Coperta de I. OPRI$AN

Coperta I: Decebal. Porhet.Coperta IV: Traian. Statuie.Clapa I: Ioan Pop Florantin.

Descrier€a CIP a Bibliotecii Nafionllc a RonenieiPOP FLORANT]N, IOAN

Decebal i nuveh istdca / ban Pop Florantin ; ed ingrj.iqi prcf. de L Opri9d. - Bucu.eqii : Saeculun I.O . 2020

rsBN 97 8'97 3 -642-447 -2

I. oprtan, L (ed.) (pret)

821.135.1

Editura SAECULUM LO.ISBN: 978-973-642-447 -2

@ Toate drepturile sunt rezervate Editurii SAECULIJM I.O.

IOAN POP FLORANTIN

be0eBAIsNuoeld istoricd

Edilie ingrijite qi prefald der. oPRr$AN

Editua SAECULLM I.O.Bucuregti, 2020

I

https://www.libris.ro/decebal-nuvela-istorica-ioan-pop-florantin-SEC978-973-642-447-2--p13312138.html

110 IOAN POP FLORANTIN

Decebal, Attila, Draga, Dan qi Osnan (tradus gi in iimbattaliaad), Maica.Un act prolog (9i alte episoduri dramaticeadilionate), la tragedia Macbeth a lui Shakespeare;modific6nd-o qi completdndu-i motivarea, in conformitatecu noul act.

Scriitorul L Pop-Florantin este in Slolnicl, Romania,lns5 pe urmi se va stabili in Cluj, dar pldnueqte sd facd unnou tumeu de conferinJe pub 1ic e in Transilvania.

(BAR, cota I 35630. Articol nesemnat, dar evidentautobiografic).

CT]PRINS

O ,nuveld istoricd" ldudatd de Titu Maiorescu(I Opri;an). .......5

Notd asupra ediliei (1. Opri;an) ............9

DECEBALNuveld istoricd

PrefaJ[. . . ....17Erain zilele din bdtuAni.. ........19I .... .............21il .... .....37m .... .....44ry .... .....50

ROMANII $IMAGHIARII

Bazanationalitdlilor.... ........66Ra{iunea nalionalismului . .......68Valoarea naJionalismului. . . . . . . . .70Rominii qi maghiarii. ...........73Coloniile dugmanilor. . . . . .......78Maghiarii. ............79Cumne considere ungurii? . ......86Romdnii. .....90Sfo4Irile ungurilor in contra noashA .... ...........94Ce e de fbcut? ........ i00

ADDENDA

SchiJdbiograficd . .....105

IOAN POP FLORANTIN

- Bine, ci mi-a{i adus aminte, 1e rdspunse el; ca sd

nu vd pard rdu, cd v[ dau porunci, ftrd de a v[ fi bitut,vi voi bate acuma.

$i iazigii numai deodatd se trezir6, cd, din tovardqi,i s-au ficut supuqi.

Dar oare ce ar zice acest leu frlos, cdnd s-ar ivi unvultw inddznetr, 9i ar bate din aripi dinaintea feJei 1ui, qi

ar cuvAnta aqa:

,,Scoboar[-te de p e tronul Daciei, zmulge-Ji IElcile de

balaur de pe furnurile cet}:\l\or Arhidava, Pelendava, SiPatcwissa; zmvlge qi de pe Arcobadara, Azizi qi Zurobara;

smulge gi de pe Sarmizirga, smulge gi de pe Sarmis-

Egetuzal Jintuieqte in locul 1or tot lulturi; ba, 1as[, c[-ivoi {intui eu; num[rd-mi tu zeciuiala din b[ile tale de aur;gi zeciuiala din comoriie tale; din apele tale ili voi mAsuaeu gi cdmpiile tale 1e voi impd(i eu, cum mi-a pldcea mie.

Scoboard-te de acolo de pe scaunul acela, cdci nu-mi place

a$a; 9i i-ar [fi] lovi[t] cu clonlul in stdlpii tronului'. . .. .Dar tronul lui std tare: nimene nuJ poate nici atinge;

cine s6-1 poatd dard scutura?

,,Atunci ne vom teme, cind va cddea cerulpe capul nostru... nici atuncea nu!"

