analiza economico-financiara - elemente teoretice si aplicatii practice
TRANSCRIPT
Dorina Popa
ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ. ELEMENTE TEORETICE ŞI APLICAłII PRACTICE.
2
Cuprins
CUPRINS ...........................................................................................................................................2
CAPITOLUL I. BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE....................................................................................................................................4
1.1. DEFINIREA ŞI TIPURILE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE..........................................................4 1.2. ROLUL ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE. UTILIZATORII REZULTATELOR ACESTEIA...................5 1.3. OBIECTUL ŞI CONłINUTUL PROCESULUI DE ANALIZĂ ECONOMICO – FINANCIARĂ ..........................8 1.4. MĂRIMI UTILIZATE ÎN MĂSURAREA ECONOMICĂ ........................................................................10 1.5. METODA ŞI TEHNICILE ANALIZEI ECONOMICO–FINANCIARE .......................................................10 1.6. SISTEMUL DE INFORMAłII AL ANALIZEI ACTIVITĂłII ECONOMICO-FINANCIARE ...........................21
CAPITOLUL II. ANALIZA ACTIVITĂłII DE PRODUCłIE ŞI COMERCIALIZARE.........23
2.1. ANALIZA SITUAłIEI GENERALE A ACTIVITĂłII DE PRODUCłIE ŞI COMERCIALIZARE PE BAZA
INDICATORILOR GLOBALI VALORICI .................................................................................................23 2.1.1. Analiza dinamicii activităŃii pe baza indicatorilor valorici................................................23 2.1.2 Analiza raportului static şi a raportului dinamic dintre indicatorii valorici .......................25
2.2. ANALIZA CIFREI DE AFACERI.....................................................................................................27 2.2.1. Abordări conceptuale .......................................................................................................27 2.2.2. Analiza dinamicii cifrei de afaceri ....................................................................................28 2.2.3. Analiza structurii cifrei de afaceri.....................................................................................29 2.2.4. Analiza factorială a cifrei de afaceri.................................................................................31
2.3. ANALIZA VALORII ADĂUGATE ..................................................................................................35 2.3.1. Metode de determinare a valorii adăugate........................................................................36 2.3.2. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate.................................................................36 2.3.3. Analiza factorială a valorii adăugate................................................................................37
2.4. ANALIZA PRODUCłIEI FIZICE.....................................................................................................40 2.4.1. Analiza realizării programului de producŃie pe sortimente şi pe total ...............................40 2.4.2. Analiza structurii producŃiei .............................................................................................42 2.4.3. Analiza calităŃii produselor...............................................................................................44
CAPITOLUL III. ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE...........................................53
3.1. ANALIZA ASIGURĂRII RESURSELOR DE MUNCĂ ..........................................................................53 3.1.1. Analiza asigurării numărului de personal .........................................................................54 3.1.2. Analiza asigurării personalului în structură......................................................................55 3.1.3. Analiza calificării personalului.........................................................................................57
3.2. ANALIZA COMPORTAMENTULUI POTENłIALULUI UMAN .............................................................59 3.2.1. Analiza utilizării timpului de lucru al personalului ...........................................................60 3.2.2. Analiza mobilităŃii şi stabilităŃii personalului....................................................................62
3.3. ANALIZA EFICIENłEI UTILIZĂRII RESURSELOR UMANE................................................................65 3.3.1. Aprecierea nivelului şi abaterii productivităŃii muncii ......................................................65 3.3.2. Analiza factorială a productivităŃii muncii........................................................................66 3.3.3. Analiza căilor de creştere a productivităŃii muncii ............................................................69
CAPITOLUL IV. ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR MATERIALE..................................72
4.1. ANALIZA GESTIUNII MIJLOACELOR FIXE ....................................................................................72 4.1.1. Analiza volumului, dinamicii, structurii şi stării mijloacelor fixe ......................................73 4.1.2. Analiza utilizării extensive a mijloacelor fixe active..........................................................75 4.1.3. Analiza eficienŃei utilizării mijloacelor fixe.......................................................................76
4.2. ANALIZA GESTIUNII STOCURILOR DE MATERIALE .......................................................................82
3
4.2.1. Analiza dinamicii şi structurii stocurilor...........................................................................82 4.2.2. Analiza eficienŃei utilizării resurselor materiale................................................................83
CAPITOLUL V. ANALIZA CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII.........................................88
5.1. NOłIUNE ŞI CLASIFICARE ..........................................................................................................88 5.2. ANALIZA STRUCTURALĂ A CHELTUIELILOR ...............................................................................89 5.3. ANALIZA CHELTUIELILOR PE BAZA UNOR INDICATORI SINTETICI ................................................90
5.3.1. Analiza indicatorului “Cheltuieli la 1000 lei producŃie fabricată sau vândută”................90 5.3.2. Analiza indicatorului “Profitul potenŃial” ........................................................................93
5.4.ANALIZA CHELTUIELILOR PE ELEMENTE COMPONENTE ...............................................................94 5.4.1. Analiza cheltuielilor cu materii prime şi materiale............................................................94 5.4.2. Analiza cheltuielilor cu salariile directe............................................................................97 5.4.3.Analiza cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe .......................................................102 5.4.4.Analiza cheltuielilor cu dobânzile bancare ......................................................................105
5.5. ANALIZA COSTULUI PE UNITATE DE PRODUS ŞI ARTICOLE DE CALCULAłIE ................................107
CAPITOLUL VI. ANALIZA PERFORMANłELOR ÎNTREPRINDERII................................110
6.1. CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE – SURSĂ DE INFORMAłII ÎN ANALIZA PERFORMANłELOR
FINANCIARE ..................................................................................................................................110 6.2. ANALIZA REZULTATELOR .......................................................................................................112
6.2.1. Analiza structurală a rezultatelor ...................................................................................112 6.2.2. Analiza factorială a rezultatelor .....................................................................................114
6.3. ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE ...................................................................................118 6.3.1. Rata rentabilităŃii economice ..........................................................................................119 6.3.2. Rata rentabilităŃii financiare...........................................................................................120 6.3.3. Rata rentabilităŃii comerciale .........................................................................................121 6.3.4. Rata rentabilităŃii resurselor consumate .........................................................................122
6.4. ANALIZA RENTABILITĂłII PE BAZA PUNCTULUI CRITIC.............................................................123 6.5. ANALIZA FLUXURILOR DE NUMERAR .......................................................................................125
6.5.1. Capacitatea de autofinanŃare şi autofinanŃarea ..............................................................125 6.5.2. Fluxurile de numerar (cash-flow-ul) ...............................................................................126
CAPITOLUL VII. ANALIZA POZIłIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII.....................129
7.1. BILANłUL - SURSĂ INFORMAłIONALĂ DE BAZĂ PENTRU ANALIZA POZIłIEI FINANCIARE A
ÎNTREPRINDERII ............................................................................................................................129 7.2. BILANłUL FINANCIAR ............................................................................................................135 7.3. BILANłUL FUNCłIONAL ..........................................................................................................136 7.4. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR ........................................................................................137
7.4.1. Analiza fondului de rulment ............................................................................................137 7.4.2. Analiza nevoii de fond de rulment ...................................................................................139 7.4.3. Analiza trezoreriei ..........................................................................................................141 7.5.1. Analiza ratelor de structură ale activului ........................................................................142 7.5.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului .......................................................................144
7.5. ANALIZA RATELOR DE LICHIDITATE ŞI SOLVABILITATE ............................................................145 7.6. ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR............................................................................................146
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................150
4
Capitolul I. BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE
Obiective: ● cunoaşterea obiectului, tipologiei analizei economico-financiare şi a utilizatorilor rezultatelor
acesteia; ● prezentarea conŃinutului (etapelor) analizei economico-financiare; ● deprinderea cu mărimile utilizate, metodele, tehnicile şi procedeele analizei economico-
financiare; ● prezentarea sistemului de informaŃii şi a organizării activităŃii practice de analiză economico-
financiară.
1.1. Definirea şi tipurile analizei economico-financiare
Orice activitate desfăşurată în domeniul economic, social, cultural, financiar etc. are un obiectiv, un scop bine determinat; atingerea obiectivului presupune punerea în practică a unor concepŃii, determinări ştiinŃifice de o mare varietate, specifice domeniului respectiv.
Pentru o activitate economică, obiectivul de bază este, paralel cu satisfacerea unei nevoi sociale, mai mult sau mai puŃin cunoscute, mai mult sau mai puŃin comandate, realizarea unui profit. Atingerea obiectivului este condiŃionată de cunoaşterea aprofundată a situaŃiei reale a unităŃii, atât prin prisma unor manifestări exterioare, concretizate în nivelul atins de indicatori specifici, cât şi prin apropierea de esenŃa fenomenelor prin identificarea componentelor care au influenŃat nivelul indicatorilor şi a cauzelor primare care acŃionează asupra acestora. În acest mod, se pot propune măsuri de corecŃie necesare, care să imprime fenomenelor un comportament dorit, prestabilit.
Indiferent de situaŃia materială a unei întreprinderi, factorul principal care poate influenŃa mersul pozitiv al acesteia este cel uman. Ca urmare, este necesar ca echipei manageriale să i se pună la dispoziŃie informaŃii reale, operative, cât mai analitice, semnalând punctele critice, pentru a se putea interveni prompt şi eficient. În furnizarea acestor informaŃii, un rol important revine analizei economico-financiare.
Analiza reprezintă o metodă de cercetare care constă în descompunerea sau desfacerea unui întreg (obiect, fenomen sau proces) în elementele sale componente, în scopul identificării factorilor, cauzelor şi condiŃiilor care l-au generat şi l-au influenŃat.
Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, metode, tehnici, procedee şi instrumente care asigură tratarea informaŃiilor interne şi externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaŃia economico-financiară a unui agent economic, identificarea factorilor, cauzelor şi condiŃiilor care au determinat-o, precum şi a rezervelor interne de îmbunătăŃire a acesteia, din punctul de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane, materiale şi financiare.1
Putem spune că analiza economico-financiară presupune descompunerea unor fenomene şi procese complexe în elementele lor cele mai simple, studierea fiecărei componente în parte, cantitativ şi calitativ, reunirea acestor studii parŃiale în sinteză, cu scopul de a separa concluziile cu valenŃe pozitive de cele negative, formularea de variante de decizii posibile.
Diversitatea activităŃilor desfăşurate de către o întreprindere şi varietatea situaŃiilor concrete întâlnite au determinat necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fi structurate după mai multe criterii:
1 Maria Niculescu, Diagnostic economic, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 22.
5
a) În funcŃie de raportul dintre momentul analizei şi perioada de desfăşurare a fenomenului, analiza poate fi:
- analiză postfactum sau analiza realizării obiectivelor – se referă la studiul unor fenomene prezente şi trecute, pe care le analizează sub aspectul nivelului global înregistrat în sine, precum şi în comparaŃie cu o perioadă sau cu un nivel considerat semnificativ, inclusiv prin prisma influenŃelor pe componente şi factori în perioade trecute;
- analiza previzională (prospectivă) – presupune stabilirea, cu o anumită probabilitate, a evoluŃiei viitoare a fenomenelor şi componentelor acestora, în aceleaşi condiŃii de existenŃă sau luând în considerare şi alŃi factori decât cei cunoscuŃi; se bazează pe analiza post-factum; Analiza postfactum priveşte prezentul şi trecutul, bazându-se pe variabile certe, cunoscute, în timp ce analiza previzională vizează perspectiva activităŃii, bazându-se pe variabile incerte, presupuse.
b) Din punct de vedere al nivelului la care se realizează analiza, se deosebesc: - analiza macroeconomică – studiază fenomenele la nivelul economiei naŃionale sau al economiei
mondiale; - analiza mezoeconomică – cercetează fenomenele şi procesele la nivelul sectoarelor sau
ramurilor de activitate; - analiza microeconomică – studiază fenomenele şi procesele economico-financiare la nivelul
întreprinderii. c) În funcŃie de însuşirile esenŃiale ale fenomenelor urmărite, se disting:
- analiza cantitativă – îşi propune cercetarea fenomenelor, componentelor, factorilor prin determinări comensurative, exprimate prin număr, greutate, suprafaŃă, volum, durată, valoare etc;
- analiza calitativă – îşi propune desprinderea unor însuşiri esenŃiale, cât mai analitice posibil, care nu au o determinare cantitativă, ajungând cât mai aproape de esenŃa fenomenului; rolul său constă în elaborarea modelelor de analiză.
d) După modul de urmărire a fenomenelor în timp: - analiza statică – studiază fenomenele la un moment dat, relevând relaŃiile existente între
elementele şi factorii care determină o anumită poziŃie a fenomenului supus analizei; - analiza dinamică – cercetează fenomenele şi procesele economice în schimbarea lor, relevând
poziŃia acestora şi modificările survenite în diferite momente. e) După orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul:
analiza pe termen scurt (până la un an) – serveşte managementului întreprinderii pentru conducerea operativă a activităŃii;
analiza pe termen lung (peste un an) – implică şi deciziile strategice. f) În funcŃie de poziŃia analistului:
- analiza internă – are ca obiect sprijinirea conducerii întreprinderii în reglarea funcŃionării întreprinderii şi remedierea unor disfuncŃionalităŃi, analistul având o poziŃie privilegiată deoarece beneficiază de o serie de informaŃii despre întreprinderea analizată care nu sunt accesibile analiştilor externi;
- analiza externă – realizată de partenerii externi (bănci, investitori instituŃionali, clienŃi, furnizori, instanŃele de judecată etc.) interesaŃi în a-şi forma o opinie despre situaŃia economico-financiară a întreprinderii, pe baza informaŃiilor furnizate de analiza financiară.
1.2. Rolul analizei economico-financiare. Utilizatorii rezultatelor acesteia
Realizarea funcŃiilor întreprinderii (cercetare-dezvoltare, producŃie, comercială, de personal, financiar-contabilă) are loc prin exercitarea tuturor atributelor conducerii (adică previziune, organizare, coordonare, decizie şi control), fiecare dintre aceste atribute realizându-se prin intermediul anumitor tipuri de analiză.
Rolul şi funcŃiile analizei se realizează prin intermediul sistemului de factori identificaŃi pentru fiecare fenomen sau proces. Factorii reprezintă elementele definitorii şi punctul de plecare pentru orice
6
activitate. Aceştia sunt de o foarte mare varietate, de multe ori greu de identificat, dar o anumită sistematizare a lor după diverse criterii permite o mai uşoară localizare.
Astfel, dintre criteriile de clasificare a factorilor amintim: ● după natura lor, factorii pot fi: tehnici; organizatorici; economici; psihologici; sociali; biologici;
naturali etc. ● în funcŃie de rolul lor în cadrul unei relaŃii de cauzalitate:
– factori cantitativi - sunt de obicei uşor identificabili, contribuie la formarea fenomenului prin însumare;
– factori calitativi - sunt legaŃi de natura fenomenului, au o exprimare cantitativă, determină în mod hotărâtor existenŃa ca atare a fenomenului;
– factori structurali - apar în condiŃiile în care factorul cantitativ se compune din mai multe elemente; factorul structural acŃionează prin cel cantitativ, dar datorită existenŃei factorului calitativ.
● după modul de acŃiune: – factori direcŃi - care influenŃează nemijlocit fenomenul complex; – factori indirecŃi - acŃionează asupra fenomenului printr-un intermediar.
● în funcŃie de efortul unităŃii: – factori dependenŃi – acŃionează asupra fenomenelor prin deciziile interne ale unităŃii; – factori independenŃi – acŃiunea lor se datorează unor cauze obiective, independente de
procesul managerial propriu al unităŃii. ● după izvorul acŃiunii lor:
– factori interni (endogeni), legaŃi de elemente din interiorul unităŃii; – factori externi (exogeni), care influenŃează din exterior fenomenele şi procesele din unitate.
● după gradul de sintetizare: – factori simpli – de obicei uşor identificabili; – factori complecşi (sintetici) – de obicei reprezintă anumite combinări ale factorilor simpli –
în procesul de analiză, aceştia se descompun pe factori simpli într-un sistem “arbore”. În analiza fenomenelor şi proceselor economice este indicat să se aibă în vedere cât mai mulŃi
factori şi cât mai analitici, pentru că în acest mod se pot identifica mai multe direcŃii de acŃiune, se poate ajunge la identificarea cauzelor primare care influenŃează fenomenele şi procesele din întreprindere.
Utilizatorii informaŃiilor furnizate de analiza economico-financiară sunt clasificaŃi în
numeroase moduri, în funcŃie de relaŃia în care se află cu agentul economic respectiv şi/sau tipul de informaŃie cerut.2 Astfel, putem vorbi de utilizatori interni ai informaŃiei economico-financiare (managerii şi angajaŃii întreprinderii sau reprezentanŃii acestora), utilizatori externi (acŃionarii, creditorii, furnizorii, clienŃii, statul, publicul) şi respectiv utilizatori intermediari, reprezentaŃi de analiştii financiari şi presa de specialitate. 1. Utilizatori interni Managementul firmei utilizează sau ar trebui să utilizeze în mod frecvent analiza propriilor rezultate şi performanŃe financiare prin raportare la rezultatele înregistrate la nivelul ramurii sau al concurenŃilor, pentru a-şi localiza astfel propria poziŃie. Pe baza analizei economico-financiare, conducerea întreprinderii poate determina nivelul până la care sau de la care strategiile şi operaŃiunile pot fi întreprinse, Ńinând seama atât de obiectivele proprii, cât şi de scopurile şi interesele acŃionarilor şi creditorilor, cum ar fi: maximizarea averii acŃionarilor, asigurarea unei structuri financiare cât mai corespunzătoare, obŃinerea surselor de finanŃare de pe piaŃă în condiŃii favorabile întreprinderii şi asigurarea măsurilor privind achitarea datoriilor la scadenŃă. SalariaŃii sunt interesaŃi îndeosebi de securitatea locurilor de muncă şi negocierea salariilor, pentru majoritatea acestora întreprinderea reprezentând unica sursă de venituri. SalariaŃii, precum şi sindicatele în calitatea lor de “parteneri sociali” sunt interesaŃi de informaŃiile privind stabilitatea şi profitabilitatea întreprinderii lor, precum şi de informaŃiile care le permit să evalueze capacitatea
2 N. Georgescu, Analiza bilanŃului contabil, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, pag. 248-254.
7
întreprinderii de a oferi posibile măriri de salarii, pensii şi acordarea altor avantaje, precum şi oportunităŃi profesionale. 2. Utilizatori externi Furnizorii de capital AcŃionarii, investitorii actuali sau potenŃiali, sunt interesaŃi, în primul rând, de calcularea valorii întreprinderii, de riscul inerent investiŃiilor în care s-au angajat sau intenŃionează să se angajeze, de performanŃele curente ale investiŃiilor realizate şi aşteptările privind rentabilitatea viitoare. Investitorii sunt interesaŃi, de asemenea, să urmărească modul în care managementul controlează şi orientează resursele întreprinderii în interesul acŃionarilor, astfel încât să poată evidenŃia managementul eficient şi să ia decizii în consecinŃă. Creditorii financiari au obiective diferite de cei care participă la capitalul social al întreprinderii, ei urmărind în principal capacitatea de plată a acesteia, respectiv adecvarea fluxului de lichidităŃi la nivelul îndatorării. Principalii indicatori care îi interesează pe creditori sunt: gradul de îndatorare, lichiditatea, solvabilitatea, rentabilitatea costurilor şi gradul de acoperire a cheltuielilor. Băncile şi alŃi investitori sunt o categorie de utilizatori interesată îndeosebi de urmărirea capacităŃii de plată şi a gradului de îndatorare a firmei, analizând capacitatea întreprinderii de a-şi achita obligaŃiile, lichiditatea şi solvabilitatea acesteia. Partenerii de afaceri Furnizorii sunt interesaŃi de evaluarea solvabilităŃii partenerilor comerciali şi de alte informaŃii care să le permită să aprecieze dacă vor fi respectate termenele de plată, pentru iniŃierea şi dezvoltarea viitoare a afacerilor cu aceştia, pentru creşterea sau micşorarea volumului vânzărilor prin acordarea, respectiv anularea de facilităŃi comerciale. ClienŃii sunt interesaŃi de informaŃiile despre sănătatea financiară a partenerilor în vederea evaluării continuităŃii activităŃii pentru a putea aprecia eventualele efecte nefavorabile ale problemelor financiare ale furnizorilor asupra propriilor activităŃi (scăderea calităŃii, discontinuităŃi în aprovizionare etc.), în special atunci când sunt interesaŃi de o colaborare pe termen lung cu întreprinderea respectivă sau sunt dependenŃi de aceasta. Statul AdministraŃiile fiscale. Ca utilizator al informaŃiilor furnizate de documentele de sinteză, statul, în calitate de “garant al interesului general” este cel mai adesea reprezentat de AdministraŃia fiscală şi îşi asigură o parte semnificativă din veniturile bugetului statului prin impozitarea întreprinderilor. În Ńările unde contabilitatea este conectată la fiscalitate, informaŃiile furnizate de documentele de sinteză servesc determinării masei profitului impozabil, a impozitului pe profit sau venit, a taxei pe valoarea adăugată, a celorlalte impozite şi taxe. Ele constituie şi un mijloc de control al AdministraŃiei fiscale care are dreptul să verifice corectitudinea declaraŃiilor fiscale. Guvernul şi organizaŃiile cvasiguvernamentale trebuie să formuleze politicile economice, să conducă economia şi să monitorizeze anumite zone economice. Prin agregarea informaŃiilor economico-financiare de la nivel microeconomic, se determină indicatorii macroeconomici pe baza cărora se pot evalua corect performanŃele diferitelor sectoare economice, şi, de asemenea, se poate aprecia feed-back-ul politicilor promovate şi impactul întreprinderii în mediul înconjurător. AutorităŃile locale au ca scop asigurarea unor niveluri ridicate de performanŃă economico-financiară în zona de autoritate, inclusiv prin utilizarea pârghiilor de care dispun (acordarea de facilităŃi, atragerea investitorilor etc.) pentru sprijinirea industriilor care sunt primordiale în zona pe care o administrează. Publicul
SituaŃiile financiare pot ajuta publicul prin oferirea de informaŃii despre evoluŃia recentă şi tendinŃele legate de prosperitatea anumitor întreprinderi şi a sferei activităŃii acestora, în evaluarea impactului economic şi social al întreprinderii, dar în general publicul are un interes modest pentru informaŃiile economico-financiare, ca urmare a limitării accesului datorită limbajului specific şi absenŃei unei literaturi financiare pentru publicul general. 3. Utilizatori intermediari
8
Analiştii şi consultanŃii se regăsesc fie ca firme de consultanŃă pentru furnizorii de capital, fie ca agenŃii de rating care produc şi furnizează informaŃii economico-financiare.
ConsultanŃii (auditori, experŃi) asigură verificarea şi certificarea conturilor anuale şi îşi exprimă opinia cu privire la realitatea, transparenŃa şi corectitudinea datelor pe care acestea le cuprind, pentru a spori încrederea utilizatorilor informaŃiilor contabile şi financiare în corectitudinea acestora.
Analiştii financiari şi presa de specialitate intermediază înŃelegerea informaŃiilor cuprinse în documentele de sinteză şi contribuie substanŃial la formarea intenŃiei de investiŃii. În ce priveşte evoluŃia analizei financiare în ultimele decenii, pot fi evidenŃiate schimbările determinate de fenomene precum: explozia produselor informatice adaptate nevoilor de analiză tot mai complexe; dezvoltarea pieŃelor bursiere; apariŃia de noi instrumente de plasament şi speculaŃie. Organele de urmărire penală sau instanŃele de judecată apelează în mod frecvent la expertiza contabilă judiciară pentru soluŃionarea litigiilor între participanŃii la activitatea economico-socială. Tribunalele se sprijină, în bună măsură, pe informaŃiile oferite de documentele financiar-contabile pentru a evalua posibilităŃile de redresare a unei întreprinderi aflată în dificultate. Organele administraŃiei locale sau centrale utilizează informaŃii financiare pentru cunoaşterea situaŃiei întreprinderilor care solicită ajutoare.
1.3. Obiectul şi conŃinutul procesului de analiză economico – financiară
Analiza economico – financiară, ca disciplină, are ca obiect de studiu fenomenele şi procesele din domeniul economic şi financiar, la nivel micro, pe care le studiază sub aspectul descompunerii pe factori, cantitativ şi calitativ; stabileşte relaŃiile de cauzalitate între factori, influenŃele cantitative şi calitative pe care le au asupra fenomenului: pe această bază, se formulează concluziile cu caracter de sinteză, de apreciere a situaŃiei concrete a fenomenului analizat şi se propun variantele de corecŃie necesare, astfel încât să se asigure amplificarea influenŃelor pozitive, respectiv diminuarea sau eliminarea influenŃelor negative, pentru a se putea imprima fenomenului un comportament dorit, normal.
În realizarea obiectului său de studiu, analiza se constituie într-o anumită etapizare, care conferă conŃinutul acestui proces. Indiferent de fenomenul sau procesul abordat în studiu, trebuie parcurse următoarele etape:
a) delimitarea exactă a obiectului analizat, care înseamnă fapte, procese, fenomene, rezultate. Delimitarea înseamnă definirea exactă a fenomenului, poziŃionarea acestuia în timp, în spaŃiu, cantitativ şi calitativ.
b) identificarea componentelor, a factorilor, a cauzelor care au putut contribui la realizarea unui anumit nivel al fenomenelor. Pornind de la manifestarea exterioară, sub forma unor indicatori, pe baza relaŃiilor de cauzalitate reciprocă, pe baza conŃinutului obiectiv al fenomenului respectiv, prin abstractizare ştiinŃifică se vor identifica toŃi factorii care au putut influenŃa nivelul fenomenului. NoŃiunea de componentă înseamnă fiecare element care contribuie într-o anumită măsură la formarea fenomenului, iar prin factor se înŃelege forŃa motrice ce provoacă apariŃia, dezvoltarea sau dispariŃia unei componente. În această etapă se va stabili că un fenomen F depinde de “i” factori sau componente, într-o anumită relaŃie funcŃională.
c) stabilirea relaŃiei de cauzalitate între factori şi fenomen şi înscrierea acesteia într-un model care se va utiliza în analiză. Modelul se bazează pe relaŃia de cauzalitate obiectivă între factori şi fenomen, astfel încât, aplicând diferite procedee de analiză cantitativă să se poată stabili contribuŃia fiecărui factor ca sens şi mărime asupra nivelului înregistrat de fenomen.
Între factorii care determină un fenomen şi fenomenul respectiv pot exista două tipuri de legături, rezultând deci două tipuri de modele de analiză şi anume:
– modele deterministe; – modele statistice (stohastice). Modele deterministe sunt acelea în care un fenomen se exprimă printr-o relaŃie funcŃională
univocă de factori, asupra cărora se efectuează operaŃiuni asimetrice (sumă, diferenŃă, produs sau raport) respectiv combinaŃii ale acestor operaŃiuni. RelaŃia este univocă, între factori şi fenomen nu se
9
interpun alte variabile, modificarea unui factor determină întotdeauna o modificare de acelaşi tip a fenomenului, condiŃionat de poziŃia factorului în model.
Dacă:
ed
cbaF
⋅
−+=
unde: F → fenomen a, b, c, d, e → factori
Rezultă că o creştere a factorului “a” determină o creştere a fenomenului F, întrucât “a” se află în relaŃie direct proporŃională cu F; dacă “c” creşte, F scade; dacă “d” scade, F creşte etc.
Modelele statistice sunt acelea în care între factori şi fenomen se interpun anumiŃi parametri care pot înregistra mărimi şi sensuri diferite, în funcŃie de condiŃiile concrete de existenŃă a fenomenului. Parametrii sunt ataşaŃi factorilor astfel încât corespondenŃa dintre factori şi fenomen este neunivocă, aceeaşi modificare a unui factor putând să determine variaŃii diferite ale fenomenului, în funcŃie de sensul şi mărimea parametrilor.
Deci: F= f (aixi)
ni ,1=
unde: F → fenomen, xi → factori, ai → parametri Unul şi acelaşi fenomen economic poate fi analizat atât prin modele deterministe, cât şi
statistice. OpŃiunea depinde de scopul cercetării şi de factorii care prezintă interes în explicitarea fenomenului.
d) măsurarea influenŃei fiecărui factor asupra nivelului, respectiv asupra modificării fenomenului. În această fază se va aplica un anumit procedeu tehnic, în funcŃie de tipul de legătură dintre factori şi fenomen.
Pentru modificarea nivelului fenomenului între două stări “t” şi “b” se poate utiliza relaŃia:
+=−=∆
0bt FFF
ni
xfF i
,1
)(
=
=
unde: “t” poate fi starea curentă “b” este o stare de bază, considerată semnificativă. Rezultatul abaterii ∆F poate fi pozitiv, negativ sau valoarea zero. Indiferent de rezultat, analiza
trebuie să continue prin prisma descompunerii pe factori şi a măsurării influenŃelor, întrucât la nivelul întregului fenomen poate apărea compensarea influenŃelor pozitive cu cele negative; este însă important să se cunoască fiecare influenŃă, pozitivă sau negativă, pentru a se putea acŃiona în mod corespunzător.
De exemplu: ∆F = 0 ∆F(x1) = + 5 ∆F(x2) = – 5 Deci, fenomenul F nu înregistrează modificări între cele două stări; dar se constată că factorii
de care depinde (x1 şi x2) influenŃează cu aceeaşi mărime “5”, dar în sensuri opuse. Nu întotdeauna sensul matematic al modificării unui fenomen este identic cu cel economic;
aceasta depinde de conŃinutul concret al fenomenului (cum ar fi: creşterea profitului–pozitiv economic; creşterea producŃiei rebutate – negativ economic).
e) sintetizarea rezultatelor analizei cantitative şi valorificarea cu ajutorul analizei calitative a tabloului influenŃelor. Se separă factorii cu influenŃă pozitivă de cei cu influenŃă negativă; se aprofundează analiza influenŃelor negative în sensul determinării cauzelor primare care le-au determinat un anumit comportament considerat nefiresc. În această fază trebuie reunite cunoştinŃe teoretice din domenii legate de natura fenomenului, dar şi practice rezultate din documentare la faŃa locului. Astfel, se pot semnala cu operativitate punctele critice ale activităŃii, locurile înguste ale acesteia, pentru a se putea interveni cât mai rapid şi eficient.
f) elaborarea unor măsuri de corecŃie necesare, astfel încât să se amplifice influenŃele pozitive şi să se diminueze sau să se elimine influenŃele negative. Măsurile sunt legate direct de cauzele care au
10
generat influenŃele negative, dar pentru a se putea acŃiona asupra lor trebuie formulate variante posibile de decizii, din care se selectează cele optime, urmărindu–se aplicarea lor în practică.
1.4. Mărimi utilizate în măsurarea economică
La nivelul tuturor agenŃilor economici, finalitatea oricărui tip de activitate se exprimă cu ajutorul indicatorilor economico-financiari. Indicatorul este o mărime care exprimă cifric un aspect sau un grup de aspecte ce caracterizează un fenomen, un proces sau o activitate economică, definite în timp, spaŃiu sau ca structură organizatorică.3 El poate să apară ca rezultat cifric al unei numărări sau măsurări, al unei prelucrări de date sau informaŃii şi reprezintă instrumentul operaŃional fundamental al cercetării fenomenelor economice.
Cu toată diversitatea lor, indicatorii economico-financiari pot fi grupaŃi în: • indicatori ai resurselor (umane, materiale, financiare, informaŃionale); • indicatori ai consumului de resurse (indicatori ai cheltuielilor); • indicatori de rezultate (efecte) cunoscuŃi şi sub denumirea de solduri intermediare de
gestiune; • indicatori de eficienŃă care se obŃin prin comparaŃia eforturilor depuse pentru o activitate şi
efectele (rezultatele) obŃinute. EvoluŃia indicatorilor este prezentată cu ajutorul seriilor cronologice care sunt un şir de valori,
ordonate în funcŃie de timp, ale unui indicator economic sau social, care prezintă date referitoare la evoluŃia procesului economic.
Indicatorii pot fi exprimaŃi în mărimi absolute, mărimi relative şi mărimi medii. Mărimile absolute exprimă cantitativ, fizic sau valoric, volumul sau nivelul unor fenomene,
procese sau stări ale economicului. Aceste mărimi rezultă din operaŃii de numărare, de cumulare sau scădere. Elementele care stau la baza acestor mărimi trebuie să aibă omogenitate, să fie de aceeaşi natură şi să poată fi măsurate.
Mărimile relative sunt calculate pentru a permite compararea mărimilor absolute în timp, în spaŃiu sau ca structură. Ele se obŃin prin raportarea nivelelor absolute ale termenului de comparat la termenul bază de comparaŃie. Indicii apar ca mărimi relative de variaŃie în timp, în spaŃiu sau din punct de vedere calitativ, exprimându-se printr-un raport simplu sau procentual între două niveluri ale aceluiaşi indicator, raportate la două perioade de timp diferite (indici ai variaŃiei în timp), la două unităŃi teritoriale diferite (două întreprinderi sau ramuri), sau la două unităŃi calitative diferite (producŃia realizată faŃă de producŃia prevăzută).
Mărimile medii constituie instrumente principale de cunoaştere a fenomenelor având o mare aplicabilitate practică. Prin intermediul acestora se sintetizează, în elemente caracteristice, nivelurile individuale, ajungându-se la generalizări în caracterizarea ansamblului.
Calculul mărimilor medii se bazează pe principiul compensării reciproce a influenŃelor pozitive sau negative ale unor factori întâmplători, reflectându-se prin intermediul lor influenŃele factorilor esenŃiali, cu acŃiune sistematică.
Cel mai frecvent întâlnite sunt: media aritmetică, media armonică, media pătratică, media geometrică, media cronologică, calculate ca medii simple sau ponderate.
1.5. Metoda şi tehnicile analizei economico–financiare
Pentru realizarea obiectului său de studiu, analiza utilizează metode de cercetare şi tehnici de evaluare cantitativă şi de apreciere calitativă.
Metoda este calea generală urmată de cercetător pentru realizarea obiectului de studiu al unei discipline ştiinŃifice sau ştiinŃe. Această cale este particularizată pe specificul fiecărei ştiinŃe. 3 I. Mihai, A. Buglea, P. Ştefea, Analiza financiară a întreprinderii. Îndrumător merodologic, Editura Marineasa, Timişiara, 1999.
11
În ceea ce priveşte metoda analizei economico-financiare, se pot desprinde două laturi ale acesteia, şi anume: analiza calitativă şi analiza cantitativă.
1) Analiza calitativă vizează descoperirea esenŃei unui fenomen, stabilirea legăturilor de cauzalitate între fenomene, între fenomen şi factorii săi de influenŃă. Rezultatul acestei laturi a analizei este construirea modelelor care exprimă legăturile respective şi interpretarea rezultatelor analizei cantitative.
Principalele metode ale analizei calitative sunt: modelarea, comparaŃia, diviziunea, gruparea şi generalizarea.
a) Modelarea fenomenelor economico-financiare Modelul într-o accepŃiune generală, constituie un instrument al cunoaşterii bazat pe
reprezentarea simplificată a realităŃii. Din punct de vedere al formei de reprezentare a fenomenului se disting trei tipuri de modele:
imitative, analogice şi simbolice. Modelele imitative sunt cele în care proprietăŃile caracteristice ale fenomenului sunt exprimate prin
ele însele, dar de obicei la o altă scară (exemplu: fotografii, hărŃi, machete etc.). Modelele imitative sunt modele materiale.
