Descrierea CIPa Bibliotecii Na,tionale a RomfinieiDU MAURIER" DAPHNf I

Rebecca/Daphne du Maurierj trad. Mihnea ColumbeanuBucureqti : Orizonturi, 20 I 2ISBN 978-97 3-736-t 67 -7I. Columbeanu, Mihnea (trad.)821.1 r I -31:135.1

RebeccaCopyright @ The Estate of Daphne du Maurier 193g

Toate drephrile asupra edifei in limba rom6nd sunt rezervateEditurii ORIZONTURI - Bucureqti

Daphne du Maurier

ebteccq

Traducere:Mihnea Columbeanu

in coleclia ROMIiNE GELEBRE

au apirut:VTATALUT rSUSPASiREA SPINVOI 1

PASAREA SPIN vol2GRAAI CA]VARTAFURIATVC.ERI,ON

CARTEADELA SANMICHELELOVE STORT &SING URA IUBIRE

sub tipar:LADYDE I4ZNTER

IEDERA

in curs de aparifie:PROPUNER.E INDECENTA

SPITALUL MUNICIPALCLINICAGORIIN

PRINCIPIUL DOMINOULUI

',fiy zi-noapte, am visat cb md intorsesem la Manderley. Mi se

- \ parea cd stdteam ldngd. poarta de fier care duce pe alee, 9i o

'1$'55,wgrns n-am putut intra, cdci drumul mi-era blocat. Poarta era

inchisd cu lan! qi lacdt. in vis, l-am strigat pe portaE dar n-am primitniciun rdspuns qi, privind mai indeaproape printre gratiile ruginite ale

porfii, am vdzttt cd in cdsu{a lui nu mai locuia nimeni.Din horn nu ieqea fum, iar micile ferestre cu obloane se cdscau

oarbe, ca uitate de lume. Apoi, ca in orice vis, dintr-odatd am dobdn-

dit puteri supranaturale gi am trecut ca un duh prin stavila din calea

mea. in fa\d, aleea cotea, gerpuind pe serpentinele ei dintotdeauna,

dar in timp ce inaintam eram congtientS cd se produsese o schimbare:

era ingustd qi neingrijitd, nu mai era acea alee pe care o cunoscusem.

La inceput, am fost nedumeritd, n-am inteles, gi abia c6nd am aple-

cat capul ca sd evit ramura joasd a unui copac mi-am dat seama ce

se intAmplase. Natura iqi reintrase in drepturi, pas cu pas, in stilulei furiqat qi insidios, pinzdnd aleea cu degetele ei lungi qi tenace.

Pidurea, care qi in trecut fusese mereu o ameninfare, invinsese insfirqit. intunecoqi qi nestdpdnili, copacii biruiser6 drumul. Fagii cu

ramuri albicioase qi golage se aplecau unii spre allii, crengile lor in-ldnfuindu-se in imbr6lig6ri stranii, pentru a forma deasupra capuluimeu o boltd ca de biseric[. $i mai erau gi al,ti copaci, pe care nu-irecunoqteam, stejari grogi gi ulmi chinuili care se fineau frdlegte de

umeri cu fagii, crescdnd din plm6ntul linigtit, aldturi de tufiquri qi alte

plante monstruoase de care nu-mi aminteam.

Din alee mai rdmdsese doar o panglic[, un fir din ceea ce fusese,

cu pietrigul risipit qi pbmdntul sufocat de iarbd gi mugchi. Copaciiigi intinseserd pe deasupra ramurile joase, ingreundnd inaintarea;

rdddcinile noduroase ardtau ca niqte gheare scheletice. Risipite iciqi colo prin toatd aceastd vegetalie dejungld recunoqteam unele bos-chete care pe vremea noastrd fuseserd puncte de reper, semne aleculturii qi eleganfei, hortensii ale clror flori albastre fuseser[ vestite.Nicio mdnd nu le mai stivilise rSspAndirea gi se sdlbdticiserd, atin-g6nd indlfimi infricogdtoare fird sd mai infloreascd, negre qi hidoaseca plantele parazite fbrd nume care cregteau aldturi.

