carte monica- secretele ucid
TRANSCRIPT
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
1/127
Viata nu este niciodata ceea ce pare......atunci cand crezi ca ai o viata normalasi fericita , ceva trebuie sa vina si sa-ti naruie toate sperantele...
Numele meu este Emma, si aceasta este povestea vietii mele care incepe inultimul an din liceu!
CAPITOLUL 1
INCEPUTUL
-Emma, trezeste-te! Striga mama din camera ei.
Parca o si vedeam alergand dintr-o parte in alta a camerei ca Road
Runner, incercand sa se pregateasca pentru servici. Trezitul tarziu era trasaturaspecifica familiei noastre. Dar nu stiu cum se face ca, tot timpul ea ma certa pe
mine ca intarzii!
-Neatza mama! Iar ai ajuns tarziu acasa aseara
- Da, stiu, dar cazul la care lucrez ma obsedeaza! Imi raspunse.
Mama mea este detectiv particular si cazul cu care se confrunta, se pare
ca ii dadea mari batai de cap, dar bineinteles, ca intotdeauna, nu sufla o vorba,
nedorind sa ma implice in problemele sale.
-Vrei sa-mi povestesti? am intrebat-o intr-o doara
- De fapt, da chiar as vrea, cred ca tu poti sa ma ajutidar lasa ca
vorbim diseara, la cina, bine?
Oau , parea stresata , mai stresata decat am vazut-o vreodatasi vroia
sa-mi povesteasca parea foarte serioasa cand a vorbit cu mine. Am vrut sa o
intreb cam la ce as putea sa-i fiu eu de ajutor , dar mi-am dat seama ca peste
aproximativ 15 minute eu trebuia sa fiu in curtea liceului, asa ca am renuntat si
am fugit sa ma imbrac. Am deschis sifonierul, si bineinteles, cand am vrut sa iau
o bluza, au cazut toate mda, ei bine la mine in dulap, parca este al TreileaRazboi Mondial. Am facut un dus, m-am spalat pe dinti, mi-am tras o pereche de
blugi negri pe mine si o bluza rosie, m-am pieptanat, lasandu-mi parul desfacut
si am plecat, desigur cu rucsacul meu pe care il aveam de cinci ani si nu lipsea
niciodata din garderoba mea, aratand destul de bine. Tin minte ca mama a vrut
odata sa-l arda , dar a renuntat la idee, odata ce i-am zis ca ma arunc in foc dupa
el da, stiu sunt cam nebuna, dar asta enu toti avem pasarelele acasa.
Cum am iesit pe usa, am dat nas in nas cu Claudia, prietena mea cea mai
buna. O cunosteam din clasa I, dar abia intr-a opta mi-am dat seama care imi
sunt adevaratii prieteni, care chiar imi merita atentia.
- Ce faci, Dia? Ai dormit la usa azi-noapte de esti asa de punctuala ??
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
2/127
- Ha ha ha , amuzanta ca intotdeauna !!! imi spuse , neparand deranjata
de observatia mea. Ne obisnuisem cu replicile ironice din partea
fiecareia
- Bine, stiu ca am intarziat din nou!!! Scuza-ma!
- Nu conteaza, hai sa mergem, ca intarziem in prima zi !!!!
In sfarsit am ajuns in fata scolii , scoala in care aveam atatea amintiri, in
care mi-am petrecut aproape jumatate din viata 11 ani in care s-au intamplat
atatea prima cearta , prima injuratura, prima paruiala, prima bataie, prima
dragoste, primul sarut
- Emma! Vai scumpo, ce bine arati!!!
Oh Doamne, as recunoaste vocea asta plina de invidie , falsitate si ironieoriundede cand am inceput liceul incontinuu ne-am urat, deoarece eu urasc
toate trasaturile ei de caracter! Si partea cea mai amuzanta este ca niciodata nu
am incercat sa ascund ceea ce simt in legatura cu ea, ba chiar o data m-a si
intrebat daca am ceva cu ea, si eu i-am raspuns sincer ca DA, ca ma enerveaza
tot ce e legat de ea si sunt sigura ca sentimentul e reciproc. Si este invidioasa
pe mine deoarece eu am avut intotdeauna note mai bune decat ea si profesorii
ma laudau pe mine.
- Buna Denisa! Ce mai faci! Ce dor mi-a fost de comentariile tale
cretine!!! Nu te-ai dezobisnuit de ele, nu?!
- N-ai tu norocul asta, draga! Nu stiu, presimt ca anul acesta vei da de
dracu!! Imi zise si se uita cu o privire ucigatoare la mine
- Adica, de tine? Stai linistita am dat de tine intr-a noua m-am obisnuit
cu prezenta ta. Am vazut-o ca se inroseste la fata si am continuat: A, si
vezi sa nu-ti musti limba ca mori otravita! Ciao, ochi de broasca ! m-am
intors si am plecat.
- Haide Dia, sa o lasam pe Denisa sa se reculeaga si cand m-am uitat la
prietena mea am vazut ca era la fel de rosie la fata ca Denisa, inschimb de ras.
- Ha ha ha ha !!!! Em, esti singura care are tupeu sa-i zica toate astea in
fata, dar nu ma plang deoarece asa, imi iau eu portia de ras pe zi si
iar a izbucnit in ras si de data asta am ras si eu. Era adevarat , cu
linguseala ei Denisa a atras toata clasa, chiar si pe profesori.
Dia este cea mai buna prietena a mea. Dupa cum am mai spus ne-am dat
seama ca avem multe in comun pe parcurs, devenind pur si simplu ca douasurori. Fizic si psihic suntem total opuse cu exceptia unui singur lucru
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
3/127
incapatanarea- cand vrem ceva, facem si pe dracu in patru ca sa obtinem acel
ceva. In rest, fizic vorbind ,ea are 1,65 m inaltime si vreo 60 kg, ochii caprui ,
care nu fura inima oricui, cel putin nu pana in prezent, este, cum am mai spus
incapatanata, rusinoasa de cele mai multe ori si, cateodata fraiera cand cineva ii
vorbeste autoritardar e fraiera mea. In schimb eu sunt inalta, am aproximativ
1,73 m, si 65 kg, ochii verzi pe care niciodata sa nu-I crezi[foarte buna vorbaasta, deoarece eu pot sa ma uit in ochii cuiva si sa-l mint fara sa se prinda],spun
adevarul verde in fata, sunt colerica, si o fire cam agresiva , zic ceilalti, dar mie
imi place asta, deoarece pot sa ma impun de fiecare data cand sunt sigura de
un lucru si pot spune cu mandrie ca sunt o persoana inteligenta [atat inteligenta,
cat si modestia le-am mostenit de la mama]. Pot spune ca sunt o fire cam
singuratica, de aceea sunt cateva fete in clasa cu care mai schimb vreo doua
vorba, dar nimic mai mult.
Am intrat in clasa, ne-am ales banca in care vom sta eu si Dia [adica in cel
mai indepartat loc de Denisa si catelusele ei , Andra si Sandra- Doamne, sinumele le seamana] si imediat a venit diriginta care ne-a prezentat orarul, ne-a
dat manualele si ne-a zis ca putem sa plecam, si ca ne vedem a doua zi. Ne
pregateam sa plecam cand diriginta a spus:
- Emma, pot sa am cateva vorbe cu tine?
- Ssigur vin imediat Dia! Intre timp clasa s-a golit cu exceptia Denisei,
care isi uitase ceva in banca, dar diriga a vazut-o si a poftit-o afara.
- Emma , ii poti zice mamei tale sa treaca pe la scoala sa vorbeasca cu
mine despre.ceva? Sunt sigura ca mama ta stie foarte bine la ce marefer!
- Pai, da sigur, o sa-i zic aaaa, asta e tot? am intrebat-o foarte
suspicioasa ,deoarece eu n-am avut niciodata probleme pentru ca
mama sa vina la scoala.
- Da, sigur. La revedere! Imi spuse zambind ca o luna plina
- La revedere!
In curte am vazut-o pe Dia care vorbea un baiatoau, ce baiat! Dia m-a
observant si mi-a facut cunostinta cu el- il chema Dan si avea o privire care te
scula din mormant! Era inalt, bine facut, blond si avea ochii de culoarea
turcoazului. Am inteles ca de abia se transferase si o rugase pe Dia a-I faca un
tur.
- Ok, atunci eu ma duc acasa, Dia! Ii spusei, dar nu inainte s-o trag
inspre mine si sa-i soptesc: Asta a cazut din cer???
- Nu stiu ,dar nu-i asa ca e o binecuvantare?! Imi spuse cu o voce de
parca era beata.
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
4/127
- Ha ha ha ! aveti grija pe la subsol ,sa nu va rataciti pe intuneric!!! Ii
zisesem razand insinuator.
- Bine, Em! Apropos, ce vroia diriga?
- Nu conteaza, vorbim maine! M-am intors si am plecat, nu inainte saobserv privirea lui Dan ,care ma fixa si care mi-a dat un fior pe sira
spinarii
In fine, am sunat-o pe mama si i-am zis de diriga, si ca o astept la cina la
ora 20:00 cu pizza facuta de mine [chiar imi iesea foarte buna- bineinteles cu
reteta de blat de la Dia]. Mama mi-a zis ca nu va intarzia si a inchis, spunandu-mi
ca ma iubeste foarte mult- nu stiu de ce am simtit o unda de tristete in glasul ei,
dar am zis ca mi s-a parut.
SEARA
Era zece si mama inca nu venise , iar la telefon era imposibil s-o gasesc.
Nu stiu de ce dar , iar mi-a revenit in minte ultima fraza din convorbirea noastra
de la pranz : Te iubesc foarte mult ,Emma! Brusc, imi adusesem aminte ca mai
spusese ceva dupa ce luasem telefonul de la ureche si eram pe cale sa inchid:
IARTA-MA, TE ROG!
Capitolul 2
DISPARITIE MISTERIOASA
Era ora 1 noaptea si o intrebare nu ma lasa sa dorm : Pentru ce m-a rugat s-o
iert? Si tristetea din vocea ei , nu ii erau caracteristice. De cand tatal meu murise,cand
aveam 12 ani, ea a incercat intotdeauna sa-i compenseze lipsa, drept pentru care nu
ne certasem niciodata. Sincera sa fiu nu mai tin minte multe de la varsta aceea , cine a
fost de vina in accidentul in care fusese implicat si tatal meu, sau cu ce se ocupa si nicinu am vrut sa o intreb pe mama , scutind-o de amintiri dureroase. Privind ceasul am
observant ca era ora 3 si am hotarat sa ma duc in bucatarie, sa beau un pahar cu
lapte.
In timp ce ieseam din camera , mi s-a parut ca aud zgomot din biroul
mamei . Am coborat repede scarile si am alergat intr-acolo:
- Mami? am zis cand am intrat pe usa, dar nu era nimeni in birou. Un
dosar era cazut pe jos si am zis ca zgomotul ar fi fost produs de
impactul sau cu podeaua. Cand vroiam sa ies din camera, am
observant ca fereastra era deschisa, probabil de catre mama, pentru
ca eu nu intru niciodata aici. Este ca un pact al nostru- eu nu ma bag in
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
5/127
treburile ei si ea nu se baga in temele mele ! Intre timp mi se facuse
somn, am lasat laptele si m-am dus sa ma culc.
M-am trezit a doua zi ,pe la 12 . M-am dat jos din pat si m-am dus sa
deschid fereastra. Era o zi mohorata, nu m-as fi mirat sa ploua- urasc ploaia
deoarece intotdeauna mi-a prevestit un necaz. In timp ce coboram lenesascarile, mi-am dat seama ca incepeam orele la 12:30, si am zbughit-o la baie, mi-
am facut un dus rapid, m-am spalat pe dinti, m-am imbracat cu o pereche de
blugi si un hanorac inchis, mi-am luat rucsacul, un mar din fructiera si am dat sa
plec, cand mi-am reamintit ca mama inca nu daduse vreun semn. Era prima data
cand lipsea toata noaptea si nu imi dadea niciun semn de viata.