Modelele analogice folosesc analogia, adică cu anumite proprietăŃi se reprezintă alte proprietăŃi (de exemplu graficele cu ajutorul cărora se reprezintă evoluŃii, structuri, tendinŃe ale fenomenelor cercetate).
Modelele simbolice se bazează pe utilizarea simbolurilor în reprezentarea fenomenelor. b) ComparaŃia Emiterea aprecierilor asupra fenomenelor cercetate nu poate fi efectuată fără raportarea la o
valoare de referinŃă considerată ca normală. În funcŃie de criteriul care stă la baza comparaŃiei distingem: − comparaŃii în timp, când se compară fenomenul în diferite momente ale evoluŃiei; − comparaŃii în spaŃiu, când se compară rezultatele obŃinute între structurile aceleiaşi
întreprinderi, între rezultatele întreprinderii analizate şi cele ale altor întreprinderi similare sau cu cele medii pe ramură);
− comparaŃii mixte (în timp şi spaŃiu); − comparaŃii cu caracter special, pentru care intervin şi alte criterii în afara celor de mai sus
(în special cu ocazia definirii strategiilor de dezvoltare sau prin raportare la un caz tip, ca de exemplu: întreprindere în dificultate, întreprinderi aflate în faza de creştere puternică etc.)
Pentru ca rezultatele comparaŃiei să fie fiabile este necesar ca datele să aibă un conŃinut omogen, să fie exprimate într-un etalon comparabil şi să se respecte principiul permanenŃei metodelor de calcul.
c) Diviziunea şi descompunerea rezultatelor Rezultatele activităŃii întreprinderii reflectate prin diferiŃi indicatori economico-financiari se
divid, se descompun pentru a asigura profunzimea studierii lor, pentru a se localiza factorii şi cauzele acŃiunii lor în timp şi în spaŃiu, pentru o evaluare pertinentă a realităŃii.
Diviziunea este metoda de studiere a fenomenelor economico-financiare prin pătrunderea în structurile lor şi constă în descompunerea fenomenelor şi proceselor cercetate în elemente componente. Prin utilizarea metodei diviziunii se determină contribuŃia fiecărui element la formarea, dezvoltarea şi abaterea totală a fenomenului analizat şi, de asemenea, se localizează în spaŃiu şi timp provenienŃa rezultatelor şi a cauzelor acestora.
Un fenomen poate fi descompus după mai multe criterii, dintre care cele mai des întâlnite sunt: − diviziunea după timpul de formare a rezultatelor (semestre, trimestre, luni, zile, ore) are
scopul de a localiza contribuŃia diferitelor unităŃi de timp la formarea rezultatului total, de a evidenŃia abaterile de la tendinŃa generală de manifestare în timp a fenomenului de la ritmul programat, permiŃând urmărirea ritmicităŃii în producerea fenomenului analizat;
− diviziunea după locul de formare a rezultatelor (întreprindere, secŃie, atelier, loc de muncă) are scopul de a evidenŃia gradul de participare a fiecărui loc analizat la obŃinerea rezultatului;
− diviziunea pe părŃi sau elemente componente specifice naturii rezultatului asigură cercetarea laturii esenŃiale a formării şi dezvoltării acestuia.
12
d) Gruparea informaŃiilor, ca metodă de cercetare a analizei economico-financiare, presupune împărŃirea entităŃii cercetate pe categorii omogene de unităŃi, după variaŃia uneia sau mai multor caracteristici alese în funcŃie de scopul cercetării şi de natura fenomenului studiat Alegerea caracteristicilor de grupare presupune o analiză multilaterală a fenomenului studiat şi are rolul de a separa tipurile calitative conturate în cadrul colectivităŃii cercetate. De exemplu, gruparea forŃei de muncă pe categorii, grupe de vârstă, sex, pregătire profesională, etc. e) Generalizarea – înseamnă valorificarea întregului complex de informaŃii care rezultă din analiza cantitativă. În această fază, prin interpretarea corectă a rezultatelor cantitative, prin luarea în considerare a legăturilor de cauzalitate, pe calea abstractizării ştiinŃifice şi prin utilizarea experienŃei ştiinŃifice şi practice, se formulează concluziile cu privire la comportamentul trecut al fenomenului, la factorii care au influenŃat acel comportament, la cauzele primare generatoare de modificări ale factorilor.
2) Analiza cantitativă – are ca scop exprimarea cantitativă a comportamentului unui fenomen, precum şi a factorilor de influenŃă. În efectuarea acestei analize se folosesc diverse tehnici şi procedee, diferenŃiate în general după modelul de legătură dintre factori şi fenomen. Astfel, pentru modelele deterministe se utilizează metoda schimbării succesive a factorilor (substituŃia în lanŃ); pentru modele de tip statistic, se foloseşte analiza regresională şi corelaŃia; ca etape intermediare ale diverselor determinări cantitative se pot utiliza calculul matriceal, cercetări operaŃionale etc.
A) Metoda schimbării succesive a factorilor (substituŃia în lanŃ ) Se utilizează în cazul relaŃiilor de tip determinist în care dependenŃa factorilor se materializează
în relaŃii matematice de produs sau raport şi are la bază câteva principii de aplicare, şi anume: ● necesitatea identificării naturii factorilor; din totalitatea factorilor legaŃi de fenomenul analizat
trebuie separaŃi cei care sunt de natură cantitativă de cei calitativi. De menŃionat faptul că această grupare este necesară numai pentru stabilirea ordinii de condiŃionare a fenomenului de către factori, dar şi factorul calitativ are o determinare cantitativă. Natura calitativă este recunoscută pe baza a două criterii şi anume:
- se exprimă în aceleaşi unităŃi de măsură cu fenomenul studiat; - are aceeaşi natură economică cu fenomenul studiat.
● stabilită fiind ordinea de condiŃionare a fenomenului de către factori, ceea ce înseamnă că cel mai aproape de fenomen, deci primul ca relaŃie de condiŃionare, se află factorul calitativ, urmat de cel structural şi cantitativ(i), ordinea de substituire a factorilor este inversă ordinii de condiŃionare; se începe cu factorul (factorii) cantitativ(i), se continuă cu cel structural şi, ultimul factor este cel calitativ.
● un factor substituit se menŃine la nivelul curent (efectiv) până se epuizează toŃi factorii din model; factorul a cărui influenŃă nu a fost calculată (care nu a fost substituit) rămâne la valoarea din baza de comparaŃie A substitui un factor înseamnă a înlocui nivelul său dintr-o perioadă de bază sau prevăzut a se realiza, respectiv orice alt nivel care prezintă interes, cu nivelul realizat efectiv. Pentru o mai facilă aplicare, baza care se substituie se notează cu indice “0” (zero), iar nivelul cu care se substituie se notează cu indice “1” (unu).
Aplicarea procedeului substituŃiei în diverse modele deterministe se realizează conform
relaŃiilor care se prezintă mai jos. 1. Modelul determinist de produs de factori.
Deci, un fenomen F se prezintă sub forma:
dcbaF ⋅⋅⋅= în care factorul “d” este calitativ. 1.1. Modificarea fenomenului şi influenŃa factorilor sub formă absolută
13
00001111010/1
F dcbadcbaFF ⋅⋅⋅−⋅⋅⋅=−=∆
din care: 0000100000001)a( dcb)aa(dcbadcbaF ⋅⋅⋅−=⋅⋅⋅−⋅⋅⋅=∆
0001100010011)b( dc)bb(adcbadcbaF ⋅⋅−⋅=⋅⋅⋅−⋅⋅⋅=∆
0011100110111)c( d)cc(badcbadcbaF ⋅−⋅⋅=⋅⋅⋅−⋅⋅⋅=∆
)dd(cbadcbadcbaF 0111101111111)d( −⋅⋅⋅=⋅⋅⋅−⋅⋅⋅=∆
Se verifică egalitatea:
∆∆∆∆F = ∆∆∆∆F(a) + ∆∆∆∆F(b) + ∆∆∆∆F(c) + ∆∆∆∆F(d)
adică modificarea totală a fenomenului din starea “0” în starea “1” este egală cu suma modificărilor fenomenului determinate de cei patru factori.
De exemplu:
∆∆∆∆F = 15 unităŃi
∆∆∆∆F(a) = + 5 ∆∆∆∆F(b) = − 12 ∆∆∆∆F(c) = + 8 ∆∆∆∆F(d) = + 14
Deci, fenomenul F creşte cu 15 unităŃi:
- sub influenŃa factorului “a” creşte cu 5 unităŃi - sub influenŃa factorului “b” scade cu 12 unităŃi - sub influenŃa factorului “c” creşte cu 8 unităŃi - sub influenŃa factorului “d” creşte cu 14 unităŃi
Într-o astfel de relaŃie, factorii se află într-o legătură directă cu fenomenul; deci, factorii înregistrează o modificare în acelaşi sens cu influenŃa asupra fenomenului; mărimea modificării factorului este diferită de influenŃa factorului asupra modificării fenomenului, întrucât în model mai intervin şi ceilalŃi factori, cu alte cuvinte:
∆∆∆∆F(a) ≠ ∆∆∆∆a , unde: 01 aaa −=∆
1.2. Modificarea fenomenului şi influenŃa factorilor sub formă relativă (pe baza ritmului):
100)1dcba
dcba(100)1
F
F(100)1I(R
0000
1111
0
10/1F
0/1F ⋅−
⋅⋅⋅
⋅⋅⋅=⋅−=⋅−=
Ritmul se determină ca diferenŃă între indicele fenomenului şi coeficientul 1, pentru exprimare
procentuală se înmulŃeşte cu 100. Din ritmul total se separă influenŃa factorilor, Ńinând cont de faptul că la indice, baza de comparaŃie (numitorul) rămâne neschimbată, fiind F0, adică substituŃia se realizează numai cu privire la numărător.
100)1I(100)1a
a(100)
dcba
dcba
dcba
dcba(100)1
dcba
dcba(R a
0
1
0000
0000
0000
0001
0000
00010/1)a(F ⋅−=⋅−=⋅
⋅⋅⋅
⋅⋅⋅−
⋅⋅⋅
⋅⋅⋅=⋅−
⋅⋅⋅
⋅⋅⋅=
14
100)1I(I100)a
a
ba
ba(100)
dcba
dcba
dcba
dcba(R ba
0
1
00
11
0000
0001
0000
00110/1)b(F ⋅−⋅=⋅−
⋅
⋅=⋅
⋅⋅⋅
⋅⋅⋅−
⋅⋅⋅
⋅⋅⋅=
100)1I(II100)ba
ba
cba
cba(100)
dcba
dcba
dcba
dcba(R cba
00
11
000
111
0000
0011
0000
01110/1)c(F ⋅−⋅⋅=⋅
⋅
⋅−
⋅⋅
⋅⋅=⋅
⋅⋅⋅
⋅⋅⋅−
⋅⋅⋅
⋅⋅⋅=
100)1I(III100)dcba
dcba
dcba
dcba(R dcba
0000
0111
0000
11110/1)d(F ⋅−⋅⋅⋅=⋅
⋅⋅⋅
⋅⋅⋅−
⋅⋅⋅
⋅⋅⋅=
RelaŃiile de mai sus exprimă influenŃele factorilor asupra ritmului fenomenului pe baza
indicilor factorilor. Se verifică şi în acest caz egalitatea:
0/1)d(F
0/1)c(F
0/1)b(F
0/1)a(F
0/1F RRRRR +++=
De exemplu: %50/1 +=FR
%1R )a(F += %2R )b(F −= %4R )c(F += %2R )d(F +=
adică, F creşte cu 5% în starea “1” faŃă de starea “0”, factorul “a” determinând o creştere a lui F cu 1%, factorul “b” o scădere a lui F cu 2%, factorul “c” o creştere a lui F cu 4% , factorul “d” o creştere a lui F cu 2%.
Pentru stabilirea modificării fenomenului şi a influenŃei factorilor sub formă relativă se mai pot
utiliza şi relaŃiile:
100F
100)F
dcba
F
dcba(100)1
F
F(100)1I(R
0
0/1F
0
0000
0
1111
0
10/1F
0/1F ⋅
∆=⋅
⋅⋅⋅−
⋅⋅⋅=⋅−=⋅−=
din care:
100F
100F
dcb)aa(100)
F
dcba
F
dcba(R
0
0/1)a(F
0
00001
0
0000
0
00010/1)a(F ⋅
∆=⋅
⋅⋅⋅−=⋅
⋅⋅⋅−
⋅⋅⋅=
100F
100F
dc)bb(a100)
F
dcba
F
dcba(R
0
0/1)b(F
0
00011
0
0001
0
00110/1)b(F ⋅
∆=⋅
⋅⋅−⋅=⋅
⋅⋅⋅−
⋅⋅⋅=
100F
100F
d)cc(ba100)
F
dcba
F
dcba(R
0
0/1)c(F
0
00111
0
0011
0
01110/1)c(F ⋅
∆=⋅
⋅−⋅⋅=⋅
⋅⋅⋅−
⋅⋅⋅=
100F
100F
)dd(cba100)
F
dcba
F
dcba(R
0
0/1)d(F
0
01111
0
0111
0
11110/1)d(F ⋅
∆=⋅
−⋅⋅⋅=⋅
⋅⋅⋅−
⋅⋅⋅=
Rezultă că influenŃa unui factor asupra modificării fenomenului, sub formă relativă, este egală
cu influenŃa factorului respectiv sub formă absolută, raportată la fenomen în starea “0”.
2. Modelul determinist de raport de factori.
b
aF =
15
unde “a” şi “b” sunt factori. În această relaŃie pot fi puse în evidenŃă două variante, după cum factorul calitativ este “a” sau “b”. 2.1. Se presupune că “a” este factor calitativ, deci ordinea de substituŃie va fi: mai întâi factorul “b”, iar apoi factorul “a”.
2.1.1. Modificarea fenomenului şi influenŃa factorului sub formă absolută:
0
0
1
101
0/1
b
a
b
aFFF −=−=∆
din care:
0b0a
1b0a
)b(F −=∆ 1
0
1
1)(b
a
b
aaF −=∆
2.1.2. Modificarea fenomenului şi influenŃa factorilor sub formă relativă
100)1I
I(100)1
b
ba
a
(100)1
b
ab
a
(100)1F
F(100)1I(R
b
a
0
1
0
1
0
0
1
1
0
1F
0/1F ⋅−=⋅−=⋅−=⋅−=⋅−=
din care:
100)1I
1(100)
b
ba
a
b
ba
a
(100)
b
ab
a
b
ab
a
(Rb
0
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
0
0
1
0
0/1)b(F ⋅−=⋅−=⋅−=
100)1I(I
1100)
I
1
I
I(100)
b
ba
a
b
ba
a
(100)
b
ab
a
b
ab
a
(R abbb
a
0
1
0
0
0
1
0
1
0
0
1
0
0
0
1
1
0/1)a(F ⋅−⋅=⋅−=⋅−=⋅−=
2.2. Se presupune factorul “b” calitativ, deci ordinea de substituire va fi: primul factor - factorul “a”, al doilea factor - factorul “b” .
2.2.1. Modificarea fenomenului şi influenŃa factorilor sub formă absolută:
0
0
1
101
0/1F b
a
b
aFF −=−=∆
din care:
0
1
1
1
0
01
0
0
0
1
b
a
b
a)b(F
b
aa
b
a
b
a)a(F
−=∆
−=−=∆
2.2.2. Modificarea fenomenului şi influenŃa factorilor sub formă relativă:
100)1I
I(100)1
b
ba
a
(100)1
b
ab
a
(100)1F
F(100)1I(R
b
a
0
1
0
1
0
0
1
1
0
1F
0/1F ⋅−=⋅−=⋅−=⋅−=⋅−=
16
din care:
100)1I(100)
b
ba
a
b
ba
a
(100)
b
ab
a
b
ab
a
(R a
0
0
0
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
0
1
0/1)a(F ⋅−=⋅−=⋅−=
100)1I
1(I100)I
I
I(100)
b
ba
a
b
ba
a
(100)
b
ab
a
b
ab
a
(Rb
aab
a
0
0
0
1
0
1
0
1
0
0
0
1
0
0
1
1
0/1)b(F ⋅−=⋅−=⋅−=⋅−=
3. Model determinist de sumă sau diferenŃă de factori.
Pentru acest tip de legătură între factori şi fenomen, nu prezintă importanŃă ordinea de substituire a factorilor, întrucât prin aplicarea procedeului, toŃi factorii, cu excepŃia aceluia a cărui influenŃă se calculează, se reduc. În consecinŃă, nu se pune nici problema identificării factorului calitativ.
Deci: F = a + b − c + d
3.1. Modificarea fenomenului şi influenŃa factorilor sub formă absolută:
)dcba()dcba(FF 00001111010/1
F +−+−+−+=−=∆
din care:
ddd)dcba()dcba(
c)cc()dcba()dcba(
bbb)dcba()dcba(
aaa)dcba()dcba(
0/10101111111
0/1)d(F
0/10100110111
0/1)c(F
0/10100010011
0/1)b(F
0/10100000001
0/1)a(F
∆=−=+−+−+−+=∆
∆−=−−=+−+−+−+=∆
∆=−=+−+−+−+=∆
∆=−=+−+−+−+=∆
Se verifică egalitatea :
0/1)d(F
0/1)c(F
0/1)b(F
0/1)a(F
0/1F ∆+∆+∆+∆=∆
Se constată că pentru relaŃia de sumă sau diferenŃă de factori, influenŃa unui factor asupra
modificării fenomenului sub formă absolută este egală cu modificarea factorului sub formă absolută, cu menŃiunea că, pentru factorul care în modelul general este cu sensul minus, acesta se menŃine şi în faŃa modificării absolute a factorului, rezultând influenŃa de sens contrar a factorului asupra fenomenului faŃă de modificarea sa proprie. 3.2. Modificarea fenomenului şi influenŃa factorilor sub formă relativă:
100)1dcba
dcba(100)1
F
F(100)1I(R
0000
1111
0
10/1F
0/1F ⋅−
+−+
+−+=⋅−=⋅−=
din care:
17
100F
F100
F100
F
aa100)
F
dcba
F
dcba(R
0
)a(
0
a
0
01
0
0000
0
00010/1)a(F ⋅
∆=⋅
∆=⋅
−=⋅
+−+−
+−+=
100F
F100
F100
F
bb100)
F
dcba
F
dcba(R
0
)b(
0
b
0
01
0
0001
0
00110/1)b(F ⋅
∆=⋅
∆=⋅
−=⋅
+−+−
+−+=
100F
F100
F100
F
cc100)
F
dcba
F
dcba(R
0
)c(
0
c
0
01
0
0000
0
01110/1)c(F ⋅
∆−=⋅
∆−=⋅
−−=⋅
+−+−
+−+=
100F
F100
F100
F
dd100)
F
dcba
F
dcba(R
0
)d(
0
d
0
01
0
0111
0
01110/1)d(F ⋅
∆=⋅
∆=⋅
−=⋅
+−+−
+−+=
4. Model determinist ca sumă de produse
În activitatea practică se întâlnesc frecvente situaŃii în care un fenomen se obŃine prin
adiŃionarea unor componente obŃinute ca produs de factori. De exemplu, valoarea totală a produselor obŃinute, a mărfurilor vândute, etc. necesită determinarea valorii pe fiecare sortiment de produs sau marfă, ca produs între cantitate fizică şi preŃ unitar, urmat de însumarea valorilor astfel obŃinute.
Modelul are următoarea formă:
∑ ⋅=∑===
n
1iii
n
1ii baCF
unde: Ci – reprezintă mărimea unui indicator pe componenta i;
ai, bi – factori din care rezultă componenta Ci, în relaŃie de produs;
ni ,1= – componente Un fenomen exprimat printr-un astfel de model este influenŃat de trei factori şi anume: factorul cantitativ „ai”; factorul de structură „si”; factorul calitativ „bi”.
4.1. Modificarea fenomenului şi influenŃa factorilor sub formă absolută:
∑ ⋅−∑ ⋅=−=∆ 0i0i1i1i01 babaFFF
din care:
1. ∑ ⋅−∑ ⋅=∆==
n
1i0i0i
n
1i0i0i1ii bab)s(a)a(F
RelaŃia de mai sus necesită o recalculare a nivelului fenomenului exprimat prin indicatorul F în
condiŃiile în care factorul “a” înregistrează starea “1”, iar factorul structură (si) şi factorul calitativ “bi” înregistrează nivelul “0”. În acest scop se are în vedere faptul că structura reprezintă relaŃia dintre parte şi întreg, ponderea unei componente în total.
În relaŃia: ∑ ⋅= ii baF , structura se exprimă din modelul:
)100(a
as
i
ii ×
∑=
Fenomenul recalculat ∑ ⋅ 0i0i1i b)s(a se obŃine deci astfel:
- se determină ∑==
n
1i0i0i0i a/as
- se determină )a(s)s(an
1i1i0i0i1i ∑⋅=
=
18
- se determină ∑ ⋅∑ ⋅=∑ ⋅===
n
1i0i1i
n
1i0i
n
1i0i0i1i b)a(sb)s(a
Deci se poate calcula:
∑ ⋅−∑ ⋅=∆ 0ib0ia0ib)0is(1ia)ia(F
2. Al doilea factor care influenŃează este structura pe componente a factorului cantitativ.
InfluenŃa structurii se explică prin nivelele diferite pe care le înregistrează factorul calitativ C pe diverse componente i, la unele fiind mai mare, la altele mai mic. În aceste condiŃii, deplasările de structură în favoarea componentelor pentru care factorul calitativ este, de exemplu, mai mare, atrage după sine creşterea indicatorului F şi invers. Modelul de separare a influenŃei structurii pe componente (si) este:
∑∑==
−⋅=∆n
iiii
n
iiii bsabasF
1001
101 )()(
3. Al treilea factor este cel calitativ “b”, a cărui influenŃă se separă prin relaŃia:
∑∑==
−=∆n
iii
n
iiii bababF
101
111)(
4.2. Sub formă relativă, modificarea fenomenului şi influenŃa factorilor se determină pe baza relaŃiilor:
1001ba/ba100)1F/F(100)1I(Rn
1i0i0i1i
n
1i1i01
0/1Fn
0/1F ⋅
∑ −∑=⋅−=⋅−===
1. ( ) 100F
)a(FaR
0
ii
0/1F ⋅
∆= 2. ( ) 100
F
)s(FsR
0
ii
0/1F ⋅
∆= 3. ( ) 100
F
)b(FbR
0
ii
0/1F ⋅
∆=
Mărimile cantitative obŃinute din aceste relaŃii se interpretează conform semnului lor matematic
şi se apreciază din punct de vedere economic în funcŃie de natura concretă a fenomenului şi factorilor. Procedeul substituŃiei în lanŃ se aplică ca şi pentru o relaŃie de produs de factori în cazul
modelelor rezultate ca produs de fracŃii (rapoarte sau rate explicative). Aceste modele pot fi aplicabile oricărui fenomen şi reprezintă un şir de fracŃii (rapoarte) în relaŃie de produs, construit după anumite reguli:
- în primul rând, elementele care se aleg pentru a construi ratele (rapoartele) trebuie să fie semnificative în relaŃia cu fenomenul studiat, deci fiecare rată să aibă o semnificaŃie bine determinată din punct de vedere economic;
- în al doilea rând, în construirea ratelor se asigură exprimarea fenomenului iniŃial prin aceea că, numărătorul unei fracŃii este numitorul celei următoare, cu excepŃia termenilor extremi. Factorii de influenŃă sunt, de fapt, mărimile rezultate din calcului fiecărei fracŃii.
Modelul se poate descrie prin variante de felul următor: 1) iniŃial: F = A/B
– descompunerea pe fracŃii: F = A/C · C/D · D/E · E/B ↓ ↓ ↓ ↓ a c d e
– deci F = a · c · d · e, model asupra căruia se aplică substituŃia în lanŃ. 2) iniŃial: F = F
19
– descompunere pe fracŃii: F = A/1 · B/A · C/B · D/C · F/D a b c d f
– deci F = a · b · c · d · f Procedeul descompunerii pe fracŃii este nelimitat ca şi domeniu de aplicare şi ca varietate;
elementele pe care le va alege cel care efectuează analiza vor fi cele care corespund cel mai bine scopului acesteia, pentru care există informaŃii certe, clare, reale şi care pot conduce la descoperirea unor cauze generatoare de eventuale aspecte negative şi, implicit, la măsurile de corecŃie necesare.
B) Metoda corelaŃiei şi a regresiei Metoda se aplică în cazul modelelor de tip statistic (stohastic) şi se bazează pe relaŃiile de
cauzalitate obiective existente între diferite variabile. Procedeul este împrumutat de la statistică, iar aplicarea sa necesită parcurgerea următoarelor etape:
- identificarea variabilelor care dau conŃinut fenomenului analizat; - separarea variabilei dependente de variabilele independente; - stabilirea tipului, a formei de legătură statistică dintre variabila dependentă şi cele independente; - verificarea ipotezei privind forma legăturii, cu metode grafice şi a coeficienŃilor de corelaŃie; - explicitarea funcŃiei de regresie stabilită pe baza formei legăturii, deci determinarea parametrilor
funcŃiei, prin care se exprimă sensul şi mărimea acŃiunii fiecărei variabile independente asupra celei dependente;
- în funcŃie de scopul analizei, se propun variante de decizii, menite să determine o amplificare a influenŃei factorilor pozitivi şi o diminuare a influenŃei celor negativi; în concordanŃă cu scopul analizei, pe baza funcŃiei de regresie explicitate se poate realiza o previziune pe termen scurt şi mediu a fenomenului.
C) Metoda ratelor
Rata este un raport între două mărimi coerente cu o valoare informaŃională şi operaŃională mai mare decât a celor doi indicatori judecaŃi separat.
Metoda ratelor pune la dispoziŃia analiştilor instrumentul operaŃional pentru o mai complexă evaluare a forŃelor şi disfuncŃionalităŃilor unei firme, a performanŃelor unei activităŃi. De asemenea, permite realizarea unor studii comparative în timp şi spaŃiu, aprecierea obiectivă a poziŃiei şi performanŃelor diferiŃilor agenŃi economici.
După conŃinutul lor, ratele pot fi: - de structură (de exemplu: rata activelor imobilizate, rata activelor circulante); - de gestiune (de exemplu: durata de rotaŃie a stocurilor, rata creditului clienŃi, rata creditului
furnizor, etc.); - de rentabilitate (economică, financiară, etc.); - ale echilibrului financiar (rata solvabilităŃii generale, rata de îndatorare, etc.).
D) Metoda scorurilor Scorul (metoda scoring) are ca obiectiv punerea la dispoziŃia analiştilor a unor metode
predictive pentru evaluarea riscului de faliment, pe baza metodelor statistice. Elaborarea unei astfel de funcŃii scor4 presupune observarea statistică a două grupuri de întreprinderi, un grup de întreprinderi cu probleme financiare şi un grup fără probleme. ObservaŃiile se realizează postfactum şi se urmăresc perioade mari de timp, între 5 şi 10 ani. Pe baza observaŃiilor se calculează o serie de rate pentru ambele grupuri de întreprinderi şi se alege cea mai bună combinaŃie liniară a ratelor, astfel încât să se separe întreprinderile cu probleme de cele fără probleme.
FuncŃia scor ,,Z” are forma: Z = ax1 + bx2 + …+ zxn
unde: x1…xn reprezintă ratele implicate în calcul;
4 I. Anghel, Falimentul – radiografie şi predicŃie, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 37-38.
20
a, b, z – coeficienŃi de ponderare (de semnificaŃie) ai fiecărei rate. Scorul Z calculat la nivelul unei firme indică gradul de vulnerabilitate al acesteia, pune în
evidenŃă disfuncŃionalitatea înainte ca situaŃia să devină iremediabil compromisă. Cele mai cunoscute modele pe plan internaŃional bazate pe metoda scorurilor sunt: modelul
Altman, modelul Conan şi Holder, Loeb şi Portier etc.
E) Metoda ABC Această metodă porneşte de la ideea că studierea unui fenomen prin acordarea aceleiaşi
importanŃe tuturor componentelor sale nu are un grad de utilitate echivalent efortului de investigare depus. Din studii statistice a rezultat că 80% din rezultate sunt determinate de un număr redus de variabile (elemente componente sau factori de influenŃă). De aceea, iniŃiatorul acestei metode (Pareto) propune o analiză selectivă a componentelor unui fenomen sau rezultat în funcŃie de poziŃia lor în cadrul întregului, identificând trei subgrupe cu caracteristici specifice:
• o subgrupă care cuprinde foarte puŃine componente, dar care realizează o mare parte a fenomenului studiat;
• două subgrupe care realizează mai puŃin de jumătate din fenomen, dar care concentrează majoritatea componentelor.
Coordonatele curbei teoretice a metodei ABC, stabilite pe baza studiilor, sunt: • 10 – 15 % din componente reprezintă 60 – 70 % din fenomenul studiat (zona A); • 20 – 30 % din componente reprezintă 25 – 30 % din fenomenul studiat (zona B); • 65 – 70 % din componente reprezintă 10 – 15 % din fenomenul studiat (zona C); Deciziile asupra fenomenului studiat sunt luate în funcŃie de apropierea curbei reale de curba
teoretică. Situarea curbei reale sub cea teoretică semnifică faptul că fenomenul are o pondere mai mare în zonele B şi C, pe când situarea curbei reale deasupra celei teoretice semnifică faptul că în acest caz predomină componentele zonei A.
F) Metoda calculului matriceal Calculul matriceal se recomandă a se utiliza pentru determinări cantitative atunci când în
analiză intervin relativ multe componente, fiecare fiind rezultatul unui produs de factori de aceeaşi natură. Pentru separarea influenŃelor se vor putea utiliza determinanŃii matricelor.
Un domeniu de aplicare a calculului matriceal este, de exemplu, cheltuielile cu materialele, care au un rol important în asigurarea şi ridicarea eficienŃei activităŃii. Numărul mare de materiale utilizate de agenŃii economici, varietatea produselor în care se înglobează, necesită o urmărire a cestor cheltuieli prin procedee adecvate unui sistem informatic, iar pentru analiza factorială se pot utiliza matrici adecvate.
G) Metoda calculului marginal Calculul marginal este un instrument de analiză şi fundamentare a judecăŃilor economice,
operaŃional în condiŃiile libertăŃii de acŃiune a agenŃilor economici. Indicatorii marginali reflectă cheltuielile sau rezultatele adiŃionale generate de modificarea unitară a volumului de activitate sau a factorilor de producŃie (de exemplu: productivitatea marginală a muncii, costul marginal, profitul marginal).
H) Cercetările operaŃionale – reprezintă o metodă de determinări cantitative complexe, cu factori complecşi şi pentru care se necesită determinări riguroase, cu un grad mare de exactitate; înseamnă utilizarea unor procedee specifice analizei şi statisticii matematice, calculul probabilităŃilor, metode iterative de descompunere.
21
1.6. Sistemul de informaŃii al analizei activităŃii economico-financiare
În vederea realizării unei analize economice sau financiare corecte, operative şi, mai ales, utile, trebuie să existe o serie de informaŃii care să stea la baza acesteia.
InformaŃia înseamnă, în general, comunicarea de fapte, fenomene şi procese, sub aspect cantitativ numeric sau nenumeric. În particular, informaŃia economică şi financiară se referă la fapte, fenomene şi procese economice şi financiare.
Varietatea mare, complexitatea fenomenelor economico-financiare conduc la o gamă largă de informaŃii; pentru a corespunde scopului analizei şi pentru a fi adaptabile metodologiei analizei, informaŃiile trebuie să satisfacă unele cerinŃe de ordin calitativ sau (şi) cantitativ, cum ar fi:
– gradul de concordanŃă dintre conŃinutul şi forma informaŃiei şi obiectivul stabilit pentru analiză;
– operativitatea informaŃiei – deci scurtarea perioadei de obŃinere a informaŃiei, apropierea informaŃiei de momentul apariŃiei fenomenului;
– gradul de detaliere a informaŃiei economice, exactitatea, realitatea, modul de prezentare, posibilitatea prelucrării acesteia după diverse criterii;
– valoarea informaŃiei – determinată de posibilitatea adoptării unor decizii eficiente pentru întreprindere;
– costul informaŃiei în raport cu utilitatea ei – are rol hotărâtor în conducerea unităŃilor economice în condiŃii de eficienŃă.
ObŃinerea informaŃiei economice impune un ansamblu de operaŃii şi mijloace, care în final asigură caracteristicile necesare pentru realizarea unei analize corecte, reale, operative şi utile.
Ansamblul organizatoric integrat de metode, tehnici şi mijloace de culegere, înregistrare, stocare şi prelucrare a informaŃiilor constituie un sistem informaŃional, care trebuie să fie permanent adaptabil la cerinŃele analizei.
Pentru analize la nivel microeconomic, informaŃiile economice sau (şi) financiare pot proveni din surse interne, respectiv surse externe unităŃii.
Astfel, principalele surse interne sunt: – evidenŃa contabilă primară; – evidenŃa contabilă analitică şi sintetică; – darea de seamă contabilă, situaŃiile financiare; – evidenŃele statistice curente legate de fazele activităŃii microeconomice (aprovizionare,
resurse umane, resurse materiale, producŃie, transport, desfacere, etc.); – evidenŃele statistice periodice, dările de seamă statistice, cu periodicitate lunară,
trimestrială, semestrială, care se întocmesc conform actelor normative în vigoare (privind fondul de salarii şi personalul, privind producŃia, privind aprovizionarea şi stocurile, amortizarea mijloacelor fixe etc.);
– orice alte documente la nivelul unităŃii care pot avea legătură cu obiectivele analizei economico-financiare, registre intrare-ieşire, fişe individuale, grafice, programări, etc.
Sursele de informaŃii externe unităŃii se concretizează în: – legislaŃia economico-financiară; – norme şi normative privind segmente ale activităŃii (producŃie, personal, cheltuieli); – informaŃii privind progresul tehnic în ramura respectivă; – informaŃii oferite de organele fiscale, bănci, burse de valori, târguri şi expoziŃii,
simpozioane etc.; – rapoarte, sinteze, concluzii ale unor servicii de consultanŃă. Oricare ar fi sursa informaŃiei necesare analizei, aceasta trebuie să îndeplinească condiŃiile de a
fi corespunzătoare calitativ, viabilă, stocată corespunzător, operativă, reală şi utilă. Întrebări şi teme de reflecŃie:
1. DefiniŃi analiza economico-financiară.
22
2. PrezentaŃi principalele tipuri de analiză economico-financiară. 3. Care sunt principalii utilizatori ai informaŃiilor furnizate de analiza economico-financiară şi
ce urmăresc aceştia? 4. DescrieŃi etapele procesului de analiză economico-financiară. 5. PrezentaŃi principalele metode ale analizei cantitative. 6. Care sunt principiile metodei substituŃiilor în lanŃ? 7. Ce reguli stau la baza construirii modelelelor multiplicative de descompunere pe fracŃii sau
rate explicative? 8. PrezentaŃi utilitatea şi etapele aplicării metodei ABC. 9. Care sunt principalele categorii de rate utilizate în analiza economico-financiară? 10. Care sunt principalele surse de informaŃii folosite în analiza economico-financiară?
