SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2
229
THE PRESENCE OF SYMBOL AND ALLEGORY IN THE DECORATIVE ART WORK
OF THE PALACE OF CULTURE FROM TÎRGU MUREŞ
Cristiana Puni, PhD Candidate, ”Babeş-Bolyai” University of Cluj-Napoca,
Abstarct. The presence of symbol and allegory in the decoratvie art work of the Palace of Culture
from Targu Mure. The Palace of Culture from Târgu Mureş is well know for his outdoor decor, whose
spokesperson is the presence of mosaics, reliefs, altoreliefs, sculptures and hardware, to this we add
the whole policolore roof. All these elements, that are in a perfect combination enroll the grand
building in the Hungarian Secession, over which were strewn local influences and patterns inspired by
the western Art Nouveau. In Art Nouveau the allegorical images and symbols are fully used to
illustrate a certain idea, in most art works, the symbols are hidden behind the story through an
impressive mystical iconography. For the decorative art work from the Palace of Culture, both
mosaics and stained glass, also paintings are hiding elements of great symbolic value illustrating the
myths and traditions of Hungarian folk, but here and there are present also Romanian folk elements.
Regarding the whole color range approached, this was influenced by nature according the Art
Nouveau organic artistic program. These colors create more expressive effects by clear and natural
contrasts, focusing on the expression of subjective spirituality. There is an interdependence between
colors and shapes, the first highlight the last, they emphasize the strong contrasts and gives them the
energy to move before the eyes of the viewer. The decorative ensemble made for the palace managed
to capture an entire atmosphere came alive because of the drawn human figures and landscapes. The
symbolism lies in the themes approached in the scenes that are introducing us to the world of
mythology and folklore. The Palace of Culture stands as a witness to a cosmopolitan era due to the
way the local plastic ideas were combined with those from Western Europe.
Keywords: Hungarian seccesion, decorative art work, symbol, allegory, multiculturalism.
Prin abordarea subiectului de faţă ne propunem să tratăm compoziţiile cu conţinut
simbolic în artele decorative în cazul Palatului Culturii din Târgu Mureş.
Motivăm acestă alegere pe nevoia de reactualizare a importanţei edificiului ca
marcă a târgului de pe Mureş şi în acelaşi timp poziţionarea acestei valori în cadrul
elementelor patrimoniului universal lăsat de mişcarea Secession în această urbe.
Pornind aşadar de la faptul că simbolistica identificată în lucrările decorative ale
palatului sunt de inspiraţie folclorică, ce ilustrează cu o puternică vivacitate miturile
populare ale secuilor, maghiarilor dar şi ale românilor, studiul de faţă îşi propune să
contribuie la crearea unei punţi între epoca de început de secol XX şi prezent.
Cercetarea de faţă se bazează pe identificarea acelor simboluri, dar şi alegorii care au
o circulaţie nu doar locală, ci una regională.
Circulaţia regională central-europeană a simblolurilor din artele decorative de sfârşit
de secol XIX în cazul Europei Centrale, e o consecinţă a legăturilor culturale din perimetrele
naţionale ale Imperiului Austro-Ungar, conexate şi acestea mişcării secessionistă din alte
centre artistice europene.
Palatul Culturii din Târgu Mureş beneficiază de un întreg decor exterior, al cărui
purtător de cuvânt este prezenţa mozaicurilor, basoreliefurilor, altoreliefuri, sculpturi şi
feronerie, la acestea se adaugă şi ansamblul acoperişului policolor. Toate aceste elemente,
într-o combinaţie perfectă înscriu clădirea în secessionul maghiar, peste care s-au presărat
influenţe locale transilvănene dar şi modele inspirate din Art Nouveau vestic.
SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2
230
Utilizarea unor simboluri şi conotaţii alegorice în operele de artă are ca scop
reactualizarea şi aducerea în conştiinţa omului universul miturilor sale populare, a tot ceea
ce înseamnă tradiţie şi folclor1. Majoritatea semnelor de felul acesta sunt prezente în
aceeaşi formă încă din lucrările antichităţii, vorbim aici de lumea orientală, mediteraneeană
chiar şi de cea precolumbiană.
