1
MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
NOTE DE CURS
INSTITUȚIA OMBUDSMANULUI
(Ciclul I)
AUTOR:
Victor Rusu
mg. în drept, lector. univ.
Aprobat la şedinţa Catedrei Drept public
din: 20.05.2013, proces-verbal Nr. 10
Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM
la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5
Aprobat la ședința Senatului USEM
din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9
CHIŞINĂU – 2013
2
C U P R I N S
Introdicere ................................................................................................................. 3
Tema 1: Consideraţii generale privind apariţia instituţiei ombudsmanului .............. 5
1.Evoluția instituției ombudsmanului. ...................................................................... 5
2.Modelul suedez și ombudsmanul instituțiilor europene. ....................................... 6
3.Poziţia Parlamentului în raport cu instituția ombudsmanului. ............................... 6
Tema 2: Premisele apariţiei instituţiei avocatului parlamentar ................................. 7
(ombudsmanului) în Republica Moldova ................................................................... 7
1.Avocatul parlamentar în sistemul de drept al Republicii Moldova ....................... 7
2.Originea avocatului parlamentar ............................................................................ 8
Tema 3: Natura juridică a instituţiei avocatului parlamentar (ombudsmanului). ...... 9
Tema 4: Condiţiile de numire în funcţie a avocatului parlamentar ........................ 11
1.Noţiuni generale privind numirea și depunerea jurământului.............................. 11
2.Durata mandatului în timp. .................................................................................. 11
3.Încetarea mandatului. ........................................................................................... 12
4.Obligaţiileavocatuluiparlamentar. ........................................................................ 14
5.Sancţiuni. .............................................................................................................. 15
Tema 5: Statutul avocatului parlamentar ................................................................ 16
1.Incompatibilităţi. .................................................................................................. 16
2.Imunităţi. .............................................................................................................. 16
Tema 6: Clasificarea atribuţiilor instituţiei avocatului parlamentar după criteriile
material şi teritorial .................................................................................................. 17
1.Noţiuni generale privind atribuțiile avocatului parlamentar ................................ 17
2.Competența teritorială .......................................................................................... 18
3
3.Competența materială ........................................................................................... 18
Tema 7: Examinarea petiţiilor şi repunerea cetăţenilor în drepturi ........................ 19
1.Înregistrarea petițiilor ........................................................................................... 19
2.Soluționarea petițiilor și sesizărilor ...................................................................... 20
Tema 8: Perfecţionarea legislaţiei naţionale şi ajustarea ei la actele juridice
internaţionale ........................................................................................................... 21
1.Structura CPDO a RM ......................................................................................... 21
2.Competenţe ale Directorul Centrului pentru Drepturile Omului ........................ 23
Tema 9: Informarea şi instruirea juridică a populaţiei în domeniul drepturilor
omului. ..................................................................................................................... 24
1. Activitatea informativă. ....................................................................................... 24
2. Activitatea editorială. .......................................................................................... 24
Introducere
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948,
consfinţeşte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. în scopul asigurării şi
garantării acestor drepturi a fost creată instituţia ombudsmanului. Această instituţie
există astăzi în peste 90 de ţări ale lumii, ocupând un loc important în sistemul
subiectelor de drept care exercită controlul şi efectuează supravegherea organelor
puterii de stat. Funcţia ombudsmanului e orientată spre protecţia drepturilor
cetăţenilor împotriva samavolniciei autorităţilor publice.
Crearea şi activitatea instituţiei ombudsmanului a dus la apariţia noilor relaţii
între stat şi cetăţeni, între autorităţi şi persoanele care se subordonează lor.
Termenul "ombudsman" şi instituţia ca atare semnifică, în accepţiunea actuală,
ideea asigurării unui control independent asupra administraţiei realizat în principal
prin examinarea plângerilor formulate de cetăţenii lezaţi .
4
Statul este obligat să apere şi să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale
ale omului, iar organele sale publice să fie puse în serviciul cetăţenilor. Pentru a se
evita un abuz din partea autorităţilor statale este fundamentată instituţia
ombudsmanului în vederea protecţiei drepturilor cetăţenilor în raport cu organele
publice centrale şi locale.
Exercitarea unui control eficient asupra executivului este esenţială în
regimurile liberale, dezvăluind un aspect fundamental al relaţiei dintre guvernanţi
şi guvernaţi. Astfel, universalitatea controlului asupra administraţiei la iniţiativa
persoanelor particulare este un principiu de ordin public fundamental în regimurile
democratice.
S-a afirmat de multe ori că "maşinăria guvernamentală este instituită pentru a
proteja drepturile guvernanţilor asupra celor guvernaţi şi nu invers, dar pentru
limitarea puterii guvernanţilor s-au impus constituţionalismul, statul de drept,
controlul constituţionalităţii legilor, autonomia locală"1.
Toate aceste teze ne fac să concluzionăm că cetăţeanul are nevoie de un garant
în plus, la toate cele existente, în respectarea drepturilor lui în raport cu autoritatea
publică. Această garanţie se realizează prin intermediul instituţiei ombudsmanului.
În Republica Moldova această instituţie a fost creată în baza Legii cu privire la
avocaţii parlamentari, nr.l349-XHI din 17 octombrie 1997 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.82-83/671 din 11.12.1997). Până la această dată la noi în
ţară instituţia ombudsmanului practic nu a fost cercetată. De aici şi interesul nostru
sporit pentru această problemă care necesită o cercetare ştiinţifico-practică.
5
Tema 1: Consideraţii generale privind apariţia instituţiei
ombudsmanului
1.Evoluția instituției ombudsmanului.
