civil justice guide eu ro

http://slidepdf.com/reader/full/civil-justice-guide-eu-ro 1/120
2 Un ghid pentru practicienii din domeniul dreptului — Cooperarea judiciar în materie civil în Uniunea European
CUPRINS
1.1. „Cooperarea judiciar în materie civil” – crearea de puniîntre sistemele judiciare din UE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5
1.2. Ctre un veritabil spaiu european de justiie civil . . . . . . . . . . . . . . . .5
1.3. Poziia special a Danemarcei, a Irlandei i a Regatului Unit . . . . . . .6
1.4. Cooperarea consolidat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7
1.6. Principiul recunoaterii reciproce i eliminarea procedurii
de exequatur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7
2.2. Regulamentul Bruxelles I i Regulamentul Bruxelles I reformat . . . 12
3. Proceduri europene în materie civil i comercial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 3.1. Prezentare general . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
3.2. Titlul executoriu european pentru creanele necontestate – „TEE” . 25
3.3. Procedura european de somaie
de plat – "SEP" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 3.4. Procedura european privind cererile cu valoare
redus – "PECVR" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
4. Insolvena. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
4.1. Context . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 314.2. Regulamentul european privind procedurile de insolven . . . . . . . 31
5. Legea aplicabil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36 5.1. Legea aplicabil – problema . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
5.2. Legea aplicabil obligaiilor contractuale – Regulamentul Roma I 37
5.3. Legea aplicabil faptelor ilicite – Regulamentul Roma II . . . . . . . . . 43
6. Rspunderea printeasc i divorul . . . . . . . . . . . . . 50 6.1. Regulamentul Bruxelles IIa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
6.2. Legea aplicabil divorului – Regulamentul Roma III . . . . . . . . . . . . 58
7. Obligaiile de întreinere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62 7.1. Contextul Regulamentului privind obligaiile de întreinere –
Regulamentul Bruxelles I i Convenia de la Haga din 2007
privind obligaiile de întreinere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
7.2. Obiectivul Regulamentului privind obligaiile de întreinere . . . . . . . 63
7.3. Domeniul de aplicare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
7.4. Competena judiciar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
7.5. Legea aplicabil – articolul 15 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
7.6. Recunoatere i executare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 7.7. Asistena judiciar i scutirea de taxe– articolele 44-47 . . . . . . . . . 68
7.8. Autoriti centrale – articolele 49-63 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
8/17/2019 Civil Justice Guide EU Ro
8.3. Legea aplicabil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
8.5. Certificatul european de motenitor – articolele 62-73 . . . . . . . . . . 79
8.6. Informaii privind legislaia i procedurile din
statele membre – articolele 77-79 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
9. Notificarea sau comunicarea actelor . . . . . . . . . . . . 84 9.1. Contextul Regulamentului privind notificarea sau
comunicarea actelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 859.2. Regulamentul privind notificarea sau comunicarea actelor . . . . . . . 85
10. Obinerea de probe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90 10.1. Domeniu de aplicare, scop i metodologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
10.2. Regulamentul privind
11.2. Directiva privind asistena judiciar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
12. Medierea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
în materie civil i comercial în Uniunea European . . . . . . . . . . . 99
12.2. Codul european de conduit pentru mediatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
12.3. Directiva european privind medierea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
13. Executarea hotrârilor judectoreti . . . . . . . . . . 102 13.1. Context . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
13.2. Ordonana asigurtorie european de indisponibilizare
a conturilor bancare („ordonana asigurtorie”) . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
13.3. Competen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10513.4. Obinerea unei ordonane asigurtorii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
13.5. Ce se întâmpl dup acordarea ordonanei asigurtorii . . . . . . . . 107
13.6. Ci de atac i alte dispoziii pentru protecia intereselor
debitorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
14. Facilitarea cooperrii judiciare i a accesului la informaii în practic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
14.1. Reeaua judiciar european în materie civil i comercial . . . . 111
14.2. Punerea la dispoziie de informaii pe portalul
european e-justiie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
Lista instrumentelor la care se face referire în prezentul ghid . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
5Introducere
1.1. „Cooperarea judiciar în materie civil” – crearea de puni între sistemele judiciare din UE
În ultimii 15 ani a avut loc o evoluie important în domeniul dreptului european care, cu toate acestea, rmâne în mare msur neobservat de ctre practicienii din domeniul dreptului. Dreptul internaional privat sau – astfel cum este denumit în tratat – „cooperarea judiciar în materie civil” a devenit un domeniu separat i independent al dreptului european. De când Tratatul de la Amsterdam a conferit Uniunii Europene competena de a legifera în domeniul dreptului privat internaional, a fost adoptat un numr important de acte legislative europene în materie. La fel precum în alte domenii ale dreptului Uniunii Europene, instrumentele adoptate în domeniu prevaleaz asupra legislaiei interne a statelor membre i sunt interconectate cu legislaiile
interne atunci când trebuie s se stabileasc, în anumite domenii juridice, standarde procedurale minime comune la nivelul Uniunii.
Dreptul internaional privat european are relevan practic pentru practicienii din domeniul dreptului – judectori, avocai, notari i ali profesioniti din domeniul juridic – care iau decizii cu privire la chestiuni de drept civil i comercial sau care ofer consultan i acioneaz în numele clienilor în astfel de chestiuni. Principiile liberei circulaii a bunurilor, a serviciilor, a capitalului i a persoanelor încurajeaz mobilitatea cetenilor europeni i dezvoltarea de activiti comerciale în întreaga Uniune European. Ca urmare, practicienii din domeniul dreptului se confrunt din ce în ce mai mult cu situaii care au implicaii transfrontaliere i cu probleme i întrebri juridice reglementate de dreptul UE. Astfel de situaii pot implica, de exemplu, executarea contractelor care implic livrarea de bunuri i prestarea de servicii la nivel transfrontalier, aspecte juridice referitoare la circulaia turitilor i la accidentele rutiere în strintate, întrebri referitoare la achiziionarea i transferul de bunuri,
mobile i imobile, de ctre ceteni i întreprinderi, în unul sau mai multe state membre ale Uniunii Europene, altele decât cele în care sunt stabilii i succesiunea la patrimoniile persoanelor care au proprieti în i legturi cu mai multe state membre. De asemenea, în domeniul dreptului familiei, relaiile personale multinaionale sunt din ce în ce mai frecvente i cu regularitate apar întrebri juridice în cazuri referitoare la relaiile transfrontaliere de familie i de rspundere printeasc. De asemenea, în prezent, întreprinderile mici i mijlocii (IMM-urile), care reprezint o component important a pieei interne europene, desfoar tranzacii la nivel transfrontalier în mod aproape sistematic i adesea online. În consecin, practicienii din domeniul dreptului din statele membre nu îi pot permite s nu in pasul cu cele mai recente evoluii din acest domeniu din ce în ce mai complex i semnificativ al activitii Uniunii Europene.
1.2. Ctre un veritabil spaiu european de justiie civil
Normele de cooperare judiciar în materie civil se întemeiaz pe prezumia egalitii de valoare, competen i nivel a sistemelor juridice i judiciare ale statelor membre individuale i a hotrârilor pronunate de instanele naionale ale acestora i, prin urmare, pe principiul încrederii reciproce între instanele de judecat i sistemele juridice ale fiecruia dintre acestea. Recunoaterea reciproc a hotrârilor instanelor statelor membre se afl
în centrul acestui principiu, care implic, de asemenea, ideea practicrii colaborrii transfrontaliere între instanele individuale i autoritile judiciare. Importana unor norme uniforme în domeniu const în consolidarea securitii juridice i a previzibilitii în situaii juridice cu implicaii transfrontaliere: în situaia în care fiecare stat membru ar stabili individual legea care ar trebui s se aplice i instana care ar trebui s fie competent în fiecare raport juridic transfrontalier, precum i hotrârile judectoreti din alte
state membre care ar trebui s fie recunoscute, ar rezulta o lips de securitate juridic pentru ceteni i întreprinderi în ceea ce privete atât competena, cât i legea aplicabil.
La Consiliul European de la Tampere din 15 i 16 octombrie 1999 s-a
formulat obiectivul instituirii unui „veritabil spaiu european de justiie”, pe baza principiului conform cruia persoanele i întreprinderile nu ar trebui s fie împiedicate sau descurajate s îi exercite drepturile de incompatibilitatea sau complexitatea sistemelor judiciare i administrative din statele membre. Consiliul a stabilit ca prioriti de aciune în domeniu în special un acces mai bun la justiie în Europa, recunoaterea reciproc a hotrârilor judectoreti i o convergen mai mare în domeniul dreptului civil.
