astmul bronsic

5/22/2018 astmul bronsic

1/22

4

Capitolul I

Introducere

Ideea ca viata este legata de existenta sangelui in organismul omului a fost aratata

inca din primele manifestari ale aparitiei omul pe pamant. Mai mult inca , se credea

ca viata dispare o data cu imbatranirea , datorita alterarii sangelui.

Asa se explica de ce in cele mai vechi scrieri se arata ca luptatorii beau sangele

celor invinsi , care dadusera dovada de forta si vitalitate , in scopul de a isi insusi

calitatile lor. Acest obicei citat de Plinius si Celsus se poate urmari pana in secolul al

XV-lea in Europa.

Este interesant de stiut ca problema inlocuirii sangelui a preocupat la inceput pe

filozofi , care vedeau in acest fapt posibilitatea de a modifica fundamental caracterele

biologice ale unui individ.

Transfuzia de sange in scopul vindecarii unor boli se pare ca a fost imaginata chiar

de la inceputul erei noastre.

O data cu descoperirea circulatiei sanguine , adica in secolul al XVII lea , se

practica si primele transfuzii sau , mai bine zis , incercari de transfuzie. Nu se stie

precis in care tara s-au facut pentru prima data astfel de incercari .Majoritatea tarilor

isi revendica prioritatea in aceasta privinta , iar documentele timpului nu reusesc sa

clarifice situatie.

Desi secolul al XIX lea este bogat in date de literatura cu privire la transfuzia de

sange , atat in Rusia tarista , cat si in restul Europei , totusi practica acestei metode

era restransa. Aceasta , deoarece doua mari piedici ii opreaua aplicarea pe o scara

mai larga :

1. problema evitarii coagularii sangelui ;

2. necunoasterea legilor compatibilitatii.

Pe masura ce s-a elucidat fiziologia coagularii s-au putut intrebuinta cu success

substante anticoagulante , ca citratul de sodiu , heparina. Desi exista numeroase

asemenea substante , totusi citratul de sodiu continua sa fie cel mai folosit in practica

conservarii sangelui.

De o importanta capitala pentru practica transfuziei a fost descoperirea grupelor

sanguine. S-a aratat apoi ca , dupa proprietatile aglutinante ale serului , indivizii se

pot imparti in patru grupe sanguine , clasificare care s-a mentinut pana in zilele


2/22

5

noastre si pe baza carei s-a trecut apoi la dezvoltarea studiului serologic in cazuri

fiziologice si patologice.

Rezolvarea acestor doua mari probleme la inceputul secolului al XX-lea a deschis

insa o alta necesitate dintre cele mai importante , si anume organizarea transfuziilor

pentru a putea fi folosite in practica medicala curenta.

La noi in tara , organizarea retelei de transfuzie s-a facut abia in 1941 , desi in

Bucuresti , la Clinica obstreticala a spitalului Filantropia , Virgil Ionescu a practicat

transfuzia sanguina inca din anul 1923.

Din anul 1949 , Ministerul Sanatatii a trecut la infiintarea primelor unitati de

productie ale retelei de transfuzie din tara.Intr-un timp scurt au luat fiinta statii de

recoltare si conservare de sange in toate orasele principale ale tarii , sub indrumarea

unui serviciu special de transfuzii al Ministerului Sanatatii.In acelasi timp cu

organizarea unitatilor de productie s-au infiintat in unitatile spitalicesti servii si puncte

de transfuzie , care au sarcina sa conduca si sa aplice terapeutica cu sange

conservat sau derivate de sange.


3/22

6

Capitolul II

Tesutul sanguin

Intr-o conceptie unitara , sangele se poate defini ca tesut mezenchimal format

dintr-o componenta celulara si dintr-o componenta de substanta fundamentala. Ca

intindere topografica in organism , ca structura si functie tesutul sanguin

mezenchimal are o componenta fluida , circulanta reprezentata de sangele periferic

si o component tisulara centrala , cu celularitate mai densa reprezentata de organele

hematopoietice.

Pe baza cunostiintelor actuale componenta centrala este reprezentata de doua

tesuturi hematopoietice , maduva osoasa pentru structurile eritromieloice si

megacariocitare , si organele limfoide pentru structurile celulare limfocitare.

Conceptia asupra unitatii sangelui se bazeaza mai intai pe relatia continua dintre

componentele centrale ca organe hematopoietice regeneratoare si diferentiatoare si

compartimentul periferic ca masa de celule generate de primele in interconexiuni de

reglare hemostatica permanenta. Avand in vedere ca sangele periferic cuprinde

celule mononucleare ( limfocite , monocite ) si celule mieloice propriu-zise(granulocite , eritrocite , trombocite ) , sangele periferic reprezinta tesutul de

conexiune intre aceste linii celulare inalt diferentiate , cu functii diferite.

Embriologic tesutul sanguin deriva din aria vasculara primitiva, insulele

mezenchimale Wolf si Pander , din care deriva de asemenea cordul si vase sanguine

In viata postembrionara , celula mezenchimala se diferentiaza in celule stem cu

orientare diferita in maduva si organe limfoide.Aceasta orientare se produce in

perioada de dezvoltare embrionara si este rezultatul unei indelungate evolutii

filogenetice. De a lungul acestei dezvoltarii , tesutul mieloic din maduva ramane

dependent de structurile mezenchimale , conjunctivo-vasculare si osoase , care

constituie un microclimat particular , cu rol in proliferarea diferentiata.

Sangele: structura si functiile celulelor sangvine

Sangele este un tesut conjunctiv lichid alcatuit din celule, fibre extracelulare

(potentiale) si substant amorfa extracelulara (plasma).


4/22

7

Celulele sangelui sunt produse de maduva osoasa i constau din eritrocite,

leucocite i trombocite.

