard, in-tre observatiunea profunda Si filosofica §i ima-ginaIiunea vesela §i plina de spirit, intre comi-cal de caracter §i comical de situatie §i de in-trigh, §i insfir§it intre geniu §i talent, pieselecele mai potrivite pentru un asemenea studio.sunt : ,,l'Ecole des maris° comedie in tree actealui Moliere .i les _P olies amoureuses", comediein trei acte aka Regnard. Fiecare din aceste do-ne piese e foarte comics inveselindu-ne amendo-We in acela grad ; §i de§i §i una §i alta suntdesvoltarea aceluia§ subject, totu§, cum place-rea ce ele ne procure nu e tot de un fel,corn pararea acestor piese e instructive, din maimulte punete de vedere.

S'a intimplat deci ca §i Moliere §i Regnard antratat acelq subject de comedie ; me voiu incer-ca sa explic deosebirile dintre una §i alta. Maiinainte de toate sa nu ni se pare curios ca ace-la. subject a indemnat pe doi autori a§a de de-osebiti §i aproape contimpurani. Acest subject e

251

vechiu cat lumea, a desteptat in toate timpurilesi va destepta in totdeauna fantazia acelor zu-gravi de moravuri ce poarta numele de scriitoricomici.

Se vor gasi in totdeauna betrani cari sa pre-tinda a fi inbi i de-o fats teller& si frumoash,cari sa intebuinteze ca mijloace de smomire, as-primea, sila si gelosia, cari sa gandeasca a uniimpreuna experienta cu tinereta, earna en pri-mavara vor fi deasemenea fete care sa gaseas-eh ca asemene siliri stint de nesuferit, ca astfelde casatoril sunt nepotrivite, si sa nu voeaschsa auda de maritat cu nici un pret in aseme-nea conditiuni. i nadhjduesc, spre fericirea lor,ca se vor gasi tocmai la timp si tineri destul defrumosi si de elegantI pentru a sti sit se tam afi iubirf de dinsele, destul de destepti si de in-drazneti pentru a-le cuceri, smulgandu-le dinmanile tiranilor. Cand zic ca nadajduesc, nu-mispun toata gandirea mea ar trebui sa zic casunt sigur.

Gelosia in o persoana Inca tenera, in stare de-asimti amorul, si capabila de a-1 inspira, e unsubiect serios, miscator chiar, si care lesne poa-te sa devina tragic ca in Othello, Hermione, Pa-dre sau Roxane ; poate fi chiar tragic in Mithri-date care Isi sprijina pretentiile sale pe rangulseta eel mare si pe glorie, in lipsa de tineret'L ;dar intr'un betran sau un grosolan, care nu ein stare sa destepte amorul decat prin mijloa-cele cari sunt tocmai propril pentru a-1 respinge ;aceasta gelosie, neat& pretentie de-a fi iubit nue decal o nerozie, si o nerozie din cele mai ridi-

e

;

252

cule care nu ingadue nicio compatirnire ; pansla acest grad con trastul e puternic pretentianepotrivita E deci un adeverat subiect de come-die. Il intilnim adeseori in Fabliaux" si lesConies du moyen-tige" (Povestirile veacului de mij-loc), cari nu sunt cele mai de multe on decalcomedil sub forma de povestire ; it intilnim inPovestirile hii Boccace; a fost tratat de sute deon in comedia ispaniolet §i in farsa italieneascet.Moliere l'a pus in scena in l' Ecole des maxis, ini'Ecole des femmes, in l'Avare; Regnard l'a tra-tat in urma lui Moliere, si Beaumarchais a luatacelas subject in Barbier de Seville; it gasim in-sfirsit in una din operele cele mai placute si maibine simtite alui Alfred de Musset, in Les Ca-prices de Marianne. Se intelege de la sine ca fie-care din acesti autori l'a tratat dupa geniulputerile sale. Insa not nu avem a ne ocupa decatde Moliere si de acela pe care nu trebue a-1 nu-mi mostenitorul, ci urmasul seu.

In Fevruarie 1661, Moliere conformandu-semodelor spaniolesti cari coplesisera curtea Franiei cu Anne d'Autriche i cu Valera regina Ma-

rie Therese, danduse un gen de comedie eroica acarui subiect era imprumutat teatrulul spanio-lesc, Don Garcie de Navare sau Printul gelos.ce poate fi considerata ca una din greselile aces-tui mare genii-L. Moliere insa avea prea mult simtpentru ca sä se Indaratniceasca in o asemeneagresala. Piesa nereusind. poetul intelese pe dataca apucase o tale retacita ; dupa cateva repre-sentari, o scoase din scena ; o retraseinsa intern]chip modEst, fart sa se planga de public, fart

si1

si

--

254.

a lua pe insui acest public ca confident al ge-niului sett nerecunoscut si a pungei sale remisetot goals; in urma facu totul pentru a se rea-bilita intrand pe adeveratul drum. Aceasta in-trare pentru el fu un adeverat triumf, si l'Ecoledes marls fu representata pe la mijlocul anululin 4 Iunie 1661.

Mai intai de toate ne putem pune intreblrepentru ce aceasta piesa se numeste l'Erole des

fiindca in ea nu sunt nici bb'xbati insuratI,nici femei maritate ; dar, cum in aceasta piesagasim o lectiune ce toti barbatii pot sa o pri-rneasca asupra chipulul de-a face sa fie uriti defemei ci asupra, mijloculul ce trebue sa intrebu-inteze pentru a fi iubiti de ele, nu vom cantapricing lui Moliere asupra titlulul ce si-a ales. Demolt timp avea in gaud aceasta chestiune de e-ducatiune : vroia sa dovedeasca, ea nu ajunge lanimica sand tratam tinerimea cu asprime, 1--

tiand-o din scurt nu reusim niciodata a-i inspi-ra inbirea datoriei si a virtutil. Moliere impru-muta ideea pe care Terentis o pusese pe scena.In piesa Adelphoe.

In piesa poetului latin vedem doi betrani, din-tre cari unul are ea principin severitatea in. e-ducatiunea tinerilor, celalalt indulgenta. Seintimpla lush' ca tenerul crescut de cel dintal setrezeste la urma ca e tinut foarte de aproape,ceeace nu-1 impedeca de-a face prostii, in timece elevul celuialalt 'Aran se bucura de-o liber-tate fara margini, de care chiar abuseaza. Info-cuind tineril lul Teren flu prin doue fete, Molierefacu o opera cumuli? mal profunda si mai comics.

--

maxis,

ca

pi

254

Interesa deasemenea inteun chip mai direct simai cu duh inima celor doi betrani, la educatiu-nea minoarelor for ; caci fiecare din el si-a pusin gand sa iea in casatorie pe aceea pe care einsarcinat sa o creasch ; si e vorba de-a se sticare din cer dol va reusi mai bine in aceasta in-treprindere.

Cel mai in vrista dintre el, Ariste, e un omcu minte, cu judecata sanetoasa, cumpetat si plinde bunatate Sganarelle, mai tenet cu.vre-o 20 de ani, e un incapatinat si un moro-canos, care nu urea sa auda nimic ; o fiintA ciii-data si ingamfata care nu se sfa'tueste dec'at cucapul sea ; un om neindatoritor si egoist, carese admira singer, si care nu are pentru ceilalttdecht cuvinte aspre ; un om ridicul Insfirsit acarui mod de train e in opositiune cu toate o-biceiurile adoptate de oameni. E deajuns sa-lauzipronuntand trei cuvinte, vel cunoaste foartebine de ce e vrednic ; urmarind cu atentiune,in tot cursul piesel, nuantele deosebite ale ca.racterului sett, vom fi uirniti de acordul perfectce exists intre actiunile sale si limbagiul seevom vedea ca aceasta ciudata persoana nu are ogandire, nu spune un cuvent care sa nu fie des-voltarea sae urmarea necesara a celor dintai optversuri ce pronunta la ridicarea cortinei

Mon &ere, s'il vous plait, ne discourons point taut,4Et que chacun de nous vive comme it l'entend,Bien que sur moi des ans vous ayez l'avantage,

(Et soyez assez vieux pour devoir etre sage,(Je vous dirai pourtant que mes intentions

; celalalt,

§i-1

;

255

Soot de reprendre point de vos corrections;(Que j'ai pour tout conseil ma fantaisie a suivre,cEt me trouve fort bien de ma twin vivre,.

Nu e in nicio opera dramatics un caracter mailogic si mai bine zugravit.

Sentimentele acestor cloq personaje find cutotul deosebite, vom vedea mai in urtna ca nuse inteleg de loc asupra modului de all cresteminoarele incredintate privegherii lor.

(Leur sexe aime a, jouir d'un peu de liberte ;cOn le retient fort mal par tant d'austerite,,

(Acte I, Sc. II. Ariee a Sganarelle).

Cat despre Sganarelle, sistemul sett de educa-tie e intr'un singur cuvent :

j'entends que la mienne.Vive a. ma fantaisie, et non pas a. la sienne),

(Acte I, Scene II).

Nu trebue mai mult, si e de ajuns de-a auzipe acest necioplit vorbind astfel inaintea epitropi-site' sale, din care voeste all face femeea sa,pentru a ne inchipui ce sentimente poate ea säaiba pentru dinsul. Oricat de fermecatoare ar fiperspectiva maritisului, s'ar gasi oare vreo fatscare sa ea de barbat, cu inima draga, pe untilce i-ar impune mai dinainte un asemenea pro-gram ? Nimeni nu se marita pentru a sti de fri-ed. Desigur uneori si supunerea se invata maitarziu, sett de nevoe san din convingere, dar on

256

cand se poate lua ca martor Si pe Dumnezeu elnu se maritase cu aceasta intentie.

On toate acestea casatoria Isabelei, cu epitro-pul sat e hotarita ; peste o septamanh va avealoc cununia: Ve puteti insh inchipui ca o aseme-nea casatorie nu poate sa se faca, §i ca autorulse va sili sa nascoceasch un mijloc pentru a sea-pa pe fat,l' de aceasta. infrico§atoare necesitate.

Cunoscand caracterul lei Sganarelle, cred eh nuse va gasi Mel unlit care sa aibh multh simpa -tie pentru dinsul, §i tot ce se va face pentrua-1 In§ala, va avea pe spectatori ca cofaptuitori.Lucrul cu toate acestea nu e asa u%r. E un om,care deschide §i Inchide singer casa, care nu la-sh pe nimeni sa patrunda in interior, §i care cre-de ca a facut o mare nechibzuinta lasand pescumpa sa epitropisita sa deschida putin fereas-tra pentru a lua aer. Cu toate acestea se afla peacolo un tener numit Valere, de familie buns,placut §i foarte cinstit, care, din cand in candse tot invirte§te pe dinaintea easel ; casa insa es-te mai intdrita de cat o cetate ; intru cat pri-ve§te slugile, nici sa to mai gande§ti la ele ; §iafara de aceasta acest mijloc e prea ordinar Sicam invechit ; ne-ar trebui ceva mai bun. Sga-narelle e tot tot timpul acash §i, adeverat Argus,deschide nu §tiu cart ochi pentru a nu pierde deloc din vedere u§ile Si ferestrile.

Et bine, ce-ati zice dach tocmal el ar cadftintaia victim& a proastei sale ingamfari §i a in-crederel peste mesura in el insu§? Ce-ati dicecand rali vedea chiar pe el facend comisioaneleIsabela, §1 aducend cu exactitate respunsusile lui

--

257

Vakre, §i servind la urma urmel de mijlocitor,tarn sa stie, Intre amendoi tinerii cari se intelegpentru a-1 insala ? Tocmai in aceasta ar constatriumful intrigel, sublimitatea genului comic. Ni-mic nu ne inveseleste mai mutt in teatru decdtprivelistea ce ne-o procurd un orn care isl in-chipueste ca insala pe altii in timp ce e singerinstilat. Si tocmai aceasta se va petrece aicea. A-cest Mentor sever, acest Argus veghetor, acestgelos fa'rd pereche, are sa cada ca un neghiobin cursa intinsa eredulitatil sale. Si va cadea nu-mai decat in ea, dui ingdmfarea si prostia itimping la fiecare moment spre prapastie. E as1de bine convins de bunatatea sistemei sale decrestere, inctit isi inchipue ed. imaginatia si sen-timental Isabela numai sunt in stare sa lucrezevreodata. §i still pentru ce o asemenea prostiee plasmuita in creerit Jul Fiind ca a tinut pebiata fata tot timpul Inchisa intre patru pereti,ca si pe o pasdre in testa. Asa ca dinsul gasestefoarte natural ca Isabela sa vina sa-1 spund ca enecontenit urmArita de Vakre, $i ca doreste altpunit un capet la aceasta necdjire. Un altul inlocul lui ar fi avut de gandit, ar fi banuit ceva.0 atare confident& facutd aceluia care trebue sao auza mai putin cleat on tine, nu e tocmaicuratd ; cat despre Sganarelle, el nu. vede decdtminunatul resultat al severitatin si al intelep-ciunii sale :

elle montre le fruitQue l'education dana une time produit.

17

If 6

258

La vertu fait ses soins, et son cceur s'y consommeJusques t s'offenser des seuls regards d'un homme.

(Sganarelle, Acte II, Scene 117).

Nu va mai intarzia un singur minut ca savesteasca pe galant di urmarile sale sunt zadar-nice :

Sganarelle

Savez-vous, dites-moi, clue je suis le tuteurD'une fille assez jeune et passablement belle,Qui loge en ce quartier, et qu'on nomme Isabelle ?

Valere.

Oui.

Sganarelle

,Si vous le savez, je ne vous l'apprends pas,Mais saves-vous aussi, lui trouvant des appas,Qu'autrement qu'en tuteur sa personne me touche,Et qu'elle est destinee a l'honneur de ma couche ?

Valere

Non.

Sganarelle

Je vous l'apprends done ; et qu'il est h proposQue vos feux, s'il vous plait, la laissent en repos.

Valere

Qui? Moi, monsieur !

259 --

Sganarelle

,Oui, vous. Mettons bas toute feinte.(Acte 11, Scene III).

Sermanul Sganarelle nici prin minte nu-i trececa cu chipul acesta Valere va fi bine informatc6, Isabela nu e nepasatoare la oftarile sale :

Valere

Qui vous a dit que j'ai pour elle Fame atteinte ?

Sganarelle

Des gens a qui Fon peut donner quelque credit.

Valere

,Mais encore ?

Elie -meme.

Elle ?

Sganarelle

Valere

Sganarelle

Elle. Est-ce assf z dit ?Comme une fille bonnets, et qui m'aime d'enfance,Elle vient de m'en faire entiere confidence ;Et, de plus, m'a charge de vous donner avis,,Que, depuis que par vous tons ses pas sont suivis,

260

Son cceur, qu'avec excbs votre poursuite outrage,N'a que trop de vos yeux entendu le langage ;Que vos secrets desks lui sont assez connus,Et que c'est vous donner des soucis superflusDe vouloir davantage expliquer une flammeQui choque l'amitie que me garde son acne.

Va Pre

,,C'est elle, dites-vous, qui de sa part vous fait....

Sganarelle

Oui, vous venir donner cet avis franc et net ;Et qu'ayant vu l'ardeur dont votre ame est blessee,Elle vous eilt plus tot fait savoir sa pensee,,Si son cceur avait eu, dans son emotion,,A qui pouvoir donner cette commission ;Mais qu'enfin la douleur d'une contrainte extremeL'ont recluite a vouloir se servir de moi-meme,Pour vous rendre averti, comme je vous ai dit,Qu'a tout autre que moi son cceur est inferdit,Que vous avez assez joue de la prunelie,Et que, si vous avez tant soil peu de cervelle,Vous prendrez d'autres soins. Adieu, jusqu'au revoir ;Voilk ce que j'avais a vous faire savoir.

Valere, bas

Ergaste, que dis-tu d'une telle aventure ?

-- 261

Sganarelle, bas, a part

Le voila Bien surpris I

Ergaste, bas, a Valdre

Selon ma conjecture,,Je tiens qu'elle n'a rien de deplaisant pour vous,Qu'un mystbre assez fin est cache la-dessous,Et qu'enfin cet avis n'est pas d'une personae,Qui veuille voir cesser l'amour qu'elle vous donne.

(Acts II, scene III).

()data pus pe aceasta tale, Ye puteti inchipuica va merge departe. In curend va da o scrisoarelul Valero, crezend ca-i da un biletel asvirlit dedinsul in camera Isabelei :

Isabelle

Vous n'avez pas 4te plus tot hors du logis,Qu'ayant, pour prendre l'air, la tete e, ma fenetre,J'ai vu dans ce detour un jeune homme paraitre,

Et m'a droit dans ma chambre, une boite jetee,Qui renferme une lettre en poulet cachetee.J'ai voulu sans tarder lui rejeter, le tout ;

262

Mais ses pas de la rue avaient gagne In bout,Et je m'en sens le cceur tout gros de facheriP.

Sganarelle

Voyez un pea la ruse et la friponnerie!

Isabelle

,,Il est de mon devoir de faire promptementReporter boite et lettre a. ce maudit amant ;Et j'aurais pour cela besoin d'une personae....Car d'oser b. vous-mme . ,

Sganarelle

Au contraire, mignonne !

C'est me faire mieux voir ton amour et to foi,Et mon cur avec joie accepte cet emploi ;Tu m'obliges par la plus que je ne puffs dire.

Isabelle

Tenez done.

Sganarelle

Bon. Voyons ce qu'il a pu Vecrire.

Isabelle

Ah 1 ciel ! gardez-vous bien de l'ouvrir.

--

....

263

Sganarelle

Et pourquoi?

Isabclle

Lui voulez-vous donner A. croire que c'est moi ?Une fille d'honneur doit toujours se detendreDe lire les billets qu'un homme lui fait rendre.

Et je trouve a. propos que, tout cachetee,Cette lettre lui soit promptement reportee,A fin que d'autant mieux it connaisse aujourd'huiLe mepris eclatant que mon cceur fait de lui.

Sganarelle

Certes, elle a raison lorsqu'elle park ainsi.Va, ta vertu me charme, et ta prudence aussi :Je vois que mes lecons ont germe dans ton ame,Et to to montres digne enfin d'etre ma femme.

_Labelle

Je ne veux pas pourtant goner votre desir,La lettre est en vos mains, et vous pouvez l'ouvrir.

Sganarelle

Non, je n'ai garde; helas ! tes raisons sont trop bonnes,

264

Et je vais m'acquiter du soin que to me donnes.

(Acte II, scene V.)

cu cats placere 1 i 1ndepline§te frumoasa in-stircinare ce it este Incredintata I :

Sganarelle

Dans quel ravissement est-2,e que mon cceur nage,;Lorsque je vois en elle une fille si sage!C'est un tresor d'honneur que j'ai dans ma maison.Prendre un regard d'amour pour une trahison !,,Recevoir un poulet comma une injure extreme,Et le faire au galant reporter par moi-meme I,,Je voudrais bien savoir, en voyant tout ceci,Si celle de mon frere en userait ainsi,Ma foi, les filles sont ce que l'on les fait etre.Holi 1 (II frappe it la porte de Valere).

(Ade II, Scene VI).

Valere

Que vient de to donner cette farouche bete ?

Ergaste, son valet

Cette lettre, monsieur, qu'avec que cette boiteOn pretend qu'ait revue Isabelle de vous,Et dont elle est, dit-il, en un fort grand courroux.C'est sans vouluir l'ouvrir, qu'elle vous la fait rendre,Lisez vite, et voyez si je .me puis meprendre.

Ri

-265

Valere, lit

Cette lettre vous surprendra sans doute, et,,Von peat trouver bien hardi pour moi, et ledessein de vous l'ecrire,, et la maniere de vousla faire tenir ; mais je me vois dans un kat ane plus garder de mesure. La juste horreur d'un,.mariage dont je suis menacee dans six jours mefait hasarder toutes choses ; et, dans la resolu-tion de m'en. affranchir par quelque voie quece soit, j'ai cru que je devais plutOt vous choi-sir que le desespoir. Ne croyez pas pourtantque vous soyez redevable de tout a ma mau-1,vaise destinee : ce n'est pas la contrainte oil jeme trouve qui a fait naitre les sentiments quej'ai pour vous ; mais c'est elle qui en precipitele temoignage, et qui me fait passer sur desformalites of la bienseance du sexe oblige. Ilne tiendra qu'a vous que je sois a vous bientot,et j'attends seulement que vous m'ayez marqueles intentions de votre amour, pour vous fairesavoir la resolution clue j'ai prise ; mais, surtout,songez que le temps presse, et que deux coeursqui s'aiment doivent s'entendre a demi-mot.

Ergaste

Eh bien ! monsieur, le tour est-il d'original ?Pour une jeune nit elle n'ea sail pas mal IDe ces ruses d'amour la croiraiton capable?

266

VaPre

Ah ! je la trouve la fort adorable.

Ergaste

La dupe vient ; songez a ce gull vous taut dire".

(Acts II, Scene VIII).

Va face mai molt inch'. Va simti mare bucu-rie sa yea pe galant confruntat cu. Isabela, di-naintea lm. Sganarelle singur va aduce pe Valere,rart sä fie rugat de nimeni, pregatind astfel ointrevedere, la care tineril vor gasi mijlocul deall spune unul altuia, in fata lul, tot ceeace ledicteaza amoral, a complota fati§ contra lui, §ide-a prepara, sub ochii sei, desnoda'inentul ce-1va costa destul de scump :

Isabelle

Quoi 1 vous me rarnenez I Quel est votre dessein ?Prenez-vous contre moi ses int6rets en main ?,,Et voulez-vous, charme de ses rares merites,Brobliger a I'aimer, et souffrir ses visites?

Sganarelle

Non, ma mie, et ton cceur pour cela m'est trop cher :

-267Mais it prend mes avis pour des contes en l'air,

Isabelle a vaib.e

Quoi ! mon ame A vos yeux ne se montre pas toute,Et de mes vceux encor vous pouvez etre en doute ?

Valere

Oui, tout ce quo monsieur de votre part m'a dit,Madame, a bien_ pouvoir de surprendre un esprit :J'ai doute, je l'avoue ; et cet arra supreme,Qui decide du sort de mon amour extreme,Doit m'etre assez touchant, pour pas s'offenserQue mon cceur par deux fois le fasse prononcer.

Isabelle

Non, non, un tel arra ne doit pas vous surprendreCe sont mes sentiments qu'il vous a fait entendre ;Et je les tiens fonder sur assez d'equite,Pour en faire eclater toute la verite.Oui, je veux bien qu'on sache, et j'en Bois etre crue,Que le sort offre ici deux objets A ma vue,Qui, m'inspirant pour eux differents sentiments,De mon cceur agite font tous les mouvements.L'un par un juste choix ou l'honneur m'interesse,"A toute mon estime et toute ma tendresse ;Et l'autre, pour le prix de son affection,

268 ---

A toute ma colere et mon aversion.La presence de l'un m'est agreable et chOre;,,J'en recois dans mon we une alegresse entibre :,,Et l'autre, par sa vue, inspire dans mon cceur,,De secrets mouvements et de haine et d'horreur,Me voir femme de l'un est toute mon envie ;Et plea qu'etre a l'autre on m'oterait la vie.Mail c'est assez montrer mes j ustes sentiments,Et trop longtemps languir dans ces rudes tourments ;It faut que ce que j'aime, usant de diligence,Fasse a ce que je hais perdre toute esperance,Et qu'un heuteux hymen affranchisse mon sortD'un supplice pour moi plus affreux que la mort.

Sganarelle

Oui, mignonne, je songe a remplir ton attente.

Isabelle

C'est l'unique moyen de me rendre contente,

Sganarelle

Tu le seras dans peu.

Isabelle

Je sais qu'il est honteuxAux fines d'expliquer si librement leurs voeux.

Point, point.Sganarelle

-269Isabelle

Mais, en Pete oia sont mes destinees,De telles libertes doicent rn'etre donnees ;Et je pins. sans rougir, faire un aveux si douxA celui que deja. je regarde en epoux,

Sganarelle

Oui, ma pauvre fanfan, poupine de mon arm I

Isabelle

Wit songe done, de grace, a me prouver sa flamme I

Sganarelle

Oui, tiens, baise sa main.

Isa bclle

Que sans plus de soupirsIl conclue un hymen qui fait toes mes desks,Et revive en ce lieu la foi que je lui donneDe n'ecouter jamais les vcetix d'autre personne.

(Elle fait semblant d'embrasser Sganarelle, et donne samain it baiser a Valere)

Sganarelle

Hai I hai I mon petit nez, pauvre petit bouchon,Tu ne languiras pas longtemps, je t'en repond.