În Art Nouveau imaginile alegorice sunt utilizate din plin pentru a ilustra o anumită
idee. În majoritatea lucrărilor, simbolurile sunt ascunse în spatele poveştii printr-o
iconografie mistică impresionantă. În cazul lucrărilor decorative din cadrul Palatului Culturii
târgumureşean, atât mozaicul, cât şi pictura şi vitraliul ascund elemente simbolice de mare
valoarea ce ilustrează mituri populare şi tradiţii folclorice maghiare, secuieşti, dar pe alocuri
sunt prezente şi elemente populare româneşti.
În ceea ce priveşte mozaicurile exterioare cel mai impresionant prin compoziţie şi
semnificaţie este cel de pe faţada principală (Fig. 1). Această compoziţiei ilustrează o
scenă omagială dedicată oraşului Târgu Mureş. Lucrarea cu temă istorică se prezintă ca o
scenă alegorică ce vrea să povestească un episod din istoria târgului de pe Mureş.
Compoziţia este împărţită în trei registre verticale şi într - unul orizontal. Centrul de interes se
află în registul median care prezintă interes nu doar pentru ceea ce semnifică din punct de
vedere al scenei, ci şi al complexităţii plastico -decorative. Avem aşa dar, un personaj
feminin tronând şi flancat de alte două personaje păzitoare înzestrate cu aripi. Grupul
este amplasat pe un soclu redus ca dimensiune. Personajul feminin simbolizează patria-
mamă şi este redat cu o sabie în mâna stângă pe care se sprijină, celelalte două personaje
redate din profil într-o atitudine autoritară, se sprijină cu mâna stângă pe stema
oraşului cea din dreapta, iar cea din stânga având stema
1 Ion Frunzetti, În căutarea tradiţiei, Editura Meridiana, Bucureşti, 1998, p. 110, passim.
Fig. 1. Nagy Sándor, Roth Miksa, Patria mamă, faţada principală.
SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2
231
statală. Păstrându-se simetria compoziţională, la baza lucrării în dreptul celor doi paznici se
află monumente din arhitectura Târgu Mureşului, în stânga primăria şi în dreapta cetatea cu
biserica. Această alegere pentru monumente se justifică prin accentuare ideii de putere. Cele
trei construcţii reprezintă inima unui oraş.
Adepţi ai artei moderne, realizatorii acestei compoziţii au căutat o formulă
stilistică şi decorativă care să surprindă motivul istoric prin ornamente din arta
populară, din repertoriul liniei şi în special printr-o paletă cromatică expresivă, originală
şi reprezentativă pentru stilul secession. Toate personajele sunt redate hieratic, fără a se
ţine cont de spaţialitate sau de corespondentul perspectivei reale. Astfel, fundalul lucrării
este redat în auriu, reliefând volumele din prim-plan. Jocul culorilor şochează prin
vigoare, iar contrastul oferă senzaţia de spaţialitate. Pe lângă valoarea decorativă a
gamei cromatice utilizate, mai există şi una simbolică, în acord cu principiile Art Nouveau.
Nuanţele luxuriante sunt un adevărat exerciţiu plastic, fiind în acord cu fundalul auriu,
găsim astfel tonuri de maro, albastru şi verde. Cele mai dominante sunt culorile pământii,
dar în evidenţă iese paleta cromatică utilizată la cele două steme: un roşu şi albastru
puternic, ambele saturate la care se adaugă ca o pată izolată albul. Vestimentaţia figurilor
este sobră, în acord cu momentul solemn, dar nu lipsită de lumea fabuloasă a
elementelor decorative prin organizarea multicoloră. Detaliul cu care sunt lucrate hainele
personajelor susţine funcţia estetică a panoului, dar în acelaşi timp redă costumele
naţionale: maghiar şi românesc. Limbajul coloristic urmăreşte viziunea decorativă Art
Nouveau şi cu tendinţele simboliste.