Am ajuns in clasa, bineinteles ca am intarziat , si profesorul de istorie
[care pe cat era de frumos, pe atat era de rau], nu m-a mai primit. Eh, ghinion! In
timp ce vroiam sa ies in curtea scolii, mi-am adus aminte ca diriga vroia sa
vorbeasca cu mama. Am intrebat de ea la cancelarie si niste profesori mi-au spus
ca diriga a cerut sa fie transferata si ca avem o alta in loc. Nu au vrut sa-mi zica
la ce scoala s-a dus, astfel incat am hotarat sa aflu singura.
In pauza m-am intalnit cu Dia, care vorbea cuce surprizaDan!
- Hei, ce faceti? i-am intrebat
- Buna, Em! Bine , ii mai povesteam lui Dan cate ceva despre scoala
noastra. M-am uitat la ea cu o privire de vezi sa nu! si, de asemenea
simteam privirea lui Dan atintita pe mine. Parca era hipnotizat de
fiecare data cand ma vedea, si chiar nu aveam habar de ce!
- Scuza- ma, Dan, ti-o fur cateva minute pe Dia ! am zis, el mormaind un
da .
- Deci, cum a fost ieri ca ghid?? Pun pariu ca la subsol n-ai gasit
intrerupatorul
- Daca eu nu l-am gasit , l-a gasit el, imi raspunse cu o fata
bosumflata.
- Deci, da vreun semn deceva?
- Pai, ieri mi-a zis la plecare, ca i-ar placea sa devenim buuuni prieteni si
m-a sarutat pe obraz la plecare.
- Deci ,sa inteleg ca va intelegeti din ce in ce mai binebine hai ca va
las! Mai vorbim!
- Em , ce ti-a zis diriga ieri? m-a intrebat cand a ajuns langa Dan si in
momentul acela am vazut o sclipire in ochii lui. Care e treaba cu
baiatul asta? M-am gandit ca ar fi mai bine sa vorbim in particular, asa
ca i-am zis:
- Nu vrei mai bine sa treci pe la mine, dupa-amiaza?
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
6/127
- Ok , ne vedem atunci!
Dupa accea, m-am dus la subsol, deoarece acolo erau fisele tuturor
profesorilor care aveau o vechime in scoala, si diriga lucra de 11 ani aici,
adica ,de ce dintr-o data a vrut sa fie transferata? Am avut noroc, a gasit
dosarul si am inceput sa-l rasfoiesc, cand am auzit pasi pe scari. Am pusdosarul la loc si m-am ascuns in cel mai intunecat loc al camerei, de unde
puteam sa vad cine vine. Vai de mine,dardaca va aprinde lumina?!! Spre
surprinderea mea, nu a facut-o. S-a dus la dulap, a luat un dosar si a
plecat in graba. In timp ce urca scarile,am observat ca avea la pantofi o
luminita care palpaia de fiecare data cand pasea. Cand am simtit ca
pericolul a trecut, m-am dus repede la dulap si am cautat dosarul, dar ia
dosarul de unde nu e! El l-a luat, mi-a luat dosarul de sub nas si nici macar
nu stiu ce era in el! Am plecat in graba de la scoala, si m-am oprit sa-mi
iau ceva de mancare, pentru ca nu mancasem nimic, si ma durea
stomacul.
- Mami! am strigat de cum am ajuns acasa, dar nu mi-a raspuns nimeni.
In momentul acela am simtit ca nu mai pot sa rezist si am izbugnit in
plans. Abia dupa o jumatate de ora , am reusit sa ma opresc, am luat o
foaie de hartie si am inceput sa scriu toate intrebarile ce imi veneau in
minte.
Unde a disparut mama?
De ce s-a transferat diriga, tocmai acum dupa discutia care
trebuia s-o aiba cu mama?
Cine a fost la fel de interesat ca mine de dosarul ei?
Si cine este acest Dan care ma fixeaza incontinuu cu privirea?
Am pus pixul jos, moment in care m-a strafulgerat o ide: Stiu cine a fost
cel dar concentrarea mi-a fost furata de sonerie- era DiaOh ,Doamne
uitasem cu totul de asta!
- Buna, Em!
- Buna, Dia! Haide, intra. Vrei ceva de baut?
- Un suc , te rog. Deci ,ce a zis diriga?
- A, dam-a rugat sa-I zic mamei sa treaca pe la cancelarie, ieri sa
vorbeasca ceva despre care mama stia sigur nu a vrut sa-mi zica
ce. Dia, mama nu a mai venit de ieri acasa!
- Ceeee???? Dar unde e? a tipat impacientata
- Nu stiu! Aseara trebuia sa mancam impreuna, dar nu a mai venit!
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
7/127
- Stai linistita ca trebuie ea sa apara! Vrei sa stau cu tine in seara asta?
- Da, te rog! Iti imprumut eu niste haine de dormit si am o periuta noua
de dinti.
SEARA
- Hai sa ne uitam la niste stiri ! a zis Dia. Este innebunita dupa stiri,
fiinta asta, si inca nustiu de ce?
- Bine, bine!
Dupa o jumatate de ora ne-a luat somnul, si am adormit fara sa stingem
televizorul
Si acum, stiri de ultima ora : In zona de periferie a orasului a fost gasita o
masina abandonata , fara numar de inregistrare, iar la aproximativ 500 de metri
spre padure, un cadavru carbonizat, cu identitate necunoscuta si langa
ramasitele cadavrului,un bilet pe care erau scrise doar trei cuvinte :
Secretele ucid, AMME!
CAPITOLUL 3
INVESTIGATII
In aceeasi seara, detectivul Andrew Brown, se confrunta cu un caz, cum
nu a mai intalnit in toata cariera sa. Brown lucreaza in cadrul Politiei, de aproape
32 de ani si a vazut multe la viata lui, cadavre mutilate, otravite, aflate in starede putrefactie, sinucideri, si bineinteles, cele clasice cauzate de pistoale sau
cutite, dar niciodata nu s-a confruntat cu un cadavru carbonizat.
- Cum sta treaba, Mike? Se adresa el unui politist, pe a carui fata se
vedea ca nu mai are mult si lesina.
- Domnule detectiv, oamenii care locuiesc in apropiere, au vazut fumul
provocat de incendiu si au venit sa vada ce se intampla. Dintre toti s-a
gasit unul mai cu capul pe umeri care a crezut de cuviinta sa cheme
autoritatile. Echipajul sosit si-a dat seama despre ce e vorba si au stins
focul, acesta nemaifiind periculos. Si-au dat seama ca este vorba de uncadavru, deoarece au gasit printre praf care s-a dovedit a fi cenusa-
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
8/127
cateva oase. Medicul legist ne-a spus ca este vorba despre tibia de la
piciorul stang, cateva falange si ambii femuri. Amprente, au fost gasite
cateva si trimise la laborator. Biletul, s-a prezentat fara nicio
amprenta.
- Bun! Inseamna ca mi-ai facut toata treaba, sergent! I-ai interogat si peoamenii care au descoperit incendiul?? Sergentul facu semn cu capul
ca nu. Pai, si atunci ce mai astepti? Du-te, interogheaza-i pe toti si
astept raportul maine, la prima ora, pe birou. Inteles?
- Da, domnule! Replica Mike, apoi pleca murmurand cu ciuda pentru
sine: Eu imi dau duhul pe aici,si el parca e la expozitie cu ghid!
Apoi, detectivul se indrepta spre medical legist- o femeie tanara, fasneata,
care nu parea deranjata niciodata cand era chemata la treaba- oriunde, oricum,oricand. Era un om care isi facea intotdeauna meseria cu simt de raspundere, si
nu exista nicio urma de indoiala sau nehotarare in verdictele sale.
- Buna, Betsey! I se adresa el
- Oh, buna, Andrew! Uite raportul, in ceea ce priveste ce am gasit. Este
complet, dar daca ai vreo nelamurire, sti unde ma gasesti. Acum,
trebuie sa ma intorc la copiii mei! Prin copiii se referea la cadavrele
de la morga. In urma cu un an, se specula faptul ca se mutase cu totul
acolo- 24h din 24- dar de cand s-a maritat a inceput sa petreaca mai
putin timp la morga si mai mult cu sotul ei.
- Detective Brown! Se auzi strigat de colegul sau mai tanar, dar mult mai
capabil decat era el la varsta aceea, Scott Evans. Era un barbat in
varsta de 27 de ani, care la prima vedere , iti dadea impresia ca este
un nechibzuit, dar odata ce incepeai sa-l cunosti si mai ales sa-l vezi in
actiune, iti schimbai parerea la 180 de grade.
- Scott! Te-ai intors?! Fusese plecat in vacanta, si urma sa se intoarca
peste doua zile.
- Da, am venit mai repede pentru ca ma plictisisem. Atunci cand nu ai pecineva drept companiedar lasati asta, spuneti-mi despre ce este
vorba.
Brown i-a insirat tot ce aflase in seara aceea si au hotarat ca acolo nu mai
era nimic de facut in seara aceea.
DIMINEATA
Cand a ajuns la sectie, Brown a gasit pe birou raportul lui Mike si pe Scottcitindu-l.
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
9/127
- Neatza, Scott! Ai ajuns de mult timp? Vrei o cafea?
- Neatza! Nu de foarte mult timp si da vreau, multumesc! Detectivul
Brown se uita la colegul sau cu admiratie nemarginita , dar in acelasi
timp ii plangea sufletul cand se gandea la scena care s-a petrecut in
urma cu doi ani, cand a trebuit sa-si infunde in puscarie propriul fiu,pentru viol si omor deosebit de grav. Mark Brown a fost din copilarie un
copil problema- fura de prin magazine, se batea cu colegii la scoala, le
lua banii, a mai fost acuzat o data si pentru furt, dar a fost eliberat pe
baza de lipsa de dovezi. Sfarsitul carierei sale, l-a constituit marturia
unei fete care sustinea ca a fost violata de acesta si care a fost gasita
omorata in bataie in scara blocului sau. La locul faptei s-au gasit probe
de ADN si amprente care apartineau lui Mark si nici macar tatal sau nu
a mai putut sa-l salveze. Relatia lor ,tata-fiu s-a racit pe motiv ca
Andrew nu ar fi facut nimic sa-l salveze. Brown fu desprins din amintiri
de catre Scott: Hai sa ne uitam amandoi pe raport. L-au citi amandoi decate doua ori, si nu ajunsesera nicaieri.
- Deci, ce stim noi de fapt despre toata nebunia asta? Isi intreba Brown
colegul.
- Pai, stim ca este vorba de o femeie, datorita structurii oaselor, cu
varsta cuprinsa intre 40 si 50 de ani. In rest, nu avem nimic- orice
indiciu ar fi fost posibil- totul a fost distrus de incendiu .
- Dar masina? Intreba detectivul posomorat.
- Ei bine, la masina e alta treaba! In ciuda faptului ca numarul de
inmatriculare a fost luat si nu s-au gasit niciun fel de acte, am gasit trei
perechi de amprente diferite, doua dintre ele, pe volan.
- Si..
- Iar pe bilet, stiam ca asta va urma, nu a fost gasita nicio amprenta. Dar
mesajul este straniu, parca seamana cu o amenintare: Secretele ucid,
AMME!
- Dar ce semnifica AMME?
- Specialistii inca incearca sa descifreze mesajul. Nu stiu inca nimic
sigur.
Timp de o jumatate de ora, cei doi detectivi si-au stors creierii incercand
sa gaseasca o pista cat de cat posibila, cand usa s-a deschis si un agent i-a
inmanat un plic galben lui Scott. Acesta l-a deschis, l-a citit si a stiut ca au o
boaba de noroc, totusi.
- Am aici rezultatele amprentelor din masina- zic ca apartin lui
Jane Gilbert
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
10/127
Amanda Boxer
Dan Cross
!!!!!!!!!!!!!!!
CAPITOLUL 4
ALTE INVESTIGATII
In aceasta dimineata ma simteam pur si simplu sfarsita. Se facusera
aproape doua zile de cand nu mai aveam nicio veste de la mama si nu mai
aveam unde s-o caut. M-am trezit de la ora 8 [un nou record] si am inceput sa
sun toate cunostintele, in speranta de a afla ceva. Dia i-a sunat pe parintii
colegilor mei, cu care mama schimbase vreo doua vorbe, dar fara noroc parca
se evaporase! Dia mi-a promis ca ma va ajuta in cautarea mamei, astfel ca am
rugat-o sa afle tot ce poate despre diriga si eu am anuntat la scoala ca nu voi
putea ajunge astazi, explicandu-le motivul. Directoarea scolii mi-a zis ca nu este
nici o problema, ca pot sa lipsesc toata saptamana, iar Dia imi va aduce temele,
astfel incat sa nu raman in urma cu materia.