(A Valere)

270

Va chut! Vous le voyez, je ne lui fais pas dire,,,Ce n'est qu'apres moi seul son ame respire.

Valdre

,Eh bien 1 madame, eh Bien 1 c'est s'expliquer assez ;Je vois, par ce discours, de quoi vous me pressez,Et je saurai dans pew vous oter la presenceDe celui qui vous fait si grande violence.

Isabelle

,Vous ne me sauriez faire un plus charmant plaisir ;Car enfin cette vue est facheuse a souffrir.Elle m'est odieuse; et l'horreur est si forte . . .

He, he ISganarelle

Isabelle

',Vous offeuse-je en parlant de la sorte ?,Fais-je . . .

Sganarelle

Mon Dieu ! nenni, je ne dis pas cela ;,Mais je plains, sans mentir, l'etat oh le voila ;Et c'est trop hautement que to haine se montre.

Isabelle

,Je n'en puis trop montrer en pareille rencontrE.

271

Valere

Oui, vous serez contente, et dans trois jours vos yeux,Ne verront plus l'objet qui vous est odieux.

Isabelle

A la bonne heure, Adieu.

Sganarelle h Valere

,Je plains votre infortune ;

,Mais . .

Valere

,Non, vous n'entendrez de mon cceur plainte aucune,Madame assurement rend justice a tous deux,Et je vain travailler a contentei ses vceux.Adieu,

Sganarelle

Pauvre garcon 1 Sa douleur est extreme.,Tenez, embrassez-moi; c'est un autre elle-meme.

(II embrasse Valera)(Ade II, scene XIV/

Isabelle, Sganarelle.

Sganarelle

Je le liens fort a plaindre.

.

272

Isabelle

,,Allez, it ne l'est point.

Sganarelle

Au reste, ton amour me touche au dernier point,Mignonnete, et je veux qu'il ait sa recompense.C'est trop que de huit jours pour ton impatience ;Des demain je t'epouse, et n'y veux appeller . . .

Des demain ?

Labelle

Sganarelle

Par pudeur, tu feins d'y reculer :Mais je sais bien la joie oh ce discours to jette,Et tu voudrais déjà que la chose fiat faite.

Isabelle

Mais . . .

Sganarelle

Pour ce mariage allons tout preparer.

Labelle, a part

0 CieI I inspire-moi ce qui pent le parer.

(Acre II, Scene XV.)

- p73

Actul de mai sus, din care am fost siliti safacem atatea citatiuni, e un adeverat cap de o-perh si ca intrigh si ca actinne. E condos cut ousurinta si o vivacitate rara ; evenimentele seinlanluesc intr'o progresiune riguroasb." si comi-caria situatiunilor merge crescend de la inceputphna la sfirsit. Ins& ceeace e mai de admirat de-cat toate celelalte e simplicitatea planului, uncletoate evenimentele stint aduse fntr'uri mod asade Brest si subordonate caracterului personajuluiprincipal. Sganarelle e si victima altora si a saproprie. Neincrezend a-se in nimeni, increzendu-seIn sine, chiama si provoach tradarea sa, dar isiinchide may dinainte ochit ca sa nu o vada.Astfel aceasta persoana e foarte comica.

Dach ar fi slabiciunea de caracter, sau blind-tatea, sau prea marea iubire, care l'ar face sa selase a fi inselat, am gasi poate un ce trist inintimplarile sale, si am avea oare-care compati-mire pentru dinsul. Desigur Insa ca nu simtimnimic pentru el, fiindca it vedem mai cu seamavictima vanitatii si a increderii in el insusi.

Cu toate aceFte actul al HI-lea va adaugi laacest caracter o noua trashtura, pe care Molierea pastrat-o iatelepteste, pentru a pregati si aMari treptat interesul dramatic. Sganarelle in-cantat de intelepciunea epitropisitei sale s'a ho-tarit sh o resplateasca, luand-o in casatorie de-adoua zi :

.Des demain je V6pouse, et n'y veux appeler . . ..

Asa ca acel care grabeste desnodtimentul, e tot18

274

Sganarelle, silind pe biata fats sa alerge la celedin urma siretenii, pentru a scapa din incurca-tura. Isabela, botarita a face orice, ese In timpulserel de acasa si fuge la Valere, ca la until ceare sa-i fie barbatul si ocrotitorul sett Ea trecepe dinaintea lui Sganarelle, vesnic la panda ; pre-gateste insa totul asa ca el sa creada a aceeace se duce, la un cias inaintat de noapte, la Va-lere e Leonora epitropisita fratelui sou Ariste :

Isabelle a Sganarlle

,Mais surtout cachez-vous, je vous prie,.Et, sans lui dire rien, daignez vuir sa sortie,.

Eata deci fructul blandetelor si a bunatatil luiAriste I Egoistul Sganarelle e fericit la culme candgandeste la aceasta, dandu-si pe fats bucuria, pecat de neomenoasa, pe atata de prosteasca, ce-Icauseaza, nenorocirea fratelui sea :

17En quelle impatience

Suis-je de voir mon h ere, et lui conter sa chance 1(Acte III, Sc. 11).

Aceasta reutate a gelosului nu pare pentru in-taia data decat glumeap, fiind ca not vedem maidinainte rusinarea sa, cand se va trezi ca el ecel Inselat ; dar e In acelas time si semnul unelcunostinti adanci despre toate incretiturile inimeiomenesti, a unel arte ce va da mai multa stra-lucire dosnodamentului si care, din aceasta pricina,va face ca dreptatea RI fie mai bine inteleasa.

275

Astfel in actul I-in, Sganarelle ne face cunos-cut, cu o francheta grosolana, caracterul sell urit,§i ne face sa-i dorim sa i se intimple vreo ne-norocire ; In al II-lea act el fsl pregateste singerpedeapsa, prin prostia §i inganfarea Jul ; in alIII-lea fineste prin a o merita, din causa egois-mulul si a rental% In momentul cand aceastapedepsire are sa alba loc, racandu-1 de ris si debatjocura.

E nevoe sä spun ca inteleptul .Ariste din con-tra, culegend fructul blandeteI si a ingrijirilorsale delicate, va lua in casa'torie pe Leonore, cucontimtimentul el formal ? Acest desnodament epartea contrary fireasca, si ca o urmare a aceluldintal.

Cu toate acestea nu putem zice ca totul e ire-proabil in desvoltarea acestel opere. Ariste are60 de ani, Lgonore are cel mult 20. ideea unelcasatorii intre aceste done persoane e oare ne-merita ? Nu lasa sa se intrevada puncte negrela orizont ? Sa fim sinceri, casatoria lul Ariste eo gresala din partea lei Moliere. Conformatu-s'asistemulul compensatiunilor si dorintei da-a faceun desnodament destul de simetric ?

Crezut-a el ca va face mai glurneata si maicompleta pedepsirea Jul Sganarelle, alaturandu-iprivelistea fericirel fratelul sea ? Nu stiu tocmaibine ; ceeace stilt insa cu siguranta e ca 6 lunT,dupa representarea piesel L'Ecole des marls, Mo-liere, deja in virsta, se casatori en o fata caren'avea decat 17 ani: nu voia sa-§1 dea socotealade necazurile la care s'ar expune. Se putea oarea i se cere de-a fi maT cu judecata pentru per-

276

soanele comediilor sale, decht pentru dinsul ?aice e local de-a observa ca, in cele mai marlspirite, opinia ce fiecare are despre sine, e capa-bird de a intuneca facultatea judec'atii.

Rolul Isabelei Se pare eh da lot la o critic&mai aspra. Nu voiu cauta a o desvinovati, si a-fda purtarea sa ca un model pentru altii. 0 persoa-nd tanArd, care insaland pe betranul ce a rrescut-o

i-a tinut be de tata, se vira intr'o intriga, siindrazneata si glumeata, si sfirseste prin a fugide acash pentru a se duce in casa until barbatin perspective, nu poate 11 data de exemplu ; din-contra, poate avea o trista influenta asupra ce-lor mai slabe de caracter. Sa nu credem cutoate acestea eh Moliere a gandit, macar un sin-gur moment, a ne da pe Isabela ca o Ltd exem-plarti. Desigur a reusit a o face interesanta, cutoate libertatile cele prea marl ce i le da ; dardach ea ne face sa ne interesb.'ni, aceasta e dincause, eh usurinta caracterului seu nu trebueatribuita unei naturi rele, ci unei greseli de cre-stere, de care trebue sa respunda tin altul, si nuea. i afarh de aceasta. Moliere n'a pus alatureaen dinsa pe sora-sa Leonore, intelepciunea in per-soana ?

Dach nu e asa de cumpatata in actiunile sale,si cealalta asa de indiscreta, a cui e vina, as vroisa stiu ? E tome chestiunea pusa de. autor.

Ne face tare bine sa intelegem eh data Isabelaar fi foss crescuta de Ariste, ar fi putut sa fietot asa de inteleaptt ca si sora-sa. Tristul resul-tat al sistemului de educatie al lui Sganarelle, si

Si

§i

277

pedepsirea de care n'a putut scapa gelosul, eatstoate. moralitatea piesel.

Si mai e i al% observalle de facut, si destulde delicata. Usurintele Isabelei isbiau mai pu-tin pe contempuranil lui Moliere deck pe not.§i nu nurnal ca moravurile generale erau atuncimai slobode, limbagiul mai putin cumpatat ; cieducatiunea era mai asps, tineril de amandouesexele erau tinuti mai strinsi deca t cei de astazi,Si sistemul lui Sganarelle avea mai multi parti-san' in societate de atunci deck ar avea inteanoastra. Tinerea de aproape, desvolta desigurspiritul de viclenie si de minciuna ; constringe-rea ingadueste intrebuintarea mijloacelor celormai indraznete, pentru a scapa din lanturi. Inmoravurile actuale, facend sä se micsoroze auto-ritatea barbatilor, am facut sä creasca in acelastimp demnitatea libertatea femeilor. Insa maimulta libertate aduce dupa sine mai multa res-pundere indatoriri, cu atAt mai strinse, cucat sent mai putin impose. Eata pentru ce notjudecam mai cu asprime purtarea femeilor. Abiadata am putea suferi not astazi, chiar pe scena,sburdalniciile purtarel epitropisitei lul Sganarelle.Nu le intelegem, decat transportandu-ne cu totalla epoca pentru care piesa a fost facuta.

Nu vom avea de facut atatea reflectii asuprapiesel Jul Regnard, este tot atat de vesela ingenul seu ca si aceea a lui Moliere, dar n'are a-ceea§i insemnatate filosofica. Moliere e un cu-getator intelept : cand ii ridicam mascarizatoare, cu care e acoperit, vedem indata o fi-gura serioasa impodobitA cu o privire strabatatoare

un

pi

pi

pi

pipi

278

0 meditative. Regnard a fost un om ca un ca-racter vesel, prietenul placerei 0 al bucuriei ..,viata sa n'a fost scutita de Intimplari §i nenoro-ciri, fiindca a fost timp de doi ani zalog la TurciSi mare bucatar la el ; primise Insa de la natureo buns dozy de veselie si un caracter bland, cele-a pastrat pans la morment, Indata ce s'a in-tors la Paris, dupa captivitatea sa .i faimoasa ca.-letorie la Polul Nordic, se a§eza intr'o locuintaindemanatica, in uhita Richelieu ce exista Inca §iastazi tot sub aceea0 numire. Tinea casa in oral,casa la Tara ; dadea mese marl, petreceri incan-tatoare, ce singur ar fi lost in stare sa le des-fateze prin veselia §i duhul sou. Findca era bogat,nu lucra decat de placere §i pentru propria saglorie : §i Inca am putea zice a mai ca nu lucra,cad operile sale, cu toata placerea ce ele ne pro-curd, au un semn caracteristic de o usurintavecina cu negligenta. Insfir§it, dupa ce a dus, inmijlocul placerilor, viata until epicurian, muriintro zi din causa unei doctorii mistuite cu gre-tate, in urma unel petreceri la venat. Paterafoarte bine zice ca a vea veselie de vendut dinnou. Cum era totdeauna bine dispus, caracterulseu vesel se gase§te cu prisosinta in piese ca leLegataire Universel, comedie in 5 acte, unde ridedin toga inima, §i unde ne sile§te a ride impreunacu dinsul, Med a baga de seamy ca subiectul cucare ne desfateaza e trist, §i ca nu trebue a ridea§a de tare MO patul until om ce are sa moarain curend. Cand se Intim pla ca cineva sa vor-beasca de Regnard dinaintea lui Boileau 0 dadII numea poet mediocre, satiricul respundea : .//

279

nest pas mediocrement gai. E un cuvent ce tre-bue sä traeasca, fiindca apreciarea e foarte dreapta.Se vede ca e a unui om care a cunoscut si a-preciat pe Moliere si care cunostea valoarea cu-vintelor. Moliere e comic ; ne face sa ridern, sisa gandim, caci creatiunile sale cele mai glumetene pun, la fiece moment, sub ochi, constrastele,schimbb.rile, greutatile amaraciunile vietil ; Reg-nard e vesel, si risul sea e de alts natura ; rareon strabate Ora la fundul lucrurilor, si in bede-a ne face sa gandim la viata, ne face mat degraba sa ne uittim de dinsa.

Nu era deci in natura lui Regnard de-a ob-serva destul de adanc pentru a crea caractere.Teatrul sea e bogat in trasuri de observatiunedestul de juste, pline de spirit, originale, si a ea-ror expresiune e sinters, vioae, fireasca ; nu ga-sim insa in el caractere complecte. Le joueur in-sus, care trece drept capodopera sa, nu e expre-siunea unui caracter, ci un stadia necomplect aunel pasiuni, E mare deosebire intre tncercareacomics a lui Regnard si zugravirile neperitoareale lui Moliere.

Les _Polies amoureuses sunt o comedie placutascrisa in versuri usoare, si presarata cu trasuriglum* si cu incidente neprevezute, care nu potlasa nicio indoeala asupra vioiciunei spiritului, siasupra bogatiel de irnaginatie a autorului. Ideiasubiectului a fost imprurnutata teatrului italienesc.Finta Pazza, nebuna inchipuita, e o opera careIn representata In 1645 la teatrul du Petit Bow-bon, §i pentru care cardinalul Mazarin a adus

280

inadins musicanti din Italia. Eate. In cateva en-vinte subiectul piesei Folies amoureuses.

Un tutor betran ci gelos, Albert, tine In cas-telul seu o fate. Agathe. 0 pastreaza pentru din-sul, cad se landa ca vrea sa faca din ea nevastasa. Castelul e destul de departe de orice alts lo-cuinta, si cu toate acestea betranul nu se simtein siguranta." ; se teme la fiecare moment ca nucumva comoara sa-i scape din mani. Gandestesa puny gratii la ferestre : e aproape gata sa le

astupe pentru ca sa fie si mai linistit. Fatacare n'are aceleasi vederi ca domnul Albert,viseaza necontenit ce mijloace putea gasi ca sapoata scapa de el. Pana aicea situatia sa seama-na in totul cu aceea a tinerelor principese dinpovestirile de fee (contes de fie) care lancezesc in-chise in castelul vreunui fermecator spirit ren sisuperacios, pana cAnd un principe frumos, tre-cend pe acole, se hotareste sa le fare. Fiji

principele va sosi : vine de sigur. Din feri-cire, vine intovarasit de feciorul Crispin; cadacest principe care poarta numele de Eraste nu-iprea tare in inventiuni ; data n'ar fi decaldinsul pentru a scapa pe frumoasa .Agathe, atunci,vai de ea ! ar sedea inca mult timp Inchisa. Sprefericirea ei, principesa are imaginalie, Indras-neala, joaca de minune comedia : ei i se da-toreste toata cinstea stratagemei, prin care a pu-tut scapa de inchisoare. Prin o Intimplare feri-cita, cand Crispin, feciorul lui Eraste, s'a pre-sentat pentru intaia data, dinaintea fermecatorului,adica dinaintea seniorului Albert, a fa'cut sa treaciin °chili lui de doctor celebru ; veti vedea cum

§isi

lini-stiti,

si

sisi

281

§tie el sa se slujeasca de talentul s6u. Ne§tiindfata la ce mijloace sa alerge, pentru a fi inteleasade Eraste, Ii vine deodata in minte sa se prefacaca e nebuna. Se arata mai intal pe scena inteuncostum de Scaramouche (caraghios) cu o chitarain mani §i facend pe musicantul, in urma seschimba intr'un mondir §i pe cap cu o chivara :

Lisette

4 J'ai, dans le meme instant, vu ses yeux s'egarer,Et son esprit frappe soudain s'evaporer.'Elie tient des discours remplis d'extravagance ;(Elle court, elle grimpe, elle chante, elle danse.(Elle prend un habit, puis le change soudain,(Avec ce qu'elle peut rencontrer sous la main.(Tout k l'heure elle a mis, dans votre garde robe,

(Votre large calotte et votre grande robe ;ePuis, prenant sa guitare, elle a, de sa lava,eChante differents airs en different jargon.eEnfin, c'est cent fois pis que je ne puis vous dire :(On ne peut s'empecher d'en pleurer et d'en rire.

ErasteQu'entends-je ? juste ciel 1

Albert

cQuel funeste malheur 1

Lisette

(De ce triste accident vous 'keg seul l'auteur ;(Et voila, ce que c'est que d'enfermer les fines 1

282 - --

Albert

.Maudite prevoyance, et malheureuses grilles 1

Lisette

d'ai you'll dans sa chambre un moment l'enfermer ;cC'etait des hurlements qu'on ne peat exprimer :(De rage elle batait les mars avec sa tete..11'ai dit qu'on ouvre tout, et qu'aucun ne l'arrete.cMais je la vois venir).

(Folies amoureuse, : Acte II, Scene VI).

Agathe, frnbracatA cu haine de caraghios sidandu-se de musicant, canta :

cToute la nuit entiere,'Un vieux vilain matou'Me guette sur la gouttibre.

Ah t gull est fou !cNe se pent -il point fairecQu'il s'y rompe le cou ?

Eraste, bas a Crispin

cAlalgre son mal, Crispin, l'aimable et doux visage!

Crispin, bas

de l'aimerais encor mieux qu'une autre plus sage.

Agathe, chaste

Ne se peut-il . . , .

283

(Vous etes du metier, .musiciens, s'entend ;(Forts vaMs, fort alteres, fort peu d'argent comptant,.cJe suis, ainsi que vous, membre de la musique,Enfant de g, re, sal ; et de plus, je m'en pique ;

cD'un bout du monde l l'autre on vante mon talent.

Agathe

cAh 1 ma chbre Lisette, elle a perdu l'esprit.

Lisette

(Qui le sait mieux que moi? Ne vous l'ai-je pas dit ?(Agathe ehante un petit prelude)

Crispin

Ce qui m'en plait, monsieur, sa folie est gaillarde.

Albert

(Elle a les yeux troubles, et la mine hagarde.

Agathe

(J'aime les gens de fart.

(Elle presente une main it Albert qu'elle secone rudement,et laisse laiser l'autre it Eraste)

(Touchez la, touchez lh,

L'air que vous entendez est fait en a mi la;

284

,,C'est mon ton favori : la musique en est vive,

Trois sages medecins versus dans la maison,La garde, le malade, un vieil apothicaireQui venait d'exercer son grave ministere,,,Sans respect du metier se prenant par la main,Se mirent a. danser jusque an lendemain.

Crispin Eraste

Voir me faire en rond une danse:Et sortir dans la rue ainsi tout en cadence,Cela doit etre beau, monsieur 1

Eraste bas a Crispin

Quoi 1 malheureux,

,,Tu peux rire, et la voir en cet etat affreux 1"

Schimbarile de costum, nebunia preracuta §ivalma§agul ce are loc pe stem fac ca Agathesä poata da pe furi§ lui Eraste o scrisoare pen-tru a-i explica acest mister despre care dinsulnu intelege nimic :

Agathe

Attendez .... doucement mon demon de musiqueM'agite,me saisit... Je tiens du chromatique.Les cheveux a. la tete en dresseront d'horreur...Ne troublez pas le dieu qui me met en fureur,

g

(Elle tonsse beat:temp et cradle an nez d'Albert)

285

Pouah 1 c'est un diesis que j'avais dans la gorge,Or donc, dans le duo dont it est question,

Vous y verrez du vif et de la passion :Je reussis des mieux et dans l'un et dans l'autre.(Elle donne un papier de musique a. Albert, et une lettre)

Voila votre partie ; et vous, voila la votre.

Eraste, ouvant son papier it part.

,,Une lettre, Crispin.

Crispin a. Eraste

,Ah ! ciel 1 quelle aventure I

Le maitre de musique entend la tablature.

Agathe

ca, comptez bien vos temps, pour partir : Cette this ;C'est vous qui commencez. Allons, vitte : un, deux, trois.

(Elle donne un coup du papier dont elle bat la mesure surla tete d'Albert, et frappe du pied ear le sien)

,Partez done, partez donc, musicien barbare,,Ignorant par nature, ainsi que par becarre.

286

Albert

-(Je vous ai deja dit, sans vouloir vous deplaire,(Que je n'ai point l'honneur d'être musicien.

Agathe

..Pourquoi done, ignorant, viens-tu, ne sachant rien,(Interrompre un concert on ta seule presence(Cause des contretemps et de la discordance ?(Vit-on jamais un &ne essayer des bemols,(Et se meler an chant des tendres rossignols ?Jamais un noir corbeau, de malheureux presage,

(Troubla-t-iI des serins l'agreable ramage ?4Et jamais, dans les Bois, un sinistre hibou,<Pour chanter un concert, sortit-il de son trou?(Tu n'es et ne seras qu'un sot toute ta vie.

(Acts 11, sc. VII).

Apoi Eraste deschide scrisoarea ce-a primit intaina de la Agathe, §i cite§te in fata lui Crispin :

Vous serez surpris du parti que je prends ;mais l'esclavage oil je me trouve devenant plusdur chaque jour, j'ai cm qu'il m'etait permisde tout entreprendre, vous, de votre cote, es-sayez tout pour me delivrer de la tyranie d'unhomme que je hais autant que je vous aimeg.

(Que distu, je to prie,<De tout ce que to vois, et de cette folie?

287

Crispin

.radmire les ressorts de l'esprit feminin,cQuand it est agile de l'amoureux lutin.

(Acts ii, scam .i).

Cu toate acestea nebunia nenorocitel (fete seschimba mai iniAi in aiuriri, apol in iesinare, sitocmal aicea stiinta MI Crispin are sa, se aratecu toatA taria :

Albert i Crispin

(Eh ! monsieur, venez done. Avec-impatience(Thus deux nous attendons ici voire presence

Crispin

(Uri savant philosophe a dit elegamment :t Dans tout ce que to fais hate-toi lentement.(J'ai depuis peu de temps p ourtant bien fait des chcsesTour savoir si le mal dont nous cherc'hons les causes(Reside dans la basse ou haute region :tHippocrate dit oui, mais Galien dit non ;(Et, pour mettre d'accord ces deux messieurs ensemble,(Je n'ai pas, pour venir, trop tarde, .ce me semble.

, , . .

Albert

(Vous avez done gueri de ces maux quelquefois ?

288

Crispin

Moi ? Si j'en al gueri ? Ah 1 vraiment, je le crois.11 entre dans mon art quelque peu de magie.

e Avec trois mots, qu'un Juif m'apprit en Arable,gueris une fois l'infante de Congo,

(Qui vraiment avait bien un autre vertigo.eJe laisse aux medecins exercer leur scienceSur les maux dont le corps ressent la violence :

tMais l'objet de mon art est plus noble ; ii guerit(Tons les maux que l'on volt s'attaquer a. l'esprit.gJe voudrais qu'a la fois vous fussiez maniaque,tAtrabilaird, fou, raOme hypocondriaque,Pour avoir le plaisir de vous rendre, demain,'Sage comma je suis, et de corps aussi sain..

(Acts III, Sc. VII).

Papa ce s'a prera'cut ca trece nebunia Aga-thei in spirital lui Eraste, care s'a devotat pen-Um a o scapa, Crispin tramite pe Albert sa cautein odaia sa o sticla cu picaturi :

Crispin

Ce demon violent, dont it la faut sauver,(Est bien fort, et pourrait dans peu nous l'enlever.Si j'avais un sujet, dans cette maladie,tEn qui je fisse entrer cet esprit de folie,

vous repondrais bien . . .

I

(Je

(.1e

---2S9Eraste

ePour savoir aujourd'hui jusqu'ofx va sa science,eJe veux bien livrer A son experience.