Fibrele extracelulare potentiale din sange sunt fibre de fibrinogen ce se transforma

in fibrin n momentul formarii cheagului de sange. Sangele coagulat este un tesut

conjunctiv semisolid care opreste repede sangerarea si furnizeaza celulele necesare

vindecarii ranii.

Functiile principale ale sangelui

Sangele are rol in transportul oxigenului si nutrientilor spre celule precum si a

rezidurilor de la nivelul celulelor spre rinichi si plamani.

Mentine homeostazia organismului.Citologia si chimia sangelui au rol in definirea si stabilirea starii de sanatate a

organismului.

Celulele saguine la om

Eritrocitele

Eritrocitele (globule rosii sau hematii) reprezinta circa 45 % din volumul total al

sangelui. Sunt celulele predominante din sangele periferic (volumul total al acestuia

fiind n medie 5 l). Un individ prezinta n sangele periferic 25 trilioane de eritrocite.Au forma unor discuri biconcave si desi suprafaaa lor este redusa (aproximativ 130

m2) suprafata totala a eritrocitelor din sangele periferic este de 2000 ori mai mare

decat suprafata pielii. Imensa capacitate a eritrocitelor de a transporta gazele este

partial datorata acestui fapt. Forma eritrocitelor este un compromis ntre suprafata

maxima pentru absorbtia oxigenului si volumul maxim pentru stocarea hemoglobinei .

Aproximativ 1/3 din masa eritrocitelor este hemoglobina, o proteina compusa din 4lanturi de globina si grupare hem (o porfirina ce contine fier, cu o mare capacitate de

fixare a oxigenului).

Hemoglobina A care predomina n sangele unui adult contine doua perechi de

lanturi de - globina i douade - globin. Eritrocitele nu contin organite celulare.


5/22

8

Leucocitele

Au forma sferica sau ovoidala si pot emite pseudopode, cu ajutorul carora se

deplaseaza i fagociteaza. Sngele periferic contine doua tipuri de leucocite:

granulocite si agranulocite.Denumirea de granulocite provine de la granulele ( lizozomi ) din citoplasma

acestor celule. Granulocitele se mai numesc si polimorfonucleare din cauza nucleului

care prezinta mai multi lobi.

In functie de tipul colorantilor cu care se coloreaz granulele, granulocitele se impart

in: neutrofile, eozinofile ( acidofile ) si bazofile.

Agranulocitele (nu contin granule) se numesc si mononucleare (au nucleu fara lobi)

si includ : limfocite si monocite.

Neutrofilele

Reprezinta 40-60% din leucocitele sangelui. 1 mm3 de sange contine 4500

neutrofile.

Nucleul prezinta 3-5 lobi, este predominant heterocromatic i nu conine nucleoli.

Citoplasma este moderat acidofila, se coloreaza roz pal si prezinta doua tipuri de

granule.

a) granule azurofile (primare) se coloreaza albastru ai sunt n numar redus n

celulele mature

b) granule specifice (secundare) se coloreaza n nuante de brun.

Au rolin fagocitoza si distrugerea bacteriilor.

Eozinofilele

Reprezinta 1% din leucocitele sangelui. 1mm3 de sange conine 200 eozinofile.

Sunt celule mobile cu rol n fagocitoza si au dimensiuni similare cu neutrofilele (12-

15 m). Conin multe granule mari ce se coloreaza rosu sau orange cu eozina.

Nucleul are doi lobi (uneori trei).

Omoar larvele parazite din sangele periferic sau din lamina propria a intestinului.

Persoanele infestate cu paraziti pot avea foarte multe eozinofile (90 % din totalul

leucocitelor). Intervin si n coagularea sangelui ; au rol antihistaminic etc.


6/22

9

Bazofilele

Sunt cele mai rare leucocite. 1mm3 de sange contine 50 bazofile.

Sunt un pic mai mici decat celelalte granulocite (9-11 m). Nucleul prezinta trei lobi

(uneori doi). Citoplasma conine multe granule ce se coloreaza albastru-violet nchis.

Intervin n starile inflamatorii de soc si stress. Se pot deplasa n tesuturi prin miscri

amoeboidale (emit pseudopode).

Limfocitele

Sunt cele mai comune agranulocite. 1mm3 de sange conine 2 500 limfocite.

Au dimensiune variabila (5-15 m), existand limfocite mari ilimfocite mici. Nucleul

este rotund, nu prezint lobi si ocupa aproape intreaga celula ; se coloreaz albastruinchis (ca o pat de cerneala) datorita faptului ca este heterocromatic.

Citoplasma nu conine granule specifice.

Se deplaseaza ca si granulocitele emitand pseudopode, dar nu prezinta fenomenul

de fagocitoza, ele fiind implicate in sinteza de anticorpi. Sunt celulele cheie din

sistemul imunitar.

MonociteleNumarul lor este : 1 mm3 de sange conine 300 monocite.

Sunt cele mai mari leucocite (12-18 m). Nucleul este rotund, cu o scobitur

lateral (ca o potcoava sau reniform) si prezinta atat heterocromatina cat i

eucromatina, deci se coloreaz ambicromatic (albastru inchis si deschis).

Citoplasma nu contine granule specifice.

Sunt precursoarele macrofagelor, fiind formele lor circulante. Se deplaseaza ca si

granulocitele emitand pseudopode, ele fiind implicate in fagocitarea structurilor mari(celule bacteriene, celule ntregi, virusuri, corpuri strine anorganice). Monocitele ce

trec din snge n plmni pentru nlturarea prafului, funinginei de la fumtori etc. se

numesc macrofage alveolare. Cele ce intr n esutul conjunctiv pentru a fagocita se

numesc histocite.