In timp ce Dia cauta informatii la scoala, eu am hotarat sa ma duc in
birou , sa vad daca gasesc ceva despre cazul la care lucra mama. Am inceput sa
rasfoiesc mai intai dosarele de pe masa. Erau chitante, facturi, probabil de la
clientii mai vechi, asa ca am inceput cu sertarele. Stiam ca voi gasi ordine in
birou, in sertare, in bibliotecadeoarece asa e mama- o impatimita a curateniei,ordinii si disciplinii. Doar ca, aranjarea dosarelor in ordinea alfabetica, nu m-a
prea ajutat la nimic eu nici nu stiam de unde sa incep si ce sa caut. Totusi, am
inceput cu inceputul!
Dupa trei ore neintrerupte, am iesit un pic din casa, sa iau o gura de aer.
Era inceput de toamna, asa ca nu se punea problema frigului. Frunzele copacilor
incepusera sa se arameasca, iar pe jos se asternusera dj cateva frunze.
Plimbarea mea a durat o jumatate de ora, iar cand am intrat in hol, am fost
surprinsa s-o gasesc pe Dia acasa- stiam ca trebuia sa vina peste doua ore. Iar
surprinza a fost si mai mare, cand l-am gasit si pe Dan in sufragerie- statea pecanapea de parca era la el acasa.
- Hei! Cum de ai ajuns asa devreme acasa? A, si daca nu sunt prea
indiscreta, ce naiba cauta el pe canapeaua mea? Am intrebat-o cu
vocea scazuta, astfel incat musafirul sa nu auda.
- Nu te supara! Dan a intrebat de ce nu ai venit azi la scoala, eu i-am zis
ca te simti rau, iar el a venit sa vada ce mai faci! Nu-i asa ca este
foarte dragut!? Si discutia noastra a fost intrerupta de Dan, care se
pare ca bause prea mult suc de visine- preferatul meu, din frigiderul
meu- si avea nevoie de toaleta.
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
11/127
- Prima pe stanga. I-am raspuns fara sa ma uit la el
- Esti asa de rea uneori imi reprosa Dia
- Sunt tot timpul, doar ca nu iti arat tie!
Dan lipsea de 10 minute, asa ca m-am dus sa vad ce e cu el. Am batut la
usa:
- Dan, esti bine? Ce tot faci acolo? Nu mi-a dat niciun raspuns, deci am
deschis usa sisurprizanu era acolo. Cand am iesit de la baie, mi-am
dat seama ca usa de la birou era deschisa, dar nu era nimeni nici acolo.
Cand m-am intors in sufragerie, prietena mea, mi-a zis foarte senina ca
Dan a trebuit sa plece.
- Si nu a zis nimic? Doar a plecat? am intrebat intrigata.
- A, da a zis ca i-a placut mult sucul.
- Cred si eu , daca a baut o jumatate de cutie!!! Gata, dj mi se urcase
la capam incercat sa ma linistesc si am intrebat-o ce a aflat pe la
scoala.
- Pai, numele ei intreg este Amanda Erica Boxer, are 53 de ani, adresa
necunoscuta pe motiv ca are un domiciliu instabil, familia ei consta
doar intr-o nepoata care este undeva prin lume si asta e cam tot,
deocamdata. Mai trebuie sa aflu unde s-a tranferat si mai ales
- De ce? Spusesem eufara sa-mi dau seama. Dar de unde ai facut rost
de atatea informatii? Eram nedumerita.
- Am fost prietena Denisei pentru o zi. Fetita aia stie TOT despre fiecare
dintre noi!
- Cred ca asa e hm, Dia, mai am nevoie de o favoare
- Ti-am promis ca o sa te ajut cu tot ce ai nevoie in treaba asta !
- Am nevoia sa afli mai multe despre Dan
- .?
- Pentru ca este ceva straniu in legatura cu el tu esti orbita de el, dar
eu nu! Ieri, dupa ce m-am despartit de tine in curtea scolii, m-am dus
la subsol sa caut dosarul dirigintei, cand, dintr-odata a venit cineva, m-
am speriat si m-am ascuns. Ei bine, John Doe a luat un dosar din fiset si
a plecat. Cand m-am simtit in siguranta, m-am dus repede la dulap si
ce crezi- nu mai era dosarul!
- Vrei sa spui ca el l-a luat?
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
12/127
- Ieri a stat tot timpul cu tine dupa ce ne-am despartit?
Dia a ramas cateva clipe pe ganduri, iar intr-un final a raspuns:
- Nu, a zis ca se duce pana la toaleta si sa-l astept la magazinul de la
colt, ca mergem impreuna acasa. Mi s-a parut ca a stat cam mult, daram zis ca cine stie
- E ceva ciudat in legatura cu el, nu inteleg de ce l-ar interesa dosarul
Amandei!
- Vrei sa-i zicem pe nume?
- Cred ca suna mai bine, nu?
- Corect . A, si parintii mei sunt plecati din oras, deci pot sta un timp la
tine, daca e in regula?!
- Perfect!
In timp ce ma pregateam sa ma duc pana in dormitor, cineva batu la usa.
Imediat am zbughit-o, crezand ca e mama, dar cand am deschis usa erau doi
oameni. Unul batran si unul mai tanar. Mi-am dat seama ca sunt de la politie
cand mi-au aratat insignele.
- Buna ziua! Pemiteti-ne sa ne prezentam- suntem detectivii Andrew
Brown si colegul meu Scott Evans, spuse si arata spre cel tanar. SuntetiJane Gilbert? In momentul acela mi s-au inmuiat genunchii. Ce vor de
la mama?
- Nn-uu, sunt Emma, fiica ei. De ce o cautati?
- Domnisoara, probabil nu urmariti stirile, dar noaptea trecuta, la
periferia orasului s-a gasit un cadavru carbonizat, iar la 500 de metri ,
pe marginea soselei o masina abandonata in care au fost gasite trei
perechi de amprente, printre care si ale mamei tale.
- Nu! Nu se poate! I-am condus in bucatarie si ne-am asezat toti in jurulmesei. Dia, langa mine si cei doi in fata noastra.
- Unde este mama ta? Prelua cel tanar initiativa
- .nu am mai vazut-o de doua zile
- Niciun telefon, mesaj, ceva?
- Nimic! Parca s-a evaporat. La replica mea cei doi detectivi s-au uitat
unul la altul.
- Ti-a zis unde pleaca ,ultima oara?
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
13/127
- Nu.
- Aceasta este masina ei? Intreba si-mi arata niste poze.
- Da! Si in acel moment ochii mi se umplura de lacrimi.
- Nu s-a gasit numar de inmatriculare. Mai mult ca sigur a fost luatintentionat. Ni-l poti zice care este? Zise si-mi inmana un carnet si un
pix. Dupa ce i l-am scris, am intrebat:
- Si cine se presupune ca ar fi cadavrulsau ,ce a mai ramas din el?
- Nu l-am putut identifica. Au fost gasite cateva oase, care ne indica
faptul ca esteera o femeie cu varsta cuprinsa intre 40 si 55 de ani. La
auzul acestor cuvinte am inceput sa urlu ca o nebuna.
- NU! Nu este mama! Nu are cum sa fie! Asta inseamna ca a avut
secrete fata de mine, fata de ceilalti si SECRETELE UCID!
- Emma, biletul acesta a fost gasit langa ramasitele cadavrului! Zise cel
batran si imi dadu biletul. Sti ce inseamna AMME? ma intreba si cand
m-am uitat in ochii lui am vazut ca ii sticleau . Am tras o gura de aer si
am spus:
- AMME este EMMA , scris invers. Cand eram mica, tata obisnuia sa
ne inverseze atat numele cat si literele acestuia- asa cred ca se distra
el- astfel incat pe mine ma numea Jane si pe mama Emma.
Secretele ucid, Amme! este replica pe care o folosea tataintotdeauna, cand mama rezolva un caz pe cale neortodoxa!
Capitolul 5
NECUNOSCUT
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
14/127
Aceasta era replica, le rasuna in minte de cand plecasera de la casa
Familiei Gilbert- sau ce mai ramasese din ea. Urmatorul obiectiv al detectivilor
era acela de a o interoga pe Amanda Boxer. Din spusele Emmei Gilbert, ei
aflasera faptul ca aceasta se transferase la alta socala, dar nimeni nu stie unde
si de ce. Emma le mai zisese si faptul ca diriginta, trebuia sa se intalneasca cu
mama ei in ziua cand disparuse.
Astfel, urmatoarea oprire a lor a fost la liceul unde invata Emma. Era o
cladire veche, mare, avand trei etaje, observandu-se faptul ca fusese recent
renovata, poate chiar in vacanta ce trecuse. Directoarea scolii era o femeie mica
de statura, cu parul negru, lucios si cu niste ochi aproape la fel de inchisi la
culoare. Era imbracata intr-un costum deux-pieces elegant, pe dedesubtul
sacoului, avand o camasa fina de matase. Se vedea ca era o femeie trecuta de a
doua varsta, iar din ce aflasera de la secretara, care ii condusese pana aici, era
faptul ca doamna Case, era o femeie hotarata, calma si foarte corecta. Detectivii
au cazut de comun accord ca Brown sa preia fraiele discutiei.
- Buna ziua, doamna director! Sunt detectivul Andrew Brown, iar el-
aratand spre colegul sau- este det. Scott Evans.
- Buna ziua, domnilor! Numele meu este Kamelia Case. Inainte de a-mi
spune scopul vizitei dumneavoastra, va pot servi cu ceva de baut? O
cafea, un ceai?
- O cafea, va rog! Raspunsesera amandoi in acelasi timp.
- Desigur ! Carrie, trei cafele te rog!
- Imediat! Detectivii tresarira, la auzirea vocii din spatele lor. Directoarei
ii aparu un zambet sfios si adauga, dupa ce fura aduse cafelele:
- Intotdeauna face asa. Se apropie fara sa iti dai seama! M-am obisnuit,
in 11 ani, de cand lucreaza cu mine.
- Sunteti directoarea scolii de 11 ani? Intreba Brown
- De treisprezece, chiar! Sa va explic: bunicii mei au platit construirea
Institutiei, la inceput fiind scoala generala. Apoi, s-au gandit sa faca si
liceu, si am ajuns la conducere dupa ce tatal meu, a hotarat ca eratimpul sa se retraga de la conducere, sa iasa la pensie si sa-si traiasca
batranetile fericite. Ofta. Deci, carui fapt ii datorez vizita
dumneavoastra? Si de data aceasta se uita numai la Brown.
- Aaa am venit in legatura cu doamna Amanda Boxer. Am auzit ca a
cerut sa fie transferata am dori sa aflam unde, de ce si chiar sa ne
povestiti un pic despre ea , daca nu va deranjeaza
- Mai bine, va dau dosarul ei. Carrie?!
- Da, doamna! Se furisa din nou, dar de data asta detectivii eraupregatiti.
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
15/127
- Adu-mi te rog, dosarul doamnei Boxer.
- Ma duc imediat la subsol si vi-l aduc! Raspunse grabia Carrie.
- Dar cine a zis ceva de subsol, draga mea?! Este aici, in dulap la litera
B. si directoarea arata cu degetul in directia unuia dintre seratareledulapului, ce ocupa tot peretele in latime.
- Ah, da asa este, credeam ca a fost dus la subsol, din moment ce
- Am facut o copie! Acum da-mi-l, te rog! O repezi directoarea, vizibil
enervata de comentariile inutile ale secretarei. Aceasta il inmana
detectivului si iesi imediat din birou.
- Va multumesc! Il putem lua la sectie pentru o investigatie mai
amanuntita? Este complet?
- Da, si il puteti pastra cat este nevoie, dar scuzati-mao investigatie?