Figura feminină din centrul compoziţiei simbolizează oraşul, fiind întărit de
prezenţa blazonului şi a elementelor de arhitectură- primăria şi cetatea. În perioada Art
Nouveau se alegea figura feminină pentru că aceasta exprima conceptul de
spiritualitate şi frumuseţe totală2, cunoscând faptul că încă din perioada antichităţii
reprezentările alegorice erau de cele mai multe ori figuri feminine. Importanţa
acestei reprezentări a patriei-mamă este scoasă în evidenţă şi de cei doi paznici ce
mărginesc tronul pe care se află simbolizat oraşul, paznicii redaţi cu aripi ilustrează ideea de
sacralitate.
Această combinaţie între amplasarea tronului între doi îngeri face o legătură
directă cu misticul, inspirând sentimentul de veneraţie. Faptul că figurile care înaintează
spre centrul compoziţiei reprezintă personaje din toate stările sociale, de diferite
naţionalităţi ilustrează o notă cosmopolită a oraşului, ceea ce era o dominantă a epocii
respective. Sinceritatea, eleganţa, dar şi gravitatea figurilor conferă un aer solemn întregii
opere, ca un îndemn la contemplarea frumuseţii oraşului şi la aprecierea acestuia.
Simbolicul în această compoziţie stă sub semnul reprezentării patriei-mamă, a
îngerilor, a elementelor de arhitectură specifice oraşului şi figurile solemne ce se îndreaptă
către tron, care de asemenea este un element simbolic. Pe lângă aceste forme, culorile
contribuie şi ele la simbolismul compoziţiei. Cea mai importantă culoare fiind auriul prin
semnificaţia sa şi prin dominarea întregii suprafeţe. Auriul reprezintă o culoare învestită cu
un întreg simbolism, anume exprimă regalitatea, inteligenţa şi puterea, trăsături care
ilustrează perfect mesajul transmis de compoziţie. Astfel, acest panou monumental
2 Gabriele Fahr-Becker, Art Nouveau, Editura Noi, Bucureşti, 2007, p. 17.
SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2
232
integrează perfect în compoziţia sa atât o paletă cromatică cu valori simbolice, cât şi semne
şi elemente heraldice sugestive.
În ceea ce priveşte pictura interioară a palatului, aceasta uimeşte prin universul
simbolic pe care îl prezintă privitorului. Temele ilustrează balade secuieşti, maghiare
chiar şi româneşti printr-un stil narativ, ce îmbină în compoziţie elementele folclorice cu
cele mitice.
Una din picturile reprezentative pentru poporul român este cea care o reprezintă pe
Ecaterina Varga (Fig. 2). Scena redată de artist o prezintă pe nobila maghiară în momentul
arestării, când cei doi jandarmi o ţin de ambele mâini în faţa preotului care priveşte
satisfăcut. Povestea acestei eroine este ilustrativă pentru lupta drepturilor românilor din
Munţii Apuseni. Ecaterina Varga nereuşind să rezolve o problemă legală la Braşov a decis
să se adeseze Curţii Imperiale de la Viena, care nu a arătat disponibilitate, casând cazul.
Astfel, ea a decis să ţină partea iobagilor români în privinţa drepturilor lor, imediat după
Fig. 2. şcoala din Gödöllő, Arestarea Ecaterinei Varga, holul palatului.