Termenul de cooperare judiciar în materie civil a aprut iniial în
Tratatul de la Maastricht, Tratatul privind Uniunea European, care a definit cooperarea judiciar în materie civil ca un subiect de interes comun pentru statele membre. Odat cu Tratatul de la Amsterdam, politica de cooperare, care anterior viza doar msurile ce trebuiau luate de statele membre, a devenit un subiect de aciune legislativ din partea instituiilor Comunitii Europene. Tratatul de la Lisabona face referire în mod explicit la principiul recunoaterii reciproce a hotrârilor judectoreti în materie civil, dar a lsat competena legislativ în esen neschimbat.Articolul 81 din Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene stabilete o list cuprinztoare de activiti care pot face obiectul legislaiei UE. Multe dintre acestea sunt cunoscute deja din cuprinsul tratatelor anterioare, dar acum lista menioneaz în mod expres asigurarea accesului efectiv la justiie i formarea judiciar pentru magistrai i personalul instanelor. De asemenea, articolul 81 clarific faptul c în cooperarea judiciar în materie civil poate fi inclus adoptarea unor msuri de armonizare a actelor cu putere de lege i a normelor administrative ale statelor membre. Cu excepia msurilor în materie de dreptul familiei,
toat legislaia din aceste domenii este adoptat în prezent prin procedura legislativ ordinar, în temeiul creia actele legislative ale Uniunii sunt adoptate în comun de ctre Parlamentul European i Consiliu, în calitate de colegislatori. Msurile în materie de dreptul familiei sunt adoptate în temeiul procedurii speciale conform creia Consiliul hotrte în unanimitate, dup consultarea Parlamentului European.
1.3. Poziia special a Danemarcei, a Irlandei i a Regatului Unit
Atunci când aplic instrumente europene de drept internaional privat, practicienii din domeniul dreptului trebuie s aib în vedere faptul c nu toate instrumentele se aplic tuturor statelor membre. Danemarca, Irlanda
i Regatul Unit beneficiaz de un regim special în temeiul tratatului în ceea ce privete legislaia adoptat în domeniul justiiei civile. Danemarca nu particip la adoptarea instrumentelor din acest domeniu i nu este obligat s le respecte. Cu toate acestea, o serie de instrumente au fost extinse la Danemarca prin intermediul unui acord bilateral cu UE. Regatul Unit i Irlanda au dreptul de a opta dac s ia parte la adoptarea unor instrumente legislative din acest domeniu i trebuie s respecte un instrument doar în cazul în care i-au exercitat opiunea de participare. Pân în prezent, Regatul Unit i Irlanda i-au exercitat opiunea de participare pentru majoritatea actelor legislative în materie civil i comercial, dar nu pentru toate. Regatul Unit i Irlanda nu i-au exercitat opiunea de participare la adoptarea Regulamentului privind succesiunea, de exemplu. La punerea în aplicare a unui instrument legislativ din acest domeniu, este bine s se verifice dac instrumentul se aplic vreunuia dintre aceste state membre i, dup caz, în ce msur a convenit Danemarca s participe.
1.4. Cooperarea consolidat
În fine, în temeiul dispoziiilor privind cooperarea consolidat din Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene, cel puin nou state membre au posibilitatea de a întreprinde aciuni în vederea consolidrii cooperrii între ele, prin adoptarea de msuri care s promoveze obiectivele UE, dar numai în ultim instan, în cazul în care se demonstreaz c msurile în cauz nu pot fi adoptate de statele membre în ansamblu. În domeniul cooperrii judiciare în materie civil, singura msur adoptat pân în prezent în acest mod se refer la legea aplicabil divorului (Regulamentul „Roma III”).
1.5. „Acquis-ul” în justiia civil
Aa-numitul „acquis comunitar” – ansamblul legislaiei UE din domeniul cooperrii judiciare în materie civil i comercial – a înregistrat o cretere semnificativ în ultimii cincisprezece ani. Exist instrumente juridice care reglementeaz competena, recunoaterea reciproc i executarea hotrârilor i legea aplicabil într-o gam larg de domenii, care cuprinde de la contracte i succesiuni pân la obligaii de întreinere. De asemenea, legislaia european prevede o cooperare direct între instanele i autoritile competente din statele membre, de exemplu cu ocazia obinerii probelor în strintate sau în chestiuni privind rpirea copiilor. Accesul la justiie în cauzele transfrontaliere a fost îmbuntit prin dispoziiile privind asistena judiciar, medierea i procedurile simplificate i necostisitoare pentru creanele mici i necontestate. În scopul de a facilita aplicarea acquis-ului în practic, a fost creat Reeaua judiciar european în materie civil i comercial.
„Acquis-ul” este în prezent suficient de matur, astfel încât sunt în curs de adoptare instrumente de „a doua” i „a treia” generaie. Necesitatea de a
actualiza msurile existente reflect experiena acumulat în funcionarea lor în practic, precum i noul mod de gândire cu privire la ceea ce ar trebui s realizeze instrumentele pentru a rspunde circumstanelor sociale i economice contemporane.
1.6. Principiul recunoaterii reciproce i eliminarea procedurii de exequatur
Piatra de temelie a politicii din domeniul cooperrii judiciare europene în materie civil i comercial este principiul recunoaterii reciproce. Creterea recunoaterii reciproce a deciziilor i hotrârilor judiciare i armonizarea legislativ necesar sunt destinate s faciliteze cooperarea între autoriti i protecia judiciar a drepturilor individuale. Obiectivul final al politicii privind recunoaterea reciproc
este ca hotrârile de orice fel în materie civil i comercial s circule liber între toate statele membre, fiind recunoscute i executate în alte state membre fr nicio msur intermediar.
Un element-cheie în dezvoltarea legislaiei UE în acest sens este eliminarea progresiv a barierelor din calea recunoaterii i executrii hotrârilor între sistemele judiciare ale statelor membre. Consiliul European de la Tampere din octombrie 1999 a solicitat reducerea în continuare a msurilor intermediare care sunt înc necesare pentru a permite recunoaterea i executarea unei decizii sau a unei hotrâri în statul solicitat i eliminarea complet a procedurii necesare pentru ca o hotrâre strin s fie declarat executorie (procedura de exequatur).
Ca un prim pas, au fost eliminate procedurile intermediare pentru creanele comerciale i de consum cu valoare mic, precum i pentru creanele necontestate. Modificarea Regulamentului Bruxelles I merge mai departe
i elimin procedura de exequatur pentru hotrârile judectoreti în materie civil i comercial, în general. De asemenea, procedura de exequatur a fost eliminat pentru anumite hotrâri în materie de dreptul familiei i întreinere.
Instrumentele adoptate pân în prezent sunt descrise în paginile urmtoare din prezentul ghid. Descrierea fiecrui instrument urmrete s ofere o idee pe scurt asupra coninutului instrumentului, dar nu este destinat s înlocuiasc trimiterea la textul instrumentului propriu-zis i studiul acestuia. Pentru anumite instrumente individuale exist ghiduri separate la care se face, de asemenea, trimitere.
2.1. Introducere g eneral
Competena instanelor din statele membre i normele privind legea aplicabil în materie civil i comercial se afl în centrul cooperrii judiciare în materie civil din Uniunea European. Normele naionale de drept internaional privat i procedurile civile internaionale difer de la stat la stat. Acest fapt poate împiedica buna funcionare a pieei interne în cadrul Uniunii Europene. Pentru a preveni acest lucru, este esenial s existe dispoziii uniforme în UE care s determine instana competent, precum i formaliti procedurale simplificate pentru a obine recunoaterea i executarea rapid i facil a hotrârilor judectoreti pronunate într-un alt stat membru. În acest mod, se asigur faptul c hotrârile judectoreti pot circula liber dintr-un stat membru în altul.
cum i unde ar trebui s fac acest lucru în cel mai avantajos mod pentru interesele sale.
În astfel de situaii, normele europene de procedur civil în materie civil i comercial, care, în ceea ce privete competena instanelor, se bazeaz în esen pe Regulamentul (CE) nr. 44/2001 ( 1), cunoscut în
mod obinuit i denumit în continuare „Regulamentul Bruxelles I”, au asigurat o mai mare certitudine în situaii precum cea de fa. Normele de competen prevzute în Regulamentul Bruxelles I sunt identice în toate statele membre ( 2). Fiecare hotrâre pronunat în temeiul acestui regulament într-un stat membru beneficiaz de egalitate de recunoatere i de executare în toate celelalte state membre în cauz. În mod separat, dispoziiile UE care stabilesc norme unificate privind legea aplicabil asigur faptul c instanele i tribunalele decid asupra legislaiei care reglementeaz raporturile juridice în legtur cu diverse chestiuni prin aplicarea acelorai norme.
Prin aplicarea normelor de competen prevzute în Regulamentul Bruxelles I, întreprinderea B poate alege între dou moduri alternative de procedur.
În primul rând, aceasta poate iniia o aciune în faa instanei cu competen la locul de desfurare a activitii întreprinderii A din statul membru 1: în conformitate cu norma general, stipulat în prezent la articolul 2, se poate introduce o aciune în faa instanei de la sediul pârâtului. În mod alternativ, întreprinderea B ar putea prefera s acioneze în faa instanei din propriul stat membru, statul membru 2, care este competent în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul Bruxelles I, deoarece acesta era locul unde urmau s fie executate serviciile contractuale.
( 1) Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competena judiciar, recunoaterea i executarea hotrârilor în materie civil i comercial.
( 2) Danemarca nu este supus direct Regulamentului Bruxelles I, dar particip, cu toate acestea, la aplicarea instrumentului în virtutea faptului c a încheiat un acord separat cu UE i statele sale membre în acest scop: a se vedea JO L 299, 16.11.2005.
