East European Center for Researchin Economics and Business

ECREB Essential Books

Repere pentru dezbatereProf. dr. SILVIU CERNA

24 februarie 2016

INTRODUCERE

• Cartea lui Piketty este considerată una din lucrările care

marchează o cotitură în gândirea economică (P. Krugman), dar şi una

foarte criticată

• Lucarea nu este uşor de evaluat şi de încadrat în tendinţele care

se manifestă în gândirea economică contemporanăse manifestă în gândirea economică contemporană

� Prezintă o serie de descoperiri importante, susţinute de serii de date lungi

şi cuprinzătoare, iar pentru originalitatea sa, Piketty trebuie, desigur, lăudat

� Amploarea analizei lui Piketty şi pluralitatea metodelor utilizate de el

îngreunează însă înţelegerea exactă a valabilităţii argumentelor şi, deci,

aprecierea corectitudinii concluziilor Capitalului...

Critici

• Unii critici susţin că datele pe care le conţine lucrarea nu par săsusţină concluziile (de ex., C. Giles)

• Economiştii instituţionalişti afirmă că aceasta "ignoră instituţiile”

• J. Galbraith îl critică pe Piketty din perspectivă neo-keynesiană

• Economiştii marxişti nu îl acceptă pe Piketty din principiu

• Reprezentanţii şcolii austriece arată că Piketty este, de fapt,marxist

• K. Rogof opune concluziilor lui Piketty rezultatele unei alteexcelente cărţi apărute recent (The Great Escape) după care în

lumea de azi inegalităţile sunt mai mici ca niciodată

Angus Deaton, The Great Escape: Health, Wealth, and the

Origins of Inequality, Princeton University Press,2013

CAPITALUL ÎN SECOLUL XXI: PRIVIRE DE ANSAMBLU (1)Scopul declarat al Capitalului...este studiul istoric al tendinţelor pe termen

lung ce se manifestă în repartizarea averilor şi veniturilor

Principala concluzie care se desprinde din lucrarea lui Piketty este că lumea nu a mai fost niciodată atât de inegală ca azi din secolele XVIII-XIX

�În SUA, 1% din populaţiedeţine 35% din toatăbogăţia, pe când în Europabogăţia, pe când în Europacei mai înstăriţi 1% deţinaproximativ 25% dincapitalul continentului

�Atât în SUA, cât şi înEuropa, 10% din populaţiedeţine mai bine dejumătate din capital

CAPITALUL ÎN SECOLUL XXI: PRIVIRE DE ANSAMBLU (2)

• Pentru a atenua aceste inegalităţi, el propune un impozit

mondial progresiv asupra averilor, însă recunoaşte că această

măsură este utopică, fiind greu de crezut că guvernele lumii vor

cădea de acord să impună un impozit la nivel mondialcădea de acord să impună un impozit la nivel mondial

• De asemenea, propune adoptarea de politici ce ţintesc

capitalul nefolosit, taxând moştenirile, salariile foarte mari şi

formele de bogăţie statică

CAPITALUL ÎN SECOLUL XXI: PRIVIRE DE ANSAMBLU (3)

Textul este structurat în patru părţi:

– natura raportului capital/venit

– dinamica raportului capital/venit– dinamica raportului capital/venit

– structura inegalităţilor (atât în ce ceea ce priveşte averea, cât

şi în ceea ce priveşte venitul)

– reglementarea capitalului inspirată de aceste analize

METODOLOGIA CAPITALULUI....

• Analiza istorică este construită în cadrul a trei "legi fundamentaleale capitalismului" şi este realizată prin trei metode:

– analiza procesului de repartiţie,– istorism– analiza instituţiilor

În acest context, prima problemă care se pune este ce înseamnă exact termenul "lege“exact termenul "lege“

• Cuvântul "lege" – ecou al limajului folosit de Marx şi Ricardo – nuînseamnă, la Piketty, o propoziţie strict empirică (aşa cum sunt legilenaturii)

– Primele două legi fundamentale sunt propoziţii analitice a priori adevărate

– A treia lege combină o propoziţie empirică cu una analitică

Legea 1

Este o lege a repartiţiei, care spune că ponderea venituluiadus de capital în venitul naţional este egală cu produsul dintrerata randamentului capitalului şi raportul dintre capital şi venit:

- ponderea venitului din capital în venitul naţional,

- rata randamentului capitalului,

βα ×= r

αr - rata randamentului capitalului,

- raportul capital/venit.