23
Capitolul II. ANALIZA ACTIVITĂłII DE PRODUCłIE ŞI COMERCIALIZARE
Obiective: ● cunoaşterea principalilor indicatori valorici utilizaŃi în caracterizarea activităŃii de producŃie şi
comercializare; ● însuşirea procedeelor utilizate în analiza dinamicii şi structurii indicatorilor valorici; ● deprinderea modelării şi analizei factoriale a principalilor indicatori de caracterizare a activităŃii
de producŃie şi comercializare; ● prezentarea indicatorilor de analiză a realizării producŃiei fizice pe sortimente şi în structură; ● cunoaşterea modalităŃilor de analiză a calităŃii produselor.
2.1. Analiza situaŃiei generale a activităŃii de producŃie şi comercializare pe baza indicatorilor globali valorici
Activitatea de producŃie şi comercializare reprezintă un obiectiv major pentru orice agent economic, deoarece prin ea se realizează bunuri şi servicii destinate satisfacerii nevoilor, atât la nivel de individ, cât şi la nivel de societate.
Prin analiza activităŃii de producŃie şi comercializare se urmăreşte modul de asigurare a resurselor necesare desfăşurării activităŃii, modul de utilizare a acestor resurse, avându-se în vedere o maximă eficienŃă; o utilizare intensivă şi extensivă a resurselor; se propun şi se iau măsuri de eliminare sau diminuare a influenŃelor negative ale unor factori şi se încearcă creşterea influenŃei pozitive a altor factori. Deci în urma analizei se identifică punctele slabe şi punctele tari ale agentului economic.
InformaŃiile necesare pentru a putea realiza o analiză cât mai corectă şi conform cu realitatea a activităŃii de producŃie şi comercializare a agenŃilor economici sunt furnizate de:
- compartimentul financiar-contabil, care realizează contabilitatea financiară şi de gestiune, punând la dispoziŃie date din: situaŃiile financiare, balanŃele de verificare, programul de producŃiei etc;
- compartimentul de marketing, care furnizează informaŃii referitoare la structura pieŃei căreia i se adresează agentul economic, nivelul cererii, nivelul ofertelor concurenŃilor, avantajele şi dezavantajele produselor proprii comparativ cu ale concurenŃei, nivelul preŃurilor practicate etc; informaŃii cu privire la: volumul total al vânzărilor, volumul total al încasărilor din vânzări, clienŃii cu debite mari, reclamaŃiile din partea clienŃilor etc.
2.1.1. Analiza dinamicii activităŃii pe baza indicatorilor valorici
Pentru a se realiza o analiză cât mai pertinentă a activităŃii de producŃie şi comercializare, în practică s-au consacrat următorii indicatori valorici:
Cifra de afaceri (CA) – reprezintă suma totală a veniturilor din vânzarea produselor proprii şi din vânzarea mărfurilor într-o anumită perioadă de timp, inclusiv veniturile din subvenŃii aferente cifrei de afaceri. Dacă activitatea de bază a firmei este producŃia, atunci vorbim de o cifră de afaceri rezultată din vânzarea producŃiei, iar dacă activitatea de bază este comerŃul, atunci cifra de afaceri rezultă din vânzarea de mărfuri.
CA = Qv + Vmf + Vsubv.expl unde: Qv – producŃia vândută Vmf – venituri din vânzarea mărfurilor
24
Vsubv.expl – venituri din subvenŃii de exploatare aferente CA.
ProducŃia fabricată destinată livrării (Qf) – indicator cunoscut şi sub denumirea de producŃia marfă fabricată, exprimă valoarea produselor fabricate, a lucrărilor executate şi serviciilor prestate în decursul unei perioade de timp şi care urmează a fi vândute.
Of = VPf + Vle + Vsp
unde: Vpf – valoarea produselor fabricate (produse finite şi semifabricate destinate vânzării) Vle – valoarea lucrărilor executate Vsp – valoarea serviciilor prestate. ProducŃia exerciŃiului (Qe) – are sfera de cuprindere cea mai largă şi reflectă în expresie
valorică volumul global al activităŃii de producŃie desfăşurate în cadrul unui exerciŃiu financiar, fiind formată din:
- valoarea producŃiei vândute (Qv); - variaŃia producŃiei stocate (∆Qst) - creşterea/descreşterea stocurilor de produse finite,
semifabricate, producŃie neterminată); - producŃia imobilizată (Qi) – costul imobilizărilor corporale şi necorporale realizate în regie
proprie). Qe = Qv + ∆Qst + Qi
Valoarea adăugată (VA) – exprimă bogăŃia creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane
şi financiare ale întreprinderii, reprezentând plusul de valoare pe care îl adaugă întreprinderea la valoarea consumurilor provenind de la terŃi.
Pentru firmele cu activitate de producŃie, valoarea adăugată se determină ca diferenŃă între producŃia exerciŃiului (Qe) şi consumurile intermediare (Ci), iar pentru firmele cu activitate de comerŃ, valoarea adăugată este reprezentată de marja comercială, determinată ca diferenŃă între veniturile din vânzarea mărfurilor (Vmf) şi cheltuielile privind mărfurile (Chmf).
Pentru firmele cu activitate de producŃie şi comercializare, valoarea adăugată se determină pe baza relaŃiei:
VA = (Vmf – Chmf) + (Qe – Ci) Valoarea adăugată prezintă importanŃă în analiză atât ca indicator de performanŃă economico-
financiară, cât şi ca indicator în sistemul fiscalităŃii. Analiza dinamicii indicatorilor valorici permite aprecierea gradului de realizare a programelor
de producŃie şi comercializare, comparându-se nivelurile realizate în perioada curentă cu nivelurile programate sau cu realizările din perioadele anterioare
Dacă din punct de vedere teoretic poate fi admisă egalitatea ICA = IQf = IVA = IQe, aceasta însemnând că faŃă de baza de raportare se menŃine aceeaşi proporŃionalitate între elementele care diferenŃiază indicatorii respectivi, o astfel de situaŃie nu se întâlneşte în practică, deoarece între elementele de diferenŃiere a indicatorilor prezentaŃi mai sus intervin schimbări de la o perioadă la alta.
Prin compararea indicilor acestor indicatori se pot determina deci elementele care îi diferenŃiază, sub aspectul normalităŃii putând fi întâlnite următoarele situaŃii:
a) ICA > IQf
Creşterea mai rapidă a cifrei de afaceri decât a producŃiei fabricate semnifică o scădere a ponderii stocurilor de produse destinate vânzării, în cazul firmelor productive; pentru firmele ce desfăşoară activitate de producŃie şi comercializare, inegalitatea exprimă şi creşterea mai rapidă a veniturilor din vânzarea mărfurilor, comparativ cu valoarea producŃiei fabricate. SituaŃia exprimă creşterea gradului de valorificare a producŃiei fabricate.
b) IQf > IQe Inegalitatea dintre indicele producŃiei fabricate destinate livrării şi indicele producŃiei
exerciŃiului reflectă reducerea ponderii sau chiar a mărimii stocurilor de producŃie neterminată şi a
25
consumului intern, situaŃie favorabilă până la un anumit nivel care să nu afecteze desfăşurarea normală a activităŃii de producŃie.
c) IVA > IQe Creşterea mai rapidă a valorii adăugate faŃă de creşterea producŃiei exerciŃiului semnifică
scăderea ponderii consumurilor de la terŃi (a cheltuielilor materiale şi a cheltuielilor cu prestaŃiile externe) în volumul activităŃii realizat de întreprindere, dar fără a se afecta calitatea produselor fabricate, fiind rezultatul creşterii gradului de valorificare a resurselor materiale.
2.1.2 Analiza raportului static şi a raportului dinamic dintre indicatorii valorici
Raportul static se determină pe baza mărimilor absolute ale indicatorilor valorici şi permite caracterizarea evoluŃiei elementelor care îi diferenŃiază:
- evoluŃia raportului static dintre cifra de afaceri şi producŃia fabricată destinată livrării CA/Qf exprimă modificările intervenite în stocurile de produse finite;
- raportul static dintre producŃia fabricată şi producŃia exerciŃiului Qf/Qe caracterizează evoluŃia stocurilor de producŃie neterminată şi a consumului intern;
- raportul static dintre valoarea adăugată şi producŃia exerciŃiului VA/Qe evidenŃiază modificările intervenite în ponderea consumurilor intermediare de la terŃi în activitatea de producŃie. Dacă valoarea raportului static scade, atunci ponderea elementelor care diferenŃiază cei doi
indicatori înregistrează o creştere, şi invers, dacă raportul static creşte, atunci ponderea elementelor care diferenŃiază cei doi indicatori va scădea.
Raportul dinamic se stabileşte pe baza indicilor indicatorilor valorici (ICA/IQf, IQf/IQe, IVA/IQe) şi evidenŃiază evoluŃia modificărilor intervenite în indicatorii valorici faŃă de o anumită bază de comparaŃie, de regulă perioada precedentă.
Dacă valoarea raportului dinamic este subunitară, atunci ponderea elementelor care diferenŃiază cei doi indicatori înregistrează o creştere, şi invers, dacă valoarea raportului dinamic este supraunitară, atunci ponderea elementelor care diferenŃiază cei doi indicatori va scădea. Astfel:
- Raportul dinamic dintre indicele cifrei de afaceri sau producŃiei vândute (ICA) şi indicele producŃiei fabricate (IQf) reflectă relaŃia dintre ritmul vânzărilor şi ritmul fabricaŃiei;
- Raportul dinamic dintre indicele producŃiei fabricate (IQf) şi indicele producŃiei exerciŃiului (IQe) reflectă legătura dintre ritmul finalizării producŃiei şi ritmul volumului activităŃii de producŃiei;
- Raportul dinamic dintre indicele valorii adăugate (IVA) şi indicele producŃiei exerciŃiului (IQe) reflectă evoluŃia gradului de valorificare a resurselor materiale, respectiv evoluŃia consumurilor de la terŃi.
Cauzele care duc la o evoluŃie anormală a rapoartelor statice şi a rapoartelor dinamice trebuie căutate în: modul de asigurare şi utilizare a factorilor de producŃie, înŃelegând materii prime, materiale, forŃă de muncă; tipul tehnologiei şi utilajelor; concordanŃa dintre oferta întreprinderii şi cererea reală de pe piaŃă etc.
EXEMPLU privind analiza situaŃiei generale a activităŃii de producŃie şi comercializare
utilizând indicatorii globali valorici. Pe baza informaŃiilor din tabelul nr. 2.1. se va realiza analiza dinamicii indicatorilor valorici, respectiv rapoartele statice şi dinamice dintre indicatorii valorici.
Tabel nr. 2.1. Indicatori (lei) Perioada
precedentă Perioada curentă
1. Cifra de afaceri (CA) 381450 392500 2. ProducŃia fabricată (Qf) 414250 425280 3. ProducŃia exerciŃiului (Qe) 416773 429240 4. Consumuri intermediare (Ci) 342203 353237
26
1. Analiza situaŃiei generale a activităŃii de producŃie şi comercializare pe baza dinamicii indicatorilor valorici Valoarea adăugată: VA0 = Qe0 – Ci0 = 416773–342203 = 74570 lei
VA1 = Qe1 – Ci1 = 429240–353237 = 76003 lei
0289,1381450
392500
0CA1CA
CAI ===
0266,1414250
425280
Qf
QfI
0
1Qf ===
0299,1416773
429240
Qe
QeI
0
1Qe ===
0192,174570
76003
VA
VAI
0
1VA ===
Din analiza datelor rezultă că, deşi toŃi indicatorii valorici au înregistrat o creştere, situaŃia nu
poate fi apreciată pozitiv sub toate aspectele, deoarece corelaŃiile înregistrate între indicatorii valorici evidenŃiază următoarele aspecte:
ICA>IQf – ceea ce semnifică asigurarea reducerii ponderii stocurilor de produse finite existente în perioada anterioară, singura corelaŃie considerată normală, cu efect pozitiv pentru activitatea agentului economic.
IQf <IQe – creşte ponderea stocurilor de producŃie neterminată şi a consumului intern. IVA<IQe – creşte ponderea consumurilor provenind de la terŃi. Valorile curente înregistrate de toŃi indicatorii valorici sunt apropiate de cele ale perioadei
precedente, fără a se înregistra modificări importante în evoluŃia acestora.
2. Analiza rapoartelor statice şi dinamice dintre indicatorii valorici
EvoluŃia rapoartelor statice:
9229,0Qf
CA 9208,0
Qf
CA
1
1
0
0 ==
9907,0Qe
Qf 9939,0
Qe
Qf
1
1
0
0 ==
1770,0Qe
VA 1789,0
Qe
VA
1
1
0
0 ==
Raportul static dintre cifra de afaceri şi producŃia fabricată destinată livrării înregistrează o
uşoară creştere, ceea ce semnifică o uşoară scădere a ponderii stocurilor de produse finite. În cazul celui de-al doilea raport static, ponderea producŃiei fabricate în producŃia exerciŃiului a
scăzut de la 99,39% la 99,07%, înregistrându-se deci o uşoară creştere a ponderii stocurilor de producŃie neterminată şi/sau a producŃiei de imobilizări.
27
Acelaşi lucru se constată şi în cazul raportului static dintre valoarea adăugată şi producŃia exerciŃiului, înregistrându-se o uşoară creştere a ponderii consumurilor provenind de la terŃi, cu efecte negative asupra costurilor şi implicit a rentabilităŃii
Rapoartele dinamice:
0022,10266,1
0289,1==
Qf
CA
I
I 9967,0
0299,1
0266,1==
Qe
Qf
I
I 9896,0
0299,1
0192,1==
Qe
VA
I
I
Şi rapoartele dinamice evidenŃiază aceleaşi concluzii, adică o evoluŃie favorabilă a raportului
dinamic dintre cifra de afaceri şi producŃia fabricată şi o evoluŃie necorespunzătoare în cazul celorlalte două rapoarte dinamice, dintre producŃia fabricată şi producŃia exerciŃiului, respectiv dintre valoarea adăugată şi producŃia exerciŃiului.
2.2. Analiza cifrei de afaceri
Cifra de afaceri este un indicator de analiză a modului de realizare a activităŃii de producŃie şi comercializare a unui agent economic, fiind unul dintre cei mai importanŃi indicatori de măsurare a performanŃelor economice ale acestuia.
Analiza cifrei de afaceri este esenŃială pentru aprecierea locului întreprinderii în sectorul său de activitate, a poziŃiei sale pe piaŃă, a aptitudinilor acesteia de a lansa respectiv de a dezvolta diferite activităŃi într-o manieră profitabilă.
2.2.1. Abordări conceptuale
Conceptual, cifra de afaceri poate fi abordată prin prisma următorilor indicatori: Cifra de afaceri totală (CA), expresia valorică a tuturor afacerilor derulate de o întreprindere într-o perioadă determinată de timp, reprezintă totalitatea veniturilor obŃinute din activităŃi comerciale curente, respectiv vânzarea de mărfuri şi produse sau servicii.
Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii ContabilităŃii nr. 82/1991 cifra de afaceri se calculează prin însumarea veniturilor realizate din livrări de bunuri, executarea de lucrări şi prestarea de servicii şi alte venituri din exploatare, exclusiv remizele şi alte reduceri acordate clienŃilor.
Cifra de afaceri netă reprezintă5 un indicator al Contului de profit şi pierdere care cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse şi furnizarea de servicii ce intră în categoria activităŃilor curente ale întreprinderii, după deducerea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adăugat precum şi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri, la care se adaugă venituri din subvenŃii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete.
Cifra de afaceri medie sau preŃul mediu de vânzare ( CA ) reflectă venitul obŃinut pe unitatea de produs sau serviciu, determinându-se cu relaŃia:
Qv
CACA =
în care: CA- cifra de afaceri netă sau totală; Qv – volumul fizic al vânzărilor
Cifra de afaceri marginală (CAm) exprimă variaŃia veniturilor din vânzări ale unei firme (∆CA) generată de modificarea cu o unitate a cantităŃii vândute (∆Qv).
01
01m QvQv
CACA
Qv
CACA
−
−=
∆
∆=
5 Conform OMFP nr. 1752 / 2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, art. 38
28
Cifra de afaceri critică (CAcr) reprezintă acel nivel al veniturilor din vânzări la care se asigură acoperirea cheltuielilor de exploatare, pragul de la care firma începe să obŃină profit. Cifra de afaceri critică reprezint suma vânzărilor care permite acoperirea cheltuielilor variabile aferente şi a tuturor cheltuielilor fixe ale întreprinderii.
cv-1
CFCA cr =
în care: CF – reprezint suma cheltuielilor fixe;
cv - cheltuielile variabile medii la 1 leu cifră de afaceri.
Analiza corelaŃiilor dintre indicatorii cifrei de afaceri poate fi aprofundată şi completată cu aspecte particulare, în funcŃie de tipul de piaŃă şi de concurenŃă.
2.2.2. Analiza dinamicii cifrei de afaceri
Dinamica cifrei de afaceri pune în evidenŃă evoluŃia în timp a indicatorului, exprimată în mărimi absolute sau mărimi relative. Analiza pe mai multe exerciŃii permite stabilirea tendinŃei activităŃii întreprinderii: creşterea puternică sau slabă, stabilitate, regresie lentă sau rapidă.
Identificarea stării reale a întreprinderii prezintă o deosebită importanŃă pentru definirea strategiei acesteia. Este uşor de înŃeles că problemele întreprinderii nu sunt aceleaşi dacă ea se află în fază de creştere sau în fază de declin. La o întreprindere la care dinamica cifrei de afaceri înregistrează o creştere puternică, deciziile strategice sunt orientate spre asigurarea unui control al dinamicii costurilor şi mai ales spre găsirea unor soluŃii de acoperire a nevoilor financiare. În schimb, la o întreprindere a cărei activitate stagnează se va urmări schimbarea strategiei de produs, găsirea unor noi debuşee etc., corelate cu controlul costurilor.
Pentru o corectă apreciere a evoluŃiei în dinamică a performanŃelor comerciale ale unei întreprinderi, se impune operarea cu cifra de afaceri evaluată în preŃuri comparabile sau convenŃional constante. Necesitatea acestui demers este reclamată de faptul că cifra de afaceri este o mărime de flux care preia efectele inflaŃioniste manifestate pe parcursul perioadei de gestiune, fiind înregistrează în preŃuri curente.
Cifra de afaceri în preŃuri comparabile (CAp.comp) se obŃine corectând cifra de afaceri în preŃuri curente (CAp.crt) cu indicele de creştere a preŃurilor (ip) sau rata inflaŃiei:
p
crt.pcomp.p i1
CACA
+=
Principalii indicatori folosiŃi în analiza dinamicii cifrei de afaceri sunt: - abaterea absolută a cifrei de afaceri – cuantifică în mărimi absolute creşterea sau scăderea
indicatorului faŃă de nivelul luat ca bază de comparaŃie sau faŃă de perioada precedentă:
0CACACA i −=∆ - bază fixă
1−−=∆ ii CACACA - bază în lanŃ
- indicele cifrei de afaceri – exprimă în mărimi relative modificarea indicatorului:
1000
×=CA
CAI i
CA - bază fixă
1001
×=−i
iCA CA
CAI - bază în lanŃ
ritmul mediu de creştere a cifrei de afaceri – de obicei se referă la mai multe perioade de gestiune:
29
1001CA
CAR 1n
0
nCA ×
−= −
unde: CAi – nivelul realizat al cifrei de afaceri în anul i (perioada curentă); CA0 – nivelul cifrei de afaceri luat ca bază de comparaŃie; CAi-1 – nivelul cifrei de afaceri din perioada precedentă; n – numărul de ani luaŃi în calcul. Pentru EXEMPLIFICARE prezentăm evoluŃia vânzărilor unei întreprinderi pe o perioadă de
4 ani. Tabel nr. 2.2
Nr. Indicatori Anii crt. T0 T1 T2 T3
1. CA în preŃuri curente (mii lei) 7450 8040 8630 9610 2. Indice CA în pr. crt. (%) - cu baza fixă - 107.92 115.84 128.99 - cu baza în lanŃ - 107.92 107.34 111.36 3. Creşterea anuală a preŃurilor (%) 9 8 8.5 4. 1+ip 1 1.09 1.18 1.28 5. CA în preŃuri constante (mii lei) 7450 7376 7331 7524 6. Abaterea absolută (mii lei) - cu bază fixă - -74 -119 74 - cu bază în lanŃ - -74 -45 193 7. Indice CA în pr.const (%) - cu baza fixă 100 99.01 98.40 100.99 - cu baza în lanŃ 100 99.01 99.39 102.63 8. Creşterea reală (abaterea indicelui) % - bază fixă - -0.99 -1.60 0.99 - bază în lanŃ - -0.99 -0.61 2.63
Se poate observa că, deşi în preŃuri curente cifra de afaceri înregistrează o creştere continuă pe
parcursul perioadei analizate, în preŃuri constante, deci după eliminarea efectelor inflaŃiei, nivelul cifrei de afaceri scade până în ultimul an de analiză când înregistrează o creştere, depăşind nivelul din anul luat ca bază de comparaŃie.
2.2.3. Analiza structurii cifrei de afaceri
Fiecare nivel al cifrei de afaceri corespunde unei anumite structuri a activităŃii. Structura cifrei de afaceri este dată de ponderea veniturilor din vânzările generate de diferite produse, activităŃi, lucrări sau servicii, care formează nomenclatorul de activitate al întreprinderii.
Analiza structurii cifrei de afaceri are ca obiectiv identificarea variaŃiilor înregistrate pe diverse trepte structurale6 (tip de activitate, sector de activitate, grupe de produse, produse, secŃii, unităŃi şi tipuri de unităŃi, categorii de clientelă, etc.), explicarea acestor variaŃii şi a implicaŃiilor lor asupra rezultatelor economico-financiare ale întreprinderii.
Pentru a caracteriza evoluŃia structurii vânzărilor firmei se pot utiliza următoarele procedee de
analiză:
a) Ponderile componentelor cifrei de afaceri (gi):
100×=CA
CAg i
i
6 Maria Niculescu, Diagnostic global strategic, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, pag. 233.
30
în care: CA – reprezintă cifra de afaceri totală; CAi – vânzările aferente elementului component “i”. InformaŃiile furnizate de acest procedeu de analiză se referă la: care sunt principalele elemente
componente ale cifrei de afaceri; care este evoluŃia în timp a acestora; cât de stabile sunt etc.
b) Coeficientul de concentrare (Gini-Struck):
1
1
−
−=
∑n
2ign
G ; G∈[0,1]
Unde: gi – ponderea activităŃii, a produsului “i” în cifra de afaceri totală
n – numărul de activităŃi sau produse luate în calcul Acest coeficient poate lua valori între 0 şi 1:
- apropierea de zero a coeficientului de concentrare semnifică o distribuire relativ echilibrată a vânzărilor pe elementele structurale luate în calcul. Coeficientul este egal cu zero, atunci când elementele componente au aceeaşi pondere în cifra de afaceri totală, concentrarea vânzărilor fiind nulă;
- în cazul în care coeficientul se apropie de 1, atunci se înregistrează un număr redus de elemente care contribuie în cea mai mare măsură la obŃinerea cifrei de afaceri a întreprinderii.
c) Metoda ABC
Această metodă, după cum îi spune şi numele, se bazează pe identificarea a trei grupe principale de produse/clienŃi care au caracteristici specifice şi participă în proporŃii diferite la formarea cifrei de afaceri.
În cazul analizei cifrei de afaceri pe produse, distribuŃia teoretică, pe baza căreia se trasează curba teoretică ABC, ce reflectă o structură optimă a cifrei de afaceri, este: - grupa A: include 10 - 15% din numărul de produse, care contribuie cu 60 - 70% la realizarea cifrei de
afaceri; - grupa B: include 25 - 30% din numărul de produse, acestea contribuind cu 25 - 30% la formarea
cifrei de afaceri; - grupa C: 60 - 70% din tipurile de produse contribuie cu 10 - 15% la cifra de afaceri.
Cele trei grupe de produse au următoarele caracteristici: - produsele din grupa A, restrânse ca număr dar care realizează cea mai mare parte a cifrei de
afaceri, fie au rulaje mari (ca urmare a nivelului ridicat al cererii sau al preŃului lor scăzut), fie au valori de comercializare mult mai mari decât restul produselor (chiar dacă marjele comerciale au niveluri scăzute);
- produsele din grupa B asigură stabilitatea vânzărilor întreprinderii, aceste produse având viteze de rotaŃie şi marje comerciale de nivel mediu, în raport cu produsele din celelalte grupe;
- produsele din grupa C, cele mai numeroase ca număr şi cu ponderea cea mai mică în realizarea cifrei de afaceri se caracterizează prin viteza de rotaŃie scăzută şi nivel ridicat al marjei comerciale.
Metoda ABC este frecvent utilizată în analiza portofoliului de clienŃi, pentru întreprinderi fiind foarte importantă cunoaşterea clienŃilor cu contribuŃia cea mai mare la realizarea cifrei de afaceri, atât din perspectiva reînnoirii raporturilor contractuale, cât şi din cea a riscurilor pe care le comportă dispariŃia unor clienŃi importanŃi.
Studiul unui număr important de societăŃi referitor la comportamentul acestora în raport cu clienŃii a condus la următoarea distribuŃie a clientelei:
- zona A: 10% din clienŃi contribuie cu 60% din CA; - zona B: 30% din clienŃi contribuie cu 30% din CA; - zona C: 60% din clienŃi contribuie cu 10% din CA. Această grupare permite stabilirea unor concluzii utile privind strategia, securitatea şi
rentabilitatea firmei. Astfel:
31
Zona A, cuprinzând clienŃii fideli, ce derulează contracte de valori mari cu societatea respectivă, contribuie în cea mai mare măsură la rentabilitatea firmei pe total, dar are şi cel mai ridicat grad de risc (incapacitatea de plată a unui client important se reflectă într-o măsură însemnată asupra situaŃiei financiare a firmei analizate); puterea de negociere a întreprinderii în raport cu clienŃii din această categorie este redusă; Zona B asigură cel mai mare grad de stabilitate din punct de vedere al vânzărilor şi rentabilităŃii şi constituie un risc moderat pentru întreprindere; Zona C, care cuprinde un număr foarte mare de clienŃi a căror comenzi au valoare redusă, se caracterizează printr-o rentabilitate scăzută (indicele cheltuielilor de exploatare devansează indicele cifrei de afaceri), printr-un risc redus şi putere de negociere mare.
Curba teoretică ABC şi curbele reale se prezintă astfel:
0102030405060708090
100
10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
Curba reala Curba teoretica Curba reala
Fig. nr.2.1. Reprezentarea grafică a curbei ABC
Studiind posibilităŃile de reprezentare grafică a curbei teoretice şi curbei reale a cifrei de afaceri
se constată următoarele: - când curba reală este sub curba teoretică, scade ponderea vânzărilor din zona A şi creşte
ponderea vânzărilor din zonele B şi/sau C; - când curba reală este deasupra curbei teoretice, creşte ponderea vânzărilor în zona A (posibil şi
în zona B) şi scade ponderea vânzărilor în zona C.
Analiza cifrei de afaceri pe tipuri de activităŃi este esenŃială pentru înŃelegerea strategiei firmei şi poziŃiei acesteia pe piaŃă. În acest scop se urmăreşte evoluŃia componentelor cifrei de afaceri, şi anume: producŃia vândută, vânzări de mărfuri, prestări servicii. În funcŃie de natura sectorului de activitate, fiecare din componente se aprofundează pe structuri specifice.
2.2.4. Analiza factorială a cifrei de afaceri
În afara analizei în dinamică, pe total şi pe elemente componente (adică în structură), cifra de afaceri mai poate fi analizată şi din punct de vedere factorial, stabilindu-se astfel sistemul de factori care contribuie la evoluŃia ei..
Pentru analiza factorială a cifrei de afaceri se pot folosi diferite modele care au ca scop evidenŃierea a cât mai multor factori de influenŃă pentru a se putea acŃiona din diverse direcŃii în vederea creşteri cifrei de afaceri. 1. Modele de analiză având ca bază de calcul cantitatea fizică vândută. a) În cazul unei producŃii omogene, diferenŃiate doar pe modele, calităŃi etc., modelul de analiză este:
pQvCA ×=
32
unde: Qv – cantitatea totală de produse vândute
p - preŃul mediu de vânzare: ii psp ⋅∑= si – structura produselor vândute pe modele sau calităŃi pi – preŃul de vânzare aferent produselor de tip i. b) În cazul unei producŃii care nu are caracter omogen, modelul de analiză devine:
∑ ⋅==
n
1iii pqCA
Factorii de influenŃă, în ordinea substituŃiei, sunt: qi, si, pi
unde: qi – cantitatea fizică de produse vândute din sortimentul i
si – ponderea sortimentului i în totalul cantităŃii vândute pi – preŃul unitar de vânzare al sortimentului i i – 1…n – numărul de sortimente, de produse. Cantitatea vândută din fiecare sortiment de produse fabricate este un factor de influenŃă a cifrei
de afaceri pentru că fiecare unitate fizică de produs este vândută la un anumit preŃ. Odată cu modificarea volumului fizic al vânzărilor se modifică şi cifra de afaceri, în acelaşi sens cu modificarea cantităŃii vândute şi proporŃional cu preŃul din perioada de comparaŃie sau cel prevăzut.
Modificarea cantităŃii vândute depinde de: - nivelul cererii pentru produsele respective, influenŃat de dimensiunea pieŃei de desfacere,
concurenŃa existentă pe piaŃă, competitivitatea produselor proprii în raport cu concurenŃa, eficienŃa activităŃii de marketing a întreprinderii etc.;
- nivelul producŃiei, influenŃat de nivelul capacităŃilor de producŃie existente şi gradul de utilizare al acestora, de asigurarea la timp, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, a resurselor necesare obŃinerii produselor etc.
Structura pe componentele fizice ale producŃiei vândute influenŃează cifra de afaceri deoarece preŃurile unitare diferă ca mărime de la o componentă la alta. Dacă are loc creşterea ponderii vânzărilor la produsele care au preŃul unitar mai mare decât preŃul mediu din perioada de bază, atunci va avea loc o creştere a nivelului total al cifrei de afaceri şi invers.
Modificarea structurii fizice a vânzărilor este influenŃată de modificări în structura cererii, de existenŃa capacităŃilor de producŃie disponibile şi a factorilor de producŃie necesari obŃinerii produselor cu preŃ mai mare şi nivel de profitabilitate superior.
PreŃul de vânzare unitar influenŃează mărimea cifrei de afaceri deoarece diferă de la un sortiment la altul sau chiar în cadrul unui sortiment pe calităŃi. Stabilirea preŃurilor se face atât în funcŃie de condiŃiile pieŃei, cât şi de opŃiunile strategice ale managementului întreprinderii
În măsura în care modificarea preŃului este determinată de perfecŃionarea caracteristicilor tehnico-funcŃionale ale produselor, este un factor dependent de activitatea unităŃii. PreŃul poate fi şi un factor independent de unitate, o rezultantă a raportului dintre cererea şi oferta de pe piaŃă, modificarea sa putând fi impusă şi de fenomenul inflaŃionist.
Principalele măsuri de creştere a cifrei de afaceri vizează: ● stimularea vânzărilor prin armonizarea ofertei de produse cu cererea analizată în urma prospectării
pieŃei, acŃiuni promoŃionale, atragerea de noi clienŃi şi fidelizarea celor existenŃi prin acordarea unor facilităŃi şi asigurarea unor servicii suplimentare comparativ cu principalii concurenŃi etc.;
● asigurarea unui raport optim între calitate şi preŃ, creşterea preŃurilor să fie determinată de îmbunătăŃirea calităŃii produselor şi nu de creşterea consumurilor specifice de materiale etc.
2. Modele de analiză utilizând ratele explicative (descompunerea pe fracŃii) Analiza factorială se poate face şi cu ajutorul procedeului descompunerii pe fracŃii care
înseamnă constituirea unui şir de rapoarte în lanŃ cu semnificaŃie din punct de vedere economic, în care numărătorul unui raport este numitorul raportului următor, rezultând în final doar indicatorul analizat –
33
în acest caz cifra de afaceri. Important este ca rapoartele care se construiesc să fie între anumiŃi indicatori corelaŃi, deci rapoartele în serie să aibă semnificaŃie şi să reprezinte un factor de influenŃă. ConstrucŃiile de rapoarte nu sunt limitative.
Cu ajutorul substituŃiei se stabilesc influenŃele factorilor asupra modificării cifrei de afaceri şi în funcŃie de sensul şi mărimea acestor influenŃe se vor analiza mai întâi domeniile, segmentele activităŃii ce au avut o influenŃă negativă, cauzele primare legate de aceste influenŃe pentru a se putea lua şi măsurile necesare.
Din categoria modelelor bazate pe rate explicative amintim:7
● modele care evidenŃiază legătura dintre modul de valorificare a resurselor şi gradul de realizare a producŃiei obŃinute
gv'rctitNQf
CA
'Mf
Qf
Mf
'Mf
N
MfNCA ⋅⋅⋅⋅=⋅⋅⋅⋅=
unde: N – numărul de salariaŃi
N
Mfit = – gradul de înzestrare tehnică a muncii (valoarea mijloacelor fixe ce revine pe un
salariat).
Mf
'Mfct = – compoziŃia tehnologică (ponderea mijloacelor fixe direct productive în total
mijloace fixe)
'Mf
Qf'r = – randamentul mijloacelor fixe direct productive (producŃia fabricată destinată livrării
ce revine la 1 leu mijloace fixe active)
Qf
CAgv = - gradul de valorificare sau de realizare a producŃiei fabricate
Pentru determinarea mărimii şi sensului influenŃei factorilor asupra cifrei de afaceri se utilizează metoda substituŃiei în lanŃ, iar principalele direcŃii de creştere a cifrei de afaceri prin intermediul factorilor de influenŃă se referă la:
- asigurarea cu resurse umane şi tehnice în concordanŃă cu obiectivele activităŃii; - asigurarea cu resurse să se realizeze la termen, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ; - asigurarea unui nivel al eficienŃei utilizării resurselor (productivitatea muncii, randamentul
utilajelor) cel puŃin la nivelul mediei pe ramura de activitate a întreprinderii; - elaborarea planului de producŃie în strânsă corelaŃie cu posibilităŃile de comercializare şi cu
cererea de pe piaŃă; - realizarea unui grad superior de valorificare a producŃiei obŃine prin îmbunătăŃirea activităŃii de
marketing. ● modele care evidenŃiază contribuŃia elementelor patrimoniului la realizarea cifrei de afaceri
AcAc vrrAtAc
CA
At
AcAtCA ⋅⋅=⋅⋅=
unde: At – valoarea activului total
At
AcrAc = – rata activelor circulante (structura patrimoniului)
Ac
CAvrAc = – viteza de rotaŃie a activelor circulante sau eficienŃa utilizării acestora.
7 P. Ştefea, Analiza rezultatelor întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 2002, pag. 133-139.
34
În model mai pot fi introduse stocurile sau creanŃele, în funcŃie de ponderea deŃinută de aceste
elemente în activele circulante şi de contribuŃia acestora la realizarea unui anumit nivel al cifrei de afaceri.