Exemplul 1
Întreprinderea A cu sediul în statul membru 1 încheie un contract cu întreprinderea B, organizatoare de târguri comerciale, a crei administraie central se afl în statul membru 2. În baza contractului, întreprinderea A rezerv 500 de metri ptrai de spaiu expoziional i servicii aferente pentru un pre convenit la un târg comercial de trei zile în statul membru 2, unde aceasta intenioneaz s participe în calitate de expozant. Cu cinci zile înainte de începerea târgului, întreprinderea A este informat de
ctre clientul su principal c acesta nu poate participa la târg. Prin urmare, întreprinderea A îi anuleaz rezervarea la întreprinderea B. Din cauza notificrii tardive, întreprinderea B nu poate s închirieze cei 500 de metri ptrai de spaiu expoziional unui alt expozant i solicit întreprinderii A plata preului convenit prin contract. Întreprinderea A refuz s plteasc. Întreprinderea B intenioneaz s acioneze în justiie întreprinderea A i întreab
O hotrâre favorabil obinut din partea instanei din statul membru 2 ar fi recunoscut i ar putea, în urma unor proceduri relativ simple, s aib for executorie în orice stat membru în care întreprinderea A deine active. Întreprinderea B nu are niciun motiv de team c instanele respective pot instrumenta cauza prin aplicarea unor norme diferite privind legea aplicabil deoarece, în temeiul Regulamentului Roma I, care se aplic în majoritatea
statelor membre ale UE ( 3), aceleai norme reglementeaz legea aplicabil (a se vedea mai jos capitolul 5 privind legea aplicabil).
( 3) Toate, cu excepia Danemarcei.
în prezentul capitol ( 5). Ulterior adoptrii versiunii „reformate”, s-a adoptat o modificare suplimentar pentru a lua în considerare intrarea în vigoare a Acordului european în materie de brevete i pentru a include competena Curii Unice în materie de Brevete ( 6).
În anii 1980, normele Conveniei de la Bruxelles au fost extinse la statele membre ale Asociaiei Europene a Liberului Schimb (AELS) prin intermediul unei convenii internaionale. Convenia respectiv, denumit „Convenia de la Lugano”, a fost renegociat dup ce Regulamentul Bruxelles I fusese în vigoare timp de mai muli ani, ceea ce a dat natere unei convenii revizuite. În prezent, noua Convenie de la Lugano se aplic în litigiile dintre statele membre ale UE i Islanda, Norvegia i Elveia ( 7).
( 5) În prezentul ghid, diferitele articole sunt menionate în conformitate cu numerotarea din versiunea reformat a regulamentului; în afar de modificrile de fond efectuate în cadrul reformrii, numerotarea articolelor se schimb în noua versiune a regulamentului, iar în prezentul ghid este utilizat noua numerotare; versiunea reformat conine în anexa III un tabel de coresponden util care prezint articolele echivalente din cele dou versiuni ale regulamentului. Tehnica de elaborare utilizat pentru reformare a urmrit s refac întregul instrument, în loc s îl modifice printr-o serie de modificri textuale.
( 6) A se vedea punctul 2.2.8 de mai jos pentru o descriere mai complet a dispoziiilor instrumentului „Curtea Unic în materie de Brevete”.
( 7) Convenia iniial de la Lugano, denumit astfel deoarece a fost negociat i semnat la Lugano în Elveia, a fost semnat la 16 septembrie 1988. Noua convenie a fost semnat la 30 octombrie 2007, a fost ratificat de UE i a intrat în vigoare între UE i statele sale membre, inclusiv Danemarca i Regatul Norvegiei, la 1 ianuarie 2010. Ulterior, aceasta a fost ratificat de Elveia, producând efecte începând cu 1 ianuarie 2011, i de Islanda, producând efecte începând cu 1 mai 2011..
2.2. Regulamentul Bruxelles I i Regulamentul Bruxelles I reformat
2.2.1. Prezentare general
Regulamentul Bruxelles I a intrat în vigoare la 1 martie 2002. Acesta a înlocuit precedenta Convenie de la Bruxelles din 1968, care avea acelai obiect i care continu s se aplice în ceea ce privete anumite teritorii de peste mri ale unor state membre. Regulamentul Bruxelles I a fost revizuit ulterior, iar în decembrie 2012 ( 4) a fost adoptat o nou versiune – „reformat” – a acestuia, care conine o serie de modificri semnificative fa de textul original al Regulamentului Bruxelles I, care sunt menionate în continuare
( 4) Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European i al Consiliului din 12 decembrie 2012; a se vedea JO L 351, 20.12.2012, p. 1; regulamentul, care va fi denumit în continuare în prezentul ghid, „Bruxelles I reformat”, se va aplica începând cu 10 ianuarie 2015; Danemarca i-a notificat intenia, în temeiul acordului pe care l-a încheiat cu UE, de a aplica Regulamentul „Bruxelles I reformat” în relaiile cu statele membre ale UE; a se vedea JO L 79, 21.3.2013.
13Competena judiciar, recunoaterea i executarea hotrârilor în materie civil i comercial – Regulamentul Bruxelles I
2.2.2. Domeniul de aplicare al Regulamentului Bruxelles I
Regulamentul se aplic în materie civil i comercial, cu excepia chestiunilor fiscale, vamale sau administrative. Regulamentul nu se aplic în anumite domenii ale dreptului civil, cum ar fi statutul sau capacitatea juridic a persoanelor fizice, regimurile matrimoniale, testamentele i succesiunile sau
falimentul. De asemenea, acesta nu se aplic în legtur cu aspecte privind întreinerea (cu excepia cauzelor de tranziie), spre deosebire de versiunea iniial a Regulamentului Bruxelles I, întrucât obligaiile de întreinere sunt în prezent reglementate de un regulament specific ( 8).
2.2.3. Sistemul jurisdicional din Regulamentul Bruxelles I
Regulamentul Bruxelles I stabilete un sistem jurisdicional închis, atribuind
competena jurisdicional la fel ca între instanele statelor membre pentru soluionarea litigiilor transfrontaliere în materie civil i comercial. Instana competent în cadrul sistemului judiciar al statului membru cu competen în temeiul regulamentului este desemnat ulterior în conformitate cu normele interne de procedur civil din statul membru în cauz. Numai normele de competen din Regulamentul Bruxelles I se pot aplica între statele membre ale UE, iar anumite norme de competen din dreptul naional al statelor membre nu pot fi aplicate împotriva persoanelor cu domiciliul într-un stat membru ( 9), dar sunt înc disponibile împotriva rezidenilor din afara UE ( 10). Aceste aa-numite norme „exorbitante” de competen trebuie s fie publicate în Jurnalul Oficial
în urma notificrii ctre Comisie ( 11).
( 8) Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008; tratate separat în capitolul 7 de mai jos.
( 9) A se vedea articolul 5.
( 11) A se vedea articolul 76. Normele au fost incluse anterior în anexa I la Regulamentul Bruxelles I.
Exemplul 2
Întreprinderea C din statul membru 3 a vândut o main întreprinderii D din statul membru 4. Întreprinderea D a prezentat o ofert de cumprare, în care se afirm, printre altele, c achiziia urma s fie supus condiiilor generale de vânzare ale întreprinderii D, tiprite
pe spatele ofertei.
Condiiile respective includ o clauz de alegere a forului prin care se stabilete competena instanei E din statul membru 4 pentru toate litigiile care decurg din contract. Întreprinderea C a acceptat oferta printr-o scrisoare de confirmare. Dup livrare, întreprinderea D a constatat c maina prezint defeciuni majore i a introdus o aciune în despgubiri pentru înclcarea contractului împotriva
întreprinderii C în faa instanei E. În cadrul procedurii, întreprinderea C susine c instana E nu este competent. Aceasta argumenteaz
c, în conformitate cu legislaia din statul membru 3, o clauzde alegere a forului inclus în condiiile generale de vânzare ale uneia dintre pri este valabil numai în cazul în care aceasta este semnat în mod explicit ca fiind acceptat de cealalt parte.
În conformitate cu articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul Bruxelles I, prile, indiferent de domiciliul lor, pot conveni c o instan sau instanele unui stat membru sunt competente pentru a soluiona orice litigiu care a survenit sau poate surveni în legtur cu un anumit raport juridic.
O astfel de competen este exclusiv, cu excepia cazului în care prileau convenit altfel. Conform Regulamentului Bruxelles I, validitatea formal a unei clauze de alegere a forului trebuie s derive în mod exclusiv din regulament, care prevede un set de norme autonome. Normele respective au prioritate fa de dispoziiile corespunztoare din normele naionale de procedur civil ale statelor membre (a se vedea mai jos). Prin urmare,
întreprinderea D va trebui s demonstreze c formularul cuprinzând
condiiile generale de vânzare este conform cu dispoziiile articolului 25 alineatul (1) pentru a susine argumentul referitor la competena exclusiv a instanei E.
aspecte legate de contracte, cu excepia contractelor de munc sau de asigurare sau cu consumatorii. Conform acestuia, competena internaional le revine instanelor din locul de executare a obligaiei în cauz prevzut în contract. În cazul celor dou tipuri de contracte care se regsesc cel mai frecvent în Europa în practica transfrontalier, locul de executare se refer la toate obligaiile care decurg din acelai contract. Cu excepia cazului în care
s-a convenit altfel, în cazul vânzrii de bunuri, locul de executare a obligaiei este locul dintr-un stat membru unde, în temeiul contractului, au fost sau ar fi trebuit s fie livrate bunurile, iar în cazul prestrii de servicii, acesta este locul unde, în temeiul contractului, au fost sau ar fi trebuit s fie prestate serviciile.