“Formula este o pură egalitate contabilă. Aceasta se aplică în toate societăţile şi tuturor epocilor, prin definiţie." (p. 96)

Legea 1 relevă două elemente esenţiale ale cadrului metodologic al Capitalului...:

– importanţa acordată analizei repartiţiei

– modul de definire a noţiunii de "capital“Notă: Aspectul problematic este modul de definire a “capitalului”

r

β

βα ×= r

Definirea capitalului (1)

• Economiştii clasici au înţeles că pentru a descrie dinamica unui sistemeconomic în cursul timpului este necesară o concepţie generală cu privire lamodul în care funcţionează diverse elemente ale sale (astfel încât să poatăfi conceptualizat în mod corespunzător comportamentul dinamic alsistemului economic)

• Prin prima sa lege, Piketty învederează influenţa pe care o au asupra saeconomiştii clasici:

"Vom defini "patrimoniul naţional" sau "capitalul naţional" ca valoaretotală, estimată la preţul pieţei, a tot ceea ce posedă rezidenţii şiguvernul unei ţări date, la un moment dat şi care poate eventual faceobiectul unui schimb pe o piaţă." (p. 89)

Rezultă că deşi noţiunea de "capital" a lui Piketty nu concordă cu modul în care majoritatea economiştilor definesc această noţiune, nu înseamnă

că el nu are nici un concept de "capital“

Definirea capitalului (2)

• Deşi este adevărat că modalitatea de definire al "capitalului" de cătrePiketty este mai abstractă decât modalităţile de definire "capitalului fizic",dar acesta nu este nici pe departe aşa de abstractă ca alte modalităţi dedefinire a "capitalului" – de exemplu, ca “relaţie socială” (Marx) sau ca“flux de cantităţi de muncă” (Bohm-Bawerk)

De fapt, măsura capitalului la Piketty este, în esenţă, o evaluarefinanciară a diverselor variabile de stoc, fiind echivalentă cu "averea“

• Indiferent dacă înţelesul noţiunii de "capital" la Piketty este sau nu unulcomun, acesta susţine că o asemenea definire este esenţială pentru ocorectă analiză a repartiţiei:

“Raportul capital/venit, măsurat la nivelul unei ţări în ansamblul ei, nu ne spune

nimic despre inegalităţile din interiorul respectivei ţări. Dar acest raport măsoarăimportanţa globală a capitalului într-o societate, iar analiza lui constituie, prin urmare,o condiţie prealabilă indispensabilă studiului inegalităţilor” (p. 94).

Repunerea repartiţiei în centrul analizei economice

• Prima lege fundamentală a capitalismului a lui Piketty ilustreazăprimul din amintitele trei elemente metodologice ale Capitalului...,:analiza repartiţiei

• Nu este surprinzător că repartiţia are un rol central înmetodologia lui Piketty, dată fiind admiraţia sa pentru proiectulmetodologia lui Piketty, dată fiind admiraţia sa pentru proiectulclasic:

Economiştii secolului al XIX-lea au un merit imens: aşezau problemarepartizării în centrul analizei şi căutau să studieze tendinţele pe termen

lung. [...] A venit de mult timp momentul să repunem problema

inegalităţilor în centrul analizei economice şi să abordăm din nou

întrebările deschise în secolul al XIX-lea." (p. 38)

Legea 2

• Nu este o identitate contabilă, ci mai degrabă o condiţie aechilibrului pe termen lung a raportului capital/venit

• Această condiţie nu arată factorii istorici care determinămărimea raportului capital/venit, ci spune doar cât este nivelul de

echilibru al raportului capital/venit pentru un o rată a economisirii şi

o rată a creşterii economice dateo rată a creşterii economice date

g

s=β

β

s

g

- raportul capital/venit

- rata economisirii (“rata acumulării” – în limbajul ec. polit. a socialismului)- rata creşterii economice

Stabilirea condiţiei de echilibru pe termen lung are o consecinţă importantă asupra metodologiei lui Piketty

• În contextul Capitalului..., o adevărată analiză economică necesităo perspectivă pe termen lung, în special în ţările dezvoltate

• Economiile capitaliste cu piaţă financiară dezvoltată au pe termenscurt mari fluctuaţii atât în ceea ce priveşte creşterea, cât şi în ceeascurt mari fluctuaţii atât în ceea ce priveşte creşterea, cât şi în ceeace priveşte economisirea, ceea ce afectează repartiţia veniturilor şia averilor

• Pe lângă fluctuaţiile pe termen scurt ale preţurilor activelorfinanciare, este posibil, de asemenea, să aibă loc ajustăristructurale sau schimbări instituţionale, care pot ascundetendinţele manifestate pe termen lung. (p. 30-36).

