despre o marcă de olar descoperit la vl deni-popina...

Studia Universitatis Cibiniensis • Series Historica, tomul 6/2009, pp. 55-64

Despre o marcă de olar descoperită la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa)

Cristina PARASCHIV-TALMATCHI Emilia CORBU

Keywords: Romania, Vlădeni-Popina Blagodeasa, Early Medieval Pottery, Potter’s Mark.

Abstract

On a Potter’s Mark discovered in Vlădeni – Popina Blagodeasca (Ialomiţa County) Starting with the year 2000, the archaeological site from Vlădeni (Ialomiţa County) –

the Popina Blagodeasca point, is under systematic investigation. We are dealing with an eroded portion on whose surface, of around 20 hectares, the vestiges of three settlements have appeared: Neolithic, Geto – Dacian and early medieval.

In 2005, people have discovered the lower side of a vessel, baked in a non-oxidizing manner, one that displays, on the exterior part of its bottom, a potter’s mark, set in relief, which portrays a rider (pl. I/2; pl. II/2). It has appeared in the access hole of the household kiln nr. 6 (pl. I/1).

The mark on which we dwell in this study represents, for all we know, at this stage of the research, a unique piece. The manufacturers probably wished the mark to be composed of two sections: a central medallion and the area between this and the vessel’s bottom. The second section displays 8 arms grouped in three bunches (two composed of three arms each, and one composed of two arms), bunches positioned at relatively equal distances (5; 5 and 6 cm. respectively). In the central medallion, delimited by a well outlined circle, with a diameter of 4, 4 – 4,5 cm., a horse and a rider were depicted. The horse, whose head reaches the edge of the medallion, joining it, is oriented towards the left and has one of the front legs in an erected stance. So as to continue the description of the image from the medallion, we must mention this: the soil from the site at Vlădeni favours the sedimentation and depositing of limestone on the ceramic vessels. In this case, it covered the upper side of the rider, allowing people to glimpse (according to the site’s foreman) a head, slightly stretched, shown from the front, with a slightly protruding beard, with the hair (or aura) rounded about the shoulders and slightly pointed at its upper side. This image has intensely deteriorated following the rinsing, with an inadequate substance, in the restoration laboratory, a fact that is obvious for the entire bottom of the vessel. Now the rider has no more details, only an arm, weakly outlined, directed at the horse’s neck. Between him and the edge of the medallion, there are a few areas left that are slightly set in relief, that seem to indicate the presence of some of the now indescribable elements. The side at the horse’s back is also blurry, the side where only one leg can be made out for certain.

56 Cristina PARASCHIV-TALMATCHI, Emilia CORBU

The vessel with a potter’s mark from Vlădeni-Popina Blagodeasca is dated to the second half of the 9th century – the first half of the 10th century, and now it is up to future research to confirm or not the period that we have propounded. To support this dating, we bring materials corresponding to the archaeological site to which the vessel belongs, the results of the archaeo-magnetic analysis performed on the sample from the firing bed of the hearth from kiln nr. 6, as well as the vessel’s characteristics. It is the lower side of a jar (or a pot with ears) of small size (the bottom’s diameter varies between 7,8 and 8,4 cm., and the height it preserved, which stops above the area of the maximal diameter, is of 10,6 cm.), baked in a non-oxidizing manner, while the wall’s thickness fluctuates between 0,4 and 0,6 cm. It has been made on the slow wheel, of paste with sand having average granulation, traces of mica and sparse micro-gravel, so made of clean paste that displays only elements specific to a clay deposit. The vessel’s exterior was ornamented, probably on two thirds of its surface, with waves of bands, carefully rendered and positioned rather uniformly (pl. II/1).

We want to emphasize that we have no analogies of the analyzed image, as a potter’s mark, on the territory of Romania and, for all we know, at this stage of the research, there are no analogies in other territories where the phenomenon of the vessels’ branding was practised. The presented analogies are, in general, different in terms of support, type and, partially, depiction style, but they have been comprised in this study so as to attest the existence of the rider in the iconography of the age. Concerning the equestrian representation, we can assume that is portrays a military character or a saint, and its direction of movement, towards the right, is often seen, in Dobrudja and Bulgaria, in the representations of the Thracian Rider, from the previous centuries.

List of the plattes: Pl. I: 1) Detailed image from the digging site, with the circumstances of the discovery

of the marked vessel; Pl. II: Photographs with the vessel and the potter’s mark. Pl. III: The relief of Madara (Bulgaria) (apud Dujčev, V. Velkov, I. Mitev, L.