Mergeam tot inainte, cAnd spre r6sdrit, c6nd spre apus, urmAndsbrmana cdrare care cdndva fusese aleea noastr6. Uneori, credeamcd o pierdusem, dar apLrea din nou, poate sub un copac cdzut,poatelupt6ndu-se sd nu dispard pe cealaltd parte a unui gan! noroios, formatde ploile iemii. Nu-mi imaginasem cd drumul era atdt de lung. Cusiguranld, cdrarea se lungise gi ea, la fel ca gi copacii, iar aceastd po-tecl nu duceadecdt spre un labirint, ?n cine gtie ce sdlbdticie sufocati,nicidecum acas6. Am ajuns acolo pe nea$teptate; nu putusem observacd mi apropiam din cauza creqterii nefireqti a unui arbust imens carese intinsese in toate direcfiile, qi m-am oprit pe loc, cu inima bubuin-du-mi in piept gi usturimea lacrimilor inlepAndu-mi ochii.

Acela era Manderley, Manderley al nostru, tainic Ai tdcut ca in-totdeauna, cu piatra cenuqie lucind in lumina lunii din visul meu,ferestrele reflectdnd terasa gi peluzele verzi. Timpul nu putea stricasimetria desivdrqitb a acelor pereli, nici clddirea propriu-zisd, un giu-vaier ?n cduqul unei palme.

Terasa cobora spre peluze, iar acestea se intindeau cdtre mare qi,

intorcdndu-md, am putut vedea intinderea argintie gi liniqtiti sub ra-zele lunii, ca un lac netulburat de vAnturi sau furtuni. Niciun val nuincrelea apa aceea de vis, niciun nor, adus de vdnt dinspre apus, nuintuneca limpezimea acelui cer pal. M-am intors din nou cdtre casdqi, cu toate cd stbtea neschimbatd, neatinsd, ca qi cum n-am fi plrd-sit-o decAt ieri, am vdzut cd gridina ascultase qi ea de legeajunglei,la fel cum se int6mplase cu pSdurile. Rododendronii se inbllau pdndla cincizeci de picioare, rdsucili gi amestecali cu rugi de mure, qi se

inrudiserd nefiresc cu o mul,time de buruieni necunoscute, sdrmane,plante bastarde care se lineau de rddlcinile lor ca qi cum ar fi fostcongtiente de nedemnele lor obdrqii. Un liliac se prinsese de un fagardmiu, iar iedera riuvoitoare, mereu inamicd a graliei, ca sd-i lege qi

mai str6ns unul de altul, incoldcise perechea cu ramurile ei, fin6nd-o

6

captivd. Iedera e1a stdpAnd peste grddina aceea pierdutS, tentaculele

ei prelungi se tdrau peste iarbd qi, cur0nd, aveau sd ?nhale din toate

pe4ile qi casa. Mai cregtea inc6 o plant6, o corciturd de prin pbdure,

ale cdrei seminle se imprbgtiaserd de mult printre copaci qi fuseserd

clate uitdrii, iar acum, merg6nd in pas cu iedera, iqi repezea silueta

hAd[ ca o rubarbd uriagd spre gazonul cu iarbd moale unde crescuserd

tlatiile. Peste tot se zdreau urzici, avangardaogtirii. itteca., terasa, se

rlsp6ndeau pe cdrdri, se aplecau, degirate gi vulgare, spre ferestrele

casei. Pbreau niqte santinele nepdsdtoare, cdci in multe locuri rdndu-

rile lor fuseserd sparte de rubarabd, gi zbceau cu capetele zdrobite

pi tulpinile dobordte, ldsAnd loc sd treacd iepurii. Am pdrbsit aleea,

ludnd-o spre teras6, cbci urzicile nu-mi puteau line calea mie, cea

care visa. Mergeam cawdjitd gi nimic nu md oprea in loc'

Lumina lunii poate juca farse ciudate asupra fanteziei, chiar qi

lanteziei cuiva care viseaz6. in timp ce stlteam acolo; tdcutd 9i ne-

nrigcati, puteam sdjur c6 acea casb nu era doar o cochilie goal6, ci

trbia qi respira, la fel de vie cum fusese odinioarb.