Principalele măsuri de creştere a cifrei de afaceri prin intermediul factorilor de influenŃă sunt:
- asigurarea unui nivel al activului total care să poată susŃine un nivel ridicat al cifrei de afaceri; - o structură adecvată a patrimoniului: mijloace fixe, stocuri, creanŃe; - dimensionarea corespunzătoare a stocurilor şi asigurarea ritmicităŃii necesare în aprovizionare; - stabilirea politicii creditului comercial în strânsă corelaŃie cu nivelul creditului comercial
acordat întreprinderii de către terŃi şi pe baza unei analize comparative privind costul finanŃării creditului comercial şi efectele acordării acestuia;
- extinderea creditului comercial să urmărească creşterea sau cel puŃin menŃinerea unui anumit nivel al vânzărilor.
Se poate concluziona că obŃinerea unui nivel optim al cifrei de afaceri impune găsirea unei
combinaŃii ideale a nivelului factorilor care concură la realizarea cifrei de afaceri, în funcŃie de modelul de analiză factorială utilizat.
EXEMPLU privind analiza factorială a cifrei de afaceri. Se cunosc următoarele date referitoare la situaŃia de analiză a cifrei de afaceri:
Tabel nr. 2.3 CantităŃi vândute (buc) PreŃ de vânzare (lei/buc)
Sortimente Perioada precedentă
Perioada curentă
Perioada precedentă
Perioada curentă
A 3000 2500 90 97 B 1150 1300 75 90 C 450 600 56 55 Total 4600 4400 * *
Pentru analiza factorială a cifrei de afaceri pe baza datelor prezentate se utilizează modelul:
iii
n
1iii p)s(qpqCA ⋅∑=∑ ⋅=
=
unde: qi – cantitatea vândută din sortimentul i pi – preŃ unitar de vânzare al sortimentului i
Factorii de influenŃă în ordinea de substituŃie: qi, si, pi
Tabel nr. 2.4. (calcule ajutătoare) Sortim qi0 qi1 si0 si1 qi1(si0)
A 3000 2500 0,65 0,57 4400x0,65=2860 B 1150 1300 0,25 0,29 4400x0,25=1100 C 450 600 0,10 0,14 4400x0,10=440 Total 4600 4400 1,00 1,00 4400
Abaterea absolută:
lei 11050381450392500
)56450751150903000()55600901300972500(
pqpqCACACA 0i0i1i1i01
=−=
=×+×+×−×+×+×=
=⋅∑−⋅∑=−=∆
35
Factori de influenŃă: 1. InfluenŃa modificării cantităŃilor vândute:
( ) ( )
lei 16910381450364540
381450)56440751100902860(0ip)0is(0iq0ip0is1iqqCA
−=−=
=−×+×+×=∑ ⋅−⋅∑=∆
2. InfluenŃa modificării structurii vânzărilor:
( ) ( )
lei 8440364540356100
364540)56600751300902500(0ip0is1iq0ip)1is(1iqsCA
−=−=
=−×+×+×=∑ ⋅−⋅∑=∆
3. InfluenŃa modificării preŃurilor de vânzare:
( ) lei 364003561003925000ip)1is(1iq1ip)1is(1iqpCA =−=∑ ⋅−⋅∑=∆
Cifra de afaceri din activitatea de bază exprimată în preŃuri curente a crescut cu 11050 lei,
modificare determinată exclusiv de creşterea preŃurilor, ceilalŃi factori de influenŃă (cantitatea şi structura) acŃionând în sensul diminuării vânzărilor.
Reducerea volumului fizic al vânzărilor poate fi determinată de: – restrângerea pieŃelor de desfacere; – neasigurarea cu comenzi; – nerealizarea planului de producŃie la toate sortimentele determinată de lipsa de materii
prime, utilităŃi, etc., defecŃiuni ale utilajelor, greve şi altele; – activitatea de marketing ineficientă; – calitatea necorespunzătoare a unor produse etc. InfluenŃa negativă a structurii se explică prin scăderea ponderii sortimentelor cu preŃ unitar mai
mare decât nivelul mediu al preŃului întregii producŃii. PreŃul influenŃează cifra de afaceri în sensul creşterii acesteia. Dacă creşterea preŃului este
determinată de îmbunătăŃirea calităŃii produselor este un factor dependent de activitatea unităŃii cu efecte favorabile asupra acesteia. Dacă este determinată de fenomenul inflaŃionist atunci preŃul este un factor conjunctural.
Principalele măsuri ce se impun a fi luate se referă la: - sporirea vânzărilor în unităŃi fizice prin desfăşurarea unei activităŃi de marketing eficiente (reclamă,
publicitate, îmbunătăŃirea modului de prezentare a produselor, efectuarea de studii de piaŃă în vederea identificării de noi pieŃe de desfacere, acordarea unor stimulente clienŃilor etc.);
- creşterea ponderii în vânzări a produselor cu preŃuri mai mari prin îmbunătăŃirea calităŃii acestora, stimularea cererii pentru acestea prin diferenŃierea lor faŃă de produsele concurenŃei;
- creşterea preŃurilor să aibă la bază îmbunătăŃirea calităŃii.
2.3. Analiza valorii adăugate
Valoarea adăugată (VA) este unul dintre indicatorii semnificativi ai activităŃii, ce permite aprecierea capacităŃii întreprinderii de a produce valoare nouă şi de a-şi relua activitatea la nivele de performanŃă superioară. Indicatorul exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producŃie, îndeosebi muncă şi capital, peste valoarea materialelor şi serviciilor cumpărate de întreprindere de la terŃi.
Valoarea adăugată prezintă o semnificaŃie deosebită în perspectiva distribuirii veniturilor întreprinderii, ea reprezentând sursa de acumulări băneşti pe care întreprinderea o poate utiliza pentru remunerarea participanŃilor direcŃi şi indirecŃi la activitatea sa. Valoarea adăugată asigură remunerarea: ● personalului, prin salarii şi alte cheltuieli aferente acestora;
36
● statului, prin impozite, taxe Ńi vărsăminte asimilate; ● capitalului tehnic, prin amortizare şi provizioanele pentru conservarea valorii acestuia; ● capitalului împrumutat, prin dobânzi; ● capitalului propriu, prin dividende pentru acŃionari şi autofinanŃarea netă pentru întreprindere.
Valoarea adăugată prezintă importanŃă şi din punct de vedere fiscal, ea reprezentând baza determinării taxei pe valoarea adăugată.
2.3.1. Metode de determinare a valorii adăugate
Valoarea adăugată se poate determina prin două metode: a) Metoda sintetică, conform căreia din volumul total al activităŃii se scad consumurile
intermediare de la terŃi. ● dacă întreprinderea desfăşoară numai activitate de producŃie, valoarea adăugată se determină
potrivit relaŃiei: VA = (Qe – Ci)
● dacă întreprinderea desfăşoară atât activitate de producŃie cât şi de comerŃ, valoarea adăugată
se calculează astfel: VA = Mc + Qe – Ci
unde: Qe – producŃia exerciŃiului; Ci – consumurile intermediare de la terŃi (cheltuieli materiale şi cheltuieli privind prestaŃiile externe);
Mc – marja comercială, obŃinută ca diferenŃă între veniturile din vânzarea mărfurilor şi cheltuielile privind mărfurile.
b) Metoda de repartiŃie (aditivă), conform căreia valoarea adăugată se determină prin
însumarea elementelor care o compun , respectiv:
VA = Chs + It + Dp + A + Pn unde: Chs – cheltuieli cu salariile personalului şi asimilate
It – impozite şi taxe Dp – dobânzi plătite A – amortizarea anuală Pn – profit net
2.3.2. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate
EvoluŃia în timp a valorii adăugate se analizează pe baza modificării absolute, a indicilor calculaŃi pe total şi pe elemente, precum şi pe baza ratei variaŃiei valorii adăugate:
Abaterea absolută:
∆VA = VA1 – VA0; Indicele valorii adăugate:
100VA
VAI
0
1VA ×=
Rata variaŃiei valorii adăugate:
Rv = 1000
01 xVA
VAVA −,
Pentru aprecierea contribuŃiei elementelor componente la formarea şi modificarea valorii
adăugate, se compară indicii acestora cu indicele valorii adăugate şi cu indicele producŃiei exerciŃiului.
37
Structura valorii adăugate se analizează pe baza ratelor de structură sau de remunerare ale valorii adăugate, ce exprimă ponderea deŃinută de fiecare componentă (ca expresie a remunerării diferiŃilor parteneri) în valoarea adăugată, potrivit metodei aditive de determinare a acesteia. Ratele valorii adăugate permit comparaŃii sectoriale şi pe mai multe exerciŃii, oferind informaŃii asupra modului de împărŃire a valorii adăugate între factorii muncă şi capital.
2.3.3. Analiza factorială a valorii adăugate
Un alt aspect al studiului valorii adăugate se referă la analiza factorială, care permite punerea în evidenŃă a factorilor care au determinat modificarea acesteia, precum şi modalităŃi şi direcŃii de acŃiune în viitor.
Un model utilizat pentru analiza factorială a valorii adăugate poate fi de forma:
)ci1(QeMc)Qe
Ci1(QeMcCiQeMcVA −⋅+=−⋅+=−+=
Potrivit acestui model, sistemul de factori care acŃionează asupra valorii adăugate se prezintă astfel:
Vmf
Mc Chmf VA Qv Qe ∆Qst Qi ci si
cii
unde: VA – valoarea adăugată Mc – marja comercială Vmf – venituri din vânzarea mărfurilor Chmf – cheltuieli privind mărfurile
Qe – producŃia exerciŃiului Qv – producŃia vândută ∆Qst – variaŃia producŃiei stocate Qi – producŃia imobilizată Ci – consumurile intermediare de la terŃi
Qe
Cici = – rata consumurilor intermediare (consumuri intermediare medii la 1 leu producŃie a
exerciŃiului) si – structura producŃiei exerciŃiului pe produse sau tipuri de activităŃi i cii –consumuri intermediare ce revin la un leu producŃie a exerciŃiului pe fiecare produs sau tip
de activitate i
Analiza poate avea în vedere şi modele de descompunere pe fracŃii (rate explicative), ca de exemplu:
va'rctitNQe
VA
fM
Qe
Mf
fM
N
MfNVA ⋅⋅⋅⋅=⋅
′⋅
′⋅⋅=
unde: N – număr de salariaŃi
38
N
Mfit = – gradul de înzestrare tehnică a muncii (valoarea mijloacelor fixe ce revine pe un
salariat
Mf
'Mfct = – compoziŃia tehnologică (ponderea mijloacelor fixe direct productive în total
mijloace fixe)
'Mf
Qe'r = – randamentul mijloacelor fixe active sau direct productive (producŃia exerciŃiului ce
revine la 1 leu mijloace fixe active)
Qe
VAva = – valoarea adăugată medie la un leu producŃie a exerciŃiului (rata valorii adăugate)
Principalele direcŃii de acŃiune pentru creşterea valorii adăugate sunt: – alocarea unui volum mai mare de muncă (sporirea numărului de muncitori sau creşterea
numărului de ore lucrate prin folosirea integrală a timpului de muncă) în condiŃiile păstrării nemodificate a productivităŃii muncii;
– creşterea gradului de utilizare extensivă şi intensivă a mijloacelor fixe (creşterea capacităŃilor de producŃie concomitent cu sporirea gradului de utilizare a acestora);
– creşterea productivităŃii muncii şi a randamentului mijloacelor fixe printr-o mai bună organizarea a producŃiei şi a muncii, precum şi prin asigurarea la timp cu factorii de producŃie necesari, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ;
– diminuarea consumurilor intermediare la un leu producŃie a exerciŃiului prin creşterea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, energiei etc.
EficienŃa informaŃiilor furnizate de indicatorul valoare adăugată se fundamentează pe o
interpretare prudentă a valorii indicatorului. EXEMPLU privind analiza factorială a valorii adăugate. Pe baza datelor din tabelul
următor vom analiza factorial modificarea valorii adăugate folosind un model multiplicativ de descompunere pe rate explicative:
Tabel nr. 2.5 Indicatori U.M. Perioada
precedentă Perioada curentă
1. ProducŃia exerciŃiului (Qe) lei 416773 429240 2. Valoarea adăugată (VA) lei 74570 76003 3. Număr de salariaŃi (N) pers 400 390 4. Valoarea medie a mijloacelor fixe (Mf) - din care direct productive (Mf’)
lei 62517 34300
65900 34100
Analiza factorială a valorii adăugate o vom realiza pe baza modelului:
Qe
VA
fM
Qe
Mf
fM
N
MfNVA ⋅
′⋅
′⋅⋅=
Abaterea absolută:
lei 14337457076003
1789,0x1508,12x5486,0x2925,156x4001771,0x5877,12x5175,0x9744,168x390
0Qe0VA
0'Mf0Qe
0Mf0'Mf
0N0Mf
0N1Qe1VA
1'Mf1Qe
1Mf1'Mf
1N1Mf
1N0VA1VAVA
=−=
=−=
=⋅⋅⋅⋅−⋅⋅⋅⋅=−=∆
39
Factori de influenŃă 1. InfluenŃa modificării numărului de salariaŃi:
( )
lei 18807457072690745701789,0x1508,12x5486,0x2925,156x390
0Qe0VA
0'Mf0Qe
0Mf0'Mf
0N0Mf
0N0Qe0VA
0'Mf0Qe
0Mf0'Mf
0N0Mf
1NNVA
−=−=−=
=⋅⋅⋅⋅−⋅⋅⋅⋅=∆
2. InfluenŃa modificării gradului de înzestrare tehnică a muncii:
lei 58987269078588716901789,0x1508,12x5486,0x9744,168x390
0Qe0VA
0'Mf0Qe
0Mf0'Mf
0N0Mf
1N0Qe0VA
0'Mf0Qe
0Mf0'Mf
1N1Mf
1NN
MfVA
+=−=−=
=⋅⋅⋅⋅−⋅⋅⋅⋅=
∆
3. InfluenŃa modificării ponderii mijloacelor fixe active în total mijloace fixe:
lei 44557858874133785881789,0x1508,12x5175,0x9744,168x390
0Qe0VA
0'Mf0Qe
0Mf0'Mf
1N1Mf
1N0Qe0VA
0'Mf0Qe
1Mf1'Mf
1N1Mf
1NMf
'MfVA
−=−=−=
=⋅⋅⋅⋅−⋅⋅⋅⋅=
∆
4. InfluenŃa modificării randamentului mijloacelor fixe active:
lei 26657413376798741331789,0x5877,12x5175,0x9744,168x390
0Qe0VA
0'Mf0Qe
1Mf1'Mf
1N1Mf
1N0Qe0VA
1'Mf1Qe
1Mf1'Mf
1N1Mf
1N'Mf
QeVA
+=−=−=
=⋅⋅⋅⋅−⋅⋅⋅⋅=
∆
5. InfluenŃa modificării valorii adăugate la un leu producŃie a exerciŃiului:
lei 7957679876003
Qe
VA
'Mf
Qe
Mf
'Mf
N
MfN
Qe
VA
'Mf
Qe
Mf
'Mf
N
MfN
Qe
VAVA
0
0
1
1
1
1
1
11
1
1
1
1
1
1
1
11
−=−=
=⋅⋅⋅⋅−⋅⋅⋅⋅=
∆
Se constată o creştere a valorii adăugate în perioada analizată, aspect pozitiv din punct de
vedere economic pentru întreprinderea studiată. Aprofundând analiza prin stabilirea contribuŃiei factorilor din modelul utilizat la obŃinerea
sporului absolut, se constată o influenŃă pozitivă a factorilor gradul de înzestrare tehnică a muncii, randamentul mijloacelor fixe active şi o influenŃă negativă a modificării numărului de salariaŃi, a ponderii mijloacelor fixe active în total mijloace fixe şi a ratei valorii adăugate.
Valoarea adăugată scade ca urmare a reducerii numărului de salariaŃi, intrările de personal fiind mai mici decât ieşirile de personal pe parcursul perioadei analizate.
Creşterea gradului de înzestrare tehnică a muncii contribuie la sporirea valorii adăugate, valoarea mijloacelor fixe totale crescând în condiŃiile reducerii numărului de salariaŃi.
Scăderea ponderii mijloacelor fixe direct productive în total mijloace fixe determină scăderea valorii adăugate. Această reducere a ponderii mijloacelor fixe active în total mijloace fixe, poate fi determinată de cauze precum: intrările de mijloace fixe active sunt mai mici decât ieşirile pentru perioada analizată; valoarea mijloacelor fixe active creşte într-o proporŃie mai redusă decât a celorlalte mijloace fixe; noile achiziŃii de mijloace fixe nu se concretizează în utilaje şi instalaŃii care participă direct la obŃinerea producŃiei etc.
Randamentul mijloacelor fixe active are o influenŃă pozitivă, determinând creşterea nivelului valorii adăugate, aceasta însemnând o exploatare intensivă corespunzătoare a mijloacelor fixe existente în funcŃiune, un randament superior pentru mijloacele fixe puse în funcŃiune în perioada respectivă.
40
Valoarea adăugată la 1 leu producŃie a exerciŃiului determină o scădere a valorii adăugate totale, ceea ce înseamnă că se înregistrează sporirea ponderii consumurilor intermediare (a cheltuielilor cu materiale şi servicii de la terŃi).
Căile principale pentru creşterea valorii adăugate sunt: – asigurarea cu muncitori şi mijloace fixe necesare corespunzător obiectivelor activităŃii; – creşterea ponderii mijloacelor active în total mijloace fixe prin orientarea investiŃiilor
preponderent spre mijloacele fixe direct productive; – îmbunătăŃirea utilizării timpului de funcŃionare a mijloacelor fixe active; – sporirea randamentului mijloacelor fixe active printr-o mai bună organizare a producŃiei şi a
muncii, prin asigurarea la timp, atât din punct de vedere cantitativ, cât mai ales calitativ, cu factori de producŃie necesari;
– scăderea consumurilor intermediare (cheltuielilor cu materiale şi servicii de la terŃi) la un leu producŃie a exerciŃiului prin raŃionalizarea consumurilor de materiilor prime, materialelor, energiei, negocierea preŃurilor şi tarifelor la materiale şi servicii etc.
2.4. Analiza producŃiei fizice
ProducŃia fizică reprezintă totalitatea valorilor de întrebuinŃare rezultate din activitatea productivă care pot fi puse în circuitul economic în scopul satisfacerii nevoilor pieŃei.
Analiza producŃiei fizice este importantă şi pentru că este posibil ca indicatori valorici să înregistreze pe ansamblu creşteri faŃă de perioadele anterioare sau faŃă de prevederi, dar numai pe seama unora dintre produse, în timp ce la alte produse se pot înregistra scăderi comparativ cu perioadele anterioare sau faŃă de prevederi. Acest lucru ar avea influenŃe negative pe linia satisfacerii cererii produselor respective pe segmentul propriu de piaŃă.
Măsura în care producŃia fizică se transformă într-un venit real depinde de foarte mulŃi factori şi de aspecte ce trebuie avute în vedere la analiza producŃiei fizice. Aceste aspecte se pot sintetiza în:
2.4.1. Analiza realizării programului de producŃie pe sortimente şi pe total
Această analiză arată măsura în care au fost îndeplinite nivelele prevăzute pe întreaga producŃie fizică dar şi pe fiecare sortiment în parte. Prin sortiment înŃelegem un produs sau o grupă de produse cu însuşiri comune şi cu aceeaşi valoare de întrebuinŃare.
Fiecare produs sau sortiment de produse este prevăzut într-un program ce trebuie realizat, deoarece pe această bază s-a estimat atât necesarul de resurse cât şi veniturile potenŃiale ce se pot realiza. În stabilirea cantităŃii de produse se are în vedere cererea din cota de piaŃă deŃinută de agentul economic.
Pentru a caracteriza îndeplinirea programului de fabricaŃie se pot utiliza următoarele modalităŃi: 1. Indici individuali de îndeplinire a programului de producŃie pe sortiment sau pe produs:
100q
qI
0i
1i
qi ⋅=
unde: qi1 – cantitatea fizică din sortimentul i realizată qi0 – cantitatea fizică din sortimentul i prevăzută
Cu ajutorul indicelui individual se poate stabili la care din produse nu s-au realizat prevederile, precum şi proporŃia de realizare sau nerealizare a programului de producŃie pe sortimente.
Dacă Iqi > 1 => qi1 > qi0 => s-au realizat prevederile (au fost depăşite); Dacă Iqi < 1 => qi1 < qi0 => nu s-au realizat prevederile.
2. Coeficientul mediu de sortiment ( sK ) se utilizează pentru caracterizarea gradului de realizare a programului de producŃie pe total, în cazul unei producŃii eterogene şi poate fi determinat pe baza relaŃiei:
41
∑ ⋅
∑ ⋅
=
=
=
n
1i0i0i
n
1i0i mini
pq
pqsK
unde: qimin = min (qi1, qi0) Se utilizează indicatorul valoric folosind preŃurile comparabile (pi0) pentru că sortimentele sunt
eterogene şi nu este posibilă însumarea lor fizică. Numărătorul se obŃine prin compararea pe fiecare sortiment în parte a producŃiei fizice realizate (qi1) cu cea prevăzută (qi0) şi luând în considerare mărimea cea mai mică, pentru a respecta principiul necompensării unor nerealizări la unele sortimente cu depăşirile înregistrate la alte sortimente, care apoi se valorifică în preŃurile pi0, iar în final valorile astfel obŃinute se însumează. Valoarea maximă a numărătorului poate fi numitorul, de unde rezultă:
sK ≤ 1.
sK =1 semnifică faptul că programul de fabricaŃie fie a fost realizat la toate sortimentele în proporŃie de 100%, fie a fost realizat sau depăşit la toate sortimentele, indiferent de proporŃia de depăşire a programului.
sK < 1 are una din semnificaŃiile: - programul de fabricaŃie nu a fost realizat atât pe total cât şi pe sortimente, indiferent
de proporŃia de nerealizare; - programul a fost realizat şi depăşit pe total, dar există cel puŃin un sortiment la care nu
s-a realizat nivelul prevăzut. Dacă se are în vedere comparaŃia între qi1 şi qi0 pentru a stabili mărimea minimă dintre ele, se
vor putea localiza sortimentele deficitare şi se va urmări pentru fiecare în parte cauzele care au diminuat realizările (qi1) faŃă de prevederi (qi0). În găsirea cauzelor trebuie pornit de la asigurarea cu resursele necesare obŃinerii produsului; asigurarea cu mijloace tehnice, forŃă de muncă, etc. Trebuie urmărită şi reacŃia cererii ce nu a putut fi satisfăcută.
EXEMPLU: Pentru analiza realizării programului de producŃie pe sortimente şi pe total se utilizează datele din tabelul următor:
Tabel nr.2.6. Cantitate (buc) PreŃ (lei/buc) Valoarea producŃiei (lei) Sorti-
mente qi0 qi1 pi0 pi1 qi0xpi0 qi1xpi1 qi1xpi0
A 3250 2640 90 97 292500 256080 237600 B 1250 1440 75 90 93750 129600 108000 C 500 720 56 55 28000 39600 40320
Total x x x x 414250 425280 385920
Pe baza datelor prezentate, rezultă următoarele: - pe sortimente:
0i
1i
q
qIi =
1812,03250
2640
q
qI
0A
1AA <=== 1152,1
1250
1440
q
qI
0B
1BB >=== 144,1
500
720
q
qI
0C
1CC >===
Se constată că la sortimentul A nu s-au realizat prevederile programului de fabricaŃie, în timp ce la sortimentele B şi C prevederile au fost depăşite. - pe total:
42
∑ ⋅
∑ ⋅
=
=
=
n
1i
n
1i
0i0i
0imini
pq
pqKs unde: qiminpi0 = min (qi1pi0, qi0pi0)
qAmin = min (237600, 292500) = 237600
qBmin = min (108000, 93750) = 93750
qCmin = min (40320, 28000) = 28000
1867,0414250
359350
414250
2800093750237600Ks <==
++=
Concluzia: există cel puŃin un sortiment la care realizările sunt mai mici decât prevederile;
concret, la sortimentul A nu s-au realizat prevederile.
2.4.2. Analiza structurii producŃiei
Realizarea în proporŃii diferite a programului de producŃie pe sortimente, realizare ce se stabileşte cu ajutorul indicilor individuali, a coeficientului de structură şi a coeficientului de nomenclatură ce au fost prezentaŃi anterior; determină modificări în structura producŃiei reflectată prin modificarea ponderilor pe care le deŃin diferitele sortimente (produse) din nomenclatorul de fabricaŃie al societăŃii comerciale în volumul total al producŃiei. Ideal ar fi ca structura să se poată determina în unităŃi fizice, dar acest lucru este condiŃionat de caracterul de omogenitate al producŃiei. Pentru producŃia eterogenă structura se va determina fie pe baza unor unităŃi echivalente prin folosirea unor unităŃi de echivalare, fie pe baza exprimării valorice. La exprimarea valorică trebuie să se asigure utilizarea unor preŃuri comparabile.
Pe ansamblul producŃiei se urmăreşte măsura în care a fost respectată structura prevăzută pentru fiecare din sortimente, pentru că fiecare sortiment reprezintă o individualizare a unor parametri care se utilizează în calculul unor indicatori. Individualizarea înseamnă că aceşti parametri sunt diferiŃi ca mărime la diferite sortimente; de aceea, de exemplu o creştere a ponderii acelor sortimente care au parametri individuali mai mari decât valoarea medie pe întreprindere va determina o creştere a mărimii acelor indicatori în calculul cărora intervin respectivii parametri.
Pe ansamblul producŃiei indicatorul ce se foloseşte pentru aprecierea modificării de structură este coeficientul mediu de structură:
∑ ⋅
∑ ⋅
==
=
=
n
1i0i1i
n
1i0i0i1i
pq
p)s('q
ecomparabil preturiin exprimata realizata Productia
prevazute structurii contulin realizata ProductiastrK
100
qs)s(q
100
qsq100
q
qs
n
1i1i
0i0i1i
n
1i0i
0i0in
1i0i
0i
0i
∑⋅=⇒
∑⋅=⇒
∑= ==
=
unde: q`i1(si0) – min [qi1(si0); qi1] qi1(si0) – producŃia realizată recalculată la structura prevăzută qi1 – producŃia realizată i = 1…n – sortimentele si0 – structura prevăzută
Mărimea coeficientului mediu de structură poate fi mai mică sau egală cu 1 (0 ≤ strK ≤ 1):
strK =1 în cazul în care programul de fabricaŃie fie a fost îndeplinit în proporŃie de 100%, fie a fost depăşit sau nerealizat în aceeaşi proporŃie la toate sortimentele;
43
strK < 1 când programul a fost realizat în proporŃii diferite pe sorimente. Pentru EXEMPLIFICARE se folosesc următoarele date:
Tabel nr.2.7. Valoarea producŃiei în
preŃuri constante Structura (%)
Sortim qi0pi0 qi1pi0 si0 si1
qi1(si0)pi0
A 3250 2640 65 55 4800 x 65% = 3120 B 1250 1440 25 30 4800 x 25% = 1200 C 500 720 10 15 4800 x 10% = 480
Total 5000 4800 100 100 4800
0i
n
1i1i
n
1i0i1i
pq
p'qKstr
⋅∑
∑ ⋅
=
=
=
unde: q`i1pi0 = min [qi1(si0)pi0; qi1pi0] q`A1 = min (qA1(sA0)pA0; qA1pA0) = min (3120, 2640) = 2640
q`B1 = min (qB1(sB0)pB0; qB1pB0) = min (1200, 1440) = 1200
q`C1 = min (qC1(sC0)pC0; qC1pC0) = min (480, 720) = 480
19,04800
4320
4800
48012002640Kstr <==
++=
Rezultă că producŃia obŃinută nu a fost realizată conform structurii prevăzute.
Analiza coeficientului mediu de sortiment ( sK ) şi a coeficientului mediu de structură ( strK ) trebuie realizată în corelaŃie cu indicele de realizare a programului de producŃie la nivel de întreprindere (IQ), între cei trei indicatori putând exista următoarele corelaŃii:
a) sK = 1
strK =1 - dacă IQ = 1 => programul de producŃie a fost îndeplinit în proporŃie de 100%, atât la fiecare
sortiment în parte cât şi pe total; - dacă IQ > 1 => programul de producŃie a fost depăşit pe total şi pe fiecare sortiment în parte în
aceeaşi proporŃie.
b) sK < 1
strK =1 IQ < 1
SituaŃia reflectă faptul că programul de producŃie nu a fost îndeplinit la nici un sortiment şi deci nici la nivel de întreprindere, în aceeaşi proporŃie.
c) sK = 1
strK < 1 IQ > 1 Aceste corelaŃii semnifică faptul că la nivel de întreprindere a avut loc o depăşire a programului de producŃie atât la nivelul întreprinderii cât şi pe fiecare sortiment, însă în proporŃii diferite.
44
d) sK < 1
strK < 1 - dacă IQ < 1 => programul de producŃie nu s-a realizat la nici un sortiment, deci nici pe total, în
proporŃii diferite sau programul de producŃie nu a fost realizat la nivel de întreprindere, nerealizările înregistrate la unele sortimente fiind mai mari decât depăşirile la alte sortimente;
- dacă IQ > 1 => programul de producŃie a fost depăşit pe total ca urmare a faptului că depăşirile la unele sortimente au fost mai mari decât nerealizările la alte sortimente;
- dacă IQ = 1 => programul de producŃie a fost îndeplinit pe total ca efect al compensării nerealizărilor la unele sortimente cu depăşirile înregistrate la alte sortimente.
2.4.3. Analiza calităŃii produselor
Calitatea reflectă gradul în care un produs, prin totalitatea caracteristicilor tehnice, de exploatare, estetice, ecologice, economice şi sociale, satisface nevoia pentru care a fost creat. Se formează în procesul de proiectare şi execuŃie a produsului şi se verifică prin utilizarea sau consumul produsului respectiv.8 ÎmbunătăŃirea calităŃii producŃiei este unul din obiectivele principale ale oricărei întreprinderi. Printr-o calitate ridicată a produselor creşte competitivitatea sa pe piaŃa internă şi externă.
Analiza calităŃii înseamnă urmărirea încadrării în parametrii de calitate stabiliŃi, identificarea cauzelor care au provocat devierea de la aceşti parametri şi a măsurilor care trebuie luate distinct în funcŃie de situaŃie, urmărindu-se şi modul în care calitatea producŃie a influenŃat alŃi indicatori financiari.
Din punct de vedere al analizei calităŃii, indicatorii utilizaŃi în analiză diferă, după cum produsele se diferenŃiază sau nu pe clase de calitate. I. Pentru produsele diferenŃiate pe clase de calitate analiza se face diferit pentru că înseamnă în primul rând stabilirea măsurii în care s-a respectat programul de calitate prevăzut.
Produsele ce se diferenŃiază pe calităŃi sunt din ramura industriei uşoare şi alimentare (încălŃăminte, textile, confecŃii). DiferenŃierea pe calităŃi rezultă din procesul tehnologic şi din calitatea materiilor prime. De obicei diferenŃierea produselor pe calităŃi care îşi menŃin puterea de a satisface aceeaşi nevoie socială se realizează prin sistemul de preŃuri, în sensul că producŃia de calitate inferioară se va vinde la preŃuri mai mici. Dar aceste preŃuri nu sunt corelate cu costul produsului de calitate inferioară deoarece sunt influenŃate şi de cheltuieli de remediere. Indicatorii folosiŃi în analiza calităŃii produselor diferenŃiate pe clase de calitate sunt: 1. Pentru analiza calităŃii pe produse: a) coeficientul mediu de calitate pentru produsul i ( iK ) – se determină ca medie aritmetică ponderată între volumul producŃiei pe calităŃi şi coeficientul clasei de calitate:
jj
ij
jij
jjij
i ksq
kqK ⋅∑=
∑
∑ ⋅
=
unde: qij – cantitatea din produsul i de calitate j; sij – structura pe calităŃi; kj – coeficientul clasei de calitate (număr care indică clasa de calitate – calitate I, II, III, etc.)
iK ≥ 1.
8 D. Mărgulescu, M. Niculescu, V. Robu, Diagnostic economico-financiar, Ed. Romcart, Bucureşti, 1994, pag. 96.
45
Se determină în analiză 1iK şi 0iK , înregistrându-se o situaŃie favorabilă pentru întreprindere
când iK tinde către 1 (calitatea superioară) prin descreştere: 1iK < 0iK semnifică a îmbunătăŃire a
calităŃii. Cu cât iK este mai aproape de 1 cu atât calitatea medie este mai bună, adică produsele de
calitate superioară au o pondere mai mare în totalul producŃiei. b) Coeficientul mediu de echivalenŃă a calităŃii la produsul i ( eiK ):
ejj
ij
jij
jejij
i ksq
kqeK ⋅∑=
∑
∑ ⋅
=
unde kej – coeficientul de echivalenŃă a calităŃii j – se stabileşte ca raport între preŃul unitar al produsului i de calitate j (pij) şi preŃul produsului de calitate superioară (pij) – preŃuri comparabile sau convenŃional constante: kej= pij0 / piI0.
eiK ≤ 1. Se determină în analiză 0eiK şi 1eiK şi cu cât eiK se apropie de 1 prin creştere, cu
atât calitatea produsului i este mai bună: 1eiK > 0eiK semnifică o îmbunătăŃire a calităŃii medii.
c) PreŃul mediu al produsului i ( ip )
ijj
ij
jij
jijij
i psq
pqp ⋅∑=
∑
∑ ⋅
=
unde: pij – preŃul produsului i corespunzător calităŃii j.
Cu cât preŃul mediu va fi mai mare, mai apropiat de preŃul calităŃii I, cu atât nivelul mediu al calităŃii produsului i este mai ridicat. De remarcat este faptul că pentru aprecierea modificării calităŃii se va avea în vedere menŃinerea preŃului comparabil (se va utiliza un preŃ mediu unitar recalculat). 2. Pentru analiza calităŃii pe întreaga producŃie diferenŃiată pe clase de calitate se utilizează indicatorii:
a) coeficientul mediu generalizat al calităŃii – se determină ca medie aritmetică ponderată între volumul producŃiei pe sortimente (qi) şi coeficientul mediu de calitate sau coeficientul mediu de echivalenŃă, interpretarea evoluŃiei coeficientului Ńinând cont de indicatorul iK sau eiK luat în calcul.
a1) pe baza coeficientului mediu de calitate:
∑ ⋅=
∑
∑=
=
=
=
⋅n
1iiin
1i
n
1iiKi
KsgKsau qi
qgK
unde: iK – coeficient mediu de calitate pentru fiecare sortiment i;
qi – cantitatea produsă din fiecare sortiment i; si – ponderea sortimentului i în total producŃie.
gK ≥ 1. Dacă 01 gKgK < => o îmbunătăŃire a calităŃii producŃiei.
46
De exemplu dacă 07,067,160,1gKgKgK 01 −=−=−=∆ => creşterea calităŃii producŃiei
deoarece gK este determinat pe baza coeficienŃilor medii de calitate iK . Factorii de influenŃă sunt: si – structura pe sortimente;
iK – coeficientul mediu de calitate al produsului i.
04,0KsKs)s(gK 0i0i0i1ii +=∑ ⋅−∑ ⋅=∆ => o creştere a ponderii produselor cu o calitate
inferioară calităŃii medii (deci care au valori mai mari, mai îndepărtate de 1, ale coeficienŃilor medii de calitate), ceea ce a dus la o influenŃă negativă asupra nivelului mediu al calităŃii pe întreaga producŃie.