Panayotov, Histoire de la Bulgarie des origines à nos jours, Roanne, 1977, pl. XV). Pl. IV: Stone blocks from the Ravna monastery (Bulgaria), with representations of

horse and rider (apud Българите и техните съседи през V – X век. Каталог на зложба, Varna, 2004, fig. 51/10-11 at p. 69).

Începând din anul 2000 se află în cercetare sistematică situl arheologic de la

Vlădeni (jud. Ialomiţa) – punct Popina Blagodeasca1. Este vorba de un martor de eroziune2 pe a cărui suprafaţă, de circa 20 ha., au apărut vestigii de la trei aşezări: neolitică, geto-dacică şi medieval-timpurie.

Încadrarea terenului în circuitul agricol a făcut ca lucrările specifice, efectuate în ultima jumătate de veac, să afecteze destul de puternic stratul medieval-timpuriu. Acest nivel, a cărui grosime oscilează acum între 0,10 şi 1,22 m, este caracterizat de un pământ brun-afânat, cu nuanţe de gri, cu resturi de chirpic, cenuşă, ceramică, oase de animale, iar în unele zone cu pigmenţi de pământ galben.

1 Corbu 2005, p. 5. 2 Situat la 4,5 km nord-vest de localitatea Vlădeni, la aproximativ 2 km sud-vest de râul Ialomiţa şi 5 km

vest de Balta Ialomiţei, în apropiere de punctul de vărsare al râului Ialomiţa în Dunăre.

Despre o marcă de olar descoperită la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa) 57

Până în prezent în aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni – Popina Blagodeasca au fost cercetate 27 de complexe (6 locuinţe semiadâncite, 13 gropi de bucate, 6 cuptoare menajere şi două vetre, din care una cu pietre). Intersectarea unor complexe indică faptul că aşezarea a evoluat de-a lungul a patru faze încadrate cronologic din a doua jumătate a secolului al VIII-lea până la sfârşitul secolului al X-lea şi, posibil, în primele decenii ale secolului al XI-lea. Deoarece complexele şi inventarul aferent au fost publicate anual în Cronica Cercetărilor Arheologice nu vom insista asupra lor. Menţionăm, totodată, că acesta este primul sit medieval-timpuriu, din România, în care au fost efectuate datări arheomagnetice.

În anul 2005 a fost descoperită aici partea inferioară a unui vas, ars inoxidant, ce prezintă, pe partea exterioară a fundului, o marcă de olar, redată în relief, care înfăţişează un călăreţ (pl. II/a; pl. II/b). Ea a apărut în groapa de acces a cuptorului menajer nr. 6 (pl. I), cuptor care avea diametrul vetrei de 1,50 m şi care se afla la 0,86 m adâncime1. Acesta intersecta o locuinţă semiadâncită dintr-o fază anterioară. Reamintim că aceste cuptoare se construiau astfel: se săpa o groapă patrulateră sau trapezoidală adâncă de 0,80 m., iar într-unul din pereţii gropii se cotlonea vatra propriu-zisă, rotundă sau în formă de potcoavă. Este posibil ca el să fi avut şi un acoperiş uşor, după cum sugerează caracteristicile detrisului din gropile de acces. Patul de ardere al vetrei cuptorului nr. 6 era foarte gros (circa 7 cm.) permiţându-ne, astfel, prelevarea de probe pentru datări arheomagnetice ce au fost efectuate la Institutul de Arheologie Sistemică de la Alba-Iulia2.

Marca asupra căreia ne oprim în acest studiu reprezintă, după câte cunoaştem în acest stadiu al cercetărilor, un unicat. Ea s-a dorit, probabil, a fi compusă din două registre: un medalion central şi zona dintre acesta şi marginea fundului de vas. Lipsa uniformităţii, atât în lăţime cât şi în înălţime, a cercului exterior (al registrului secund), unit de cel ce delimitează zona centrală prin opt braţe, lasă loc presupunerii că acesta nu făcea parte din negativul mărcii, ci s-a format, cu intenţie, în timpul modelării vasului, procedeu, de altfel, întâlnit în epocă. Aşadar registrul secund prezintă 8 braţe grupate în trei mănuchiuri (două compuse din câte trei braţe şi unul din două), mănuchiuri dispuse la distanţe relativ egale (5; 5; respectiv 6 cm.)