Prin ferestre ieqea lumin5, perdelele se unduiau ugor in adierile

nop{ii, in bibliotecd uqa stdtea intredeschisb, aga cum o ldsaserdm, iar

batista mea rdmdsese pe mas5, ldngd vaza cu trandafiri de toamnd.

inciperea pdstra incd urmele prezenlei noastre micul teanc de cdrli

clin bibliotecd, aqteptdnd sd fie pus la loc, gi numdrul risfoit din The

Times. Scrumiere cu cAte un muc de tigard peme, cu ad6nciturile

ldsate de capetele noastre, lenevind in fotolii; ticiunii focului din

cdmin, incl arzdnd mocnit in lumina diminelii. $i Jasper, dragul de

Jasper, cu ochii lui sentimentati qi fblcile mari, lSsate, zdcAnd intins

pe podea, d6nd zgomotos din coadd cdndatzeapaqii stdpdnilor.

Un nor, pdnd atunci nevdzttt,,acoperi luna, qovdind o clipd ca o

nrAnd intunecatd in dreptul unei fe{e. Odatd cu el, iluzia se risipi,iar luminile de la ferestre se stinserb. Priveam doar o carcasd pustie,

rlmasd fbrd suflet, nebdntuitd, fird nicio qoaptd a trecutului printre

pcrelii sdi orbi. Casa era un mornAnt, temerile 9i suferinlele noastre

ziceau ingropate sub ruine. N-avea sd se producd nicio reinviere.

[]6nd md gAndeam la Manderley, in orele de trezie, nu m5 incerca

tluqmdnia. Md voi gAndi la el aqa cum ar fi putut sd fie, dacd puteam

tr[i acolo ftrd teamd. imi voi aminti grddina de trandafiri, vara, qi

pilsdrile care cdnta.uinzori. Ceaiul de sub castan qi murmurul mdrii

urcend spre noi, de sub falez6. Md voi gAndi la liliacul inflorit qi laHappy Valley. Aceste lucruri erau pefinanente, n-au pufut fi dizolva-te. Erau amintiri ca.re nu pot rdni. Pe toate acestea le-am limurit invis, pe cdnd norii pluteau peste fafa lunii, cdci asemenea majoritdliicelor care dorm, gtiam c[ visam. in realitate, zdceam la sute gi sutede mile distantd, intr-o lard strdinS. gi urma sd md trezesc, nu pestemult, in oddila seacd de liotel, linigtitoare tocmai prin lipsa ei de at-mosfer6. Aveam s[ oftez o clipd, sX md intind gi sd mi intorc * qi,

deschiz6nd ochii, sd md mir de strdlucirea soarelui, pe cerul aceladur qi curat, atdt de diferitd de lumina bldndd a lunii din visul meu.Ziuaurma sI se agtearndin fala noastrS, lungl frr[ indoiald gi lipsitdde evenimente, dar plinl de o anumitd nemigcare, o linigte pl[cutdpe care inainte n-o mai cunoscuserdm. Nu aveam sd vorbim despreManderley, n-aveam sd povestesc visul. Cbci Manderley nu mai eraal nostru. Manderley nu mai era.

il?r ne mai putem intoarce, atAta lucru este sigur. Trecutul e incdt]:Nh\ prea aproape. Lucrurile pe care am incercat sd le uitdm gi sd/5 E le ldshm in urmd s-ar stdmi din nou, iar acea stare de spaimd,de neliniqte tulbure, luptAnd indelung cu panica oarbd qi iralionald

- acum potolitd in sfhrqit, slavi Domnului -, ar putea, in vreun felneprevbzut, si ne devind o tovardqd vie, aga cum fusese inainte. Ele minunat de ribddtor gi nu se pldnge niciodatd, nici mbcar cdnd igiaminteqte... ceea ce se intdmpld, cred, mult mai des decAt ar vrea s6qtiu.

imi pot da seama, dupd felul cum dintr-odatdva ardtapierdut gi

nedumerit, cu orice expresie qtergAndu-se de pe chipul lui drag, ca gi

cum ar inldtura-o o mdnd nevdzutL, iar in loc se va forma o mascb, oinfitiqare sculpturalS, formal[ qi rece, frumoasS, dar lipsitd de viald.Va incepe sd fumeze figar[ de laligard,, fbrd a se osteni sd le stingd,mucurile cu jarul apins zdcdnd in jur, pe jos, ca niqte petale. Va vorbirepede qi cu insuflelire despre nimic, ag6ldndu-se de orice subiect