11,0KsKs)K(gK 0i1i1i1ii −=∑ ⋅−∑ ⋅=∆ => coeficienŃii medii de calitate pe produse au avut
o influenŃă pozitivă asupra coeficientului mediu generalizat al calităŃii, determinând creşterea calităŃii medii reflectată prin descreşterea spre 1 a coeficientului (valori mai apropiate de 1 ale coeficienŃilor
iK ). a2) pe baza coeficientului mediu de echivalenŃă:
∑ ⋅=
∑
∑=
=
=
=
⋅n
1iiin
1i
n
1ieiKi
eKsgKsau qi
qgK
unde: eiK – coeficientul mediu de echivalenŃă al produsului i.
gK ≤ 1. Dacă 1gK > 0gK => o îmbunătăŃire a calităŃii producŃiei.
Luând acelaşi exemplu: 07,089,082,0gKgKgK 01 −=−=−=∆ => scăderea calităŃii
producŃiei deoarece gK este determinat pe baza coeficienŃilor medii de echivalenŃă . Factorii de influenŃă sunt: si – structura pe sortimente;
ieK – coeficientul mediu de echivalenŃă al produsului i.
04,0KesKes)s(gK 0i0i0i1ii +=∑ ⋅−∑ ⋅=∆ => o creştere a ponderii produselor cu o calitate
superioară calităŃii medii (deci care au valori mai mari, mai apropiate de 1, ale coeficienŃilor medii de echivalenŃă), ceea ce a dus la o influenŃă pozitivă asupra nivelului mediu al calităŃii pe întreaga producŃie.
11,0eKsKes)Ke(gK 0i1i1i1ii −=∑ ⋅−∑ ⋅=∆ => coeficienŃii medii de echivalenŃă a calităŃii
pe produse au avut o influenŃă negativă asupra coeficientului mediu generalizat al calităŃii, determinând scăderea calităŃii medii reflectată prin îndepărtarea de 1 prin descreştere a coeficientului (valori mai mici ale coeficienŃilor ieK ). b) ponderea produselor de calitate superioară în valoarea totală a producŃiei diferenŃiate pe clase de calitate:
100calitati pe tediferentia produse totalaValoare
superioara calitate de produse Valoaregs ×=
Cu cât valoarea indicatorului este mai mare, mai aproape de 100, cu atât nivelul mediu al
calităŃii produselor este mai ridicat, predominând producŃia de calitate superioară.
II. Pentru produsele nediferenŃiate pe calităŃi, analiza calităŃii comportă particularităŃi de la o ramură de activitate la alta datorită parametrilor specifici ai produselor şi posibilităŃilor diferite de măsurare a calităŃii produselor respective.
47
Dintre indicatorii ce pot fi utilizaŃi în analiza calităŃii în acest caz amintim:9 a) coeficientul mediu de punctaj sau de exploatare a punctajelor, care presupune o ierarhizare a însuşirilor de calitate j, acordându-se o pondere fiecărei caracteristici calitative în funcŃie de gradul de importanŃă în sistemul calităŃii şi stabilirea unui punctaj (unui anumit număr de puncte) pentru fiecare din aceste însuşiri, în final determinându-se un punctaj mediu:
ijiji npspK ⋅∑=
unde: sij – ponderea acordată însuşirii de calitate j în ansamblul acesteia npij – numărul de puncte acordat caracteristicii de calitate j pentru produsele comparate i Pentru a alege cel mai potrivit produs se compară coeficienŃii medii ai punctajelor, alegând
produsele pentru care valoarea coeficientului este cea mai mare. b) gradul de înnoire a producŃiei, ca modalitate de evidenŃiere a nivelului calităŃii producŃiei, exprimă ponderea valorii produselor noi şi modernizate în valoarea producŃiei fabricate destinate livrării sau ponderea produselor noi şi modernizate în numărul total de produse:
Qf
QnGn = sau
Np
NpnGn =
unde: Gn – grad de înnoire a producŃie; Qn – valoarea produselor noi şi modernizate; Qf – valoarea producŃiei fabricate destinate livrării; Npn – numărul de produse noi şi modernizate; Np – numărul total de produse
c) rata defectelor, calculată ca raport între numărul de defecte pe categorii (defecte critice, principale, secundare, minore, clasificate în funcŃie de gradul în care aceste defecte afectează utilitatea produsului) ponderate cu numărul de puncte pe categorii de defecte şi numărul de produse controlate:
Np
pnddK ii∑ ⋅
=
unde:
dK - coeficientul (rata) defectelor ndi – numărul de defecte pe categorii pi – punctajul (numărul de puncte) pe categorii de defecte Np – numărul de produse controlate
Rata defectelor astfel calculată se compară cu o rată admisibilă determinată în funcŃie de probabilitatea apariŃiei unor defecte, pe baza observării fenomenului pe un eşantion de produse. d) rata reclamaŃiilor de calitate, refuzurilor şi penalităŃilor, exprimă ponderea valorică a produselor refuzate, reclamate în cifra de afaceri. e) dinamica cheltuielilor cu remedierile în perioada de garanŃie a produselor, exprimate în mărimi absolute sau ca nivel la 1000 lei cifră de afaceri. EXEMPLU privind analiza calităŃii produselor diferenŃiate pe clase de calitate. Structura pe calităŃi a producŃiei se prezintă astfel:
9 Gh. Vâlceanu, V. Robu, N. Georgescu, Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2004, pag. 103-105.
48
Prevederi: Tabel nr. 2.8
Calitatea I Calitatea II Calitatea III Sorti- mente Cantit.
(buc) PreŃ (lei)
Cantit. (buc)
PreŃ (lei)
Cantit (buc)
PreŃ (lei)
A 2000 100 800 80 450 60 B 800 80 400 70 50 40 C 300 60 200 50 - 30
Total 3100 * 1400 * 500 * Realizări:
Tabel nr. 2.9. Calitatea I Calitatea II Calitatea III Sorti-
mente Cantit. (buc)
PreŃ (lei)
Cantit. (buc)
PreŃ (lei)
Cantit (buc)
PreŃ (lei)
A 1700 110 640 80 300 60 B 900 100 450 80 90 40 C 400 60 300 50 20 30
Total 3000 * 1390 * 410 * Pe baza acestor informaŃii se va analiza modificarea calităŃii pe fiecare sortiment în parte şi pe întreaga producŃie. Analiza calităŃii pe fiecare sortiment
a) pe baza coeficientul mediu de calitate
∑
∑
=
=
=
⋅
n
1j
n
1jjij
i
ijq
kq
K
523,13250
3x4502x8001x2000K 0A =
++= 469,1
2640
3x3002x6401x1700K 1A =
++=
⇒< 01 AA KK îmbunătăŃirea calităŃii medii la sortimentul A.
437,11440
3x902x4501x9001BK 4,1
1250
3x502x4001x8000BK =
++==
++=
⇒> 01 BB KK scăderea calităŃii medii la sortimentul B.
472,1720
3x202x3001x4001CK 4,1
500
2x2001x3000CK =
++==
+=
⇒> 01 CC KK scăderea nivelului mediu al calităŃii la sortimentul C.
b) pe baza coeficientului mediu de echivalenŃă
∑
∑ ⋅
=
=
=
n
1j
n
1jejj
qj
kq
eiK
49
895,03250
6,0x4508,0x8001x2000
3250100
60x450
100
80x800
100
100x2000
0AeK =++
=
++
=
906,02640
6,0x3008,0x6401x1700eK 1A =
++=
⇒> 01 AA eKKe îmbunătăŃirea calităŃii medii a sortimentului A.
929,01440
5,0x90875,0x4501x900eK
94,01250
5,0x50875,0x4001x800
125080
40x50
80
70x400
80
80x800
eK
1B
0B
=++
=
=++
=
++
=
⇒< 01 BB eKeK scăderea calităŃii medii a sortimentului B.
916,0720
5,0x20833,0x3001x400eK
933,0500
833,0x2001x300
50060
30x0
60
50x200
60
60x300
eK
1C
0C
=++
=
=+
=
++
=
⇒< 01 CC eKeK scăderea nivelului mediu al calităŃii sortimentului C.
c) pe baza preŃului mediu
∑
∑=
ij
ijiji q
pqp
lei 972640
60x30080x640110x17001Ap lei 90
3250
60x45080x800100x20000Ap =
++==
++=
lei 901440
40x9080x450100x9001Bp lei 75
1250
40x5070x40080x8000Bp =
++==
++=
lei 55720
30x2050x30060x4001Cp lei 56
500
50x20060x3000Cp =
++==
+=
Se constată diferenŃe între preŃurile medii pe sortimente prevăzute şi cele realizate. Aceste
diferenŃe se datorează parŃial modificării calităŃii, şi anume în măsura în care au loc modificări în ponderea diferitelor calităŃi, care, evident, au preŃuri individuale diferite, mai mari pentru cele superioare şi mai mici pentru cele inferioare.
În consecinŃă, se separă influenŃa calităŃii din modificarea totală a preŃurilor medii cu ajutorul
preŃului mediu unitar recalculat
rp , în funcŃie de structura realizată pe calităŃi şi preŃurile unitare
prevăzute, astfel:
50
( )∑
∑ ⋅
=
=
=
m
1j1ij
m
1j0ij1ij
jri
q
pq
sp
lei 55720
30x2050x30060x400p
lei 741440
40x9070x45080x900p
lei 912640
60x30080x640100x1700p
rC
rB
rA
=++
=
=++
=
=++
=
lei 79097ppp 0A1AA +=−=−=∆
din care influenŃa calităŃii: ( ) leu 19091ppsp 0ArAjA +=−=−=∆
lei 157590ppp 0B1BB +=−=−=∆
din care influenŃa calităŃii: ( ) leu 17574ppsp 0BrBjB −=−=−=∆
leu 15655ppp 0C1CC −=−=−=∆
din care influenŃa calităŃii: ( ) leu 15655ppsp 0CrCjC −=−=−=∆
Se constată că la sortimentele A şi B preŃurile medii unitare au crescut, dar influenŃa calităŃii la sortimentul B este negativă; la sortimentul A este pozitivă, dar nu exclusivă. La sortimentul C, preŃul mediu unitar a scăzut exclusiv pe seama înrăutăŃirii calităŃii. Analiza calităŃii pe întreaga producŃie Dacă există mai multe sortimente şi fiecare dintre ele se obŃin pe mai multe calităŃi, se pune problema analizei modului în care a evoluat “Coeficientul mediu generalizat al calităŃii”, care are în vedere atât structura sortimentală, cât şi calitatea medie a fiecărui sortiment, exprimată pe baza iK
sau eiK .
Pentru analiza calităŃii pe întreaga producŃiei pe baza primei relaŃii obŃinem: Tabel nr.2.10.
Cantitate totală (buc) Structura (%) Coef. mediu de calitate Sortim qi0 qi1 si0 si1
0iK 1iK
A 3250 2640 65 55 1,523 1,469 B 1250 1440 25 30 1,4 1,437 C 500 720 10 15 1,4 1,472
Total 5000 4800 100 100 x x
∑ ⋅==
n
1iii KsgK
unde: gK – coeficient mediu generalizat al calităŃii;
si – ponderea sortimentului i în total producŃie; iK – coeficient mediu de calitate pentru fiecare sortiment i.
51
Dacă 01 gKgK < => o îmbunătăŃire a calităŃii producŃiei.
459,1472,1x15,0437,1x3,0469,1x55,0gK
479,14,1x10,04,1x25,523,1x65,0gK
1
0
=++=
=++=
Abaterea absolută:
02,0479,1459,1gKgKgK 01 −=−=−=∆
Factori de influenŃă:
1. influenŃa modificării structurii producŃiei:
( ) ( ) 012,0479,1467,1479,14,1x15,04,1x3,0523,1x55,00iKn
1i0si0iK
n
1i1sisigK −=−=−++=⋅∑
=
−⋅∑=
=∆
2. InfluenŃa modificării coeficienŃilor medii de calitate pe produse:
( ) 008,0467,1459,1iKsiiKsiiKgK 0
n
1i00
n
1i1 −=−=⋅∑−⋅∑=∆
==
Din datele obŃinute rezultă o îmbunătăŃire a calităŃii medii pe întreaga producŃie, întrucât
01 gKgK < în condiŃiile în care coeficientul generalizat al calităŃii este determinat ca o medie a
coeficienŃilor medii de calitate pe fiecare sortiment. ÎmbunătăŃirea calităŃii medii a întregii producŃii s-a datorat pe de o parte structurii pe sortimente
a producŃiei, înregistrându-se o creştere a ponderii sortimentelor cu o calitate medie mai bună (sortimentele B şi C), iar pe de altă parte s-a datorat îmbunătăŃirii calităŃii medii la sortimentul A. Acest sortiment deŃine peste 50% din producŃie (55%), deci influenŃa îmbunătăŃirii calităŃii sale este mai puternică decât influenŃa înrăutăŃirii calităŃii la sortimentele B şi C.
Este necesar să se determine cauzele care au afectat negativ calitatea la sortimentele B şi C.
Principalele direcŃii în vederea îmbunătăŃirii calităŃii produselor se referă la: - proiectarea şi asimilarea în fabricaŃie de produse noi; - reproiectarea şi modernizarea produselor existente; - îmbunătăŃirea condiŃiilor tehnice şi organizatorice ale producŃiei; - ridicarea nivelului tehnic şi tehnologic al utilajelor şi instalaŃiilor; - asigurarea cu materii prime de calitate, conform standardelor şi normelor de fabricaŃie; - asigurarea creşterii nivelului de calificare a forŃei de muncă, inclusiv cointeresarea materială
şi morală a acesteia. ÎmbunătăŃirea calităŃii producŃiei are influenŃă directă asupra indicatorilor financiari pentru că
producŃia de calitate mai bună se vinde la preŃuri mai mari. De aceea pentru producŃia diferenŃiată pe clase de calităŃi toŃi indicatorii în calculul cărora intervine preŃul de vânzare vor fi influenŃaŃi de modificarea calităŃii.
Aşadar, într-o economie concurenŃială agenŃii economici trebuie să aibă în vedere calitatea produselor oferite pieŃei pentru a reuşi astfel să-şi păstreze clientela formată, dar şi să poată pătrunde şi pe alte pieŃe de desfacere.
Întrebări şi teme de reflecŃie:
1. În urma analizei corelaŃiei dintre valoarea producŃiei fabricate şi producŃia exerciŃiului, pe baza raportului static, s-au obŃinut: Rs0=0,9; Rs1=0,85. PrezentaŃi relaŃiile de calcul pentru producŃia fabricată, producŃia exerciŃiului, raportul static şi explicaŃi evoluŃia acestuia.
52
2. Din analiza corelaŃiei dintre valoarea adăugată şi producŃia exerciŃiului, pe baza raportului dinamic rezultă : Rd = 0,92. PrezentaŃi relaŃiile de calcul pentru valoarea adăugată, producŃia exerciŃiului, raportul dinamic şi explicaŃi valoarea acestuia.
3. Ce semnificaŃie are indicatorul cifra de afaceri netă? Dar cifra de afaceri marginală? 4. PrezentaŃi două procedee utilizate în analiza structurii cifrei de afaceri. 5. ScrieŃi relaŃia pentru determinarea influenŃei structurii asupra modificării cifrei de afaceri şi
interpretaŃi influenŃa cu semnul „+„ a acestui factor.
6. Cunoscând informaŃii referitoare la numărul de salariaŃi, valoarea producŃiei fabricate şi cifra de afaceri, scrieŃi relaŃia pentru determinarea influenŃei gradului de valorificare a producŃiei asupra modificării cifrei de afaceri şi interpretaŃi influenŃa cu semnul „-„ a acestui factor.
7. ScrieŃi relaŃia pentru determinarea influenŃei structurii producŃiei exerciŃiului asupra
modificării valorii adăugate şi interpretaŃi influenŃa cu semnul „-„ a acestui factor. 8. Cunoscând informaŃii referitoare la valoarea mijloacelor fixe totale şi a celor active,
producŃia exerciŃiului şi valoarea adăugată, scrieŃi relaŃia pentru determinarea influenŃei compoziŃiei tehnologice asupra modificării valorii adăugate şi interpretaŃi influenŃa cu semnul „+„ a acestui factor
9. În urma analizei pe sortimente, respectiv a structurii producŃiei fizice, s-au obŃinut
rezultatele următoare: var. I: Ks = 1 var II: Ks = 0,98 var. III: Ks = 1,12 Kstr = 0,97 Kstr = 1 Kstr = 0,98 PrecizaŃi ce reprezintă fiecare indicator şi modul de calcul; caracterizaŃi din punct de vedere economic cele trei variante; alegeŃi varianta cea mai bună şi argumentaŃi alegerea făcută.
10. Din analiza calităŃii pentru produsele diferenŃiate pe clase de calitate s-au obŃinut următoarele rezultate pentru coeficientul mediu generalizat al calităŃii:
∆Kg = Kg1 – Kg0 = 1,5 – 1,4 = + 0,1 din care: ∆Kg (si) = - 0,15; ∆Kg (?) = ?
CompletaŃi factorul nenominalizat şi influenŃa acestuia, interpretaŃi rezultatele şi apreciaŃi situaŃia din punct de vedere economic. 11. PrezentaŃi două modalităŃi de analiză a calităŃii produselor nediferenŃiate pe clase de calitate.
53
Capitolul III. ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE
Obiective: ● cunoaşterea problematicii analizei gestiunii resurselor umane; ● prezentarea conŃinutului indicatorilor şi procedeelor utilizate în analiza asigurării cu personal; ● cunoaşterea indicatorilor uzuali de analiză a timpului de muncă, precum şi a mobilităŃii şi
stabilităŃii personalului; ● deprinderea modelării şi analizei factoriale a principalilor indicatori de caracterizare a eficienŃei
utilizării resurselor umane; ● identificarea principalelor direcŃii de acŃiune în vederea creşterii eficienŃei utilizării resurselor
umane.
Dintre toate categoriile de resurse care participă la realizarea procesului de producŃie, resursa umană deŃine un rol decisiv atât în obŃinerea de bunuri materiale, executarea de lucrări şi prestarea de servicii, cât şi în conducerea şi eficientizarea activităŃilor, prin faptul că potenŃează şi activează toate celelalte categorii de resurse. Este important ca în cadrul unei întreprinderi să se analizeze modul de gestionare a resurselor umane, mai ales dacă se are în vedere faptul că munca este un factor de producŃie numai în stare activă, ea nu se poate stoca; de aceea utilizarea corespunzătoare a acesteia are implicaŃii directe în realizarea unei activităŃi eficiente. De asemenea studierea măsurii în care o întreprindere este asigurată cu forŃa de muncă necesară permite identificarea eventualelor lipsuri sau surplusuri de personal pe anumite locuri de muncă. Toate aceste analize au ca scop identificarea cauzelor legate de forŃa de muncă ce au determinat unele evoluŃii nedorite ale activităŃii şi luarea măsurilor de corecŃie necesare. Pentru realizarea analizei gestiunii resurselor umane se folosesc ca surse de informaŃii, de documentare, următoarele:
- evidenŃa curentă, statistică a personalului; - dările de seamă statistice privind personalul încadrat, structura acestuia în funcŃie de diferite
criterii: sex, calificare, vârstă etc; - balanŃa utilizării timpului de lucru; - dările de seamă statistice privind producŃia obŃinută şi serviciile prestate; - unele informaŃii din bilanŃ şi din anexele acestuia.
La nivel microeconomic, principalele aspecte ale analizei gestiunii resurselor umane se referă la:10
- analiza asigurării cu forŃa de muncă necesară; - analiza comportamentului forŃei de muncă; - analiza eficienŃei utilizării forŃei de muncă.
3.1. Analiza asigurării resurselor de muncă
Aceasta vizează analiza din punct de vedere cantitativ (al numărului de personal), în structură şi calitativ (al calificării forŃei de muncă).
10 I. Mihai (coordonator), Analiza asigurării şi utilizării resurselor de muncă ale agenŃilor economici, Ed. Mirton, Timişoara, 1997.
54
3.1.1. Analiza asigurării numărului de personal
Are ca scop stabilirea excedentului sau deficitului de forŃă de muncă, în ansamblu şi pe categorii, prin compararea necesarului cu disponibilul de personal.
Neasigurarea cu personal, adică existenŃa unui deficit de forŃă de muncă, poate avea efecte negative legate de:
– diminuarea volumului producŃiei; – utilizarea incompletă a timpului de lucru ; – reducerea vitezei de rotaŃie a fondurilor de producŃie; – creşterea costurilor; – scăderea indicatorilor de profitabilitate. De asemenea şi asigurarea cu personal peste necesar, adică excedentul de forŃă de muncă, dacă
nu se concretizează într-o creştere a volumului de producŃie, generează aceleaşi efecte negative.
Pentru aprecierea gradului de asigurare cu personal se pot utiliza următoarele procedee: 1) abaterea absolută şi relativă a numărului de personal – arată dacă numărul de personal existent se situează sau nu la nivelul bazei de comparaŃie:
– în mărimi absolute:
01 NNN −=∆
– în mărimi relative:
00
1N
0
1N N
N1
N
NI ;
N
NI
∆=−=∆=
2) abaterea faŃă de numărul admisibil de personal – realizează compararea numărului de personal din perioada curentă cu numărul maxim admisibil, determinat în funcŃie de nivelul producŃiei efective şi al productivităŃii muncii programate sau din baza de comparaŃie.
NaNN 1a −=∆
unde
Q00
1 INNasau W
QNa ⋅==
3) analiza corelaŃiei dintre indicele volumului de producŃie (IQ), indicele numărului de salariaŃi (IN)şi indicele productivităŃii muncii (IW):
Analiza acestei corelaŃii porneşte de la relaŃia:
IQ = IN · IW
şi se poate aprecia în funcŃie de gradul de realizare a volumului producŃiei: 1. Când IQ>1:
– dacă IN>1 şi IW =1 – întregul spor de producŃie se realizează pe seama creşterii numărului de salariaŃi, productivitatea muncii rămânând nemodificată.
– dacă IN =1 şi IW >1 – întregul spor de producŃie se realizează pe seama creşterii productivităŃii muncii.
– dacă IN >1 şi IW >1: IN >IW – sporul de producŃie se realizează pe seama ambilor factori, cu o contribuŃie mai
mare din partea creşterii numărului de salariaŃi; IN = IW – sporul de producŃie este asigurat în proporŃii egale de cei doi factori; IN < IW – creşterea productivităŃii contribuie într-o proporŃie mai mare la sporul producŃiei
decât creşterea numărului de salariaŃi.
55
– dacă IN>1 şi IW<1 – creşterea numărului de salariaŃi compensează nerealizarea nivelului programat al productivităŃii muncii, asigurând în întregime sporul de producŃie.
– dacă IN<1 şi IW>1 – creşterea productivităŃii compensează neasigurarea cu personal, asigurând integral sporul de producŃie.
Analiza se realizează în mod asemănător pentru cazurile: IQ = 1 IQ < 1 EXEMPLU: Pe baza informaŃiilor din tabelul următor, se vor aplica procedeele de analiză a gradului de asigurare cu personal.
Tabel nr. 3.1. Nr. crt.
Indicatori Prevederi Realizări
1. ProducŃia fabricată (mii lei) 414.250 425.280 2. Număr de personal 400 390
Din calcule rezultă următoarele:
a) abaterea absolută şi relativă a numărului de personal:
∆N = N1 – N0 = 390 – 400 = – 10 persoane
%5,2025,0400
10
N
N1
N
NI
00
1N −=−=
−=
∆=−=∆
Numărul mediu de personal existent este mai mic decât cel prevăzut cu 10 persoane, adică cu
2,5%. b) abaterea faŃă de numărul admisibil de personal ∆aN = N1 – Na = N1 – N0 x IQ = 390 – 400 x 1,027 = 390 – 410 = –20 (economie relativă de personal).
În condiŃiile menŃinerii productivităŃii muncii la nivelul prevederilor, unitatea ar fi putut folosi 410 persoane pentru realizarea nivelului efectiv al producŃiei fabricate, dar a folosit doar 390 persoane, realizându-se o economie de personal ca urmare a creşterii productivităŃii muncii. c) compararea IQ, IN şi IW:
027,1414250
280.425
Q
QI
0
1Q === 975,0
400
390
N
NI
0
1N ===
053,1975,0
027,1
I
I
N
Nx
Q
Q
N/Q
N/Q
W
WI
N
Q
1
0
0
1
00
11
0
1W ======
Rezultă că IQ>1, IN<1, IW>1, ceea ce înseamnă că creşterea productivităŃii muncii compensează
neasigurarea cu personal la nivelul prevederilor, determinând chiar creşterea producŃiei efectiv realizate faŃă de cea planificată. (IW > IQ).
3.1.2. Analiza asigurării personalului în structură
Analiza asigurării personalului în structură este utilă în vederea fundamentării necesarului de personal, a nivelului şi evoluŃiei productivităŃii muncii, în analiza influenŃei consumului de muncă asupra indicatorilor economico-financiari ai societăŃii comerciale.
56
În funcŃie de activitatea desfăşurată de întreprinderi la nivelul economiei naŃionale, personalul acestora se grupează în: personal ocupat în activităŃi industriale şi personal ocupat în activităŃi neindustriale, urmând apoi încadrarea într-o anumită ramură, în funcŃie de obiectul de activitate al întreprinderii, conform Clasificărilor ActivităŃilor din Economia NaŃională (CAEN).
Potrivit Clasificării OcupaŃiilor din România11, personalul ocupat în activităŃi industriale se împarte în următoarele grupe:
- legiuitori, înalŃi funcŃionari şi conducători; - specialişti (cu ocupaŃii intelectuale şi ştiinŃifice); - tehnicieni; - funcŃionari; - muncitori şi meseriaşi; - operatori pe instalaŃii, maşini şi ansambluri de maşini, echipamente şi alte produse; - muncitori necalificaŃi.
În funcŃie de scopul urmărit prin analiză, personalul existent în cadrul unei unităŃi poate fi structurat şi după alte criterii: a) după pregătirea profesională:
– personal direct productiv (muncitori calificaŃi şi necalificaŃi); – personal de specialitate; – personal tehnic-administrativ; – personal de conducere. Acest criteriu ne permite să determinăm numărul de personal de specialitate sau personal
tehnic-administrativ ce revine la 100 muncitori, care poate fi comparat cu nivelul din perioadele anterioare, nivelele existente la alŃi agenŃi economici cu profil de activitate similar. b) după raportul faŃă de procesul de producŃie:
– personal de bază; – personal auxiliar. Se poate construi şi analiza un indicator de forma: “numărul de personal auxiliar ce revine la
100 muncitori de bază”. c) după funcŃiile întreprinderii: cercetare-dezvoltare, producŃie, comercială, personal, financiar-contabilă; d) structura personalului pe meserii – permite aprecierea dacă în raport cu profilul de activitate, unitatea are asigurat personal în meseriile specifice domeniului său. e) structura pe sexe – criteriu ce trebuie interpretat Ńinând seama de: profilul de activitate al unităŃii, specificul proceselor tehnologice, raportul dintre solicitarea fizică şi intelectuală, dintre munca de creaŃie şi cea de execuŃie etc. f) structura personalului pe categorii de vârstă.
Grupele de vârstă constituite din diferite intervale (3,5,7 sau 10 ani) formează piramida vârstei salariaŃilor. În general se consideră piramidă corespunzătoare dacă:
– se înregistrează o tendinŃă de creştere a ponderii personalului începând cu vârsta minimă de încadrare în muncă până la 45 ani;
– se manifestă tendinŃa de scădere a ponderii personalului peste 50 ani; – se asigură preponderenŃa personalului între 30 şi 45 ani.
Respectarea acestor tendinŃe înseamnă asigurarea continuităŃii în evoluŃia personalului şi îmbinarea experienŃei, calificării personalului în vârstă cu nivelul pregătirii personalului tânăr. g) structura personalului după vechimea în muncă.
Pentru a putea fi caracterizat acest criteriu este necesar ca personalul să fie grupat pe intervale de vechime în muncă, spre exemplu: sub 1 an, 2-5 ani, 5-10 ani, etc.
În aprecierea vechimii trebuie să se Ńină seama de următoarele aspecte: – dacă vechimea totală în muncă asigură o distribuŃie asemănătoare cu piramida vârstelor; – dacă vechimea în aceeaşi unitate reflectă preponderenŃe celor cu vechime mai mare de 10 ani; – dacă vechimea în aceeaşi profesie este apropiată de vechimea în muncă a salariatului;
11 Gh. Vâlceanu, V. Robu, N. Georgescu (coord.), Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2004, pag. 114.
57
– vechimea pe post trebuie apreciată în funcŃie de nivelul de pregătire, rolul îndeplinit în activitatea unităŃii, nivelul ierarhic şi dinamica transformărilor din domeniul funcŃiei îndeplinite.
3.1.3. Analiza calificării personalului
Asigurarea calitativă cu personal trebuie să răspundă următoarelor cerinŃe: – structura pe meserii să corespundă specificului sectorului de activitate şi cerinŃelor
proceselor tehnologice; – nivelul de calificare să fie corelat cu complexitatea lucrărilor executate. Fiecare categorie de personal poate fi apreciată sub aspectul calificării fie direct (cazul
muncitorilor diferenŃiaŃi pe categorii de calificare), fie indirect prin prisma studiilor absolvite şi prin prisma lucrărilor executate în concordanŃă cu nivelul pregătirii.
Pentru aprecierea nivelului de calificare se pot calcula indicatorii: a) durata medie de şcolarizare – calculată ca raport între numărul total de om-ani şcolarizare şi numărul total de personal. b) indicatori privind structura personalului pe grade de pregătire profesională sau structura muncitorilor pe categorii de calificare, precum şi alŃi indicatori precum:
– ponderea muncitorilor calificaŃi în total muncitori; – ponderea personalului cu pregătire superioară în totalul personalului; – număr de ingineri şi/sau tehnicieni la 100 muncitori; – numărul de personal cu studii superioare la 100 muncitori etc.
c) coeficientul mediu de calificarea forŃei de muncă – calculat ca raport între numărul de muncitori pe categorii de calificare (Nmi) ponderat cu categoria de calificare (ci) şi numărul total de muncitori, exprimând categoria medie de încadrare a muncitorilor:
∑
∑ ⋅=
mi
imiM N
cNK
d) coeficientul mediu de complexitate a lucrărilor executate – calculat ca medie aritmetică ponderată a volumului lucrărilor pe categorii de încadrare (Li) cu categoria lucrării (ci), exprimând gradul de complexitate al operaŃiilor ce se efectuează.
∑
∑ ⋅
i
iiL L
cLK
EvoluŃia în timp a indicatorilor MK şi LK reflectă: – în mărimi absolute tendinŃa modificării nivelului mediu de calificare, respectiv a nivelului
mediu de complexitate a lucrărilor; – în mărimi relative proporŃia modificării nivelului de calificare, respectiv de complexitate a
lucrărilor. De exemplu:
±=−=∆ 0M1MM KKK
– dacă valoarea obŃinută este pozitivă reflectă o tendinŃă normală de creştere a nivelului mediu de calificare determinată de necesitatea creşterii calităŃii produselor, a valorificării superioare a resurselor, stăpânirii mai bune a tehnologiilor de fabricaŃie etc.
– dacă valoarea obŃinută este negativă, categoria medie de calificare se situează sub nivelul prevăzut sau al perioadei precedente, existând pericolul de a nu se putea executa anumite lucrări ce necesită o calificare superioară sau, dacă se execută, acestea să fie necorespunzătoare calitativ. În această situaŃie se vor analiza cauzele pentru care n-a putut fi asigurată forŃa de muncă necesară din punct de vedere al calificării şi în funcŃie de aceste cauze să se elaboreze un program de atragere de personal calificat sau de creştere a calificării personalului existent în unitate.
În mod asemănător se poate analiza şi evoluŃia indicatorului LK .
58
e) Pentru aprecierea modului de utilizare a forŃei de muncă calificate se poate calcula coeficientul de concordanŃă dintre nivelul mediu de complexitate a lucrărilor şi nivelul mediu de calificare a muncitorilor:
M
L
K
KC =
Dacă:
– C = 1, ( LK = MK ) există concordanŃă deplină între nivelul de calificare a personalului şi categoriile de încadrare a lucrărilor, lucrările fiind executate integral de muncitori din aceeaşi categorie de încadrare.
– C < 1, ( LK < MK ) există un surplus de forŃă de muncă de categorii de calificare superioare care nu este utilizată la nivelul capacităŃii sale reale (muncitori cu un grad de calificare superior, execută lucrări de complexitate inferioară, ceea ce reflectă o folosire incompletă a calificării forŃei de muncă, cu consecinŃe negative asupra costurilor şi profitului întreprinderii).
– C > 1, ( LK > MK ) există lucrări de categorii superioare efectuate de muncitori cu calificare inferioară, fiind afectată calitatea producŃiei obŃinute, cu influenŃă negativă asupra valorii produselor şi asupra profitului. NeconcordanŃa dintre categoria de complexitate a lucrărilor şi categoria de calificare a muncitorilor are efecte negative asupra calităŃii produselor, duratei ciclului de fabricaŃie, nivelului consumurilor specifice, productivităŃii muncii, costurilor şi, în final, asupra profitului. EXEMPLU. SituaŃia repartizării muncitorilor şi a lucrărilor pe categorii de calificare, respectiv încadrare se prezintă astfel:
Tabel nr. 3.2. Repartizarea muncitorilor pe
categorii de calificare Repartizarea lucrărilor pe
categorii de încadrare (ore) Catego-
ria Prevederi Realizări Prevederi Realizări
I 65 61 119.710 117.460 II 60 62 107.640 106.000 III 52 56 93.600 89.040 IV 64 57 115.150 98.500 V 19 16 31.900 27.400
Total 260 252 468.000 438.400 Coeficientul mediu de calificare a muncitorilor:
66,2260
5x174x643x522x601x67K 0M =
++++=
62,2252
5x164x573x562x621x61K 1M =
++++=
0M1M KK < , categoria medie de calificare se situează sub nivelul prevăzut sau al perioadei precedente, existând pericolul de a nu se putea executa anumite lucrări ce necesită o calificare superioară sau, dacă se execută, acestea să fie necorespunzătoare calitativ. În această situaŃie se vor analiza cauzele pentru care n-a putut fi asigurată forŃa de muncă necesară din punct de vedere al calificării şi în funcŃie de aceste cauze să se elaboreze un program de atragere de personal calificat sau de creştere a calificării personalului existent în unitate. Coeficientul mediu de complexitate a lucrărilor:
59
64,2468000
5x319004x1151503x936002x1076401x119710K 0L =
++++=
57,2438400
5x274004x985003x890402x1060001x117460K 1L =
++++=
0L1L KK < , categoria medie de complexitate a lucrărilor se situează sub nivelul prevăzut sau al perioadei precedente, ceea ce înseamnă că nu s-au executat anumite lucrări ce necesită o calificare superioară sau acestea sunt necorespunzătoare calitativ. În această situaŃie se vor analiza cauzele pentru care nu s-au executat lucrările la nivelul necesar din punct de vedere al complexităŃii impuse de tehnologia de fabricaŃie. Coeficientul de concordanŃă dintre categoria medie de complexitate a lucrărilor şi categoria medie de calificare a muncitorilor:
992,066,2
64,2
K
KC
0M
0L0 === 981,0
62,2
57,2
K
KC
1M
1L1 ===
Se constată că, la nivelul prevederilor, valoarea acestui indicator este subunitară dar foarte
aproape de 1, ceea ce înseamnă că unitatea a prevăzut ca nivelul de calificare a personalului să fie uşor superior nivelului de complexitate a lucrărilor, pentru a se preîntâmpina efectele negative ale neasigurării cu personalul calificat necesar (îmbolnăviri, plecări din unitate, pregătire insuficientă etc.). La nivelul realizărilor valoarea indicatorului este tot subunitară şi în scădere, ceea ce semnifică un surplus de forŃă de muncă de calificare superioară, aceasta fiind utilizată pentru efectuarea unor lucrări de complexitate inferioară: este un fenomen negativ şi înseamnă utilizarea ineficientă a personalului cu calificare superioară. În acest caz trebuie analizate cauzele care au determinat această situaŃie şi luate măsurile care se impun, şi care se pot referi la: asigurarea din timp a unor contracte conforme cu specializarea şi calificarea personalului, reprofilarea unităŃii, orientarea spre produse care să asigure folosirea eficientă a forŃei de muncă existente, evident cu condiŃia solicitării acestora pe piaŃă. TendinŃa care se manifestă este de apropiere cât mai mare între nivelul calificării forŃei de muncă şi tipul de lucrări care necesită calificarea respectivă. În acest sens un rol important revine echipei manageriale în obŃinerea unor comenzi pentru lucrări în concordanŃă cu nivelul de calificare al personalului existent şi de asemenea în luarea de măsuri de ridicare a calificării personalului pentru a putea angaja şi lucrări mai complexe. Ridicarea calificării se poate realiza atât prin sistemul propriu al unităŃii (organizarea de cursuri de calificare, perfecŃionare, specializare a personalului) cât şi prin unităŃi specializate şi trebuie să constituie o preocupare permanentă având în vedere concurenŃa ce se manifestă pe piaŃă. Legat de calificare se poate studia flexibilitatea personalului, care pune în evidenŃă capacitatea salariaŃilor de a executa şi alte operaŃii decât cele pe care le efectuează în mod curent. Este util a se urmări acest aspect în condiŃiile în care unitatea doreşte să schimbe profilul de activitate sau dacă în nomenclatorul de fabricaŃie există un număr mare de produse, neasigurarea cu personal pentru un produs sau grupă de produse putând fi completată, dacă este cazul, cu personal excedentar de la alte produse sau grupe de produse.