. . . lo

Crispin & Albert

'Ne consentez-vous pas qu'iI lui donne la main,ePour que l'attraction se tasse plus soudain ?

Albert

eOui, je consens k. tout.

Crispin

errant mieux. Sans plus attendre,eVous verrez un effet qui pourra vows surprendre.

(II fait quelques cercies avec sa baguetteSawn,

stir leeata).

deuxamants, en disant : Microc, hypocr

Agathe, se levant de son fauteuil.

e Ciel 1 quel nuage epais se dissipe & mes yeux 1

Eraste, se levant

eQuelle sombre vapeur vient obscurci ces lieux 1

Agathe

eQuel calme en mon esprit vient succeder an trouble ?19

. , .

---- 290

Eraste

'Quel tumulte confus dans mes sons se redouble I

(II poursuit Albert l'epee la main).

Crispin, se mettant au-devant d'Eraste, b. Albert

.Ah I monsieur, evitez sa rage furibonde.cSauvez-vous, sauvez-vous.

Eraste

iJe le veux immoller a ma juste fureur.

Crispin, de meme

'N'auriez -vous point chez-vows quelque forte liqueur,De bon esprit de An, des gouttes d'Angleterre,

'Pour calmer cet esprit et ces vapeurs de guerre ?.11 s'en va m'echaper.

Lisette, servante d'Albert.

.Alles vite, allez done.

a

291,Albert, sortant.

eJe reviens tout t. l'heure'.(Acts III, Sane X).

Nu antra bine in case, Albert, cand deodataamendoi amorezil se tac nevezuti pentru a seduce sa se cunune in vecinatate :

Erasie

,Ne perdons point de temps, quittons cette demeure.Ce bois nous favorise ; Albert ne saura pasDe quel cote l'amour aura tourne nos pas.

Agathe

,Je mets entre vos mains et mon sort et ma vie.

Lisette

,Vive, vive Crispin 1 et vivat la folie 1,Allons courir les champs, pour remplir notre sort,Et le laissons tout seul exaler son transport.

(Acre III, acme II)

Partea a doua a piesel nu me mai face se,

gandesc la o povestire de fee (Conte de fees), cila o WO. italieneasca. Imi inchipuesc ca se-niorul Albert se numete Casandre, ca Agathee Colombine, ca Crispin se numete Arlequin §ipoarta costumul lui ; as merge §i mai departe ;

292

as suprima cuvintele si as reduce comedia la opantomima pe care as intitula-o : Arlequin mecle-cin. Desigur ca, racend aceasta. schimbare, ampierde cateva trasuri de spirit ce pantomima nupoate sä ne dea ; insa defectele care ne isbesc incompunerea piesei, nu ne ar supera atdta ; didpantomima si farsa au in aceastd privinta malt-mai mare libertate deck comedia propriu zisd.Veti gasi, desigur, ca aicea e o disproportie, cutotal battitoare la ochi, intre extravaganta mij-loacelor intrebuintate si simplicitatea scopululla care- trebue sä nazuim ; ca de geaba ne-amdat osteneala si ne-am sbuciumat a-Ma pentru aajunge la acest resultat, de-a indeparta in timpde o minute sau done pe seniorul Albert, fiindcaaceste done minute erau deajuns pentru a punepe amorezii nostri la loc de siguraata. Veti zicedeasemenea ca nu exista analogie intre naturaintrigei si caracterele persoanelor, data totus pa-tern zice ca persoanele au caractere particulare..Agathe vi se va 'Area o persoand prea wardsi malt mai indrdzneatli in vorbele sale si inpurtarea sa decat epitropisita lui Sganarelle. Vetiopune ca aicea Crispin e ca un Deus ex machina,fare de care piesa nu ar putea fi dusa la an bunsfirsit, desi n'are in piesa un interes direct, intimp ce in comedia lui Moliere intriga merge, casa zic asa, singura, fare nicio persoand accesorie,si desnodamentul vine de la sine inteun modfiresc.

Dar toate aceste reflectiuni nu ne vor impie-dica de-a gasi placere si la representarea piesei :Polies amoureueses. Dacd nu e o piesa, dud sunt

293

putine caractere in ea, exists totus rolurl in carear putea sa se ilustreze deosebitele talente aleactorilor. Rolul Agath,ei e stralucit, si celebra tra-gediana a veacului al 17-lea. 31-114 Adrienne Le-couvreur, nu s'a sinnit injosita, insarcinandu-sesa-1 joace. Rolul Lisettei e vioiu si plin deacel al lui Crispin e un amestec ciudat de in-drasneala si de siretlic cat despre gelos, care epersoana inselata din piesa, tot ar fi ridicula prinsitua4ia sa, chiar and nu ar provoca risul intr'altchip.

Insfirsit dad. piesa n'ar fi decal o nebunieplacuta. si facutA in grabs si fara pretentie peun calup cam ordinar, vom recunoaste cel puffinca autorul a presarat veselia peste tot local cucea mai mare darnicie ; si cum risul, and esinter si natural, e tot ce poate fi mai comuni-cativ, desigur ca si acel provocat de deosebitelesitugiuni ale persoanelor lui Regnard se impar-taseste tot cu aceeasi lesniciune. Suntem atraside farmeciil until stil usor, curgetor si fara pre-tentie; aplaudam trasurile de spirit spuse la timp.

Inainte Irish' de-a termina, am de facut Incao mica observatiune. Regnard studiase pe Moliere,it cunostea foarte bine si-1 gusta taxa indoeala,fiindca adesea l'a imitat. Imprumuturile ce i-ara'cut sunt mai numeroase in aceasta piesa decItin oricare alta : si aceasta dovedeste In deajunsca n'avea marl pretentii la originalitate. Compa-rend aceasta piesa cu ale lui Moliere, vom recu-noaste de indata numeroase imprumuturi &cutede qutor ilustrulul seu predecesor. Aicea ne vomaduce aminte de dialogul servitoarei Toinette eu

pitit:

:

294

bolnavul inchipuit din le Malade imaginaire; aim-rea de intAia Intilnire alui Valere §i Sganareledin L' ecole des maris ; in alt loc intilnim altcevaimprumutat din medeein malgr4 lui sau din l' a-mour medeein. Dupa. cum vedem, Regnard lud,multe din Moliere. Pentru accasta nu-i un cu-vent ca sa strigam : Au voleur, cum racu odinioa-rA unul care auzi frase de ale lui Bourdaloueintrebuintate de un predicator inteun prost dis-curs bisericesc. Nu e oare mai prudent ca, adu--candu-ne aminte de cuvintele lui Voltaire : Quivie se plait pas a Regnard nest pas digne d' ad-mirer Moliere, dupa ce am aplandat din toata i-nima pe Moliere in opera sa, sa ne nmltumim.6A-1 aplaudtim Inca °data §i in opera lui Reg-nard ?

Tragedia POLYEUCTE a lui Corneille

Pe la 1636, data publicarei piesei Cid", §ipana,in 1640, and aparu Polyeucte , adica inWan interval de 4 ani, Corneille scrise cele 4tragedil socotite in deobste ca cele mai bone din-tre productiunile sale literare, si care, pentru a-cest motiv, an devenit clasice. Se vede indeajunsca exists intre Cid, Horace, Cinna, Polyeucte cao urmare fireasca, si -fiecare din aceste capodope-re arata, un nou progres al geniului sea.

La vtrsta de 30 ani, deplin stapin pe genulliterar ce reprezinta, Corneille are fericirea saexprime in Cid" on adevar vecinic, farmeculin totdeauna tiller al amorulur, astfel cum semanifests la 20 de ani ; tragedia sa e tradusainttoate limbele, birueste opozitia unul ministru,case, impreuna cu Academia Franceza" se de-clarase pe fats contra piesei ; opinia public& ju-decase insa lucrul en total dealmintrelea si caan semn de energica protestare, tragedia trecuin proverb : ,,Beau comme le Cid" (Frumos caCidul) se auzia pretutindeni. Mai tirziu, o pagingdin istoricul latin Tit-Liv" ii inspira Horace",si iubirea de patrie, care trebue sa intreaca oriceiubire omeneasca, gaseste in poetul tui Rodri-

296

gue" §i a Chimenei" un elocuent interpret. Ci-ne ne-a are:tat mai bine de cit dinsul, grozeve-niile resboaelor civile, tine ne-a facut se simtimmai bine bine-facerile clementei §i maretia erta-rei, de cat Corneille, zugrav, orator §i politic, intragedia Cinna ou la Clemente d' Auguste" 9

Insfir§it mai reminea de zugravit un amorcare Intrece chiar aruorul de patrie, caredacenu se leaga de toate inimele,are de sigur omare putere asupra acelor pe care i-a cople§it ;tn amor care, gasind In inimele noastre alte a-fectiuni, le supune sie-§1 §i le nimice§te en de-sevir§ire ; reminea de zugravit §i de exprimat,dupe duio§ia Chimenei" $i a mul ,Rodrigue", uneroism de un gen cu totul non, eroismul iu-birel de Dumnezeu, entusiasmal rnartirului, su-blimitatea crestinului. Pare ce geniul lui Corneillen'ar fi fost complect, data nu ar fi exprimat,rind pe rind, cele mai Inalte sentimente de caresufletni omenesc e capabil, Si dace ar fi ramasun singur gen de eroism nepus de dinsul pescene.

In acest mers din ce In ce crescend al geniu-lui seu, incepend cu marele succes al lui Cid",Polyeucte nu apare de cit ca cel din urma gradla care poetul trebue sa se ridice. Cu toate a-cestea, imT dau bine socoteala, ca aceasta capo-doperape care o consider ca cea d'intai din-tr'ale poetului, nu e piesa care place la toatalumea, la Intaia vedere sau la intaia citire, dincauza zugravirei caracterilor sau a exprimareisituatiunilor.

In aceasta piesa, mai mult de cat on unde,

297 ,

Corneille ne duce cu dinsul in acele regiuni su-perioare, uncle e mai lesne de a admira de calde a imita modelele ce ne prezinta. Dar datam'arirea lor, dupa cum o observa critical francezNisard, ,,n'est pas si hors de votre portee, quenous ye sentions le desir de nous en rapprocher,ou du moins quelque honte d'en titre si loin"), nuar fi oare o placere §i In acela§ timp nu ar fifolositor de a le studia mai de aproape, §i nuam trebui. mai cu seams in veacul nostru, sicautam In literaturii nu numai placeri, ci §i exem-pie Si lectiuni, §i a lua drept norms in cetire §ica principiu in critics, acest precept pe care mo-ralistul francez La Bruyere. it dadea in timpullui Corneille, de sigur gindindu-se la dinsul :

Oland une lecture vows eleve l'esprit et qu'ellevows inspire des sentiments nobles et courageux,ne cherchez pas une autre regle pour juger del'ouvrage : it est bon et fait de main d'ouvrier" 9.

Totu§1 elementul omenesc nu lipse§te In Poly-eucte, literatura nu e morala, §i vorbind despreCorneille, nu mi-am pus in gaud O. fa c teologie.Me marginesc a-I studia din punctul de vederedramatic §i literar. AS voi sä explic, dad. imi ecu putinta, isvorul cugetarilor innalte §i a inte-resului ce gasim in piesa WI Corneille. Polyeuclee interesant, fiindca ne prezinta priveli§tea, cutotul dramatics, a luptei intre amorul diunneze-

1) Histoire de la litterature, tome II,chap. 4.2) Lee caractires ou lee maures de ce fiecle, chapitre I-er. Des

ouvrages de l'esprit.

298

esc si amorul omenesc, fiindca pe linga eroul ca-re da numele sea tragediei, si care jertfeste to-tul peutru Dumnezeu, ne face sa vedem in Pau-line §i in Severe, sentimente ce pricepem maibine ; in acelasi timp tragedia lui Corneille e in-nalta si sublime, fiindca, dup. ce am asistat laluptele, la peripetiile produse de pasiune in su-fletul deosebitelor persoane ale dramei, asistamla biruinta datoriei contra pasiunii in Pauline,a credintei religioase contra amorulul conjugalsi a datoriei inski in Polyeucte. Aceasta luptacare prezinta deja un mare interes in Cid",dap& cum Voltaire singur ne-o spunein piesade care ne ocup4m, e ridicata le un nivel si maisus. i sa nu se creada ca persoanele tragedielPolyeucte sunt niste inimi nesimtitoare, piste sto-ics can sä zica pasiunei sau sentimentului : Tunu esti de cit un cuvint, care suprimand toateinclinatiunile, bune sau rele, scoti din om natu-ra omeneasca : nu, din contra, sunt inimi ase-meni cu ale noastre prin emotil, prin agitatii, prinluptele la care sunt supuse, insa superioare inaceea ca ele cunosc un principiu mai Malt, innumele caruia ele poruncesc, cu mahniciune eadeverat, emotlilor si pasiunilor lor. Analiza sicercetarea amanuntita a piesel, ne va face saintelegem mai bine aceasta.

Nu ne putem da bine seam de o opera lite-rara, de cit data vom studia mai intal medialin care ea a fost produsa. Malta vrerne era obi-ceiu de a se face din literature un studiu curatabstract ? acel care avea citeva principil sarbadesi generale, citeva teorii absolute, ce nu sufereau

299

discutiune, din cauza autoritatei recunoscute detop*, un asemene om se credea un sphinx, sa lau-da ca poseda cheia tuturor capodoperilor, ca einitiat In secretele geniului, ca e stapin pe o re-gala de critics ce nu da nici un grey, si carese poate aplica oricarni autor, Para deosebire,in once timp. Critica moderna Irish are un maremerit, dobindit prin o indelungata practica si careconsists in a inlocui aceste aprecierl pregatite demai Inainte, aceste procedari artificiale, aceste ex-

cari, departe de a explica ceva, Incurcatotal, prin studiarea conditiunilor particulare ca-re an contribuit la nasterea cutarei opere de ge-niu, prin studiarea timpului, a moravurilor, apasiunilor, a ideilor, a societatil In mijlocul care-ia a trait autorul si care a trebuit sa-1 inspirecad chiar omul de geniu nu viqueste retras deveacul sat, li Impartaseste opiniile, felul de agandi, si daca uneori se ridica mai presus dedinsul prin conceptiunea idealulni, a generalita-til, absolutului, sa nu perdem din vedere ca totlui ii apartine prin once ramificare, de oarece leiii datoreste viata ce o admiram in el.

Sa cautam deci In studiarea timpulul in carea trait Corneille, ceeace a putut sa inspire Po-lyeucte : acesta e mijlocul cel mai bun de a-I cu-!waste si a ni-1 explica. Sentimental religios e u-na din puterile una din gloriile veacu1u al17-lea. Orice opinie am Imparta'si, suntem ne-voiti a recunoaste acest adever de netagaduit ;

once am trebui sa gandim, din punctul devedere politic, sa aparam sae sä invinovatim a-ceasta epoca, nu e mai putin adeverat, ca un

si

plicari

si

si

300

-veac care a dat Frantel pe Bossuet, Pascal, Fe-nelon, aces-ti oameni geniall, sta.pini pe viata sicugetarea omeneascii,pentru ca sd nu mentio-Eez de cit pe eel de frunte,algturl cu Corne-ille, Racine, La Fontaine, Moliere, nu poate finebagat in seams sau micsorat In istoria spiritulul'omenesc. Atunci omul care intra In viata stia cetrebuia sa cugete ; cercetarea dureroasa a ome-nirel si a datoriilor sale, care se impune astazIfiecarul dintre nol,oricit de putin ne-am gindinu-I nelinistea de fel ; inteligen(a satisfa'cutalgarsea respunsuri, solutiuni date de insusI geniul,la toate chestiunile mari cari necontenit ni seprezint5.. '''i se putea innainta In drum, Para gri-je, far& turburare, lard sdruncinare, fara slid, mt.-mai prin mijlocul a cestei unirl armonioase a tra-ditiunel cu ratiunea, pand la dpatarea linistitaa until adever, de la care atirna conducerea vie -Iii si secretul viitorulul 1

In aceasta societate,de sigur cu defecte siabuzur1,sa nu uithm ca literatura, si in litera-tura geniul national, ratiunea, care e calitatea decapetenie a poporulul francez, gustul, login, sen-sibilitatea justa si precumpanita, sub influenta.chiar a lul Ludovic eel Mare, care stia sa ocro-tease& pe oameniT marl si avea instinctul lucru-rilor marl, a avut desvoltarea sa armonioasd sipoate chiar apogeul sou. Acel cari ar renunta lamostenirea trecutulul, pentru a nu gandi de citla viitor, ar fi ca piste copii putin preveztitori sican null cunose propriile lor interese. SI eau -tam, asa dal.. a ne folosi de amendoue aceste bu-nun. 1 cum aicea nu e vorba de cit de lite-

301

natura, as voi numai ca acest stadia literal- Ane slujeasa a judeca despre trecut aceea ce a-yea mai mult de eft Francezii de astazi, adicasoliditatea caracterelor si trainicia convingerilor..

Voltaire, istoric a dornniei lui Ludovic al XIV,mare admirator al literilor din veacul precedent,a uitat tocmai partea religioasg, In subiectul cea tractat, dealtmintrelea cu multa simpatie. Au-torul operei Le sicle de Louis XIV, nu a ba-gat de seam& ea in acest tablou, ce avea de zn-gravit, se gasea ceva mai interesant de eft sfezi-le dintre Dominicani si Jesuiti, asupra ceremo,niilor chinezesti.

S'ar fi mirat de sigur mult, dad. i-ar fi spuscineva ca acecti Janseni,sti, carora le jertfise unuldin ultimele sale capitole, ar fi °data obiectul u-nor studil aprofundate, a simpatiel curioase, pli-ne de emotie, si ass zice chiar fanatice, a unuicritic din veacul urmator, caruia mai toti litera-tii 11 datoresc foarte mult, a unuia din' judeceto-ril si maistril cei mai gustati si mai apreciati dinliteratura contemporana, a IA Sainte- Beuve.

Se tie ca acest mare scriitor frandez care astint s5, tracteze du aceeast usurinpa orice soiu desubiecte, a scris cease volume pentru a povestiviata Singuratieilor de la Port Royal (Solitairesde Port-Royal).

El a desmormtntat acele timpuri departate denos, a descoperit in ele figuri vii, exemple de e-vlavie §i de virtute; a reu,,,it (pans intr'atita astiut Sa traiasca si sä. se identifice cu dinsi1) sapuns uneori pe fruntea acestor oameni modestisi invatati, a acestor monahe aspre si devotate

302

ca o raza dulce de evlavie si de slintenie. Prin-tre eroii si eroinele sale se deosibeFite mai cuseams familia Arnauld. Cel mai aprig luptatorla Port-Royal, cel mai neobosit aparator al seuera un membru al acestel familii, pe care yea-cul sett 1-a numit D. grand Arnauld ; deaseme-nea nu mai putin insemnata a fost si sora sa.Jacqueline Arnauld, cunoscute. sub numele de;la mare Angelique" . Antonie Arnauld, tatal lor,avocat, procuror general in timpul lui lienric al1V-lea si a Ecaterinei de Medicis (a carui tatsdeasemenea era procuror-general si huguenot) a-vuse 20 de copii. Domnul de la Mollie- Arnauld,bunicul, avuse 13 copii. Familia Arnauld, o fa-milie de judecatori, era originara din Auvergne.

Cititorul ar zice poate ca m-am indepartat desubiectul men ; aveam insa nevoe de aceste per-liminarii pentru a ajunge la Polyeucte. Caci aconfrunta adeverul cu poesia e inca, interesant.Cind gasim in persoanele lui Corneille acest ca-racter sever, aceasta sublimitate energira care nepune in mirare si care intrece chiar mesura con-ceptiunilor noastre, suntem aplicati uneori a nuatribui aceasta de cit poetului si timpului seu.

Sa nu uitam ca inainte de Ludovic al XIV-lea.a existat In Franta o intreaga rasa puternica.care nu era Inca molesita de politetea curtilor side delicatetea saloanelor. Eroii lui Corneille nullau originea for numal in .Frondei, vigoarea si ca-racterul for neatirnat dateaza mai de demult.

Eroii lui Corneille 'ml amintesc resboaele ci -vile, tovaeisil lui Henric al IV-lea ; aceasta gene-,ratie care si-a petrecut via .a in lagare, in mij-

303

local pericolelor, in sfezile dintre scriitori si lup-tele de sabie, pastrase ceva din toate aceste. Fa-re a aminti alte nume, celebre In alte ramuri,familiile d'Aubign4, Montluc, Arnauld, stint o do-vada vie despre aceasta.

In 1599, Arnauld isbutise sa puna pe fiica'.-saJacqueline ca coajutatoare la staretia de la Port-Royal. Chiar Bossuet ni a vorbit in l'oraisonfun6bre de la princesse Palatine", despre acestevocatiuni extraordinare, care erau menite asa detimpuriu si care stint mai toate in obiceiul tim-pului. .0 facu stareta, zice marele orator ecle-siastic, a principesei Anne de Gonzaque, Zed cala o virsta asa de frageda ea sa-si poata da so-coteala de ceeace facea si semnul unei demni-

asa de serioase fit ca o jucarie in manile sale".Acelast lucru se petrecu nu numai cu Jacque-line Arnauld, ci Si cu Jeanne Arnauld, careia ise incredinta, cam la aceeasi epoca, staretia dela St. Cyr, la virsta de 5 ani si jumetate. TineraAngelica isi fa'cu ucenicia in timp de un anavea 9 ani. Suntem oare indrituiti a crede ca a-ceste stint inceputuri le unei reformatoare, si, du-pa o vocatiune asa de putin regulata, ne-am put-tea astepta la ceeace urmeaza ? Tinera starita maiintil se desgusta de meseria sa; cazu inteun felde lincezeala si de urit, si pentru a mai uita a-ceste necazuri, ea facu vizite pe la verini, si citica.* de lume, c,hiar si Viefile lui Plutarc.boala grea de care suferi in Iuliu 1607, o silisa se duca sa locuiasca in casa parinteasca. Inurma se reintoarse in chilia sa, si atunci incept'pentru dinsa,pentru a intrebuinta expresiunea

tali

;

0

304

har al Gratiei (le premier coupde la Grace). In timpul postulul din anul 1608,ea fu. en deosebire mi§cata de o predica a untilclingr din ordinul Ca pucinilor, vremelnic in so-cietate, §i incepa a se simti mai atrasa catre via/ade schivnic. Acel can ar fi curio de a urmariaceasta lucrare interioara, aceasta transformaretreptata sub influen/a acl.iunei dumnezee§ti aratataprin har, pot recurge la capitolele atit de intere-sante §i de am6nuntite din Cartea I-a a Istorieilui Port-Royal. Mai e Inca o alta noue predicarela serbarea tuturor sfintiloriToussaint) din acela§an, care continua §i hotara§te cu total aceea ceintiia incepuse. Dar chestiunea cea mare, punc-tul principal al reformei deja ineepute de tineramonaha insufle/ita de un non spirit, era de a seintoarce la regulele ce nu se observau de fel §icare opreau orice legatura cu lumea, §i de a in-gradi comunitatea religioasa. i toemai aid amvoit sa ajung, la aceasta data, care poarta unmime in fastele de la Port-Royal, la journey duGuichet (25 Septerhvrie 1609), pentru a arata a-semandrile reale ce a gasit Sainte-Beuve, si careexista intre aceste situatiuni, aceste sentimente §isituatiile §i sentimentele tragediel lui Corneille,facendu-se deosebire, bine in/ales, intre realitate§i punerea in scena dramatica si tragica,

La o hirotonisire care a a vat loe -catretorile de pa§tf din acela§ an, adunarea, dupa po-runca tinerei starite, a fost silita sa stea afara.Maica Angelica, atunci in virsta de 18 ani, eraaQcultata ; unii insa sopteau incet, al/if spuneaupe fata ca, daca ar veni domnul Arnauld, ea nu

- --

WM-

tirnpuluil,intiiid

305

va indrazni s& se poarte tot astfel. Lucru ce seintimpla, cad d. Arnauld veni pe la sfirsitul lulSeptemvrie 1609, dud parlamentul era in va-kantti. FiicA-sa se pregatise sa-1 primeasca cupost 0 rugaciune. )Sosi in timpul prinzului, in-tre 10 si 11 ore, pe cind calugaritele steteau lamasa, cu femeea sa, fiul seu cel mai mare, Ar-inauld d'Andylly, cea mai mare dintre fiice,satorita, doamna Lernaitre, in sfirsit o sora maimica, domnisoara Anne Arnauld. Arnauld, tatal,indat& ce se dada jos din tre.sura, se presentA lapoarta manastirii, sii maica Angelica veni singu-ra pentru a-i deschide portita. In zadar o mus-tra mama -sa si fratele mai mare, ea nu se indu-pleca sa primeasca pe fatal sea decit inteun unitvorbitor ce use afla in a propriere, ?utile mb..nas-tirei remasera Inchise, Acolo Inca o noun scena.,o alts incercare o astepta. Minia tatalui se potoli,factud loc afectiunel ; maica Angelica, care seopusese au inversunare, lesi.na, vezindu-1 galben

cu ochii scald* in lacrimi, si auziadu41is remas bun de la dinsa, clindu-1 sfatui Ames-tecate cu reflectiuni binervoitoare ysi parintesti a--supra trecutului. Scene de putina important& sicare pe unii poste ii vor face sazimbeaaca! Sain-te-Beuve care le-a .amintit ELl amanuntime, se-acrezut vrednice de atentia sa ; se spline de aseme-nea ca filosoful,Royer-Coliand facea o placere ale aminti. Nu stiu data in rezumatul, pe scurt,ce-am tent despre aceste povestiri, am reusit safac sa se simt6 farmecul serios, adeverata frumu-.seta 0 mare*. ruoraa.