8

ca de un panaceu care i-at aduce liniqtea. Cred cd existd o teorie

conform cdreia b[rbalii qi femeile devin mai buni 9i mai putemici

clupd suferinld, qi pentru a merge inainte prin aceastb lume, sau ori-

care alta, trebuie sd indurdm proba focului. Asta am ficut-o din plin,

oricdt ar pbrea de ironic. Am6ndoi am cunoscut frica, qi singurdtatea

gi o enormd deznddejde. Cred c5, mai deweme sau mai tdrziu, in

viala oricui soseqte un moment de incercare. Fiecare dintre noi are

demonul sdu, care-l urmbregte qi-l tortureazd, qi in final trebuie sd

acceptdm lupta. Pe al nostnt l-am invins - sau, cel pulin, aqa credem.

Diavolul nu ne mai hdrfuieqte. Am ieqit din criz\ - nu nev6tdma{i,

desigur. Premonilia lui privitoare la dezastru a fost corectd de la bun

inceput; qi ca o actrilA care debiteazd replici intr-o piesd oarecare, ag

putea spune cd am plillit pentru libertatea noastrS. Dar am avut parte

de melodrame destule in viala asta qi aq da de bun[voie cele cinci

simfuri ale mele, dacd asta ar putea sd ne asigure de-acum incolo

linigtea gi siguranja. Fericirea nu este o comoard pe care s-o prefuim,

ci o calitate a gdndirii, o stare de spirit. Desigur, avem momentele

noastre de deprimare; dar mai existd qi alte momente, cdnd timpul,

nem5surat de ceas, gonegte spre veqnicie qi, zlrind zdmbeiil lui, gtiu

c5 suntem impreund, c[ mergem in acelaqi pas, ftrd ciocniri de gdn-

duri sau pdreri care sd pund bariere intre noi.Nu avem secrete unul fa!6 de alful. impdrtdgim totul. $tim cb mi-

cul nostru hotel e anost, iarmdncarea searbddd, gi zilele se ivesc unele

dupd altele aproape neschimbate, dar altfel nu s-ar fi putut. in oricare

dintre marile hoteluri, am fi intdlnit prea mulli dintre cunosculii lui.

Amdndoi prefer6m simplitatea qi uneori ne plictisim - md rog, plicti-seala e un antidot pl[cut al spaimei. Ducem in mare patte o existentide rutind, iar eu... eu mi-am descoperit un adevdrat geniu al cititu-lui cu voce tare. Singurul prilej cdnd il vdd ardtAndu-qi nervozitatea

este atunci cdnd poqtagul intdrzie, cdci inseamnd ci trebuie sd mai

agteptbm incd o zi coresponden{a din Anglia. Am incercat cu tele-

graful, dar zgomotul este at6t de iritant, lncdt preferdm sd ne pistrimemoliile; rezultatttlunui meci de crichet jucat cu cAteva zile in urmd

inseamnd mult pentru noi. O, meciurile amicale care ne-au salvat de

plictiseal6, partidele de box, p6nb gi scorurile de la biliard. Finalele

campionatelor gcolare, cursele de cdini, micile competilii stranii din

firi indepdrtate, toate acestea sunt gr6ne pentru moara noastrd cea

fldmdndd. Uneori, ajung la mine numere mai vechi din revista Field,gi mi poartd de pe aceastd insuld indiferentd inapoi la realitdlile uneiprimdveri englezegti. Citesc despre revdrsdrile rdurilor, despre efe-meroptere, despre mdcrigul care cregte pe pajiqtile noastre verzi, des-pre ciorile care dau tArcoale pe deasupra pddurilor, aga cum fbceau laManderley. Mirosul pdmAntului reav6n imi revine in n[ri din paginileacelearlsfoite gi terfelite, izul acra al turbei din mlaqtini, senzalia demuqchi ud, presdrat pe alocuri cu gdinaful bAtlanilor.