3.2. Analiza comportamentului potenŃialului uman
Pentru evaluarea comportamentului potenŃialului uman se analizează utilizarea timpului de lucru al personalului şi aspecte privind mobilitatea şi stabilitatea personalului.
60
3.2.1. Analiza utilizării timpului de lucru al personalului
O cale importantă de creştere a performanŃelor activităŃii desfăşurate în întreprindere este reprezentată de utilizarea completă a timpului de lucru a personalului.
Prin analiza utilizării timpului de lucru se pun în evidenŃă cauzele care determină anumite pierderi de timp, precum şi posibilităŃile de a reduce şi chiar elimină aceste pierderi. Datele necesare analizei se regăsesc în balanŃa utilizării timpului de muncă a personalului, stabilită atât în om-zile, cât şi în om-ore. Pentru realizarea unei analize corespunzătoare trebuie să se aibă în vedere diferitele categorii de fond de timp cu referire la personal:
● fondul de timp calendaristic (Tc) – reprezintă fondul total de timp corespunzător numărului de zile calendaristice ale perioadei analizate:
– în om-zile: zcnNTc ⋅=
– în om-ore: nzlzc dnNTc ⋅⋅=
unde: N – numărul mediu de personal; nzc – numărul de zile calendaristice ale perioadei analizate
nzld – durata medie normală a unei zile de lucru (ore/zi). Se ia durata medie, deoarece durata normală a zilei de lucru diferă în funcŃie de sectorul de activitate sau după categoria de salariaŃi.
● fondul de timp maxim disponibil (Td) – reprezintă resursa normală de timp care poate fi utilizată în cadrul unui an calendaristic:
)Tcosl,Trs(TcTd +−=
unde: Trs,sl – fondul de timp afectat repausului săptămânal şi sărbătorilor legale;
Tco – fondul de timp afectat concediilor de odihnă
● fondul de timp efectiv lucrat (Tef) se referă la timpul de muncă utilizat de către salariaŃi în scopul desfăşurării activităŃii profesionale:
TnTdTef −=
unde: Tn – fond de timp nelucrat (neutilizat)
Timpul nelucrat se împarte în:
a) timp nelucrat din cauze justificate: – concedii medicale sau program redus de lucru pe motive medicale; – concedii de maternitate, concedii pentru creşterea sau îngrijirea copilului; – zile libere plătite, ca urmare a unor clauze contractuale: evenimente familiale deosebite,
concedii de studii plătite; – întreruperi ale activităŃii din cauze neimputabile salariaŃilor: neasigurarea cu materii prime şi materiale; lipsa de energie, combustibil; defecŃiuni accidentale ale utilajelor; prelungirea duratelor de execuŃie a reviziilor şi reparaŃiilor periodice; deficienŃe de natură organizatorică;
b) timp nelucrat din cauze nejustificate, derivate din atitudinea personalului: – nerespectarea programului de lucru; – absenŃe nemotivate; – concedii fără plată.
Pe baza acestor categorii de fond de timp se determină anumiŃi indicatori ai utilizării timpului de lucru:
61
- gradul (coeficientul) de programare a fondului de timp calendaristic:
Tc
TdKTc =
- gradul (coeficientul) de utilizare a fondului de timp maxim disponibil - scoate în evidenŃă rezervele
privind folosirea timpului de lucru ca urmare a timpului neutilizat din cauze justificate sau nejustificate.
)1(Td
TefK Td <=
- durata medie a zilei de lucru – exprimă numărul de ore prestate în medie de către un salariat într-o
zi:
lucrate) zile-om (totalTef
lucrate) ore - om (totalTefd
zile-om
ore-omzl =
unde: dz – caracterizează în mod sintetic felul cum este utilizat timpul de lucru, evidenŃiind şi rezervele de timp existente în cadrul schimbului.
EXEMPLU. Se cunosc următoarele informaŃii din balanŃa utilizării timpului de lucru al
personalului: Tabel nr. 3.3.
Nr. crt.
Indicatori Prevederi Realizări
2. Număr de personal 400 390 5. Număr mediu de zile de concediu de odihnă
pe o persoană (zile) 23 24
6. Număr de zile de sâmbătă, duminică şi sărbători legale (zile)
106 106
7. Număr total de zile de concedii medicale (om-zile)
275 320
8. Număr total de zile detaşări, învoiri (om-zile)
125 188
9. Număr total absenŃe nemotivate (om-zile) - 72 10. Fond de timp şomaj tehnic (om-zile) 4000 4100 11. Timp de lucru efectiv (om-ore) 720.000 678.366
Analiza modului de utilizare a timpului de lucru al personalului se referă la o perioadă de un an
şi se efectuează în om-zile, având în vedere evoluŃia realizărilor faŃă de prevederi. a) Fondul de timp calendaristic:
zile-om 1423503653901Tc zile-om 1460003654000Tc =×==×=
b) Fondul de timp maxim disponibil:
zile-om 91650)10639024390(142350Td
zile-om 94400)10640023400(146000Td
1
0
=×+×−=
=×+×−=
c) Fondul de timp efectiv utilizat:
62
zile-om 86970)410072188320(91650Tef
zile-om 90000)4000125275(94400Tef
1
0
=+++−=
=++−=
d) Coeficientul de utilizare a fondului de timp disponibil:
953,094400
90000K 0Td == 948,0
91650
86970K 1Td ==
Analizând datele obŃinute rezultă următoarele: Coeficientul de utilizare a timpului disponibil înregistrează valori subunitare şi în scădere,
semnificând existenŃa unui fond de timp neutilizat şi o dinamică negativă a acestui indicator. Dacă se au în vedere cauzele care au condus la pierderi de timp, se poate constata că, în cea mai
mare parte, acestea sunt din categoria celor justificate din punctul de vedere al personalului: concedii medicale, detaşări, şomaj tehnic; sunt nejustificate pierderile de timp care se concretizează în absenŃe nemotivate.
Analizând ca sumă absolută evoluŃia pierderilor de timp pe cauze, se constată că la toate are loc o creştere faŃă de prevederile stabilite pe baza datelor înregistrate în perioadele precedente, aspect negativ, cu atât mai mult cu cât numărul de personal a înregistrat o scădere; deci numărul mediu de zile nelucrate ce revine pe o persoană creşte.
În cazul concediilor medicale trebuie analizate tipurile de boli şi în măsura în care există şi boli profesionale, trebuie luate urgent măsurile prin care să se elimine riscurile de îmbolnăviri din această categorie.
Se constată o creştere şi a pierderilor de timp datorate absenŃelor nemotivate, aspect ce reflectă o situaŃie negativă a disciplinei personalului sau o conducere şi organizare a muncii defectuoasă, dezinteresată. În funcŃie de cauzele concrete care au condus la această situaŃie, trebuie luate măsuri pentru a preveni producerea fenomenului în perioada următoare.
De asemenea are loc şi o creştere a fondului de timp neutilizat ca urmare a fenomenului de şomaj tehnic, care, desigur, poate fi provocat de cauze din afara unităŃii, dar trebuie analizată şi activitatea conducerii, care ar putea lua din timp măsuri pentru restructurarea activităŃii, recalificarea personalului, redistribuirea acestuia.
În concluzie, fondul de timp neutilizat reprezintă componenta fondului de timp care trebuie analizată cât mai aprofundat pentru a se putea lua măsuri corespunzătoare de reducere sau eliminare a pierderilor de timp:
– aprovizionarea ritmică, atât a unităŃii cât şi a locurilor de muncă, cu materii prime, materiale, piese de schimb;
– organizarea judicioasă a producŃiei şi a muncii; – respectarea şi reducerea termenelor de efectuare a reviziilor şi reparaŃiilor capitale; – efectuarea la timp şi de calitate a operaŃiilor de întreŃinere curentă pentru a se evita căderile
accidentale; – aplicarea unor măsuri coercitive pentru nerespectarea programului de lucru şi pentru
absenŃe nemotivate; – corelarea veniturilor cu efortul şi rezultatele muncii; – asigurarea unei încărcări raŃionale şi complete cu sarcini a timpului de lucru disponibil pe
un muncitor; – îmbunătăŃirea sistemului de evidenŃă a prezenŃei la lucru şi a participării la activitate etc.
3.2.2. Analiza mobilităŃii şi stabilităŃii personalului
La nivelul fiecărei întreprinderi, analiza mobilităŃii şi stabilităŃii personalului se face pe baza indicatorilor circulaŃiei, fluctuaŃiei şi stabilităŃii acestuia.
CirculaŃia reprezintă mişcarea personalului unei întreprinderi, din punct de vedere al intrărilor şi ieşirilor din cauze obiective, normale, cum sunt: încheierea unor contracte de muncă cu durată
63
determinată; plecări pentru satisfacerea stagiului militar; pensionări, decese; invaliditate ca urmare a unor accidente de muncă sau îmbolnăviri; plecări la studii, transferuri pentru motive personale. FluctuaŃia personalului se referă la ieşirile care prin natura lor nu sunt dependente de o activitate normală: plecări din proprie iniŃiativă, fără aprobarea conducerii; desfacerea contractului de muncă din cauza unor abateri disciplinare, a încălcării prevederilor din contract. Principalii indicatori utilizaŃi în analiză sunt: ● coeficientul mediu al intrărilor de personal – arată ponderea personalului nou angajat în total personal şi se calculează ca raport între numărul salariaŃilor intraŃi în întreprindere într-o anumită perioadă de timp (de obicei un an) şi numărul mediu de salariaŃi din perioada respectivă.
N
ICi =
● coeficientul mediu al ieşirilor de personal – măsoară ponderea în totalul personalului a celor plecaŃi din unitate într-o anumită perioadă şi se calculează ca raport între totalul plecărilor justificate şi numărul mediu de salariaŃi.
N
ECe =
● coeficientul mediu al mişcării totale de personal – stabilit ca raport dintre suma intrărilor şi ieşirilor de salariaŃi şi numărul mediu al acestora
N
EICmt
+=
● coeficientul fluctuaŃiei – calculat ca raport între numărul ieşirilor de personal din motive nejustificate şi numărul mediu de salariaŃi.
N
EC N
f =
● coeficientul stabilităŃii – determinat ca raport între numărul de personal cu vechime mai mare de cinci ani în unitate (sau o limită de vechime stabilită în funcŃie de specificul şi particularităŃile unităŃii) şi numărul mediu de personal.
N
ani 5vechime NG s
>=
Stabilitatea forŃei de muncă poate fi apreciată şi pe baza indicatorului vechimea medie în aceeaşi unitate, calculat ca medie aritmetică ponderată între vechimea în ani a salariaŃilor din întreprindere şi numărul de salariaŃi.
∑
∑ ⋅=
i
ii
N
tNV
unde: Ni – numărul de salariaŃi pe categorii; ti – vechimea exprimată în ani pentru fiecare categorie de salariaŃi. ToŃi aceşti indicatori se analizează în dinamică, atât pe total personal cât şi pe fiecare categorie în parte. În zilele noastre, cel mai important aspect care asigură stabilitatea forŃei de muncă este motivaŃia personală legată de salariu şi de protecŃia socială. Pentru o unitate este important să atragă şi să menŃină personalul deoarece în timp se formează o anumită experienŃă în acel domeniu, se realizează un sistem de relaŃii interumane între participanŃii la aceeaşi activitate, ceea ce poate constitui de asemenea o motivaŃie pentru personalul unităŃii. EXEMPLU. Se cunosc următoarele informaŃii referitoare la mobilitatea şi stabilitatea personalului:
64
Tabel nr. 3.4. Nr. crt.
Indicatori Prevederi Realizări
1. Număr de personal - din care cu vechime în unitate mai mare de 5 ani
400
280
390
245 2. Intrări de personal 40 43 3. Ieşiri de personal, din care
pensionări demisii desfacere contract de muncă
35 35
- -
42 36
4 2
- coeficientul intrărilor:
%10100400
40100
N
IC
0
00i =×=×= %11100
390
43100
N
IC
1
11i =×=×=
- coeficientul ieşirilor:
%75,8100400
35100
N
EC
0
00e =×=×= %23,9100
390
36100
N
EC
1
11e =×=×=
- coeficientul fluctuaŃiei faŃă de total:
01000N
FC 0
0f =×= %54,1100390
6100
1N
1FC 1f =×=×=
- coeficientul fluctuaŃiei faŃă de ieşiri:
%28,1410042
6100
1E
1FC 1f =×=×=
- gradul de stabilitate:
%70100400
280100
N
ani 5vechNG
0
00s =×=×
>=
%82,62100390
245100
N
ani 5vechNG
1
11s =×=×
>=
Indicatorii mobilităŃii personalului, prin valorile pe care le-au înregistrat, reflectă o uşoară creştere faŃă de prevederi, la toate formele acesteia: ieşiri, intrări, fluctuaŃii. Valorile acestor indicatori sunt însă relativ reduse, ceea ce conferă un grad mare de stabilitate a personalului. Se semnalează ca aspect negativ existenŃa fluctuaŃiilor personalului, sub forma unor demisii şi desfacerea contractului de muncă. Trebuie analizată în ce măsură unitatea a Ńinut cont de condiŃiile sociale şi materiale care pot explica cereri de demisii. Intrările de personal sunt justificate pentru compensarea ieşirilor. Având în vedere că numărul de personal mai redus faŃă de prevederi nu a împiedicat realizarea şi depăşirea producŃiei programate, pe ansamblu situaŃia mobilităŃii personalului se apreciază pozitiv, rămânând în atenŃie urmărirea fluctuaŃiei personalului.
65
3.3. Analiza eficienŃei utilizării resurselor umane
Cel mai important indicator pentru analiza eficienŃei utilizării resurselor umane este productivitatea medie a muncii (W), care exprimă eficienŃa sau eficacitatea cu care este utilizată resursa umană, la nivelul unui agent economic.
3.3.1. Aprecierea nivelului şi abaterii productivităŃii muncii
Ca indicator economic, productivitatea muncii măsoară latura intensivă a folosirii forŃei de muncă şi se poate calcula pe un salariat, pe un muncitor sau pe un muncitor direct productiv, de asemenea poate fi determinată la nivelul unui an, trimestru, lună, zi, oră. Productivitatea muncii se poate determina ca raport între rezultatele obŃinute şi consumul total de muncă (exprimând, de exemplu, producŃia pe unitatea de consum de muncă) sau ca raport între consumul total de muncă şi rezultate (exprimând consumul de muncă pe unitatea de rezultate).
Q
TW
T
QW == ;
unde: Q – rezultate
T – consum total de muncă Pentru exprimarea rezultatelor se pot utiliza indicatorii: cifra de afaceri, valoarea adăugată, producŃia exerciŃiului, producŃia fizică, producŃia vândută. Consumul de muncă se exprimă prin: numărul total de salariaŃi sau muncitori, total om-zile lucrate sau total om-ore lucrate. Analiza productivităŃii muncii are ca obiectiv aprecierea nivelului şi abaterii acesteia, identificarea factorilor care au determinat aceste abateri şi fundamentarea măsurilor necesare pentru creşterea productivităŃii muncii. Pentru analiza nivelului şi abaterii productivităŃii muncii se pot utiliza următoarele procedee: a) compararea modificării productivităŃii muncii anuale (Wa) cu cea zilnică (Wz) şi orară (Wh).
hh
zz
msa Tef
QW ;
Tef
QW ;
Nsau N
QW ===
unde: Q – rezultatele luate în calcul (CA, VA, Qe etc.)
Ns, Nm – număr de salariaŃi sau de muncitori Tefz – Timp efectiv în om-zile (total om-zile lucrate)
Tefh – Timp efectiv în om-ore (total om-ore lucrate) De regulă se constată că creşterea Wh devansează creşterea Wz, aceasta devansând creşterea Wa.
azh WWW III >>
Această situaŃie se produce deoarece producŃia medie zilnică este influenŃată de pierderile de timp în cadrul unei zile de lucru, iar producŃia medie anuală pe un lucrător este influenŃată negativ de neutilizarea timpului de lucru sub forma zilelor întregi. b) determinarea abaterii în mărimi absolute (∆W) şi relative (Iw) a productivităŃii muncii:
01 WWW −=∆
00
01
0
1WW
0
1W W
W
W
WW1
W
W1II ;
W
WI
∆=
−=−=−=∆=
66
c) aprecierea nivelului productivităŃii muncii de produse. Detalierea analizei privind realizarea nivelului programat al productivităŃii muncii se poate face pe grupe de produse sau produse. EvoluŃia productivităŃii poate fi apreciată prin abaterea timpului necesar realizării unei unităŃi de produs:
pr1n ttt −=∆
Reducerea timpului pe produs înseamnă o creştere a productivităŃii muncii, putându-se determina producŃia suplimentar obŃinută:
1
1pr1
t
)tt(qQ
∑ −=∆
d) compararea modificărilor nivelului productivităŃii muncii între întreprinderi:
BT
BQBW
AT
AQAW I
II ;
I
II ==
Calculul Iw pe baza IQ şi IT elimină impedimentele legate de necunoaşterea nivelului absolut al productivităŃii şi de neconcordanŃele dintre nomenclatorul de fabricaŃie al întreprinderilor comparate.
Toate aceste comparaŃii se realizează între valorile înregistrate în întreprinderea analizată şi cele ale altor întreprinderi sau faŃă de nivelul mediu pe ramura în care unitatea îşi desfăşoară activitatea.
3.3.2. Analiza factorială a productivităŃii muncii
Pornind de la faptul că productivitatea muncii exprimă eficienŃa cu care este cheltuită o anumită cantitate de muncă, prin analiză trebuie să se măsoare nivelul acestei eficienŃe şi să se mobilizeze toate rezervele care să conducă la creşterea ei. Ca urmare, productivitatea trebuie supusă unei analize factoriale cât mai detaliate, pentru că în acest mod se pot pune în evidenŃă mai multe căi de creştere a acesteia. Un model de analiză factorială a productivităŃii muncii se poate construi pornind de la relaŃia:
( )∑ ×××=××=×= hiizhzzza WshnWhnWnW
unde: Wa – productivitatea medie anuală
Wz – productivitatea medie zilnică Wh – productivitatea medie orară Whi – productivitatea orară pentru fiecare produs i nz – numărul mediu de zile lucrate pe an de o persoană h – durata medie a zilei de lucru si – structura producŃiei (ponderea produsului i în total producŃie).
Potrivit acestui model, factorii de influenŃă (în ordinea substituirii lor) sunt: ∆nz
∆Wa ∆h ∆Wz ∆si
∆Wh ∆Whi
sau nz, h, si, Whi
67
După identificarea factorilor de influenŃă şi măsurarea sensului şi mărimii influenŃei fiecărui
factor (+/-) asupra abaterii absolute totale, se impune identificarea cauzelor care au determinat aceste influenŃe şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru atenuarea sau înlăturarea efectelor factorilor cu influenŃă negativă şi accentuarea efectelor factorilor cu influenŃă pozitivă. EXEMPLU. Considerăm următoarele informaŃii necesare în analiza factorială a productivităŃii medii anuale a muncii în funcŃie de timpul lucrat şi de productivitatea orară:
Tabel nr. 3.5. Nr. crt.
Indicatori Prevederi Realizări
1. ProducŃia fabricată (mii lei) 414.250 425.280 2. Număr de personal 400 390 3. Timp de lucru efectiv (om-ore) 720.000 678.366 4. Timp de lucru efectiv (om-zile) 90.000 86.970 5. Structura producŃiei (%):
sortiment A sortiment B sortiment C
65% 25% 10%
55% 30% 15%
6. Productivitatea orară pe sortimente (lei/oră)
sortiment A sortiment B sortiment C
650 520 225
690 700 250
Modelul de analiză factorială utilizat este:
( )∑ ×××=××= hiizhza WshnWhnW
unde: Wa – productivitatea medie anuală
nz – numărul mediu de zile lucrate pe an de o persoană h – durata medie a zilei de lucru si – structura producŃiei (ponderea produsului i în total producŃie) Whi – productivitatea orară la sortimentul i
( )
( )salariati deNumar N
zile-omin efectiv TimpulTn z
z =
zile 225400
90000n 0z == zile 223
390
86970n 1z ==
( )( )zile-omin efectiv TimpulT
ore-omin efectiv TimpulTh
z
h=
zi/ore 890000
720000h0 == zi/ore 8,7
86970
678366h1 ==
( )
( )∑ ⋅== hiih
hh WsWsau
ore-omin efectiv TimpulT
fabricata ProductiaQfW
oră/lei 575W 0h = oră/lei 627W 1h =
68
Abaterea absolută:
sal/lei mii 6,5510356,109057582256278,7223
WhnWhnWWW 101101h0zh1zaaa
=−=××−××=
=××−××=−=∆
Factori de influenŃă
1. InfluenŃa modificării numărului mediu de zile lucrate de un salariat:
( ) ( ) ( ) lei/sal mii 2,95758225223WhnnnW 001h0zzza −=××−=××−=∆
2. InfluenŃa modificării duratei medii a zilei de lucru:
( ) ( ) ( ) lei/sal mii 6,2557588,7223WhhxnhW 01h01za −=×−×=×−=∆
3. InfluenŃa modificării productivităŃii medii orare:
( ) ( ) ( ) lei/sal mii 4,905756278,7223WWhnWW 0h1h1zha 1=−××=−××=∆
din care: 3.1.InfluenŃa modificării structurii producŃiei:
( ) ( )∑ ∑ ×−×××=∆ 0i0i0i1i11zia hWshWshnsW
25,547225x15,0520x3,065055,0Ws0ih1i =++×=×∑
( ) ( ) lei/sal mii.3,4857525,5478,7223sW ia −=−××=∆
3.2. InfluenŃa modificării productivităŃii orare pe produse:
( ) ( ) =∑ ∑ ×−×××=∆ 0hiW1is1hiW1is1hznhWaW1i
lei/sal mii 7,13825,5476278,7223 =−××=
Pe baza acestor cifre se pot concluziona următoarele: Productivitatea medie anuală a crescut faŃă de prevederi exclusiv pe seama creşterii
productivităŃii medii orare, iar prin aceasta pe seama creşterii productivităŃii orare individuale pe sortimente.
Utilizarea timpului de lucru de către personal, atât ca zile lucrate pe an de o persoană, cât şi ca ore lucrate pe zi de o persoană, a avut influenŃă negativă, semnificând pierderi de timp de ordinul zilelor, respectiv orelor. Au existat îmbolnăviri, absenŃe nemotivate, întreruperi din cauza neasigurării factorilor de muncă necesari, energie etc.
Tot influenŃă negativă a avut şi structura pe sortimente, în sensul că a crescut ponderea acelora care aveau o productivitate individuală orară mai mică decât nivelul mediu pe întreprindere. Faptul în sine nu se apreciază negativ, întrucât pe total producŃia a fost realizată şi depăşită, modificările în structura producŃiei putând fi determinate în primul rând de modificări în structura cererii pe piaŃă.
Factorul cu influenŃă pozitivă a fost productivitatea orară pe sortimente, care a fost mai mare decât cea prevăzută, fiind consecinŃa asigurării cu materii prime de calitate, cu personal calificat corespunzător operaŃiilor ce trebuie executate, precum şi cu utilaje mai performante.
69
Se impun în primul rând luarea unor măsuri de eliminare a pierderilor de timp şi de îmbunătăŃire a structurii pe sortimente (măsuri prezentate la analiza căilor de creştere a productivităŃii muncii)
Pentru analiza factorială a productivităŃii muncii pot fi utilizate şi alte modele de analiză, cum ar fi modelele rezultate din descompunerea pe fracŃii (rate explicative), fiecare având o semnificaŃie economică bine determinată
3.3.3. Analiza căilor de creştere a productivităŃii muncii
Creşterea productivităŃii muncii trebuie să reprezinte principala cale de creştere a eficienŃei unei activităŃi pentru că înseamnă o mai bună utilizare în unitatea de timp a forŃei de muncă disponibile. Scopul analizei căilor de creştere a productivităŃii muncii este de a descoperi şi de a mobiliza rezervele de creştere a acesteia specifice unităŃii respective, rezerve care în final conduc la nişte măsuri concrete de creştere a productivităŃii. În funcŃie de natura factorilor care pot influenŃa productivitatea muncii, căile de creştere a acesteia se pot grupa astfel: a) căi legate de acŃiunea factorilor materiali de producŃie, cum ar fi:
– introducerea progresului tehnic sub diferite forme; – sporirea resurselor alocate pentru lărgirea sau perfecŃionarea activităŃii de producŃie; – folosirea eficientă a mijloacelor fixe şi a celorlalte resurse materiale.
b) căi legate de conducerea şi organizarea activităŃii: – perfecŃionarea sistemului de conducere; – organizarea ştiinŃifică superioară a întregii activităŃi; – utilizarea raŃională a timpului de lucru; – ridicarea calificării personalului.
c) căi legate de acŃiunea factorilor naturali, a celor biologici, psiho-sociali, a altor factori. Marea majoritate a factorilor cuprinşi în aceste grupe au influenŃă directă asupra productivităŃii, cu excepŃia factorilor biologici şi psihosociali care au influenŃă indirectă.
A) Prima grupă include măsuri concrete precum: – mecanizarea şi automatizarea proceselor de producŃie prin introducerea de utilaje noi,
performante; modernizarea celor existente; echiparea cu elemente de automatizare şi aparate de măsură şi control;
– perfecŃionarea tehnologiilor de fabricaŃie existente şi introducerea de tehnologii noi cu randamente sporite;
– modernizarea produselor fabricate şi introducerea în fabricaŃie de produse noi în concordanŃă cu cererea de pe piaŃă şi cu performanŃe care să reziste în mediul concurenŃial;
– orientarea cu prioritate a unor investiŃii spre capacităŃi de producŃie noi cu performanŃe ridicate; – îmbunătăŃirea calităŃii materiilor prime şi materialelor etc.
InfluenŃa progresului tehnic asupra productivităŃii muncii se manifestă pe două căi: pe cale extensivă pentru că determină creşterea fondului de timp disponibil a mijloacelor materiale şi pe cale intensivă pentru că determină creşterea randamentului forŃei de muncă datorită performanŃelor superioare a mijloacelor tehnice. Ambele direcŃii se concretizează în final în reducerea consumului de muncă pe unitate de produs, adică în creşterea productivităŃii muncii. Este necesar să se estimeze şi cantitativ influenŃele pe care diversele căi le pot avea asupra modificării nivelului productivităŃii muncii, estimare ce se realizează prin determinarea economiei relative de personal sau a modificării procentuale a productivităŃii în perioada de după utilizarea unei măsuri, faŃă de nivelul productivităŃii dinaintea aplicării măsurii respective. Economia relativă de personal arată cu cât se reduce necesarul de forŃă de muncă în condiŃiile aplicării în producŃie a măsurilor tehnice sau organizatorice prevăzute, faŃă de necesarul de personal în vechile condiŃii de producŃie.
70
B) În cadrul celei de-a doua grupe referitoare la conducerea şi organizarea activităŃii se include
măsuri precum: – perfecŃionarea structurilor organizatorice ale unităŃii care are ca obiectiv prioritar reducerea
relativă a personalului indirect productiv; – perfecŃionarea sistemului informaŃional economic, deoarece o informaŃie rapidă ajunsă la locul
potrivit poate determina intervenŃii eficiente legate de orice aspect al activităŃii care ridică serioase probleme;
– perfecŃionarea organizării producŃiei în sensul raŃionalizării optime a fluxurilor tehnologice, creşterea gradului de specializare, extinderea tipizării şi standardizării produselor şi tehnologiilor de fabricaŃie;
– perfecŃionarea organizării muncii în vederea îmbunătăŃirii utilizării timpului de muncă. Toate aceste măsuri duc în final la reducerea consumului de timp pe unitatea de activitate şi respectiv la obŃinerea unei economii relative de personal.
C) Factorii naturali (bogăŃia subsolului, fertilitatea solului, condiŃiile climatice etc.), în unele ramuri au influenŃă puternică: agricultură, silvicultură, minerit. InfluenŃa acestor factori nu este previzibilă decât în anumite limite, iar pe baza unor informaŃii cu caracter de repetabilitate se pot eventual preîntâmpina unele influenŃe nefavorabile puternice.
AlŃi factori cu acŃiune asupra productivităŃii muncii sunt: – structura producŃiei care influenŃează nivelul productivităŃii medii a muncii datorită
faptului că nivelul productivităŃii este diferit pe produse, iar în condiŃiile în care are loc o modificare în structură în favoarea produselor la care nivelul productivităŃii este mai mare, aceasta va atrage după sine şi o creştere a productivităŃii medii a muncii;
– nivelul cooperării în producŃie are de asemenea influenŃă asupra nivelului mediu al productivităŃii deoarece modificarea ponderii cooperărilor în producŃie acŃionează asupra consumului de muncă în întreprinderea respectivă.
Factorii psihosociali se referă la pregătirea profesională, posibilitatea promovării personalului, condiŃii de muncă şi de viaŃă în care se desfăşoară activitatea, protecŃia socială, nivelul salarizării, iar factorii biologici se referă la sex, vârstă, experienŃă, capacitatea fizică şi intelectuală etc. Aceşti factori au o influenŃă certă asupra productivităŃii muncii, dar care nu poate fi determinată prin modele deterministe, dar se poate determina printr-un model statistic în care W este variabila dependentă, iar factorii psihosociali şi biologici sunt variabile independente. InfluenŃa fiecărei variabile se estimează prin corelaŃie şi regresie: Întrebări şi teme de reflecŃie:
1. Ce înseamnă şi cum se determină numărul maxim admisibil de personal şi abaterea faŃă de numărul admisibil de personal ?
2. InterpretaŃi corelaŃia dintre IQ, IN şi IW utilizată în analiza asigurării cu personal, pentru
variantele corespunzătoare cazului IQ>1.
3. PrezentaŃi indicatorul de analiză a corelaŃiei dintre calificarea personalului şi complexitatea lucrărilor executate. Considerând valorile pentru acest indicator 0,8 respectiv 1,2, analizaŃi fiecare variantă şi apreciaŃi situaŃia din punct de vedere economic
4. Care sunt categoriile de fond de timp şi indicatorii folosiŃi în analiza utilizării timpului de
lucru al personalului? EnumeraŃi principalele cauze ale utilizării incomplete a timpului de lucru.
71
5. PrezentaŃi indicatorii de analiză a mişcării şi stabilităŃii forŃei de muncă (semnificaŃie şi mod de calcul).
6. Care sunt principalii indicatori utilizaŃi în analiza mobilităŃii şi stabilităŃii personalului?
7. PrezentaŃi trei procedee utilizate în analiza nivelului şi abaterii productivităŃii muncii. 8. InterpretaŃi situaŃia: IWa = 97%, IWz = 96%, IWh = 98%.
9. ScrieŃi relaŃia pentru determinarea influenŃei modificării structurii producŃiei pe sortimente
asupra modificării productivităŃii medii anuale şi interpretaŃi influenŃa cu semnul „-„ a acestui factor.
10. PrezentaŃi principalele căi de creştere a productivităŃii muncii.
72
Capitolul IV. ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR MATERIALE
Obiective: ● cunoaşterea problematicii analizei gestiunii mijloacelor fixe şi stocurilor; ● prezentarea conŃinutului indicatorilor şi procedeelor utilizate în analiza dinamicii, structurii şi
stării resurselor materiale; ● deprinderea modelării şi analizei factoriale a principalilor indicatori de caracterizare a eficienŃei
utilizării mijloacelor fixe şi stocurilor; ● identificarea principalelor direcŃii de acŃiune în vederea creşterii eficienŃei utilizării resurselor
materiale.
Pentru a putea face faŃă unei economii concurenŃiale puternice, orice întreprindere trebuie să
dispună de un potenŃial material corespunzător ca volum, structură şi calitate, în vederea realizării unei producŃii care să satisfacă exigenŃele pieŃei interne şi internaŃionale.
Resursele materiale utilizate de o întreprindere în realizarea obiectului de activitate sunt formate din active imobilizate, în cadrul acestora o deosebită importanŃă prezentând-o mijloacele fixe, şi active circulante de natura stocurilor.
4.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe
Mijloacele fixe reprezintă active imobilizate corporale care:12 a) sunt deŃinute de o entitate pentru a fi utilizate în producŃia de bunuri sau prestarea de servicii,
pentru a fi închiriate terŃilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Asigurarea cu mijloace fixe necesare şi utilizarea corespunzătoare, intensivă şi extensivă a acestora, este o condiŃie de bază pentru dinamizarea activităŃii, modernizarea şi uşurarea condiŃiilor de muncă, ridicarea calităŃii produselor şi serviciilor, cu alte cuvinte pentru îndeplinirea obiectivelor fiecărui agent economic.
Analiza are ca scop stabilirea măsurii în care întreprinderea este asigurată cu mijloace fixe necesare, atât pe total cât şi pe fiecare categorie de mijloace fixe în parte; a evoluŃiei valorice de la o perioadă de gestiune la alta, a modului în care s-a menŃinut sau nu o anumită stare de funcŃionare, precum şi a eficienŃei utilizării mijloacelor fixe.