Articolul 7 prevede, de asemenea, norme speciale de competen privind mai multe aspecte speciale, cum ar fi, de exemplu, aspecte referitoare la aciuni civile în despgubiri sau în restituire sau în ceea ce privete litigiile care rezult din activitatea desfurat de o sucursal, o agenie sau o alt unitate ( 12).
Articolul 7 alineatul (2), care se refer la competena în materie delictual,a dobândit o importan din ce în ce mai mare. Aciunile în materie delictual sau cvasidelictual pot fi introduse în faa instanelor de la locul unde s-a produs sau risc s se produc fapta prejudiciabil. Curtea European de Justiie a stabilit c acesta este locul în care se produce prejudiciul sau, alternativ, locul în care a fost efectuat sau s-a produs aciunea prejudiciabil.
2.2.3.3. Prorogarea de competen i înfiarea pârâtului
Prorogarea sau alegerea forului se refer la situaia în care prile contractante au convenit s aduc orice litigiu care decurge dintr-un contract specific în faa unei instane sau a instanelor dintr-un anumit sistem juridic. Un astfel
( 12) Articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 44/2001 includea anterior o norm de competen special în materie de întreinere; de la 18 iunie 2011, când a intrat în vigoare Regulamentul privind obligaiile de întreinere, se aplic normele privind competena din instrumentul respectiv.
2.2.3.1. Norma de baz: competena instanei de la domiciliul pârâtului
Norma de competen de baz, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul Bruxelles I, este c, pentru persoanele care îi au domiciliul pe teritoriul unui stat membru, competena judiciar este exercitat de ctre instanele statului membru în care este domiciliat pârâtul, indiferent de naionalitatea sa. Domiciliul se stabilete în conformitate cu dreptul intern al statului membru în care a fost sesizat instana. În cazul persoanelor juridice sau al întreprinderilor, domiciliul se stabilete în funcie de ara în care acestea îi au sediul statutar, administraia central sau locul principal de desfurare
a activitii. În cazul în care pârâtul nu este domiciliat pe teritoriul unui statmembru, articolul 6 din regulament prevede stabilirea competenei instanelor din fiecare stat membru în conformitate cu dreptul intern, sub rezerva normelor „de protecie” a competenei pentru consumatori de la articolul 18 i pentru angajai de la articolul 21, precum i a normelor privind competena exclusiv i prorogarea de competen de la articolul 24 i, respectiv, articolul 25.
2.2.3.2. Norme de competen speciale i alternative
Articolele 7-9 din regulament conin norme speciale de competen, alternative fa de norma general de la articolul 4. Unele dintre aceste norme permit reclamantului s aleag dac s iniieze proceduri în faa instanelor statului membru unde îi are domiciliul pârâtul sau în faa instanei unui alt stat membru care are o competen special. În practic, cea mai important competen special este prevzut la articolul 7 alineatul (1), care implic
de acord poate fi inclus într-un contract mai amplu privind fondul raportului juridic dintre pri sau poate fi încheiat separat. De asemenea, un astfel de acord poate s abordeze alte litigii decât cele care decurg din contract. Nu exist nicio dispoziie în regulament care s restricioneze utilizarea unei alegeri a forului la cazurile în care litigiul decurge dintr-o situaie contractual. Cu toate acestea, în cazul în care litigiul se refer la o situaie în care prile nu au
o relaie juridic preexistent, cum ar fi în cazul litigiilor care decurg din delicte, în fapt, foarte frecvent, acordul poate fi încheiat numai dup apariia litigiului ( 13).
Norma privind acordurile de alegere a forului prevzut la articolul 25 este una dintre cele mai importante i frecvent utilizate norme din Regulamentul Bruxelles I. Prorogarea de competen este permis în general. Cu toate acestea, exist limite în favoarea prilor asigurate de normele „de protecie” a competenei în ceea ce privete chestiuni legate de asigurare, consumatori i angajai ( 14). Ar trebui remarcat faptul c o prorogare de competen nu poate
.
În temeiul versiunii anterioare a Regulamentului Bruxelles I ( 16) un acord privind alegerea forului într-un stat membru, încheiat între pri dintre care una sau mai multe au domiciliul pe teritoriul unui stat membru, avea drept efect faptul c orice alt instan decât instana aleas putea prelua cauza, chiar dac acordul privind competena conferea competen exclusiv, cu condiia ca aceast
( 13) De exemplu, de regul nu este posibil s se încheie un acord de alegere a forului având ca obiect un litigiu care decurge din delicte înainte s fi survenit evenimentul care a cauzat litigiul.
( 14) A se vedea dispoziiile de la articolele 15, 19 i 23. ( 15) A se vedea articolul 27.
( 16) Regulamentul nr. 44/2001, articolul 23 alineatul (1); aceast poziie ar putea fi pus în contrast cu situaia în care niciuna dintre prile la acordul de alegere a forului nu era domiciliat pe teritoriul unui stat membru; în aceast situaie, orice alt instan dintr-un stat membru, alta decât instana aleas, nu avea nicio competen în soluionarea litigiilor între prile la acord, cu excepia cazului în care instana aleas îi declina ea însi competena; a se vedea articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 44/2001.
alt instan s fi fost sesizat mai întâi. Regulamentul Bruxelles I reformat ( 17) modific aceast dispoziie în sensul c un acord de prorogare a competenei unei instane dintr-un stat membru, în cazul în care este valabil, va prevala indiferent de domiciliul prilor ( 18). Regulamentul Bruxelles I reformat adaug, de asemenea, dispoziii conform crora valabilitatea pe fond a acordului de prorogare se determin în conformitate cu legislaia statului membru ale crui
instane sunt alese ( 19) i c acordul de prorogare, în cazul în care face parte dintr-un contract, trebuie s fie tratat ca un acord independent de alte clauze ale contractului, iar valabilitatea prorogrii nu poate fi contestat doar pentru motivul c respectivul contract nu este valabil ( 20). De asemenea, se urmrete ca orice chestiune referitoare la valabilitatea acordului de alegere a forului s fie soluionat în conformitate cu legea statului membru al instanei alese. ( 21)
Regulamentul Bruxelles I reformat conine i o alt modificare important, care consolideaz „autonomia prilor” în ceea ce privete acordurile de alegere
a forului, prin impunerea faptului ca o instan care este sesizat cu o aciune icare nu este instana aleas de prile la un acord de alegere exclusiv a forului s nu întreprind nicio aciune în cauza respectiv pân când instana aleas, indiferent dac este sau nu sesizat mai întâi, stabilete dac are competen în temeiul acordului de alegere a forului. Odat ce instana aleas i-a stabilit competena, orice alt instan sesizat trebuie s îi decline competena ( 22).
( 17) Regulamentul nr. 1215/2012.
( 19) Ibidem.
( 21) A se vedea considerentul 20.
( 22) A se vedea articolul 31 alineatul (2) din Regulamentul Bruxelles I reformat
Cu excepia cazurilor în care competena este determinat de alte dispoziii ale Regulamentului Bruxelles I, instana din statul membru unde se înfieaz pârâtul va fi considerat competent, în temeiul articolului 26. Acest lucru nu se aplic în cazul în care înfiarea are ca obiect contestarea competenei sau în cazul în care o alt instan are competen exclusiv în temeiul articolului
24. Aceast norm este important în practic, întrucât ea oblig pârâtul s se asigure de competena instanei înainte de a se înfia în instan. Dup acceptarea acesteia, competena nu poate fi revocat i competena instanelor este stabilit definitiv.
Regulamentul Bruxelles I reformat adaug o garanie important în ceea ce privete aceast norm, conform creia, în cazul contractelor de asigurare, al contractelor încheiate cu consumatorii i al contractelor de munc în care pârâtul este, dup caz, asiguratul, deintorul poliei de asigurare sau beneficiarul
unui contract de asigurare, partea vtmat, angajatul sau consumatorul, înfiarea nu constituie acceptarea de ctre pârât a competenei jurisdicionale a instanei, cu excepia cazului în care instana sesizat se asigur c pârâtul este informat cu privire la dreptul su de a contesta competena instanei i cu privire la consecinele înfirii sau ale neînfirii ( 23).
( 23) A se vedea articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul Bruxelles I reformat.
Exemplul 2 - continuare
În cazul prezentat la exemplul 2 de mai sus, cele dou întreprinderi din state membre diferite prezint argumente cu privire la valabilitatea unei clauze de alegere a forului coninute în condiiile
generale de vânzare ale uneia dintre acestea, întreprinderea D.Soluia se poate deduce din articolul 25 din Regulamentul Bruxelles I.