Deși istoria nu cunoaște instituții identice cu instituția ombudsmanului
contemporan, din cele mai vechi timpuri au existat funcționari cu atribuții
asemănătoare. Majoritatea statelor la crearea Instituției ombudsmanului s-au bazat
pe modelul Suediei. Constituția Suediei din 1809 era bazată pe separarea puterilor
și garantarea drepturilor cetățeanului. Pentru ca să fie echilibrate atribuțiile regelui
cu atribuțiile parlamentului, parlamentul a ales o persoana (funcționar) numit
comisarul parlamentar special ombudsman. Aceasta persoană avea atribuții pentru
a garanta cetățenilor drepturile sale constituționale șiîmpotriva abuzurilor de putere
de către stat. În prezent, în Suedia, în baza constituțieidin 1974, Reichstagul
(Parlamentul) alege mai mulți ombudsmani cu scopul supravegherii, respectării din
partea organelor de stat, a legilor și a actelor normative. Organizarea și
funcționarea Instituției ombudsmanului a deschis un nou capitol pentru relația
dintre stat șicetățean, dintre guvernați și guvernanți, fiind un mecanism pentru
protecția drepturilor omului șicetățeanului.
Ombudsmanul adoptat de limbajul universal este o Instituție recunoscută,
condusa de o persoană sau persoane independente care răspunde de actele statului
să nu limiteze drepturile cetățeanului. LegislațiaprivindInstituția juridică a
ombudsmanului diferă de la stat la stat. În unele state: Franța, România, Rusia,
Ucraina și altele există un singur ombudsman desemnat de Parlament. În Republica
Moldova, Austria, Suedia și altele există mai mulți ombudsmani desemnați de
Parlament. În prezent, ombudsmanul desemnează simbolul unui stat democratic,
apărarea libertățilorindividuale și supravegherea abuzului de putere de către stat.
6
2.Modelul suedez și ombudsmanul instituțiilor europene.
În literatura de specialitate, aceasta autoritate este generalizata prin
denumirea de “Ombudsman”. In traducere, sensul notiunii ,,Ombudsman’’
inseamna autoritatea, persoana care pledeaza pentru altul. In sens juridic,
,,Ombudsman’’ este o persoana independenta, respectabila, imputernicita de
Parlament sau Guvern pentru protectia drepturilor si libertatilor fundamentale ale
omului.
Etimologic, acest termen deriva din legislatia embrionara a unor vechi triburi
germanice, in limbajul carora insemna ,,cel care incasa amenda’’. În legea
medievala suedeza era utilizata notiunea “Frostathing”, ceea ce desemna un agent
care are puterea de a actiona pentru altul, iar in Suedia moderna termenul cuprinde
o arie mai vasta: exista Ombudsmeni ai presei, ai sindicatelor, ai consumatorilor
etc.
Se considera, astfel, ca institutia suedeza este prima institutie constituita
pentru a veghea la respectarea legilor in administratie, dupa cum prevedea
Constitutia Suediei din 1809, si este lipsita de orice rigoare stiintifica afirmatia
potrivit careia ar fi cunoscut modelele anterioare, din care s-ar fi inspirat.
Cu toate acestea, istoria ofera exemple de existenta a unor institutii
similare.Egiptul Antic cunostea autoritati asemanatoare desemnate de faraoni, in
scopul investigarii plingerilor la curtile lor; Grecia Antica instrumenta o procedura
prin care cetatenii puteau acuza functionarii publici pentru abuz.
3.Poziţia Parlamentului în raport cu instituția ombudsmanului.
Instituția Ombudsmanului în majoritatea statelor este desemnată de
Parlament la propunerea diferitor organe statale.
Întrebări și subiecte pentru dezbateri tematice.
- să definească instituția ombudsmanului
- să identifice modelul suedez
7
- să aprecieze poziția Parlamentului în raport cu instituția ombudsmanului.
Bibliografie și lecturi suplimentare la tema1.
Sergiu Cobăneanu, Teodor Cârnaț, Instituția avocatului parlamentar, Chișinău 2002
MURARU, Ioan, Avocatul Poporului, instituţie de tip ombudsman, All Beck, Bucureşti, 2004.
Alexandru Arseni, Drept constuţional şi instituţii politice, Chișinău 2005
Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu Drept constituțional și instituții politice:București 2009:
Ediția 13, Volumul I, Editura C.H. Beck
Ion Guceac, Curs elementar de drept constituţional. Vol. II. Chişinău, 2004
Ion Rusu, Drept constituțional și instituții politice, Editura Lumina Lex, București 2001 p.343
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, ediţia a II-a, Chişinău: USM, 2010. p.314-325
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, Chişinău: USM, 2004. p.150-155
Raluca Miga Beșteliu, Catrinel Brumar, Protecția internațională a drepturilot omului, București
2010
Constituția din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994
Tema 2: Premisele apariţiei instituţiei avocatului parlamentar
(ombudsmanului) în Republica Moldova
1.Avocatul parlamentar în sistemul de drept al Republicii Moldova
Natura juridica a avocatului parlamentar din RM se aseamănă cu natura
Instituției ombudsmanului. Instituția avocatului parlamentar este o Instituție
reglementată de legea cu privire la avocații parlamentari care activeazăîn cadrul
„Centrului pentru drepturile omului din RM” , care este condus de unul dintre cei
patru avocați parlamentari. Potrivit legislației și literaturii de specialitate, Instituția
ombudsmanului din alte state, organele care desemnează aceasta funcție sau
Instituție pot fi: parlamentul, guvernul, Șeful statului sau monarhul la
recomandarea prim-ministrului în statele monarhice. În RM În baza art. 5 din legea
cu privire la avocații parlamentari din 1997 propunerile privind candidaturile
avocaților parlamentari sunt înaintate în parlament de către Președintele RM, de cel
8
puțin 20 de deputațiși de către guvern. Ei sunt numiți înfuncție cu votul majorității
deputaților aleși pe un mandat de 5 ani. Pentru candidatul la Funcția de avocat
parlamentar sunt necesare următoarele cerințe:
1. Cetățenia RM;
2. Competență profesională;
3. Studiile juridice;
4. Cunoașterea limbii de stat;
5. Domiciliu permanent.
2.Originea avocatului parlamentar
Statutul de avocat parlamentar sunt drepturile și obligațiile persoanei numite
înfuncție de avocat parlamentar, precum șigaranțiile ce asigură exercitarea
acestora. Statutul diferă înfuncțieșiîndependență de situația în care se află avocatul
parlamentar, și anume: statutul avocatului parlamentar înfuncție, statutul
avocatului parlamentar revocat dinfuncțieși statutul avocatului parlamentar ce a
demisionat. În unele state desemnarea ombudsmanului poate fi pe durata unui
singur mandat, pe durata a cel mult doua mandate consecutive, în unele state nu
este specificat numărul de mandate. În RM mandatul este de cinci ani, nu poate fi
numit înfuncție mai mult decît pe perioada a doua mandate consecutive. Conform
legii cu privire la avocații parlamentari, ei pot fi eliberați dinfuncțieînainte de
termen,în cazul în care parlamentul exprimă moțiunea de neîncredere, în cazul în
care avocatul parlamentar nu și-a îndeplinit anumite funcții sau nu a fost corect cu
petiționarii.