Sursele de date folosite pentru o analiză cât mai reală a mijloacelor fixe sunt: datele contabile furnizate de compartimentul financiar-contabil referitoare la mijloacele fixe, informaŃiile din situaŃiile financiare referitoare la imobilizările corporale; date ale biroului mecano-energetic privind utilajele ce există în parcul inventar şi cele în funcŃiune, datele evidenŃei tehnico-operative şi statistice referitoare la funcŃionarea în timp a utilajelor şi a randamentului de lucru a acestora.
Analiza gestiunii mijloacelor fixe vizează următoarele aspecte: ● analiza volumului, dinamicii, structurii şi stării mijloacelor fixe; ● analiza utilizării extensive a mijloacelor fixe; ● analiza eficienŃei utilizării mijloacelor fixe.
12 OMFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, par. 87.
73
4.1.1. Analiza volumului, dinamicii, structurii şi stării mijloacelor fixe
Aprecierea volumului mijloacelor fixe are la bază compararea existentului de mijloace fixe, conform datelor furnizate de situaŃiile financiare (corectate cu informaŃiile privind imobilizările utilizate care nu fac parte din patrimoniul întreprinderii, respectiv imobilizările aflate în patrimoniu dar care nu se află în întreprindere în perioada analizată), cu necesarul de mijloace fixe, determinat în funcŃie de volumul de activitate stabilit şi de nivelul normat de eficienŃă a utilizării mijloacelor fixe. Prin analiză se urmăreşte valoarea mijloacelor fixe pe total şi pe categorii de mijloace fixe la început respectiv la sfârşitul perioadei, la valoarea de inventar. Această analiză trebuie corelată cu indicatori ce reflectă pe de o parte gradul de utilizare, iar pe de altă parte eficienŃa acestei utilizări prin prisma rezultatelor obŃinute.
Asigurarea cu mijloace fixe necesare şi dinamica asigurării se urmăreşte cu indicatorul relativ “Gradul de înzestrare tehnică a personalului” pe total mijloace fixe sau pe mijloace fixe active (direct productive).
- grad de înzestrare tehnică pe total mijloace fixe, determinat ca raport între valoarea medie a mijloacelor fixe şi numărul mediu de salariaŃi:
N
Mfgt =
- grad de înzestrare tehnică cu mijloace fixe active, determinat ca raport între valoarea medie a mijloacelor fixe direct productive şi numărul mediu de salariaŃi:
N
Mfagt a =
Dinamica mijloacelor fixe poate fi urmărită pe baza abaterii absolute şi a indicilor mijloacelor
fixe, pe total şi pe categorii. Analiza dinamicii se face pe baza valorilor de intrare sau pe baza valorii medii a mijloacelor fixe, determinate pe baza relaŃiei:
EISMf i −+= şi
12
lfViI ii ×∑
= 12
flnViE ii∑ ×
=
unde:
Mf - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe Si – valoarea de intrare a mijloacelor fixe la începutul perioadei analizate
I - valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe
E - valoarea medie a ieşirilor de mijloace fixe Vii – valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe categorii
lfi – numărul de luni de funcŃionare a mijloacelor fixe, pe categorii, în cursul exerciŃiului financiar; se consideră lună de funcŃionare inclusiv luna în care mijlocul fix a intrat în funcŃiune, indiferent de dată;
lnfi – numărul de luni de nefuncŃionare a mijloacelor fixe, pe categorii, în cursul exerciŃiului financiar; se consideră lună de nefuncŃionare inclusiv luna în care mijlocul fix a ieşit din funcŃiune, indiferent de dată, de exemplu 15 septembrie – 31 decembrie se consideră 4 luni durată de nefuncŃionare.
Diagnosticarea dinamicii mijloacelor fixe se poate realiza pe baza unui sistem de indicatori care reflectă fluxurile înregistrate în cursul perioadei analizate:
- coeficientul intrărilor de mijloace fixe (kI), calculat ca raport între valoarea intrărilor de mijloace fixe (I) şi valoarea mijloacelor fixe totale (Mf), evidenŃiază efortul întreprinderii de menŃinere şi creştere a potenŃialului tehnic:
Mf
Ik I =
74
- coeficientul ieşirilor de mijloace fixe, calculat ca raport între valoarea ieşirilor de mijloace fixe
(E) şi valoarea mijloacelor fixe totale (Mf), evidenŃiază procesul de dezinvestire la nivelul întreprinderii:
Mf
Ek E =
- coeficientul mişcării totale (kMT) fixe, calculat ca raport între valoarea totală a intrărilor şi
ieşirilor de mijloace fixe (I+E) şi valoarea mijloacelor fixe totale (Mf), evidenŃiază fluxurile totale de intrare - ieşire ale mijloacelor fixe în perioada analizată:
Mf
EIk MT
+=
Pentru a se stabili eficacitatea evoluŃiei valorice a mijloacelor fixe, IMf se compară cu ICA sau
IQf. Se disting următoarele situaŃii:
● IMf > ICA - reflectă scăderea eficienŃei utilizării mijloacelor fixe, concretizată în reducerea cifrei de afaceri realizate la 1000 lei mijloace fixe, situaŃie justificată pe perioade determinate de timp, în următoarele cazuri:
în perioada de punere în funcŃiune, până la atingerea parametrilor proiectaŃi a noilor mijloacelor fixe; asimilarea de produse noi în fabricaŃie, pe perioada de adaptare la noile tehnologii; în unele situaŃii accidentale determinate de dereglări apărute în relaŃiile cu furnizorii sau beneficiarii. ● IMf < ICA - reflectă sporirea eficienŃei utilizării mijloacelor fixe, materializată în creşterea cifrei de
afaceri realizate la 1000 lei mijloace fixe, situaŃie întâlnită atunci când: - investiŃiile se materializează preponderent în mijloace fixe direct productive; - au avut loc modernizări la mijloacele fixe existente; - înlocuirea mijloacelor fixe vechi cu altele noi este însoŃită de îmbunătăŃirea organizării
producŃiei şi a muncii. Se va urmări ca modificările în sensul creşterii valorii mijloacelor fixe (prin intrări de noi
mijloace fixe) să fie orientate cu prioritate spre cele direct productive. La cele neproductive este important să se menŃină o anumită stare a lor care să nu pericliteze desfăşurarea normală a activităŃii întreprinderii.
Structura mijloacelor fixe reflectă particularităŃile diferitelor activităŃi, precum şi politica de investiŃii a întreprinderii şi se urmăreşte pe baza indicatorilor:
- coeficientul de structură pe categorii de mijloace fixe – indicator ce reflectă modul de organizare şi apartenenŃa sectorială a întreprinderii:
Mf
mfk i
s =
- compoziŃia tehnologică – evidenŃiază modul de structurare şi gestionare a capitalului fix al
întreprinderii:
Mf
'Mfc t =
unde: mfi – valoarea mijloacelor fixe pe categorii: Mf’ – valoarea mijloacelor fixe direct productive; Mf – valoarea totală a mijloacelor fixe
Starea mijloacelor fixe se apreciază pe baza indicatorilor:
- gradul de uzură (Gu), determinat ca raport între amortizarea înregistrată (A) şi valoarea brută a mijloacelor fixe (Mfb), apreciază calitatea potenŃialului tehnic al întreprinderii:
75
bMf
AGu =
- gradul de reînnoire (Gr), calculat ca raport între valoarea achiziŃiilor de mijloace fixe aferente
perioadei (Mf noi) şi valoarea brută a mijloacelor fixe totale (Mfb), reflectă preocuparea întreprinderii pentru a avea în permanenŃă mijloace fixe noi, care trebuie să asigure performanŃe ridicate din punct de vedere calitativ şi cantitativ pentru întreaga activitate economică a întreprinderii:
bMf
noi MfGr =
Analiza stării mijloacelor fixe se poate face atât separat, pe baza fiecare indicator în parte, cât şi prin corelarea celor doi indicatori. De regulă, gradul de reînnoire, analizat în corelaŃie cu coeficientul ieşirilor de mijloace fixe, evidenŃiază orientarea politicii de investiŃii a întreprinderii spre menŃinerea capacităŃii productive (Gr ≈ kE) sau mărirea acesteia (Gr > kE).
4.1.2. Analiza utilizării extensive a mijloacelor fixe active
Această analiză presupune urmărirea gradului de folosire a dotării tehnice, precum şi a modului în care mijloacele fixe active sunt utilizate în timp.
a) Analiza folosirii dotării tehnice se realizează pe baza indicatorilor: - indicele parcului instalat:
100n
ni
Ex
Ipi ×=
- indicele parcului în funcŃiune:
100n
nisau 100
n
ni
Ex
FEx/pf
I
FI/pf ×=×=
unde: nEx – număr de mijloace fixe existente în inventar;
nI – număr mijloace fixe instalate; nF – număr mijloace fixe în funcŃiune.
Dacă ipf ≤ 100 - rezultă că nu toate mijloacele fixe existente în parc sunt în funcŃiune, iar
această situaŃie este considerată normală dacă avem în vedere existenŃa unor mijloace fixe în rezervă, care sunt puse în funcŃiune numai în cazul măririi volumului de activitate într-o anumită perioadă de timp sau în cazul înlocuirii unor mijloace fixe ce se defectează în timpul funcŃionării, când aceste defecŃiuni sunt neprevăzute.
Dacă 1pf0pf ii > se apreciază această modificare ca fiind negativă din punct de vedere
economic şi ea se poate datora unor cauze cum ar fi: - lipsa cererii pe piaŃă pentru unele produse sau servicii care se realizează cu ajutorul diferitelor
categorii de mijloace fixe active şi deci necorelarea parcului de mijloace fixe cu cel necesar pentru a realiza produsele sau serviciile cerute de consumatori;
- lipsa personalului calificat şi a mijloacelor materiale (piese de schimb, subansamble) necesare remedierii defecŃiunilor;
- întreŃinerea şi exploatarea necorespunzătoare a mijloacelor fixe; - nerespectarea programelor de reparaŃii capitale şi prelungirea peste perioadele de timp
prevăzute etc.
76
Toate aceste cauze vor împiedica buna desfăşurare a activităŃii, vor duce la nerealizarea indicatorilor globali ai activităŃii şi vor încărca în mod nejustificat şi cheltuielile cu amortizarea, cheltuieli ce vor fi cuprinse în costul produselor.
b) Analiza utilizării în timp a mijloacelor fixe se realizează pe baza indicatorului „Gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (Gut)”, calculat la nivelul fiecărui utilaj sau pe total:
Td
TefGut =
unde: Te – fondul de timp efectiv utilizat; Td – fondul de timp maxim disponibil.
Td = Tc – Ipr
Tc – fondul de timp calendaristic: Tc = nEx x 365 zile x 24 ore/zi = maşini-ore de funcŃionare
nEx – număr de mijloace fixe existente în inventar Ipr – întreruperi programate (sărbători legale, reparaŃii planificate); Tef – fondul de timp efectiv utilizat:
TnTdTef −=
Tn – timp neutilizat (întreruperi neprogramate – depăşirea termenelor de reparaŃii, întreruperi accidentale).
Cauze ce determină fondul de timp neutilizat dependente de unitate: – reducerea ofertei de piaŃă a producătorului, – intrarea cu întârziere în funcŃiune a unor noi capacităŃi de producŃie, – prelungirea timpului de reparaŃii, – deficienŃe în studiul pieŃei; deficienŃe în orientarea investiŃiilor.
Cauze ce determină fondul de timp neutilizat dependent de personal: – lipsă de personal calificat atât pentru folosirea mijloacelor fixe cât şi pentru repararea acestora; – absenŃe nemotivate; – exploatarea necorespunzătoare a mijloacelor fixe din cauza lipsei cunoştinŃelor de specialitate, – lipsa stimulării materiale a personalului.
Măsuri de îmbunătăŃire a utilizării timpului de lucru: – asigurarea unor comenzi de desfacere; – diversificarea gamei sortimentale; – întreŃinerea utilajelor în conformitate cu normele tehnice; – revizii şi reparaŃii de bună calitate; – asigurarea din timp a condiŃiilor materiale; – asigurarea unor condiŃii organizatorice care să prevină anumite întreruperi.
4.1.3. Analiza eficienŃei utilizării mijloacelor fixe
EficienŃa utilizării mijloacelor fixe poate fi apreciată pe baza utilizării intensive a acestora sau pe baza unor indicatori sintetici de eficienŃă.
1. Utilizarea intensivă presupune obŃinerea unui rezultat cât mai bun (producŃie fizică sau
valorică) pe un utilaj, într-un anumit timp de funcŃionare. Practic, utilizarea intensivă se măsoară cu ajutorul indicelui de utilizare intensivă, care reflectă
producŃia fizică sau valorică realizată pe unitatea dimensională caracteristică a utilajului, într-un anumit timp:
77
TC
QIui
⋅=
unde: Q – volumul activităŃii ce poate fi exprimat prin producŃia fizică, producŃia fabricată destinată
livrării, cifra de afaceri, valoarea adăugată; C – caracteristica de bază în funcŃie de care se exprimă capacitatea mijlocului fix activ; este o
constantă; T – timpul de funcŃionare al mijlocului fix activ.
EXEMPLU. Pe baza următoarelor informaŃii, vom analiza indicele de utilizare intensivă a
mijloacelor fixe.
Tabel nr. 4.1. Nr. crt.
Indicatori Prevederi Realizări
2. ProducŃia fabricată (mii buc) 5000 4800 4. Caracteristica de funcŃionare
(m2 vatră utilă) 12 12
9. Fondul total de timp de lucru efectiv (maşini-ore)
279552 235826
Analiza factorială a indicatorului relevă următoarele: Abaterea absolută:
zi pe 2m/buc 53641
24
27955212
5000000
24
23582612
4800000
0TC0Q
1TC1Q
0Iui1IuiIui =−=
×
−
×
=×
−×
=−=∆
Factori de influenŃă: 1. InfluenŃa modificării timpului de funcŃionare al mijloacelor fixe active
( ) zi pe2m/buc 63642
24
27955212
5000000
24
23582612
5000000
0TC0Q
1TC0Q
TIui =−=
×
−
×
=×
−×
=∆
2. InfluenŃa modificării volumului fizic al producŃiei fabricate
( ) zi pe 2m/buc 14241
24
23582612
5000000
24
23582612
4800000
1TC0Q
1TC1Q
QIui −=−==
×
−
×
=×
−×
=∆
Rezultă o îmbunătăŃire a utilizării intensive, aspect pozitiv din punct de vedere economic,
întrucât producŃia fizică obŃinută pe m2 suprafaŃă utilă pe zi creşte cu 5 bucăŃi. Timpul de funcŃionare al mijloacelor fixe active are o influenŃă pozitivă, în condiŃiile în care
volumul producŃiei este acelaşi iar timpul de funcŃionare scade, pe unitate de timp producŃia creşte. ProducŃia obŃinută are o influenŃă negativă, la acelaşi consum de timp T, producŃia (Q) a
înregistrat o scădere. Sursa principală de creştere a producŃiei trebuie să fie mai buna utilizare a unităŃii de timp, deci
calea intensivă. Deşi pe ansamblu situaŃia se apreciază pozitiv, trebuie avute în vedere totuşi şi în continuare
posibilităŃile şi factorii prin care se poate continua creşterea randamentului pe unitatea de timp (factori tehnici, tehnologici, organizatorici şi de conducere): asigurarea cu mijloace fixe active cu o tehnologie
78
ridicată adaptabilă modificărilor cererii de pe piaŃă; corelarea tipului de activitate cu cererea de pe piaŃă; asigurarea funcŃionării tuturor mijloacelor fixe active la parametri normali de funcŃionare; asigurarea cu personal calificat; respectarea normelor privind întreŃinerea, reviziile şi reparaŃiile etc.
Pentru că mijloacele fixe au caracteristici tehnice şi funcŃionale diferite pe diverse unităŃi de
producŃie sau prestatoare de servicii, indicii de utilizare intensivă capătă forme diferite de exprimare, în funcŃie de domeniul de activitate. Exemple:
- în industria siderurgică: producŃia de oŃel pe m2 cuptor în 24 de ore; - în extracŃia de petrol: viteza medie de forare pe metru liniar; - în filaturi: numărul de bătăi ale unui război de Ńesut / oră. Un indicator care are capacitatea de generalizare a utilizării intensive, putând fi deci folosit
pentru toate tipurile de utilaje, este randamentul mediu (orar sau pe utilaj).
2. Analiza eficienŃei utilizării mijloacelor fixe se poate realiza şi pe baza unor indicatori sintetici de eficienŃă, dintre care menŃionăm:
a) “ProducŃia fabricată la 1000 lei mijloace fixe” 0001Mf
QfQf mil1
Mf ⋅=
Este un indicator global ce se analizează în dinamică sau comparativ cu prevederile. Pentru a
evidenŃia posibilităŃile de creştere a eficienŃei utilizării mijloacelor fixe se realizează o analiză factorială a acestui indicator global astfel:
0001EISi
rT
0001Mf
QfQf
n
1iii
1000Mf ⋅
−+
∑ ⋅
=⋅=∆ =
sau
0001EISi
rTef0001
Mf
QfQf h1000
Mf ⋅−+
⋅=⋅=∆
unde: Qf – valoarea producŃiei fabricate destinate vânzării; Mf – valoarea medie a mijloacelor fixe active;
Ti = ni x ri – număr de ore de funcŃionare la o grupă de utilaje i; ni – numărul de utilaje din grupa i; ri – randamentul pe maşină-oră la utilajele din grupa i; Si – valoarea de inventar a mijloacelor fixe la începutul perioadei;
I – valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe în cursul perioadei;
E – valoarea medie a ieşirilor de mijloace fixe în cursul perioadei; Tef – timpul efectiv de funcŃionare a mijloacelor fixe;
hr - randamentul mediu orar .
Factorii de influenŃă, în ordinea de substituŃie, sunt: Mf Si
1000MfQf∆ I lf
Viintr
E lnf Viies Qf Ti, Tef - utilizarea extensivă ri, rh - utilizarea intensivă.
79
EXEMPLU privind analiza factorială a indicatorului „ProducŃia fabricată la 1000 lei mijloace fixe”. SituaŃia de analiză a asigurării şi utilizării mijloacelor fixe active, se prezintă astfel:
Tabel nr.4.2.
Nr. crt.
Indicatori Prevederi Realizări
1. ProducŃia fabricată (mii lei) 414250 425280 3. Randamentul orar (mii lei / maş-oră) 1,482 1,803 8. Valoarea de inventar a mijloacelor
fixe la începutul perioadei (mii lei) 34000 34000
9. Fondul total de timp de lucru efectiv (maşini-ore)
279552 235826
SituaŃia intrărilor de mijloace fixe active:
Tabel nr. 4.3. Data punerii în
funcŃiune Valoarea de inventar
(mii lei) Nr. crt
Cod mijl fixe Prevăzut Realizat Prevăzut Realizat
1 05 02.04 15.06 800 1000 2 08 15.08 10.10 1500 1600 3 08 30.10 20.11 2500 2500 4 12 06.12 18.12 1800 1800
SituaŃia ieşirilor:
Tabel nr. 4.4 Data scoaterii din
funcŃiune Valoarea de inventar
(mii lei) Nr. Crt.
Cod mijl fixe Prevăzut Realizat Prevăzut Realizat
1 01 11.05 30.04 1200 1500 2 05 30.08 20.10 800 800 3 09 20.09 20.12 1700 1500
ProducŃia fabricată la 1000 lei mijloace fixe:
=⋅−+
⋅=⋅= 0001
EIiShrTef
0001Mf
Qf1000MfQf 0001
12iflniVi
12ilfiVi
Si
hrTef
⋅∑ ⋅
−∑ ⋅
+
⋅
unde:
Mf - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe Si – valoarea de intrare a mijloacelor fixe la începutul perioadei analizate
I - valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe E - valoarea medie a ieşirilor de mijloace fixe
Vii – valoarea de intrare a mijloacelor fixe intrate sau ieşite, pe categorii lfi – numărul de luni de funcŃionare a mijloacelor fixe, pe categorii, în cursul exerciŃiului
financiar; lnfi – numărul de luni de nefuncŃionare a mijloacelor fixe, pe categorii, în cursul exerciŃiului
financiar; Pentru analiza factorială se determină elementele de calcul necesare.
80
12
lfViI ii ×∑
= lei mii 200012
24000
12
1180032500515009800I0 ==
×+×+×+×=
lei mii 155012
18600
12
11800225003160071000I1 ==
×+×+×+×=
12
flnViE ii∑ ×
= lei mii 170012
20400
12
41700580081200E0 ==
×+×+×=
lei mii 145012
17400
12
11500380091500E1 ==
×+×+×=
lei) (mii 343001700200034000Mf 0 =−+=
lei) (mii 341001450155034000Mf 1 =−+= Abaterea absolută:
lei 3,3943,120776,124711000x34300
4142501000x
34100
4252801000x
0Mf0Qf
1000x1Mf1Qf1000
MfQf =−=−=−=∆
Factori de influenŃă 1. InfluenŃa modificării valorii medii a mijloacelor fixe active
( )
lei 8,703,120771,12148
1000x34300
4142501000x
34100
4142501000x
Mf
Qf1000x
Mf
QfMfQf
0
0
1
01000Mf
=−=
=−=−=∆
din care: 1.1. InfluenŃa modificării valorii de inventar la începutul perioadei
( )
lei 01000x1700200034000
4142501000x
1700200034000
414250
1000xEISi
rTef1000x
EISi
rTefSiQf
000
0h0
001
0h01000Mf
=−+
−−+
=
=−+
⋅−
−+
⋅=∆
1.2. InfluenŃa modificării valorii medii a intrărilor
( )
lei 5,1603,120778,122371000x1700200034000
4142501000x
1700155034000
414250
1000x0E0I1Si
0hr0Tef1000x
0E1I1Si0hr0Tef
I1000MfQf.
=−=−+
−−+
=
=−+
⋅−
−+
⋅=∆
1.3. InfluenŃa modificării valorii medii a ieşirilor
81
( )
lei 7,898,122371,121481000x1700155034000
4142501000x
1450155034000
414250
1000x0E1I1Si
0hr0Tef1000x
1E1I1Si0hr0Tef
E1000MfQf
−=−=−+
−−+
=
=−+
⋅−
−+
⋅=∆
2. InfluenŃa modificării valorii producŃiei fabricate
( )
lei 5,3231,121486,12471
1000x34100
4142501000x
34100
4252801000x
Mf
Qf1000x
Mf
QfQfQf
1
0
1
11000Mf
=−=
=−=−=∆
din care: 2.1. InfluenŃa modificării timpului total de funcŃionare a utilajelor
( )
lei 18991,121481,102491000x34100
4142501000x
34100
482,1x235826
1000xEISi
rTef1000x
EISi
rTefTefQf
111
0h0
111
0h11000Mf
−=−=−=
=−
⋅−
−
⋅=∆
++
2.2. InfluenŃa modificării randamentului orar
( )
lei 5,22221,102496,124711000x34100
482,1x2358261000x
34100
425280
1000xEISi
rTef1000x
EISi
1rTefrQf
111
0h1
111
1h
1000Mf
=−=−=
=−
⋅−
−
⋅=∆
++
Din rezultatele obŃinute reiese că se înregistrează o creştere a eficienŃei utilizării mijloacelor fixe active, ilustrată prin creşterea valorii producŃiei fabricate ce revine la 1000 lei valoare mijloace fixe. Din influenŃa factorilor pe treapta întâi de descompunere, rezultă că această creştere relativă se datorează atât scăderii valorii mijloacelor fixe active, cât şi creşterii valorii producŃiei fabricate. Este o situaŃie pozitivă sub aspect economic, sub rezerva identificării motivelor pentru care a scăzut valoarea mijloacelor fixe active. În acest sens, se constată, pe treapta a doua de descompunere, influenŃa pozitivă a valorii medii a intrărilor asupra indicatorului de eficienŃă, dar această valoare a scăzut, a dus la diminuarea valorii medii a mijloacelor fixe. În acelaşi timp, a scăzut şi valoarea medie a ieşirilor, fapt ce a contribuit la creşterea valorii medii a mijloacelor fixe, iar indicatorul de eficienŃă înregistrează o scădere sub influenŃa acestui factor. Scăderea valorii medii a ieşirilor se justifică numai dacă menŃinerea în unitate a unor mijloace fixe peste termenele prevăzute determină obŃinerea unui randament scontat. Se constată că intrările de mijloace fixe au avut loc cu întârziere, în schimb valoarea lor a fost mai mare decât cea prevăzută. Ieşirile au avut loc în cea mai mare parte mai târziu decât era prevăzut, la o valoare de asemenea mai mare. Deci există decalaje între realizări şi prevederi atât sub aspectul termenelor de intrare şi ieşire din unitate, cât şi structural-valoric, aspecte ce trebuie înlăturate. Factorul cu influenŃa pozitivă cea mai puternică a fost creşterea valorii producŃiei fabricate, care a dus la creşterea indicatorului de eficienŃă a utilizării mijloacelor fixe. Acest lucru s-a datorat exclusiv îmbunătăŃirii utilizării intensive, deci creşterii randamentului pe maşină-oră. Factorul extensiv, timpul de funcŃionare a mijloacelor fixe a avut influenŃă negativă, ducând la diminuarea indicatorului de eficienŃă ca urmare a scăderii timpului de funcŃionare.
82
Rezultă că trebuie identificate cauzele modificărilor în intrările şi ieşirile de mijloace fixe active şi în ceea ce priveşte modul de utilizare a timpului de lucru. Aceste cauze pot fi:
– nerespectarea termenelor de punere în funcŃiune a mijloacelor fixe din cauza insuficienŃei resurselor financiare sau a întârzierilor de la furnizori;
– lipsa unei cereri pe piaŃă a unor produse sau servicii care se realizează cu ajutorul mijloacelor fixe active şi deci necorelarea parcului de mijloace fixe cu cel necesar pentru a realiza produsele sau serviciile cerute de consumatori;
– lipsa mijloacelor materiale (piese de schimb, subansamble) necesare remedierii defecŃiunilor;
– lipsa personalului calificat pentru a remedia defecŃiunile; – întreŃinerea şi exploatarea necorespunzătoare de către salariaŃi a mijloacelor fixe, fapt ce
duce la apariŃia defecŃiunilor; – nerespectarea programelor de reparaŃii capitale şi prelungirea peste perioadele de timp
prevăzute etc. Toate aceste cauze vor împiedica buna desfăşurare a activităŃii, vor duce la nerealizarea
indicatorilor globali ai activităŃii şi vor încărca în mod nejustificat şi cheltuielile cu amortizarea, cheltuieli ce vor fi cuprinse în costuri, chiar dacă mijloacele fixe nu funcŃionează.
Se impune luarea unor măsuri în vederea asigurării mijloacelor fixe necesare desfăşurării în condiŃii normale a activităŃii, a respectării termenelor de punere şi scoatere din funcŃiune a mijloacelor fixe, îmbunătăŃirii timpului de funcŃionare a mijloacelor fixe şi asigurării la timp şi de calitate a factorilor de producŃie necesari.
4.2. Analiza gestiunii stocurilor de materiale
Desfăşurarea activităŃii economice în condiŃii de performanŃă, fără întreruperi determinate de epuizarea resurselor materiale, presupune o bună gestionare a stocurilor la nivelul întreprinderii, ca şi componentă a activelor circulante cu rol determinant atât pentru sfera producŃiei, cât şi a comerŃului. Stocurile se exprimă fizic şi valoric, dar pot fi determinate şi în număr de zile.13 Din punct de vedere fizic, stocurile reprezintă cantităŃile de materiale, produse sau mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare pentru a asigura desfăşurarea continuă şi ritmică a acestuia. Mărimea financiară a stocurilor este dată de mărimea capitalurilor necesare pentru constituirea şi păstrarea lor. Analiza stocurilor urmăreşte identificarea abaterilor înregistrate de acestea comparativ cu o bază de raportare, a factorilor de influenŃă şi a cauzelor concrete care au generat o anumită evoluŃie a lor. Pentru desfăşurarea normală a activităŃii întreprinderii, este necesară asigurarea cu active circulante de natura stocurilor la termen, din punct de vedere cantitativ şi calitativ. Aceasta se realizează pe baza planificării aprovizionărilor prin corelarea permanentă a necesarului de resurse materiale cu activităŃile de producŃie, investiŃii, vânzare etc. şi trebuie să Ńină cont de asigurarea unei corelaŃii între calitatea şi preŃul resurselor materiale achiziŃionate, de identificarea celor mai buni furnizori în funcŃie de serviciile oferite, termene de plată, locaŃia faŃă de sediul întreprinderii etc. Analiza stocurilor de resurse materiale la nivelul unei întreprinderi vizează diverse aspecte, cum sunt: analiza dinamicii stocurilor; analiza structurii stocurilor; analiza eficienŃei utilizării resurselor materiale.
4.2.1. Analiza dinamicii şi structurii stocurilor
Analiza dinamicii stocurilor se poate realiza pe elemente componente şi comparativ cu cifra de afaceri sau comparativ cu o bază de raportare (stoc normat, mediu, maxim)
Această analiză permite a se stabili dacă mărimea stocurilor a avut influenŃă favorabilă asupra volumului producŃiei şi vânzărilor, o supradimensionare a stocurilor antrenând cheltuieli mari cu
13 Georgeta Vintilă, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000, pag. 311.
83
depozitarea şi păstrarea, precum şi imobilizarea resurselor financiare în unele stocuri cu circulaŃie lentă.
Analizând evoluŃia stocurilor comparativ cu dinamica cifrei de afaceri, se disting următoarele situaŃii:
IS > ICA, reflectă creşterea mai accentuată a nivelului stocurilor comparativ cu cifra de afaceri, deci încetinirea vitezei de rotaŃie a stocurilor, ceea ce înseamnă scăderea eficienŃei folosirii stocurilor, având ca efect imobilizarea de resurse, echivalentă cu un necesar suplimentar de resurse materiale şi financiare.
IS < ICA reflectă creşterea mai accentuată a cifrei de afaceri comparativ cu nivelului stocurilor, deci accelerarea vitezei de rotaŃie a stocurilor Cu cât viteza de rotaŃie a stocurilor este mai mare, cu atât eficienŃa folosirii lor este mai ridicată.
De asemenea evoluŃia stocurilor se analizează comparativ cu dimensiunea normată, optimă sau medie a stocurilor, determinată în funcŃie de capacitatea de producŃie şi cerere, urmărindu-se în ce măsură este respectată.
Metodele cele mai frecvent utilizate în analiza structurii stocurilor sunt: ● determinarea ponderilor elementelor componente în total stocuri
100St
Sg i
i ×=
în care: St – valoarea stocurilor totale; Si –stocurile aferente elementului component “i”. InformaŃiile furnizate de acest procedeu de analiză se referă la identificarea principalelor
elemente componente ale stocurilor şi evoluŃia respectiv stabilitatea timp a acestora. VariaŃia valorii stocurilor de materii prime şi materiale se explică prin acŃiunea următorilor
factori: cantitatea de materiale în stoc; structura stocurilor de materiale; preŃul de evaluare al materialelor.
VariaŃia stocurilor de producŃie neterminată este influenŃată de următorii factori: volumul fizic al producŃiei, care influenŃează direct nivelul producŃiei neterminate; durata ciclului de fabricaŃie, de asemenea un factor direct: mărirea sau scurtarea duratei ciclului de fabricaŃie va influenŃa în acelaşi sens nivelul stocurilor de producŃie neterminată; structura producŃiei; costul de producŃie aferent producŃiei neterminate.
Valoarea produselor finite şi semifabricatelor aflate în stoc este influenŃată de: cantitatea de produse aflate în stoc; structura produselor în stoc; costul efectiv al produselor.
VariaŃia valorii stocurilor de mărfuri se explică prin acŃiunea următorilor factori: cantitatea de mărfuri în stoc; structura stocurilor de mărfuri; preŃul de înregistrare al mărfurilor.
● metoda ABC.
Folosirea metodei ABC presupune o analiză selectivă a stocurilor în funcŃie de ponderea şi importanŃa diferitelor elemente componente, considerându-se că analiza prin atribuirea de importanŃe identice tuturor elementelor de stoc este dificil de realizat, costisitoare şi nu întotdeauna suficient de edificatoare comparativ cu efortul depus. Elementele de stocuri din zona A, reduse ca număr, deŃin ponderea hotărâtoare din totalul stocului. MenŃinerea stocului la aceste elemente în limita necesarului constituie premisa accelerării vitezei de rotaŃie, creşterii rentabilităŃii, încadrării în valoarea normală a creditelor şi a cheltuielilor. Satisfacerea cerinŃelor pieŃei necesită însă asigurarea stocurilor şi pentru celelalte componente din zonele B şi C. VariaŃiile stocului la aceste elemente afectează însă într-o proporŃie relativ redusă eficienŃa gestiunii stocurilor la nivelul întreprinderii.
4.2.2. Analiza eficienŃei utilizării resurselor materiale
EficienŃa utilizării resurselor materiale poate fi analizată pe baza ratelor de gestiune a stocurilor sau pe baza unor indicatori sintetici de eficienŃă.
84
1. Ratele de gestiune sau viteza de rotaŃie a stocurilor arată de câte ori într-o perioadă de
gestiune, stocurile trec succesiv prin fazele de aprovizionare, producŃie, desfacere, până se reîntorc în forma bănească iniŃială sau durata în zile a unei astfel de rotaŃii.
St
CAnr = sau T
CA
Stdz ×=
Cu cât viteza de rotaŃie a stocurilor este mai mare, cu atât eficienŃa folosirii lor este mai
ridicată, deoarece efectele obŃinute sunt mai mari. Urmărirea duratei de rotaŃie a stocurilor atât pe total, cât şi pe elemente componente, creează
posibilitatea unor calcule suplimentare, concretizate în: Însumarea duratelor de rotaŃie a elementelor componente
TCA
AsSSSST
CA
Stdz
mfpfpnmpS ×
++++=×=
Factorii care determină modificarea vitezei de rotaŃie a stocurilor totale sunt: ● modificarea cifrei de afaceri; ● modificarea valorii stocurilor totale, determinată de:
- evoluŃia stocurilor de materii prime (Smp); - evoluŃia stocurilor de producŃie neterminată (Spn); - evoluŃia stocurilor de produse finite (Spf); - evoluŃia stocurilor de mărfuri (Smf); - evoluŃia altor stocuri (As).