În ceea ce privete cerinele de form pentru o clauz de alegere a forului, articolul 25 conine un set de norme difereniate. Norma de baz este aceea c o clauz de alegere a forului trebuie convenit de ctre pri în scris, dei nu este necesar un document scris semnat de ambele pri. Schimbul de declaraii scrise sau acordurile orale confirmate în scris îndeplinesc, de asemenea, cerinele. Acelai lucru este valabil pentru o form conform cu uzanele instituite între pri i în comerul internaional, o form conform
cu uzanele care sunt bine cunoscute i respectate cu regularitate în specialde tipul de comer în cauz i în legtur cu care prile sunt sau ar trebui s fie la curent.
Pentru a aminti situaia de fapt de la exemplul 2, întreprinderea D a prezentat o ofert scris de cumprare, pe care întreprinderea C a confirmat-o în scris.
În oferta de cumprare, întreprinderea D a fcut trimitere explicit la condiiile generale de vânzare, pe care le-a pus la dispoziia întreprinderii C într-o limb utilizat de ctre pri. Prin urmare, clauza de competen stabilit în condiiile de vânzare ale întreprinderii D întrunete cerinele prevzute la articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul Bruxelles I. În consecin, aceasta acord instanei E competena exclusiv de a instrumenta cauza i, prin urmare, argumentul întreprinderii D prevaleaz.
2.2.3.4. Norme speciale în ceea ce privete chestiunile legate de contractele
de asigurri, contractele încheiate cu consumatorii i contractele
individuale de munc
Sunt prevzute norme speciale în materie de contracte de asigurri, contracte încheiate cu consumatorii i contracte individuale de munc. Politica aflat la
baza dispoziiilor privind aceste contracte se distinge prin necesitatea perceput de a proteja partea defavorizat, considerat în acest scop a fi asiguratul, consumatorul sau angajatul. Regulamentul Bruxelles I prevede norme specifice în astfel de cazuri cu scopul asigurrii unui for mai convenabil pentru partea defavorizate, considerat a fi demn de protecie. În cele mai multe dintre situaii, partea defavorizat poate intenta o aciune în justiie în faa instanei de la domiciliul su i nu poate fi acionat în justiie decât în ara respectiv.
În temeiul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul Bruxelles I, un consumator poate introduce o aciune împotriva celeilalte pri la un contract fie înaintea instanelor din statul membru pe teritoriul cruia îi are domiciliul partea în cauz, fie înaintea instanelor din locul unde îi are domiciliul consumatorul. Articolul 17 alineatul (1) litera (c) prevede c alegerea este deschis pentru consumator în cazul în care contractul
a fost încheiat cu o persoan care desfoar activiti comercialesau profesionale în statul membru pe teritoriul cruia este domiciliat consumatorul sau îi direcioneaz, prin orice mijloace, activitile spre acel stat membru sau spre mai multe state, inclusiv statul membru în cauz, i contractul se încadreaz în sfera unor astfel de activiti. Având în vedere c nu se poate eluda aceast norm printr-un acord încheiat anterior apariiei litigiului, în conformitate cu articolul 17, i întrucât librria are un site de internet creat în mod special pentru a atrage clieni din statul membru 1, aceasta îi direciona activitile comerciale ctre statul membru în care este domiciliat doamna A, drept pentru care aceasta poate introduce o aciune în justiie împotriva librriei în faa instanei care este competent la domiciliul su ( 24).
( 24) Acest aspect a fcut obiectul jurisprudenei Curii Europene de Justiie, care a sugerat unele dintre elementele care trebuie s existe pentru a stabili c activitile sunt orientate spre un stat membru prin intermediul unui site internet. Printre acestea se numr utilizarea unei limbi a statului membru în cauz, care este diferit de cea a întreprinderii, menionarea preurilor
într-o moned specific acestui stat, descrierea unor itinerarii având capunct de plecare unul sau mai multe alte state membre ctre locul de prestare a serviciului, utilizarea unui nume de domeniu de nivel superior, altul decât cel din statul în care este stabilit comerciantul i menionarea unei clientele internaionale compuse din persoane cu domiciliul în diferite state membre sunt câiva dintre indicatorii de fapt care pot dovedi intenia de direcionare a activitii ctre statul membru al consumatorului. A se vedea cauzele conexate Pammer/Reederei Karl Schlüter GmbH & Co KG (C-585/08) i Hotel Alpenhof GesmbH/Oliver Heller (C 144/09).
Exemplul 3
Doamna A, rezident în statul membru 1, comand o carte de la o librrie online i pltete preul de 26,80 EUR în avans. Cartea nu ajunge niciodat la ea. Doamna A afl c librria online este o întreprindere cu sediul în statul membru 2. Ea decide s intenteze o aciune în justiie i întreab unde trebuie introdus aceasta. Librria susine c în condiiile sale generale de vânzare se stabilete competena instanelor din statul membru 2.
2.2.3.5. Competena exclusiv
Articolul 24 din Regulamentul Bruxelles I enumer împrejurrile care justific o competen exclusiv, în cazul în care exist prezumia unei legturi deosebit de strânse cu instanele judectoreti dintr-un anumit stat membru sau în cazul în care exist o nevoie deosebit de securitate juridic. Acestea includ, printre
altele, proceduri care au ca obiect drepturile reale asupra bunurilor imobiliare sau de închiriere a unor bunuri imobiliare sau aciunile privind înregistrarea sau valabilitatea brevetelor i a altor drepturi de proprietate industrial. În toate cazurile enumerate la articolul 24, se exclude sesizarea altor instane, cum ar fi instana de la domiciliul pârâtului sau a oricrei alte instane asupra creia prile au convenit printr-o clauz de alegere a forului ( 25).
2.2.4. Msuri provizorii i msuri de conservare
În ceea ce privete msurile provizorii, articolul 35 din Regulamentul Bruxelles I prevede, de asemenea, posibilitatea de a înainta o cerere instanelor unui stat membru, atunci când astfel de msuri sunt disponibile în conformitate cu legislaia statului respectiv. Acest lucru se aplic inclusiv în cazul în care instanele dintr-un alt stat membru sunt competente s judece cauza pe fond. Ar trebui remarcat faptul c, în versiunea „reformat” a Regulamentului Bruxelles I, exist o nou definiie a „hotrârii”, prin care acest termen este extins pentru a include o hotrâre de acordare a unei msuri provizorii sau de conservare de ctre o instan competent pe fond în temeiul regulamentului; aceasta nu
include o msur acordat de o astfel de instan fr ca pârâtul – probabil persoana împotriva creia se presupune c este acordat msura – s fie citat s se înfieze în instan înainte ca msura s fie acordat, cu excepia cazului în care hotrârea care conine msura este notificat sau comunicat pârâtului înainte s aib loc executarea. Cu toate acestea, o hotrâre de
acordare a unei msuri provizorii i de conservare emis de o instan care nu are competena s judece cauza pe fond în conformitate cu Regulamentul Bruxelles I nu este recunoscut i executat în temeiul regulamentului.
2.2.5. Evitarea procedurilor paralele – litispendena european
Chiar i având în vedere normele de competen din Regulamentul Bruxelles I, este în continuare posibil ca mai multe instane din Uniunea European s aib competen în acelai litigiu civil. Norma privind litispendena european împiedic instanele a dou sau mai multe state membre s instrumenteze simultan o cauz având acelai obiect i între aceleai pri, ceea ce ar implica riscul de a ajunge la decizii contradictorii, precum i pierderea de resurse judiciare i de alt tip. În cazul în care sunt introduse aciuni în faa instanelor din state membre diferite, orice alt instan decât instana sesizat iniial
îi suspend din oficiu procedura pân în momentul în care instana sesizatiniial stabilete dac are competena în cauza respectiv. În cazul în care este stabilit competena instanei sesizate iniial, orice alt instan decât cea care a fost sesizat iniial îi declin competena în favoarea instanei respective ( 26). Aceast norm are o mare importan în practica judiciar transfrontalier. Regulamentul Bruxelles I reformat conine modificri importante aduse normelor privind litispendena; în primul rând, instana sesizat poate s solicite orice alt instan sesizat s îi comunice data la care a fost sesizat, iar instana solicitat trebuie s ofere aceste informaii fr întârziere. În continuare, în cazul în care exist mai multe instane sesizate, fiecare cu
competen exclusiv în temeiul articolului 26, orice alt instan decât cea care a fost sesizat iniial trebuie s îi decline competena în favoarea acesteia. În continuare, de mare importan în cazul alegerii forului, în temeiul Regulamentului Bruxelles I reformat, aceast norm este modificat în cazul
( 26) A se vedea articolul 29; articolul 30 conine o dispoziie similar pentru aciuni conexe referitor la care nu exist o definiie la articolul 30 alineatul (3).
acordurilor de alegere exclusiv a forului ( 27) dup cum urmeaz: în cazul în care o instan aleas de pri este sesizat i dispune de competen exclusiv în temeiul acordului de alegere a forului, orice alt instan sesizat trebuie s suspende procedura i, dac se stabilete competena forului desemnat, trebuie s îi decline competena în favoarea instanei alese ( 28). În fine, normele cu privire la litispenden se aplic, de asemenea, dar într-o form modificat, în
cazul aciunilor introduse în state care nu sunt membre ale UE, dac o instan dintr-un stat membru este sesizat în temeiul normelor prevzute la articolul 4 sau la articolele 7-9 i exist o procedur pendinte între aceleai pri, având acelai obiect i aceeai cauz ( 29).