Legea mai prevede și alte cazuri cînd pot fi eliberați dinfuncțieînainte de
termen: din propria inițiativă, la atingerea vîrstei de pensionar, în cazul
imposibilității de a exercita mandatul din motive de sănătate sau în cazul unei
sentințe definitive a instanței de judecată.
Pe durata mandatului sunt consfințite anumite garanții: incompatibilitatea,
independență, inviolabilitatea, imparțialitatea, imunitatea.
9
Întrebări și subiecte pentru dezbateri tematice.
Să identifice apariția instituției ombudsmanului în RM
Sa aprecieze modelul ombudsmanului în RM
Avocatul parlamentar.
Bibliografie și lecturi suplimentare la tema2.
Sergiu Cobăneanu, Teodor Cârnaț, Instituția avocatului parlamentar, Chișinău 2002
MURARU, Ioan, Avocatul Poporului, instituţie de tip ombudsman, All Beck, Bucureşti, 2004.
Alexandru Arseni, Drept constuţional şi instituţii politice, Chișinău 2005
Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu Drept constituțional și instituții politice:București 2009:
Ediția 13, Volumul I, Editura C.H. Beck
Ion Guceac, Curs elementar de drept constituţional. Vol. II. Chişinău, 2004
Ion Rusu, Drept constituțional și instituții politice, Editura Lumina Lex, București 2001 p.343
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, ediţia a II-a, Chişinău: USM, 2010. p.314-325
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, Chişinău: USM, 2004. p.150-155
Raluca Miga Beșteliu, Catrinel Brumar, Protecția internațională a drepturilot omului, București
2010
Constituția din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994
Tema 3: Natura juridică a instituţiei avocatului parlamentar
(ombudsmanului).
În exerciţiul mandatului, avocaţii parlamentari sînt independenţi faţă de
deputaţii Parlamentului, Preşedintele Republicii Moldova, autorităţile publice
centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile.În
activitatea lor, avocaţii parlamentari se conduc de principiile legalităţii,
transparenţei, echităţii sociale, democraţiei, umanismului, accesibilităţii după cum
le dictează conştiinţa.
Distribuirea domeniilor de activitate ale avocaţilor parlamentari are loc prin
decizie a lor, luată de comun acord, şi se aprobă prin ordin al directorului Centrului
pentru Drepturile Omului.Împreună cu funcţionarii Centrului, avocaţii parlamentari
formează o instituţie independentă, numită Centrul pentru Drepturile Omului.
În prezent, ombudsmanul desemnează simbolul unui stat democratic,
apărarea libertățilorindividuale și supravegherea abuzului de putere de către stat.
10
Din punct de vedere al cetățeanului, ombudsmanul reprezintă o persoana cu funcție
de răspundere, la care se poate adresa oricine cînd sunt încălcate anumite drepturi
fundamentale sau este nemulțumit de unele hotărîri și acte ale organelor de stat.
Astfel, principala funcție a ombudsmanului este funcția de protecție a drepturilor
șilibertățilorcetățeanului, ceea ce determină poziția lui însistemul de drept.
DeșiInstituția ombudsmanului nu reprezintă nici un organ al puterii legislative, nici
un organ al puterii executive sau judecătorești, el este independent și are
următoarele funcții:
1. De supraveghere a respectării drepturilor fundamentale ale
cetățeanului;
2. De cercetare și de control al administrației publice;
3. De mediere sau conciliere între cetățeni și organele statului;
4. De sancționare sau penalizare a autorităților pentru activitatea lor
ilegală.
Natura juridica a avocatului parlamentar din RM se aseamănă cu natura
Instituției ombudsmanului. Instituția avocatului parlamentar este o Instituție
reglementată de legea cu privire la avocații parlamentari care activeazăîn cadrul
„Centrului pentru drepturile omului din RM” , care este condus de unul dintre cei
patru avocați parlamentari.
Întrebări și subiecte pentru dezbateri tematice.
Sa definească principiile avocatului parlamentar
Sa analizeze pe plan comparativ fiecare funcție
Sa aprecieze rolul instituţiei avocatului parlamentar (ombudsmanului).
Bibliografie și lecturi suplimentare la tema3.
Sergiu Cobăneanu, Teodor Cârnaț, Instituția avocatului parlamentar, Chișinău 2002
MURARU, Ioan, Avocatul Poporului, instituţie de tip ombudsman, All Beck, Bucureşti, 2004.
Alexandru Arseni, Drept constuţional şi instituţii politice, Chișinău 2005
Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu Drept constituțional și instituții politice:București 2009:
Ediția 13, Volumul I, Editura C.H. Beck
Ion Guceac, Curs elementar de drept constituţional. Vol. II. Chişinău, 2004
11
Ion Rusu, Drept constituțional și instituții politice, Editura Lumina Lex, București 2001 p.343
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, ediţia a II-a, Chişinău: USM, 2010. p.314-325
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, Chişinău: USM, 2004. p.150-155
Raluca Miga Beșteliu, Catrinel Brumar, Protecția internațională a drepturilot omului, București
2010
Constituția din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994
Tema 4: Condiţiile de numire în funcţie a avocatului parlamentar
1.Noţiuni generale privind numirea și depunerea jurământului.