Trombocitele

Numarul lor este : 1 mm3

de snge conine 200 000 - 400 000 trombocite.


7/22

10

Sunt fragmente de celule si au un granulomer central ce se coloreaza purpuriu si

un hialomer periferic ce se coloreaz slab. Pot forma aglomeratii.

Contin granule cu serotonina sau factori de coagulare, fiind importante n

coagularea sangelui. Cand sunt expuse la substante rezultate an urma tierii vaselor

sangvine (ex. colagen) se alipesc una de cealalta si de fibrina. Masa de trombocite si

fibrin rezultata formeaza cheagul de sange.

Plasma sanguina

Reprezinta aproximativ 5560% din sange i este formata din aproximativ 90%

apa, 1% substane anorganice (saruri minerale care contin ioni dintre care mai

importanti sunt cei desodiu (Na),clor (Cl),potasiu(K),magneziu (Mg),fosfor (P)

icalciu(Ca) i aproximativ 9% substante organice (proteine, glucide, lipide etc).

Proteinele separate prinelectroforezasunt albumine ca i 1- , 2- , beta -

globuline i gamma - globuline.

Proteinele din plasma pe langa rolul de transport, mai joaca un rol important in

apararea organismului prin sistemul imunologic,in procesul de coagulare a sangelui

rolul de tampon n mentinerea unui pH constant si mentinerea constanta a presiunii

osmotice din sange.

Plasma care nu mai contine factorii de coagulare este numit ser sanguin acesta se

obine prin centrifugarea sangelui dupacoagulare.Serul contine 91 % apa, factori de

crestere care nu sunt prezenti n plasma, 7 % proteine, restul sunt electroliti i

hormoni, culoarea galbena a serului se datoreaza bilirubinei.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sodiuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Sodiuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Clorhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Potasiuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Magneziuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Fosforhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Calciuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Electroforez%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Electroforez%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Electroforez%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Electroforez%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Calciuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Fosforhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Magneziuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Potasiuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Clorhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Sodiu


8/22

11

Capitolul III

Grupele sanguine

Hemaglutinarea este un fenomen cunoscut inca din jumatatea secolului trecut ,

observat pentru prima oara cu ocazia amestecului de eritrocite umane si seruri

animale.Aceasta hemaglutinare de datoreaza reactiei imonologice care are loc intre

eritrocitele umane ce reprezinta antigenul si serul de animal ce reprezinta anticorpul.

In 1901, Landsteiner , a descris primul grupele sanguine care sunt o dovada de

izoimunizare naturala , impartind oamenii in trei grupe distincte : A , B si C ,

explicand existenta acestor trei grupe sanguine , bazandu-se pe ipoteza ca in serul

uman ar exista cel putin doua izoalutinine si care reprezinta anticorpul , iar pe

eritrocite doua aglutinogene corespunzatoare A si B care reprezinta antigenul.

Grupa AB (IV) a fost descoperita in 1902 de ca Castello si Sturli.Prima clasificare

definitiv a celor patru grupe sanguine clasice , cu denumirile I , II , III si IV a fost

facuta in 1902 de catre Iansky.

In urma acestor rezultate , reactiile de hemaglutinare au devenit din ce in ce mai

studiate , stand la baza capitolului de serologie.In practica clinica , cunoasterea grupelor sanguine eritrocitare are doua ratiuni

principale :

1. pentru stabilirea compatibilitatii transfuzionale , fara de care apar accidente

de hemoliza acuta intravasculara ;

2. pentru administrarea unui sange care sa nu contina antigene in plus fata

de primitor , in vedere evitarii pericolului de izoimunizare si , deci , pentru

profilaxia accidentelor eventuale la repetare in viitor a terapiei

transfuzionale.

Compatibilitatea transfuzionala curenta , la persoane fara sarcini sau transfuzii in

antecedente , se face numai pe baza sistemului OAB si a factorului D din sistemul

Rhessus.

Compatibilitatea la personae cu sarcini si transfuzii in antecedente , asa numitii

primitorii periclitati , se face in mod obligator prin testul papainat (contact direct la

37 de grade Celsius intre eritrocitele papainate ale domatorului si serul primitorului )

sau , de preferat , prin determinarea mozaicului antigenic eritrocitar al primitorului in


9/22

12

sistemul OAB , sistemul Rh ( inclusive factorii C , E , c , e , pe langa D ) , si sistemele

Kell , Duffy , MNS, P , Lutheran si Kidd.

Este de retinut ca , in serul bolnavului transfuzat , situatia se poate schimba foarte

repede : in 5-6 zile pot aparea anticorpi care sa provoace accident transfuzional prin

hemoliza acuta intravasculara.Din acest motiv , compatibilitatea directa la

politransfuzatii se face cu ser proaspat , recoltat in ziua respectiva.

Grupele sanguine eritrocitare prezinta importanta deosebita in practica medico-

legala atat pnetru expertize de excludere a paternitatii , cat si in criminalistica.O alta

latura a aplicatiilor medico-legale ale grupelor sanguine este reprezentata de

expertiza in cazurile de accidente transfuzionale mortale , prin incompatibilitate

serologica.

Este de amintit importanta determinarii grupelor sanguine pentru donarea de sange

in cazuri de accidente colective sau de calamitate , in care actiuni organizatorice de

masa se bazeaza pe grupa sanguina OAB inscrisa in actele de identitate ale

populatiei.Analiza statistica a repertitiei grupelor sanguine in populatie are importanta

in studiile antropologice si populationale.