1840. Ecaterina Varga a fost numită Doamna Moţilor şi a înaintat o serie de petiţii şi cereri
Guberniului Transilvaniei pentru a rezolva problema drepturilor românilor. Acuzată de
instigare, Ecaterina Varga a fost arestată pentru cauza românilor şi a stat în închisoare o
perioadă de timp, după care a f o s t exilată în satul său natal. Chiar dacă pictura nu
abundă în simboluri bazându-se pe fapte reale, este de mare însemnătate pentru ceea ce
simbolizează dreptatea şi lupta pentru cauza poporului român. Valoarea lucrării stă în
semnificaţia ascunsă de poveste, de destinul unei eroine trădată chiar de un alt luptător
pentru libertăţile românilor, Andrei Şaguna. Tema aminteşte de romantism, de exaltarea
sentimentului naţional pentru libertate şi dreptate. Nu în ultimul rând se doreşte scoatere în
evidenţă a cosmopolitismului ce domina în Belle Epoque. Simbolistica eroului constă în
legătura pe care o face între valorile terestre şi cele cereşti având rolul războinicului
SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2
233
învestit cu curaj, forţă şi îndemânare dând dovadă de inteligenţă animată de o pasiunea
spirituală3.
Un alt ciclu de fresce care ilustrează mitul popular, este reprezentat de un
grup format din trei picturi dezvoltând o temă pastorală, inspirată din versiunea
baladei Mioriţa care circula pe Valea Gurghiului.. Una dintre scene îl reprezintă pe
ciobanul moldovean alături de oile sale, apoi o scenă următoare este cea a celorlalţi ciobani
cel vrâncean şi cel ungurean care prin atitudinea lor îngândurată demonstrează crima
înfăptuită. Aceste două picturi sunt individuale prin compoziţie, dar legate din punct de
vedere al subiectului abordat.
.
Inspirată din mitologia maghiară este scena alegorică Jertfa (Fig. 4). Această scenă
ilustrează un ritual păgân de înlăturare a zeităţilor rele. Inspiraţia vine din zona orient
ului sugerată prin cromatica bogată în tonuri saturate. Albastrul prezent în mai multe nuanţe,
are rolul de a supune spiritele, având calitatea de culoare sacră utilizată în magie4. Prezenţa
magului ilustrat în figura bătrânului accentuează caracterul de gravitate al scenei, iar prin
atributul bărbii, acesta exprimă puterea şi integritatea, pe lângă înţelepciunea oferită de
senectute. Un alt simbol prezent constă în numărul de personaje reprezentate, anume
douăsprezece, o cifră cu încărcătură simbolică, ce exprimă ideea universului în mişcare,
făcând legătura dintre spaţiu şi timp, reprezentând produsul celor patru puncte cardinale cu
cele trei niveluri ale lumii. În fundal, apare sub o plastică stilizată un arbore, care face
aluzie la arborele vieţii în contextul alegoric. Simbolurile creează o atmosferă tensionată,
una specifică desfăşurării unui ritual în care se aduce o jertfă. Ceea ce accentuează atmosfera
severă, mistică este şi ridicarea mâinilor de către cele două personaje feminine din spatele
3 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, Editura Polirom, 2009, pp. 376-377.
4 Florentin Popescu, Dicţionar de mitologie orientală, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2005, p. 10.
Fig. 3. Körösföy Kriesch Aldár, Jertfa, holul palatului
SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2
234
magului, ca o legătură cu divinul, dar acest detaliu poate fi şi o rezolvare compoziţională ce
echilibrează structura picturii.
Fig. 3. Körösföy Kriesch Aldár, Jertfa, holul palatului.
Şcoala de la Gödölő a realizat o galerie impresionantă de vitralii ce comunică o
atmosferă specifică Transilvaniei, transpunând povestea în ochii târgumureşenilor.
Complexul celor patru tripticuri de vitralii surprind o esenţă dramatică, tragică prin
eroismul personajelor. Aceste balade cu circulaţie în zona Harghitei şi Covasnei, sunt
ilustrate prin intermediul unui limbaj plastic de factură
simbolistă. Figurile sunt desenate cu acurateţe în structura
translucidă a sticlei cu o linie ce se modelează pe
suprafaţa bidimensională, cu mişcări ondulatorii. Jocul
grafic de o perfectă ritmicitate aduce o atmosferă elegantă
prin estetica curbilinie. Poveştile transpuse în cele patru
tripticuri urmăresc comunicarea unor poveşti care ilustrează
prin conţinutul simbolic, coloristic şi prin reprezentările
peisajelor sau cele arhitecturale o lumea mitologică secuiască
şi maghiară.