Necesitatea perspectivei pe termen lung (1)

• Piketty contrazice concluziile care se desprind din celebra curbă înformă de U a lui Kuznets, care arată relaţia dintre venit şi inegalitate

"Nici un proces structural de comprimare a inegalităţilor – îndeosebi a

inegalităţilor în raport cu munca – nu pare să opereze pe termen lung, contrar

predicţiilor optimiste ale teoriei lui Kuznets." (p. 453).

• De fapt, "şocurile bugetare şi politice antrenate de războaie au

avut un efect şi mai distructiv pentru capital decât luptele propriu-

zise" (p. 246), ceea ce se poate dovedi a fi cauza relaţiilor observatede Kuznets

• Ca urmare, Piketty îşi extinde analiza, iar datele pe care le prezintăpar să susţină critica sa la adresa lui Kuznets

Necesitatea perspectivei pe termen lung (2)

• Prima implicaţie metodologică pe care Piketty o desprinde de aici estecă: "orizontul unei generaţii, adică aproximativ 30 de ani, constituie în ochiinoştri scara de timp cea mai semnificativă pentru evaluarea modificărilorapărute într-o societate dată." (p. 135)

Analiza economică riguroasă trebuie să se situeze într-un cadru istoric pe termen lung, cu riscul de a estompa fluctuaţiile pe termen scurt provocate

de evenimente istorice neprevăzutede evenimente istorice neprevăzute

• A doua implicaţie este întărirea semnificaţiei analizei repartiţiei: "o ţară care economiseşte mult şi care creşte lent acumulează pe termen lung un enorm stoc de capital – ceea ce, la rândul său, poate avea consecinţe considerabile asupra structurii sociale şi a repartizării avuţiilor în ţara în cauză." (p. 276).

Procesele istorice contribuie la configuraţia actuală a repartiţiei, ceea ce face necesară analiza evoluţiei în timp a tiparelor economisirii şi creşterii

pentru a înţelege repartiţia actuală a veniturilor şi averilor

Legea 3

• Expresia acestei legi este relaţia de inegalitate:

• Această relaţie este "mai degrabă o realitate istorică, decât o

necesitate logică absolută". (p. 581)

gr <

• Însă, atâta vreme cât această relaţie există într-o economie:

"trecutul tinde să devoreze viitorul: averile din trecut cresc mai rapid, fără muncă,

decât bogăţiile dobândite prin muncă şi pe baza cărora se poate economisi." (p.623-624)

Ca urmare, inegalitatea repartiţiei creşte rapid pe măsura ce creşte inegalitatea averilor

• Dacă este privită ca factor istoric, nu ca necesitate logică,înseamnă că repartiţia veniturilor – şi, astfel, tendinţele istorice petermen lung, în rândul cărora se numără însăşi relaţia – pot fimodificate prin politicile publice şi prin schimbările instituţionale

Instituţiile sunt esenţiale în determinarea performanţelor economice

gr <

gr <

• Rolul proeminent al analizei instituţionale este accentuat de ampladiscuţie pe care Piketty o face cu privire la modul în care estedeterminat parametrul r (randamentul capitalului)

La Piketty, rata randamentului capitalului, r, este determinată de tehnologie şi de valoarea (volumul) capitalului existent

• Una din criticile la adresa lui Piketty este că acceptă teoriaproductivităţii marginale (D. Colander)

• Nu numai că Piketty critică teoria productivităţii marginale, dar lael preţul capitalului rămâne neschimbat doar atâta timp câttehnologia relevantă şi instituţiile rămân aceleaşi:

"Preţul capitalului, dincolo de bulele de durată scurtă sau medie care le"Preţul capitalului, dincolo de bulele de durată scurtă sau medie care le

caracterizează întotdeauna şi de eventualele divergenţe structurale pe termen lung,

este întotdeauna în parte o construcţie socială şi politică: el reflectă noţiunea de

proprietate, ce predomină într-o societate dată şi depinde de multiple politici şi

instituţii ce reglementează relaţiile dintre diferite grupuri sociale interesate – şi în

particular între cei care posedă capital şi cei care nu posedă." (p. 312)

Analiza lui Piketty arată foarte clar importanţa instituţiilor în evoluţia economiei

ABORDAREA NEO-ISTORICĂ (1)

• Deoarece Piketty foloseşte analiza repartiţiei, istorismul şiinstituţionalismul ca baze metodologice, se poate spune că autoruloferă – sau cel puţin sugerează – o nouă concepţie asupra economiei

Pentru a desemna această concepţie, se poate folosi termenul de "neo-istorică"

� Analiza lui Piketty contrazice modul de tratare a problemelor� Analiza lui Piketty contrazice modul de tratare a problemelorrepartiţiei în teoria economică neoclasică (şt. econ. standard,mainstream economics) (aceasta ignoră rolul pe care clasele sociale şirepartiţia îl joacă în istoria gândirii economice)

� Lucrarea lui Piketty marchează o reîntoarcere la tradiţia gândiriieconomice – populară atât în perioada clasică a economiei politice,cât şi în perioada anterioară constituirii acesteia -, care considerăştiinţa economică atât un demers ştiinţific, cât şi unul moral

ABORDAREA NEO-ISTORICĂ (2)

• Analiza repartiţiei este centrală atât la economiştii clasici, cât şi laPiketty, ceea ce face ca ambele abordări să fie inerent normative

"Atunci când analizăm inegalitatea repartiţiei veniturilor, este imperios necesarsă distingem cu grijă între aceste dimensiuni şi componente diferite, mai întâi dinraţiuni normative şi morale (problema justificării inegalităţii se pune diferit pentruveniturile din muncă, pentru moştenire şi pentru randamentele capitalului[veniturile aduse de capital-trad. ns.]) şi apoi întrucât mecanismele economice,sociale şi politice care pot explica evoluţiile observate sunt complet distincte" (p.403)sociale şi politice care pot explica evoluţiile observate sunt complet distincte" (p.403)

� Cauza unei anumite repartizări a bogăţiei – fie că este justă sau injustă – areconsecinţe majore asupra reacţiei la această repartizare, inclusiv asuprarăspunsului la întrebatea dacă trebuie sau nu ca repartizarea respectivă să fiemodificată printr-o anumită politică

• Concepţia economică neo-istorică respinge pozitivismul logic� Ştiinţa economică nu poate fi o ştiinţă "liberă de valori" ("obiectivă" – n.ns.)(Wertfreiheit – M. Weber), dacă vrea să formuleze probleme pertinente.

ABORDAREA NEO-ISTORICĂ (3)

Metodologia lui Piketty se deoasebeşte de abordarea istorică a economiştilor clasici

Prin prezentarea modului în care preţul factorilor de producţieeste determinat de productivitatea marginală (şi, mai departe,modul în care preţul acestor factori determină, la rândul său,repartiţia veniturilor în economie)repartiţia veniturilor în economie)

Prin critica teoriei productivităţii marginale aşa cum apare aceastaîn ştiinţa economică neoclasică

"Principala problemă a teoriei productivităţii marginale este pur şi simplu aceea că ea

nu explică diversitatea evoluţiilor istorice şi a experienţelor internaţionale. Pentru a

înţelege dinamica inegalităţilor salariale, trebuie să introducem un rol pentru diferitele

instituţii şi norme care caracterizează, în toate societăţile, funcţionarea pieţei muncii." (p.508).

CONCLUZII

� Măsurile propuse de Piketty au şanse mici de a fi adoptate, ceeace recunoaşte în primul rând el

� Chiar dacă problema nu va fi rezolvată prin propunerile pe carele-a formulat, inovaţiile metodologice şi concluziile sale îi asigurăautorului intrarea în istorie (şi poate un premiu Nobel)

� Indiferent dacă politicile propuse vor fi sau nu aplicate, Piketty aprodus deja un un impact social considerabil prin volumul său,antrenând societatea într-o dezbatere asupra inegalităţii

� „Capitalul în secolul al XXI-lea” este una dintre cele maiimportante lucrări economice ale debutului de secol al XXI-lea