Sistemul ABO

Frecventa grupelor sanguine OAB in tara noastra a fost determinata pe un numar

de 10 045 701 , rezultand :

Grupa 0 = 32,68 %

Grupa A= 43,15 %

Grupa B = 16,50 %

Grupa AB = 7,65%


10/22

13

Grupele umane sanguine in sistemul OAB

Denumirea

grupei

sanguine

Prezenta

anigenului pe

globulele rosii

Prezenta

anticorpilor in

ser

De la cine se

poate primi

sange

La cine se

poate da

sange

0 sau I Nu are Anti-A si Anti-BNumai de la

grupa 0

La toate

grupele

(donator

universal)

A sau II A Anti-BDe la grupa 0

si A

Numai la grupa

Asi AB

B sau III B Anti-ADe la grupa 0

si B

Numai la grupa

B si AB

AB sau IV A si B Nu are

De la toate

grupele

(primitor

universal)

Numai la grupa

AB

Antigenele sistemului OAB

Se numeste antigen o substanta care , introdusa in organismul unui individ care nu

o poseda provoaca in serul individului aparitia de anticorpi corespunzatori.Moleculele

de anticorpi sunt capabile de a se fixa in mod selective pe moleculele de antigen

care au provocat formarea lor , de a le lega intre ele si de a provoca un precipitant

.Aceasta este riguros specifica .

In cazul cand antigenul este purtat de un substrat corpuscular ca celule sanguine ,

corpuri microbiene , anticorpul antreneaza aglutinarea celulelor.Acest fenomen de

aglutinare a fost la baza descoperii factorilir sanguine.

La inceput se credea ca antigenele sunt numai de natura proteica, insa ele sunt de

natura mucopolizaharidica , fiind formate din doua parti :

- o proteina ce confera moleculei puterea antigenica. Aceasta proteina are o greutate

moleculara destul de ridicata


11/22

14

- o grupare cuplata care confera moleculei o riguroasa specificitate.Aceasta grupare

poate fi de structura foarte variata : corp azotat de greutate molecular mica , zaharide

, lipoizi , etc.Aceasta portiune se uneste in mod electiv cu anticorpul

corespunzator.Separat de proteina , gruparea cuplata este capabila mai departe de a

se uni in mod specific cu anticorpul , dar este aproape lipsita de putere

antigenic.Aceasta grupare se numeste haptena ,ea fiind cea care ofera specificitatea

antigenului.

Antigenele se gasesc in stroma eritrocitelor si in membrama eritrocitara.Ele se

dezvolta precoce in viata embrionara si sunt bine reprezentate la nou-nascut (spre

deosebire de anticorpi).

In intreaga viata a unui individ , se mentine aceleasi antigene eritrocitare , ceea ce

permite folosirea grupei sanguine in identificarea unei anumite personae.

Exista trei antigene principale in sistemul OAB : A , B si H. Antigenele de grup

sanguine se mai numesc si aglutinogene pentru ca provoaca aglutinarea suportului

corpuscular pe care se gasesc -eritrocitele in cazul contactului cu anticorpi

corespunzatori (aglutinine).

Antigenul H se gaseste pe toate eritrocitele , indiferent de grupul sanguin.Cele de

grup 0 au numai antigenul de grup H , iar cele de grup A , B sau AB , pe langa

antigenele A sau B , au si antigenul H in doza descrescanda de la 0 (cea mai mare )

pana la AB (cea mai mica).

Antigenele de grup sanguin de pe eritrocite sunt acoolsolubile , pe cand cele

dizolvate in umorile organismului sunt hidrosolubile si rezistente la fierbere.

Anticorpii anti A si anti B dupa modul lor de aparitie sunt de doua feluri : de tip

natural si de tip imun.Anticorpii naturali se mai numesc si regulari , pentru faptul ca

apar intotdeauna la persoanele la care lipseste aglutinogenul omolog.

Din punct de vedere serologic , anticorpii anti A si anti B sunt de doua feluri :

completi si incompleti. Anticorpii naturali sunt de timp complet si provoaca

aglutinarea eritrocitelor in mediu fiziologic salin , anticorpii incompleti apar ca rezultat

al unei imunizari si nu provoaca aglutinarea eritrocitelor decat in mediu albuminos

sau numai dupa papainare.

Cercetarile cromatografice si imunoelectroforetice au permis separarea acestor

anticorpi in trei tipuri de imunoglobuline : M , A si G.Anticorpii de tip natural sunt de

tip IgM , iar anticorpii anti A si anti B de la perosanele de grup 0 au o mai mare


12/22

15

cantitate de imunoglobulina de tip G decat cei ce se gasesc la grupul A si respectiv

B.

Transmiterea ereditara a caracterelor de grup sanguin se face dupa legile lui

Mendel , prin intermediul a trei gene alele , A , B si O. Factorul 0 se pune in evidenta

prin lipsa de aglutinare a eritrocitelor cu seruri anti A si anti B.Factorii A si B se pun in

evidenta prin aglutinarea cu aceleasi seruri specifice anti A si anti B.

Gena 0 este socotita o gena muta , dat fiindca nu exista un antiser care sa o puna

in evidenta.In acelasi timp , ea este recesiva , fata de A si B , care sunt dominante.

Exista patru reguli generale dupa care , cunoscand fenotipurile mamei si tatalui , se

pot deduce fenotipurile posibile ale copiilor.Aceste reguli se folosesc in expertizele in

care paternitatea este disputata :

1. Aglutinogenele A sau B nu pot fi prezente in sangele unui copil daca ele nu se

gasesc in sangele unui sau ambilor parinti ;

2.Un parinte de grup AB trebuie sa transmita copilului fie aglutinogenul A , fie

aglutinogenul B si in aceasta situatie el nu poate fi parintele unui copil de grup 0 ;

3. O persoana de grup 0 nu poate fi parintele unui copil de grup AB ;

4. Aglutinogenele A1 sau A2 pot sa apara la un copil numai daca ele sunt prezente

cel putin la unul din parinti.