20

'§I

ca.

tsi

si

306

Ries n'est vil, rien n'est grand I fame en est la mesurea.

a zis intr'o zi Lamartine, pentru aceasta nune foloseste mult ca teatrul actiunilor noastre, aluptelor noastre, a nazuintelor noastre sa aiba unnume resunator s'au consfinlit prin admiratiuneaoamenilor ; ctitare dram nerunoscut de nimene,care se petrece in interiorul unel constiinti, me-rita cu toate a ceste a fi data exempla, e vrednicde a atrage privirile cuiva, tot atit de bine casi catastrofele, eroismele, devotamentele povestitede istorie, ca si triumfurile sgomotoase si laudatechiar de posteritate Exists in adevar in om,mindrie si stralucire, o maretie care nu o dato-reste decit siesi, care n'are nevoe de nici unsprijin sau vre-o fala exterioara, o maretie units,superioara in sine, tuturor celorlalte, si care ea vointei si a sacrificiului, care e obirsia unuieroism caruia ne inchinam si pe care-1 admiram.

Aceasta.' putere de sacrificiu, plina de virtute,aceasta jertfa a unei afectiuni scumpe, o vongasi-o in Polyeucte" si in doue persoane, in Pau.line §i in Polyeucte insusi. In timp ce eroii lul_Racine se lass a fi biruitY de pasiuni, si gasesoin slabiciunea lor chiar pedeapsa ce li se cuvi-ne, eroii lul Corneille sint mai presus de pasiursi ne dau drept pilda victoria lor.

Fara amorul Paulinel, ne spune Voltaire,

De Polyeucte le belle ameA.urait faiblement attendri" ;

Doamna de SOvign6 ne povesteste deasemenea eaMadame la Dauphine" zicea, vorbind despre

§i

-307Pau lina: voila la plus honnete femme du mondequi n'aime pas son marl.. Aceasta piesa fu certita la. _Rotel -de Rambouillet §i nu placu de locacestui nobil si insemnat areopag. Din contra,Boileau socotia Polyeacte° drept capodopera luiCorneille. $i satirical veaculai al 17-tea aveadreptate, caci mai toll oamenii de gust vor im-partSsi mai de graba parerea sa decit a oteluluide Rambouillet sail a WI Valtaire.

Observatiunea doarnnel la Dauphine", cu toateaceste era dreapta intr'o privinta. Pauline ", Inadever, a iubit pe Severe, inainte de a se ma-rita cu Polyeucte ; si chid tragedia incepe, sin-gura ea ne marturiseste amoral seu :

4 II possedait mon cceur, mes desirs, ma pensee ;AJe ne lei cachais point combien yetais blessee ;Nous soupirions ensemble et pleurions nos malheurs;Mais, au lieu d'esperance, it n'avait que des pleurs ;.Et, malgre des soupirs si doux, si favorables,Mon pore et mon devoir etaient inexorables.,

Mete I-er, wane III).

In acesti termini Paulina, maritata, descopereconfidentei sale Stratonice sentimentele sale deodinioard. A iubit pe Severe, la Roma, din toatainima, cu tiiria intliului amor, Si cu toata since-ritatea si naivitatea unei simpatil deopotrivh sim-tite §i bazata, pe merit, pe theretti, pe potrivireade nastere si de origina, Severe era, ca si dinsa,un patrician al Roma eterne. Dar. la el, nu veniaaverea In sprijinul meritului, Si aceasta e tocmai

308

o pedica care, rare ori, pe lingo. socri, e birui-ta de amor. Venita cu tatal seu In Armenia, un-de Felix a fost numit grivernator, Paulina,o fats ascultatoare, a facet o casatorie de con -venienta, fiindca Severe era sarac, -cu toatapornirea ininnel sale, cu toga iubirea ce simteapentru acest arrant vrednic de dinsa, ea a datdin datorie, lui Polyeude, aceea ce se cuvenea,din inclinatiune, hit Severe. Ea si-a dat tot su-fletul, Para end ren, fard sa arance o privire a-supra acestul trecut fii asupra chipuluI iubit a.unei fericiri ce numal abia a avant timpul saintrevada, si la care a renuntat, de bunfi voe sicu bung credinta. N'avem dreptul sa, Tie Indoirndespre sinceritatea ascultfireI sale si despre cre-dinta sa yin cuvintul dat. N'o vedem, n actulInt% ifoarte ingrijita. nelinistith de un vis,care a .re' ezut pe Severe si care se pare ca ,a-meninita uPolyeticte, cfiuttind, prin intln-enta iubirei sale, sa opreasci pe sotu1 el pe IM-O. ea si sa 1 Impedice sa cads inteunde care ea se teme ? Cu toate aceste, ea n'agropat cu totul urmele intlulul amor,de si efemee de onoare,incit sa nu-1 remina macar omica amintire, Era', voia el, in funilul 'inignei. Ea aEicut sa tats pasiunea dinaintea datoriel si a ,tein-gtel conjugate, insa n'a si am pu'tea oaresa o Itrvinovatin pentru aceasta, "fiindcb. ea sin -gtrra, indatfi ce aude -vestea ca Severe trfiestein-ca, nun.' cu orice chip still' puns o ini-mei Qale ?

MnAu pbre, is suis femme, et je sais ana(Acte 7-er, scenesIV).

si

zilele dui

xericol,

-stavila

ca.

tie

'n-

faibleage,

309

Felix a venit repede -sa-1 vesteasca ca acestvechiu petitor, pe care l'a despretnit dinsul penedrept, ca Severe, ce-1 credea,u cu tatil mort, eInca in vial.r, ha Inca ceva mat mult, e omul delucredere a imparatului, Decie. E vestise ea area vie in Armenia pentru a aduce prinoaselor, drept multumire pentru, isbinda sa, acesttipet farce voe wise diva gura acestui ta', nesoco-tit., care n'a putut sa-si inchipuiasca viitoareamarire a lui Severe:

1 sans doute, ma fille, il. vient pour t'epouserAL'ordra d'un, sacrifice est pour lui peu de choseeVest un pretexte faux dont l'amour est, la cause.,

(Acts I-er, so. IF).

*i Pauli= atunci, cu privirea catre trecut, gin-dinduse ]a acest vis disparut a tineretei sale, laaceasta prima idilL care ta'a aviit timpul sa semareasca, a, carui desnodamint ai fi, putub safie mat fericit, cu ochiul scaidat txtacar intr'o la-erimar respunsese, in intliul valmasag, la Intfiaemotiune ce-I produsese aceasta veste:

(Cele pourrait bien etre; it m'aimait cherement.(Acts I-er, sc. IV)

Totu§1, cu toata neincrederea, care e cea din-til virtute a inemelor curagioase, pentru a, se supu-ne unui tats ambitios si fricos, Paulina consimtela aceasta Intrevedere de acarel isbinda nu seteme, de §i crede ca va avea oarecare ernotie, puss

Zei-si

(Ab ;,

310

in fata lut Asemene scene se citesc, se simt maide graba decit se analizeaza : nobila declaratiunea Paulinel, care chiar de la intiiul cuvint, punepe Polyucte intre dinsa si Severe, invinovatirileamantului sett, marturisirile unei pasiuni inadu-site, dar nestinsa Inca, marinirnia amindurora,sdrobirea a doue ininal earl iubesc, si-o spun u-ntil altuia, dar pentru can datoria, judecata, glo-ria, cum se spunea in veacul al 17-lea, plutestepe deasupra chiar a sbuciumului amorului, iataun dialog admirabil plin de sublimitate si deematie tot odata, exit din sufletul nobil a lui Cor-neille, ca si cele mai frumoase scene din Cid,§i care pregateste eroismul Paulinei, asttel cumvom vedea-o in actul al 4-lea, intre Severe §iPolyeucte, gata de a muri.

Intr'un roman al lul Georges Sand cu situa-tiunI analoage cu situatiunile tragediei WI Cor-neille, unde se gasesc de asemenea, ca si in Polye-ucte, amantul, sotul, femeia, eroul, pe cale de ase insura, scrie fetel ce are sa is de nevasta :

La societe va vous dieter une formule de ser-ment. Vous allez jurer de m'etre fidele et dem'etre soumise, c'est-a-dire de n'aimer jamais que

/'moi et de m'obeir en tout. L'un de ces serments

nest une absurdite, rautre une bassesse. Vousrne pouvez pas repondre de votre cceur, mernenquand je serais le plus grand et le plus parfaitdes hommes : vous ne devez pas me promettrede m'obeir, parce que ce serait nous avilir Tunet l'autre.

De acole si pina a numi casatoria, o institu-tie Barbara nu -i decit un pas, unnl conduce la

311 ,

celalalt ; si autorul romanului Jacques, care arecuragiul teoriilor sale paradoxale, s'a aratat lo-gic. Eroul lui G. Sand are eel putin merlin' dea fi consecvent cu sine insu§i: in alts parte, ga-sim resumate, in done linii, toga experienta sapersonals, toata viata sa si toata cloctrina ;

Je n'ai jamais travaille mon imagination pour,allumer ou ranimer en moi le sentiment' qui n'ynetait pas encore on celui qui n'y etait plusje ne me suis jamais impose l'amour comme unpdevoir, la constance comme un role. Qua-nd j'ai?senti l'amour s'eteindre, je l'ai dit sans honte etsans remords, et j'ai oh& a la Providence, quim'attirait ailleurs."

Ciudata providenta, care preumbla en chipul a -cesta pe om din fantazie, in fantazie, §i care devinerespunzetor de nestatorniciile si de gre§elile noastre ICe drept ar avea Jacques sa tiara, chiar in ea-siitorie, o fidelitate pe care el. eel dintii, o decla-re pe fats ca lipsita de orice fundament? Sun-tern en totul departe de doctrinele exemplelemut Corneille : am voit numal, prin aceste citarIscurte, pe care nu le voiu mai prelungi, saarat, eeeace am spus la inceput, cum, in Corne-ille, aceasta sublimitate, care poate uneori pareamai presus de firea noastra, se bazeaza in rea-litate §i sprijina pe adeverul tondului, ideilorci a caracterelor, fara, de care nimic nu poateexista in literature §i mai en seams in teatru.Intre roman si tragedie, intre sentimentele Pau-linei §i opiniunile lui Jacques, nu zic morala,(n'am intentiunea de a face aid nici morala nici

;

§e

1i

312

dar judecata §i bunul shut nu potstd nici un moment la Indoiala.

Ceea ce e mai ctt seam's' de inseranat in Cor-neille, e amestecul, care -i prOpriu, de familiari-tate naiva his de maretie. Se vede ca nu se ga-sete de loc strimtorat, cind e In fovara§ia su-blimulitT, e o regiune a sa fireasclt, §i din aceasapricina nu are nici o frica de a face uneorl sase eoboare tonuI tragediei, foarte sigur de a faces6 se Lidice. cihd va voi. Voltaire, irr critica sadreapti i f6cuta cu gust, dat adeseori cam strim-a, fa invinovgit In in intilte rindurt In COM-stteAtaite hie Corneille, cii poetuf are verstirl tanmiroase a egloga sau eomedie. Astfel e remasulburr a1 Panlinei si a lui Severe':

.Adieu, trip vertuerix objet et trop chafitamtor.1ctieu, trop muIlieureux et trop parfait amanf..

(Acts II, 80.11).

,,Ces vers-ci, zice Voltaire, sort un pen de,t1'4glogue. Quand les malheurs de l'amour ne con-,sistent qu'a aller dans sa chambre et a vivre*avec son mar}, ce son des malheurs de comae;nulle pitief nulle terreur, rien de tragique, Cette

,,scene ne cantribue en rien an noend de la piece,.tnais elle est intdressante par elle-merne.- Cor-neille sentait Bien que l'entrevue de deux per-

' salines qui s'aiment et qui ne doivent pasmer ferait tin tres-grand effet, et l'hOtel de Ram-buillet ne sentit pas ce merite, Jusqu'ici on ne

voit a la verite dans Pauline qu'une femme qui

politiea),

s'ai-

313

n'a point epouse son amant, qui l'aime encore,,et qui le lui dit quinze jours apres ses notes.Mais c'est une preparation a ce pui doit sui-

vre, au peril de son maxi, a la fermate que mon-trera Pauline en parlant a Severe pour ce mari'mem% a la grandeur d'ame de Severe. Voilaoce qui rend l'amour de Pauline infiniment theft-tral et digne de la tragedie,

AS putea arata si alte exemple de felul acesta.Me opresc Ins& la aceste, cad astfel e firnba

galanteriel timpulul. Dar ceea ce ne prim trialcu seamA in mirare; e faptul pe linga carac-terele sublime, Corneille it indraznit s plasma.asch altele josnice si chiar ridicule ; &inures cusuflete mart a pus suflete mediocre. Astfel inPolyeucte, pe ling& Pauline gasinat pe Felix,ambitios si prefacut, cu total strein de lumea cusentimente maid sau cu gandirl mars pe lingacare traeste, care nu pricepe, nu cunoste pe Se-vere, nici pe Polyeucte, nici chiar pe fiica-sa,

necazurile si grijele sale himerice ne fac zim-bim. Asa Prusiag in f, Nicongcte remine inmOr-murit de indrtisneala fiulul sett, si striga ctt sim-plicitate

,,Ah 1 tie me brauillet pas avec la republique",

Felix e apAratorul religiunel oficiale e tipulacelor eonservatori earl voesc innainte de toate asse conserve pe el insist. Fiicei sale Paulina, carea venit ceara ertare pentru Polyeucte, 11

raspunde :

a

s&

sa-i

pi

t

- 314 -Les dieux et l'empereur sont plus que ma famille ".J'ai les dieux et Neje ensemble h redouter".

(Ache III, Scene III).

Repeteag acelas lucru si confidentului sed ;isi deschide innaintea lui toata inirna, si ascul-Mild aceastA descriere a nesigurantelor si a spai-melor sale, suntem aproape gata a-1 plinge :

On ne sait pas le maux dont mon coeur est atteint ;De pensers sur pensers mon ame est agitde,De soucis sur soucis elle est inquietee ;Je sens l'amour, la haine, et la crainte, et l'espoir.,,La joie et la douleur tour a tour Yemouvoir ;J'entre en des sentiments qui ne sont pas croyables ;J'en ai de violents, j'en ai de pitoyables ;J'en ai de genereux qui n'oseraient agir ;J'en ai meme de bas, et qui me font rougir".

Pas III, mane V i.

Daca ar indrasni, ar scapa pe Polyeucte, dardaca scapindu-i viata, se perde pe dinsul 1 Cinemg stie ce s'ar putea intimpla ? Se poate ehiarca moartea lui Polyeucte s5, fie o ocazie pentruel de a marita pe Paulina duph Severe ; moar-tea acestui ginere, care-i cam o greutate pentruel, va face cu putintA o none casMorie. Singurse rusineaza a are o asemenea idee in cap ; insa,dupa cum tot el zice :J'acquerrais bien par la de plus puissants appuisQui me mettraient plus haut cent foil que je ne suis".

(Acte III, Scene V.1

315

Dina cum alta data a preferat pe Polyeuctelui Severe, tot astfel acuma ar prefera pe Severelui Polyeucte.

pe Severe, luati-i mai cu seams peDecie, Felix va fi generos, in toata puterea

e tocmai omul care, indata ce s'a svo-nit despre venirea lui Severe, plin de glorie siincarcat de biruinli, striga in aceste versuri, dinactul I :

Ah ! regret qui me tueDe n'avoir pas aims la vertu toute nue !"

(Acts I, scene IV).

Acest caracter e rusinos si de despretuit, faraindoiala ; scrupulele sale it fac si mai uricios,fiindca aceasta ambitiune e Para maretie astfelde sentimente injosesc o persoana ; le urmarimfug cu placere din cauza subtilitatil analisel luiCorneille, si fiindca le stim adeverate. Voltairefacea aceasta marturisire lute° vreme crud nu sestiau Inca descoperirile alusiunel politice ; not a-vem poate mai multe motive de a le ga' si astaziadeverate.

Fata cu proselitismul fanatic al lui Polyeucte,Felix, presupuelnic, necontenit need* de frica dea displacea si de' a-0 servi ra'u Interesele sale,Felix, care la fiece moment nu pronunta de citnumele lui Decie, care e in totdeauna gata a exa-gera poroncile sale sau a le aplica intocmai, elcare nu ar indrasni sa nu se supuna lor, fiechiar vorba de fiica-Sa ne infatoseaza statul...in persoana unor functionari, si, cit despre mine,

Luati-icu-

vintulul.:

316

rnultatnesc lift Corneille ca a pus pe scene a-ceasta persoana de comedie, acest prefect al Im-periului Roman. a carui contrast face sa reiasaInca si mat bine caracterul eroic acelor ce stintin jurul lui. Aduce -vom invinuirl, lu Corneillefiindca nu. a voit sa suprime la teatru aceea ceexists, in nature ? Felix nu, e vrednic de fiica sa,poata sa zica. cineva : nu. vedem no' Insa in toatezilele caracrere cari nu sunt de loc racute unulpentru altul, silite de a trai impreuna, si a seintilni, unul linga altul, ping si in casa aceleiasifamilii ? Afars numal data n1 ar gasi cineva cutale sa, sustina, ca trebue a indeparta pe Felixsub cuvint ca, nu e sublim pe Paulina fiindcae prea, sublime 1 i tocmat aceasta opozitiune daocazie caracterelor sa se produck si de uncle sebaste efectul. dramatic.

Prirr aceasta, libertate. prin aceasta. originali-tate Corneille facea Ztra sa vrea portretul seuin scrierile, sale.. Era un geniu i ian caractersimple care nu cunostea nici afectalia nice sis-teniul. E interesant de a ceti Examenels (Exa-metas) sale pentru a vedea in ce chip vorbestede dinsul si de piesele sale :

A men gre, zice despre Polyeucte" ,je n'ai point fait de piece- on l'ordre du, theatreosoit plus beau et l'enchainement des scenes. mieuxmenage". Marturiseste ca e multiunit de dinsul ;se feliciteaza de progresele sale. 0 asemene ne-vinovalie naive nu apartine de cit, geniului 1 Cuaceiasi buns credinia in alts. parte iii marturi-seste greselile sale. Cind, dupa Cid, it s'a opusregulele lul Aristote4,, Corneille s'a pus sä. gin-

si

i i

&lima

317 --

deasca la ele, sa le discute, SA le aprecieze, s.le observe in tot cursul vietet sale.

Se $tie ca.' Corneille avea o indoita calitate,de autor $i de critic: ea toate piesele sale erasintovara$ite de Examema ca a cornpus trei dis-cursurt asupra poemulul dramatic, recomandindautorilor observarea stricta a celor trei nnitag,de loc, de timp $i de actiune, cerute de Aris-totel, in poetica sa. i cu toate aceste s'a ferit,mai molt de cit Racine, de limba de conventie,de elegans. ,prefacuta invechita ; a avut maimulta originalitate vigoare, $i tiind, cind enevoe, sa uneasca siwplul cu sublinaul ; .$1 datapersoanele ,femeesti au, in Racine, mai ,multa de-licateta, Corneille are trasuri de naivitate cariplac si ne fac sa zimbim. Acest om care a facutsa vorbeasea pe Romanii din timpul Republica$i a 1rnperiu1u en atita maretie, cu o demni-tate attt de fireasch, care a gasit limba polificei,care a atins accentele cele -mai grave $i cele mal

sa-I ascultam in versurile urmatom alePaulinei, care nu a islatrtit a indupleca pePolyeucte sa cedeze dorintei sale. Cu eta sim-plicitate si Tara tea mai mica sila, Corneille $tiesa se coboare la limbagiul $i la tonul afectiu-nflor celor mai simple $i mai ordinare. De $ide origing Normand Si en rationamentenu $tie ce e rantateal

Tu 'vois, ars Stratonice, en quel -skfolo "110118 Sommes,;,Voila mitre Touvoir sur 'les esprits -des hommes;

ce qui nous reste, et l'ordinal re dietDe l'amour qu'on nous offre, et des voeux qu'on nous fait.

sisi

!mite,

lung,

,Vo11a

318

,,Tant qu'il ne sont qu'amants, nous sommes souveraines,Et jusqu'a la conquete ils nous traitent de reines ;Mais apres llymenee Bs sont rois a leur tour".

(Acte 1 sc..

1I1).

Polyeucte nu raspunsese lui Nearque, senio-r ului armenian §i prietenulut sAu, care tracta cudispret visul Pauline?

Je sais ce qu'est un songe....Mais vous ne savez pas ce que c'est qu'une femme :Vous ignorez quels droits elle a sur touts l'a.me,Quand, apreS un long temps qu'elle a su nous charmer,Les flambeaux de l'hymen viennent de s'allumer".

(Acte 1 sc. 7)

Acestp versuri au §i mai mare interes darane-am aduce aminte ca Corneille, care le stria,tocmat atunci se insurase, §i data ne-am amintidem,emenea §i. Imprejurarile cari au hotarlt a-.ceasta casatorie. Nepotul WI Corneille, Fontenelle,ne 5pune In aceasta privinta urmatoarele, in car-tea sa intitulata : Vie de Pierre Corneille" :

Le grand Corneille se presenta un jour, de-vant le cardinal de Richelieu, plus triste etplus reveur qu'a l'ordinaire. Richelieu lui de-manda s'il travaillait. A. cette question, Cor-neille lul repondit qu'il etait bien eloigne de la

,tranquillite necessaire pour la composition, etqu'il avait la tete renversee par l'amour. 11 enfallut vQnir a un plus grand eclaircissement, et

319

dit au cardinal aimait passionnement,,une fille du lieutenant-general des Andelys, etqu'il ne pouvait l'obtenir de son pere. Le car-dinal voulut que ce pere si difficile vint a Paris ;

il y arriva tout tremblant d'un ordre si imprevu,et s'en retourna bien content d'en etre quittepour avoir donne sa fille ii in homme quiavait taut de credit".

Aceasta reparare a luptei inversunate contratragediei Cid" era demna de Richelieu si maicu seams de Corneille. in acelas an se reprezentaPolyeucte" la Theatre du Marais" cu toataparerea nefavorabila a otelului de Rambouillet.

Daca m'am optit mai molt la aceste ama'nunte,am facut aceasta numai din pricina, ea, e foarterar de a gasi, in veacul al 17-lea, urma persoa-nei unui autor in opera sa, si afara de aceasta,trebue sä cunoastem pe oamenii marl in inti-mitatea vietel for pentru a-i putea iubi. i poatein veacul nostru, in rnijlocul fierberei generalea spiritelor si a turburarilor de tot sou 1, nu nreu de a pastra cu veneratiune memoria acelora,can au ilustrat Cara for si a caror iopere, solidesi frumoase tot-odata, an Post in stare sa treatsprin atitea timpuri de restriste, si sunt Inca des-toinice sa hraneasca nu numai generatiile pre-zente, ci si cele viitoare. Gloria for face partedin gloria natiunei la care apartin ; operele foraunt insa in fel de mostenire lasata intregeI o-meniri, pe care cu top suntem datori a le 'Astra.