Odatd, amvdzltun articol despre porumbeii de pddure gi, in timpce-l citeam cu voce tare, mi s-a p6rut cI eram din nou in addnculcodrilor de la Manderley, cu porumbeii dAnd din aripi deasupra. Leauzeam guruielile blAnde qi prietenoase, atdt de pldcute gi calmantein dupd-amiezile fierbin{i de var5, cAnd nimic nu le tulbura linigteapAnd cAnd Jasper apdrea s51t6nd prin iarbd in cbutarea mea, explorAndpdmAntul cu botul lui umed. Ca nigte doamne vArstnice surprinse intimpul abluliunilor, porumbeii o zbugheau deodatd din ascunzdtori,pradd unei agit{ii gocante gi prostegti, gi se repezeau peste coroanelecopacilor, frcAnd un tdrbboi cumplit cu aripile, pAnb cAnd nu se maivedeau qi nu se mai auzeau. Dupd plecarea lor, se ldsa o t[cere noud,iar eu - nelinigtitd frrd niciun motiv cunoscut - imi dddeam seamacd soarele nu mai fbcea sd strbluceascd frunzele ruginii, c6 ramuriledeveniserd mai inchise la culoare, iar umbrele se alungiserd; iar incasd md a$tepta zmeurd proaspdtd, la ceai. Atunci mI ridicam de peculcuqul meu de ferigi, scuturdndu-mi fusta de pudra find a frunzelorde anul trecut, il fluieram pe Jasper gi pomeam spre casd, disprelu-indu-md pe mine insdmi, din mers, pentru graba cu care plqeam giprivirea temdtoare aruncatd in urmd.

CAt de ciudat era cd un articol despre porumbeii de pidure putearedegtepta astfel trecutul, ftcdndu-m5 si qovbi in timp ce-l citeam cuglas tare! Expresia sumbri de pe chipul lui era aceea care md ficeasd md opresc brusc, incepdnd sI intorc paginile mai departe, pAn6gbseam un paragraf despre crichet, foarte practic qi banal - echipadin Middlesex invinsese la Oval, pe teren uscat, sporindu-qi seriainterminabild de victorii. CAt de binecuvdntate erau acele siluete con-crete, in echipamente de flanel5, cdci in cAteva minute pe chipul lui se

aqtemea din nou linigtea, culoarea ii revenea in obraji, gi ironiza cu oiritare sdndtoasd partidele de popice din Suney.

10

Scdpam, astfel, de retragerea in trecut, iar eu imi invSlasem lec-

tia, Sd citesc qtiri din Anglia, da, despre orice sporhri, politic6 9i

nlte pompozitdli englezegti, dar pe viitor sd lin numai pentru mine

lucrurile dureroase. Pot fi plScerile mele secrete. Culori, mirosuri gi

sunete, ploaia qi clipocitul apei, chiar qi cefurile toamnei qi miro-sul inundaliilor provocate de flux - toate acestea sunt amintiri de la

Manderley care nu pot fi alungate. Unii bameni au viciul de a citighiduri Bradshaw. Pun la cale clldtorii nenumdrate ptin toatL tpta,

numai ca s5 se distreze stabilind legdturi imposibile. Jocul meu e

rnai pulin complicat, chiar dacd e la fel de straniu. Sunt o mind de

informalii despre regiunile rurale din Anglia. $tiu numele tuturorproprietarilor de teren mldqtinos, da - qi pe ale chiriagilor. $tiu cdt de

rnulte prepelile sunt impuqcate, c6te potArnichi, cdte cdprioare. $tiuunde mugcd pdstrdvii gi unde sar somonii. Particip la toate intrunirile,urmbresc toate cursele. Chiar gi numele celor care-qi plimbX cdleii

imi sunt familiare. Situalia recoltelor, preful vitelor grase, bolile mis-

terioase ale porcilor, pe toate le savurez. E un mod indoielnic de a-mi

omori timpul, gi nu foarte intelectual, dar in timp ce citesc respir ae-

rul Angliei qi pot privi cu mii mult curaj spre acest cer scAnteietor.

Viile uscate gi drumurile cu pietre sfrrdmate devin lucruri lipsite

de orice importan!6, c6ci dacd doresc pot sb dau frAu liber imaginali-

ei, culegdnd degetarile qi opai{ei palizi de pe ramurile unui gard viuumezit de ploaie.

Sdrmane capricii ale fanteziei, tandre qi lipsite de orice asprime!

Sunt inamicele invergunlrii qi ale regretelor qi indulcesc acest exil pe

care singuri ni l-am impus.Datoritd loq md pot bucura de fiecare moment pentru a reveni,

zdmbitoare gi invioratd, sd fac fald micului nostru ritual al ceaiului.