- Da, asa este, nu v-am zis amprentele doamnei Boxer au fost gasite in
masina gasita la periferia orasului- poate ati auzit la stiri [directoarea
ramasese blocata].
- ..si se crede ca trupul- sau ce a mai ramas din el- ar fi al ei?
- Al ei, sau mai exista o posibilitate sa fie al lui Jane Gilbert.
- De ce al doamnei Gilbert?
- Deoarece, masina gasita este a ei tocmai ne-a confirmat-o fiica ei.
- Biata Emma!
- Da, este foarte trist! Se trezi si Scott vorbind, si cei doi se uitara la el,
de parca ar fi si uitat de existenta lui!
- Si, de asemenea, relua Brown, au mai fost gasite si amprentele unui
anume Dan Cross. La auzul numelui, directoarea tresari.
- Dan Cross?
- Da, il cunoasteti?
- Da, este un nou-venit! S-a transferat la inceputul acestui an, dar chiar
nu stiu , ce legatura ar putea sa existe intre ei
- Ne puteti imprumuta si dosarul lui?
- Desigur! Si directoarea se ridica sa aduca dosarul. Il gasi si il inmana,
nu inainte de a-i ruga sa o tina la curent cu demersurile anchetei.
Brown afirma din cap. Si, ar trebui sa port vreo discutie cu Dan sau sa-l
supraveghez?
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
16/127
- Doar sa ne anuntati in cazul in care lipseste de la scoala.
- Sigur ca da!
- In cazul acesta, noi ne-am facut treaba aici. Poftiti cartea mea de vizita
in caz de ceva!Facusera schimb de carti de vizita, isi luara la revedere si cei doi plecara.
In drum spre masina incepusera traga concluzii, cum faceau de fiecare data.
- Deschisa la vorba doamna director, nu?! Spuse Evans
- Da.
- Pare destul de hotarata!
- Da.
- Are un corp!
- Da.
- Si a pus ochii pe tine!
- Dace?! spuse Brown, parca trezit la realitate
- Hei, vorbesc de cinci minute cu tine si afirmi fiecare propozitie! Replica
colegul sau cu un ton nemultumit.
- Ma gandeamai observat schimbul de replici, la faza cu dosarul?Secretara tinea neaparat sa se duca la subsol, iar directoarea ii facea
semn din priviri , sa inceteze sa o mai contrazica- pana nu a repezit-o ,
nu a incetat!
- Poate tu ai fost atent la privirea directoarei, dar eu am fost atent la
picioarele secretarei. Ai vazut cu ce era incaltata? Avea bocanci
silentiosidin aceia, pentru armata!!! La ce ii trebuie asa ceva?
- Ca sa asculte pe la usi?! Hai , sa mergem si ne gandim pe drum.
In timp ce Scott conducea relaxat spre sectie, Brown isi arunca un ochiprin dosar.
- MmmmScott, directoarea a zis ca este complet, nu?
- Da, a zis.
- Si atunci de ce ii lipseste fisa de transfer??
Capitolul 6
MARTORUL
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
17/127
Intalnirea dintre cele doua vechi prietene avusese loc, asa cum
prevazuse. Stia ca Jane va accepta aceasta revedere- erau prea multe in jocpentru a o rata. Se intalnisera la cafeneaua din apropierea scolii, unde
discutasera aproape o ora, si cine le vedea, isi dadea seama ca nu depanau
amintiri, despre cum a fost relatia lor si mai ales cum s-a terminat totulsau nu.
In cele din urma, pentru a nu atrage atentia, sau pentru a nu atrage suspiciuni-
nu ca nu o facusera dj- au ales sa se duca intr-un loc mai retras.
Au ajuns la periferia orasului- un loc destul de retras, masina fiind condusa
de aceasta data, de o a treia persoana- un baiat, caruia nu I se puteau distinge
trasaturile foarte bine, deoarece purta un hanorat negru, iar gluga ii acoperea
capul si un sfert din fata. In jos, avea o pereche de blugi negri, si era incaltat cu
niste pantofi ce palpaiau la fiecare pas.
Totul s-a petrecut foarte repede. Era ora cinci si jumatate. Discutia lor
dura de aproape 3 ore si se pare ca, nici una dintre ele nu ceda. Asa ca baiatul s-
a dus la masina si a scos din portbagaj, o funie si o canistra cu benzina. Dupa ce
a legat-o fedeles pe inamica stapanei sale, a inceput sa toarne benzina, atat in
jur, cat si pe ea. Femeia incepu sa strige dupa ajutor, dar se pare ca nimeni nu
era prin preajma sau daca era, stia ca nu va rezolva nimic cel mai sigur si-ar
fi pierdut viata. In timp ce femeile isi luau adio, baiatul a luat numerele de
inmatriculare ale masinii- stia ca vor gasi amprente, dar nu-i pasa- ar fi facut
totul pentru sefa sa.
Si deodata, focul fu aprins de catre sefa. Tipetele femeii neajutorate,
ajunsesera sa sune animalice, inumane. Dupa aproximativ un sfert de ora ,
tipetele nu se mai auzeau si stiau ca spectacolul se terminase. Apoi, femeia
luase o foaie, si un pix. Dupa ce termina, lasase biletul in asa fel incat sa nu fie
atins de foc, pentru a nu fi distrus. Era crucial ca autoritatile sa gaseasca biletul.
Dar nu stia sigur, daca acestia vor fi in stare sa inteleaga semnificatia- doar trei
persoane o puteau face bine, acum mai ramasesera doar doua. Si ceea ce nu
mai stia, era faptul ca cineva vazuse toata aceasta scena, si cu siguranta nu se
terminase nimic de abia acum incepe totul!
Capitolul 7
INTRUSUL
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
18/127
Familia Gilbert! O familie normala, ce locuia intr-o casa obisnuita si care
pretuia fiecare moment petrecut impreuna. In timpul saptamanii, parintii, nu
puteau sta foarte mult timp impreuna cu fetita lor, datorita problemelor legate
de munca, dar faceau tot posibilul, pentru ca in weekend sa apartina intru totul
fetitei lor- mergeau la munte, la teatru, la cinema, in parc totul pentru a le
compensa lipsa din timpul saptamanii, cand avea grija de ea o bona. Si visul s-adestramat cand telefonul acela blestemat, a sunat mama a fost anuntata, ca
sotul ei suferise un accident de masina- era iarna, mergea cu viteza, rotile i-au
alunecat pe gheata care se depusese pe sosea, si intrase intr-o cisterna care
transporta benzina- singurele lucruri care ne-au mai ramas de la tata, au fost
amintirile. In rest, disparuse cu totul! Din acel moment, eu si cu mama am cazut
de comun accord sa nu mai vorbim despre el, pentru a nu suferi si mai mult.
Parintii mei erau un cuplu foarte fericit, si asta se putea observa din primul
moment in care-I vedeai. Mama, o femeie care nu si-a aratat niciodata varsta pe
care o avea, se afla langa un om pentru care si-ar fi dat si viata. Era o femeie cutrasaturi foarte frumoase- o femeie de statura medie cu parul lung si carliontat,
de culoarea galbenului-pai, avea niste ochi albstrii, ce emanau caldura si
blandete, o gura frumos conturata, care in momentul in care zambea dezvaluia o
dantura asemanatoare unui sirag de perle- daca ii spuneai cuiva cu ce se ocupa,
acea persoana te credea nebun. Tata era un tip inalt, cu un fizic atletic si cu
trasaturi colturoase, cu parul negru, lucios si cu niste ochi aproape la fel de
inchisi la culoare. Stiu ca o iubea pe mama, la fel de mult cat il iubea si ea, doar
ca nu era genul care s-o arate.
Dupa moartea tatei, am ramas in aceeasi casa, deoarece nu am simtit
nevoia sa ne mutam. Si apoi, ne obisnuisem cu locurile, cu oameniiera locul
nostru. Ne-am inteles de minune, nu ne-am certat o data dar mama avea si
cateva defecte- nu vroia sa ingrijoreze pe ceilalti cu problemele ei- de aceea, era
o premiera, faptul ca imi ceruse mie ajutorul si cand facuse pasul acesta.. eu
nu putusem s-o ajut!
Am incercat sa nu ma mai gandesc la toate lucrurile astea, dar pur si
simplu, gandurile nu-mi dadeau pace, asa ca m-am uitat la ceas- 2:30- am stat
doua ore in care m-au napadit amintirile. Asa ca, m-am dat jos din pat si am
inceput sa umblu prin casa. Am intrat in camera de oaspeti, acolo dormea Dia
si canta?! [canta in somn???]. M-a bufnit rasul si am coborat la bucatarie sa-mifac un ceai. In timp ce imi savuram ceaiul, am auzit zgomote dinbiroul mamei!
Am lasat cana si m-am indreptat intr-acolo si inainte sa intru am incercat sa aud
ceva din-nauntru, darnimic. Asa ca am intrat- nu era nimeni, nimic nu era cazut
pe jos, dar fereastra era iar deschisa. Cineva a intrat iar aici! Am inchis usa
biroului si cand m-am intors la masa, banuielile mi s-au confirmat- pe masa se
afla cana, iar pe cana un bilet, sau mai bine zis un mesaj:
Mama ta si-a bagat nasul unde nu-i fierbea oala, si ai vazut
rezultatul. Lasa joaca, daca nu vrei sa ai aceeasi soarta!
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
19/127
Capitolul 8
CADOU
In acel moment, capul imi era invadat de o multime de intrebari, si nuputeam sa raspund la niciuna. Ce facuse mama? Pe cine deranjase asa de tare,
incat sa-i faca una ca asta? Biletul asta era verdictul, pe care politistii nu au fost
in stare sa mi-l dea, sau nu au vrut? Cine aflase de ancheta mea? Cine si
cum a putut sa intre aici si sa lase biletul, in cateva minute in care am fost
plecata?
Toata noaptea am stat acolo, la masa si m-am gandit la ce era de facut.
Se pare ca era cineva care ma urmarea 24 h din 24 , altfel nu-mi dau seama cum
a putut sa afle de planul meu si al Claudiei. Oare chiar ma vazuse, in ziua aceea
la subsol, cel care luase dosarul? Oare eram in pericol? Era bine sa arat biletulpolitiei? Trebuie sa inspectez casa, sa vad daca intrusul a lasat vreo urma, dar
dupa ce pleaca Dia! Nu vreau s-o bag in asta sa devina un pericol pentru ea si
sa gandurile mi-au fost intrerupte de pasii prietenei mele, care cobora
somnoroasa scarile.
- Hei, buna dimineata! Cum de te-ai sculat inaintea mea? Intreba ea
mirata
- Am avut un cosmar, si m-am trezit de ceva vreme.
- Vad ca ai baut si un ceai si in momentul acela mi-am dat seama cabiletul era inca in fata mea am incercat repede sa-l ascund, dar
degeaba- ce e ala?
- Nimic
- Da-mi sa vad!
- Nu, nu este nimic
- Da-mi-l ! incepu sa dea din picior, semn ca se enerva.
- Deci, cum ai dormit? Am intrebat, aparandu-mi pe fata un zambetfortat.
- Ti-am spus sa imi dai biletul! DA-MI-L!!!
- Ah, Dumnezeule Mare, nu renunti niciodata? Am zis si i-am biletul
- Emma Gilbert, ce este asta? Unde l-ai gasit? Iti dai seama de gravitatea
situatiei? Daca o sa vina si dupa tine? Asta inseamna ca era trupul
mamei tale? O, Doamne, trebuie sa chemam
- DIA!!! Taci odata! Nu chemam pe nimeni!
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
20/127
- Dar, dar trebuie sa le zici! Pentru a-l prinde pe nenorocit, trebuie sa-i
ajuti cum poti.
- O sa ma gandesc! Acum, nu mai cauti nimic la scoala- niciun dosar,
nicio fisa, nicio informatie, m-ai inteles?
- bine!
- Promite-mi! uita-te in ochii mei si promite-mi!
- Promit!
- Si cred ca ar fi bine sa te muti la tine acasa. E mai bine asa! Sa nu aiba
nimic cu tine. Nu ne vom mai vedea cel putin pana se linistesc
lucrurile. Cu mine, au ce au, si nu cu tine. Vom vorbi numai prin
telefon. Daca vrei sa vorbesti cu mine la scoala, imi trimiti un SMS si ne
vedem la baie
- Stai! Te intorci la scoala?