2.2.6. Recunoaterea i executarea hotrârilor pronunate de instane din alte state membre în temeiul Regulamentului Bruxelles I reformat
Regulamentul Bruxelles I a simplificat formalitile pentru recunoaterea i executarea unei hotrâri pronunate de ctre o instan într-un stat membru (denumit în continuare „stat membru de origine”) ( 30) în alt stat membru (denumit în continuare „stat membru solicitat”). Regulamentul a introdus o procedur direct i uniform pentru încuviinarea executrii unei hotrâri în alt stat membru, cunoscut, de asemenea, ca procedura de exequatur. Acest demers a fost continuat în Regulamentul Bruxelles I reformat, care a abolit procedura de exequatur în totalitate. De la 10 ianuarie 2015, nu va mai fi
( 27) A se vedea punctul 2.2.3.3 i nota de subsol 15.
( 28) A se vedea articolul 31 i considerentul 22.
( 29) A se vedea articolul 33; exist o norm similar în ceea ce privete aciunile conexe; dispoziiile au fost introduse în parte pentru a permite UE s ratifice Convenia de la Haga privind alegerea forului; a se vedea, de asemenea, considerentele 23 i 4).
( 30) A se vedea definiia de la articolul 2 litera (d).
necesar ca un creditor s solicite încuviinarea executrii; acesta poate solicita direct executarea hotrârii ( 31).
2.2.6.1. Recunoaterea
În conformitate cu articolul 36, o hotrâre judectoreasc pronunat într-un stat membru se recunoate în mod automat în celelalte state membre, fr a fi necesar vreo procedur special. Recunoaterea poate fi refuzat doar în foarte puine cazuri excepionale, dintre care cel mai important, din punct de vedere al practicii judiciare, este cel reglementat de articolul 45 alineatul (1) litera (b), cu privire la hotrârile pronunate în lips.
2.2.6.2. Executarea
Astfel cum s-a menionat mai sus, Regulamentul Bruxelles I reformat a realizat o modificare semnificativ în ceea ce privete procedura de constatare a unei hotrâri pronunate într-un stat membru ca fiind executorie în alt stat membru. În loc ca partea care dorete executarea hotrârii – „creditorul care deine un titlu executoriu” – s aib obligaia de a solicita o declaraie de constatare a forei executorii, o astfel de hotrâre este direct executorie în alt stat membru dac sunt prezentate anumite documente. Un creditor care deine un titlu executoriu i care dorete executarea unei hotrâri solicit instanei de origine s emit un certificat prin care se confirm caracterul executoriu i se ofer
detalii cu privire la hotrâre ( 32). Certificatul i o copie a hotrârii prezint ulterior autoritate suficient pentru executare în statul membru solicitat ( 33).
( 32) A se vedea articolul 53 i anexa .
Pe lâng faptul c îi permite creditorului care deine un titlu executoriu s obin executarea hotrârii în statul membru solicitat, în conformitate cu legea din statul respectiv i în aceleai condiii ca o hotrâre pronunat în statul respectiv ( 34) o hotrâre executorie implic puterea de a utiliza orice msuri provizorii, inclusiv msuri de conservare, în conformitate cu legislaia statului membru solicitat ( 35). În cazul în care o hotrâre conine
un ordin care nu este cunoscut în dreptul statului membru solicitat, ordinul trebuie adaptat la un ordin cu efect echivalent în statul respectiv ( 36).
2.2.6.3. Refuzul recunoaterii i al executrii
Recunoaterea poate fi refuzat dac exist motive precum cele menionate la articolul 45. O hotrâre nu va fi recunoscut (a) dac recunoaterea este vdit contrar ordinii publice (ordre public) a statului membru solicitat, (b)
dac, în cazul în care hotrârea a fost pronunat în lips, se constat cpârâtului nu i-a fost notificat sau comunicat actul de sesizare a instanei sau un act echivalent în timp util i într-o manier care s îi permit acestuia s îi pregteasc aprarea sau (c) dac aceasta contravine normelor de competen exclusiv sau normelor speciale în materie de contracte de asigurri sau contracte încheiate cu consumatorii ( 37). În toate celelalte cazuri, instana din statul membru solicitat trebuie s accepte constatrile de fapt referitoare la competen fcute de instana de origine i îi este interzis în mod expres s revizuiasc competena instanei respective ( 38). Articolul 36 prevede c, în niciun caz, hotrârea strin nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond ( 39).
( 37) A se vedea articolul 45 litera (e).
( 38) A se vedea articolul 45 alineatele (2) i (3).
Orice persoan interesat poate solicita constatarea faptului c niciunul dintre motivele refuzului recunoaterii nu se aplic unei anumite hotrâri ( 40). Orice parte interesat poate depune o cerere împotriva recunoaterii, iar debitorul împotriva cruia s-a pronunat o hotrâre poate depune o cerere împotriva executrii în faa uneia dintre instanele enumerate de Comisie în acest scop ( 41). Cererea se refer numai la executarea hotrârii, nu la fondul cauzei ( 42). De
asemenea, debitorul împotriva cruia s-a pronunat o hotrâre poate s se adreseze instanei în legtur cu refuzul recunoaterii sau al executrii unei hotrâri pe baza unuia dintre motivele de refuz al recunoaterii ( 43). Decizia privind cererea de refuz al executrii poate fi atacat de ctre pri în cadrul unei proceduri speciale ( 44).
2.2.7. Executarea a actelor autentice i a tranzaciilor judiciare
În majoritatea sistemelor juridice ale statelor membre, este posibil exprimareaobligaiilor de plat a unor sume de bani sau de îndeplinire a altor tipuri de obligaii contractuale într-un acord sau un alt document întocmit de un notar sau în alt mod având autoritate public i de autentificare, de exemplu prin înscrierea într-un registru public sau în instan. Un astfel de acord sau instrument este cunoscut ca fiind un act autentic. În conformitate cu dispoziiile anterioare ale Regulamentului Bruxelles I ( 45), în cazul în care un astfel de act era executoriu în statul membru de origine în care a fost întocmit sau înregistrat, acesta era direct aplicabil în toate celelalte state membre în aceleai condiii
( 40) A se vedea articolul 36 alineatul (2); procedura pentru o astfel de cerere esteaceeai ca în cazul refuzului executrii (a se vedea articolele 46-51).
( 41) A se vedea articolele 47 i 75; informaiile urmeaz s fie difuzate de ctre Comisie prin intermediul RJE.
( 43) A se vedea articolele 46-48 i considerentul 29.
( 44) A se vedea articolele 49-51.
21C d h l l l l l ll
ca i o hotrâre. Acest lucru are avantajul evident de a constitui o modalitate relativ rapid i direct de a asigura plata banilor sau îndeplinirea altor obligaii, dat fiind c un astfel de act autentic poate fi executat direct dup ce creditorul a obinut o hotrâre de încuviinare a executrii. Singurul motiv pentru care ar putea fi contestat executarea este dac acest lucru ar fi în mod vdit contrar ordinii publice a statului membru solicitat.
În conformitate cu Regulamentul Bruxelles I reformat, ca urmare a eliminrii necesitii unei hotrâri de încuviinare a executrii, un creditor are nevoie numai de actul propriu-zis i de un certificat eliberat de autoritatea competent sau, dup caz, de instana din statul membru de origine ( 46). Regulamentul Bruxelles I reformat include, de asemenea, o definiie a actului autentict ( 47). În ceea ce privete tranzaciile judiciare, se aplic dispoziii similare celor pentru executarea actelor autentice ( 48).
2.2.8. Sisteme speciale pentru Curtea Unic în materie de Brevete i Curtea de Justiie din Benelux
Începând cu 15 ianuarie 2015, un nou regulament se aplic simultan cu aplicarea Regulamentului Bruxelles I reformat pentru a formula norme speciale în ceea ce privete relaia dintre procedura din faa Curii Unice în materie de Brevete i a Curii de Justiie din Benelux (denumite în mod colectiv „instanele comune”), pe de o parte, i instanele din statele membre în conformitate cu Regulamentul Bruxelles I, pe de alt parte ( 49). Acesta include, de asemenea,
norme în ceea ce privete relaiile cu instane din ri tere, i anume state din
( 46) A se vedea articolele 58 i 60 din textul „reformat”.
( 47) A se vedea articolul 2 litera (c).
( 48) A se vedea articolul 57 i articolele 59 i 60, precum i definiia de la articolul 2 litera (b) din textul „reformat”.
( 49) A se vedea Regulamentul (UE) nr. 542/2014 al Parlamentului European i al Consiliului.
afara UE. Propunerea pe care se bazeaz regulamentul a fost adoptat de Consiliul European i Parlament în iunie 2014. Actul conine dispoziii referitoare la competena jurisdicional relativ a instanelor din statele membre în temeiul dispoziiilor privind competena din Regulamentul Bruxelles I i relaia dintre acestea i competena instanelor comune i, de asemenea, cuprinde norme privind litispendena i se refer la recunoaterea i executarea
hotrârilor în conformitate cu cele dou regimuri.
