8/16/2019 Doi Banuti

1/3

comori.org

C. H. Mackintosh

Doi bănuți

8/16/2019 Doi Banuti

2/3

Doi bănuți C. H. Mackintosh

Doi bănuți

„Şi Isus, stând jos în faţa vistieriei, privea cum mulţimea arunca bani în vistierie; şi mulţi bogaţi aruncaumult.Şi o văduvă săracă a venit şi a aruncat doi bănuţi, care fac un ban.” (Marcu 12:41-44)

Cât de puțin știau acești oameni ai cui ochi îi priveau când aruncau darul lor în visterie! Cât de puținse gândeau că sunt cercetați de Cel ai cărui ochi pătrund până în cele mai profunde adâncimi ale inimiilor și pot citi motivele care le-au determinat faptele. Poate era acolo fariseul dornic să impresioneze,expunându-și bogăția și făcând mare caz de religiozitatea lui. Poate era prezent și formalistul cuinima rece, aruncând în visterie, din rutină, aceeași monedă mereu pregătită. Isus a văzut tot, a cântărittot, a judecat tot.

E bine să ne gândim la aceasta în fiecare ocazie când suntem chemați să dăm ceva pentru Domnul. E

bine să ne amintim, când avem în mână cutia sau coșul, că „Isus stă din nou în fața visteriei”. Ochii Luisfinți privesc, dar nu la pungă, ci la inimă. El cântărește nu cantitatea, ci motivația. Dacă starea inimiieste corectă, cantitatea va fi corectă, potrivit felului Său de a judeca. Acolo unde inima bate pentruPersoana Lui, mâna se va deschide să dea pentru El. Toți care Îl iubesc cu adevărat pe Hristos vorconsidera că este privilegiul lor măreț și binecuvântat să se lepede de sine pentru a putea contribui cuceva pentru Domnul. Este minunat că El binevoiește să ne ceară să facem un astfel de lucru. Și totuși Elface aceasta și și ar trebui să fie bucuria noastră adâncă să răspundem „fiecare după cum i-a datDomnul câștig”, amintindu-ne mereu că Dumnezeu îl iubește pe cel care dă bucuros, pentru că exactașa este și El Însuși, binecuvântat fie Numele Lui sfânt!

Totuși, lucurul asupra căruia vreau să insist în Marcu 12 este fapta văduvei sărace. Prin mulțimea celorcare dădeau daruri care se înghesuiau să arunce ofranda lor în visterie, era cineva care a atras în modspecial atenția Domnului nostru binecuvântat. „Şi o văduvă săracă a venit şi a aruncat doi bănuţi, carefac un ban”.

Într-adevăr, era o sumă mică, dacă privim strict din punct de vedere bănesc. Dar gândiți-vă la cea caredăruia. Era o „văduvă” – o „văduvă săracă”, personificarea însăși a tot ce este părăsit, neajutorat șisingur. O văduvă întotdeauna ne dă impresia cuiva lipsit de orice sprijin pământesc și ajutor obișnuit.„Iar cea care este cu adevărat văduvă şi rămasă singură şi-a pus speranţa în Dumnezeu şi stăruie noapteşi zi în cereri şi rugăciuni.”(1. Timotei 5:5) E adevărat, există multe așa-zis văduve, care nu se încadrează

deloc în această imagine – multe care arată oricum, numai singure și părăsite nu. Dar acesta nu estenormalul. Ele sunt cu totul în afara stării reale de văduvie. Duhul Sfânt ne-a dat o imagineimpresionantă a persoanelor din această categorie în 1. Timotei 5:11-13.

Dar văduva săracă de la visterie făcea parte din acele cu adevărat văduve. Ea era după gândul luiHristos. „Şi, chemând la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: „Adevărat vă spun, această văduvă săracă aaruncat mai mult decât toţi cei care au aruncat în vistierie. Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, darea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i rămăsese ca să trăiască“.

Fără îndoială, dacă ar fi fost atunci zilele publicității care se face în presă, s-ar fi făcut paradă deofrandele princiare ale celor bogația în rubricile vreunui ziar, cu aluzii măgulitoare despre sumele mari

date, în timp ce văduva săracă și darul ei ar fi fost trecute cu vederea, într-o tăcere disprețuitoare.

Dar Domnul nostru vrednic de adorare a judecat altfel. Cei doi bănuți ai văduvei au cântărit mai mult în ochii Săi decât toate celelalte daruri la un loc.

© www.comori.org 2

8/16/2019 Doi Banuti

3/3

Doi bănuți C. H. Mackintosh

Este relativ ușor să dăm zeci, sute și mii din bunurile noastre adunate, dar nu este la fel de ușor să nerefuzăm vreun lux sau vreun confort, ca să nu mai spun o necesitate legitimă. Dar ea a dat tot ce maiavea ca să trăiască pentru casa Dumnezeului ei. Acest lucru a făcut-o atât de asemănătoare din punct devedere moral cu Domnul Însuși. El a putut spune „Râvna pentru Casa Ta Mă mistuie” (Ioan 2:17). Și eaar fi putut spune „Râvna pentru casa Ta mi-a mistuit traiul.” Astfel era foarte aproape de El. Ceprivilegiu!

Cititorule, ai observat vreodată cum avea ea ultimii bani? De ce are grijă Scriptura să menționeze „doibănuți, care fac un ban”? De ce nu se mulțumește să spună că „a aruncat un ban”? Nu ar fi acelașilucru. Nu ar fi pus în evidență adevărata frumusețe extraordinară, realitatea devotamentului ei fărărezerve. Dacă ar fi avut o singură monedă, ar fi trebuit să dea totul sau nimic.  Având două, ea aveaopțiunea să păstreze jumătate din sumă pentru traiul ei însăși. Și cu adevărat, cei mai mulți dintre noiar considera o dovadă extraordinară de devotament ca cineva să dea pentru Domnul jumătate din tot ceposedă în această lume. Dar această văduvă avea o inimă întreagă pentru Domnul. Aceasta este esența.Nu exista nici cea mai mică rezervă. Sinele și interesele ei erau pierdute din vedere și ea a aruncat tot cemai avea ca să trăiască pentru ceea ce însemna în inima ei cauza Dumnezeului ei. Fie ca Domnul să nefacă parte și nouă de un duh ca al ei!

© www.comori.org 3