În medalionul central, delimitat printr-un cerc bine reliefat, cu un diametru de 4,4 – 4,5 cm. (cel al fundului de vas oscilează între 7,8 şi 8,4 cm.) a fost redat un cal cu călăreţ. Calul, al cărui cap atinge marginea medalionului unindu-se cu aceasta, este orientat spre stânga şi are unul din picioarele din faţă în poziţie ridicată. Pentru a continua descrierea imaginii din medalion suntem datori cu o precizare: solul din situl de la Vlădeni favorizează depunerea şi fixarea calcarului pe recipientele ceramice. În acest caz el acoperea partea superioară a călăreţului lăsând, totuşi, să se întrevadă (conform conducătorului de şantier) un cap, uşor alungit, redat din faţă, cu barbă uşor ascuţită (ca un cioc), cu păr (sau aură) rotunjit în zona umerilor şi uşor ţuguiat în partea superioară. Această imagine a fost puternic deteriorată în urma curăţării, cu o soluţie necorespunzătoare, în laboratorul de restaurare, fapt evident, de altfel, pentru tot fundul vasului. Acum călăreţul nu mai prezintă detalii, ci doar un braţ, slab

1 Corbu, Trofin 2006, p. 396. 2 Corbu, Şuteu sub tipar.


reliefat, îndreptat spre grumazul calului. Între el şi marginea medalionului se mai păstrează câteva zone uşor reliefate care par a indica prezenţa unora dintre elementele acum nedescriptibile. Neclară a rămas şi partea din spate a calului, unde doar un picior se distinge sigur.

Delimitarea elementelor prin reliefare puternică, exactitatea cercului care delimitează medalionul central, dispunerea mănuchiurilor din registrul secund la distanţe relativ egale denotă un stil de lucru destul de îngrijit, iar elementele componente ale mărcii lasă loc presupunerii că vasul a fost realizat pentru o persoană cu grad social, religios sau politic, superior.

Pentru evul mediu timpuriu calul apare redat ca marcă, însă fără călăreţ, în teritorii aflate acum în România, Rusia, Ukraina şi Bulgaria, dar cele mai multe reprezentări le găsim pe ţigle, cărămizi sau blocuri de piatră1. Dintre acestea din urmă merită amintit un bloc din piatră descoperit în Bulgaria, la mănăstirea Ravna2 (situată în regiunea Varna, la circa 25 km. sud-est de Pliska), pe care calul este redat în relief, chiar cu elemente de harnaşament (secolul al X-lea)3. Sub burta acestuia, în plan secund, pare a fi un picior de om (pl. IV/1). Tot în Bulgaria, pe o stâncă de la Madara (situată la sud de Pliska şi la est de Ravna), a fost sculptat un cavaler, undeva în perioada secolelor VIII-X4 (pl. III). Ambele reprezentări au fost amintite deoarece prezintă unele elemente comune ca tip de redare (ca stil, din cauza stării nefavorabile de conservare, se pot observa unele asemănări doar la cal).

Pentru aceeaşi perioadă semnalăm şi alte imagini cu călăreţi, însă redaţi prin incizie şi, de regulă, puternic schematizaţi: la Capidava (jud. Constanţa) pe un frag-ment ceramic – secolele VIII-IX5, la Basarabi (jud. Constanţa) unde avem mai multe reprezentări pe pereţii unora din bisericuţele de cretă (pe peretele sudic al pronaosului din B16, pe peretele naosului din B27 şi pe peretele naosului din B38) – sfârşitul secolului al X-lea – începutul veacului al XI-lea, la Mangalia (jud. Constanţa) – secolele X-XI9, la Aliman (jud. Constanţa) într-o carieră de unde a fost exploatată piatra – ultimele decenii ale veacului al X-lea10, în labirintul subteran de la Limanu (jud. Constanţa) – secolele X-XI11 etc. (România); de la mănăstirea Ravna – secolul al X-lea12 (pl. IV/b), de la Pliska – sfârşitul veacului IX-X13, în două din bisericile rupestre localizate între localităţile Ţar Asen şi Alfatar (regiunea Silistra) – secolele

1 Pentru o discuţie mai largă privind redarea calului şi a semnificaţiei acestuia în evul mediu timpuriu,

vezi Paraschiv-Talmaţchi 2006, p. 72-74. 2 Georgiev 1985, p. 71. 3 Българите 2004, fig. 51/10 la p. 69, p. 93-94. 4 În istoriografia de specialitate basorelieful cu inscripţie de la Madara a primit datări diferite. Vezi Géza

1931, p. 102-109; Dujčev, Velkov, Mitev, Panayotov 1977, pl. XV; Rašev Sofia 1978, p. 24-30. 5 Informaţie Zaharia Covacef, căreia îi mulţumim. Vezi Z. Covacef, P. Covacef 1992, p. 343-347. 6 Barnea, Ştefănescu 1971, p. 195. 7 Barnea, Ştefănescu 1971, p. 197. 8 Barnea, Ştefănescu 1971, p. 199. 9 Papasima, Georgescu 1994, p. 223-224, pl. I/2-3 la p. 225. 10 Informaţie Constantin Chera, căruia îi mulţumim. Vezi şi Papasima, Georgescu 1994, p. 224; Papasima,

Chera 1999, p. 290, fig. 1 la p. 293. 11 Papasima, Chera 1999, p. 291. 12 Българите 2004, fig. 51/11 la p. 69, p. 93-94. 13 Mihailov 1963, fig. 16 şi 17 la p. 21; Stantchev 1953, pl. II/fig. 1b la p. 340.