Nu-mi e tocmai usor de a vorbi de caracterullug[ Polyeucte. Acesta e un What, si oricit de

il qu'il

320

respectat ar fi un asemene nume, amorul de btir-bat, cel putin la teatru, (Paulina singurani 1-a.spus), e un amor linistit, in totdeauna rece,si care nu se /nisch decit foarte putin, Cu bairbatiise intimplA intocmal ca si cu cele mai frumoaselucruri rle pe pamint : obiceiul de a le vedeaadeseori ne face cu total nepasatori pentru din-sele. Cu toate aceste Polyeucte e demn de Pau-line, are toati increderea in ea, ba mai muttineA, isi iubeste sotia. Deed nu ar depinde decitde dinsul, in actul I, ar ceda rugAmintilor el sinu .ar esi din casa, ar mat astepta, si tot ar Ormina hotArirea sa, de a se intoarce la crestinism.Dar Nearque, prietenul seu, 5,1 hotaraste sa sefad cretin si, contra vointel lui, contra dorin-tei ascultind de Indemnurile lui Marque,tonsimte sA primeasea botezul. in actul al 2-lea,o -prefacere are loc. Botezul 1-a schimbat cu to-tal, in ell nu mai seamana de loc cu Polyeuctedin actul precedent, el care sta la indoialA si ne-dumerit In scena i (actul

,C.es pleura gas ie regards Avec nue coil ,d'epoux,AMe laissent 'dans le ecour aussi ehretien que vows ;

ode erois pour aatisfaire un juste et saint amour,,4Pouveir n pea remettre et flifferer d'un

pune acum In mirare pe Nearque chiar, prin ze-lul ,seu inflacArat. Aeest neofit nu coal gindestedecit la cununa de mucenic. ,Repede aleargatempla u, impneunA zu Marque, in fata lare-gel -aduniri, restaarna statuele zeilor, turburA sa-

;

I):

...... . . . . .

ja

--

Pauline,

jour,

, 321

crificiul §i dä o dovada publics despre ardoareade care e cuprins, pentru noua credinth. religi-oass ce a imbratiat de curind :

nJe les veux renverser,Et mourir dans leur temple, ou les y terrasser.Allons, mon cher Marque, allons aux yeux des hommesEcraser l'idolatrie, et montrer q ui nous sommes :C'est l'attente du ciel, it nous la faut remplir ;Je viens de le prommettre, et je vais l'accomplir.Je rends graces au Dieu que to m'as fait connaitreDe cette occasion qu'il a sit& fait naitre.Oa déja sa bonte, prete a me couronner,Daigne eprouver la foi qu'il vient de me donner".

A cette heureu,x transport que le ciel vous envoie,Je reconnais Marque, et j'en pleurs de joie.Ne perdons plus de temps, le sacrifice est pre t ;Allons-y du vrai Dieu soutenir Pinteret ;Allons fouler aux pieds ce foudre ridiculeDont arm un bois pourri ce peuple trop credule,,Allons en Maker Paveuglement fatal ;Allons briser ces dieux de pierre et de metal ;Abandonnons nos jours a cette ardeur celeste :Faison triompher Dieu : qu'il dispose du reste".

(Acte II, Sc. .117).

De aid inainte 1ncepe cu adeverat nodul, crizatragediei. Caracterul Paulinet se arath. in toatafrumusetea sa. Severe este uitat pentru viitor §ideparte de gandirea sa ; ea e cu totul dedathi a-

21

322cestuT What pe care nu-1 iubea decit din dato-rie, §i pe care incepe sa-1 iubeasca din inima,indata ce vede ea zilele sale sunt In pericol. Ease incearca sa induplece pe tatal seu Felix, Infavoarea luT Polyeucte:

Je l'ai de votre main : mon amour est sans crime ;.--El est de votre choix la glorieuse estime ;Et j'ai, pour l'accepter, eteint he plus beau feuQui d'une ame bien née ait merits l'aveu.

Au nom de cette aveugle et prompte obeissance,Que j'ai toujours rendue aux lois de la naissance,Si vous avez pu tout sur moi, sur mon amour,,Que je puisse sur vous quelque chose a mon tour !,Par ce juste pouvoir a. present trop a craindre,Par ces beaux sentiments gall ma fallu contraindre,,Ne m'otez pas vos dons ; ils sont chers A mes yeuxEt m'ont assez cofite pour rn'etre precieux.

(Acte 111, Sc. IV).

Se va Incerca chiar, dar ra'ra isbuteasca, sainduicqeze pe Polyeucte :

Cruel, car it est temps que ma douleur eclate,Et qu'un juste reproche actable une ame ingrate ;Est-ce la, ce beau feu? Sont-ce la tes serments ?,Temoignes-tu pour moi les moindres sentiments ?Je ne to parlais point de l'etat deplorableOil to wort va laisser to femme incosolable;,Je croyais que rumour t'en parlerait assez,Et je ne voulais pas des sentiments forces:

:', 23

Mais cette amour si ferme et si.bien meriteeQue tu m'avais promise, et que je t'ai portee,Quand tu me veux quitter, quand tu me fais mourir,Te peut-elle arracher une larme, un soupir ?Tu me quittes, ingrat, et le fais avec joie ;Tu ne la caches pas, tu veux que je la voie ;Et ton co3ur, insensible a ces tristes appas,Se figure un bonheur ou je ne serai pas !C'est done la le &gout qu'apporte l'hymenee?Je to suis odieuse apres m'are donnee I

(Acte IV, 8C. H.O.

Compatimirea si nenorocirea au facut-o sä lirafoarte mult la barbatul seu. i acesta e un maremerit a lui Corneille ca a stint sa ghiceasca a-acest instinct a tot puternic al femeei, care o im-pinge fara voe sa aiba simpatii pentru aces carisunt in suferinte si au uevoe de dinsa : ea islda seama ca cerul a resadit in ea comori de man-gaere si de milk si ca slabaciunea sa insasi silacrimile sale sunt o putere care induioseaza sicare misca chiar pe cel mai putin sensibilL Diunenorocire frisk dupa cum am vezut, Felix seteme sa se compromita , drept vorbind, nu e unom reutacios , e tats, si ar fi din inima.' indul-gent : dar poate vre-o data uita zeil, pe _Neje,pe Severe ?

aime ce malheureux que j'ai choisi pour gendre,(Je hais l'aveugle erreur qui le vient de surprendre ;

324

.Je d6plore sa perte, et, le voulant sauver,

.J'ai la gloire des dieux ensemble a. conserver ;(Je redoute leur foudre, et celui de Decie ;.11 y va de ma charge, it y va de ma vie..Ainsi tantot pour lui je m'expose an tr4pas,(Et taut& je le perds pour ne me perdre pas.

.Slivere me perdrait, si j'eu usais ainsi :cSa haine et son pouvoir font mon plus grand soucii.

(Acte III, Scene V).

Cit despre Polyeucte, de.i face parte acum dino alts lame, sa." nu ne inchipuim cu toate acesteca nu e simtitor la amotul, la rugamintile, la.toate straduintele Paulinei ; trod Paulina it chia-ma in inchisoare pentru a-i vorbi, el se simteinduio§at §i ,516bit :

Je vous aime,Beaucoup moins que mon Dieu, mais Bien plus que

moi-meme,.(Acts IV, Scene IV).

Ameninprile lui Felix, frica de moarte, prive-liSea supliciului lui Marque, nu-I sguduira intrunimica ; amoral Paulinei it turbur5. :

Je craignais beaucoup moins tes bourreaus queses larmes"

(Acte IV, ac. I).

325

Martirul se roaga §i nu se ginde§te decit laun singur lucru, ca §i cum pentru a se apara.Invoaca pe Ndarque, tovarA§ul sbu, care a pri-mit, mai Inainte de dinsul, harul Jul Dumnezeu§i gloria mucenicului. Chiama pe Insu§i Dumne-zeu In ajutorul seu, §i numaI dupa ce s'a Mid-rit i pregatit la aceasta din urma lupta, PolyeucteIncepe acest cantec de izbinda, aceste strofe li-rice, pe care Corneille le-a preserat ca un imnIn mijlocul dramei sale, §i care nu sunt intrecutede corurile sacrate ale pieselor religioase ale luiRacine : Athalie §i Esther" :

(Source delicieuse, en miseres feconde,4 Que voulez-vous de moi, flatteuses voluptes ?tHonteux attachements de la chair et du monde,eQue ne me quitter -vous quand je vous ai quittes ?4 Allez, honneurs, plaisirs, qui me livrez la guerre:

(Toute votre felicite,4Sujette a l'instabilite,En moins de rien tombe par terre,4Et comme elle a l'eclat du verre,

cSaintes douceurs du ciel, adorables idees,(Vous remplissez un cceur qui vous peut recevoir :(De vos sacra attraits les Ames possedees(Ne concoivent plus rien qui les puisse emouvoir.Vous promettez beaucoup et donnez davantage.

326 --

eVos biens ne sont point inconstants,Et l'heureux trepas que j'attendscNe vous sert que d'un dour passage'Pour nous introduire au partageQui nous rend a jamais contents,.

C'est vous, o feu divin que rien ne peut eteindre,Qui m'allez faire, voir Pauline sans la craindre,tie la vois : mais mon co3ur d'un saint able enflamme,c Fen gotite plus l'appas dont it otait charme ;eEt mes yeux, eclaires des celestes lumibres,'Ne trouvent plus aux siens leurs graces coutumibres.

(Acte IV, sc. II).

De aici Inainte inceteaza orice indoia15., Polyeuctesingur a chiemat pe Severe pentru a-i comunicahotarirea cam curioasa ce a luat. Dupa iutreve-derea Paulinei cu Polyeucte, din scena a III-a(act IV), In care Paulina a Intrebuintat, fatti cubarbatul seu, toate mijloacele, toate argumentelece-i inspirau amoral, vine aunt& scena admira-bilk uncle Polyeucte. inainte de a muri, cliiru-e§te pe Paulina lui Severe, nude barhatul lucre-dinteaza pe femeia sa in manele aceluia pe careea 1-a iubit odinioara, :

Je vous ai fait, seigneur, une incivilite,Que vous pardonnerez it ma captivite,ePossesseur d'un tresor dont je n'etais pas digne,4Souttrez avant ma mort qua je vous le resigne,

37(Et laisse la vertu la plus rare a nos yeuxcQu'une femme jamais pit recevoir des cieux(Aux mains du plus vaillant et du plus honnete hommecQu'ait ador6 la terre et qu'ait vu naitre Rome.(Vous etes digne d'elle, elle est digne de vous ;iNe la refusez pas de la main d'un epoux :SIl vous a desunis, ,sa mort vous va rejoindre.uQu'un feu jadis si beau n'en devienne pas moindre ;cRendez -lui votre coeur, et recevez sa foi :(Vivez heureux ensemble, et mourez comme moi ;cC'est le bien qu'h tons deux Polyeucte desire.cQu'on me mene h la mort, je n'ai plus rien it dire,(nous, gardes, c'est fait.

(Acte VI, Scene IV).

Voltaire, a carui apreciere, in asemene materie,nu poate fi banuita, zice despre aceasta scene alui Corneille : Cette cession ailleurs lache et ri-dicule, petit devenir herdque par le motif". Eultimul grad de sacrificiu §i de abnegatie per-sonals, e cea maT mare victorie a amorului dum-nezeesc asupra amorului omenesc. Paulina insae plina de duio,ie, clad, la aceste cuvinte aleVarbatului seu, dupa testamentul sui generis a luiPolyeucte, §i cind inima lui Severe incepe sA,

ailA macar o licarire de sperantA, declara luiSevere 6, nu va lua nicioclata In casatorie peomul care a cauzat, fie chiar far* voinp, moar-tea barbatului sea :

Mon Polyeucte touche a son heure dernibre,

328

Qu'il n'est point aux enfers d'horreurs que j'endurePlutot que de sauiller une gloire si pure,Que d'epouser un homme, aprbs son triste sort,Qui de quelque facon soit cause de sa rnort :

Dials plus l'effort est grand, plus la gloire est grande.Conserver un rival dont vous etes jaloux,C'est un trait de vertu qui n'appartient qu'a vous ;Et si ce n'est assez de votre renommee,C'est beaucoup qu'une femme autrefois taut airnee,Et dont l'amour peut-etre encor vous peut toucher,Doive a votre grand cceur ce qu'elle a de plus cher ;Souvenez-vous enfin que vous gtes Severe.Adieu. Resolvez seul ce que vous voulez faire ;Si vous n'etes pas tel que je l'ose esperer,Pour vous priser encor, je le veux ignorer".

(,Acre IV, Scene V).

Paulina reprezinta, in toatA puritatea sa, o-noarea §i demnitatea conjugala. Chiar dupa moar-tea lui Polyeucte, singele lui Polyeucte e intredinsa §i Severe, caci intre el' doi nu exista niciamor, nici posibilitate de insotire. i tocmal innumele acestei vechi pasiunl, ea Indeamna pe Se-vere sa se arate demn de dinsa, §i sa-§i dee toatesilintele pentru a scapa viata rivalului ski. FelixInsa 10 inchipue§te ca rugamintile lui Severe sunto prefacere din partea lui, si bietul om, carenu-§1 Wta un singur moment a e prefect al Ar-

329

meniei, si care tot Intr'una se teme sa nu-s1 piar-da local, punind consideratiunile politice mai pre-sus de orice sentiment omenesc, jertfeste din a-ceasta pricing pe ginerele seu, si chiar pe fiicasa.i nu suntem nol oare in drept sa ne miedmcum dintr'o persoana asa de fricoasa, asa de slabs,si care tremura la cea mai mica suflare de vtnt,poate sa iasa, la stirsitut piesei fie chiar prin mi-jloace supranaturale, (0 vidiu ar zice : Virga me-dicatd) un crestin 9

Polyeucte care pins la ultimul moment a pas-trat acela§ caracter nestremutat, nu a voit sacedeze nici lui Felix, nici sa asculte de sfaturilePaulinei de a se intoarce din non la religiuneapagana ; in urma, in prezenta Jul Felix si a Pau -linei, declarand fa' ra sfiala superioritatea noueisale religiuni asupra tutulor celorlalte, e dus sa-siprimeasca pedeapsa hotarita : si, dupa moarteasa, o mans dumnezeea sea 1ntoarce la crestinism,in acelas timp, si pe Felix si pe Paulina.

Pentru a explica acest caracter extraordinar allui Polyeucte, aceasta sublimitate eroica, supra-naturala, supra-orneneasch. acest dispret pentrutot ceiace oamenii iubesc si pentru tot ceiace eertat de a iubi, It putern compara en acel oa-meni cari an o idee fixa, en acel inventatori saucu acel invetati cari 'si-au jertfit toga viata forpentru o lucrare importanta, pentru vre-o des-coperire care intereseaza fericirea sau soarta o-menirel, si cari, en ochil pironiti la aceasta 'Pitavizibila numai de dinsil singuri, nu cunosc alt-ceva, 11 sacrifice on si ce, o urmaresc, fail pre-get, si ziva si noaptea cu 0 staruinta inversu-

,---.- 330

nata. Niste astfel de oameni au, de sigur si ei ocredinta care-i sprijina In toate incercarile lot sipentru a invinge orice soiu de pedica, si, In a-ceasth privinA, an oare-care asemanare cu Po-lynecte. Ca si dinsul In mijlocul racelei cu carestint primiti de ceilalti muritori, nesiguri de ceea-ce are sä se mai intimple, neputind pune nici-un-temeiu pe semenii lor, un instinct a-tot-puternic11 impinge innainte, si-i face sa creada. , in jurnllor, se gasesc si de acei cari, ca si Felix, necre-Mori si sceptici, iau ideile lor drept visuri sihimere , adeseori stint putin cunoscuti de acelchiar earl traesc pe linga dinsii ; en toate acesteael nu se deseuragiaza si merg Innainte, plinl deo incredere care noun ni se pare o nebunie, pinscind in sfirsit ajung la scopul mult dorit. i cre-dell oare ca atunci macar el vor aver, resplatace au meritat-o, gloria si recunostinta oamenilor ?Da, timpuL trece, si vine o zi cind, dupa cedinsii an petrecut noptl Intregi in vegheri, dupaee si-au ruinat poate sanatatea, diva ce eau jert-fit pentru stunts& omenirea, inzestrara de dinsiicu o mare binefacere, cu o mare descoperire, o-menirea care s'a Inavutit din munca lor, si carea profitat de geniul lor si de straduintele lor,cauta pe acest om mare, acest inventator ce erauitat, atunef cind e- Area tirziu si cind numal&este decit tin mormint. Devotamentul lor pen-tru stiinta nu ar fi fost complect, data ar fi fostplata cit an fost in viata. Polyeuct nu poate oarefi considerat, intru cit-va, ca modelul cel maisublim al acestor oameni cari stiu sa se jertfea-sea, &ea- sa astepte reiplata, sau mai bine a a-

531

telora cars se cred nemultumitl gasind-o in el?

Cu toate acestea sä nu-1 confundam in singu-ratatea sa eroica, cu acel stoic al poetului latinHoratiu care sta in picioare pe ruinele univer-sulul si care i i atribueste total mandrel sale vir-tug ; Polyeucte ill are punctul de sprijin aiurea :

,,Yattends tout de sa graze, et rien de ma faiblesse".(Acts II, sc. VI).

si a putea sa ara't, prin citari luate chiar dintragedia lul Corneille, prin pasajuri din piesa,ca mijlocul care-1 face sa se miste, ca principitacare-1 stapineste e acelas care inspira pe evla-vioasele de la Port-Royal. Si Polyeucte a et&possible en son temps, an genie de Corneille, ziceSainte-Beuve, c'est que quelque chose existaitl'entour, qui egalait et reproduisait les memes mi-racles". Ultima sa hotarire odata sevirsita, Pau-lina chiar nu-1 poate indupleca nici sa-1 faca sa-ipars reit de viata ; daca ea voeste a-i fi sotie,sa impartaseasca cu dinsul i moartea si biru-inta sa :

Vivez avec Severe, ou mourez avec moi".(Ade V, sc. III).

Aceasta moarte chiar, care trebue sa fie cu-nuna resplata sa, pentru dinsul se pare ea so-seste prea incet ; o chiama, o provoaca, i lingasupliciul la care tinde, nu mai are nimic ome-nesc Si ne apare transfigurat in aureola jertfelsi a muceniciel.

Insisl

pi

832

Daca Polyeucte se iinpune admiratiunei noastre,dad. Corneille ne subjuga la aceasta creatiuneoriginals, farce indoiala ca cel mai duios, dintretoate caracterele tragediei, e caracterul Paulinei.Severe e omul cu caracterul onest; da dreptatecrestinilor, farce a impartasi credintele tor. Po-lyeucte are virtutea ideals, entusiasmul inflacaratal mucenicului. Paulina are frumusetea devota-mentului si a datoriel, astfel cum se gasesc infemee. Nu ved nimic in Racine, care sa-i poatafi egalat. Racine a zugravit, cu patrundere, ra-tacirile pasiunel; dar Paulina ne ofera icoanasentimentelor chibzuite stavilite de ratiune,

tocmai prin sacrificial pasiunel ne misca maimutt. Polyeucte fnsu i, cu total izolat in stator-nicia sa eroica, nu se poate impedica de a nuadmira de a nu stima pe aceasta femee no-bird, care tine la el, chiar in mijllocul pericole-lor, privelistea unel credinp atit de statornicesi a unui amor atit de puternic it mists inteunmoment fa'ra a-1 sgudui, 0-1 face sä pronunte a-cest vers, care e singura rnarturisire cu putinta,ROM din gura lui:

Elle a trop de vertus pour n'dtre pas ehretiennea.(Acts IV, Scene 111).

Caracterul Paulinel nu trebueste atribuit nu-mai titlului sea de Romans,. Negresit ca, ea aeemodestia gravy a unei romane, sentimental se-rios si adinc al datoriel; e strenepoata vrednica,a acelor Cornelii, a acelor Agrippine care, im-

sisi

si

si

333 ---

Vacate cu un doliu sever, nu cunosc alts gh-teala si alte juvaeruri, de cit copil lor.

Aceasta severitate mindra si curagioasa, se po-trivea foarte bine geniului lui Corneille. Dar dacaexaminam mal de aproape amestecul de calitatideosebite care compun aceasta frumoash figurA,aceasta ratiune totdeauna prezenta ping si in a-fectinnile de initnal sau in turburarile pasiunei,aceasta statornicie de caracter, aceasta", simplici-tate en care ea se jertfeste la ideia nestremutataa datoriei, aceasta intrunire rail de sentiment side adever, aceasta absenta chiar de once exage-ratie poetics, nu Osim not oare, in aceste tra-surl dare si precise, on ideal pe care Franceziiit pot reclama pentru natiunea lor, si calitaticare exists tot atit de bine si astazi, ca si in tim-pul lui Corneille.?

STAREA SOCIETATEIfg A

LITERATUREI PE VREMEA PRETIOASELOR

Epoca de care tie ocupam imbratosaza in-taia jumatate a veacului al 17-lea, adica peri-oada care e cuprinsa intre anul 1600 ping intimpul rezboiului civil care turbura minoritatea1111 Ludovic XIV-lea, pans la $ronda.

In a doua jumatate a veacului al 16-lea, Franlaare o -priveliste intristatoare. Jntr'un spat de 36de ani, ea e sfasieata. de 8 resboae civile si re-ligioase, fara a socoti interventiunile streine. A-ceasta sguduire din temelie a societatRI si a spi-ritelor e resultatul a doue marl miscari carsau sdruncinat lumea moderns pentru a o re-inoi : renasterea literaturei antics reforma re-ligioasa, ajutate foarte mult de descoperirea decurend a imprimeriei.

Incurcala si neorandueala se gasesc pretutin-denea in idel, In fapte, yi nimen1 nu poate Incaprevedea ce are sa iasa din acest ha os. Momen-nu pare a fi tocmai prielnic pentru lucrarile spi-ritula Cu toate acestea nu putem dice ca aceastaepoch fost stearpa. Din contra ea a produs nu-

si

a

335 --

merosi scriitori daca nu sunt socotiti printrefruntasi, aceasta vine de acolo ea unit de si anfondul trebuincios, sunt lipsitl de frumusetea for-mes, si altii, ingrijindu-se numai de forma, anlasat In parasire fondul si cugetarea inflacarataa timpului lor.

Veacului urmator 'i-a fost dat sa vada bine-facetoarea unire a expresiund si a ideet care aprodus minunatele capod'opere ale literaturelfranceze. In veacul al 16-lea, condeiul graiulsunt cu deosebire arme de resboiti.. Oratorii ca

aproape cu totii aruncati in luptapartidelor, nu vorbesc si nu seriu de cat pentrua ataca si a se apara, cea ce a dat nastere laatatea satire, pamtlete si memorii. Franta e im-partita in doue tabere ; de o parte liga. predica-toril vinduti Spaniel sau slujind ambitiunea caseLoraine a Guisilor, can umbla dupii tronul fa-miliei Valois injosita ; de alts parte, politicii saumoderatil, oamenil de treaba, adeveratil FrancezI,can voesc neatirnarea Franciei, chiar en Bear-nezul protestant, care nu e altul de cat Henrical IV-lea. Vine momentul in sfarsit In care to-tul se schimba, totul se liniteste, totul se rep-leaza si se impaca.

In locul anarhiel in spirite si in politica vinedisciplina. Aceasta bine-facere e datorita cura-giului si diba'ciel lut Henric al IV-lea. Izbanzilede la Argues §i Ivry, sprijinite si cornplectate devictoria &tint 21Ienippee asupra opiniunel, dauFranciei slabite un ragaz trebuincios care o vaface sa redobandeasca, sub sceptrul celui dintaiadintre Burboni, inlantairea glorioaselor sale suc-

-

si scriitord,

:

si

336 --

cese. Sa amintim in treacat pe curagiosil tovarasial Bearnezului, familiile Sully, Crillon, can 'siversard sangele for pe campul de 'Mae pentruo cauza dreapta. SA nu uitam de asemenea pe cola-boratoril client' ppea : Pithou, Leroy, Gil lot, Chres-tien, Rapin, Passerat. cari slujirA cu atata maisi spirit cauza Frantiel Si a geniului national..