- Da! Si in plus, trebuie sa-l eviti pe Dannu trebuie sa mai
interactionezi cu el pana nu aflamaflu ceva despre el!
- Deci, tu iti continui ancheta?
- Trebuie! Mi-au omorat mama! Si cred ca le voi zice politistilor, despre
bilet!
- Eu ma voi imprieteni cu Denisa, sa vad daca mai pot afla cevaitipromit ca voi fi precauta, si voi respecta lista lunga de cerinte pe care
mi-ai insirat-o!
- Multumescam imbratisat-o si in acel moment ii multumeam lui
Dumnezeu ca am pe cineva alaturi, in momentele astea.
- Bine, o sa-mi fac bagajele si plec. Deci vi azi la scoala?
- Da!
Dupa ce si-a strans lucrurile si a plecat, i-am sunat pe detectivi si i-am
rugat sa vina la mine, ca am ceva important sa le arat. Dupa ce am sfarsit
convorbirea, m-am dus in birou eram sigura ca a intrat pe fereastra- aceeasi
fereastra care am gasit-o deschisa si acum doua nopti. Dar era ceva ce nu se
lega daca a intrat pe fereastra din birou, cum a reusit sa ajunga in bucatarie,
daca eu am stat in usa? Doar daca au fost doi! M-am dus repede, la usa din
spate si am vazut ca nu era incuiata, iar aseara am inchis-o! nu erau semne de
intrare prin forta, deci au avut cheie Dan a avut cheie- de aia nu l-am gasit in
baie, usa biroului era deschisa, acolo unde mama tinea cheile de rezerva, si cand
ma reintorsesem, Dia imi spusese ca plecase in graba. Si cand m-am dus in
birou, si am cautat in sertarsurpriza- erau acolo! Desigur, prima seara a fost de
recunoastere si imprumut si aseara a fost restituirea si cadoul, pentru care a
depus atata munca! Am auzit soneria, m-am dus la usa si cand am deschis-o
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
21/127
nu era nimeni ,dar in schimb era o cutie de suc de visine de care statea
sprijinit un plic. Le-am luat si am intrat in casa. Am pus cutia cu suc pe masa, in
bucatarie si m-am asezat pe scaun pentru a citi biletul ce era in plic.
Distreaza- te la maxim, si bucura-te de lucrurile placute cat mai poti,
pentru ca s-ar putea sa nu mai existe o noua zi, sau o a doua sansa! Mama tanu a stiut sa pretuiasca ce avea, si a pierdutTOTUL !!!
PS: Vei sti ce sa faci cu chibritul dar ai grija sa nu te arzi!
Abia atunci am realizat ca mai era ceva in plic. Macar au facut si ei ceva
bun- nu mai aveam suc. M-am dus la dulap am scos un pahar si mi- am turnat
turnat niste suc. Ah, ce culoare superba avea! Cand am vrut sa iau o inghititura,
s-a auzit soneria. Am lasat paharul pe masa si m-am dus sa deschid- de data
aceasta, erau detectivii! I-am poftit in bucatarie si ne-am asezat exact ca datatrecuta.
- Unde este prietena ta? Intreba cel tanar care se pare ca avea iar
cuvantul.
- Am primit azi-noapte un bilet, si i-am zis ca este mai bine sa plece. De
aceea v-am chemat!
- Unde este biletul?
- Vi-l aduc imediat! Aaadaca doriti serviti-va cu suc. De abia l-am
primit. Luati pahare din dulap. Si m-am dus sa iau biletul din birou,
unde il uitasem.
- Cineva a intrat la mine in casa, azi-noapte de fapt cred ca au fost
doua persoane pentru ca am auzit zgomote in birou si m-am dus intr-
acolo, deci nu avea cum sa treaca de mine, si cand m-am intors, biletul
era pe cana cu ceai. In dimineata asta, m-am dus la usa din spate si
am gasit-o descuiata si eu stiu sigur ca aseara incepusem eu sa zic
in drum spre bucatarie, si m-am oprit brusc, cand am vazut expresia
intunecata de pe fetele lor.
- Ce se intampla? Am intrebat.
- De unde ai cumparat sucul? Intreba detectivul Brown
- Aaa
- De unde? Intreba repede si celalalt
- L-am primit!
- Cand?
- Adineauri.
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
22/127
- De la cine?
- Nu stiu! Cand am deschis usa era doar cutia cu suc si un bilet. De ce ,
ce s-a intamplat?
- Unde este plicul?- Ce s-a intamplat? Am intrebat incapatanata.
- Ai baut suc? Ai luat vreo inghititura? Intrebara in acelasi timp
- Nuu!!! DE CE???
- Este benzina!
Si atunci imi amintisem cum suna ultima parte:
Vei sti ce sa faci cu chibritul dar ai grija sa nu te arzi!
Capitolul 9
PRIVIREA
Benzina si chibritul si inca un mesaj. Deci, ei incearca sa ma
faca sa renunt la cautarile mele, si sunt foarte hotarati din cate imi dau
seama. Poate, ar fi mai bine sa renunt, sa las treaba pe mana politiei si
, dar gandurile mele au fost intrerupte de intrebarea politistului mai
tanar.
- Cum sa nu-ti dai seama ca este benzina? Miroase de la o posta!!! M-a
intrebat si ii puteam simti in ton, enervarea.
- Ei bine, scuza-ma ca nu m-am gandit ca exista si benzina rosie!!!i-am
raspuns la randul meu enervata.
- Dar, miroase ca
- Cred ca cel mai bun lucru este sa o ducem la laborator, pentru analiza.
Apoi, vom avea toate raspunsurile de care avem nevoie! Interveni det.
Brown, cu o calmitate, atat pe chip, cat si in voce, pe care eu nu o voi
putea avea niciodata. Cand l-am privit, am putut sa observ doi ochi,
albastrii ca cerul, care emanau o blandete fara seaman. Arata ca un
bunic, care incerca sa-si impace cei doi nepoti, aducand o solutie
amiabila. Cum eu nu mi-am cunoscut niciodata bunicul, as fi vrut din
tot sufletul ca el sa fie ceea ce nu am avut, si sa fie alaturi de mine,
acum, cand am ramas singura, fara niciun sprijin parental.
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
23/127
- Da, aveti dreptate, domnule Brown. Ma scuzati ca m-am purtat asa!
Am zis si cand ma privi, am simtit un fior in tot corpul cunosteam
ochii aceia, doar ca inca nu stiam de unde.
- Bine, atunci, daca am dreptate, haide sa luam un loc, si ne raspunzi la
cateva intrebari.
- Desigur! Am spus si am vazut ca Brown ii facuse colegului sau semn sa
inceapa. Acesta isi drese vocea si intreba
- Deci, ne poti spune de ce ne-ai chemat aici?
- Azi-noapte nu puteam dormi, asa ca am coborat sa-mi fac un ceai.
Deodata am auzit un zgomot din birou si cand am intrat acolo, am
vazut ca fereastra era deschisa
- Te-ai dus s-o inchizi?
- Nu. Si acum ma intreb de ce nu am facut-o. In fine, cand m-am intors in
bucatarie, am gasit pe cana biletul acesta- si i-am inmanat biletul.
Usa din spate era deschisa azi-dimineta, deci sigur, o a doua persoana
a intrat pe acolo si a lasat biletul, in timp ce atentia mea era atrasa de
zgomotul din birou.
- Il vom lua pentru expertiza. Acum, cum ai facut rost de suc?
- A sunat cineva la usa, eu am crezut ca sunteti voi, dar in loc de doi
oameni in costum, am gasit o cutie din sucul meu preferat, care avea
un bilet. Si le-am dat detectivilor si cel de-al doilea bilet.
- Le vom duce la expertiza. Deci, cele doua bilete sunt de fapt avertizari.
Ai vreo ide la ce se refera?
- Nu.
- Ce inseamna Lasa joaca, daca nu vrei sa ai aceeasi soarta? La ce se
refera?
- Probabil, la faptul ca am pus-o pe Dia sa afle cate ceva despre plecarea
dirigintei.
- Noi am fost la directoare si am intrebat-o despre Amanda Boxer. Este
treaba noastra sa aflam cate ceva despre ea. Ai cu cine sa stai?
- I-am zis Diei sa se mute, pentru a nu o pune in pericol. Si-a luat
bagajele in dimineata asta. Acum, domnilor va rog sa ma scuzati, dar
trebuie sa merg la scoala.
- Nu-ti luasesi liber cateva zile?
- Ba da, dar nu pot sa stau inchisa in casa si singura. O sa innebunesc!
- La ce ora incepi cursurile?
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
24/127
- In jumatate de ora.
- Haide, te ducem noi. Oricum, avem treaba acolo.
- Bine.
- Si inca un lucru, Emma. Brown se ridica de pe scaun, se apropie demine si ma privi cu acei ochi patrunzatori. Unde este tatal tau? Nu l-am
vazut pe aici.
- Tatal meu a murit, acum aproape sase ani. Accident de masina. De
atunci eu si cu mama traim singure, dar cu amintirea lui in sufletele
noastre. Acum domnule detectiv, sunteti sigur ca mama mea
- Masina, biletul gasit si oasele pe care am reusit sa le recuperam- toate
ne indinca faptul ca mama ta
- Bine. Va rog, doar sa-i gasiti pe cei care au facut asta.
- Dar de unde sti ca au fost doi? Intreba Evans nedumerit.
- Pai, din moment ce, doi au intrat in casa mea noaptea trecuta
- ?
- Sunt doi!
- Si banuiesti pe cineva?
- Da! Pe Dan Cross si pe Amanda Boxer.
- De ce?
- Pentru ca amprentele lor s-au gasit in masina mamei. Si pentru ca cel
putin, cea din urma este de negasit.
- Ai cautat-o?
- Nimeni nu stie de ce si unde s-a transferat- deci, nu am gasit-o. Inca!
si ultimul cuvant nu-l rostisem cu voce tare.
Capitolul 10
ASASIN PLATIT
Viata lui era plina de surprize. Nu exista sa faca acelasi lucru in doua zile,
fie si ele consecutive. Astazi, de exemplu, era in apartamentul sau, care se aflala etajul 10, al unei cladiri luxoase din central orasului. Era un apartament mare,
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
25/127
luminos, cu trei camere, doua bai si bucatarie Americana. De asemenea, intr-un
colt al living-ului se afla un mini-bar, pe care-l aproviziona, o data pe luna, cu
cele mai scumpe si rafinate bauturi. Nu era un bautor inrait, dar nu se stia
niciodata pentru cine, sau pentru ce avea nevoie de ele. De exemplu, primarul
prefera Black Bottle Scotch Whisky , domnul Newman, seful bancii nationale,
prefera Gentleman Jack, ambasadorul Frantei, domnul Phillipe, prefera lichiorulde visine, iar sefa lui prefera Dom Perignon- aceasta sampanie era si preferata
lui.
Ziua de azi era una dintre acele zile, care este atat de linistita incat te
plictiseste atata liniste. Se trezise la o ora rezonabila, in contextul in care, seara
trecuta, fusese la un prieten, care dadea o petrecere a burlacilor. Acest
eveniment ii adusese aminte ca undeva, prin oras are o sotie caruia ii este dor
de el. Are si un copil, mai degraba o fetita, despre care, habar nu are cum mai
arata. Era o fetita, cand el alesese sa iasa din viata lor pentru totdeauna. Asadar,
se trezise la ora 11 si era prea mahmur sa manance ceva, asa ca s-a dus sa-sifaca un dus. Cand a terminat, si-a luat niste haine curate din dulap si a coborat
sa bea o cafea, la cafeneaua de la coltul imobilului. Era un client fidel al acesteia,
fiind cunoscut pentru bacsisurile generoase pe care le dadea chelneritelor, dar si
pentru promisiunile desarte. Inainte sa se aseze la o masa, care ii era rezervata
intotdeauna, s-a dus la un chiosc oarecare, si a luat un ziar. I-a dat vanzatoarei
banii, i-a multumit si a plecat. In timp ce se indrepta spre locul rezervat, ochii i s-
au oprit pe ecranul unui televizor, amplasat pe unul dintre peretii cafenelei. Era
poza unei femei. Nu-i trebui decat o secunda pentru a recunoaste privirea- acei
ochi albastrii, pe care-i vazuse timp de 13 ani in fiecare zi, si de care nu incetase
sa-i fie dor, de aproape sase ani incoace. Dar pana sa apuce sa-i zica chelnerului,sa dea sonorul televizorului mai tare, imaginea deja disparuse, asa cum si
aparuse... intr-o clipa.