Avocat parlamentar poate fi orice cetăţean al Republicii Moldova licenţiat în
drept, care are o înaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 5 ani în
activitatea juridică sau în învăţămîntul juridic superior şi o reputaţie ireproşabilă.
Parlamentul numeşte 4 avocaţi parlamentari, egali în drepturi, unul dintre
care este specializat în problemele de protecţie a drepturilor copilului. Avocatul
parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului îşi exercită atribuţiile pentru
garantarea respectării drepturilor şi a libertăţilor constituţionale ale copilului şi
realizării, la nivel naţional, de către autorităţile publice centrale şi locale, de către
persoanele cu funcţie de răspundere de toate nivelurile, a prevederilor Convenţiei
ONU cu privire la drepturile copilului.
Avocaţii parlamentari sînt numiţi în funcţie cu votul majorităţii deputaţilor
aleşi. Propunerile privind candidaturile avocaţilor parlamentari sînt înaintate în
Parlament de către Preşedintele Republicii Moldova, de cel puţin 20 de deputaţi ai
Parlamentului, în decursul ultimei luni a mandatului avocaţilor parlamentari
desemnaţi anterior. Comisia parlamentară pentru drepturile omului prezintă
Parlamentului un aviz argumentat asupra fiecărei candidaturi.
2.Durata mandatului în timp.
Avocaţii parlamentari sînt numiţi în funcţie pentru un mandat de 5 ani.
Avocaţii parlamentari deţin funcţii de demnitate publică obţinute prin numire.
12
Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de avocat parlamentar mai mult
decît două mandate consecutive. În cazul încetării mandatului avocatului
parlamentar în temeiurile prevăzute la art.91, se va numi un nou avocat parlamentar
în cel mult 2 luni. Avocatul parlamentar continuă să se afle în exerciţiul funcţiunii
pînă la preluarea funcţiei de către succesorul său, cu excepţia cazurilor cînd îşi
încetează exerciţiul funcţiunii înainte de termen sau este eliberat din funcţie în
temeiurile prevăzute de Lege. La intrarea în funcţie, avocatul parlamentar depune
în faţa Parlamentului următorul jurămînt:
"Jur să îndeplinesc cinstit şi conştiincios atribuţiile de avocat parlamentar, să
apăr drepturile şi libertăţile omului, călăuzindu-mă de Constituţie şi de legile
Republicii Moldova, de actele juridice internaţionale cu privire la drepturile omului
la care Republica Moldova este parte."
Mandatul avocatului parlamentar începe din momentul depunerii
jurămîntului. La încadrarea în serviciu şi ulterior în fiecare an, avocatul
parlamentar este obligat să depună, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la
venituri şi proprietate.
3.Încetarea mandatului.
Mandatul avocatului parlamentar încetează în caz de:
a) demisie;
b) imposibilitate de a exercita mandatul din motiv de sănătate, conform
certificatului medical;
c) retragere a încrederii de către Parlament;
d) expirare a mandatului;
e) deces.
11349/17.10.97 Lege cu privire la avocaţii parlamentari //Monitorul Oficial 82-83/671, 11.12.1997
13
În caz de demisie sau de expirare a mandatului, avocatului parlamentar i se
garantează locul de muncă anterior, iar în lipsa acestui loc de muncă (în caz de
lichidare, de reorganizare a unităţii, de reducere a statelor de personal etc.) i se
acordă, cu consimţămîntul lui, un loc de muncă echivalent la aceeaşi unitate sau la
alta.
Demisia, imposibilitatea de a exercita mandatul din motiv de sănătate sau
decesul se constată în şedinţă plenară a Parlamentului prin adoptarea unei hotărîri
în care se ia act de apariţia cauzei ce determină încetarea mandatului.
În exerciţiul mandatului, avocaţii parlamentari se călăuzesc de Constituţie,
de prezenta lege, de alte legi ale Republicii Moldova, precum şi de Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, de Convenţia ONU cu privire la drepturile
copilului, de pacte şi alte tratate la care Republica Moldova este parte.
În caz de neconcordanţă între pactele şi tratatele privind drepturile
fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile interne,
prioritate au normele internaţionale.
În exerciţiul mandatului, avocaţii parlamentari sînt independenţi faţă de
deputaţii Parlamentului, Preşedintele Republicii Moldova, autorităţile publice
centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile.
În activitatea lor, avocaţii parlamentari se conduc de principiile legalităţii,
transparenţei, echităţii sociale, democraţiei, umanismului, accesibilităţii după cum
le dictează conştiinţa.
Distribuirea domeniilor de activitate ale avocaţilor parlamentari are loc prin
decizie a lor, luată de comun acord, şi se aprobă prin ordin al directorului Centrului
pentru Drepturile Omului.
Împreună cu funcţionarii Centrului, avocaţii parlamentari formează o
instituţie independentă, numită Centrul pentru Drepturile Omului.
Personalitatea avocatului parlamentar este inviolabilă pe toată durata
mandatului.
14
Inviolabilitatea avocatului parlamentar se extinde asupra locuinţei şi
localului său de serviciu, asupra mijloacelor de transport şi de telecomunicaţie
folosite de el, asupra corespondenţei, documentelor şi averii personale.
Avocaţii parlamentari nu pot fi traşi la răspundere penală sau administrativă,
nu pot fi reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi, supuşi controlului personal fără acordul
prealabil al Parlamentului, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă.
4.Obligaţiileavocatuluiparlamentar.
Avocatul parlamentar este obligat:
a) să fie corect şi amabil în relaţiile cu petiţionarii şi cu alte persoane;
b) să garanteze nedivulgarea secretului de stat şi a altor informaţii şi date
ocrotite de lege;
c) să nu divulge informaţiile confidenţiale, precum şi datele cu caracter
personal, care i-au fost comunicate în cadrul activităţii sale, decît cu
consimţămîntul persoanei la care acestea se referă;
d) să se abţină de la orice acţiuni neconforme cu demnitatea de avocat
parlamentar.