Tot ansamblul se constituie pe un fir narativ dinamic, încărcat cu o viziune
spirituală. Una din cele mai universale poveşti este cea relatată de al doilea triptic din
grupul central, şi anume povestea celor doi tineri îndrăgostiţi (Fig. 5). Simbolicul acestui
vitraliu stă în împlinirea iubirii după moarte ceea ce vrea să demonstreze că există iubiri
eterne şi sincere.
Fig. 4. Nagy Sándor, Róth Miksa, Kádár Kata, sala Oglinzilor.
SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2
235
Ilustrativă apare ultima scenă în care cei doi îndrăgostiţi, cu toate că au fost
înmormântaţi separat, au ajuns împreună în lumea spirituală atingându-şi aspiraţia la
sentimentul iubirii. Această scene simbolizează fericirea, dar şi puterea prin unirea celor
doi, pacea lor sufletească este redată prin expresia stilizată a liniştii care se citeşte pe faţa
lor. Sunt înconjuraţi de flori care îi împreunează într-o lume în care pot fi fericiţi în urma
suferinţei îndurate pe pământ. Prezenţa florilor are o semnificaţie puternică, încă din
Antichitate acestea au avut pe lângă rolul decorativ şi unul protector împotriva răului şi
unul curativ. În această compoziţie rolul lor este de a pune în lumină nunta celor doi.
Tragismul momentului este sugerat de gama cromatică, mai sigură şi mai pronunţat,
existând o culoare dominantă: verdele. Compoziţia în stil Art Nouveau este surprinsă şi aici
prin împletirea liberă, dar încărcată a liniilor ce conferă viaţă formelor, prezentând nişte
siluete voluminoase parcă în mişcare. Joc liniilor are ca scop debarasarea efectului de static
Simbolistica este una complexă ilustrând o serie de atitudini: dragoste,
frumuseţe, puritate şi unire. Ultima din aceste trăsături se traduce prin nunta care are loc în
ultima scenă în prezenţa florilor. Comuniunea sufletelor celor doi stă sub semnul iubirii
pure şi devotate care nu şi-a pierdut speranţa împlinirii.
Ambiţia şi succesul dragostei sunt simbolizate de culorile
verde şi roşu, iar iubirea blândă prin roz, violet şi albastru.
Suferinţa este simbolizată aici de moartea fetei înecate, fiind
reprezentată cu trupul învăluit de plante pentru a accentua
starea ei sufletească de constrângere şi tensiune.
Compoziţia este expresia eternului, ce se traduce
ca simbol al purităţii spirituale. Balada maghiară
transpusă în vitraliul următor este cunoscutul
basm Salamon Sara (Fig. 6). Basmulsurprinde
aceeaşi temă, a iubirii, dar în acest caz fără
împlinire şi surprinde curajul de care dă dovada
eroina pentru a se întâlni cu iubitul său. Aici e subsumată ideea de sacrificiu simbolizată de
curajul fetei de a-şi risca viaţa doar pentru iubire. Naraţiunea surprinde perfect
esenţialul baladei prin înşiruirea cronologică a evenimentelor, fiecare moment fiind
învestit cu o simbolistică proprie. Primul moment important al zilei, dimineaţa
simbolizează speranţa şi viitorul, victoria luminii asupra întunericului. În concepţia
populară, răsăritul este asociat cu Dumnezeu, cu lumina, în consecinţă cu binele5.