Decebal se intoarse din rdzboiul ce a purtat cu neamuliazigilor; qi dddu porunci si se facd arderile de bucurie,intr-o pddure, noaptea.

Noud focuri mari de dranile de stilpari fdlfbie inpddure, qi o umple de groazb. Copacii se rogesc in zareafocului. Dranitele sfbrAie gi pocnesc; pocniturile se batdeparte in pdreli de stane gi bolovani.

Acum sosegte prada de ars 1ui Zatnolxe gi celornev5zuti ai lui. Noudzeci de cipdtdni de om se duruielaolalta. gi cregte o movila fioroasd.

Odatd se aud in codru buciumdturi de cornuri gi sunetede tilinci. Decebal venea la jertfb, a$a precum sosi dinluptd, cu oaste cu tot.

in frunte venea turm a toporarilor;1drgind calea prindesigul pidurii. Dupd toporari urmau cetele arcagilor qiale prdStiarilor cu coamele impletite ca nigte gerpi; cubarbe ciungirite, cu cdciule fuguiete pe cap; c515rind penigte cai mici, dar iuJi, care nu $tiau de qa, nici de frdu,in via{a lor. La bdtaie acegtia se aruncau orbiq in mijloculqirelor gi se invdrteau ca v6ntul, improgcAnd in toate pdr-file

IOAN POP FLORANTIN

cu prl$tii $i cu sdgeli. Unii nici tolba nu qi-o aduceau; auazv6rlit-o in 1oc de s[ge!i.

Urmau ldnc[iJerii, cu coame 1ungi, neimpletite;cu cojoace din urechi pdird-n cdlcdie; cu cdciule inalte

plecate intr-o parte; drept in sus nu rbmase nici una; acegtia

invArleau ldnci de cdte doi stdnjeni de lungi in mdnunchi.

Toate au gustat cu Japa din sdnge de razrg. Nici un ldnc[i]er

nu era intreg. Trei au rdmas, numai cu mdnunchiul lSncii;

gi il aduceau in m6na stdngd. $i apoi ei erau cei mai mdndridin toatd tab5ra, ciuntiti cum erau; - fiindcb igi aduceaugi c6te o diademd scumpi in vdrfu1 mdnunchelor celorciuntite.

IJrma ceata bdrdarilor, cu securi late-n tdig, groase

la muche, 9i strdmbe la mdnunchi; ei erau imbrdcali incojoace cu mdneci.

imprejurul bbrdarului se fbcea in luptd cdte o poiand de

doi stdnjeni de largi qi nu putea intra in ea cap de dugman,pAnd nu-gi lua iertdciunea de la umeri.

in urma tuturor v enea Decebal.Ce cap de voinic! Nici prin veste poveste altu ca e1

nu s-a pomenit.

Pe fiunte-i lucea o diademe bdtutA toatd din aurlimpede, meqteritd intreagd in chip ca o coroand de fiunze

de stejar, stropita peste tot cu picdturi de piatri scumpdrogie; pe deasupra i-au impletit frunzi verde de dafin,penfiu cd a bitut pe iazigi. . .

Vdntul leagdni crengile stejarilor, sufld in pletelecele negre de sub diadema lui Decebal, qi Jese imprejurulfrunlii lui cearcdn negru. Zarea focurilor ii sufli lumindroqie pe faJd.

DECEBAL

Ostaqii lui iqi aduceau cate ffei capete tdiate; el numaiunul, cu diademd ca gi a iui, picatd cu ro$ ca gi a lui, darnu cu picaftri de piatrd roqd...

Vdntul bate prin codru m6nios. Tulpinele se clatind;rbddcinile p6rdie; crengile se zv6rcolesc; cele mai moi sefrdng pe jumltate qi cad spdnzurate injos; vdntul plesneqtetulpinile cu ele; cele mai vdrtoase se frang de tot, gi seizbesc in acele pdraie qi gropi.

Un stejar stdtea prea sus, in vdrfitl mdgurii, gi se puseseprea inddrdtnice5te-n calea viforului. Pe acela 1-a smulsdin rdddcind, l-a rdsturnat in prdpastie cu capu-njos, 9i 1-aimplintat aga in addncul pdriului cu rdddcinile in sus...

Aceasta nu-i a bine cdci Decebal std tot cum stiteastejaru I acela. ..

