cultura nationala vs. cultura organizationala

7/27/2019 Cultura Nationala vs. Cultura Organizationala

http://slidepdf.com/reader/full/cultura-nationala-vs-cultura-organizationala 1/4

Facultatea de Inginerie “Hermann Oberth”, Sibiu

Specializarea MPE

ANUL I

Cultura nationala vs. Cultura organizationala

Prof. Dan Maniu DUSE

Student: Andreea TOPARCEAN

2014



este definită de un set de practici de muncă (însuşite maitârziu) în viaţă şi care au conexiuni mult mai

explicite cu o serie de funcţii organizaţionale specifice.

În timp ce Hofstede şi colaboratorii lui sunt de părere că există o separare între culturanaţională

şi cea a organizaţiei, totuşi Laurent (Ionescu Gh. Gh., „Dimensiunile culturale ale managementului”,

Editura Economică, Bucureşti, 1996, pp. 203-205)a descoperit diferenţe mai pronunţate între angajaţiistrăini care lucrau în aceleaşi organizaţii multinaţionale, decât între angajaţii care lucrau în organizaţiile

lor native. La fel ca şi în cazul studiului lui Hofstede, s-a constatat că, nu numai că nu diminuează şi nu

anulează diferenţele naţionale, ci dimpotrivă, cultura organizaţiei le menţine şi le sporeşte.

Întrebarea care apare în mod logic este „De ce cultura organizaţiei poate spori diferenţele

culturale naţionale?”. Cum nici managerii şi nici cercetătorii nu cunosc răspunsul, s-a presupus că,

probabil, constrângerea la care sunt supuşi angajaţii de a se conforma unei culturii proprii organizaţiei în

care lucrează, îi determină pe aceştia să se întoarcă cu mai multă forţă spre propria lor identitate

naţională. S-a mai afirmat, de asemenea, că în noi oamenii, s-a cultivat şi cimentat, până la maturitate,

cultura noastră naţională şi că aceasta nu poate fi ştearsă de nici oforţă externă. Desigur că, oamenii

sunt influenţaţi şi presaţi, în afara culturii organizaţiei, şi de alte forţe care nu permit totuşi nici unei alte

variabile să şteargă sau să diminueze valorile culturale naţionale. Oricum, fără nici o ambiguitate, dar

inexplicabil în acelaşi timp, oricât de paradoxal ar părea, concluzia este că angajaţii îşi menţin sau îşi

sporesc diferenţele culturale specifice naţionale, atunci când sunt plasaţi într-o organizaţie

multinaţională.

Relaţia dintre cultura organizaţiei şi cultura naţională nu este o relaţie de identitatecompletă.

Cele două concepte se află într-un raport de congruenţă.

Fenomenele, altele decât cel de formare şi constituire al culturii, care indică faptul că fondatorii şi liderii

unei organizaţii aparţin unei culturi naţionale, în care sunt integraţi, validând astfel existenţa unorinfluenţe în dublu sens: dinspre cultura naţională spre cultura organizaţiei respectiv dinspre cultura

organizaţiei spre cultura naţională, ce poate fi adus în sprijinul noţiunii de congruenţă sunt:

•ambele noţiuni au fost definite prin intermediul unor variabile similare: credinţe,valori, percepţii,

simboluri, eroi, limba, atitudini, conduită, mod de viaţă,comunicare, educaţie, timp şi spaţiu, etc.;

•convingerile naţionale şi convingerile organizaţionale se influenţează reciproc;

•sistemul de valori ale organizaţiei interferează cu sistemul de valori sociale generale;

• modelele culturilor influenţează modul î n care oamenii percep realitate.

Deci, modul de percepţie a realităţii angajaţilor dintr-o organizaţie îşi are sursa în modul general de

percepţie al oamenilor din societatea respectivă , în care aceştia au crescut şi s-au format;

• anumite atitudini naţionale privind practicile de creştere a copiilor sunt comparabile cu practicile de

management al societăţilor occidentale precum Germania, Anglia şi SUA. Spre exemplu, în Germania

totul este directiv şiautoritar, ceea ce reprezintă principala sursă de socializare. Acest



comportamenteste comparabil cu practicile de management directive şi autoritare. În Anglia, mama

joacă un rol mai important în practicile privind creşterea copiilor şi, ca atare, practicile de management

sunt mult mai proiective şi tind spre prevenirea unei competiţii deschise. În SUA, copii au o libertate

considerabilă, libertate care se manifestă şi în practicile de management prin faptul că, în cadrul

organizaţiilor, se pune accent pe valoarea individuală. La fel se întâmplă şi în Japonia: practici le de

creştere a copilului, care accentuează protejarea şi conformismul, sunt comparabile cu angajarea peviaţă şi elaborarea deciziilor în grup în organizaţii.

Dupa opinia noastră, cultura naţională reprezintă cel puţin sursa existenţei culturilor

organizaţionale, fie şi numai pentru faptul că, le furnizează acestora „materialul” cultural fără de care

nici o organizaţiei nu ar exista .

Este vorba despre membrii organizaţiei, aceioameni purtători şi creatori de cultură. Fiecare

societate şi epocă se caracterizează printr-oanumită cultură, care se reflectă în cultura organizaţiilor.

Identificarea culturii naţionale ca sursă a culturii organizaţiilor poate să ofere importante căi de analiză a

relaţiilor generate şi de utilizare a datelor colecţionate în vederea înţelegerii aceea ce este semnificativ

în cadrul proceselor şi structurilor cognitive utilizate de angajaţi (manageri sau nu) într-un anumit tip de

cultură şi, ulterior, de a folosi aceste elemente, în relaţie cu o serie de aspecte culturale, în scopul

creşterii eficacităţii organizaţiilor.

cultura nationala vs. cultura organizationala

Documents