Amiaza reprezintă lupta, momentul crucial al zilei în care se desfăşoară acţiunea care va
decide destinul tinerei eroine, iar ultimul moment, amurgul, se identifică cu moartea
acesteia. Simbolistica la care se apelează este cea care anunţă noaptea, momentul
întunericului tradus ca trecerea spre o altă lume, acea a morţii. Totodată surprinde şi o
ambianţă nostalgică pentru ceea ce a fost. La asfinţitul soarelui se remarcă retragerea
5 Ivan Evseev, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara, 2001, p. 55.
Fig. 5. Nagy Sándor, Róth Miksa,
Salamon Sára, sala Oglinzilor.
SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2
236
imperceptibilă a luminii, evocând durerea şi chinul morţii. Aceste momente se potrivesc cu
emoţiile trăite de eroină, care după aspiraţia de a se întâlni cu iubitul său trece prin lupte şi
suferinţe, pentru a sfârşi în lumea de dincolo simbolizată de amurgul trist.
Un alt simbol prezent este calul, aliatul eroinei, călăuza acestei pe parcursul
drumului. Este prezent alături de ea în fiecare moment, în special în ultima scenă unde rolul
său este cel de a desăvârşi ritualul funerar. Acest motiv apare şi în balada populară Toma
Alimoş, cu aceeaşi funcţie de a întoarce eroul în natură, plasându-l într-un mormânt
constituit din flori şi plante care păstrează memoria acestuia pentru veşnicie. În timpurile
trecute, calul era considerat un animal de cult pe lângă emblema sa, a eroicului, a ideii de
triumf alături de cavaler. În această lucrare calul este însoţitorul morţii deoarece conduce
sufletul eroinei pe tărâmul de dincolo, fără a o proteja de metamorfoza maleficului.
Prezenţa răului este confirmată în scena a doua, a luptei, prin figura masculină
încornorată. Atributul coarnelor este clar un simbol a l manifestării diavolului, o
reprezentare clară a luptei eroinei cu răul.
Un element care anunţă neîmplinirea iubirii este floarea soarelui prezentă încă din
prima scenă a firului narativ. Conform unei legende greceşti, nimfa apelor Clyte s-a
îndrăgostit de Apollo, zeul soarelui. Cu toate că eroina îşi îndrepta privirea către el în tot
timpul zilei, urmărindu-l, el nu i-a răspuns dragostei arătate. Zeii au decis să o
transforme într-o floare cu petale galbene precum soarele de care s-a îndrăgostit. Iubirea ei
rămâne neîmplinită rămânând a însoţii soarele pe tot parcursul zilei pe cer, îndreptându-
şi coroana către locul unde se află acesta, iar în momentul în care apune, aplecându-şi
privirea către pământ. Printre alte semnificaţii derivate din această legendă reiese şi
devoţiunea permanentă şi ambiţia, iubirea dezinteresată. Aceste caracteristici întăresc
simbolul iubirii puternice apărut în povestea din acest vitraliu.
O altă floare ce exprimă un anume simbolism este crinul alb apărut în ultima scenă.
Acesta simbolizează moartea unei fiinţe nevinovate. Crinul a fost învestit cu
profunde semnificaţii încă din perioada antică, fiind asociat cu zeităţile feminine
precum Hera sau Afrodita, iar în perioada creştinătăţii cu Fecioara Maria devenind simbol
al procreării, purităţii şi martirului. Aceste atribute se potrivesc cu acţiunea redată, adică
ritualul funerar al eroinei. Un alt accesoriu al vitraliului sunt culorile care transpun
povestea într-o lume mistică, plină de sentimente profunde şi captivante.
După cum am văzut, atât mozaicul, frescele şi vitraliul abundă în elemente
simbolice menite a releva o lume a misterelor, a tradiţiilor populare. Art Nouveau, ca un
stil sinestezic a încercat să combine literatura cu artele vizuale rezultând poveşti expresive
transpuse pe suprafeţe plane. Această artă a simbolului a fost preluată şi de Secessionul
maghiar care a reuşit să surprindă într-un aranjament plastico-decorativ baladele aflate în
circulaţie în imperiu, în special cele din zona Transilvaniei specifice maghiarilor, secuilor
şi românilor. Pluralismul motivelor simbolice este dovada importanţei pe care ele au
căpătat-o în această perioadă în care naţiunile îşi căutau o identitate proprie.