Ordinea nu se schimbd niciodatS. CAte doud felii de p6ine cu unt pen-

tru fiecare $i ceai chinezesc. Ce mai cuplu scorlos trebuie cd pdrem,

{inAndu-ne de tradilii fiindcd aqa fbceam qi in Anglia. Aici, pe acest

balcon curat, alb gi impersonal, bdtut de soare secole de-a rAndul, m5

gdndesc cum era ora patru gi jumdtate la Manderley la masa trasb infa,ta focului din bibliotecd. Uqa se dd de perete, cu o punctualitate

perfectd, gi incepe rcprezentalia invariabild a ceaiului: fa{a de masd

albd ca zdpada, tava de argint, ceainicul. Intre timp, Jasper igi lasi injos urechile de cocker spaniel, simulAnd indiferenla fatl de sosirea

l1

prljiturilor. Acest festin era depus mereu in f{a noastr6, 9i totugimdncam atdt de pu!in...

Pot vedea qi acum acele crutoane inmuiate in ceai. Felii micule gicrocante de pAine praJitd gi cornuri fierbinli, presdrate cu zahdr pudrd.Sandviciuri necunoscute, aromate in chip misterios qi absolut deli-cioase, gi acele turti{e de ghimbir atdt de deosebite, angel cake, carese topeau ?n gurd, insolite de plScinte mai solide, doldora de mere gistafide. Era acolo destulS mdncare ca sd hrdneascd o familie ffdmAnddpentru o sdptdmAnd. N-am qtiut niciodatd ce se int6mpia cu ea dupdaceea, iar uneori g6ndul risipei md cam ingrijora.

Dar niciodatd n-am indrdznits-o intreb pe doamna Danvers ce fE-cea cu ele. M-ar fi privit cu dispre!, aflqdnd zdmbetul acela superior qiinghelat, qi mi-o imaginez spundnd: ,,CAnd trlia doamna de Winter,nu primeam niciodatd pl6ngeri". M5 intreb ce-o mai fi fbcAnd acum.Ea qi Favell. Cred cd expresiile de pe fala ei mi-au creat prima sen-zalie de neliniqte. Instinctiv, mi-am spus: ,,Md comparI cu Rebecca,,* qi, tdioasd ca o spadi, intre noi a apdrutumbra...

Ei bine, acum totul s-a terminat, e gata, mort pi ingropat. Nu mdmai hdrfuiegte nimeni gi amdndoi suntem liberi. PAn6 qi credinciosulmeu Jasper s-a dus pe fericitele plaiuri ale vdndtorii, iar Manderleynu mai exist6. Zace ca o carcasd goald printre hdliqurile pddurii, in-tocmai aqa cum l-amv/azutin vis. O mulfime de b6lbrii, o colonie depdsdri. Poate, uneori, se va abate pe-acolo cdte un vagabond, cdutAndsb se addposteascb de o ploaie neaqteptatd gi, dacd e tare de inimd,ar putea si intre netulburat. Dar sfiosul nostru prieten, braconierultemdtor - ei bine, Manderley nu-i de el. Ar putea s[ dea peste cdsuladin golf gi nu s-ar simli deloc bine sub acoperiqul ei niruit, pe carerdpdie ploaia. Acolo s-ar putea sd mai stdruie o anume atmosferd detensiune... Iar col{ul acelaal aleii, unde copacii s-au intins peste pie-triq, nu e un loc unde sd zdboveqti, mai ales dupd apusul soarelui.Cdnd fognesc frunzele, sunetul seamdnd foarte mult cu migcdrile pefurig ale unei femei in rochie de seard, iar c0nd freamdtd pe neaqtep-tate cad qi se impriqtie pe pbmdnt , parc-ar fi lipditul pagilor ei gribigi,iar addncitura din prundiq aratd ca urma unui pantof de satin cu tocinalt.