Sistemul Rhessus

Descris in anul 1940 de catre Landsteiner si Wiener , factorul Rh , denumit asa prin

analogie prin cel gasit la maimuta Macacus rhesus , a capatat repede o importanta

deosebita prin faptul ca a elucidat cauzele bolii hemolitice a nou nascutului si

accidentele posttransfuzionale , in cazul unei compatibilitati perfecte in sistemul

OAB.Cercetarile ulterioare au aratat ca , de fapt , el formeaza un sistem cu mai multi

factori.Sistemul Rh si-a gasit apoi aplicabilitate intr-o serie de alte domenii ca

genetica , medicina legala si antropologie.

Din punct de vedere ontogentic , factorul Rh este prezent incepand din prima luna

de viata embrionara.Prezenta lui este absolut independenta de aglutinogenele

clasice sau de alte sisteme grupale.Spre deosebire de aglutinogenele A si B , pentru

factorul Rh nu exista in mod natural o aglutinina anti Rh la om.Anticorpii anti Rh apar

numai prin izoimunizare in urmatoarele conditii :


13/22

16

1. Prin injectarea de sange Rh pozitiv indivizilor Rh negativ pe cale intravenoasa sub

forma de transfuzii

2. Prin injectarea de sange Rh pozitiv indivizilor Rh negative pe cale inramusculara

sau subcutanata sub forma de heterohemoterapie

3. Prin sarcina , cand o mama Rh negativa are un fat Rh pozitiv si primeste sange

fetal pe cale transplacentara.

Izoimunizarea prin transfuzie , heterohemoterapie si sarcina explica aplicatiile

practice ale factorului Rh , al carui studiu a deschis o noua cale de intelegere a

fenomenelor de incompatibilitate serologica legate de transfuzia sanguina precum si

a etio-patogeniei bolii hemolitice a nou-nascutului.

Anticorpii Rh sunt de doua feluri , unii care actioneaza in mediu salin ( solutie

clorurosodica izotonica ) si se numesc anticorpi completi si altii care nu actioneaza in

prezenta sarurilor din solutiile izotonice si se numesc anticorpi incompleti.

Anticorpii completi antiRh aglutineaza eritrocitele Rh pozitive in orice mediu

izotonic, fie salin (NaCl) fie albuminos (ser uman). Prin mediul salin se intelege nu

numai solutia clorurosodica izotonica ci si sarurile anticoagulante ca citratul de

sodium si oxalatul de sodium.

Anticorpii completi se numesc si aglutinine sau anticorpi bivalenti .Hematic ei se

prezenti cu doi poli activi , capabili sa atraga si sa aglutineze eritrocitele . Acestia nu

produc aglutinare decat in mediu albuminos , iar in prezenta sarurilor (clorura de

sodiu din solutia fiziologica , citrat de sodiu sau oxalati) aglutinarea nu apare .

Ca mediu albuminos poate fi folosit serul uman , seruri animale care nu dau

aglutinari heterogene , albumina bovina si albumina de ou.In acelasi scop se

intrebuinteaza si anumite substante macromoleculare , ca dextranul.

Anticorpii incompleti se numesc si monovalenti , prin faptul ca hematic se pot

prezenta cu un sigur pol activ capabil sa se fixeze pe suprafata eritrocitelor Rh

pozitive.Astfel in mediu salin , anticorpii monovalenti se fixeaza de eritocite prin polul

active , dar nu produc aglutinarea.

In mediu albuminos insa, anticorpii monovalenti devin bivalenti , unindu-se doi cate

doi prin polii inactivi.Unirea aceasta se datoreste prezentei unei substante

macromoleculare , denumita proteina X care se gaseste in mediu albuminos (ser

uman) , substanta usor solubila in prezenta sarurilor, ceea ce explica desfacerea

anticorpilor si transformarea lor in monovalenti incapabili de a aglutina in mediu salin.


14/22

17

In mediu salin , anticorpii incompleti se fixeaza pe eritrocite , insa fara sa produca

aglutinare.Eritrocitele Rh pozitive care au fixat anticorpi incomplet , puse in contact

cu ser antiRh , nu mai sunt aglutinate. Prezenta anticorpilor incompleti pe suprafata

eritrocitelor formeaza un strat care ascunde aglutinogenul Rh si opreste sau

blocheaza reactia de aglutinare , in astfel de eritrocite se pun in contact saruri

antiRh.Datorita acestui blocaj ,ancorpii incompleti se mai numesc si anticorpi blocanti

.Pe procesul de blocare se bazeaza principiul testului blocant folosit in serologie cu

scopul de a pune in evidenta anticorpii Rh incomplete.

Tipurile de anticorpi se mai deosebec intre ei si prin rezistenta la temperatura si

prin greutatea moleculara .

Din cauza faptul ca greutatea moleculara este diferita anticorpii incompleti

traverseaza mai usor bariera placentara .Aceasta diferenta explica comportarea

diferita a celor doua tipuri de anticorpi in mecanismul patogenic al bolii hemolitice a

nou nascutului.

Cel mai important factor din sistemul Rh este factorul Rho (D).El are o frecventa in

polulatia rasei albe de 85 % si este cel mai imunogen.Persoanele Rho (D) negative

(15%) se pot imuniza prin incompatibilitate transfuzionala sau de

sarcina.Eventualitatea aceasta creste cu numarul de transfuzii sau sarcini

incompatibile in populatia alba si este foarte rara sau absenta la populatia de rasa

galbena , unde factorul Rho ( D) , se gaseste in proportie de 99 % - 100 %.