IX-X1 etc. (Bulgaria); din aşezarea Majatk – secolele VIII-IX2 etc. (nordul Mării Negre).

Secolelor VIII–XI le-au fost încadrate şi unele medalioane pe care apare înfăţişat, călare, Sf. Gheorghe (descoperite la Sofiana – sudul Italiei/secolele VIII–IX; la Ţar Asen – regiunea Silistra, nordul Bulgariei/veacurile IX–XI etc.)3. În stadiu de ipoteză putem spune că descrierea făcută de către autoarea descoperirii, a formei iniţiale a călăreţului, ne poate apropia şi de înfăţişările de sfinţi redate în veacurile VIII – X. La Basarabi (jud. Constanţa), spre exemplu, pe peretele de vest al naosului bisericuţei B4 (este vorba de una din bisericuţele rupestre cioplite în cariera de cretă de la Basarabi, datate între sfârşitul secolului al X-lea şi începutul veacului al XI-lea), a fost incizată figura unui sfânt, care are capul uşor alungit şi înconjurat de aură, iar barba este ascuţită4.

Vasul cu marcă de olar de la Vlădeni-Popina Blagodeasca îl datăm în a doua jumătate a secolului al IX-lea – prima jumătate a veacului al X-lea, rămânând ca cercetările viitoare să confirme sau nu perioada propusă de noi, având în vedere complexitatea reprezentării. În sprijinul acestei datări aducem materialele corespunză-toare stratului arheologic căruia îi aparţine şi vasul, rezultatele analizelor arheomag-metice efectuate pe mostra de la patul de ardere al vetrei cuptorului nr. 6, precum şi caracteristicile recipientului. Este vorba de partea inferioară a unui borcan (sau oală cu toarte) de mici dimensiuni (diametrul fundului oscilează între 7,8 şi 8,4 cm., iar înălţimea păstrată, care se opreşte deasupra zonei diametrului maxim, este de 10,6 cm.), ars inoxidant, cu o grosime a peretelui ce variază între 0,4 şi 0,6 cm. El a fost lucrat la roata lentă din pastă cu nisip de granulaţie medie, urme de mică şi rare microprundişuri, aşadar dintr-o pastă curată care nu prezintă decât elemente specifice unui depozit de lut. Exteriorul vasului a fost ornamentat, probabil pe două treimi din suprafaţă, cu brâuri în val, îngrijit realizate şi dispuse relativ uniform. Decorul, ca stil, se încadrează în a doua etapă, din cele trei care caracterizează perioada veacurilor VIII – XI, etapă ce se desfăşoară la Dunărea de Jos între a doua jumătate a secolului al IX-lea – începutul veacului al XI-lea5. Acum decorul ceramic devine mai variat şi mai bogat, dobândind, în acelaşi timp, o mai bună ordonare pe registre, precum şi un nivel estetic superior, ordonare şi estetică observate şi la vasul nostru (pl. II/a).

În încheiere dorim să subliniem că nu avem analogii ale imaginii analizate, ca marcă de olar, pe teritoriul României şi, după câte cunoaştem în acest stadiu al cercetărilor, nici în alte teritorii în care fenomenul marcării vaselor ceramice a fost practicat. Analogiile prezentate sunt, în general, diferite ca suport, tip şi, parţial, stil de redare, însă au fost încadrate acestui studiu pentru a atesta prezenţa călăreţului în iconografia epocii. În ce priveşte reprezentarea ecvestră putem presupune că ea 1 T Papasima, Georgescu 1994, p. 224. 2 Dimitrov 1987, pl. IV cuprinsă între p. 160-161. 3 Cu o discuţie detaliată la Atanasov 2002, p. 37-58, unde se precizează că, în iconografia populară,

imaginea călare a Sf. Gheorghe s-a dezvoltat în secolul al X-lea. 4 Barnea, Ştefănescu 1971, fig. 58 la p. 209. 5 Paraschiv-Talmaţchi 2003, p. 210.