Aceste amanuntimi istorice erau trebuincieasepentru a hotara momentul in care luam socie-tatea franceza. si a face cunoscut starea spirite-lor. Spaniolul e alungat de pe pamintut francezsi Franta e lasata in propria sa voe. Aceasta eopera politica a lul Henric al IV-lea. aceea cel'a facia mai popular dintre tori regii francezI.Re'mane Inca de cucerit neatarnarea spirituluifrancez, robit de imitarea strains ; cacl nu s'asfirsit incA cu ideile si mozile spaniolesti. Atuncispaniolii erau imitati ca mare furie, dupa cume azl obiceiul de a se imita pe englezi, adicade a esi din obiceiurile si deprinderile sale pen-tru a lua un aer si un spirit de strein. Costa-mill, atitudinea, vorbirea, totul era imprumutatSpaniei. Era moda barbelor ascutite, a stofelorcu par lung, a tunicelor Abode, a cordelelor, a.sabiilor lungi si drepte, a guleraselor cu faldurisi virtoase ; ast-fel erau obiceiurile oamenilor card['ST (Mclean aer. Trebue insa sa marturisim cacontrastul e mare intre hainele cam melancolicede astazi si tunica sloboda a Spaniollior. Calculsau intamplare, Francezil de astazi at aerul dea purta doliul vechei veselii franceze. Haineleatat de corecte ale elegantilor au un efect maineinsamnat alaturea cu costumul original al yea-

337

cului al XVI-lea, ce nu vedem de cat la teatru.Cucoanele ar putea sustine mai bine compara-liunea, in ceea-ce prive§te maretia pitoreasca arochiilor §i stralucitoarea varietate a culorilor.Aceasta chestiune a costumulul, neinsemnata inaparenta, '§1 are importanta sa in fond. Pentraa judeca despre o societate, zice un istoric serios,e aproape de ajuns de a vedea costumulacest credincios interpret a obiceiurilor corpului,care arata in totdeauna pe acele ale spiritului.Elegant §i voluptos supt Francisc I, extravagant

uricios sub Henric al III-lea, putin cam sol-dafesc sub Henric al IV-lea, costumul amiindo-ror sexelor, lua, in timpul lul Richelieu §i aotelulul de Rarnhouillet, o nobleta, o maretiesevers §i pitoreasca, o forma gratioasa §i man-dra tot-odata, ce n'a fost Inca intrecuta de Europade astazi.

Sä ne inturnam la FranceziT spaniolizati de lainceputul veaculuT al 17-lea. Limbagiul for erain armonie cu costumul. Nu auzeal e§ind dingura oamenilor de conditie de cat exclamari cas-tilane, ca Jesus-Sire", Il en faudrait mourir",pronuntate cut un glas elegiac, a§a ca te facea saplingi, data nu te Ikea sa rizi. Uncle acel timpfericit pentru iubitorii de limbagiu transcenden-tal (ca sa intrebuintez un cuvint technic), destil de conditie inalta, de aceasta declamare cumare sgomot, fara nici un ssns introdusa inFranta de peste mung I Toate aceste noutati nuerau tocmai in gustul lui Rdgnier, poetul satiric,cu bun simt Si cu adeverat francez. Cu cats

22

338 27'14

ironie el imi face portretul until profesoras altimpului :

. . /- . Ami, laissons-le discourir,Di& cent et cent fois : 11 en faudrait mourir lSa barbe pincoter, cajoler la science,Relever ses cheveux, dire : Ea ma conscience !Faire la belle main, mordre un bout de ses gants,Rire hors de propos, montrer ses belles dents,,Se carrer sur un pied, faire arser son epee,,Et s'adoucir les yeux ainsi qu'une poupee.

In zadar vorbi bietul Regnier , moda fu maiputernica de cat dinsul, mai puternica de catSully, mai puternica chiar de cat Henric al1V -lea. Catre sfirsitul vietei, Henric se rasa si elsa fie imbracat cu costumul negru al lui FilipII. Mal mult Inca, densul, cu barba alba, se facedin nou scolar si invata limba spanioleasca dela fugarul Antonio Perez. Acest Perez, fost se-cretar al lui Filip II introduse in Fran ,a gustulelegant, insa afectat, al Spaniel. 0 deprinsese latoate secretele Cultorismului, a carui floare o cu-lesese la curtea din Escurial. Ast-fel se numeausubtilitatile de stil nascocite de Gongora, poetulin vaza de dincolo de Pyrinei. Cuttorism sauGongorism era acelasi lucru. Caracterul propriua acestui stil de reu gust era emfasa : din su-blim, la care tirade, cade de-a dreptul In ridicul.Perez fact] o multime de eleVi. Fu primit sisarbatorit de otetul de Rambouillet. Scrisorilesale adresate capetelor incoronate si persoanelor

339

inalte, se- bucurau de o mare reputatie, lucrecare explica nasuinta celor mai insemnati epis-tolograft din acea vreme de a le imita. El e,asa dar, veriga care alipeste pe Balzac si Voi-turelui Gongora.

Perez era Inca menit a mai face si un altserviciu Frantiei, tot asa de Mu. Dus de soartain Anglia, el gasi curtea Elisabetei cuprinsa deboala molipsitoare a euphuismului, o limba con-rupta puss la mods de care poetul John Lillysi vorbita, de oamenii eleganti. Euphuismul eusor de detinit. Nu i nimic alta, de cat absur-dul impins prea departe, in ceea ce priveste cu-getarea si limba. In manastirea lei Walter Scott,euphuistul Sir Shafton, tipul care inveselestecate-va minute, ne da un specimen de acest fru-mos galimatias. Perez nu &idea tot asa. Ceplacere pentru urechile sale 1 Era acolo ca acasak dinsul si aduna toate aceste lucruri frumoase.Mal infrumuseta Inca si cu alte absurditati si letransmise cu mandrie discipulilor set din Franta.

Credeti ca s'a sfarsit ? Inca nu. Iata ca vinecu pasi repezi un al 3-lea dusman, tot atat depericulos ca si Gongora si Lilly. Ilustrul poetMarini, representantul gloriei literare a Italiei,veni la curtea Mariei de Medicis, intovarasit deo mare reputatie, pe care o castigase pe nedrep-tul. Amintea necontenit reginei, pentru a o a,trage in partea sa si a o face darnica fats eael, darurile imparatalui August acute lul Ho-ratiu, a lei Neron lui Lucan, etc. Asupra aces-tal punct numal era foarte clasic. Imaginaciuneasa puternica, usoara, sbura Intr'un chip capri-

- 340- --

tios de la un subiect la altul : erau scantei cariorbesc ochil, sunete earl gadelese urechea. Spiri-tul capatandu-si libertatea de mai inainte, inaceasta lupta de antitese de imagini, gaseatotal fall. Lui i s'ar putea tare bine aplica ;

,,On cherche ce qu'il dit apres qu'il a patiea.Aceasta insa." nu era de loc in dauna succe-

selor sale. Era cavaler galant, amabil, mandrufrumos, Si cum era pe langa toate strain, seputea sa nu aiba trecere intr'un salon francez ? Re-putatia lui Marini supara pe Malherbe, care catp'aci era sa moara, de ciuda. Ce era de fault ?Nimic nu putea opri, pentru moment, gustul celrOu care sufla din toate partile orizontului. Spa-nia, Anglia si Italia atacau de pretutindeni ye-chilli bun simt francez. Lupta va fi mare, Frantainsa va esi biruitoare.

Am vazut sub ce influinti Franta a dobandita viata intelectuala eleganta, ce maistri des-teptara in ea sentimental arta, a gratiei si afrumusetei. Aceste modele streine, cu straluci-toarele for defecte lesne de imitat, trebuiausa placa la niste spirite putin deprinse inca pen -tru a intelege 5i gusta frumusetile simple si fi-resti ale capodoperelor antici. Gel vechi vor veni

ei la rind, lush' ceva may tirziu. El vor fi aceicari vor ajuta spiritul francez redobandi ca-racterul seu propriu, in mijlocul acestei coplesiride idei streine, recapata neatarnareaoriginalitatea sa. Dar sa nu ne prea grabim.

Nu santern de cat a doua zi dupa rasboaelecivile. Pretutindeni, in straturile innalte ale na-tiunel, se sirnte nevoe de a se vedea, de a se

si

sisi

si

si

si

si a-,i si

a -it

341Intruni pentru a petrece timpul Inteun modplacut si a convorbi. Spiritul de societate, gustulsi talentul de vorbti. iau de o data un sbor ne -5

cunoscut. Saloane literare se deschid In toateptirtile ca prin farmer. Acolo se Intrunesc oame-nil de spirit, si cei de familiile marl si acei dinclasa de mijloc, militati, judecatori, eclesiasticicu femel placate, care de sigur dadeau tonul.Aceasta transformare repede a spiritelor si a mo-ravurilor presinta o priveliste foarte curioasa.Puternica si curagioasa generatie a lui Riche-lieu, aceste caractere energice care pastrau cevadin caracterul dur a veacului precedent, se aratatot odata sub un aspect deosebit si In aparentacu totul opus. Devin mai omenosi, mai blanzi,cauta si gasesc o noua, calitate, gratia. Energiasi gratia, iata, trasaturile deosebitoare can dauacestei epoci o fisionomie originals. Acest con-trast ciudat face din aceast epo^a curioasa oepoch unica in istoria Frantiei. Totul e mare,puternic, extra- ordinar, si oamenii, si lucrurile,sub ocarmuirea lui Richelieu. Pretutindenl nu seintalnesc de cat suflete curajoase, virtue[ alese,crime marl, pedepse Ingrozitoare, pocainti uimi-toare. Sa ne amintim numele familiilor Conde,Turenne, G-assion, Luxembourg, sa ne aducemaminte de asediul eroic de la Rochelle, de con-spiratiunile indrasnete ale lui Montmorency, Cha-lais, Cinq-Mars. lath natiunea plink de viata siputernica care are, In acelasi timp, si o marepasiune pentru Intamplari si pericol, si pasiuneacontrara a placerilor linktite ale spiritului si aviejel de societate.

342

Femeile iau si ele parte la aceasta miscare asocietatil, dusa de vintul spiritului celui nou.Ele joaca, din contra, un rol foarte activ, si maiales prea vadit. Influenta lor, In tot-d'auna mare,chiar acolo unde nu se arata, devine, dace numai mare, cel putin mai MOO.. Din timpul ras-boiului Troei, in toate afacerile omenesti, marlsau mid, mai totdeauna trebue sa fie la mijlocvre o Helena. Aceasta era si parerea lui LaFontaine, care zice inteo fabula" :

Deux cogs vivaient en paix ;Une poule survint ;

Amour, to perdis Troie 1Cu toate aceste putem zice Ca domnia femei-

lor In literatura, nu incepe a se sinall de cit inveacul al 17-lea. Istoria literature) grecesti amin-teste de o femee sau done cart an fost poete.Roma nu ne a lasat nici un nume de femeescriitoare. In Franta, in evul de mijloc, nu ecunoscuta de cat Cristina din Pisan, poets siistoriograra' a lui Carol al V-lea. Lucrul se pe-trece cn total altmintrelea In veacul al 17-lea.Femeile ocupa, ca scriitoare, un loc insemnat pelinga marii scriitori. Doamna de Sevigne e ne-contenit citita si rescitita. Doamna de La Fayette,Doamna de Maintenon, Domnisoara de Scudery,Doamna de Motteville, Domnisoara de Montpen-sier, se bucura Inca de o reputatiune meritata.In aceasta epoch deosebita, mai erau si alte fe-mei superioare ; de aceste fernel se gaseau prinmantistiri, in saloane, la carte. Dupa moda depe atunci, ele an scris foarte molt, si, fare sascrie ca autorii de profesie, ele nu puteau scrie

343

lntr'un chip mediocre cu ideile si sentimentelecis cari erau crescute. La aceste calitati se maiadaog Inca o instructiune sada, stndii serioasesi neintrerupte, care, nu stiu zeu, dacd n'ar faces5. se ingrozeascd scoldritele noastre de astazi.Ménage, profesorul Doamnei de la Fayette si aDoamnei de Sevigne, le fa'cuse sä invete in in-tregime, toatA programa studiilor de pe acelevremi. Nu le scuti de cit de greacd. Dupd celede mai sus, putem sd ne mai miram de cuvin-tele lui Paul Louis Courtier, care zicea eh' nu-1femee, in veacul al 17-lea care, in privintd sti-lului, sd nu fi slujit de model scriitorilor dinveacurile urmatoare ? Istoria literary trebue sildeosebeasca partea ce se cuvine femeilor in o-pera comund a gandirei a veacului al 17-lea, aacestui veac care a avut ca representanti ilustripe cel mai geniali scriitori.

N'ar fi tocmai usor a cita numele tutulor fe-meilor distinse can faceau farmecul societatilorce frecventau, si care astazi stint aproape uitate.Vom intdlni cate-va dintre dinsele printre obici-nuitele Otelului de Rambouillet, cel mai celebrudintre saloanele literare, a carui istorie e instensa legaturd cu istoria insdsi a literatureifranceze.

E o gresala de a crede ca Otelul Rambouilleta fost cel dintal si mult timp singurul salon dinParis uncle se intrunea societatea aleasa. Nu,marchisa de Rambouillet n'a facut de cat sacontinue un obiceiu deja stabilit. Ea insa eracea dintal care, prin exemplul sell, a dat o pu-ternica imboldire gustului pentru lucrurile spiri-

-344 --tulul, pentru placerile delicate §i ocupatiunileelegante. Acest gust fusese adus din Italia inFran% In urma resboaelor civile ale lui Ca-rol al VIII-lea, Ludovic al XII-lea §i Francisc T.In Italia, nu era ora§, nu era ora§el cit de mic,care sa nu fi fost mandru de Academia sa. Cu-vintul Academie poate p'grea pretentios ; dar e-xista cuvintul, data nu lucrul In sine. Cercurileliterare devenira de mod& in Franta, lard a i-mita Academiile. Ele presinta, din contra, ovarietate mai putin capritioasa §i nu a§a de pe-dantd. In timp de 200 de aril, de pe la sfir§itulveacului al 15-lea Ora pe la jurnatatea veacu-NI al 17-lea, se IV formandu-se cercuri depoell, de scriitori, de arti§ti, de oamenl de treaba,de femei de duh, pe linga.' regi, prelati, mariiseniors, burgheji, la Curte, In Paris, in provin-cie, in palatul familiei de Valois ;

In castelul lui Geoffroy d'Estisac ;In colegiul lui Coqueret ;In salonul Doamnei des Roches ;In casa lui Bail ;In camera lul Giillot, a lul Malherbe, a

Domnkoarel de Gournay, a Doamnei des Losges ;In biuroul de informath a lui Renaudot ;In casele mobilate din ulita des Gres, unde

se intilnesc poetii cu teologii ;In cabinetul lui De Thou §i a familiei Du Puy ;In cabinetele lui Chantereau-Lefevre, a lui

Bourbon, a invatatului jesuit Mersenne, priete-nul lui Descartes.

Pentru a fi complect, s'ar putea cita Si alteAcademil de felul acesta, incepand cu Academia

-345--de Ora a till' Richelieu si panti, la conferentelepline de duh ale lui Saint-Vincent de Paul, uncleBosuet se arata In 1654. Dad, abuzul ce seface de un lucre dovedeste Intrebuintarea luisi dad parodia confirms succesul, atuncT de si-gur nu am trebui sa uitam nici poznasa Aca-demie a vicomtesei d'Auchy, cette pedanteriede ratite sexe" zice Balzac, nici Academia nu-mai cu .nume a lui Gaston d'Orleans.

i cand to gandesti ca aceste, pe acea vreme,in local serbatorilor militaresti din evul mediu,

cu singura deosebire ca in asemenea lupte lan-tea vitejilor e inlocuita prin limbs !

Daca in vre-o Academie sau dou6, lupta nue compusa de cat din nerozil, cei dintatrid de ele sunt contimporanii, fara a se recipentru cele-l'alte.

Doua adunari ii sunt superioare si calauzescaceasta miscare generals a spiritelor : Otelul deRambouillet indulceste moravurile si hotarestegustul in timp de 40 de anT ; Academia Fran-cesa pune maim pe domnia literaturei si devineo institutiune nationals.

Salonul de Rambouillet se deschise pe la.) domniei lei Henric al IV-lea. In acest sa-lon trel femei avura pe rind sceptrul spiritului :muma, fiica si nepoata.

Julie Savelli, femeea marchizului de Vivonne ;Catherine de Vivonne, Marquise de Rambouillet(Arthenice) ; Julie d'Angennes.

Aceasta adunare celebra era la apogeul sousub Richelieu si Ludovic al XIII-lea. Autoritateasa Incepu sa slabeasca sub regenta Anel de

cari

stir-

346

Austria si in timpal Fronde, si perdu on -ce sumprematie socials, indata, ce Ludovic al XIV-leafa in stare a-si ocirmui singer curtea sa. Insfirsit suferi dispretul veacului al 18-lea care in-drepth si in contra el atacurile indreptate de Mo-liere in contra Pretioaselor generatiunel urmb.-toare. Pentru a judeca drept despre binele saereal ce a facut societatea de la Rambouillet,trebue sä linem un termin mijlociu intre entu-siasmul contemporanilor despretul posteritall

La obArsia sa, spiritul a cestei societatl fumoral si politic. In curind lua o culoare literarydestul de bine hotarata. Tonal glumet mandrual curtisanilor si chiar al regelul, destrabalareamoravurilor inspaimintaii spiritul delicat at-fletul nepatat al Catherine1 de Vivonne, sotia cre-dincioasa a marchizului de Rambouillet. Acesta,la rindul sea, prietenul ducelui d'Epernon, eradusman 1111 Sully. Scrupulile morale ale mar-chizei Si resbandrile politicl al barbatului sea tiindepartard de la carte. Casa for deveni atunciun centre de opozitie moderate, deschish taturoroamenilor onesti, incintati ca vor regAsi, subtHenric at IV-lea, caltivarea datoriei, delicatetasentimentulal si exercitiul spirituluI,

Mal inainte de toate, sa vorbim de schimbareacare se face in conditiunea oamenilor de literela marchisa de Rambouillet. Societatea calla siliterath se organiseaza pe o baza cu total noua.E o adevarata revolutie in idei. Aceasta schimbaremerith sa fie semnalatg. Para atunci oamenii delitere, de o conditie inferioara,, nu figurase lacarte si in lame de cit Cu titlul de servitors ai

sc

pi

si

347

regilor si al celor marl. Nu indepliniau functil deservitors, insa dupa etimologia cuvintului, ei lamb.parte din casa celor marl, dupa cum adese-ori si

Marot era In serviciul Margariteide Valois, sora lui Francisc I. Malherbe, prinmijlocirea lui Henric al IV-lea, era pensionarulducelul de Bellegarde. La Bruyere si Santeuil,autorul frumoaselor imnuri a bisericei din Paris,primiau pensiuni de la familia Conde. Aceastastare de slugarnicie aveau micele sale neajun-sari. intrebati mai de grabs pe Santeuil care in-tr'o zi, la masa fata cu lumea, primi o sdravanapalms de la insasi -prineipesa, (ce cinste !) si carecants, in frumoase versuri latinesti, aceasta maniea unei zeite pornite in contra until' favorit al mu-selor.

Principele de Conti si Sarrasin, care era secre-tarul sell, nu duceati in tot-deauna casa bunksi, de multe off, pentru a impaca lucrurile, a tre-bait spiritul si buna chibzuinta a celui de peurma. Pentru intaia oars deci, literatii au fost

cu titlul de oameni de litere, in intimi-tatea femeilor de conditie inalta, intocmal ca sieel din familiele nobile. Cu totit profitara deopo-triva de frecventarea unor asemene societati. Fe-meile dadura barbatilor politeta, eleganta, tactulbarbatii, li dadura, in schimb : lumini, cunostinti,o invetatura gata. Literati)." devenira oameni delame si oamenii de lame devenira literati. Ast-felse facu contopirea intre stiinta si cunoasterea u-sulul de lume, intre idel si forme, Intre stiintesi viata ; ast-fel se desvoltara, una prin alta, po-liteta literara si politeta socials, sa nu fie facut

nobiliI 11100.

'§i

primiti,

;:

348

de cat acest serviciti literaturel §i literatilor, iInca marchisa de Rambouillet ar avea drept larecunoltinta contemporanilor §i a posteritAtii.

eel cart frecventaa de obiceiti otelul de Ram-bouillet eraii : Conde, Conti, La Rochefoucauld,fussy, Grammont, Arontausier, etc.

Principesa de Conde, Doamna de Longueville,Doamna d'Aiguillon, Marchisa de Sable, Doamnade la Vergne §i fiica sa (Doamna de La Fayette),Doamna de Sevigne, Domnipara Paulet, Domni-para de Scudery, etc.

Printre oamenii de litere : Balzac, Voiture,Corneille, Malherbe, Chapelain, Conrart, Cotin,Godeau, Menage, Vaugelas, Segrais, Pelisson etc.

Slim din tine se compunea societatea de Ram-bouillet ; aceasta insa nu e de ajuns pentru a ocunoa§te. Sa vedem acum spiritul acestei societati.Ea reprezinta cateva din calitatile spiritului fran-cez, patrunderea, delicateta, gratia, spiritul fin,chipul de a-§1 exprima intr'un mod ingenios On-duffle sale. Aicea se cultiva delicateta cea mai a-leash' ; dar aceasta politeta incetul cu incetul seindreapta spre Pretios .i acolo se perde cu totul.Ce e deci Pretiosul l E pur si simplu aceea cenot numim elegantul, distinsul. Off-ce persoanacare posedrt distinctiunea, sail care are gustul el', eprimit la Otelul de Rambouillet. Distinctiunea nue u§or de definit, find -ca se schimba en vea-curile .i societatile. Totti§1 de desubtul acceso-rielor call' se schimba, exista un fond care re-mane neschimbacios. Acest fond coprinde donelucruri contrare in aparenta, care nu se intal-nese de eft in naturele superioare bine inzestrate :

349

e inaltimea de idel Si de sentimente units cusimplicitatea manierelor Si a limbagiului. Aticis-mul grecesc nu era altceva. Cicerone, care aveasentimental acestul lucru, n'a putut nisi -odatasa-1 definiasca. La Athena, Pericle §i Phidiasvorbiaft de arta §i de politica, cu atAta simplici-tate ca §i ni§te meseria0 sail comercianli earlvorbesc de treburile lor. Socrat in dialogurile luiPlaton, e un model fa'ra pareche de simplicitatesi de natural. Theofrast fu recunoscut ca strain,,

de o precupeaja de zarzavaturi, fiind-ca a voltsa vorbeasca intr'un chip deosebit. La Roma dis-tinctiunea era urbanitatea, urbanitas. Se gasia infamilia Scipionilor, la cari convorbiae cele matserioase eras moderate prin glume placute. Ci-cerone nu era un prea mare senior ca sa fiecit se poate de simplu. In el, omul noil (nu par-venitul) §i mat ales oratorul §i omul de liters searatau in tot-d'a-una, macar catu§T de putin. A-ceasta urbanitate romans, slab ecoti al atecismu-lui atenian, va fi nota caracteristica a conversa-tiunei la otelul de Rambouillet.

Conversatiunea, in sensul modern al euvintului,n'a fost cunoscuta de cei vechi. Dialogurile luiPlaton §i ale lui Cicerone, icoane fidele ale con-vorbirilor din timpul lor, nu stint de cit ni§te di-sertatiuni sail discutiuni cari nu se aseamana defel cu conversatiunea moderns. In evul mediu,nu exists de asemenea adevarata conversatiune.La curtile galante nude predomnia veselia, inpoesiile trubadurilor §i a truverilor (poesii nu-mite tensons), gasim disertatiuni asuQra amorululnu filosofice ca in Platone, ci purtind caracterul

350

cavaleresc al epocei. Din aceste curd de amorse va naste mai ta.'rziii conversatiunea, cu aceastaforma mai buna a vietei sociale, care va purtanumele de societate. Asa dar nu va fi adevaratasocietate de cit in ziva chid barbatil si femeilevor avea o viata comuna a inteligentel. Acea zie Inca departe. Indelungatele resboaie politice sireligioase ale evului media vor intarzia pentrumull timp desvoltarea societatii si a conversa-pun el.

Italia e cea d'intiiii care, in veacul al 15-leava vedea nascind conversatiunea. Poesia si po-vestile in versuri fac loc romanelor si nuvelelorin prosa. Aristocratii si doamnele for se vor a-duna pentru a-si povesti unit altora asemene is-storioare si a vorbi despre ele. Fie-care discutadespre sentimentele si intamplarile persoanelor.In aceste discutiuni, vorba se ascuteste, politetase amesteca la convorbire, si romanul din caretrece in realitate. Acest chip de a-si petrece tim-pul deveni o placere, si aceasta placere o trebu-inta. Din acel moment femeile nu mai traesc deo parte. Top vor incepe a simti aceea-ce J. J.Rousseau va numi cu drept cuvint Jagrementd'être aupres d'elles". Eata in srarsit societatea.Italia e deci tara care a vezut nascindu-se so-cietatea si conversatiunile. Arta, meste.sugul dea conversa se va naste in Franta, si numal inveacul al 17-lea.