CAnd imi amintesc de aceste lucruri, revin cu u$urare la privelig-tea de pe balconul nostru. Nicio umbrd nu se strecoari asupra acestei

l2

lurnini puternice, viile impietrite sclipesc in soare, iat tufa de bou-

gainville e albitb de praf. intr-o zi,poate o voi privi cu o senzafie de

ul'ec{iune. Pe moment, imi inspird, dacl nu iubire, mdcar incredere.

lar increderea este o calitate pe care o prefuiesc, deqi am atutpaftetle ea cam tfuziu. Cred cd dependenla lui de mine este aceea care

rrr-a fbcut sb devin in sfdrgit indrdzneald.In orice caz, mi-am pierdut

sliala, timiditatea, nesiguran! a in fala strdinilor. Sunt foarte diferitd

dc acea femeie care a venit la Manderley pentru prima oard, plind de

ncrdbdare gi speranfi, handicapatd de o stdng6cie de-a dreptul dez-

rr[ddjduitd qi pitrunsd de cea mai intensd dorin]d de a mulfumi pe

toatd lumea. Lipsa mea de distinclie, desigur, era cea care le ficea

o impresie atdt de proastd unor persoane ca doamna Danvers. Cum

rri fi p6rut, dupd Rebecca? Parcd md qi vdd, amintirile intinzdndu-se

peste ani ca o punte, cu p6rul meu drept, tuns cu breton, fala tine-

reascd, nepudratd, un mantou care-mi venea prost, peste o fust6 qi un

pulover croite cu mdna mea, lindndu-mi dup[ doamna Van Hopper

ca un mdnz sfios, speriat qi nervos. Mi-o lua inainte cAnd mergeam

la masd, abia lindndu-gi trupul scund in echilibru pe tocurile-cui, cu

bluza pretenfioasd, plind de volane, scoldndu-i in eviden!6 pieptul

rnare gi qoldurile ldtdrele, cu pildria cea nou6, strdpunsd de o ditamai

pana, inclinatd pe cap, 16s6nd sd se vadd o porliune de frunte netedd

ca genunchiul unui gcolar. tnh-o mdnd ducea o geantd uriaq6, de soiul

celor care conlin pagapoarte, agende zilnice 9i camete de bridge, pe

cdnd m6na cealaltd se juca incontinuu cu inevitabila lomiet6, du;-

rnanca intimitdlii altora.

Se indrepta spre obignuita ei masd din coltul restaurantului,

aproape de fereastrd, qi ridicdndu-qi lornieta in fa\a ochilor ei micigi porcini, studia terenul la stdnga qi la dreapta, iar dupd o vreme iqi

l[sa lomieta sd atAme pe panglica ei neagrd, cu o micb exclama,tie

dezgustatd: ,,Nicio singurd personalitate bine-cunoscutS, voi cere la

administralie s6-mi facd o reducere pe nota de plat6. Pentru ce cred

c[ vin eu aici? Cas[ md uit la liftieri?" $i chema chelnerul, cu o voce

tdioasd qi sacadati care scr6qnea prin aer ca un fierdstrdu'

Ce diferit este micul restaurant unde ne afldm acum de acea vastd

sal6 de mese, omamentati qi ostentative, din Hotel C6te d'Azur de la

Monte Carlol $i cAt de diferit e actualul meu companion, cu mAinile

lui sigure, bine formate, care cojesc o mandarind cu migcdri calme,

l3

metodice, ridicdnd privirea din c6nd in cAnd ca sd-mi zdmbeascb.in comparalie cu doamna Van Hopper, ale cdrei degete durdulii giincdrcate de inele explorau o farfurie vdrfuiti cu ravioli, in vremece ochii-i sdgetau b6nuitori spre a meq de teami ca nu cumva s6 fiprimit ceva mai bun. N*avea de ce sd se deranjeze, cdci ospdtarul, cuiuleala surprinzdtoare a celor de meserie, imi observase de mult pozi-lia inferioard, subordonatd ei qi prlsese infalameao farfurie cu quncdgi limb[ care intr-un fel fbcea trimitere la bufetul rece din urmd cu oor5. Ciudate acele resentimente ale celor care servesc qi nerdbdarealor vizibild. lin minte cd, odat6, am stat cu doamna Van Hopper in-tr-o casd de la lard, iar camerista nu rlspundea niciodat6 la timidelemele semnale de clopolel, nu-mi aducea pantofii, iar ceaiul din zori,rece ca gheala, era l6sat l6ng5 uga camerei. La fel mergeau lucrurilegi pe Coasta de Azur, degi in mai micd mdsurd, iar uneori indiferenlastudiatl se transforma in familiaritate, cu zdmbete afectate qi ofen-satoare, fdcind, din cumpdratul timbrelor de la receplie un calvar pecare preferam s6-l evit. Ce tdnEtrd. qi lipsitd de experien{d trebuie cdp6ream, gi cum o mai simleam qi eu...! Aqa se intdmpld c6nd eqti preasensibilS, prea necoaptd, atdt de multe cuvinte ce par sd pluteascdugor prin aer conlin, de fapt, spini gi ghimpi infepbtori.