15/22

18

Capitolul IV

Dozarea de anticorpi anti Rh la femeia gravida

"Misteriosul" Rh nu mai pune atat de multe probleme tinerelor mame, doar ca

acestea trebuie sa se prezinte din timp la medicul ginecolog si, impreuna cu acesta,

sa incerce mai intai sa previna eventualele riscuri si apoi sa trateze daca mai este

nevoie.

In primul trimestru de sarcina trebuie efectuat un test de sange prin care se

identifica statusul Rh, adica prezenta sau absenta factorului Rh .Majoritatea (85%)

persoanelor au acest factor Rh, fiind Rh pozitive, dar in cazul in care Rh-ul este

negativ, va trebui sa se ia masuri de precautie in timpul sarcinii.

Exista 4 situatii in care te poti incadra in functie de Rh si sarcina :

Cazul 1: mama cu Rh pozitiv + tata cu Rh pozitiv = copil cu Rh pozitiv

Cazul 2: mama cu Rh negativ + tata cu Rh negativ = copil cu Rh negativ

Cazul 3: mama cu Rh pozitiv + tata cu Rh negativ = copil cu Rh pozitiv sau negativ

Cazul 4: mama cu Rh negativ + tata cu Rh pozitiv = copil cu Rh pozitiv sau negativ

Dintre toate cele 4, doar cazul 4 este periculos si trebuie avut grija.

Ce se poate face daca exista incompatibilitate de Rh?

Daca la analiza Rh-ului rezultatul iese negativ, urmeaza un alt test care verifica

daca exista anticorpi anti Rh. In cazul in care sistemul imun al mamei Rh negativa nu

a produs anticorpi anti Rh se va preveni producerea acestor anticorpi prin

administrarea unei injectii cu imunoglobuline (RhIg).

Imunoglobulinele administrate au efect 12 saptamani, de aceea se administreaza o

injectie si la 28 de saptamani de sarcina pentru a preveni imunizarea Rh de la

sfarsitul sarcinii.

De asemenea, daca dupa nastere se constata ca bebelusul are Rh pozitiv, o noua

injectie cu imunoglobuline va fi administrata la 72 de ore de la nastere.

Injectia cu imunoglobuline se administreaza intramuscular si nu produce efecte

adverse importante, indiferent daca bebelusul are Rh pozitiv sau Rh negativ.

Imunoglobulinele vor ataca eritrocitele cu Rh pozitiv care apar in sange, actionand

ca si anticorpii pe care i-ar produce organismul mamei, dar pentru ca numarul lor

este mult mai mic nu vor afecta sarcina.
http://www.contraboli.ro/sarcina-pe-saptamani-poze-video/http://www.contraboli.ro/sarcina-pe-saptamani-poze-video/


16/22

19

Daca se identifica prezenta anticorpilor anti Rh, administrarea injectiei cu

imunoglobuline nu mai este eficienta. In situatia asta se va monitoriza sarcina in

continuare. In cazul cel mai rau, bebelusul va avea nevoie de transfuzie ori in viata

intrauterina (sansa de supravietuire fiind de 80-100%), ori imediat dupa nastere.

Cu ocazia sarcinii, a nasterii, a avortului, sangele copilului trece prin placenta in

sangele mamei dand nastere la anticorpi anti Rh. Iar in timpul celei de-a doua sarcini

acesti anticorpi ai mamei se combina cu globulele rosii ale fatului pe care le distruge

(hemoliza), provocandu-i icter si anemie grava. Daca si mama si sotul sunt Rh

negativi nu este nici un pericol pentru copil.

De asemenea, daca ambii soti sunt Rh pozitivi nu se produc anticorpi antiRh si nu

exista nici un fel de urmari neplacute pentru copil.

O mama Rh negativa care are un sot Rh pozitiv poate da nastere unui copil Rh

pozitiv in 85% din cazuri si unui copil Rh negativ in 15% din cazuri. Daca copilul este

Rh negativ, ca si mama, nu are nici o importanta pentru nasterile urmatoare,dar daca

copilul este Rh pozitiv (ca si tatal) atunci el poate cu ocazia primei nasteri sa isi

imunizeze mama (Rh negativa) cu anticorpi antiRh ca si in cazul unei transfuzii cu

sange Rh pozitiv.

In acest caz, copiii Rh pozitivi nascuti ulterior vor avea de suferit de complicatiile

amintite. De aceea, toate femeile gravide trebuie sa-si faca analiza pentru factorul

Rh, iar in cazul in care ele sunt Rh negative trebuie sa isi faca Rh-ul si sotii. Daca

sotii sunt Rh pozitivi, atunci ele sunt luate in evidenta pentru observatie si tratament

in vederea preintampinarii complicatiilor ce ar putea apare la copii.

Tot in scopul preintampinarii acestor complicatii se determina Rh-ul la fetele care

urmeaza sa faca transfuzie de sange. Daca ele sunt Rh negative trebuie sa

primeasca un sange identic. Pentru ca daca primesc sange Rh pozitiv ele vor forma

anticorpi antiRh, care vor actiona asupracopilului atunci cand vor fi gravide. In unele

situatii, mama Rh negativa cu copil Rh pozitiv poate avea a ticorpi antiRh nu numai in

sange ci si chiar in lapte, in acest caz se contraindicaalaptarea copilului.