Avocaţii parlamentari examinează sesizările cetăţenilor Republicii Moldova,
cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc permanent sau se află temporar pe
teritoriul ei, denumiţi în continuare petiţionari, ale căror drepturi şi libertăţi au fost
încălcate în Republica Moldova. Prin derogare de la prevederile alin.(1), avocatul
parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului examinează petiţii privind
protecţia drepturilor copilului şi, în limitele competenţei, este în drept să acţioneze
din proprie iniţiativă. Cererile sînt prezentate avocatului parlamentar în scris în
limba de stat sau într-o altă limbă în conformitate cu Legea cu privire la
funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.
15
5.Sancţiuni.
Propunerea de retragere a încrederii poate fi înaintată de Preşedintele
Republicii Moldova ori de cel puţin 20 de deputaţi în Parlament în următoarele
cazuri:
a) încălcare a obligaţiilor.;
b) rămînere definitivă a unei sentinţe de condamnare;
b1) rămînere definitivă a actului de constatare prin care s-a stabilit
emiterea/adoptarea de către avocatul parlamentar a unui act administrativ sau
încheierea unui act juridic cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de
interese;
c) nerespectare a cerinţelor.
Comisia pentru drepturile omului prezintă Parlamentului un aviz argumentat
privind propunerea înaintată. Hotărîrea privind retragerea încrederii de către
Parlament se adoptă cu votul a două treimi din deputaţii aleşi, cu excepţia cazului
prevăzut la alin.(4) lit.b)2 în care hotărîrea se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor
prezenţi.
Întrebări și subiecte pentru dezbateri tematice.
Sa definească statutul avocatului parlamentar
Sa analizeze organizarea numirii avocatului parlamentar
Sa aprecieze pe plan comparativ componența și şi modul de formare a
CPDO a RM
Sa aprecieze pe plan comparativ durata și încetarea mandatului
Să analizeze obligațiile ombudsmanului
Bibliografie și lecturi suplimentare la tema 4.
Sergiu Cobăneanu, Teodor Cârnaț, Instituția avocatului parlamentar, Chișinău 2002
21349/17.10.97 Lege cu privire la avocaţii parlamentari //Monitorul Oficial 82-83/671, 11.12.1997
16
MURARU, Ioan, Avocatul Poporului, instituţie de tip ombudsman, All Beck, Bucureşti, 2004.
Alexandru Arseni, Drept constuţional şi instituţii politice, Chișinău 2005
Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu Drept constituțional și instituții politice:București 2009:
Ediția 13, Volumul I, Editura C.H. Beck
Ion Guceac, Curs elementar de drept constituţional. Vol. II. Chişinău, 2004
Ion Rusu, Drept constituțional și instituții politice, Editura Lumina Lex, București 2001 p.343
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, ediţia a II-a, Chişinău: USM, 2010. p.314-325
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, Chişinău: USM, 2004. p.150-155
Raluca Miga Beșteliu, Catrinel Brumar, Protecția internațională a drepturilor omului, București
2010
Constituția din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994
Tema 5: Statutul avocatului parlamentar
1.Incompatibilităţi.
Avocatul parlamentar nu poate deţine nici o funcţie electivă sau publică, nu
poate practica alte activităţi retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.
Avocatul parlamentar nu are dreptul să desfăşoare activitate politică, să fie
membru al vreunui partid sau al unei alte organizaţii social-politice.
În decurs de 10 zile de la data depunerii jurămîntului, avocatul parlamentar
este obligat să înceteze orice activitate incompatibilă cu statutul său şi să suspende
apartenenţa sa la oricare partid sau altă organizaţie social-politică.
2.Imunităţi.
Personalitatea avocatului parlamentar este inviolabilă pe toată durata
mandatului. Inviolabilitatea avocatului parlamentar se extinde asupra locuinţei şi
localului său de serviciu, asupra mijloacelor de transport şi de telecomunicaţie
folosite de el, asupra corespondenţei, documentelor şi averii personale.
Avocaţii parlamentari nu pot fi traşi la răspundere penală sau administrativă,
nu pot fi reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi, supuşi controlului personal fără acordul
prealabil al Parlamentului, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă.
17
Întrebări și subiecte pentru dezbateri tematice.
Sa analizezeLegea cu privire la avocatul parlamentar;
Sa analizeze practica și forme de protecție a altor state a mandatului
parlamentar;
Bibliografie și lecturi suplimentare la tema 5.
Sergiu Cobăneanu, Teodor Cârnaț, Instituția avocatului parlamentar, Chișinău 2002
MURARU, Ioan, Avocatul Poporului, instituţie de tip ombudsman, All Beck, Bucureşti, 2004.
Alexandru Arseni, Drept constuţional şi instituţii politice, Chișinău 2005
Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu Drept constituțional și instituții politice:București 2009:
Ediția 13, Volumul I, Editura C.H. Beck
Ion Guceac, Curs elementar de drept constituţional. Vol. II. Chişinău, 2004
Ion Rusu, Drept constituțional și instituții politice, Editura Lumina Lex, București 2001 p.343
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, ediţia a II-a, Chişinău: USM, 2010. p.314-325
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, Chişinău: USM, 2004. p.150-155
Raluca Miga Beșteliu, Catrinel Brumar, Protecția internațională a drepturilor omului, București
2010
Constituția din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994
Tema 6: Clasificarea atribuţiilor instituţiei avocatului parlamentar
după criteriile material şi teritorial
1.Noţiuni generale privind atribuțiile avocatului parlamentar
Cererile adresate avocatului parlamentar sînt scutite de taxa de stat. Avocaţii
parlamentari examinează, de asemenea, cererile remise de către deputaţii
Parlamentului, în cazul cînd subiectul sesizării ţine de competenţa lor.
Avocaţii parlamentari examinează cererile privind deciziile sau acţiunile
(inacţiunile) autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor, organizaţiilor şi
întreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate, asociaţiilor obşteşti şi
18
persoanelor cu funcţii de răspundere de toate nivelurile care, conform opiniei
petiţionarului, au încălcat drepturile şi libertăţile sale constituţionale.