Toporarii tdia un stejar: 16sa din tulpind de trei palme,agtem pe acel trunchi cape[te]le de urs negru, 9i Decebalse agazi pe ea ca pe un tron.

Cine s6-i poatd dard scutura tronul lui?lat6,, cd, preo\ii pdldrieli prewrdin focurile cele sfinte

tdmdie scumpd; se ina11d miros binecuvdntat.Decebal rimdne cufundat in cugete despre mbrirea

lumii. timp indelungat, gi nu vede, n-aude nimic din celece se fac imprejurul lui.

Un cdpitan intreb[, ca de obicei, cd cine gtie pe vreundac, care sd fi fost fricos in bdtaie?

$i-i rdspunde un grai:

- Acei trei de dupd trunchiul cel puhed n-au atinsnici pe un dugman.- Nu sti nimeni acolo dupd hunchiul acela; rdspunde

cdpitanul. Dar cine egti tu, gi unde eqti, pasire cobitoare,ce-i invinovdJegti pe nevdzute? Ce judecati sd fie aceea,

IOAN POP FLORANTIN

cAnd invinovale$te nevAzut pe nevdzut. Amt6-mite, sA tevedem, dacd eqti om pdmAntean.

- Tu, doamne, nu-i vezi nici pe ei, gi nu m5 vezi nici

pe mine, deoarece ne cauli printre ceila11i ostagi; dar eu

is mai sus gi ei ?s mai jos; gi eu sunt mai mare decdt to!i,

iar ei mai mici. Iatd-md, unde-s!Un mesteacdn frunzdi1 qi din vArful lui cucuia fata

unui ostaq.

- Dar coboard-te jos de acolo, cioar[ cobitoare!

Voinicul numai pdqi inainte; cdci nu fusese suit;ajungea pdnd-n vdrf qi de pe jos era de un stAnjen 9ijumdtate de lung, nemdsurdndu-i gatul, fiindcd n-ajungea

nimenea sus la el, ftrd sc[ri.

- Pre cine invinovdlegti tu? mai spune o datd; de

cumva ai inimi sd spui gi de pe pdmdnt, cea ce ai spusdin cer.

- Pe cei trei de dupd trunchiul cel putred.

- Tu mi-ai picurat dintre nouri; ei imi vor izvori

poate de pe sub plmdnt; c[ci pdn[ acum incd nu se vddpe deasupra pdm6ntului. Mdi, cei trei de dupd, - ori desub trunchiul cel putred - izvorili-mi inainte, dacd puteli.

De printre scorburile trunchiului se scormonird acum

trei ostagi, cite de doi coli unul; dar p[i]eptoqi 9i pumnoqi;

cu ldncile strdnse-n pumni; tot incurc6ndu-se-n pdgire

inainte prin buruieni; c6te o lance era mai 1ungi, decAt

ei totri hei numdrali drept unul $i pentru c[ nu se vedeauprin buruieni, le striga cdpitanul:

- Dar sculaJi-vd-n picioare!

Cei trei nu puteau creqte mai sus, gi rlspunser[:

- Suntem ?n picioare, Doamne.

DECEBAL

Stali-mi, dard, inainte qi aqa; 9i tu ce1 ce-iinvinovilegti, iatd tri-i dau pe mAni dacl n-ai minlit, ia-1ecapul; cdci nu-i mare lucru, numai pe la gemrnchi gi pe 1aglezne ai sd te aperi; iar voi dacd-l ve{i da de minciund:s[ trditi; bateti-vd colo-n poiana de a1ituri.

Pe drum de cdtre poiand intrebf, un vecin pe cei scurJi,cA de ce n-au atins nici pe un dugman.

- Fiindcd iaztg viu nici n-am v52t.

- De inimogi ce erali, poate v-aji uitat tot ind6rbt?

- Ba ne-am uitat tot inainte.

- Dar cu ochii inchiqi!

- Vei vedea tu, cum.Lungul socoti ,,Mie mi-i ruqine si md bat cu viteji,care nu v[d cap, ori mdcar picior de duqman, in mijloculb[tdii, ziua pe la amiazd-zi.

- A$teapti cu ruginea, p6nd ce te voi bate int6i:

rdspunse cel mai spdtos dintre pitici, cdci pe tine te vddqi peste copaci.