Supravegeherea unei gravide cu Rh negativ

Sarcina unei gravide cu Rh negativ (Rh) cu fat Rh pozitiv (Rh +) este o sarcina cu

risc.Aceasta necesita o urmarire speciala. Inca de la inceput se determina anticorpii

anti-D materni. Se repeta testele dupa 20 de saptamani (mai precis in saptamana 28)
http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/placenta_4555http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/icter_1119http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/sarcina-si-medicamentele_4407http://www.sfatulmedicului.ro/Arta-de-a-fi-parinte/ingrijirea-copilului_216http://www.sfatulmedicului.ro/Lauzia/alaptarea_1098http://www.sfatulmedicului.ro/Lauzia/alaptarea_1098http://www.sfatulmedicului.ro/Arta-de-a-fi-parinte/ingrijirea-copilului_216http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/sarcina-si-medicamentele_4407http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/icter_1119http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/placenta_4555


17/22

20

urmat apoi de determinari succesive in saptamanile 32, 34. In cazul prezentei

anticorpilor, gravida trebuie atent monitorizata ecografic pentru depistarea precoce a

semnelor afectarii fetale. Daca anticorpii sunt absenti la fiecare determinare se poate

administra vaccinul.

O alta manevra de aceasta data invaziva, este amniocenteza, care se practica

obligatoriu la un titru de anticorpi de 1/64 daca acestia au aparut in sarcina

respectiva, sau la un titru de 1/32 la o izoimunizare preexistenta. Amniocenteza da

informatii despre cantitatea de bilirubina din lichidul amniotic, in functie de aceasta se

stabilesc asa numitele zone Liley. In functie de ele si de varsta de gestatie,

ginecologul va stabili continuarea sau intreruperea sarcinii.

Ce se intampla cu fatul ?

Complicatia de temut ce apare la fat este asa numita boala hemolitica.

Anticorpii de tipul IgG materni trec prin placenta si se leaga de hematiile fetale pe

care le distrug, ceea ce determina anemia fetala, hiperbilirubinemia (cresterea

cantitatii de bilirubina in sangele fetal, bilirubina fiind produsul de metabolism al

hemoglobinei), precum si cresterea celulelor eritrocitare tinere compensator, ceea ce

se numeste eritroblastoza fetala.

Exista 3 forme de manifestare a bolii hemolitice :

1.Anasarca feto-placentara, este cea mai grava stare, in care fatul prezinta ascita

(acumulare de lichid in pleura, peritoneu), hepatomegalie (cresterea in dimensiuni a

ficatului), edem cutanat (acumulare de lichid in derm), hidramnios (lichid amniotic in

exces).Este o consecinta a anemiei severe si se manifesta intrauterin. In lipsa

nasterii aceasta duce la moartea fatului in uter.

2.Icterul grav al nou nascutului, apare dupa nastere, este determinat de bilirubina in

exces, produsa de distrugerea hematiilor. Un nivel de peste 25 mg poate determina

leziuni cerebrale grave, de aceea este important sa se mentina un nivel scazut al

acesteia prin fototertapie sau exsanguinotransfuzie.

3.Anemia hemolitica pura, nou-nascutul nu prezinta icter sau icterul este mic sau

mediu si are o durata scurta.

Strategii terapeutice : in viata intrauterina exista in cazurile cu afectare serioasa

doar doua optiuni: declansarea nasterii prematur, daca fatul are peste 32-34 de

saptamani si terapie intensiva postpartum, sau,a doua optiune, trasnfuzie

intrauterina, daca varsta gestationala este sub 32-34 saptamani. Este inutil a


18/22

21

mentiona ca aceasta ultima procedura trebuie facuta doar in unitati spitalicesti cu

experienta in domeniu.

Postpartum, fatul afectat este preluat de catre serviciul de neonatologie,si tratat

intr-un serviciu de terapie intensiva

Determinarea gradului de afectare fetala se face in functie de titrul anticorpilor, care

se determina si lunar daca este cazul. Daca titrurile ating 1/16 sau mai mari, este

indicata o procedura de diagnosticinvaziva, in speta amniocenteza. Am amintit mai

sus ca bilirubina fetalaeste eliminata de fat in lichidul amniotic, astfel incat

concentratia bilirubinei in acest lichid este folosita a determina gradul de afectare

fetala (trebuie tinut cont totusi si de varsta sarcinii).

Daca titrurile anticorpilor sunt mici, este suficienta monitorizarea fetala prin

ecografie, care poate sa arate afectarea fetala prin descoperirea edemului, a ascitei,

a maririi de volum a abdomenului fetal,a ficatului si splinei fetale, etc.

Recent s-a pus la punct o metoda neinvaziva de determinare a afectarii fetale care

sa inlocuiasca amniocenteza, si care are la baza determinarea ecografica Doppler a

fluxului sanguin fetal (se foloseste artera cerebrala medie).

Toate aceste metode de determinare a gradului anemiei fetale sunt indirecte.

Singura metoda directa este punctia cordonului ombilical sub control echografic si

obtinerea de sange fetal care este studiat ulterior.

Preventia (profilaxia)

Singurul lucru care se poate face este vaccinarea antiD, prin injectarea de

gamaglobulina anti D, care va neutraliza hematiile Rh + ajunse in sangele gravidei.

Se injecteaza intre 50 si 300 micrograme de gamaglobulina in functie de cat sange

fetal se presupune ca a trecut de la fat la mama.

De aceea este important ca inainte de intreruperea unei sarcini, fiecare femeie sa

stie ce tip de Rh are. In cazul cand acesta este negativ, iar varsta de gestatie mai

mare de 12 saptamani, este necesara vaccinarea. Altfel, la o sarcina ulterioara va

aparea izoimunizarea cu complicatiile aratate.

Izoimunizarea apare binenteles numai in contexul unei incompatibilitati de Rh

(nepotriviri).