înfăţişează un personaj militar sau un sfânt, iar direcţia de deplasare a acesteia, spre dreapta, este adesea întâlnită, în Dobrogea şi Bulgaria, în reprezentările Cavalerului Trac, din secolele anterioare1.

Lista ilustraţiilor

Pl. I: Detaliu de şantier cu condiţiile de descoperire a vasului cu marcă; Pl. II a-b: Fotografii cu vasul şi marca de olar. Pl. III: Relieful de la Madara (Bulgaria) (apud I. Dujčev, V. Velkov, I. Mitev, L.

Panayotov, Histoire de la Bulgarie des origines à nos jours, Roanne, 1977, pl. XV). Pl. IV a-b: Blocuri de piatră, de la mănăstirea Ravna (Bulgaria), cu reprezentări

de cal şi călăreţ (apud Българите и техните съседи през V – X век. Каталог на зложба, Varna, 2004, fig. 51/10-11 la p. 69).

BIBLIOGRAFIE/BIBLIOGRAPHY

Atanasov 2002 G. Atanasov, Воинските иконографии, въоръжението и снаряжението на свети Георги през ранното средновековие (V-X в.), în Acta Musei Varnaensis, 1, 2002.

Barnea, Ştefănescu 1971

I. Barnea, Ş. Ştefănescu, Din istoria Dobrogei. Bizantini, romani şi bulgari la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1971.

Corbu 2005

E. Corbu, Bordeie, cuptoare şi gropi de bucate din aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa) (sec. IX-prima jumătate a sec. XI). Campaniile 2000-2004, în Arheologia Medievală, V, 2005.

Corbu, Şuteu sub tipar E. Corbu, C. Şuteu, Relevanţa istorică şi arheologică a primelor datări arheomagnetice pe un sit medieval-timpuriu din România, în Arheologia Medievală, VI, sub tipar.

Corbu, Trofin 2006 E. Corbu, L. Trofin, Vlădeni, com. Vlădeni, jud. Ialomiţa, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2005. A XL-a sesiune naţională de rapoarte arheologice Constanţa, 31 mai-3 iunie 2006, Bucureşti, 2006.

Covacef, Covacef 1992 Z. Covacef, P. Covacef, O nouă mărturie arheologică paleocreştină descoperită la Capidava, în Pontica, 25, 1992.

Dimitrov 1987 D. Dimitrov, Прабългарите по северното и западното Черноморие, Varna, 1987.

Dujčev, Velkov, Mitev Panayotov 1977

I. Dujčev, V. Velkov, I. Mitev, L. Panayotov, Histoire de la Bulgarie des origines à nos jours, Roanne, 1977.

1 Z. Covacef, P. Covacef 1992, p. 346.


Georgiev 1985 P. Georgiev, Манастирската църква при с. Равна, Провадийско, în Известия на Народния Музей-Варна, 21 (36), 1985.

Géza 1931 F. Géza, Les monuments de la culture protobulgare et leurs relations hongroises, Budapesta, 1931

Mihailov 1963 S. Mihailov, Разкопки в Плиска през 1959-1961 г., în Известия Археологическия Институт, Sofia, XXVI, 1963.

Papasima, Chera 1999 T. Papasima, C. Chera, Sgraffiti feudale timpurii la Aliman (jud. Constanţa), în Pontica, XXXII, 1999.

Papasima, Georgescu 1994

T. Papasima, V. Georgescu, Însemnări pe marginea sgraffiti-lor din mormântul elenistic de la Mangalia, în Pontica, 27, 1994.

Paraschiv-Talmaţchi 2003

C. Paraschiv-Talmaţchi, Consideraţii privind motivul decorativ ceramic din zona carpato-danubiano-pontică (sec. VIII-XI) – partea I, în Anuarul Muzeului Marinei Române, 6, 2003.

Paraschiv-Talmaţchi 2006

C. Paraschiv-Talmaţchi, Mărci de olar (secolele VII-XVI). Consideraţii şi catalog pentru teritoriul carpato-danubiano-pontic, Bucureşti, 2006.

Rašev 1978 R. Rašev, За тибетските успоредици на Мадарския коник, în Археология, Sofia, 3, 1978.

Stantchev 1953 St. Stantchev, Un monument de l’agriculture slave à Pliaca, în Slavia Antiqua, IV, 1953.

Българите 2004 Българите и техните съседи през V – X век. Каталог на зложба, Varna, 2004.


Pl. I

Pl. II a


Pl. II b

Pl. III


Pl. IV a

Pl. IV b

despre o marcă de olar descoperit la vl deni-popina...

Documents