Nu fac obiectul activităţii avocaţilor parlamentari plîngerile al căror mod de
examinare este prevăzut de legislaţia de procedură penală, legislaţia de procedură
civilă, legislaţia cu privire la contravenţiile administrative şi de legislaţia muncii.
2.Competența teritorială
Princompetență teritorială se subînțelege totalitatea petițiilor pe care este în
drept să le primeascăși să le examineze Instituția ombudsmanului pe un anumit
teritoriu. Îndependență de această clasificare întîlnim ombudsmani naționali,
ombudsmani municipali sau locali și ombudsmani specializați .
Ombudsmanii specializați au o competență de a examina plîngerile sau
petițiiledintr-un domeniu sau ramură specializată. Sunt cunoscuți mai mulți
ombudsmani specializați : ombudsmanul public pentru libertatea presei (Canada),
împuternicitul pe problemele ocrotirii sănătății (Marea Britanie), ombudsmanul
pentru apărarea drepturilor minorităților (Suedia), ombudsmanul pentru apărarea
drepturilor consumatorilor (Suedia), ombudsmanul pentru apărarea militarilor
(Germania), ombudsmanul pentru apărarea persoanelor dinInstituțiile penitenciare
(SUA).
În RM avocații parlamentari au o competență națională, pot examina
plîngerile atît de la cetățenii săi cît și de la cetățenii străini și apatrizi care locuiesc
legitim pe teritoriul RM.
3.Competența materială
Princompetență materială se subînțelege ansamblul de atribuții procesuale,
materiale și organizatorice. În RM Instituția avocatului parlamentar are
următoarele atribuții materiale: primirea și examinarea petițiilorcetățenilor;
19
primirea la audiență a cetățenilor, sesizarea CurțiiConstituționale privind controlul
constituționalîn cazul în care o lege contravine normelor constituționale ; sesizarea
organelor statului privindîncălcarea drepturilor cetățeanului; organizarea și
participarea la diferite întruniri, conferințe, seminare privind protejarea și
promovarea drepturilor șilibertățilorcetățeanului.
Întrebări și subiecte pentru dezbateri tematice.
Caracterizați Instituția Avocatul Poporului.
Sa identifice atribuțiile
Sa analizeze competența teritorială
Sa analizeze competența materială.
Să studieze pe plan comparativ atribuțiile ombudsmanilor altor state
Bibliografie și lecturi suplimentare la tema 6.
Sergiu Cobăneanu, Teodor Cârnaț, Instituția avocatului parlamentar, Chișinău 2002
MURARU, Ioan, Avocatul Poporului, instituţie de tip ombudsman, All Beck, Bucureşti, 2004.
Alexandru Arseni, Drept constuţional şi instituţii politice, Chișinău 2005
Cristian Ionescu, Drept Constituțional și instituții politice,Ediția 2, București 2004:, Editura All
Beck p.393
Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu Drept constituțional și instituții politice:București 2009:
Ediția 13, Volumul I, Editura C.H. Beck
Ion Guceac, Curs elementar de drept constituţional. Vol. II. Chişinău, 2004, p.123
Ion Rusu, Drept constituțional și instituții politice, Editura Lumina Lex, București 2001 p.343
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, ediţia a II-a, Chişinău: USM, 2010. p.314-325
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, Chişinău: USM, 2004. p.150-155
Raluca Miga Beșteliu, Catrinel Brumar, Protecția internațională a drepturilor omului, București
2010
Constituția din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994
Tema 7: Examinarea petiţiilor şi repunerea cetăţenilor în drepturi
1.Înregistrarea petițiilor
Cererea adresată avocatului parlamentar se depune pînă la expirarea unui an
din ziua încălcării presupuse a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale
20
petiţionarului sau din ziua cîndpetiţionarul a aflat despre presupusa
încălcare.Cererea trebuie să fie semnată de petiţionar, indicîndu-se numele,
prenumele (prenumele şi patronimicul), domiciliul acestuia. În cazul în care aceste
date lipsesc, cererea se consideră anonimă şi nu se examinează. Cererea adresată
avocatului parlamentar din partea unei persoane aflate într-un loc de detenţie nu va
fi controlată de administraţia penitenciarului şi va fi trimisă adresantului în decurs
de 24 de ore.
2.Soluționarea petițiilor și sesizărilor
Avocaţii parlamentari primesc în audienţă petiţionari conform orarului
stabilit de ei, dar nu mai rar decît de trei ori pe lună. Primirea în audienţă are loc în
municipiul Chişinău, în alte municipii şi oraşe, conform unui grafic aprobat.
După primirea cererii, avocatul parlamentar este în drept:
a) să accepte cererea spre examinare;
b) să respingă cererea, explicînd petiţionarului procedura pe care acesta este
în drept să o folosească pentru a-şi apăra drepturile şi libertăţile;
c) să remită cererea organelor competente pentru a fi examinată în
conformitate cu Legea cu privire la petiţionare.
(2) În termen de 10 zile, avocatul parlamentar înştiinţează petiţionarul că
cererea lui este acceptată spre examinare, este remisă organelor competente sau
este respinsă, indicînd motivele respingerii.
(3) Refuzul de a accepta cererea spre examinare nu poate fi atacat.
(4) Sesizarea repetată se acceptă spre examinare numai în cazul apariţiei
unor circumstanţe noi.
Întrebări și subiecte pentru dezbateri tematice.
Sa identifice procedurile de examinare și soluționare a petițiilor
Sa aprecieze consecinţele juridice ale actelor avocatului parlamentar
21
Bibliografie și lecturi suplimentare la tema 7.
Sergiu Cobăneanu, Teodor Cârnaț, Instituția avocatului parlamentar, Chișinău 2002
MURARU, Ioan, Avocatul Poporului, instituţie de tip ombudsman, All Beck, Bucureşti, 2004.