Aid credem ca, e locul de a vorbi despre unroman care a avut o mare inriurire asupra lite-raturei, asupra teatrului, asupra societatei intregi.Acest roman e Astree a lui Urfe. Privelistea cru-

351,

dimelor si a coruptiunei veacului al 16-lea vada lul. Urf6 ideia de a face zugravirea ideals aunet vieti linistite, pastorale amoroase, prezen-tand cel mai mare contrast cu realitatea. Acestideal se afla in toate inimile. De unde Si succe-sal ne mai pomenit al acestui roman, nu numaiin Franta ci in streinatate.

De cea-l'alta parte de Rhin, 29 de principisau principese, 19 marl aristocrati sau doamne,fundara de Indata o Academie a adeveratilor a-mang, dupd modelul adundrilor pastorale ale ro-manului Astree, si se pregatira a aplica, cutoga seriositatea si cit se poate mai poetic a-ceasta" duioasa pastora16. Era de ales in Astrde,roman care are peste 100 de persoane, toate a-morezate i mai toate virtuoase. Rolul lui Celadon,tipul amantului perfect, fu respectat ; num0d'Ude era socotit destoinic a-1 indeplini. Eatsdar Arcadia transportata subt climatal mai nou-ros al Germaniei, acest pament clasic al senti-mentulul Si al poesiel sentimentale. Aceasta poatesa faca pe Francezi a zimbi ; dar putem not oareafirma ca spiritul for sarcastic le procura aceleasiplaceri pe carl Germanic le gasesc Inca in ade-varata poesie, limba inimei ?

Asemanator Academiel adeveratilor amanti eOtelul de Rambouillet. Primirea entusiasmata ces'a facut romanulul Astree de ilustra societate,fact.' cunoscute in viata practica, in carp si lateatru, frumoasele sentimente si limba nobill aeroilor lui Urfe. Imitatiunea nu merse mai de-parte in practica. In roman, era cu total alt-ceva.Domniqoara de Scudery depinse faimoasa cart

si

si

352

a t6rel duio§iei (Pays de Tendre) scaldata de flu-viul Inclinatinnei (Inclination), unde trebuiau sase coboare amorezatil, oprindu-se la toate stall-unile hotarite. Aceasta descriere atnanuntita segase§te In tirada comics a WI Madelon catre ta-Val seri Gorgibus din Pretioasele ridicule" aleluI Moliere. Citirea acestel scene provoaca risul,chiar data o §tim pe de rost:

Mon pere, voila ma cousine qui vows divaaussi bien que moi que le mariage ne doit ja-mais arriver qu'apres les , autres aventures. Ilfaut qu'un amant, pour etre agreable, sachedebiter les beaux sentiments, pousser le doux,le tendre et le passionne, et que sa recherchesoit dans les formes. Premierement, it doit voirau temple, on a la promenade, ou dans qua-que ceremonie publique, la personne dont itdevient amoureux ; ou bien etre conduit fatale-ment chez elle par un parent on un ami, etsortir de la tout reveur et melancolique. 11 cacheun temps sa passion a l'objet aime, et cependantlui rend plusieurs visites, of l'on ne manquejamais de mettre stir le tapis une question ga-lante qui exerce les esprits de l'assemblee. Lejour de la declaration arrive, qui se doit faireordinairement dans une allee de quelque jardin,tandis que la compagnie s'est un peu eloignee :et cette declaration est suivie d'un prompt cour-roux, qui parait a notre rougeur, et qui, pour,,un temps, bannit l'amant de notre presence.Ensuite il trouve moyen de nous apaiser, denous accoutumer insensiblement an discours de

353

sa passion, et de tirer de nous cet alien quifait tant de peine. Apres cela viennent les aven-tures, les rivaux qui se jettent a la traversed'une inclination etablie, les persecutions desperes, les jalousies concues sur de fausses ap-parences, les plaintes, les desespoirs, les enle-vements, et ce qui s'en suit. Voila comment lesChoses se traitent dans les belles manieres, etce sont des regles dont, en bonne galanterie,on ne saurait se dispenser. Mais en venir de

but en Mane a l'union conjugale, ne faire l'a-mour qu'en faisant le contrat du madage, etprendre justernent le roman par la queue ; en-core un coup, mon pere, it ne se peut rien deplus marchant que ce procede ; et j'ai mal aucceur de la settle vision que cela me fait.

Pricieusea ridicules, Acts I, scene 5.

Obicinuitii otelului de Rambouillet imprumu-tara de asemenea nume inchipuite, gra alts tintade cat de a face pe bietii profani sa nu inteleaganimic. Femeile 'si luara, numele de Pretioase saude Illustre, nume ce la inceput n'avea nici o sem-nificare ironica sau de dispret.

Emil impartite, dupa versta, in tinere si vechi ;numele de batrane ar fi fost prea aspru pentrudelicateta. for ; si in ordinea morals, ele se clasi-ficau in galante si pline de duh, dupa vocatiu-nea for pentru delicatetele de sentiment sau sub-tilitatile de spirit. Materia era dasmana lor, sineputend'o suprima, cel putin voiau sa o reducala nimie. Acest dispret pentru lucrurile sensibile,fara a le "constringe sa remand. pentru tot-d'a-una

23

- 351 -fecioare, le dadea nn desgust pentru maritis, decare cautau cat mai mult amana. In putereaacestel poetici matrimoniale d-nul de Montausierastepta, fara sa pearda curaj, ca Julie d'Angennessa treaca peste trel-zeci de ani pentru a o luade nevasta.

Mai tot atata timp trebuie pentru a face unpopas potrivit pe toate punctele harp din SaraDuiosiei. Din care cauza, Ninon, Aspasia moderns,care avea si ea o curte de alto specie, le numiaJansenistele amorului. Aceasta asprime nu erafaVirnicie, on -ce ar nice gura cea rea a WI Saint-Evremond, care s'a incercat sa se Indoiascaspre virtutea «Pretioaselor., (Geruzez, Histoire dela litterature).

Cinstea for Insa n'a suferit nimic din toate a.ceEte atacuri indreptate in contra-le, si inriuri-rea ce, prin exemplul dat de ele, a avut asupramoravurilor si a limbei, nu poate de loc fi ta-gaduita.

Otelul de Rambouillet mult timp fu o scoalride gust si de manieri elegante, atat cit era cuputinta. Fu Ieaganul societatil politicoase si aconversatiunel. Acest mestesug, mai Inainte ne-cunoscut, e unul din titlurile de glorie literaraa natiunei franceze. Ciu totil cautau sa. se In-treaca In politeta. Cc soiu de conversatie aveaula Rambouillet / Se vorbea despre mil mil delucruri, unele serioase, altele mai glumete.

In aceasta societate de marl aristocrats, de fe-mei amabile si de literati, far& alts recomandarede cat talentul lor, fireste conversatiunea trebuiasä fie foarte variata. Cana d-soara Paulet sau

de,

si

355

d-na intaia prezidenta Aubry nu cantaii, atunciincepea conversatiunea. Vorbiau despre chestiilecarl interesau natiunea intreaga, despre noutatilezilei. Acesta era caracterul propriu al curiosita-til femee§ti, §i ca.'11" barbati stint femel in aceastaprivinta 1

Pe urma venea rindul chestiunilor literare. Setratau, la moment sau dupa o preparare, subiecteserioase sau pline de spirit, in cadrul regtrinsal genurilor literare secundare, ca sonetul, ma-drigalul, rondoul, etc.

Sonetul urmator al 1111 Sarrazin catra amiculsau Charleval, atita mania d-nelor din salonulRambouillet :

Lorsqu'Adam vit cello jeune beaute,Faits pour -lui d'une main immortelle,S'il l'aima fort, elle, de son cote,(Dont bien nous prit) ne lui fut pas cruelle).

Cher Charleval, alors en verite,Je crois qu'il fut tine femme fidele ;Allis comme quoi ne l'aurait -elle ate ?Elle n'avait qu'un seul homme avec elle.

Or, en cela, nous nous trompons tons deux,Car bien qu'Adam fat jeune et vigoureux,Bien fait de corps, et de l'esprit agreable.

Elle aima mieux, pour s'en faire conter,Prater l'oreille aux sornettes du diable,Que d'être femme et ne pas coqueter."

---- B5d

Une-ori se citiau scrisori de ale absentilor, scrisepentru a fi citite in public. Era sau o bucaade elocventA, pregatitA incetinel, insa cu price-pere, de care d-nul de Balzac, sau o paginitvesera a MT Voiture, care continua in scris con,versatia cu prietenii, fa' ra sh se gandeasca la vre-un stil academic. Tata un exemplu :

A une Illoitresse inconnue.

IR n'y eut jamais une inclination si extraor-dinaire que celle que j'ai pour vous. Je ne sais,du tout qui vous Res ; et de ma vie, que jesache, je ne vous ai seulement oui nommer. Ce-,pendant, je vous assure que je vous aime, etgull y a déjà un jour que vous me faites souf-,frir... Je m'imagine en vous je ne sais quoi,,.qui me fait aimer passionnement je ne sais qui.Quelquefois, je me figure que vous etes blonde,,,et d'autres fois que vous etes brine ; taut&grande, tantot petite.... Sous toutes ces formesoil je vous mets, vous me paraissez toujours laplus aimable chose du monde.... Afin que vousn ne soyez pas trompee, et qu'en cas que vousm'imaginiez un grand homme blond, vous nesoyez pas, surprise en me voyant, je veux vousdire a pen pres comme je suis. Ma taille estde deux on trois doigts au-dessous de la me-diocre. J'ai la taille assez belle, avec beaucoup

de cheveux gris ; les yeux doux, mais un penegares, et le visage assez Dials. En recompense,une de vos amies vous dira que je suis le meil-leur garcon du monde ; et que, pour aimer en

,-- 357

cinq ou six lieux a la fois, it n'y a personne, qui le fasse aussi fidelement que moi. Si vouspouvez vous accommoder de tout cela, je vousl'offrirai a la premiere vue. En attendant, jepenserai en vous sans savoir en qui je pense,et quand on me demandera pour qui je sou-pire, n'ayez peur que je le declare, et soyez as-suree que je ne dirai jamais rien.

Alta-data erau comentaril provocate de cauta-rea vre-unei expresiuni alese ; une-ori in srirsitavea loc citirea si apreciarea i omanelor. In urma,ascultau si judecau operile de curand aparute :mai ales se exercitau sa vorbeasca frumos. Do-vada despre aceasta gasim lute° retorica de peacea vreme, in dialogurile de romane si in sce-nele de tragedie Si de comedie, cari Du sunt decat imaginea limbagiului intrebuintat atunci.

Pina ad nimic mai putin superator de cit a-ceste jocuri ale spiritului. On toate acestea cite-odata reutatea si cronica scandaloasa nu erau ne-cunoscute la otelul de Ramboiiillet. i nu erahumai atita. Or-care era punctul de plecare alconversatiunel, d-nele care o conduceau laceauce faceau si o aduceau tot pe terenul sentimen-luhn. Dupa noutatile de la curte si din oras,dupa citiri, dupa tesele literare si gramaiicale,reveneau in tot-d'a-una la o chestiune de meta -fisica sentimentala, amintire despre vechile curbde amor din evul-mediu, in genul urmatoarelor :t Quel est le plus malheureux: d'un amant jaloux,d'un amant dedaigne, d'un amant separe de sitmaitresse ou d'un amant qui a perdu l'obj4 de sa

passion ?) Amorul, find -ca suntem nevoid a'lnumi pe nume, era asa dar chestiunea pre-domnitoare, care trecea inaintea tuturora. Era,tema favorita a femeilor, si fie-care din ele pre-tindea ch face descoperiri in aceasta lime, a ca-rel hotare se pareau ea se indeparteaza neconte-nit dinain tea exp]oratorilor. Acesta era elemen-tal tuturor romanelor ale timpului, a Jul Cyrus,a Cleliei §i a atator opere numeroase pe care pu-tini le mai citesc astazi.

Ce devine limba frantuzeasch in aceasta trans-formare a societatii ? Ronsard o schimonosise gro-zav, asa ca era necunoscuta, voind sa o facagreaca si latina.

Raul fu indreptat de Malherbe, care nu erade feliu, dupa cum era invinovalit, un pedantde scoala, dar un spirit puternic si o figura foarteoriginals. Malherbe dadu limbei frantuzesti ade-veratul sea caracter. Nu lua ca model nici cur-tea, nici colegiul, ci mahalil de la med6ne, cart,dupa dinsul, erau singurii cart vorbiau limbafrantuzeasca adevarata. El ii dadu de asemenea,vigoare, limpezire si mare-tie. Limba francezamai area nevoe si de alte calitati, pe cad le gasinumal la otelul de Rambouillet. Limba e oglin-direa spiritului : limba de la Rambouillet se de-osebia deci prin eleganta si delicateta. Aceastasocietate cinstita si plina de duh, neavand stopde a predica, fara pretentie academics, 'si dadutoate silintele a imbunatati moravurile, sarcinace nu era tocmai usoara. Limba de la cute eratot asa de curata si de inratata. Era o impes-tritare compusa din toate dialectele de provincil

359

si din cuvinte gascone. Era o limba accentuate,ba Inca prea accentuate. Cei de case, soldati vi-teji, insa prosti gramatici, linear!, tare putin ladecenta si la puritatea limbel. Istorisirile celemai slobode, expresiunile cele mai fa'ra ineunjurerau cele mai mult gustate. Povestile regineiNavara, poesiile si comediile de pe area vreme,dovedesc in deajuns slabirea moravurilor si slo-bozenia de limba de atunci.

Prelioasele reincepura, fare sa stie, lucrarea,moarta chiar in fasa, a Pleiadei (acest nume eradat lui Ronsard si scoalei sale), cu singura deo-sebire ca dinsele au avut fericirea sa nu stiegreceste si latineste, ceea-ce le-a scutit de a faceImprumuturi, lipsite de on -ce pricepere, limbe-lor moarte. Ele avura bunul simt de a scoate undictionar de cuvinte cunoscute si de imagini o-bicinuite. Cuvintele cele noui ce ele intrebuintaunu erau de cit niste modificari facute cu chib-zuinta din expresiile deja cunoscute. Cand aveaunevoe sa formeze cuvinte cu total noui, de obi-ceiu le imprumutau limbelor italienesti si spa-niolesti, limbi contimporane pe cad le intelegeape atunci toga lutnea. Ele crezura ca se puteazice :

Laisser mourir la conversation ;Le mot me manque;Revgtir ses pensees d'expressions nobles;Etre sabre dans ses discours;Tenir bureau d'esprit.

Epigramli de minune Facuta chiar in contraTor,

360

Ele lasara sä treaca cuvintul urbanite §i ver-bal teliciter, introdus de Balzac.

Dupa parerea lui Voiture, ele preferara cuvin-tul car locutiunel.: pour ce que.

Ele numira perni ro§, cheveux d'un blond Nardi,pentru a ascunde un adever displacut may alessexulul for.

Inainte de Moliere ele numiau fatarnicia (l'hy-pocrisie) le masque de la vertu.

Cuvintul energic s'encanailler (a se amesteca cutmiseii) e treat de ducesa de Mauny. Respunsula fost a§teptat aproape un veac si jumetate, Si

Chamfort a fost acela care a respuns la verbalducesel prin un alt verb : s'enducailler.

Tot-odata, Pretioasele se ocupau Si de orto-grafie, lepadand la unele cuvinte, literile de pri-son : ele scrieau tete in loc de teste ; éclat inloc de esclat, etc.

Acest bun avu societatea femeiler ; aveau insa§i un reu. Cu toate bunele sale intentiuni, otelulde Rambouillet nu putu sa scape de soarta decare e legata on -ce intrunire de felul acesta,adica de spiritul de coterie. Aceste intruniri ex-clusive '§i an idel §i o limbs deosebita. Dori*(le a se deosebi de cei-l'alti oameni da na§terela maniere si la afectaie. Limba franceza suferiin aceasta privinta perzind din vechile sale bu-null ce avea. Pretioasele despartind cuvintele no-bile de cele obicinuite din limbs, o impedicarade a se desvolta §i o saracira.

Fenelon se plange despre aceasta. Limba perduvechea sa vigoare ; perdu in acela§ timp §i din

L61

caldura de imaginatie trebuincioasa poetului §iscriitorului ; nu mai era acea limba de odinioaracare avea, dupa cum spune tot arhiepiscopul dinCambrai, «je ne sais quoi de court, de vif, denail et de passionne. Cautau sa Indeparteze dinversuri nu numai expresiunea grosolana, dar Inca§i expresiunea delicata a volupttitii sensuale, a-cest isvor nesecat la care se adapa poesia genu-rilor literare de a doua mans.

Ura ce aveau pentru cuvintele prea slobode,o aveau §i pentru cele simple umblarea du paperifrase aduse cite-va forme bune §i originale,dar cele mai dese-ori lipsite de natural §i de sim-plicitate de stil. Aceasta fu gre§ala §i pedepsireaPretioaselor ca se in§elard in ratacirile lor, fa'rasa tie seamy de nimic, nevoind a se amestecacu toath.' lumea, nici a suferi controlul

Ele nu bagara de seams ca in locul simtu-Jui au introdus domnia model' §i spiritulde coterie §i de admiratiune reciproca.

Ori-eit de mare merit ar fi avut fie-care dinmembrele ce compuneau cercul restrans al ote-lului de Rambouillet, aceasta mica societate nuputea pretinde ca toata natiunea consista in ea,§i ca poseda spiritul tuturora. 0 limba nu e o-pera nici a unui om singur. fie el or-cat degenial,nici a unui academil, nici a unel SPCi-etali de oamenl de lume e opera colectiva a u-nui intreg. Pentru acest motiv ea e icoanapoporului care o vorbe§te. Natiunea franceza nuputea dect sa se mai recunoasca in limba otelu-lui de Rambouillet. De sigur, membrele ilustreisoden' ti aveau prei molt tact §i gust, pentru ca

comun

popor

;

362

sa cada In aiurftrile Pretioaselor din generatiuneaurmatoare , Insa aceste extravagante 'si avean uninceput in manierile lor, si aceasta a, fost deajuns pentru a arunca asupra for on -ce respon-sabilitate.

Rolul oteltilui de Rambouillet se sfirseste In1648. Voiture murise In 1645, si Julie d'Angen-nes devenita doamna de Montausier, s'a des dupabarbattl sou In gubernia din Saintonge. Aloarteasi Fronda -Imprastiara.' toate membrele acestuisalon celebru, a carui Inriurire nu se stinse. Intimp de 10 arl, dupa modelul seu, se formeaza,din remasitele sale sute de saloane. Unele '1 imi-teazA In partea buns si chiar cauta a't indrepta;altele Ii maresc greselele si le aduc pi`na la ridi-cul. Atunci cu adeverat Pretioasele devin Pre-tioase ridicule (Le Precieuses ridicules).

Adeveratele Pretioase impinsese deja prea de-parte analisa sentimentulul. Imitatoarele lor,Mo-here ar zice momitele for (leers singes),mer-sera Inca si mai departe. Ele descoperira le findes choses, le grand fin, le fin du fin. Ca si Pla-tone ele deosebiad l'elme de la bete. Toate prefe-rintele for fura pentru suflet, toate dispreturilepentru bestie, acest petit care va face pe poetsa le respunda :

«Guenille, si l'on vent, ma guenille m'est care.)In aceasta lame noua a Pretioaselor, spiritul

era totul si trupul nimica. Sufletele nevezute b.-veau relatiuni placute de politetA literara. Nuera nicI o versta, si amorut nu mai era sinoni-mul a 20 de anI. Din acel moment, nici o de-osebire Intro tAn4ra Armande §i veche4 Elise ;

363

una disprquia farmecul chipului seu cea-l'alth,tot atit de marinimoash, nu races nici tin cazde sbdrciturile sale :

Ce n'est qu'a l'esprit seul que vont tous lestransports. Et l'on ne s'aperfoit jamais qu'on aitun corps.

In practich, bestia cam resbuna pe dispre-turile teoriet. S. ne amintim in les Femmes Sa-vantes ale WI Moliere, contrazicerile cornice aleArmandel §i ale Belisel cari, duph ce V-au ex-pus dibacele for principiI de spiritualitate, lashsa se intrevada cel-l'al t (l'autre), adich bestia (laMe), rand se sra'desc intre dinsele de la Clitan-dru pe care voesc rapeasca chiar din bra-tele plhcutei Henriette.

Care va fi limba acestor Pretioase ? 0 putemghici duph extravagantele lor. lath ce spune La13ruyere, moralistul francez din veacul al 17-lea :

Elles laisserent au vulgaire Part de parler d'uneIf m an iere intelligible ; tine chose dite entre ellespeu clairement en entraina une autre encore,plus obscure, sur laquelle on ench4rit par devraies enigmes, toujours suivies de longs ap-plaudissements." (Les Caracteres).

Mai iata inch un specimen luat din comediacelebrului critic autor din veacul al 17-lea,Saumaise, comedie intitulata : Les veritables Pr&cieuses.

Apropos, dice Ariston, je fus it y a quel-que temps chez A glanide. Que dites-vous d'elle

'§i

7

st'l

pi

364

C'est une personne qui a des lumieres eloignees (cunostinti confuse).

Pour moi, je tiens qu'elle a l' ame demeuree(ca n'are de loc spirit).

Et moi, je ne sais qu'en croire. 11 y aquantite de gens qui tiennent qu'elle a un oeufcache sous la cendre (ca.' are spirit, dar ca n'areprincipiul, deschizatoarea, cheia spiritului),

--Si vos sentiments sont partialises, Vice a-tunci Egisthus rosind, vous devez an mains a-vouer qu'elle a les miroirs de lame fort beaux((ail), la boucbe bien fafonnee (frumoasa), qu'elleest d'une vertu severe (ca nimenea nu poate ni-mic capita de la ea), et qu'elle articule bien savoix (ca can to bine).

Moliere a adunat cite -va cuvinte din neinte-leasa for limbs, pe care be pune in gura Preti-oaselor ridicule Ele numiau oglinda, le conseillerdes graces; un jilt, les c,ommodites de la conver-sation. Pentru a sfersi voiu cita perifrasa saumai de graba enigma urmatoare :

Complice innocent du mensonge".

titl ce inseamna ? Me cam indoesc. Nimicalta de cat : prosaica scufie de noapte.

La ce gandea deci Prelioasa care a facut a-ceasta expresiune ? Dach adeverul nu'i in fun-dul unei Kai, sa nu o mai cautam atunci aiu-rea. Scufia nu vede ceea-ce se arata §i ceea-cenu se arata V Nu e de fata, la desfacerea obiec-telor artificiale ale toaletei ? A§a In cat aveau

-565 --mai multe motive sa o numeasca confidenta a-,deverului.

Atatea nerozil trebuiau sa'si alba resplata for°data. Atacurile fora indreptate din mai multeparti. Romanul si comedia 's1 risers de aceste for-me ciudate cari Incepeau sa copleseasca literature.Desmarets represinta comedia sa Visionn aires, In1637.L'abbe de Pure, publics romanul seu In-titulat : La Precieuse, in 1656, cu trei ani Ina-inte de Pretioasele Ridicule ale lui Moliere. A-cela Insa care le-a dat cea mai puternica lovituraa fost Moliere, marele maistru and e vorba denatural si de adever.

AstAcli Pretiositatea nu mai e o boala molip-sitoare ; nu se gasesc de cat casuri cu totul ne-insemnate si de lot de temut. Aceasta e una dinnumeroasele forme ale vanitatii omenesti. Cuma aretat Moliere pe Pre%ioase, fie -tine usor lepoate recunogte. Cu toil cunoastem :

Aceasta femee qui aime le distingue" si careo si spune ;e o Pretioasa ; 0 alta Qui prendl'impertinence pour la dignite" fudula cu eel mici,amabila pine la lingusire cu eel marl, Inca oPretioasa.

0 a treia care are pe masa sa Un volumede Sevignec dar pe care nu'l citeste, care vor-baste de corespondenta sa de fie- care dimineap;Inca o Pretioasa ;

0 alta care vorbeste din verful buzelor, sispune Intr'un mod melodios la prostii ; o Pre-tioasa,.

N'ar fi greu sa aducem si alte exemple, darcredem ca aceste sunt In deajuns. E titnp sa nerezumam °data.