lmi amintesc bine farfuria aceea cu qunce qi Hmbd. Era uscatb,neapetisantS, cAte-o felie t[iati de la marginea bucdfii de carne, darnu aveam curaj s-o refuz. Ne luam masa in tdcere, cdci doamnei VanHopper ii plScea s5 se concentreze asupra mAnc6rii, gi-mi dideamseama, dupd felul cum i se prelingea sosul pe bdrbie, ci po(ia deravioli ii pldcea enonn.

Nu era o privelipte care sd-mi stimuleze pofta pentru hrana mearece gi, mutdndu-mi privirea, amvdzut cd masa vecind cu a noastrd,care stdtuse goal6 timp de trei zile, era acum ocupatd din nou. $efulde sald, cu acea plecdciune specialS rezervatd clienlilor mai deose-bi1i, il conducea la locul sdu pe noul-sosit.

Doamna Van Hopper igi ldsd jos furculila 9i ridicd lomieta. Amrogit de ruqinea ei pe cdnd se holba la noul-venit care, negtiind c6tinteres suscita, parcurgea cu privirea meniul. Apoi, doamna VanHopper iqi qtranse lornieta cu un gest scurt qi se aplecd peste masdspre mine. Ochii mici ii scdpdrau de emofie, iar vocea-i rdsund o ideecam prea tare, cdnd imi spuse:

t4

- Este Max de Wlnter, proprietarul de la Manderley. Ai auzit de

rnogie, desigur. Pare bolnav, nu-i aga? Se spune ci nu-gi poate reveni

dupb moartea so{iei...

Tlr?a inffeb cum ar fi fost viata mea de azi, dacd doamna Van

tol-=/f$'H;;er n-ar fi fost o snouba.

AV€S Curios lucru sd te gAndeqti cd mersul existenlei mele a atdmat

ca de un fir de aceastd calitate a ei. Curiozitatea doamnei Van Hopper

era boln6vicioas[, aproape maniacald. La inceput, fusesem qocatd,

ingrozitor de stdnjenitd; md simleam ca un paj care trebuie sd indure

pedeapsa in locul stdpdnului, cAnd vedeam oamenii rdzind de ea pe

la spate, ieqind grbbili dacd o vedeau fbc6ndu-qi apari{ra, sau chiar

ascunzdndu-se dupd c6te o ugd de serviciu, pe coridorul de la etaj. De

ani de zile venea la Hotel Cdte d'Azur qi, pe l6ngd bridge, cealaltd

ocupalie a ei, de-acum notorie in Monte Carlo, era aceea de a-i decla-

ra pe cei mai distingi vizitatoriprieteni personali, chiar dacd nu-i v6-

zuse decdt o singurd datd,la celblalt caplt al oficiului poqtal. Cumva,

reu$ea sd se prezinte qi, inainte ca victima sd adulmece pericolul,

lansa o invita{ie in apartarnentul ei. Metoda de atac era atdt de bruscb

gi de directd, inc6t rareori exista vreo modalitate de scdpare. La Hotel

C6te d'Azur, pusese stbpdnire pe o anumitd canapea din salon, pe

la jumdtatea distanlei dintre holul de la intrare qi uqa restaurantului,

unde-qi lua cafeaua dupd pr6nz gi dupd cin6, qi toli cei care veneau

;i plecau erau nevoili sd treacd prin fala ei. Uneori, mi folosea pe

mine ca momeald ca s6-gi atragd prada. iar eu, care detestam aceste

misiuni, eram trimisS prin salon cu c6te un mesaj verbal, o carte sau

un ziar de imprumut, adresa vreunui magazin, descoperirea neaqtep-

tatd a unui prieten comun. Aveam senzalia cd trebuia s-o hrdnesc cu

notabilitSli la fel cum unui invalid i se dd jeleu cu linguri,ta; qi, cu

toate cd prefera titlurile de noblefe, o mullumea la fel de bine orice

chip apirut mdcar o datd intr-o gazetd monden[ - nume risipite prin

15