Cand chelnerita ii aduse comanda ceruta, un esspreso si un corn cu
ciocolata, o ruga sa-i raspunda la o intrebare:
- Cine era femeia aceea, care a aparut, mai devreme la televizor?
- Se vorbeste de doua zile... presa parca a innebunit.
- Ce se vorbeste?
- Se zice ca politistii au gasit in urma cu doua zile, la periferia orasului,
un cadavru..., sau, ma rog, ce a mai ramas din el.... Barbatul isi inclesta
palmele, si intreba:
- De ce spui asta?
- Pentru ca nu s-a gasit nimic concret, in afara de cenusa si cateva oase.
Parca au mai gasit ceva, dar in momentul acesta nu-mi aduc aminte
despre ce e vorba. Clientul ii multumi si ea pleca.
http://www.magazin-traduceri.ro/black-bottle-scotch-whisky-p-669.html?osCsid=d2NXmtXPVQiJL-xbr5r8SmZ9avdhttp://www.magazin-traduceri.ro/gentleman-jack-p-373.html?osCsid=d2NXmtXPVQiJL-xbr5r8SmZ9avdhttp://www.magazin-traduceri.ro/black-bottle-scotch-whisky-p-669.html?osCsid=d2NXmtXPVQiJL-xbr5r8SmZ9avdhttp://www.magazin-traduceri.ro/gentleman-jack-p-373.html?osCsid=d2NXmtXPVQiJL-xbr5r8SmZ9avd -
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
26/127
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
27/127
- Si a zis ceva de vreo intoarcere?
- Nu,a zis ca nu stie exact cat va fi plecata.
- Multumesc mult de tot! Si dadu sa plece, cand deodata...
- A, si inca ceva... -receptionera avea o privie exasperata- sunteti foartefrumoasa cand va suparati. Abia atunci, acesta a schitat un zambet si a
zis.
- Multumesc si va doresc o zi buna!
Barbatul se intorsese si pleca . Era prea tarziu ca sa mearga la casa de
vacanta a Amandei, deci a hotarat sa mearga acasa. Deja se intunecase cand
ajunsese. Aprinse lumina in living si se duse sa se schimbe in ceva mai lejer. Isi
luase niste pantaloni de trening si un tricou negru si se tranti pe canapeaua de
piele cafea cu lapte, pe care o primise de la Amanda, drept cadou de casa noua.
De fapt toate lucrurile pe care le avea, erau scumpe, dar si de calitate. Inchisese
o clipa ochii si incepu sa se ganeasca la ziua aceea... ziua cand s-a terminat tot
ce era frumos in viata lui.
Cand deschisese ochii, ceasul arata ora 10 seara, semn ca dormise 40 de
minute. Se ridica in capul oaselor, si observa pe masuta din fata televizorului,
ziarul pe care-l cumparase de dimineata si nu apucase sa-l citeasca. Il lua si se
duse in bucatarie sa-si faca un ceai. In timp ce astepta ca apa sa fiarba, incepu
sa rasfoiasca ziarul si ochii ii cazura pe articolul destinat anchetei politiei, cu
privire la incidentul de la periferia orasului. Mai exact, ochii erau atrasi de textul
biletului gasit la locul faptei, infatisat printr-o imagine.
Secretele ucid, AMME!
Asta este dovada clara! Este confirmarea tuturor banuielilor pe care le-a
avut in acea zi. Stia cine se face vinovat de aceasta marsavie. Mai trebuiau doua
elemente importante : planul de razbunare , care trebuia infaptuit cat mai
repede si curajul, si-l avea din plin, doar era...
asasin platit!
Capitolul 11
FANTOMELE TRECUTULUI
Cand am ajuns, l-am vazut pe Dan sprijinit de poarta liceului. Vorbea cu
niste elevi din clasele vecine. Cand m-a vazut coborand din masina, i-a salutat pe
interlocutorii sai si s-a indreptat inspre mine, afisand un zambet relaxat si ironic.
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
28/127
- Buna, Emma! Ce s-a intamplat cu tine, de nu ai venit ieri la scoala?
- Si tu crezi ca ar trebui sa ... nu am mai apucat sa termin fraza,
deoarece am vazut ca privirea lui Dan a fost atrasa de cei doi detectivi,
care ieseau din masina.
- E totul in regula, Emma? Intreba detectivul Evans
- Da, sigur! Sa va prezint: Dan, acestia sunt detectivii Evans si Brown ;
domnilor, acesta este Dan Cross.
- Buna ziua, domnule Cross! Chiar cu dumneavoastra vroiam sa vorbim.
spuse Brown
- A, da?! Si despre ce vreti sa vorbim? Despre masini, despre fotbal,
despre gogosi, sau despre femei?
- Ce-ar fi, pentru inceput sa mergem undeva, unde sa putem discuta inliniste, iar apoi iti vom zice tema discutiei noastre.
- Scuzati-ma, dar eu trebuie sa plec. Nu vreau sa intarzii la prima ora!
am intervenit
Detectivii au incuviintat, ne-am salutat si am pornit cu pasi nesiguri spre
scoala. Am ajuns in clasa, m-am asezat in banca si cand m-am uitat prin clasa,
am vazut ca prietena mea statea langa Denisa. Fata Diei era serioasa, avea
cearcane la ochi si incuviinta la toate lucrurile pe care le zicea colega ei de
banca- se vedea ca era obosita, dar si ingrijorata, probabil pentru mine. Asa ca i-
am dat un mesaj : pauza, toaleta, usa 3. Nu te uita inspre mine! am apasat pe
tasta send si am auzit soneria pentru mesaje a Diei. Nici eu nu m-am uitat la
ea.
Ora de fizica a trecut extrem de greu. Urasc materia asta! Nu i-am inteles
niciodata rostul si nici nu cred ca o voi face in viitorul apropiat. Nu am fost prea
atenta la ora, deoarece ma gandeam la cum decurgea discutia dintre detectivi
si Dan. Oare el sa-mi fi trimis sucul? Oare el s-o fi omorat pe mama? Dar de ce ?
Cand s-a sunat am lasat-o pe Dia sa se duca prima la baie. In timp ce ma
indreptam inspre toaleta, am vazut pe cineva langa dulapul meu. Nu mi-am datseama daca era baiat sau fata, pentru ca purta pantaloni negri si un hanorac
negru, cu gluga trasa pe cap. A indesat un bilet sau un plic prin crapatura usii,
deoarece nu a putut sa-l deschida, si a plecat repede, neavand habar ca eu am
vazut totul. Singurul lucru care mi-a atras atentia, a fost incaltamintea- purta
aceiasi pantofi pe care ii purta si persoana de la subsol, cea care luase dosarul.
Am incercat s-o urmaresc, dar degeaba, se evaporase. Apoi m-am dus la dulap,
si am vazut ca era un plic. L-am luat si m-am indreptat spre baie, unde ma
astepta Claudia.
- Emma, ce ti-a luat atata timp? Ma intreba ingrijorata
- Stai calma! Am... avut ceva de facut.
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
29/127
- Emma! Ce s-a intamplat? Ma intreba uitandu-se fix in ochii mei. Am
incercat sa-mi feresc privirea, dar fara rost. Em, de cand suntem noi
prietene?
- ...
- De o gramada de vreme. Haide, spune-mi! Sti ca poti avea incredere in
mine.
- Nu este vorba despre asta... nu vreau sa reprezint un pericol pentru
tine. Nu vreau ca viata ta sa fie amenintata in vreun fel...
- Vreau sa te ajut. Povesteste-mi! Astfel, i-am povestit tot ce s-a
intamplat dupa ce a plecat ea.
- Glumesti! Toate astea s-au intamplat in dimineata asta?
- Da. Si mai este ceva. In timp ce veneam, am observat o persoana ladulapul meu... mi-a lasat plicul asta.
- Si ce e inauntru?
- Nu stiu! Dia, persoana care mi-a lasat asta, este aceeasi care a furat
dosarul dirigintei. Avea aceiasi pantofi...
- ...Dan?
- Asta este problema! Dan este cu detectivii. Si sincer, nu cred ca au
terminat de vorbit atat de repede. Deci...
- Este altcineva, ma completa ea .
- Dar aseara, au intrat la mine doua persoane: cea din birou si cea care a
lasat biletul. Ii banuiesc pe Dan si pe Amanda. Si crede-ma, persoana
care a lasat plicul, nu avea corpul unei persoane de 50 de ani!
- Deci, ori exista un al treilea personaj, ori...
- Ori unul dintre cei doi este nevinovat si-l suspectam degeaba!
- Dar s-au gasit amprentele amandurora in masina mamei tale!
- Stiu... nici eu nu inteleg! Apoi, mi-am amintit de plic si l-am desfacut.
In el se afla o foaie, pe care se afla inca un mesaj:
Un om are multi dusmani pe parcursul vietii, dar Trecutul il reprezinta
cel mai mare dintre ei. Te poti lupta cu el, dar nimeni nu baga mana-n
foc, ca-l vei si putea invinge!
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
30/127
Capitolul 12
EXPERIMENTUL
Discutia cu Dan a avut loc la cafeneaua din apropierea scolii. La cerereadetectivilor, chelnerita i-a condus la o masa mai retrasa, deoarece, localul era
plin de elevi care, probabil lipseau de la ore. Au asteptat sa le fie adusa
comanda, trei cafele, pentru ca discutia sa nu le fie intrerupta.
- Deci, pot sa stiu de ce ati vrut sa vorbiti cu mine? Intreba Dan dupa ce
isi aprinsese o tigare.
- Domnule Cross, incepu Brown, ce ai mancat la micul dejun? Dan isi
indrepta ochii spre stanga si raspunse:
- Aaa...lapte cu cereale?! Dar, ce importanta are asta?
Brown hotari sa foloseasca un experiment neurolingvistic, despre care
aflase in urma cu foarte multi ani, pentru a-si da seama daca baiatul le spune
adevarul sau nu. Creierul uman este divizat in emisferele stanga si dreapta. Una
este pentru pastrarea amintirilor de lunga durata, iar in cealalta au loc procesele
creative. Cand li se punea o intrebare, de cele mai multe ori ochii oamenilor se
deplasau spre emisfera pe care o foloseau. La unii, amintirile erau stocate in
emisfera dreapta, la altii, in cea stanga, emisfera creativa fiind celalta.
Asadar, acum stia ca, atunci cand ochii lui Dan Cross se deplasau spre
stanga inainte de a raspunde la o intrebare, el accesa partea cu memoria, ceea
ce insemna ca spunea adevarul. Prin urmare, daca ochii i se indreptau spre
dreapta, era posibil sa minta. Nu era o tehnica infailibila, dar putea fi un indicator
bun.
- Obisnuiesti sa te uiti la televizor?
Ochii lui Dan se miscara o idee spre stanga.
- Da.
- Si la ce te uiti, de obicei?
- La filme, posturile de muzica, sport, si cateodata, la stiri.
- Excelent! Te-ai uitat in ultimile zile la stiri?
De data aceasta ochii se indreptara o tenta spre dreapta.
- Nu prea. Am fost cam ocupat. De ce?
- Dar, ziare citesti?
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
31/127
- Nu. Raspunse, uitandu-se fix in ochii detectivului. Ce sunt intrebarile
astea tampite? Stati, m-am prins! Vreti sa faceti un documentar despre
mine, si nu stiti cum sa-mi spuneti!
- Nu, interveni Evans, inca nu ne-am apucat sa scriem despre vietile
criminalilor si a suspectilor de crima.
La auzul acestor cuvinte, expresia fetei lui Dan se schimba. Stranse
puternic din dinti, iar privirea- i semana a amenintare.
- Si asta ce naiba vrea sa insemne, detective Andrew Brown?