866

Am trecut in revista evenimentele cele noulearl' dau veacului al 17-lea fisionomia sa gene-rals. Aceste evenimente stint :

1. Gustul general pentru viata de societate :2. Prezenta si inriurirea femeilor in adunarile

ce Se formeaza in toate partile ;3. Nasterea adeveratei conversatiuni la otel ur

de Rambouillet, uncle oamenii de litere 's1' iaurangul for alaturea cu oamenii de lame ;

4. Rolul adeveratelor si a falselor Pretioase.Aceasta e pentru starea societatii.Mult timp literature, nu-1 de cat o literature

de salon, care a avut meritul de a respandi gus-tul pentru lucrurile spiritului, a mladia limba sta forma un public. E expresiunea necomplecta aacestel societati, pe ale caret capritii de imagina-tie sau isbucniri de spirit be exprima. Corneillee cel d'inteiu care, prin o glorioasa exceptie, seface, In Cid, in 1656, data importanta,vrednicul interpret al ideilor eroice din timpulsett Acest mare nume me face sai'mT aduc aminteca stint la o alts epoca literary si ca trebue same opresc aci.

CYRANO DE BERGERAC.

Cyrano de Bergerac, nascut pe la 1620, incastelul cu acelas nume, in Perigord, (dup4 altilla Paris), veni, dupd niste studii destul de me-diocre, sa duca o viata destrabalata in capitalaFrantiet, imbratosind mat intai cariera0 rant insd de care patimi in timpul pe candera soldat, '1 sill sä pardsasca imediat slujba mi-litdreasct si a se indeletnici numai cu literatura.

N'a trait de cat 34 de ani, de la 1620-1655.El fu impreund cu Moliere, Chapelle, Bachau-mont, Hesnault, Bernier elevul celebrulul filosofGassendi.

Atat de la camarazil s61 cat si de la profesor,dinsul intelese ca ratiunea e o lumina, imagi-natiunea e o tablitd, inima un focar ; ca pentrua face opere trainice, trebuie ca lumina ratiuneTsa strabata sfera imaginatiunel ce coloreaza,

ajungd la inima, unde, dupa o expresiunea contimporanulni sea Balzac, care till cu 24de ant Inainte de el, si muri in acelasi an cadinsul, lumina devine foe" (la lumiere devi-ent feu).

In Cyrano focal era in tot-deauna gata sd so

militard.

sisi sä

si

-368aprinda, lumina rose era cam Impra§tiatb., delifoarte vie §i culoarea sau puternica sau placuta.

Nascut in vechiul Bergerac, ora§el liberal §igeneros care tinu de doue on piept EnglejilorIn Resboiul de o sura de ani", si dada na§terela trel mare,,a11 al Frantiei, Cyrano apartinea a-celel Franti r6shoinice literare, caria, pentru ase radica §i a se mai desvolta Inca, nu-I trebuiade cat a adaoga la toate maririle §i maretia su-prema a libertatii.

Resboiul, §i nu studiul, fu intaia sa pasiune.Duelul '1 ademenea, en toata amintirea ce aveadespre Contele Bouteville de Montmorency, care,pentru ca s'a Impotrivit cardinalulul de Richelieusi lul Ludovic al XIII-lea, avuse un sfar§it tragic.

Dupa cum se spune, nu se marginia numal abirui pe eel mai marl luptatori, era In stare sätins piept unel armate intregi iasa Cu. toateacEste invingator din uria§a Mahe_

i pintre civili $i la regiment, unde slujia curangul de cadet, i se daduse porecla de vajnicg(intrepide). Doue primite in ni§te lupte 1nsemnate,justificara pe deplin acest nume.

Natura sa vioae Si aprinsa. 'I arunca in mijlo-cul uno societali ce se potrivia cu el, ducind oviata. nedesciplinata §i lipsita de orl -ce cumpatare.

Caracterul sea era eroic §i cavaleresc, ridetormandru ; un dah cu deosebire original §i des-

pretuitor.Cyrano rnanuia condeiul, cum manuise §i sabia,

fara crutare cele mai de multe on cu patima§i fara chibzuinta.

Insa 1ndata ce gustul pentra studiu si iubirea

si

si sa

si

si

369

pentru literature luara locul pornirei pentru duie-luri c1 lupte, el se desbracti, de violenta si demanie ca de o haina nepotrivita.

Apoi, potrivit fires sale, se Linea mai aproapede indrazneala sa extravaganta de cat fii030-fea. Ceea ce putem judeca prin Epistolele sale.

Ele suet destul de numeroase si in generalsatirice, cu toate ca cele trei grupuri ce le corn-pun nu poarta toate acelas title.

ce era o scrisoare in veacul al 17-leanu era o impartasire intima a unui prieten tetraun alt prieten, ci o opera literara, menita pen -tru public.

In epistolele sale intitulate Leaves dioerses, donesent surise asupra aceluias subiect, una pentruvretjitoz1 (pour les sorciers) §i cealalta in contraloo (contre les sorciers).

Cateva reflectil asupra acestor epistole precumasupra altor done intitulate D'un songe"

(despre un vis) si Gontre les Frondeurs" in con-tra partizanilor Frondei, ni vor da o idee exactadespre Cyrano ca filosof si ca poet, ctici el e poetsi in prose, punandu-ne tot-odata in vaza i parteafantastica ce predomina in toate operile sale.

Intaia scrisoare pour les sorciers e un fel depovestire fantastica undo nu lipseste nimica ladecorarea tabloului, nici luna care era ,,en sonnplein, mais beaucoap plus pale qu'a l'ordinaireet qui eclipsa trois lois, nici, l'horreur d'unsilence effroyable qui regnait partout, nici, laNature qui semblait etre en suspens de quelquegrande aventure, nici, un grand et venerablevieillard, vetu cle blanc, le visage basand, les

24

Stim ;

pi

370

soucis touffus et releves, PA effrayent, la barbenrenversee par-dessus les epaules, et qui avaitsur sa tete un chapeau de verveine, et sur le dosune ceinture tissue de fongere de mat, faite entresse, §i care avea, sur sa robe une chauve-sourismorte, et autour du col un corcan charge de septdifferentes pierres precieuses, dont chacune por-tait le caractere de planete qui la dominait, Sicare, ne remuait presque point les levres, de Sise auzia cu toate aceste, ,,dans sa gorge unArouissement, comme de plusieurs voix entre-melees.

Aceasta scrisoare a lui Cyrano dupa", mine nu-1alts ceva de cit un exercitiu de scoala, un altsoili de scrima. Sä nu o studiam in toate am5.-nuniimele, s5.-1 marim mai de grabs insAmna-tatea. Sa opunem un exercitiu de scoala unul e-xercitiu de scoalk o scrina unel scrime. SA neinchipuim ea, in timpurile in care traim, un om,un poet care a cetit mult, a g5ndit mult, dupacum facuse si Cyrano, s.5. adune, In spiritul sal,toate amintirile sale plasrauite seu cetite asupravrajei, asupra magiei, asupra alchimiei, asupradivinatiunei, si mai stiu eu ce ? Sä presupunemca In mintea acestui prieten al muselor i se pre-sinta deodata aceste versuri destul de cunoscute :

Satan vous verra !De vos mains grossieres,Parmi des poussieres,,Ecrivez soreieres :Abracadabra.

371

Volez, oiseaux faunes,Dont les ailes chauvesAux ciels des alcovesAuspendent Smarra !

Apoi, sa mai ceteascb. versurile mai de curindale aceluia poet despre degetul famed, sa medi-teze §i sa se uite pe dinsul. In o asemenea staresufleteasca, nu ar fi de mitare ca el sa personi-fice la un moment dat toate amintirile sale §isa creada ca vede aratindu-i-se dinaintea ochiloro fiinta ideals, o femee tinindu-I acest limbaj ?...

Sunt divinctfiunea. Origina mea e insam-nata ; eram cunoscuta de Caldeeni, de Greci, deRomani. Am dictat oraculele ghicitoarelor de laDelft, am consultat pe Zei in coastele calde Incape altare ; am observat cu mare bagare de samasborul paserilor sail am aseultat cintecul for ; per-soanele cele mai de sama m'ai i. aseultat,-au vor-bi,t de mine. Am Intrebat stelele la na§teri.

Cunose magia, §i pe cea neagra Si pe cea albs.Ea arata-mi palma, am sa gasesc in ea dungi-t.i void explica ce insemneaza ; poveste§te-mi

visurile i 11 le voifi. explica.Ea uita-te la acel laborator, e locuinta unel

mare descoperitoare care ofteaza dupa our ; aresa aiba §i rivali. Ea urnbla sa descopere pea trafilosofala ; a strabatut in lung Si iu larg Egiptul,China Si Arabia ; cu toate aceste se teme de orivals mai invatata. Nu cumva sä o superi ; iata§i credinciosul seu servitor care tine in manasare, mercer §i sulfur pentru a explica fel defel de fenomene ; sa nu despretue§ti nici pe a-

--

372

,ceasta, de oricine din Persia, care $tie sa soco-tiasca strapic, care are sa-ti dovedeasca ca coin -binarea literilor, cuprinse in figura abracadabra,da un numer de cifre inchipuind pe cele 365de zile ale anului.

Astfel putea sa fie, duph cit 'mi inchipuesc,soiul nascocirilor fantastice -ce preocupau pe Cy-rano, cind s'a facut advocatul vrajitoriei. In rea-litate aceasta calduroash pleduarie, din partea liii,nu era de cit o intarire a unor credinti ce e-xistan Si crezute pe vremea lui. Cyrano '$'Astra dreptul sa pledeze mai tarziu cu mai multilibertate causa ratiunei.

Vrajitoria jucase in timpul sal un rol mare,insa in acela$ timp daunator.

tea foarle bine, dealtmintrelea, ca, in veacti-rile anterioare, vrajitoria era despretuita, uritasocotita ca injositoare.

i in adever, chid Francii, sub autoritatea u-nei none ere, primira cuventul sorciers (vrajitori)in local cuventului rnogiciens, se inscrisese in le-ra silica (loi salique, lege ce indeparta pe femeide la tron) ca : Orr -tine ar numi pe un barbatvrajitor l'ar invinovati ca a purtat caldarea inadunare (inuta Sambata la 12 oare de noapte),va fi condamnat la un $traf de 62 pitaci (de 5bane). $i ca, oricine ar numi pe o feinee liberavrajitoare, Era a putea sa dovideasca, va fi con-damnat la 186 petaci $i 6 banuti (denier a 12parte din 5 centime) ".

Prin acek4te cifre, Si prin deosebirea lor, sepoate lesne vedea ca ace$ti Franel de dincolo deLoire, socotiti une-ore poate cu drept cuvint,

eras

5i

pi

pi

pi

B73

ca barbari, erau cu toate aceste o natiune vi-teaza, puternica, necrezind in superstitii, menitasa intinda, odata, bratele sale binefdeatoare i ci-vilisatiunel de meaza-zi, ca chiar, de la inceputulmonarbiei, ei stiau sä pretuiasea o femee 124petaa §i 6 be nutt mai mult de cit pe un barbat.Si aceasta din causa ca, sub influinta crestinis-mului, soldatul aspru de odinioara incepuse a seinblinzi la caracter, auzind repetindti-i-se poatedese-ori aceste cuvinte ale santului Paul : Fe-meea e gloria barbatului".

Cyrano se sprijinea pe bunul-sinit al femeci,pentru a impedeca pe barbat sasi dee sufletuldraculul, cael diavolul fu mult timp si el opersonalitate. 'St inchipuiau ca au relatiuni cusatana, ca-1 dau intalniri, ca-1 fac visite, ea seinching 'Ana 1a pament dinaintea piciorului Feuresucit.

Se laudau ea capata puteri supraominesti, prinmijlocirea acestui ciudat ocrotitor, tot prin el na-dajduiau sa adune bogatii, sa -5i prelungiascaviata, sa doboare un dusman, adeca sa-si satis-faca lacomia, egoismul, resbunarea.

Patimele, legate de superstilii, sporiau numa-nil vrajitorilor.

Tagma lui Satana 'ST avea statele sale gene-rale. asezate inteun loc slobod, pe mini, la vatraunui vulcan, pe varvul unui munte.

Vrajitori vrAjitoare, transtormati in mite,dupa credinta lor, calariau pe tapi, pe magari,pe coade de maturi, pe vatrare. Bolborosind citeva cuvinte, el inchipuiau ca au sa strabataprin aer in sbor, in timp de noapte, in tocrnai

pi

pi

37 4-'

ca lilieciL Ei credeau ca in urma hothr5rei juateIn adunarea de noapte, tinuta la 12 oare, subpre§edentia Satanei, in ziva de Sambata, se vorduce, de la 30 Aprilie pana la 1 Mal, sh-§1 e-xerciteze draceasca for arta.

In loc de-a se bucura in lini§te de o noaptefrumoash §i luminata de stele a carei thcere nue intreruptA de cit de cantecele primavaratice ale melodioaselor phseri, orbit §i surzil se desfa-tau fhra ru§ine, conspirau in contra omenirel,nhscociaii vedjI sail otravI, nu se temeau de locde para rugului, §i cheltuiail In orgii adevaratulfarmec ce produce in on -ce suflet shnhtos adia-rea recoritoare a lunei fiorilor.

Dach, din causa ignorantei §i a primejdiilor,vrajitoria era de temut, ea mai avea Si parteacoraghioash, prin ciudateniile deosebitelor intam-plarl. Ca o dovadg, despre aceasta e armatoareaanecdota care e 1ntemeiath pe o marturisire au-tentica :

Intr'o zi, sail_ mai bine, intr'o noapte, un lo-cuitor de la un sat, din districtul Lot-et-Garonne(din Franta) era bine incredintat ca nevasta -saphrasise locuinta conjugalh sbu,rand prin fereastrh.Ca un barbat credincios. se pose sh-o urmareasch ;credea eh dinsa se unsese cu unt-de-lemn : §i el10 parfurna trupul tot cu unt-de-lemn ; inchipuitafugara rostise cite-va cuvinte ,Si el rosti cite -va cu-vinte, se metarnorfozase : i el se metamorfoza ; eaplecase prin aer in cutare directiane ; acela§ drumtrebuia §i el sh apuce prin calea aeriana. Cu chipulacesta el calatori foarte departe, peste hotareleFrantiel, Ora la Vesuviu. Acolo, Jul i se pare

375

ea loath' adunarea dracilor vazindu-1 pe el a fugit.Remase singur. Cum sa se intoarca inapoi ? Nu-mai are nici-un calanz. Se Intoarse pe jos, InCara la el, la bordeiul lui, pe care nevastA-sanici-odata nu-1 pa'rasise, si el nici atita !.,

Acest taran avea halucinatil.Anecdota e din evul mediu. Inse, si dupa Cy-

rano, In veacul urmator, se petrecea pe painin-tul clasic al musicei, In Italia, ceva tot asa depoznas si mai vesel Inca.

Lin compositor iscusit visa (aceasta era In1713) ca fa'cuse contract cu dracul pe care-1 isshwa la el.

Vointele sale erau In tot-deauna cunoscute demai Inainte de noua sa sluga. Ii vine In gand,Inse tot In vis, sail Imprumute vioara ca savada data dracul stie sa ante ; se pane sa-1asculte, remane inmarmurit de *Uinta sa musi-cal& ; aude o sonata tncantatoare, compusa Si

executata de dracul in persoana.Nu se desteapta bine si repede 'si is vioara,

Inse, spre marea lui suparare, nu mai gasestesonata ce a admirat si care Inca vibreaza laurechea sa. Compune una, cat 1.si aminteste, sicompozitia celebrului virtuos o pastreaza numeleoriginei sale. E Sonata diavolului" de Tartini.

Dad. ast-fel de Incrurt se visan In veacul alXVIII-lea, nn e de mirare ca lumea era super-stitioasa in al XVII-lea. Pe vremea cand Cy-rano stria, ignoranta era Inca puternica. Oame-nii se &eau. pusi Intre done drismane, intreridicarea ratiunei care voia sa trb.iasca si cade-rea superstitiei care nu voia sa moara.

,--- 376

Pentru acest motiv Cyrano de Bergerac corn-puSe done pleduarii, una pentru superstitiune,si alta pentru ratiune.

Duelistul neobosit care era gata sa se bath lacea mai mica chutatura aruncata ehioris, stia cafilosof, din respect pentru libertatea omultii,. shtie socoteala de grq.elile sale, chiar -combatin-au-le.

El cheltueste toate comorile imaginatinnei salepentru a expune cu lealitate drepturile partidu-lpi ce nu e al seu ; el pune toate luminile ra-tiunei sale, in favoarea causei ce trebueste, cevoeste sa sustie.

Luminile ratiunei sale !.. Da ; del, data amerit nebun, n'a trait nebun". In cele de peurma an al scurtulul seu train, fu lovit de ogrinds care-1 cazu pe cap ; on tine stie insca cries ul e local inteligentei, si eh cea maimica lesiune la acest organ poate sa aduch omoarte grabnica, sau un somn mai trist Inca.Din acel moment, Cyrano incepu sa lincezeasch.Un Dour intunecos Ii acoperea scanteia geniului.

Dad. in apararea sa pentru causa rationabila,adech in epistola sa contre les sorciers, sunt preamars indrasnell, acestea nu trebuesc puse pesocoteala nebuniel, cad sunt anterioare nenoro-citeT intimplari.

In yea cal despotilor, ministri sau regi, Cyranoduse o viata cu total independents. Nimeni n'apus mai bine in practica de cit el cuvintul poe-WW1 latin Horatiu :

Nu sint slit sa jur pe cuvintul fuel unul

377

staptin". Dar limba, in care el declarh aceasta,e un model de raIinne elocventa.

Pentru a ne da mai bine samh, sh-1 %shin peel sä graiasca ; iath cum se exprimh Cyrano:

Non, je ne crois point aux sorciers, encoreque phisieurs grands personpages n'aient pasetd de mon avis, .et je ne defere a l'autoritede personne, si elle n'est accompagnee de rai-son, on si elle ne vient de Dieu... Ni le nomd'Aristote, ni celui de Platon, ni celui de So-crate ne me persuadent point, si mon jugementn'est convaincu .par raison de ce gulls disent.La raison seule est ma reine a qui je donne vo-lontairement les mains ; et puis, je sais par ex-perience, que les esprits les plus sublimes ontchappe le plus lourdement : comme ils tombentde plus haut, Es font de plus grandes chutes ;enfin, nos peres se sont tromp& jadis, leurs ne-veux se trompent maintenant ; les nOtres setromperont quelque jours. N'embrassons doncpoint une opinion, h cause que beaucoup la tien-nent, ou parce que c'est la pensee d'un grandphilosophe ; mais seulement, a cause que nousvoyons plus d'apparence qu'il en soint ainsi, qued'être autrement... 11 est aise de prouver tout cequ'on vent, quand on ajuste les principes auxopinions, et non pas les opinions aux prin-cipes".

Pe care din doi recunoa§tem aice, pe elevul1rn Gassendi sau elevul, lui Descartes? Cu toateaceste Gassendi nu e a§a departe de Descartescum am putea crede duph amintirea luptelorfor §i a dumaniilor personael.

a78

Sustiuend un sistem deosebit, Gassendi, avu-sese grija, ca §i Descartes, sä-§i faca rezerveleJul in tavoarea doctrinei celei mai mingraetoare.Asupra acestui punct, et se inteleg. Cyrano deci,In aceasta privinta atirna §i de unul si de altul.Arata acelgi respect, adaogend la declaratiuneade mai sus, aceste reflectiuni, semnificative laadresa adversarilor sei pe cars -I tracteaza depedanti:

,Je les en croirai...., s'ils me montrent unephilosophie dont les principes ne puissent etrerevoques en doute, desquels toute la nature soitd'accord, ou qui nous aient et6 revel& d'en haut".

Ntt e cu putinta de a se pune cineva chizepentru tot ceea ce Cyrano a scrig asupra subi-ectului In chestiune. Ar fi insa greu a gasi cevade condamnat in partile citate mai sus.

Cyrano iubea tot ce era fantastic. Scrisoareaintitulata, D'un songe e nou'a dovada. Autorulpresupune a s'a gasit in vis in infern, §i deprin un capritiu al imaginatiunel sale, la ince-put are aerul de a confunda infernul cu campilElisei, un Intern cu toate aceste zugraveste, cam,

e ertat a compara lucrurile mici cu celemars, Cyrano face ca Si Dante, vary in infernpe toti aces pe cars nu-I inbe§te.

Mai e Inca fantasie in epistola les Frondeurs.E o aparare puternich a cardinalului Mazarin,§i o jertfire In regula a bietului poet Scarron.

Dup4 cum cardinalul _Richelieu avusese in con-tra lui pe Balzac, in favoarea lui pe V oiture,tot ast-fel si Mazarin are In contra lui pe Scar-

§i,

clack'

§i.

.

379

ron §i pentru densul pe Cyrano, nu Ins& in tot-dea una.

i dupa cum gasim in Balzac un mare dor-de rasbunare in contra Jul Richelieu, gasim inCyrano o prea mare lauds intru cat priveste peMazarin.

Totusi trebue a marturisi, pentru a fi dreptfat. cu un om poate prea pasionat, ca., dataocareste pe Scarron (sau Ronscar cum '1 nu-meste prin anagrams), nu Janda Mazarin de cit.cand Mazarin e slab, neinarmat, fugar, in tim-pul asediului Parisului, si pe vremea celei maimari dusmanii a partidelor contra cardinalului.

Tronda are o parte glumeata si alta serioasa ;partea serioasa e saracia poporulul care poateea fost bine inteleasa si scrisa cu nepartinirede cat in timpurile moderne. Nu voiu face declun criminal din Cyrano de Bergerac ca a tractatcu usurinta de vulgaire stupide populatiunea fran-ceza care suferea multe neajunsuri din. pricinaturburarilor Frondei. Partea glumeata o presintaprea pe un ton muscator, ca un partisan fanaticmai degraba de cat ca un observator nepar-tinitor.

Sa ne inchipuim un aparat fantasmagoric, olanterns magica : inteo parte artistnl, de ceelaltapublicul, si intre el amindol o mare panza. Cese vede ? naluci cars merg, yin, dispar, reinvie,se micsoreaza, se mares° si se misca in toatepartite ca niste flinti cu viata. Cara asa e si cuprivelistea re ni presinta tabloul care se miscaal Frondei, unde persoanele, and visibile, andascunse, inainteaza, dau indara't, se intranesc,

380 ---

se desbina, §i formeaza (a§teptand byte maimarl) o adunatura de oamenT furio0 sau veseli,insfir§it schimba la fie ce moment Si costumulvi aspectul.

S'ar zice ea §i aice e Inca vre un joc de magie.Dar sti lasam deoparte §tiintile oculte.Atmosfera vrajiterilor nu e sanatoasa. Sa ce-

rem, pentru a o curati, de la Cyrano chiar,curentul recoros a unel adieri poetice. 0 scena.a. natureT, imprumutata operilor sale, ni va da,cu twit& invioprea, anotimpul primaverel :

Ne pleurez plus... les longues nuits sont loinde nous... ; la nature est aux notes .... La, detous cotes les fleurs respirent une haleine sau-vage qui reveille et satisfait l'odorat ; la simpli-cite d'une rose sur l'eglantier, et l'azur eclatantd'une -violette sous des ronces, ne laissant pointde liberte pour le choix, font juger qu'ellessonttouter deux plus belles, rune que l'autre. La,le printemps s'anime I. la, les ruisseaux racon-tent leurs voyages aux cailloux ; la, mille pe-tites voiea emplumees font retentir la foret dubruit de leurs chansons: et la tremoussante as-semblee de ces gorges melodieuses est si generale,qu'il semble que chaque feuille dans les Bois aitpris la figure et la langue du rossignol. Tantavous les voyez chatouiller l'oreille par un concert?tanta passionner une elegie par des soupirs entre-coupes, et puis, amollir l'eclat de leurs sons pourexciter plus tendrement la pitie; tantOt aussressusciter leur harmonie, et, parmi les roulades,les fugues, les crochets et les eclats, rendre l'ameet la you tout ensemhlpa

TABLA DE MATERII

Fag.I. 0 chestiune de e,tebee 1

U. Corneille . 9III., La Fontaine 441V.A Molibre 63V. Boileau . 117

VI, Racine . , . . 157VII. Molibre : Les Precieuses Ridicules" ci

"les Femmes savantes" . . . 19SVIII. Molibre : L'Ecole des Marisa Regnard

les Folies amoureuses" . 250

IX. Corneille : Polyeucte . 295X. Starea Societittii i a literaturei pe vre-

mea Pretioaselor . 334

XI. Cyrano de Bergerac . 367

qi.

. .

.

.

. . .

. .

. .

INCERCARI CRITICE

de

LITERATURA FRANCEZA

DE ACELA AUTOR :

La Tipografia H. Goldner,ANTOLOGIA LATINA" vol. I., 1893

La Tipografia Vointa Nationala" , 13ueure#1:

ROLUL SI CONDITIUNEA FEMEILOR"

in cele mai insemnate epoci din istorie, 1895.

1

10 :