Alexandru Arseni, Drept constuţional şi instituţii politice, Chișinău 2005
Cristian Ionescu, Drept Constituțional și instituții politice,Ediția 2, București 2004:, Editura All
Beck p.393
Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu Drept constituțional și instituții politice:București 2009:
Ediția 13, Volumul I, Editura C.H. Beck
Ion Guceac, Curs elementar de drept constituţional. Vol. II. Chişinău, 2004, p.123
Ion Rusu, Drept constituțional și instituții politice, Editura Lumina Lex, București 2001 p.343
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, ediţia a II-a, Chişinău: USM, 2010. p.314-325
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, Chişinău: USM, 2004. p.150-155
Raluca Miga Beșteliu, Catrinel Brumar, Protecția internațională a drepturilor omului, București
2010
Constituția din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994
Tema 8: Perfecţionarea legislaţiei naţionale şi ajustarea ei la actele
juridice internaţionale
1.Structura CPDO a RM
Centrul pentru Drepturile Omului este persoană juridică, dispune de ştampilă
şi formulare ce au imprimate denumirea centrului şi imaginea stemei de stat a
Republicii Moldova. Personalul Centrului pentru Drepturile Omului asigură
asistenţa organizatorică, informaţională, ştiinţifico-analitică şi de altă natură a
activităţii avocaţilor parlamentari. Personalul Centrului pentru Drepturile Omului
este compus din funcţionari publici, supuşi reglementărilor Legii nr.158-XVI din 4
iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, şi personal
contractual, care desfăşoară activităţi auxiliare, supus reglementărilor legislaţiei
muncii.
Structura şi finanţarea Centrului pentru Drepturile Omului sînt reglementate
de regulamentul respectiv aprobat de Parlament.
Avocatul parlamentar pentru protecţia drepturilor copilului reprezintă
Centrul pentru Drepturile Omului în relaţiile cu alte autorităţi şi cu instituţii din
ţară şi din străinătate care promovează şi asigură protecţia drepturilor copilului.
22
În exercitarea atribuţiilor, avocatul parlamentar pentru protecţia drepturilor
copilului este asistat de Serviciul pentru protecţia drepturilor copilului,
subdiviziune specializată în cadrul Centrului pentru Drepturile Omului, care
funcţionează în baza regulamentului acestuia.
În chestiunile ce ţin de asistenţa socială, medicală şi de altă natură, avocatul
parlamentar se asimilează cu judecătorul Curţii Supreme de Justiţie. Centrul pentru
Drepturile Omului dispune de buget propriu, care face parte din bugetul de stat.
Proiectul bugetului Centrului pentru Drepturile Omului, cu avizul prealabil
al Ministerului Finanţelor, se aprobă de către Parlament concomitent cu bugetul de
stat.
Sediul permanent al Centrului pentru Drepturile Omului se află în
municipiul Chişinău.
(2) În alte municipii şi oraşe pot fi create reprezentanţe ale Centrului pentru
Drepturile Omului ca subdiviziuni teritoriale, care îndeplinesc următoarele
atribuţii:
a) primesc zilnic în audienţă cetăţeni în sediul reprezentanţei;
b) organizează, potrivit unui orar, audienţa cetăţenilor din teritoriu;
c) informează mass-media locală şi populaţia asupra problemelor referitoare
la drepturile şi libertăţile omului;
d) analizează situaţia din teritoriu a respectării drepturilor omului şi prezintă
lunar Centrului raport despre această situaţie;
e) informează neîntîrziat avocaţii parlamentari despre cazurile de încălcări
care necesită intervenţia lor operativă;
f) îndeplinesc, în baza unui mandat al avocaţilor parlamentari, unele din
atribuţiile acestora, şi anume:
- participă la examinarea unor cauze în instanţe competente;
- efectuează periodic vizite preventive în locurile unde sînt sau pot fi
persoane private de libertate;
- au întrevederi şi convorbiri cu persoana reţinută sau arestată;
23
g) în urma activităţii desfăşurate, înaintează Centrului propuneri, inclusiv
propuneri de îmbunătăţire a lucrului reprezentanţei.
2.Competenţe ale Directorul Centrului pentru Drepturile Omului
Directorul Centrului pentru Drepturile Omului este desemnat de Parlament
din rîndul avocaţilor parlamentari, la propunerea Preşedintelui Parlamentului.
Directorul Centrului pentru Drepturile Omului efectuează conducerea generală a
Centrului: coordonează activitatea avocaţilor parlamentari, numeşte în funcţie,
modifică, suspendă şi încetează, în condiţiile legii, raporturile de serviciu ale
funcţionarilor publici, angajează personalul contractual, modifică, suspendă şi
încetează raporturile de muncă ale personalului contractual, defineşte îndatoririle
lor, organizează pregătirea rapoartelor anuale, reprezintă Centrul în ţară şi în
străinătate.
În absenţa directorului Centrului pentru Drepturile Omului, prin ordinul
acestuia, se desemnează un avocat parlamentar, care va asigura interimatul funcţiei
de director.
Întrebări și subiecte pentru dezbateri tematice.
Sa identifice structura internă a CPDO a RM.
Să studieze pe plan comparativ organizarea şi funcţionarea instituției
ombudsmanului în alte state.
Bibliografie și lecturi suplimentare la tema 8.
Sergiu Cobăneanu, Teodor Cârnaț, Instituția avocatului parlamentar, Chișinău 2002
MURARU, Ioan, Avocatul Poporului, instituţie de tip ombudsman, All Beck, Bucureşti,
2004.
Alexandru Arseni, Drept constuţional şi instituţii politice, Chișinău 2005
Cristian Ionescu, Drept Constituțional și instituții politice,Ediția 2, București 2004:, Editura
All Beck p.393
Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu Drept constituțional și instituții politice:București
2009: Ediția 13, Volumul I, Editura C.H. Beck
Ion Guceac, Curs elementar de drept constituţional. Vol. II. Chişinău, 2004, p.123
Ion Rusu, Drept constituțional și instituții politice, Editura Lumina Lex, București 2001
p.343
24
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, ediţia a II-a, Chişinău: USM, 2010. p.314-325
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, Chişinău: USM, 2004. p.150-155
Raluca Miga Beșteliu, Catrinel Brumar, Protecția internațională a drepturilor omului,
București 2010
Constituția din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994
Tema 9: Informarea şi instruirea juridică a populaţiei în domeniul
drepturilor omului.