- Vom ajunge si la partea asta, te asigur. Acum, spui ca nu ai urmarit
stirile si nici nu citesti ziarul.
- Asa-i.
- Bun, atunci iti voi explica eu ce stiri ai ratat. Un cadavru, cel maiprobabil de femeie, a fost la periferia orasului. La marginea soselei, se
afla o masina abandonata, fiind ,cel mai probabil, proprietatea femeii.
Ei, bine, aici apare problema... in masina au fost gasite trei perechi de
amprente, printre care se numara si ale tale.
- Ce prostie! Izbucni Dan, lovind cu pumnul in masa. Despre ce vorbiti,
oameni buni?
- Despre ceea ce am gasit la locul faptei si...
- Si voi credeti ca eu i-am dat foc acelei femei? Zise tanarul, ridicandvocea.
- Dar cine a zis ceva despre foc? Spuse Evans, luandu-i vorba din gura
colegului sau.
- Aaa, mi-am reamintit, ca mi-a zis un coleg, ceva despre cazul acesta.
- Aha... inteleg. Incuviinta Brown, sesizand directia privirii
interlocuitorului sau, inspre dreapta. Atunci, spune-ne unde erai in
noaptea de 15 spre 16 septembrie.
- Acasa. Minti
- Singur?
- Da. Alta minciuna.
- Locuiesti singur? Intreba Evans
- Da. Parintii mei au... nu mai sunt, iar ca rude, nu am pe nimeni.
- Spune-mi te rog... o cunosti pe Jane Gilbert?
- Nu, nu o cunosteam.
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
32/127
- Domnule Cross, din cate stiu, eu am vorbit despre doamna Gilbert la
prezent. Dumneavoastra, de ce vorbiti la trecut?
- Pentru ca... stiti ceva, eu nu mai inteleg nimic. Asta este o discutie, sau
un interogatoriu? Pentru ca daca este a doua varianta, voi avea nevoie
de un avocat, nu?
- Nu stim. Vei avea?
- Gata, eu am plecat. Si dadu sa plece, cand Brown zise:
- O ultima intrebare, tinere. Te rog, ia loc. Dupa ce se aseza inapoi pe
scaun, detectivul continua. Cunosti vreo femeie cu numele de Amanda
Boxer?
Dan se apleca in fata, peste masa, astfel incat distanta dintre fetele celor
doi, era de aproximativ un metru, si raspunse privindu-l fix in ochi:
- Nu, nu cunosc nicio Amanda Boxer. La revedere!
- La revedere! A, si inca ceva... sa nu parasesti orasul, te rog. Dan pufni,
se intoarse pe calcaie si parasi localul.
Dupa plecarea baiatului, cei doi ramasera cateva momente pe ganduri.
Inca mai procesau raspunsurile baiatului. Intr-un final Brown zise:
- Ne-a mintit incontinuu. Si cu stirile, si cu alibiul, chiar si in privinta
identitatii celor doua femei.
- Cum stiti sigur? Adica la Jane Gilbert, m-am prins si eu, dar la
Amanda... v-a privit in ochi si a negat.
- Stie sa minta foarte bine. Sunt sigur ca nu sunt prima persoana pe care
o minte.
- Dar, in privinta alibiului si a negarii, in privinta urmaririi buletinelor de
stiri? Iar la aceasta intrebare, Brown ii explica experimentul pe care
tocmai il facuse.
- Aha...auzisem despre asta, dar nu am incercat niciodata sa vad dacafunctioneaza.
- Deci, ii emitem un mandat de arestare preventiv?
- Nu putem. Experimentul pe care tocmai l-am facut, nu este ilustrat, nu
apare in nicio lege.
- Si amprentele?
- Nu reprezinta dovezi suficiente. Pana nu o interogam si pe Amanda
Boxer, nu putem face nimic.
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
33/127
- Si pentru a o gasi trebuie sa ne intoarcem la directoare, sa o intrebam
despre fisa de transfer, care lipseste din dosar.
- Exact!
- Se ridicasera de la masa, isi platira consumatia plus pe cea a baiatului,care nu binevoise sa si-o plateasa, si se indreptara spre scoala. Brusc,
Brown avu o revelatie- isi amintise ce zisese Cross, dupa observatia pe
care o facuse colegul sau: Si asta ce naiba vrea sainsemne, detective
Andrew Brown? . Fusese uimit de memoria tanarului. Pe langa nume,
ii retinuse chiar si prenumele. Multi colegi de-ai sai , habar n-aveau
care-i este numele mic, insa acest baiat stia ... in ciuda faptului ca
Emma Gilbert, cand i-a prezentat pe cei doi detectivi, le mentionase
doar numele, nu si prenumele!
Capitolul 13
ATACUL
Amandoua ne uitam la bilet, ca la masini straine.
- Ce naiba mai este si biletul asta? Intreba Dia- Inca o informatie.- Cel putin, nu mai este o amenintare.- Da, dar trebuie sa recunoastem ca este un mesaj aparte!- Despre trecut...Al cui trecut?- Pai, din moment ce , restul biletelor se refereau la mama, presupun ca si
acesta are aceeasi tematica.- Si zici ca, persoana care a lasat plicul nu era Amanda si - si nu era nici Dan, am completat.- De unde sti sigur? Poate ca nu a ramas sa stea de vorba cu politistii. Poate
ca s-a intors la scoala imediat dupa tine- Mda, poate ai dreptate. Il voi suna pe Brown si-l voi intreba.Asteptare
- Alo? Se auzi vocea detectivului, la celalalt capat al firului.- Buna ziua! Sunt Emma Gilbert.- Da, Emma! Cu ce te pot ajuta?- Aaa, scuza-ti-ma ca va deranjez. Dar vroiam sa va intreb ceva foarte
important- Da. Spune-mi!- Ati terminat discutia cu Cross?- Da, de ce?
- Cam cand ati terminat-o, mai exact?- In urma cu aproximativ zece minute.
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
34/127
- Oh- De ce intrebi?- Pentru ca am mai primit un bilet.- O alta amenintare?- Pai, nu este chiar o amenintare este o constatare!
- Despre- trecut.- ?- Nu stiu exact, al cui trecut.- Si crezi ca Cross ti l-a pus- Pai, l-am vazut pe respectiv de la spate si nu semana cu Amanda Boxer.- Nu ai putut vedea ce sex are persoana care ti-a lasat biletul?- Nu. Era cu spatele la mine, si era imbracata din cap pana-n picioare in
negru.- Ei bine, te anunt ca nici colegul tau nu a fost, pentru ca am terminat de
vorbit acum cinci minute.- Oh
- Tu mai esti la scoala?- Da.- Ne vedem in fata dulapului tau. Ce numar are?- 134.- Venim acum.Dupa ce am terminat convorbirea, i-am povestit Diei discutia.- Scuze, eu nu pot sa te insotesc. Am istorie, si sti cum face profu.- Ok, du-te. Success!- Mersi, la fel.M-am mai uitat o data la bilet. Nu mai era o amenintare, si de data aceasta
facea referire la trecutla trecut in general- semana cu o povata! Deodata,
glasul detectivului ma facu sa tresar.
- Buna Emma! Esti bine? Ma intreba Brown si imi puse mana bland pe umar.
Oare ii era mila de mine?
- A, da sunt bine. Ma gandeam la ... ceva.
- Arata-ne biletul, te rog. I-am inmanat biletul. Dupa ce l-a citit, i l-a dat si
colegului sau.
- Deci, acest bilet nu este de amenintare, ci seamana cu o povata, continua
Brown.
- Asa am zis si eu.
- Si nu ai mai auzit fraza asta niciodata...
- Nu.
- La niciunul dintre parinti?
- Nu.
- Bine. Vom lua si biletul acesta, sa-l examinam si poate avem noroc si
gasim ceva pe el.
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
35/127
- Adica vreo amprenta?
- Da.
- Ok, daca am terminat aici... detectivul nu a putut termina ce avea de zis,
fiind intrerupt de directoare.- Domnule Brown! Exclama aceasta, avand un zambet intins pe toata fata.
- Buna ziua, doamna Case. Tocmai vroiam sa venim la dumneavoastra.
Avem sa discutam ceva important.
- Desigur.
- Scuzati-ma , intarzii la ora. La revedere! Am zis eu.
- La revedere! m-au salutat si detectivii.
Ma indreptam spre clasa, cand deodata, am simtit o mana in par, care m-a
tras pana am ajuns in camera femeilor de servici. Acolo, m-a impins in perete, si
am simtit o mana care imi bloca caile respiratorii. Dan...
- Inceteaza sa te mai bagi, in lucruri care nu te privesc. Ce credeai? Ca o sa
ma aresteze, ca ti-am baut sucul? Nu o sa ma prinda niciodata, ai inteles?
Nu o sa le dau eu, ocazia sa ma prinda! Sa stii, ca este foarte draguta
prietena ta! Cine stie? Poate intr-o zi, vei primi un pachet mai voluminos,
la usa, si vei gasi in el...
- Inceteaza! Am strigat eu cu ultimele puteri, deoarece, aerul devenea din
ce in ce mai putin.
- Ha ha ha! Vad ca ai inteles mesajul! De data asta tine cont de el. Si tine
minte, Emma... Trecutul reprezinta cel mai mare dusman pe care-l
poti avea... si de urmele trecutului, nu poti scapa!
Si asta a fost ultimul lucru pe care l-am auzit, inainte ca privirea sa mi se
incetoseze, iar eu, sa cad in lumea inconstientei!
Capitolul 14
INCEPUTUL ANCHETEI
Dupa plecarea fetei, directoarea s-a indreptat spre biroul ei, fiind urmata
de cei doi detectivi. Odata ajunsi, Kamelia Case, a rugat-o pe secretara sa aduca
trei cafele, apoi s-a asezat pe scaunul directorial, facandu-le semn detectivilor sa
se aseze pe scaunele aflate in fata biroului.
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
36/127
- Deci, domnilor detectivi... va ascult! Spuse femeia, si isi sprijini coatele de
birou, punandu-si mainile sub barbie.
Brown isi drese vocea si incepu.
- Stimata doamna, in urma vizitei de ieri, am primit dosarul Amandei Boxer.Insa ceea ce nu am primit, este copia fisei de transfer a acesteia.
- Nu se poate! Chiar eu am pus-o acolo! Replica directoarea, profund
intrigata.
- Priviti si dumneavoastra, zise Evans si ii inmana dosarul.
In acest timp, Carrie venise cu cafelele. Aseza cestile pe birou, apoi intreba:
- Va mai pot ajuta cu ceva? dar directoarea era atenta la continutul
dosarului, incat nu raspunse. Astfel incat secretara isi facu nesimtita
plecarea.
- Puteti sa ne aratati si originalul...
- ...?
- ...cel de la subsol. Ieri ati spus ca acesta este copia facuta de
dumneavoastra, completa Evans.
- Ah...pai, de fapt, nu exista... nu mai exista nicio copie.... Detectivii nu au
zis nimic, asteptand ca femeia sa continue cu explicatiile. Nu ma intelegeti
gresit, acum doua zile, exista originalul. Dar, ieri, inainte de venireadumneavoastra, am primit un telefon, prin care mi se comunica, sa nu
suflu o vorba despre existenta celuilalt dosar.
- Era voce de barbat, sau de femeie? Se interesa Evans.
- Imi pare rau, dar nu mi-am putut da seama. Cert este ca , persoana care a
sunat, incerca din greu sa-si schimbe vocea, deoarece, nu-i iesea de
fiecare data foarte bine.
- Avea vreun accent special ?
- Incerca, unul francez, dar sunt sigura ca nu era asta.
- Deci, sa intelegem, ca aceeasi persoana, a luat si fisa de
transfer...concluziona Brown.
- Da.
- Presupun ca stiti unde s-a transferat, nu?
- La Scoala Centrala nr 7. Sau, cel putin asta scria pe fisa pe care am
semnat-o eu.
- Si care erau motivele transferului?
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
37/127
- A zis ca elevii de liceu erau prea mult pentru ea, ca ajunsese la o varsta
inaintata, si ca nu dorea sa-si strice sanatatea pentru nimic.
- Care era specializarea dumneaei?
- Chimia.- Va intelegeati bine?