Aceast modificare a Regulamentului Bruxelles I reformat a devenit necesar pentru a permite punerea în aplicare a „pachetului privind brevetele” care const în dou regulamente ( 50) (denumite în continuare „regulamentele unice
în materie de brevete”) i un acord internaional (denumit în continuare „Acordul privind Curtea Unic în materie de Brevete” sau „Acordul UPC”), care creeaz un sistem unitar de protecie a brevetelor în Uniunea European. În conformitate cu Acordul UPC i regulamentele respective, va fi posibil s se obin un brevet
european cu efect unitar – un document juridic care asigur o protecie uniforma unei invenii în cele 25 de state membre ( 51) — la un ghieu unic, care ofer avantaje în materie de costuri i conduce la reducerea sarcinilor administrative.
Curtea de Justiie din Benelux este o instan comun pentru Belgia, Luxemburg i rile de Jos, care a fost instituit în 1965 i are sarcina de a asigura aplicarea uniform a normelor comune statelor membre ale Benelux privind diferite aspecte, printre care i proprietatea intelectual (în special anumite tipuri de drepturi privind mrcile, modelele i desenele). Pân în prezent, sarcina Curii de Justiie din Benelux a constat în principal în pronunarea de hotrâri preliminare
privind interpretarea normelor respective. În 2012, cele trei state membre au ( 50) Regulamentul (UE) nr. 1257/2012 al Parlamentului European i al Consiliului de
punere în aplicare a unei cooperri consolidate în domeniul crerii unei protecii unitare prin brevet; Regulamentul (UE) nr. 1260/202 al Consiliului de punere în aplicare a cooperrii consolidate în domeniul crerii unei protecii unitare prin brevet în ceea ce privete dispoziiile aplicabile în materie de traducere.
( 51) Regulamentele unice în materie de brevete au fost adoptate în cadrul cooperrii consolidate de ctre toate statele membre, cu excepia Italiei i a Spaniei.
22 U hid t ti i ii di d i l d t l i C j di i î t i i il î U i E
creat posibilitatea de a extinde competenele Curii de Justiie din Benelux pentru a include competene jurisdicionale în anumite chestiuni specifice care intr în domeniul de aplicare al Regulamentului Bruxelles I
Modificrile Regulamentului Bruxelles I reformat vizeaz asigurarea conformitii între acordul privind instanele comune i Regulamentul Bruxelles
I reformat i abordarea chestiunii specifice a normelor de competen referitor la pârâii cu domiciliul în statele din afara Uniunii Europene.
Principala norm de competen este aceea c o instan comun este competent în temeiul Regulamentului Bruxelles I în cazul în care competena se confer, în temeiul normelor respective, instanelor unui stat membru care este parte la acordul de stabilire a instanei respective în ceea ce privete o chestiune juridic din domeniul de aplicare al acordului. În ceea ce privete prile care îi au domiciliul în afara UE, normele din Regulamentul Bruxelles
I sunt extinse astfel încât s se aplice pârâilor cu domiciliul în ri tere închestiuni care in de competena instanelor comune. De asemenea, instanele comune sunt în msur s audieze pârâi domiciliai în afara UE pe baza unei norme secundare privind competena: în cazul în care o instan comun este competent în cazul unui aspect litigios legat de o înclcare a unui brevet european din care au rezultat prejudicii în UE, acesteia ar putea, de asemenea, s i se prezinte o cerere în despgubiri care deriv din înclcarea respectiv
în afara UE împotriva unui pârât care nu este domiciliat în UE, în cazul în care bunurile care aparin pârâtului sunt situate într-un stat membru parte la acordul privind instanele comune ( 52). Normele privind litispendena din
Regulamentul Bruxelles I reformat se aplic aciunilor introduse în acelai timp în faa unei instane comune i a unei instane dintr-un stat membru care nu este parte la acordul în cauz ( 53). În ceea ce privete recunoaterea i executarea în general, se vor aplica normele Regulamentului Bruxelles I, cu
( 52) A se vedea articolul 71b.
( 53) A se vedea articolul 71c.
excepia cazului în care o hotrâre pronunat de o instan comun urmeaz s fie executat într-un stat membru care este parte la acordul în cauz, iar acordul include norme privind recunoaterea i executarea, caz în care se vor aplica normele respective ( 54).
( 54) A se vedea articolul 71d.
23C t j di i t i t h t â il î t i i il i i l R l t l B ll I
3.1. Prezentare g eneral
Uniunea European a adoptat patru regulamente distincte concepute s faciliteze recuperarea rapid i eficient a creanelor restante (denumite în mod colectiv „proceduri europene”). Trei regulamente creeaz proceduri europene uniforme care sunt la dispoziia justiiabililor ca o alternativ la procedurile
prevzute de dreptul intern. Al patrulea regulament prevede c instana care a emis o hotrâre certific faptul c s-au respectat anumite norme procedurale minime. Hotrârile emise în cadrul procedurilor europene sunt recunoscute i executate într-un alt stat membru, fr a fi necesar s se obin o hotrâre de încuviinare a executrii (exequatur). Procedurile astfel create sunt, în ordinea adoptrii, titlul executoriu european pentru creanele necontestate (denumit în continuare „TEE”) ( 55), somaia european de plat (denumit în continuare „SEP”) ( 56), procedura european privind cererile cu valoare redus (denumit în continuare „PECVR”) ( 57) i ordonana asigurtorie european de indisponibilizare a conturilor bancare (denumit în continuare „ordonana asigurtorie”) ( 58). Procedurile sunt disponibile numai în ceea ce privete cazurile transfrontaliere.
3.2. Titlul executoriu european pentru creanele necontestate – „TEE”
Scopul Regulamentului privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanele necontestate ( 59) a fost renunarea la orice msur
( 55) Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European i al Consiliului din21 aprilie 2004.
( 56) Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European i al Consiliului din 12 decembrie 2006..
( 57) Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European i al Consiliului din11 iulie 2007..
( 58) Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European i al Consiliului..
( 59) Regulamentul li se aplic tuturor statelor membre, cu excepia Danemarcei..
intermediar care ar trebui întreprins înainte de executarea unei hotrâri într-un alt stat membru decât cel în care aceasta a fost pronunat, prin stabilirea unor standarde minime de procedur. Regulamentul se aplic, cu unele excepii, în materie civil i comercial, indiferent de natura instanei.
Noiunea de creane necontestate acoper toate situaiile în care un creditor,
sub rezerva absenei verificabile a oricrui indiciu c debitorul contest natura sau valoarea unei creane pecuniare, a obinut fie o hotrâre judectoreasc
împotriva debitorului, fie un act executoriu care atest sau recunoate datoria i care necesit consimmântul expres al debitorului sub forma unui act autentic sau a unei tranzacii judiciare aprobate de o instan.
În cazul în care o hotrâre judectoreasc privind o crean necontestat a fost emis într-un stat membru i trebuie s fie recunoscut i executat în alt stat membru, creditorul are dou opiuni: acesta poate solicita ca hotrârea s fie certificat ca titlu executoriu european sau poate solicita o hotrâre de încuviinare a executrii în temeiul Regulamentului Bruxelles I. O hotrâre privind o crean necontestat care a fost certificat ca titlu executoriu european în statul membru de origine este recunoscut i executat în celelalte state membre fr a fi necesar o hotrâre de încuviinare a executrii. Pentru hotrârile pronunate în cadrul aciunilor judiciare intentate dup 10 ianuarie 2015, procedura de exequatur a fost eliminat de Regulamentul Bruxelles I reformat. Pentru astfel de hotrâri, titlul executoriu european va avea o relevan deosebit numai cu privire la recuperarea creanelor de întreinere din Regatul Unit, întrucât Regulamentul privind obligaiile de întreinere prevede
necesitatea unei hotrâri de încuviinare a executrii pentru acest stat membru.
26 Un ghid pentru practicienii din domeniul dreptului Cooperarea judiciar în materie civil în Uniunea European
Exemplul 4
Domnul A a intentat un proces împotriva domnului B pentru o crean pecuniar prin introducerea unei aciuni în justiie în statul membru 1, în care ambele pri îi au domiciliul. Instana a dispus ca domnul B, care nu a contestat creana în cursul procedurilor judiciare, s plteasc suma de 10 000 EUR domnului A. Întrucât domnul B tocmai i-a transferat toate activele monetare la o banc din statul membru 2, domnul A întreab cum poate obine executarea hotrârii în statul membru 2.
În prezent, domnul A are dou opiuni: acesta se poate adresa instanei de origine din statul membru 1 pentru certificarea hotrârii judectoreti ca titlu executoriu european pentru creanele necontestate; astfel, hotrârea judectoreasc, împreun cu certificatul, ar fi recunoscut i executorie în statul membru 2, fr a fi necesar nicio alt procedur special. Cea de
a doua opiune este ca, în temeiul Regulamentului Bruxelles I, domnul A s solicite în statul membru 2, unde se urmrete executarea, o hotrâre de încuviinare a executrii. Procedura de exequatur prevzut în regulament ar presupune proceduri în statul membru 2, separate de cele din statul membru 1, în care a fost pronunat hotrârea. Aceast situaie poate cauza o anumit întârziere i poate da natere la costuri suplimentare.