Cuvântul care caracterizează pe deplin Art Nouveau este energia, aceasta se
dezlănţuie sub mişcările ritmate ale liniei. Toate aceste imagini dansante6 se află prezente
6 Amelia Pavel, Simboluri, surse, idolatrii în arta modernă, Editura Du Style- Atlas, Bucureşti, 1998, p. 43,
SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2
237
în artele care înfrumuseţează palatul printr-o subliniere accentuată a formelor fluide ce se
aranjează într-o coregrafie ce concentrează simboluri. Imaginea devine astfel o metaforă
ce exprimă un anumit scenariu, acest lucru se petrece în urma interpretării pe care
privitorul o face sub impulsul nevoii ochiului de a face legătura cu ceva cunoscut7. Cadrul
în care se desfăşoară evoluţia artei 1900 este puternic marcat de evenimentele istorico-
sociale care au dus la elaborarea unei estetici diferite faţă de ceea ce exista înaintea apariţiei
primelor mişcări ale artei moderne. Tot în acest peisaj se adaugă şi tehnologizarea care a
determinat arta să îşi caute o estetică mai poetică, mai ideală8. Aceste noi idealuri estetice se
află prezente în mozaicurile, picturile, vitraliile palatului.
În ceea ce priveşte întreaga gamă cromatică abordată, aceasta a fost influenţată de
Natură, pe motivul organicist al Art Nouveau. Culorile creează efecte mult mai expresive
prin contrastele evidente şi naturale, prin concentrarea asupra exprimării unei spiritualităţi
subiective9. Există o interdependenţă între culori şi forme, cele dintâi le pun în valoare pe
ultimele, le scot în relief prin contrastele puternice şi le oferă energia necesară pentru a se
mişca în faţa ochilor privitorului. Ansamblul decorativ executat pentru palat a reuşit să
surprindă o întreagă atmosferă care a prins viaţă datorită figurilor umane şi a peisajelor fin
desenate. Unitatea compoziţională, armonia, echilibrul au fost rezolvate prin redarea stării
interioare a figurilor umane, stabilirea unei legături puternice cu natura prin realizarea unor
cadre idilice. Culorile alături de forme, trezesc scenele bidimensionale la viaţă, cu toate că
au fost realizat pe un material dur.
Figurile sunt redate corect, respectând anatomia corpului uman, perspectiva este
sugerată de succesiunea planurilor şi de contraste, veşmintele impresionează prin atenţia
acordată detaliilor ornamentale pentru respectarea portului popular. Simbolistica acestor
scene stă în temele abordate care te introduc în universul mitologiilor şi al folclorului.
BIBLIOGRAFIE:
Ailincăi, Cornel, Opera fereastră, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991.
Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicţionar de simboluri, Editura Polirom, 2009.
Evseev, Ivan, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord,
Timişoara, 2001.
Fahr-Becker, Gabriele, Art Nouveau, Editura Noi, Bucureşti, 2007.
Frunzetti, Ion, În căutarea tradiţiei, Editura Meridiana, Bucureşti, 1998.
Pavel, Amelia, Idei estetice în Europa şi arta românească la răscruce de veac, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1972.
Pavel, Amelia, Simboluri, surse, idolatrii în arta modernă, Editura Du Style- Atlas, Bucureşti,
1998.
passim.
7 Cornel Ailincăi, Opera fereastră, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991, p. 15. 8 Amelia Pavel, Idei estetice în Europa şi arta românească la răscruce de veac, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1972, p. 30. 9 Ibidem, p. 130.
SECTION: HISTORY AND CULTURAL MENTALITIES LDMD 2
238
Popescu, Florentin, Dicţionar de mitologie orientală, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2005.