- Da! Vorbeam cu ea despre orice. Era o fire foarte deschisa... asta, daca nu
o intrebai nimic despre familia ei.
- Ati intrebat-o?
- O data. Mi-a zis ca tot ceea ce a realizat in viata, a fost datorita
sacrificiilor, pe care le-a facut si a muncii . Mi-a zis ca nu are familie, ca ar
fi fost abandonata la nastere; sot nu a avut, iar copii, nici atat. Despre
munca ei, veti citi in fise. Dar, despre viata ei personala, asta este tot ceeace va pot spune.
- Ca fire cum era, sau cum ati vazut-o dumneavoastra?
- V-am zis, era o fire foarte deschisa,comunicativa- radea, saluta pe toata
lumea. Dar...
- Deci, exista si un dar...
- Intr-o zi, cand credea ca in cancelarie nu mai era nimeni, eu fiind in
camera cealalta, la fumatori, a vorbit cu cineva la telefon. In sfarsit,detectivii simteau ca ceea ce va urma, va fi un inceput...un inceput de
care trebuiau sa profite.
- Si ce ati auzit, doamna?
- Se certa cu cineva...ii zicea, ca trebuia sa fi avut mai multa grija, cu treaba
pe care i-o incredintase acelei persoane. Ca putea sa fi platit amandoi, cu
varf si indesat, datorita neatentiei interlocuitorului. Dar altceva nu a lasat
de inteles... nu a zis nimic despre acea treaba si in ce consta aceasta.
Atunci a fost pentru prima oara, cand am simtit o furie puternica in glasul
ei, parca nu mai era acelasi om!
- Dar persoana de la celalalt capat al firului, doamna! A dezvaluit Amanda
Boxer ceva in legatura cu ea? intreba Brown, simtindu-i-se o usoara tenta
de disperare in glas.
Dupa cateva minute de gandire, care pentru cei doi detectivi, au insemnat,
parca, ore de asteptare, directoarea a dat verdictul:
- La sfarsitul, chiar inainte sa se termine convorbirea, Amanda a zis, sa stiti
ca citez:
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
38/127
- Aceasta este prima, dar si ultima oara, cand iti salvez viata de la
esec,
Brad Carlton!
Capitolul 15
CONSTIINTA
Intuneric. Liniste. Acesta era modul in care el isi infaptuia planurile. Planuri
care nu dau gres niciodata. Asta isi zicea el, pana acum cateva saptamani,
cand lucrurile, au scapat de sub control. Mai exact, cu doua saptamani inurma, a primit misiunea de a elimina o familie de italieni. Se pare ca barbatul
familiei, ar fi imprumutat niste bani de la Capul Mafiei italiene, si i-ar fi trecut
termenul de restituire. Astfel, Amanda Boxer, a luat legatura cu el si i-a zis ce
trebuie sa faca, bineinteles, in schimbul unei sume frumusele de bani. A
primit indicatii, ca executia sa se faca in ziua aniversarii lor de casatorie.
Planul era acesta: el era omul de incredere, trimis de Don Marco, Seful
Mafiei, pentru a le ura o aniversare fericita, a-i inmana doamnei Montalbano
un buchet mare de crini albi, preferatii sai, iar la sfarsit, cadoul, care-i va
trimite intr-un loc mai bun sau mai rau, depinde de faptele fiecaruia.
Astfel,in ziua de 30 august, Brad Carlton, a sunat la usa familiei
Montalbano, acesta fiind intampinat de domnul Monatlbano, pe a carui fata,
se putea vedea frica, de atunci cand aflase cine era musafirul. A fost primit in
casa, lucru la care nu se astepta neaparat, iar cand si-a facut aparitia doamna
Montalbano, a simtit pentru prima oara in viata lui, ca nu poate face ce si-a
propus. Nu a fost uimit de femeia in sine, ci de ceea ce tinea in brate... un
copil, un copilas, care se vedea ca nu are mai mult de trei luni. In toata
cariera sa, nu a fost pus sa omoare vreun copil. Si a omorat foarte multi
oameni, atat vinovati, cat si nevinovati. Era un criminal, un criminal cu sange
rece, pentru care, puteai baga mana in foc ca nu are constiinta... dar mai
existau si miracole. Si acesta a fost si miracolul acestei familii. I-a inmanat
doamnei buchetul de crini, si cu siguranta, nu putea sa le inmaneze si biletul
catre Lumea de Apoi. I-a rugat sa ia loc pe canapeaua din living, el asezandu-
se pe un scaun pe care l-a tras in fata lor, si le-a spus adevaratul motiv pentru
care a venit. Auzind acestea, femeia a inceput sa planga, si sa-l implore sa-i
crute copilul.
- Te rog! Este un suflet nevinovat! Nu a gresit cu absolut nimic... a zis,
cazand in genunchi in fata sa. Iar Brad a luat-o de umeri, a ridicat-o si i-a
zis sa se aseze inapoi pe canapea. Nu isi putea da seama, ce se intampla
cu el. Niciodata nu mai aratase atata mila... sau, ba da, o facuse cu mult
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
39/127
timp in urma... Le-a zis celor doi sa nu se miste de pe canapea, ca trebuie
sa dea un telefon. Si atunci a sunat-o pe Amanda.
- Nu pot sa o fac!
- Ce?...ce nu poti sa faci?- Asta! Nu pot sa omor un suflet nevinovat!
- De parca este prima oara! Zise Amanda, simtindu-i-se amuzamentul din
glas.
- Este doar un copil, Amanda... nu pot sa omor un copil care nu a facut
niciun rau nimanui!
- Mie nu mi-au zis ca cei doi au si un copil...
- Lasa-ma sa-i ajut.
- Ce? Ai innebunit de tot? Si ce naiba ai putea face tu pentru ei?
- Sa le dau banii de care au nevoie. Sti bine ca pot face asta.
- Aici nu este vorba despre tine... ci despre Mafie. Don Marco, nu este
oricine, Brad! Niciodata nu s-a dat inapoi de la nimic! Cand ia o decizie, ei
bine, aceasta nu mai poate fi retrasa...
- Vorbeste cu el!
- ...
- Te rog, Amanda! Pentru trecut!
- Hmm... al cui trecut? Al tau sau al meu?
- Al nostru.
- De pe urmele caruia ai profitat numai tu!
- Ce mai conteaza ce a fost? Acum sunt cu tine, suntem impreuna in asta!
- ... O sa vad ce pot face...se indupleca aceasta, lucru pe care il faceapentru prima data in viata ei, dar se pare ca orice lucru are un inceput.
Dupa cateva minute de asteptare, telfonul suna. Era Amanda.
- Nu vor. Au zis ca daca nu esti in stare s-o faci, vor pune pe altcineva s-o
faca.
- Nu-i voi omori.
- Si atunci? Ce vei face?
- Le voi inscena moartea...
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
40/127
- Oamenii lui vor gasi dovezi.
- Da. Vor gasi dovezile pe care le voi lasa eu.
- Te ascult...
- Le voi da foc la casa... trecutul va fi sters, iar ei isi vor incepe o viata noua
- Nu poti face asta! Daca vor descoperi, adevarul, vom plati amandoi cu varf
si indesat. Trebuia sa-i omori si gata! Daca ti-am incredintat o treaba, era
crucial sa o faci ca la carte!
- Nu ii vor gasi! Iti promit! Vor avea alte nume, alte infatisari, vor locui in
alta tara...
- Ai incredere in ei?
- Ce alta sansa au? Si in plus ei trebuie sa aiba incredere in mine,nu?
- Sti ca te vor cauta, daca descopera ceva necurat, nu? Ca va fi vai si amar
de viata ta... chiar si de viata mea...
- Va fi bine...
- Bine?! Nu ma face sa rad.... Dupa cateva secunde de liniste, continua...
cand o sa fie treaba gata?
- Multumesc! Pai, cred .. in cateva ore... in maxim 3 ore!
- Bine. Nu ma dezamagi!
- Nu o voi face.
- Aaa... Brad?
- Da.
- De cand ai tu constiinta? Intreba Amanda ganditoare.
- ... poate ca este vorba de mai mult de atat. Poate ca este vorba despre
relatia parinte si copil, Amanda!
- Sper ca este pentru ultima oara, cand purtam aceasta discutie, Brad!
- Trecutul, Amanda... trecutul doare!
- Poate pentru tine! Ridica tonul femeia.
- Poate...
- Acum asculta-ma bine... Aceasta este prima, dar si ultima oara, cand iti
salvez viata de la esec, Brad Carlton! Replica furioasa si intrerupse
convorbirea.
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
41/127
Brad baga telefonul in buzunar, si incepu sa le explice familiei Montalbano,
planul. Acestia au fost tristi, pentru ca trebuiau sa-si paraseasca munca, locuinta,
si sa dea uitare tuturor relatiilor, pe care le avusesera pana acum. Dar, cel mai
important, era faptul ca, vor continua sa fie o familie, oriunde se va intamplaasta. Au luat lucrurile de care aveau nevoie, la prima strigare, si cei doi soti au
parasit cu lacrimi in ochi locul care se numea pentru ei, acasa.
- Haideti, trebuie sa va faceti o noua viata! Le zise Brad.
- Dar, casa? Intreba doamna Montalbano.
- Ma voi intoarce si voi face ce trebuie.
- Multumim, domnule...
- Nimeni... sunt un nimeni!
- Nu spuneti asta! Daca ati facut asta pentru noi, inseamna ca sunteti
cineva... si aveti un suflet, ca noi toti.
Brad se uita la acea creatura mica din bratele femeii si incepu s-o studieze.
Era o fetita frumoasa, imbracata intr-un costumas roz, si ciorapei albi. Avea o
fata ovala, cu un nasuc mic in mijlocul fetei, nu mai mare decat un nasture de
camasa, o gurita de toata splendoarea, iar ochii, pe care-i deschisese in acel
moment, erau ca doua smaralde, care-i ofereau acelui chip, o infatisare mirifica.
- Este superba fiica dumneavoastra.
- Va multumim! Dumneavoastra nu aveti copii?
- Eu... nu, din pacate, nu am!
Capitolul 16
AMNEZIE
Negru. Era tot ceea ce puteam vedea. Era liniste. Imi placea. Dar linistea a
fost intrerupta de o voce groasa de barbat pe care nu o cunosteam. Nu puteam
sa deslusesc ceea ce zicea... era ca un zgomot puternic care, parca nu mai
inceta. Apoi, se auzira mai multe voci... puteam distinge si o voce de femeie, iar
pe fundal se auzea un murmur continuu, constituit din mai multe voci
indepartate. Deodata, am simtit ca plutesc... iar, apoi nu am mai auzit nimic.
Bip...Bip...Bip... Cunosteam acest sunet. Eram intr-un spital. Nu era pentru
prima data cand ma aflam aici, cand auzeam sunetele emise de acel aparat. Mai
fusesem internata intr-un spital... candva. Dar acum? De ce eram aici? Nu
-
8/3/2019 CARTE MONICA- Secretele Ucid
42/127
distingeam alte sunete... decat pe cele ale aparatului. Ma durea capul ingrozitor,
imi simteam pleoapele grele, iar gura imi era uscata...
- Apa ... reusisem sa murmur cu mare greutate, fara sa stiu daca era cineva
acolo sa ma auda. Deodata, am simtit o mana care, imi ridica usor capul,
si partea superioara a paharului, care imi atingea buzele , acestea primindapa de care organismul meu avea atata nevoie in momentul acela. Am
baut lacoma toata apa din pahar, reusind sa nu ma inec, cum faceam de
fiecare data cand imi era sete. Serios?
- Mai vrei apa? Ma intreba o voce de barbat. Atunci, am reusit sa deschid
ochii, si primul lucru pe care l-am vazut, a fost privirea blanda a unui
barbat in varsta.
- Nu, multumesc.
- Cum te simti, Emma? Emma? Cine e Emma? Eu sunt Emma? Cand a vazutca nu raspund, a continuat:
- Ce ti s-a intamplat?
- Nu stiu.
- Stai linistia, ma duc sa-l anunt pe doctor ca te-ai trezit, in sfarsit! Zise si
iesi pe usa salonului.
M-am trezit in sfarsit? Dar cat am dormit? Doamne, de ce nu-mi po