În viitor, în temeiul Regulamentului Bruxelles I reformat, domnul A, în ceea ce privete cea de a doua opiune, nu va avea obligaia de a solicita o hotrâre de încuviinare a executrii în statul membru 2, întrucât începând
cu 10 ianuarie 2015 hotrârea va fi recunoscut i executorie în statulmembru 2 fr a fi nevoie de procedurile intermediare prevzute în prezent în Regulamentul Bruxelles I.
Procedura TEE ofer un avantaj real pentru creditori, care pot beneficia astfel de executarea rapid i eficient a hotrârilor privind creanele necontestate în alte state membre, fr implicarea sistemului judiciar din statul membru în care se solicit executarea i fr întârzierea i cheltuielile aferente. În plus, aceasta elimin, de asemenea, în general, necesitatea traducerii, întrucât pentru certificare se utilizeaz formularele standard multilingve. Instana de
origine elibereaz certificatul de titlu executoriu european utilizând formularul- tip prevzut în anexa I, în limba hotrârii judectoreti. Regulamentul privind titlul executoriu european pentru creanele necontestate stabilete standarde minime cu privire la procedura în urma creia se pronun hotrârea, pentru a garanta c debitorul este informat cu privire la aciunea în justiie introdus împotriva sa, cu privire la cerina referitoare la participarea activ în cadrul procedurilor de contestare a creanei în cauz i la consecinele neparticiprii, în timp util i într-o manier care s îi permit s îi pregteasc aprarea. Instanele din statul membru de origine au misiunea s examineze respectarea deplin a standardelor minime de procedur înainte de eliberarea unui certificat de titlu executoriu european standardizat, ceea ce face ca examinarea i rezultatele sale s fie transparente. Interesele debitorului împotriva cruia s-a pronunat o hotrâre sunt protejate în etapa executorie prin faptul c se permite un drept limitat de refuz al ordinului în statul membru de executare, dar nu revizuirea pe fond.
Regulamentul privind titlul executoriu european pentru creanele necontestate a intrat în vigoare la 21 octombrie 2005. Informaii suplimentare despre procedura TEE pot fi consultate în Ghidul practic pentru aplicarea Regulamentului
privind titlul executoriu european, care a fost publicat sub auspiciile Reelei judiciare europene în materie civil i comercial ( 60).
( 60) Ghidul poate fi accesat online la adresa http://ec.europa.eu/civiljustice/ publications/docs/guide_european_enforcement_order_ro.pdf
27Proceduri europene în materie civil i comercial
p
3.3. Procedura european de somaie de plat – „SEP“
Aceast procedur prezint o serie de asemnri cu cea a titlului executoriu european pentru creanele necontestate (TEE) prin faptul c se aplic în cazul creanelor pecuniare transfrontaliere care nu sunt contestate i conduce la
pronunarea unei hotrâri care este executorie în alte state membre fr procedurile intermediare prevzute în Regulamentul Bruxelles I. Cu toate acestea, spre deosebire de TEE, nu este necesar ca mai întâi s existe o hotrâre judectoreasc sau un titlu de crean, cum ar fi un act autentic sau o tranzacie judiciar. SEP poate fi utilizat numai pentru creane pecuniare aferente unor sume specifice care sunt exigibile în momentul în care este prezentat cererea de somaie. Aceasta este o procedur scris i nu implic o audiere în instan, cu excepia cazului în care sau pân în momentul când procedura face obiectul unei contestaii sau opoziii. Odat ce SEP face obiectul unei opoziii, cauza înceteaz s continue în cadrul procedurii SEP; în cazul în care solicitantul dorete s continue cauza, acest lucru trebuie s aib loc în cadrul unei alte proceduri adecvate.
Procedura european de somaie de plat este opional, în sensul c este la latitudinea reclamantului dac alege s utilizeze aceast procedur în locul oricrei alte ci disponibile prin care ar putea fi introdus aceeai cerere, inclusiv
în temeiul dreptului procedural naional. Procedura este iniiat prin simpla completare a formularului de cerere, formularul A, care se regsete în anexa la regulament. Formularul A i alte formulare aferente SEP sunt disponibile i
în versiuni electronice online pe portalul european e-justiie ( 61).
Procedura european de somaie de plat este de interes special pentru reclamanii care au cereri care nu sunt de natur s fac obiectul unei opoziii,
( 61) https://e-justice.europa.eu/dynform_intro_taxonomy_ action.do?idTaxonomy=155&plang=ro&init=true&refresh=
în special în litigiile dintre întreprinderi i consumatori. Trebuie amintit îns c normele de competen aplicabile în litigiile împotriva consumatorilor în cadrul SEP sunt modificate fa de cele din Regulamentul Bruxelles I, care s-ar aplica în mod normal. În cazul în care o cerere din cadrul procedurii europene de somaie de plat decurge dintr-un contract încheiat cu un consumator, consumatorul fiind pârâtul, instana cu competen judiciar trebuie s fie cea
a statului membru în care îi are domiciliul pârâtul, astfel cum se prevede la articolul 59 din Regulamentul Bruxelles I.
În cazul în care cererea din cadrul SEP este acceptat i nu face obiectul opoziiei din partea pârâtului, instana va emite hotrârea i un certificat, iar ulterior hotrârea poate fi executat în alte state membre, fr a fi necesare proceduri suplimentare i fr a fi nevoie de procedura european de exequatur în temeiul Regulamentului Bruxelles I. În acest context, Regulamentul privind procedura european de somaie de plat elimin procedura de exequatur ( 62). Executarea are loc în condiii similare celor pentru executarea unui titlu executoriu european pentru creanele necontestate.
Procedura european de somaie de plat a intrat în vigoare de la 12 decembrie 2008. Informaii suplimentare despre SEP pot fi consultate în Ghidul practic pentru aplicarea Regulamentului privind procedura european de somaie de plat, care a fost publicat sub auspiciile Reelei judiciare europene în materie civil i comercial ( 63).
( 62) A se vedea articolul 19 din Regulamentul privind SEP.
( 63) Ghidul poate fi accesat online la adresa: http://ec.europa.eu/justice/civil/ document/index_en.htm.
3.4. Procedura european privind cererile cu va loare redu s – „PECVR”
Procedura european privind cererile cu valoare redus („PECVR”) este a treia dintre procedurile în cadrul crora msurile intermediare necesare pentru recunoaterea i executarea hotrârilor judectoreti au fost reduse, respectând
astfel solicitarea Consiliului European de la Tampere ( 64). În aceast privin, PECVR este similar cu procedurile SEP i TEE, îns, în alte privine, aceasta este foarte diferit de celelalte dou proceduri.
În primul rând, PECVR se refer atât la cauze contestate, cât i la cele necontestate i, prin urmare, aceasta conine dispoziii de natur procedural, inclusiv pentru organizarea unei audieri orale i obinerea probelor. Aceasta conine, de asemenea, o serie de termene care, dac sunt respectate, ar trebui s permit ca procedura, chiar i în cauzele contestate, s fie finalizat mai rapid decât alte proceduri. PECVR este, în principiu, o procedur scris i este conceput pentru a fi utilizat de ctre reclamani i pârâi cu dificultate minim i fr a fi nevoie de reprezentare în justiie, dei acest lucru nu este exclus.
PECVR, la fel precum SEP, este disponibil doar pentru cauzele transfrontaliere i reprezint o alternativ la procedurile naionale de natur similar. Partea care a obinut câtig de cauz în cadrul unei PECVR se poate atepta ca cealalt parte s suporte costurile, dar numai în cazul în care acestea sunt proporionale cu valoarea cererii. Restricionarea costului procedurii este un element central al obiectivului PECVR de a facilita accesul la justiie, în special pentru consumatorii
individuali i pentru proprietarii de întreprinderi mici care, în caz contrar, nu ar fi dispui sau capabili s îi cear drepturile în alte state membre.
Cel mai important element privind PECVR este descrierea cererilor care pot face obiectul procedurii. În primul rând, acestea nu trebuie s depeasc o valoare
( 64) A se vedea punctul 1.5.
de 2 000 EUR. Valoarea trebuie s fie calculat la începutul litigiului i exclude orice dobânzi pentru crean sau cheltuieli. În cazul în care exist o cerere reconvenional într-o cauz contestat, nici cererea reconvenional nu trebuie s depeasc limita de 2 000 EUR, dar cererea i cererea reconvenional nu sunt agregate în scopul calculrii limitei. În ceea ce privete obiectul, în cadrul PECVR pot fi înaintate cereri de natur civil i comercial, cu excepii similare
celor din Regulamentul Bruxelles I. Sunt excluse unele chestiuni suplimentare, inclusiv creanele salariale, cererile în legtur cu închirierea unor bunuri imobile i cele întemeiate pe rspunderea delictual legat de înclcarea dreptului la via privat i calomnie.
Executarea unei hotrâri în temeiul PECVR este similar celei pentru SEP i TEE; se emite un c

civil justice guide eu ro

Documents