- Tu m[ vezi, dar nu te vdd eu de sub burtiene.Nu trebuie, sd md vezi: imi vei simJi vArfu1 lnnciiin gdt.

.- Dar sd gtii, cd gdtul meu nu mi-e pe la cdlcdie, cumimi vei ajunge sus 1a el?

- Se va sui cu o scari intr-un mesteacdn, gi de acolo;i1 invdla un prieten.

- Ba se vor sui toii trei in vdrful carului unul la aitul;gi el de acolo, dintr-a treia ridicdturd, va ajunge cu lanceamdcar pdnd 1a coastele tale - indreptd altui.

- Ba va azvbtli cu buzduganul in sus.Uriagul auzind de buzdugan, se ingriji:

IOAN POP FLORANTIN

- Te rog, nepoJele, sd-mi pizeqti gleznele cAnd te va

rostogoli buzduganul Pe PbmAnt.La gatu-li nu md voi urca, nici in ridic[turi nu mi

voi sui, gi nici cu buzduganul nu voi azvdrli in sus; dar ilivoi dobori eu gdtul tlu jos, ici 1a lancea mea.

Atuncea sosiri in ochiul celui din poian6; uriaqulchemd pe cel mai sfbtos pitic, qi zise qi cdtre ceilai{i doi:

- Aideli gi voi cu ldncile pre mine, ca mlcar s[

prindeli pe fratele vostru cAnd va picura din cer pe pdmdnt,

cdci md bate un g6nd, s5 sai mai intAi eu peste el, qi apoi

sd-1 azvdrl, sd saie gi el peste mine, nu de voie, ci de nevoie.

- Voi siri eu peste ceafa ta gi cu voia mea, dar

fErd voia ta, ii rbspunse ce1 de un cot 9i jumitate, 9iimpldntdndu-se in poala poenei ca qi un plocump de cei

scu(i, strig6:Sui in vrirful coastei. repezi-mi-te de acolol

Zmeu1, suind pe coaste 1a deal, se mai pleca la cel

scurt, qi-i goptea la ureche invalAtura frdleascd:

- Jine-te de iarbd, ba mai bine tupili-te sub o frunz[,

ori sub o ciupercd, se nu te mdtur, cdci eu suflu cam greu

cdnd md bat.

- Nu-Ji bate grije-n capu de aceasta, cdci nu vei mai

sufla multe zile.IJn com bucina, qi piticul iqi inlepeni picioarele in

pdmdnt ca nigte butucagi, igi inlepeni lancea-n pumni,

impunse cu ea in deqert inainte, 9i rdmase cu ea aqa lintuit[in nimic.

- Nu te pripi, fratele baraboilor; strigd lungui,

ndvdlind spre el pe coaste in jos; nu md vezi, cd n-amajuns la tine; ori qi acuma bali la dugmani nevdzuJi? 9iapoi s5ri. . . dar nu s5ri bine. . .

DECEBAL

Scurhrl, ca uliul, igi suci lancea de-a curmeziq, qi oridicd asupra capului; lungul, cu gurgoaiele 1ui cele lungi,se impiedicd in lance-i, qi cdzu pe coaste in jos, cdt a fostde lung: el iqi fr6nse lancea qi 1a v6rf qi 1a mdnunchi.Acum micul sdri pe coastele lui ca o veverild, gi pundndu-ic51c6iu1 stdng pe piept, ii atinse gdtul cu vdrful ldncii gi-lspdrie.

- Una sd nu-mi crdcnegti; cdci tu nu m-ai inAllat invdrful copacului, pentru c[ Ji-am fost preajos; dar acumaeu te ingrop indatd dupi un spin; cdci tu nu-mi egti preasus. $i-1 g6di1d cu vArful 16ncii, la gdt.

Ceiialli ostaqi ii despdrJird; 9i cdpitanul inglduipiticilor, si-i povesteascE, de ce n-au nici atins preduqmani; unde ei is aga de voinici la bdtaie?

Un pitic povesti:

- Cdnd u tazigii voi a{i luat-o la fugd inainte, 9i aganoi acegti mai Jepeni, vdrlogi (a zis-o in loc de ,,scur!i")am rbmas indfuet. Dar pune-ne cu care-i vrea: pe cauesi-1 batem? (Acum nu vorbeau altmintrelea, ci numai cd

,,sd batem").Cdpitanul nu-i ldsa sd batd nici pe unul: ci-i intreba:

- Ce-mi cereJi, sd v[ dau; pentru cd vdd cd suntelibirbaJi cu inima la loc.- Pune-ne in girul cel int6i, de c6te ori ne-om mai

bate.