1. Activitatea informativă.
Printre caracteristicile de bază ale instituţiei Ombudsmanulul pot fi
menţionate: crearea printr-un act al puterilor sau autorităţilor statului; misiune
de supraveghere a activităţii administraţiei publice; sarcină de a inspecta, demasca,
recomanda şi a da publicităţii rezultatele investigaţiilor.
Funcţile exercitate de către instituţia Ombudsmanulul, în baza misiunii
sale, constau în: supravegherea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale omului şi a legalităţii, care implică şi funcţiile de cercetare şi control a
administraţiei publice; mediere sau sugerare a unor noi măsuri legale; sancţionare
sau penalizare a autorităţilor, care provoacă prejudicii în activitatea instituţiei.
Ombudsmanul este o instituţie cu caracteristici speciale, deoarece, spre
deosebire de celelalte trei autorităţi publice clasice: legislativă, executivă şi
judecătorească, nu are putere de decizie, rolul reducîndu-se la element
complementar celor trei autorităţi publice clasice, funcţia principală fiind
constatarea corectitudinii acţiunilor administraţiei.
2. Activitatea editorială.
Centrul pentru Drepturile Omului adoptă rapoarte anuale, editează revista
pentru promovarea respectării și garantării drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
25
Editează diferite manuale și organizează conferințe și întruniri.
Întrebări și subiecte pentru dezbateri tematice.
Sa identifice funcționareaCentrului pentru Drepturile Omuluipe plan
comparativ
Să se documenteze cu publicațiile CPDO
Bibliografie și lecturi suplimentare la tema 9.
Sergiu Cobăneanu, Teodor Cârnaț, Instituția avocatului parlamentar, Chișinău 2002
MURARU, Ioan, Avocatul Poporului, instituţie de tip ombudsman, All Beck, Bucureşti,
2004.
Alexandru Arseni, Drept constuţional şi instituţii politice, Chișinău 2005
Cristian Ionescu, Drept Constituțional și instituții politice,Ediția 2, București 2004:, Editura
All Beck p.393
Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu Drept constituțional și instituții politice:București
2009: Ediția 13, Volumul I, Editura C.H. Beck
Ion Guceac, Curs elementar de drept constituţional. Vol. II. Chişinău, 2004, p.123
Ion Rusu, Drept constituțional și instituții politice, Editura Lumina Lex, București 2001
p.343
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, ediţia a II-a, Chişinău: USM, 2010. p.314-325
Teodor Cârnaţ, Drept constituţional, Chişinău: USM, 2004. p.150-155
Raluca Miga Beșteliu, Catrinel Brumar, Protecția internațională a drepturilor omului,
București 2010
Constituția din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 12.08.1994
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
I. ACTE NORMATIVE
1. Constituţia Republicii Moldova.
2. Legea cu privire la avocaţii parlamentari din 17.10.97 nr. 1349-XIII. (M.O.R.M. nr 82-83
din 11.12.97 art. 671)
3. Legea pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului din 02.04.1996, nr. 797-XII
(M.O.R.M. nr. 81-82 din 19.12.96, art. 765 cu modificările în vigoare republicate în
M.O.R.M. nr. 859 din 16.05.00).
4. Legea despre statutul deputatului în Parlament din 07.04.94 nr. 39-XIII, Republicată în
M.O.R.M. nr. 57 din 18.05.00.
26
5. Legea privind actele legislative, din 27.12.01 nr. 780-XV (M.O.R.M. 36-38 din 14.03.02,
art. 210).
6. Legea Republicii Moldova cu privire la petiţionarea din 19.07.94, nr. 190-XIII
(republicată în M.O.R.M. nr.6-8 din 24.01.03, art. 23).
II. LITERATURĂ TEORETICĂ
1. Sergiu COBĂNEANU, Teodor CÎRNAȚ, Instituția avocatului parlamentar din Republica
Moldova, Chișinău 2002
2. Teodor CÎRNAȚ, Drept constituţional, Chișinău 2010
3. A. Arseni, Drept constituţional, Chişinău, 2008
4. Tudor Drăgan, Drept Constituţional şi instituţii politice. Tratat elementar, vol.2, Edit.
Lumina Lex, Bucureşti 1998.
5. Genoveva Vrabie, Drept constituţional şi instituţii politice, vol.1, Edit. Cugetarea, Iaşi
1997.
6. Ion Deleanu, Drept constituţional şi instituţii politice “Tratat”, Edit. Europa Nova,
Bucureşti, 1996 vol.2.
7. Ion Muraru, Drept constituţional şi instituţii politice, Edit. ACTAMI, Bucureşti, 1995,
vol.2.
8. Mihai Constantinescu, Ion Muraru, Drept parlamentar, Edit. GRAMAR, Bucureşti 1994.
9. Victor Popa, Drept parlamentar, Chişinău, 1999.
10. A. Arseni, Drept constituţional şi instituţii politice, Chişinău, 2005, vol.1.
11. Ion Guceac, Drept constituţional şi instituţii politice, Chişinău, 2004, vol.2.
12. T. Cîrnaţ, Drept constituţional, Chişinău, 2004
13. Gh. Avornic, Teoria generală a dreptului, Edit. CARTIER JURIDIC, Chişinău, 2005, p.
271-313.
14. A. Arseni, V. Ivanov, L. Sujolitia, “Drept constituţional comparat”, Chişinău, 2003.
III. SURSE INFORMAȚIONALE INTERNET:
1. http://parlament.md/
2. http://presedinte.md/
3. http://gov.md/
4. http://ombudsman.md/
5. http://www.constcourt.md/- Curtea Constitutionala a Republicii Moldova
6. http://www.ccr.ro- Curtea Constitutionala România