Mecanismul de producere al acestui fenomen este urmatorul : in cursul sarcinii se

pot produce hemoragii de la fat la mama astfel incat o cantitate din sangele fetal


19/22

22

trece in cel matern.Cel mai des acest lucru se intampla dupa saptamanile 32-35 de

sarcina, iar trecerea cea mai mare de sange fetal in cel matern se produce la

nastere, dar exista situatii cand apar si mai devreme :

Sarcina extrauterina

Amniocenteza (recoltarea de lichid amniotic)

Cordonocenteza (recotarea de sange din cordonul ombilical)

Avort spontan sau provocat

Decolare de placenta normal inserata

Punctie din vilozitatile coriale placentare

O femeie gravida care nu a avut avorturi in antecedente si este la prima sarcina are

mici sanse de a dezvolta izoimunizare.Exista insa posibilitatea aparitiei acesteia,

daca in cursul sarcinii actuale au loc anumite manevre, cum ar fi cerclajul (serclajul)

colului (interventie chirurgicala prin care se asigura continenta colului uterin prin

legarea lui cu nylon), amniocenteza, punctia de vilozitati coriale.

Dupa o sarcina ectopica (extrauterina) este deasemenea necesara vaccinarea.

Dupa fiecare avort spontan sau provocat cu varsta de gestatie mai mare de 12

saptamani se face vaccin.

Daca dupa nastere Rh copilului se dovedeste a fi pozitiv , se face din nou vaccinul.


20/22

23

Capitolul V

Metodologia si interpretarea rezultatelor

Materiale necesare :

- casete neutral din sistemul BIOVUE

- ser de cercetat

- eritrocite SCREEN FICIN -capac negru 1 si 2

- pipeta electronic din set BIOVUE

- termostat 37 C

- centrifuga

- lame bine degresate

- ser anti Rh OD

- eritrocite de cercetat

- ser fiziologic

1.Tehnica de lucru

- se determina Rh-ul pacientei (gravidei)

- sangele se recolteaza in eprubete de sticla ,fara anticoagulant

- pe o lama bine degresata de 10 ori mai mica se pun eritrocite de cercetat

(eritrocitele de la o gravida)

- se omogenizeaza cu un colt de lama bine degresata

- se asteapta 2-3 minute si se face citirea

Interpretarea rezultatului

- in cazul in care nu are loc aglutinarea, este Rh D negativ

-in cazul in care are loc aglutinarea RhD pozitiv si nu este nevoie de dozarea de

anticorpi

- se indica si determinare Rh-ului partener.

- in cazul in care partenerul are Rh negativ nu mai este nevoie de dozare de

anticorpi.

Dozarea de anticorpi se face in cazul unei femei gravide care are Rh D negativ,iar

partenerul are Rh pozitiv.


21/22

24

- se foloseste serul gravidei obtinut prin centrifugare

- se pregateste caseta Neutral BIOVUE

- se noteaza pe caseta numele gravidei

- cu ajutorul unei pipete normale se extrag 50 l eritrocite SCREEN FICIN 1 capac

negru (special pentru caseta neutral)

- intr-o eprubeta, respectiv 50l eritrocite SCREEN FICIN 2 capac negru in aceeasi

eprubeta

- se agita eprubeta pentru o omogenizare buna

- pipete BIOVUE se propacneaza la P1 si se adauga in caseta BIOVUE Neutral serul

de cercetat P1=40l

- pipete BIOVUE se propacneaza la P2 si se adauga in aceeasi jodeuri ale casetei

Neutral , peste serul de cercetat amestecul de eritrocite SCREEN FICIN(1+2) din

eprubete P2=10l

- caseta BIOVUE-Neutral se pune la termostat la 37C timp de 15 minute

- dupa cele 15 minute se scoate caseta din termostat si se centrifugheaza timp de 5

minute

- dupa centrifugare se face citirea : absenti

prezenti.

-in cazul in care anticorpii anti Rh D sunt prezenti se va face titrarea anticorpilor.

Tritarea se realizeaza in felul urmator:

- se pregatesc 9 eprubete fara anticoagulant

- se noteaza de la 1 pana la 9 fiecare eprubeta

- in fiecare eprubeta se pun 200l ser de cercetat

- se face dilutia,se barboteaza si se extrag 100l din prima eprubeta ,apoi se adauga

in eprubeta numarul 2 facandu-se aceeasi procedura pana la eprubeta numarul 9

-la ultima barbotare dilutia de 200 se arunca

- dupa terminarea dilutiilor din cele 9 eprubete se pregatesc doua casete de Neutral

BIOVUE

- se noteaza fiecare godeu al acestei casete de la 1-9 (fiecare caseta contine 6

godeuri)

- in fiecare godeu se adauga cu ajutorul pipetei BIOVUE fiind setata la programul P1

serul diluat din eprubetele notate 1-9

- din eprubeta 1 se adauga serul in godeul 1,din eprubeta 2 se adauga serul cu P1,in

godeul 2 si asa mai departe pana la eprubeta 9 ,se adauga serul din P1 in godeul 9


22/22

25

-se adauga peste ser,in fiecare godeu cu ajutorul pipetei BIOVUE setata la

programul P2 amestecul de eritrocite Screen Ficin preparat la inceputul tehnicii

- caseta se pune in termostat la 37C timp de 30 minute

- dupa expirarea timpului caseta se pune la centrifuga timp de 5 minute

- dupa centrifugare se face citirea

- interpretarea rezultatelor

- tipul se face in functie de citirea celor 9 godeuri ,respectiv de prezenta anticorpilor

in cele 9 godeuri

1 godeu- 1/2

2 godeu- 1/4

3 godeu- 1/8

4 godeu- 1/16

5 godeu -1/32

6 godeu- 1/64

7 godeu- 1/128

8 godeu- 1/256

9 godeu- 1/512

Se face buletin de analize,medicul stabilind tratamentul gravidei in functie de tipul

anticorpilor prezenti.

astmul bronsic

Documents

cat si in restul europei

urmari pana in secolul

credeaca viata dispare

a fost imaginata chiarde