- Vi voi pune.De-ar fi qtiut el. cu cine se vor mai bate.. .Dintre frunzarii unui foigor de ramuri verzi se rdsfird

in clipele aceste prin undele vdntului un cintec dulce qicdlduros: care topegte coaja tlriei rdzboinice, ili indulcegte

IOAN POP FLORANTIN

qi imbl6nzeqte inima, c6nd il auzi: aga de limpede, aga de

moale, aga de smdllat tremura prin aerul noptii...

Treisprezece copile .alese cAntau despre mdrirea

neamului 1or.

La noud le tremura cdntecul de bucurie: iubilii 1ors-au intors din luptd cu cununi de stej ar. Acele nouA sunt

impodobite cu crin gi trandafir. La trei le tremura cAntecul

de durere; iubitii lor at cdztrt inbdtaie: aceste s-au gdtitcu flori de chiparos.

A treisprezecea fecioard e mai marea 1or, mai albd'

dec6t ele; mai in5llatd, decdt ele. Dacd-li farmecd vdzul

lor mintea, privirea ei ili incdizeqte inima; dacd in vederealor te pierzi, ciipirea ei te reinvie. intre pletele ei sunt

impletite 1dnluje1e de crini.

Noud fete cdati, mdndre de bucurie; trei mai mdndre,

de durere; una neqtiind nici de bucurie, nici de durere;

c6nd zAmbind cu ceie voioase; cAnd suspinAnd cu cele

indurerate.

Cintecul indulcegte toate piepturile. ..

Deceneu,preofitlplidriat, de fei ori grdi citre Decebal,qi Decebal nu-l aude; e adAncit in gdnduri, 9i fermecat de

cdntecul cel duice. Preotul ?i puse m6na pe bra!; atunci

el, ca speriat dintr-un vis. strigd:

- Cine-i? . .. A! muiEumeqte-mi, cd nu vreau sl vdd

moarte; c[ci ai fi murit, sd fii oricAt de sfbnt.

- Eu, doamne, is cel mai smerit, dar Zamolxe!

- SfAnt, ori smerit, pard-fi bine, cd nu weau s[ vdd

moarte acuma!...

DECEBAL

- $i tocmai moarte trebuie, sd-!i cer, striga prootul,increz6adu-se in pdldria sa, gi mai imbdrbitdndu-se incd,striga gi mai tare:

- Zamolxe porunce$te. dupd legea lui. si arzi, cajefifE de bucurie, pe fata cea mai tdndrd dintre cele cecdnti in foigor. Legea lui nu se po ate cdlca; focurile ard...

Cdntirelele ajunserd, de jelesc in cdntec pre cei cea\ c\znt in bdtaie pentru mdrirea neamului lor; durereastoarce inimile, piepturile se strAng, cdntecul se-neacd - gie1e aud porunca cea inspiim6ntdtoare.

-A! strigd in clipa aceasta cantdr ea\a cea mai tindrd,ca mu$cate de garpe.

Decebal rAspunse preotului:

- P[i]erdutule! N-auzi tu pe idntdreala cea maitdnbr6? aceea e fiica mea!

- Arzi cea urmdtoare! iegea-i sfdntd!Alt jipet de spaimd se auzi din foiqor. Decebal adaose:

- Ha, hal legea-i sfAntS, qi voi totugi o sucili, cd intr-oclipd ar arde pe una, intr-alta pe alta!

- Eu sunt robul 1ui Zamolxe!

- Robul lui Zamolxe! pentru ca sd-i sucegti legea?Dar bine cd eu is domnul tiu; am dard, mai mult cuvdntde-a o intoarce; et dard, tatd, cd o gi intorc, a$a, cb o $tergde tot $i pentru totdeauna. Acum piei dinaintea felei mele;gi mullumegte lui Zamolxe, ori mai bine mie, c61 i-amintors legea aqa, cd, in loc de femeia cea mai tdnird, sdard pe birbatul cel mai bitrdn. ..

l. in text: ,,cd,na" (n. ed.).