EvidenŃierea stadiului circuitului activelor circulante
Analiza factorilor care acŃionează asupra vitezei de rotaŃie a stocurilor poate fi aprofundată prin urmărirea influenŃei diferitelor elemente pe stadii ale circuitului stocurilor. În acest sens se determină viteza de rotaŃie a stocurilor pe elemente (materii prime, producŃie neterminată, produse finite), Ńinând seama de stadiul circuitului în care se află elementul respectiv. a) durata în zile a unei rotaŃii a stocurilor de materii prime şi materiale (dzmp):
p
c
c
fc
fc
mpz
CA
CA
CA
Q
Q
M
M
TSd mp ×××
×=
unde:
M
TSmp × – durata în zile a rotaŃiei materiilor prime şi materialelor;
fcQ
M – ponderea cheltuielilor materiale în producŃia fabricată exprimată în cost;
c
fc
CA
Q – ritmul vânzării producŃiei (raportul dintre producŃia fabricată şi cea vândută exprimată
în costuri);
p
c
CA
CA – rentabilitatea vânzărilor (cheltuieli ce se fac la 1 leu cifra de afaceri).
b) durata de rotaŃie a stocurilor de producŃie neterminată (dzpn):
p
c
c
fc
fc
pnz
CA
CA
CA
Q
Q
TSd pn ××
×=
85
c) durata de rotaŃie a stocurilor de produse finite (dzpf):
p
c
c
pfz
CA
CA
CA
TSd pf ×
×=
Folosirea acestor relaŃii evidenŃiază influenŃele factorilor specifici circuitului economic. 2. Indicatorii sintetici de eficienŃă ai utilizării resurselor materiale sunt de forma: - valoarea producŃiei exerciŃiului sau producŃiei fabricate la 1000 lei resurse materiale
consumate; - cifra de afaceri sau valoarea adăugată la 1000 lei resurse materiale consumate; - rezultatul exploatării sau rezultat brut la 1000 lei resurse consumate. Aceşti indicatori pot fi analizaŃi factorial folosind modelele multiplicative de descompunere pe
fracŃii sau rate explicative. EXEMPLU. Pe baza informaŃiilor din tabelul de mai jos, vom analiza viteza de rotaŃie a
stocurilor de materii prime şi materiale, urmărind evidenŃierea stadiului circuitului activelor circulante.
Tabel nr. 4.5. Indicatori (lei) T0 T1
Stocuri de materii prime şi materiale 16183 15920 Cheltuieli materiale aferente producŃiei fabricate
242203 263237
ProducŃia fabricată exprimată în costuri 341250 355200 Cifra de afaceri exprimată în costuri 314250 328100 Cifra de afaceri exprimată în preŃuri 381450 392500
Durata de rotaŃie a stocurilor de materii prime şi materiale faŃă de cifra de afaceri:
CA
CAx
CA
Pcx
Pc
Mx
M
TSmxdz c
cm =
zile 2,15823,0x085,1x709,0x24381450
314250x
314250
341250x
341250
242203x360
242203
161830mdz ==⋅
zile 6,14835,0x082,1x741,0x8,21392500
328100x
328100
355200x
355200
263237x360
263237
159201mdz ==⋅=
Abaterea absolută: ∆dzm = dzm1 – dzm0 = 14,6 –15,2 = –0,6 zile Factori de influenŃă: 1. InfluenŃa modificării duratei în zile a rotaŃiei materialelor faŃă de cheltuielile materiale:
( ) zile 39,1823,0x085,1x709,0x248,21
CA
CAcx
CAc
Pcx
Pc
Mx
M
TxSm
M
TxSm
M
TSmxdz
0
0
0
0
0
0
00
11m
−=−=
=
−=
∆
2. InfluenŃa modificării ponderii cheltuielilor materiale în producŃia exprimată în cost:
86
( ) zile 62,0823,0x085,1x709,0741,0x8,21
0CA0CAc
x0CAc
0Pcx
0Pc0M
1Pc1M
x1M
Tx1Sm
Pc
Mmdz
=−=
=
−=
∆
3. InfluenŃa modificării raportului dintre producŃia fabricată şi vânzări, exprimate în cost:
( ) zile 039,0823,0x085,1082,1x741,0x8,21
CA
CAcx
CAc
Pc
CAc
Pcx
1Pc
Mx
M
TxSm
CAc
Pcdz
0
0
0
0
1
11
11m
−=−=
=
−=
∆
4. InfluenŃa modificării costurilor la un leu cifră de afaceri:
( ) zile 2,0823,0835,0x082,1x741,0x8,21
CA
CAc
CA
CAcx
CAc
Pcx
1Pc
Mx
M
TxSm
CA
CAcdz
0
0
1
1
1
11
11m
=−=
=
−=
∆
Rezultă o accelerare a vitezei de rotaŃie a stocurilor de materiale faŃă de cifra de afaceri,
reflectând o situaŃie pozitivă, de eficienŃă sporită. La aceasta a contribuit în cea mai mare măsură accelerarea vitezei de rotaŃie a stocurilor faŃă de cheltuielile materiale, deci o utilizare eficientă a acestora. InfluenŃă pozitivă a mai avut diminuarea relativă a stocurilor de produse finite, realizându-se reducerea raportului dintre producŃia fabricată exprimată în costuri şi total vânzări în costuri.
InfluenŃă negativă au avut creşterea ponderii cheltuielilor materiale în total costuri, respectiv diminuarea nivelului rentabilităŃii. Aceste două aspecte se vor analiza detaliat şi, în funcŃie de cauzele primare generatoare a acestor influenŃe, se vor lua şi măsurile de corecŃie necesare.
Măsuri pentru accelerarea vitezei de rotaŃie a stocurilor: a) În stadiul aprovizionării
- aprovizionarea ritmică cu resurse materiale; - dimensionarea optimă a mărimii stocurilor şi a cantităŃilor de aprovizionat; - selecŃia furnizorilor şi a mijloacelor de transport adecvate; - organizarea corespunzătoare a compartimentului de aprovizionare şi a depozitelor; - reducerea pierderilor de materiale prin îmbunătăŃirea condiŃiilor de păstrare şi depozitare a
acestora, mecanizarea operaŃiilor de încărcare-descărcare, ridicarea calificării personalului de la magazii şi depozite;
- lichidarea stocurilor supranormative şi a cheltuielilor neeconomicoase, etc. b) În stadiul producŃiei se poate acŃiona prin:
● reducerea duratei ciclului de fabricaŃie prin: - modernizarea şi înnoirea tehnologiilor de fabricaŃie; - reproiectarea produselor şi asimilarea de produse noi, cu consumuri reduse şi performanŃe
superioare; - retehnologizarea proceselor de producŃie; - aprovizionarea ritmică a locurilor de muncă; - îmbunătăŃirea organizării muncii prin folosirea cât mai bună a timpului de muncă,
ridicarea calificării personalului, întărirea disciplinei în muncă. ● reducerea costurilor de producŃie prin:
- diminuarea consumurilor specifice de materii prime, materiale, servicii etc. - creşterea productivităŃii muncii; - sporirea randamentului mijloacelor fixe; - raŃionalizarea cheltuielilor administrative şi de servire etc.
c) În stadiul vânzării se acŃionează pentru: ● creşterea ritmului de desfacere a producŃiei prin:
- încheierea din timp a contractelor de livrare;
87
- reorganizarea serviciilor de marketing; - organizarea relaŃiilor cu beneficiarii şi cu unităŃile de transport; - optimizarea mărimii stocurilor de produse finite.
● accelerarea ritmului decontărilor prin: - alegerea celei mai avantajoase forme de decontare pentru condiŃiile date; - organizarea corespunzătoare a compartimentului de decontări; - introducerea unei circulaŃii raŃionale a documentelor de decontare şu accelerarea
întocmirii şi predării lor la bancă; - apelarea la sancŃiuni economice şi financiare pentru clienŃii care nu respectă condiŃiile
contractuale etc. Întrebări şi teme de reflecŃie:
1. Cum se definesc mijloacele fixe şi cum se determină valoarea medie a acestora? 2. ApreciaŃi eficacitatea evoluŃiei valorice a mijloacelor fixe pentru situaŃia: IMf > ICA. 3. PrezentaŃi indicatorii utilizaŃi în analiza structurii mijloacelor fixe. 4. Care sunt indicatorii folosiŃi în aprecierea stării mijloacelor fixe? (semnificaŃie şi mod de
calcul) 5. Ce presupune analiza gradului de folosire a dotării tehnice?
6. ScrieŃi relaŃia pentru determinarea influenŃei valorii medii a intrărilor asupra modificării producŃiei fabricate la 1000 lei mijloace fixe şi interpretaŃi influenŃa cu semnul „+„ a acestui factor.
7. PrezentaŃi semnificaŃia şi modul de calcul a indicelui de utilizarea intensivă a mijloacelor fixe.
8. ExplicaŃi situaŃia în care stocul final efectiv este mai mare decât cel planificat. 9. Cum se exprimă viteza de rotaŃie a stocurilor?
10. PrezentaŃi modelul de analiză factorială a vitezei de rotaŃie a stocurilor materiale folosind evidenŃierea stadiului activelor circulante, semnificaŃia factorilor de influenŃă şi măsuri de accelerare a vitezei de rotaŃie a stocurilor în stadiul producŃiei.
88
Capitolul V. ANALIZA CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII
Obiective: ● cunoaşterea metodologiei de analiză a cheltuielilor întreprinderii; ● deprinderea modelării şi analizei factoriale a cheltuielilor pe baza unor indicatori sintetici şi pe
elemente componente; ● stabilirea principalelor cauze care au generat depăşiri sau economii de cheltuieli; ● identificarea măsurilor de reducere a cheltuielilor în vederea creşterii eficienŃei activităŃii
întreprinderii.
Analiza cheltuielilor prezintă o deosebită importanŃă în activitatea de gestiune şi control,
deoarece evidenŃiază modul în care sunt utilizate resursele materiale, umane şi financiare ale întreprinderii, asigurând înŃelegerea mecanismului de formare a rezultatelor în funcŃie de volumul, structura şi tendinŃele diferitelor categorii de consumuri Sursele de informaŃii necesare analizei sunt contabilitatea financiară, contabilitatea de gestiune (contabilitatea costurilor pe total şi pe fiecare componentă în parte, antecalculaŃiile de cost pe produse sau unităŃi, postcalculul), situaŃiile financiare (bilanŃ, cont de profit şi pierdere, note explicative), evidenŃa statistică privind cheltuielile şi rezultatele, informaŃii externe privind piaŃa muncii, piaŃa capitalului etc.
5.1. NoŃiune şi clasificare
În vederea optimizării nivelului cheltuielilor şi reducerii costurilor fără a afecta calitatea produselor, sunt necesare cunoaşterea şi analiza principalelor categorii de cheltuieli şi costuri.
Potrivit reglementărilor contabile în vigoare, cheltuielile reprezintă diminuări de avantaje economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub formă de diminuări ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care au ca rezultat diminuarea capitalurilor proprii, sub alte forme decât retragerile de capital sau distribuirile în favoarea proprietarilor de capital. Costul14 reprezintă totalitatea consumurilor de resurse pe care le efectuează întreprinderea pentru realizarea unei unităŃi de produs sau unui serviciu, în expresie monetară. În funcŃie de scopul analizei şi specificul domeniului de activitate, se folosesc diferite criterii de clasificare a cheltuielilor:15 1. După natura lor, aşa cum se regăsesc în Contul de profit şi pierdere:
- Cheltuieli de exploatare, generate de realizarea obiectului de activitate al întreprinderii, ce cuprind:
- Cheltuieli financiare, generate de realizarea operaŃiunilor financiare, care cuprind: - Cheltuieli extraordinare, legate de evenimente care nu au caracter normal şi care se referă la
calamităŃi şi alte evenimente extraordinare; - Cheltuieli cu impozitul pe profit/venit care se referă la plăŃi reglementate prin lege reprezentând
o anumită cotă din profitul sau venitul obŃinut care trebuie virată la buget. 2. După comportamentul faŃă de volumul activităŃii:
- Cheltuieli variabile, care sunt dependente de volumul de activitate, pe unitate de produs fiind relativ constante dacă se menŃin aceleaşi condiŃii de desfăşurare a activităŃii; cuprind cheltuielile cu materii prime şi materiale directe, cheltuielile cu salariile personalului direct productiv, cheltuieli cu servicii şi lucrări prestate de terŃi în vederea obŃinerii producŃiei etc.;
14 Gh. Vâlceanu, V. Robu, N. Georgescu, Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2004, pag. 176. 15 A. Buglea, Analiză financiară. Concepte şi studiu de caz, Ed. Mirton, Timişoara, 2005, pag. 465-475.
89
- Cheltuieli fixe, al căror nivel este constant, pe termen scurt, în raport cu volumul activităŃii, dar dependent de capacitatea de producŃie şi distribuŃie, iar pe unitate de produs prezintă tendinŃe de scădere odată cu creşterea volumului de activitate; sunt formate în principal din amortizare şi alte cheltuieli indirecte cu caracter fix (salariile personalului de conducere, administrativ şi indirect productiv; cheltuieli cu furniturile de birou, cheltuieli cu impozite, taxe, prime de asigurare; cheltuieli de întreŃinere şi reparaŃii, cheltuieli cu abonamente, chirii plătite etc.).
3. În funcŃie de posibilitatea repartizării pe purtătorii de cheltuieli: - Cheltuieli directe, legate nemijlocit de realizarea unui produs sau activitatea unei unităŃi
operaŃionale (contravaloarea materiilor prime şi materialelor directe, salarii directe, alte cheltuieli directe legate de activitatea de exploatare);
- Cheltuieli indirecte, care nu pot fi localizate direct pe unitatea de produs, sunt efectuate la nivelul întregii producŃii şi repartizate asupra produselor cu ajutorul unor chei (criterii) de repartiŃie (cheltuieli de întreŃinere şi reparaŃii, salarii personal TESA, amortizare etc.);
- Cheltuieli de desfacere, efectuate pentru asigurarea condiŃiilor de vânzare a producŃiei sau mărfurilor;
- Cheltuieli generale de administraŃie, efectuate pentru administrarea şi conducerea întreprinderii în ansamblu.
4. După conŃinutul lor: - Cheltuieli materiale, care cuprind consumuri de resurse materiale şi amortizarea mijloacelor fixe; - Cheltuieli cu personalul, ce cuprind cheltuieli cu salariile şi aferente utilizării personalului. 5. După incidenŃa asupra fluxurilor de trezorerie: - Cheltuieli monetare, respectiv plătite sau plătibile, care generează un flux monetar; - Cheltuieli nemonetare sau calculate, care nu presupun ieşiri de numerar (amortizări şi
provizioane). Există şi alte criterii de grupare a cheltuielilor, având în vedere faptul că o serie de cheltuieli
sau costuri este necontrolabilă de întreprindere (de exemplu cele de natură fiscală), după cum există şi costuri discreŃionare sau ascunse (costuri de oportunitate, pierderea imaginii în rândul consumatorilor etc.).
5.2. Analiza structurală a cheltuielilor
Analiza structurală a cheltuielilor urmăreşte modificările intervenite în structura cheltuielilor totale şi pe activităŃi, în mărimi absolute şi relative, precum şi corelarea cheltuielilor efectuate cu veniturile obŃinute, în vederea evidenŃierii eficienŃei economice a cheltuielilor. Pentru analiza structurală se utilizează în principal clasificarea după natură a cheltuielilor, reflectată în contul de profit şi pierdere, conform căreia cheltuielile se grupează în cheltuieli de exploatare, financiare şi extraordinare. ConŃinutul acestor grupe de cheltuieli a fost prezentat la clasificarea cheltuielilor după natură, aşa cum se regăsesc reflectate în contabilitate în clasa 6 – conturi de cheltuieli. Ca şi metode de analiză structurală a cheltuielilor, cel mai frecvent utilizate sunt modelele analogice (graficele) şi metoda ABC. Graficele permit evidenŃierea evoluŃiei cheltuielilor pe ansamblu şi pe elemente, atât în mărimi absolute cât şi în mărimi relative. Metoda ABC permite compararea grafică a structurii efective a cheltuielilor (curba reală), cu o structură considerată de referinŃă) urba teoretică), ce presupune delimitarea a trei zone cu următoarele caracteristici:
● zona A: 10 – 15% din numărul total de elemente contribuie cu 60 – 70% la valoarea totală a cheltuielilor;
● zona B: 25 – 30% din numărul total de elemente contribuie cu 25 – 30% la valoarea totală a cheltuielilor;
● zona C: 60 – 70% din numărul total de elemente contribuie cu 10 – 15% la valoarea totală a cheltuielilor.
90
Când curba reală se situează deasupra curbei teoretice, există o concentrare a ponderii cheltuielilor pe anumite elemente; când curba reală se situează sub curba teoretică, există a repartizare relativ uniformă a ponderii cheltuielilor pe elementele de cheltuieli considerate.
5.3. Analiza cheltuielilor pe baza unor indicatori sintetici
Acest aspect al analizei are ca scop punerea în evidenŃă a unei aprecieri globale privind evoluŃia cheltuielilor în raport cu un alt indicator al activităŃii, pentru a se putea aprecia dacă realizarea anumitor cheltuieli a fost sau nu justificată prin prisma rezultatelor.
5.3.1. Analiza indicatorului “Cheltuieli la 1000 lei producŃie fabricată sau vândută”
Indicatorul “Cheltuieli la 1000 lei producŃie fabricată sau vândută” este un indicator de eficienŃă a utilizării factorilor de producŃie, determinându-se pentru volumul total al cheltuielilor aferente obŃinerii producŃiei fabricate destinate vânzării. Prin analiză se urmăreşte evoluŃia acestui indicator, fie în dinamică, fie comparativ cu nivelul prestabilit. În funcŃie de modificare se va aprecia situaŃia existentă, iar pentru a putea mobiliza unele rezerve pe linia eficientizării consumurilor de resurse trebuie să se realizeze o analiză factorială a indicatorului. Modele de analiză factorială a indicatorului:
A. Pe baza costului total
10001000Q
CC
n
1iipiq
n
1iiciq
f
1000×
∑
∑
=×=
=
⋅
=
⋅
unde: C = cost total aferent producŃiei fabricate; Qf = valoarea producŃiei fabricate destinate vânzării; qi= cantitatea obŃinută din produsul i; ci= costul unitar al produsului i; pi= preŃul unitar al produsului i.
Factorii de influenŃă pentru acest model de calcul, în ordinea de substituŃie, sunt:
1). structura: ∑ iqiq
; 2). preŃul unitar: pi; 3). costul unitar: ci
B. Pe baza detalierii costurilor în fixe şi variabile
1000Q
CF1000
pq
cvq
1000Q
CFCV1000
Q
CC
fn
1iii
n
1iii
ff
1000 ×+×
∑ ⋅
∑ ⋅
=×+
=×=
=
=
unde: C = cost total Qf = valoarea producŃiei fabricate CV = cost variabil total CF = cost fix total qi = producŃie fizică din sortimentul i
91
cvi = cost variabil unitar al sortimentului i pi = preŃ unitar al sortimentului i. În acest caz, ordinea de substituŃie şi factorii de influenŃă vor fi:
1. 1000pq
cvq1000
Q
CVCV
ii
ii
f
1000 ×∑ ×
∑ ×=×=
1.1. structura producŃiei:
∑=
n
1ii
i
q
q
1.2. preŃ unitar: pi
1.3. cost unitar variabil: cvi
2. 1000Q
CFCF
f
1000 ×=
2.1. producŃia fabricată: Qf
2.2. costurile fixe: CF EXEMPLU privind analiza cheltuielilor pe baza indicatorilor sintetici. InformaŃiile necesare analizei sunt prezentate în tabelul următor:
Tabel nr.5.1. Prevederi Realizări Sorti-
mente qi0 ci0 pi0 qi1 ci1 pi1
A 3250 75 90 2640 83 97 B 1250 60 75 1440 72 90 C 500 45 56 720 45 55
Total 5000 * * 4800 * * unde:
qi = producŃie fizică din sortimentul i (buc) ci = cost unitar al sortimentului i (lei/buc) cvi = cost variabil unitar al sortimentului i (lei/buc) pi = preŃ unitar al sortimentului i (lei)
Pe baza acestor informaŃii se va analiza factorial indicatorul “Cheltuieli la 1000 lei producŃie fabricată la preŃ de vânzare” cu ajutorul modelului cost unitar total. Se vor interpreta toate rezultatele cantitative obŃinute, se va aprecia situaŃia din punct de vedere economic şi se vor propune eventuale măsuri ce se impun pentru reducerea costurilor la 1000 lei producŃie fabricată. Înainte de a începe analiza factorială, putem întocmi următorul tabel cu calcule ajutătoare:
Tabel nr. 5.2. Indicatori (mii lei) Prevederi Realizări
ProducŃia fabricată evaluată în:
- preŃuri curente
- preŃuri comparabile
∑ = 41425000 ii pq
∑ = 42528011 ii pq
∑ = 38592001 ii pq
ProducŃia fabricată evaluată în: - costuri curente ∑ = 34125000 ii cq ∑ = 35520011 ii cq
- costuri comparabile ∑ = 31680001 ii cq
92
10001000
1
11000×
∑
∑=×=
=
=
⋅
⋅
n
iii
n
iii
pq
cq
fQ
CC
Abaterea absolută:
lei 128238351000414250
3412501000
425280
355200
1000pq
cq1000
pq
cqCCC
0i0i
0i0i
1i1i
1i1i10000
10001
1000
=−=×−×=
=×∑ ×
∑ ×−×
∑ ×
∑ ×=−=∆
Factori de influenŃă 1. influenŃa modificării structurii producŃiei
( ) lei 38238208231000385920
3168001000
0ip0iq0ic0iq
10000ip1iq0ic1iq
is1000C −=−=−×=×∑ ×
∑ ×−×
∑ ×
∑ ×=∆
2. InfluenŃa modificării preŃului de vânzare unitar
( ) lei 758207458201000425280
3168001000
0ip1iq0ic1iq
10001ip1iq0ic1iq
ip1000C −=−=−×=×∑ ×
∑ ×−×
∑ ×
∑ ×=∆
3. InfluenŃa modificării costului unitar
( ) lei 907458351000pq
cq1000
pq
cqcC
1i1i
0i1i
1i1i
1i1ii
1000 =−=×∑ ×
∑ ×−×
∑ ×
∑ ×=∆
Rezultă următoarele concluzii:
A avut loc o creştere relativă a costurilor, la fiecare 1000 lei producŃie nivelul acestora a fost mai mare cu 12 lei, reflectând o situaŃie negativă, o diminuare a eficienŃei activităŃii.
Structura pe sortimente a determinat o scădere a costurilor la 1000 lei; influenŃa acestui factor se explică prin aceea că raportul dintre costurile şi preŃurile unitare (ci/pi) ia valori diferite pe sortimente, deci rezultă că a crescut ponderea acelor sortimente la care valoarea acestui raport este mai mică decât nivelul mediu pe întreprindere.
PreŃurile de vânzare au determinat scăderea costurilor la 1000 lei producŃie cu 75 lei, deci preŃurile au înregistrat o creştere; factorul este în mare măsură independent de activitatea unităŃii, cu excepŃia situaŃiilor în care întreprinderea respectivă deŃine poziŃie de monopol, putând stabili nivelul preŃurilor, sau când produsele se fabrică pe clase de calitate, preŃurile putând creşte datorită îmbunătăŃirii calităŃii produselor fabricate.
Costurile unitare au avut o influenŃă negativă puternică, determinând creşterea cu 90 lei a costurilor la fiecare 1000 lei producŃie fabricată; situaŃia este negativă din acest punct de vedere, chiar dacă anumite situaŃii conjuncturale pot determina creşterea nivelului costurilor.
În concluzie, situaŃia de faŃă necesită o analiză detaliată a cauzelor care au dus la creşterea costurilor unitare şi luarea măsurilor de corecŃie necesare.
93
5.3.2. Analiza indicatorului “Profitul potenŃial”
Indicatorul se numeşte profit potenŃial deoarece se referă la profitul aferent producŃiei fabricate şi care se transformă într-un profit real numai în momentul şi în măsura în care producŃia fabricată se vinde şi se încasează.
Profitul potenŃial poate fi analizat factorial sub următoarele forme:
A. Profit potenŃial la 1000 lei producŃie fabricată (pr’1000):
( )
1000Q
CF
pq
cvq1000
1000pq
cq10001000
Q
C1000C1000'pr
fii
ii
ii
ii
f
10001000
×
+
∑ ×
∑ ⋅−=
=
×
∑ ⋅
∑ ⋅−=
×−=−=
Factorii de influenŃă, în ordinea de substituŃie, sunt:
1. structura producŃiei: si=
∑=
n
1ii
i
q
q
2. cost unitar : ci 3. preŃ unitar: pi
B. Profit potenŃial total (Pr’)
×
∑ ⋅
∑ ⋅−×
∑ ⋅=
−×=×= 1000
ipiqiciq
10001000
ip)is(iq1000C10001000
fQ1000'pr1000
fQPr'
Pentru acest model de calcul factorii de influenŃă sunt:
1. Valoarea producŃiei fabricate Qf, din care 1.1.cantitatea fabricată qi
1.2. structura producŃiei si
1.3. preŃul unitar pi
2. Profitul potenŃial la 1000 lei producŃie pr’1000, din care
2.1. structura producŃiei: si=
∑=
n
1ii
i
q
q
1.2. cost unitar : ci 1.3. preŃ unitar: pi
Factorii cu influenŃă negativă vor fi supuşi unei analize detaliate pentru a se putea depista
cauzele modificării lor în sens negativ şi se vor lua măsurile de corecŃie necesare, în sensul asigurării condiŃiilor pentru fabricarea producŃiei prevăzute şi încadrarea în costurile prevăzute, fără a se afecta calitatea produselor. În acest sens se va realiza o analiză atentă a fiecărei componente a costului unitar, în funcŃie de factorii specifici.
94
5.4.Analiza cheltuielilor pe elemente componente
5.4.1. Analiza cheltuielilor cu materii prime şi materiale
Aceste elemente de cheltuieli au o pondere mare în totalul costurilor la unităŃile productive, iar analiza are ca scop mobilizarea unor resurse interne prin care să se reducă nivelul relativ al acestor cheltuieli fără a afecta calitatea producŃiei.
Analiza cheltuielilor cu materii prime şi materiale urmăreşte, atât pe total, cât şi pe elemente componente, evoluŃia acestora, pentru a se putea lua măsurile necesare ori de câte ori se constată abateri faŃă de normative sau faŃă de prevederi.
Reducerea cheltuielilor cu materii prime şi materiale se realizează prin folosirea unor utilaje mai performante, a unor obiecte ale muncii cu parametri superiori, care determină reducerea consumurilor specifice, eventual prin folosirea unor înlocuitori mai ieftini, dar fără a afecta calitatea produselor. Pentru analiza factorială a cheltuielilor cu materiile prime şi materiale directe se folosesc indicatorii:
- suma absolută a cheltuielilor cu materiile prime şi materialele directe (M); - cheltuieli cu materii prime şi materiale directe la 1000 lei producŃie fabricată sau cifră de
afaceri (M1000).
a) Pentru analiza factorială a sumei absolute a cheltuielilor cu materii prime şi materiale se utilizează modelul:
∑ ×∑=∑ ×====
m
1jijij
n
1ii
n
1iii acsqmqM
unde: M = cheltuieli totale cu materiile prime şi materialele;
ni ,1= – sortimentul de produse; qi = producŃia fizică realizată din sortimentul i; mi = cheltuieli cu materiile prime şi materiale aferente unei unităŃi din sortimentul i;
mj ,1= – tipuri de materii prime şi materiale; csij = consumul specific din materia primă j pentru sortimentul i; aij = preŃul de aprovizionare al materiei prime j pentru sortimentul i;
Factorii de influenŃă, în ordinea de substituŃie, sunt
1. cantitatea fabricată din fiecare sortiment qi; 2. structura pe sortimente si; 3. costurile cu materii prime şi materiale pe unitatea de produs (mi), din care:
3.1. csij - consumul specific din materia primă j pentru sortimentul i; 3.2. sj – structura (ponderile) materiilor prime în consumul specific pentru sortimentul i; 3.3. aij - preŃul de aprovizionare al materiei prime j pentru sortimentul i.
b) Analiza indicatorului relativ “Cheltuieli cu materii prime şi materiale directe la 1000 lei
producŃie fabricată” se realizează cu ajutorul modelului:
100010001000
1
1 1
1
11000 ×
∑
∑ ∑
=×
∑
∑=×=
=
⋅
=
⋅
=
⋅
=
⋅
=
⋅
n
iipiq
n
iija
m
jijcsiq
n
iipiq
n
iimiq
fQMM
unde: 1000M = cheltuieli cu materiile prime şi materialele la 1000 lei producŃie;
95
M = cheltuieli totale cu materiile prime şi materialele; Qf = valoarea producŃiei fabricate; pi = preŃul unitar al produsului i; Factorii de influenŃă, în ordinea de substituŃie, sunt:
1. structura producŃiei: si=
∑=
n
1ii
i
q
q
2. preŃul unitar de vânzare al sortimentului i (pi); 3. costurile cu materii prime şi materiale pe unitatea de produs (mi), din care:
3.1. csij - consumul specific din materia primă j pentru sortimentul i; 3.2. sj – structura (ponderile) materiilor prime în consumul specific pentru sortimentul i; 3.3. aij - preŃul de aprovizionare al materiei prime j pentru sortimentul i.
EXEMPLU. Pentru efectuarea acestei analize vom propune interpretarea unor rezultate
presupuse gata calculate.
1. Analiza factorială a sumei absolute a cheltuielilor cu materii prime şi materiale Modelul de analiză:
∑∑=∑====
m
1jijij
n
1ii
n
1iii xacsqxmqM
Abaterea absolută:
lei 19726101450121176MMM 01 =−=−=∆
Factori de influenŃă: 1.InfluenŃa modificării cantităŃilor produse
( ) ( ) lei 405810145097392mqmsqqM 0ii
0i0i0ii
1ii −=−=×∑−×∑=∆
2. InfluenŃa modificării structurii producŃiei
( ) ( ) lei 36009739293792msqmqsM 0ii
0i1i0ii
1ii −=−=×∑−×∑=∆
3. InfluenŃa modificării costurilor unitare cu materiale directe
( ) lei 2738493792121176mqmqmM 0ii
1i1ii
1ii =−=×∑−×∑=∆
din care: 3.1. influenŃa modificării consumurilor specifice
( ) ( ) lei 24j
0ija0ijcsi
1iq0ija0jsj
1ijcsi
1iqijcM −=
∑ ×∑−
×∑∑=∆
3.2. influenŃa modificării ponderilor materiilor prime pe produse
96
( ) ( ) lei 22800ija0jsj
1ijcsi
1iq0ijaj
1ijcsi
1iqjsM =
×∑∑−
×∑∑=∆
3.3. influenŃa modificării preŃurilor de aprovizionare
( ) lei 251280ijaj
1ijcsi
1iqj
1ija1ijcsi
1iqijaM =
×∑∑−
∑ ×∑=∆
Din analiza rezultatelor se constată o creştere a sumei absolute a cheltuielilor cu materii prime
şi materiale directe cu 19726 mii lei, creştere datorată exclusiv creşterii cheltuielilor cu aceste materiale pe unitatea de produs. Se constată că a scăzut cantitatea de produse fabricate, ceea ce a determinat scăderea cheltuielilor cu materii prime şi materiale, dar nu pe această cale trebuie diminuate cheltuielile respective.
Structura producŃiei s-a modificat în favoarea produselor cu un nivel mai scăzut al cheltuielilor materiale unitare, deci a acŃionat în sensul scăderii cheltuielilor cu materii prime şi materiale, influenŃă pozitivă.
La rândul său, creşterea cheltuielilor materiale unitare a fost determinată de modificarea structurii materiilor prime în favoarea celor cu preŃ de aprovizionare mai mare, respectiv creşterii accentuate a preŃurilor de aprovizionare, probabil ca urmare a procesului inflaŃionist. Principalul aspect pozitiv îl reprezintă scăderea cheltuielilor cu materii prime şi materiale ca urmare a reducerii consumurilor specifice. Rezultă deci ca aspecte negative care trebuie analizate în amănunt reducerea cantităŃii de produse fabricate şi creşterea preŃurilor de aprovizionare. Trebuie să se urmărească dacă s-a apelat la cei mai convenabili furnizori şi dacă s-au folosit mijloacele de transport cele mai potrivite.
2. Analiza indicatorului relativ “Cheltuieli cu materii prime şi materiale directe la 1000 lei producŃie fabricată”
Modelul de analiză:
100010001000
1
1 1
1
11000 ×
∑
∑ ∑
=×
∑
∑=×=
=
⋅
=
⋅
=
⋅
=
⋅
=
⋅
n
iipiq
n
iija
m
jijcsiq
n
iipiq
n
iimiq
fQMM
Abaterea absolută:
lei 4024528510000Qf0M
10001Qf1M1000M =−=×−×=∆
Factori de influenŃă: 1. InfluenŃa modificării structurii producŃiei
( ) lei 224524310000ip0iq0im0iq
10000ip1iq0im1iq
is1000M −=−=×∑ ×
∑ ×=×
∑ ×
∑ ×=∆
2. InfluenŃa modificării preŃului de vânzare
97
( ) lei 2224322110000ip1iq0im1iq
10001ip1iq0im1iq
ip1000M −=−=×∑ ×
∑ ×=×
∑ ×
∑ ×=∆
3. InfluenŃa modificării costurilor unitare cu materiile prime
( ) lei 6422128510001ip1iq0im1iq
10001ip1iq1im1iq
im1000M =−=×∑ ×
∑ ×=×
∑ ×
∑ ×=∆
din care: 3.1. influenŃa modificării consumurilor specifice
( )( )
lei 06,010001ip1iq
)0ija0ijcs(1iq1000
1ip1iq
)0ija0js1ijcs(1iqijcs1000M −=×
∑ ×
∑ ∑ ××−×
∑ ×
∑ ∑ ××=∆
3.2. influenŃa modificării ponderii materiilor prime în produse
( )( )
lei 510001ip1iq
)0ija0js1ijcs(1iq1000
1ip1iq
)0ija1ijcs(1iqjs1000M =×
∑ ×
∑ ∑ ××−×
∑ ×
∑ ∑ ××=∆
3.3. influenŃa modificării preŃurilor de aprovizionare
( ) lei 5910001ip1iq
)0ija1ijcs(1iq1000
1ip1iq
)1ija1ijcs(1iqija1000M =×
∑ ×
∑ ∑ ××−×
∑ ×
∑ ∑ ××=∆
Din analiza indicatorului rezultă o situaŃie negativă, întrucât au crescut cheltuielile cu materii prime şi materiale directe la 1000 lei producŃie fabricată şi aceasta exclusiv din cauza creşterii acestor cheltuieli pe unitatea de produs. La această situaŃie au contribuit creşterea preŃului de aprovizionare (în cea mai mare măsură) şi creşterea ponderii materiilor prime mai scumpe. Acest indicator a mai fost influenŃat de structura pe sortimente care s-a modificat în sensul creşterii ponderii sortimentelor la care raportul mi/pi este mai mic şi de preŃul de vânzare pe sortimente care a dus la scăderea indicatorului ca urmare a creşterii preŃurilor de vânzare, factor care este independent de activitatea unităŃii, cu excepŃia situaŃiei în care produsele se diferenŃiază pe calităŃi. Ca şi în cazul indicatorului absolut, rămâne ca aspect negativ de cercetat creşterea accentuată a preŃurilor de aprovizionare a materiilor prime şi materialelor şi luarea unor măsuri pentru reducerea acestora.
5.4.2. Analiza cheltuielilor cu salariile directe
Scopul analizei este de a urmări evoluŃia în dinamică şi pe structură, respectiv ponderea acestui element de cheltuială în costul total, de a identifica factorii şi cauzele care provoacă modificări în dinamică sau faŃă de prevederi, de a aprecia eficienŃa cu care sunt cheltuite fondurile de salarii.
Analiza trebuie să urmărească mai multe aspecte: - respectarea corelaŃiei de eficienŃă dintre salarul mediu şi productivitatea medie a muncii; - eficienŃa cheltuielilor cu salariile pe baza unui indicator relativ; - modificarea absolută a cheltuielilor cu salariile sau a fondului de salarii şi factorii care
influenŃează această modificare;
1) CorelaŃia de eficienŃă dintre salariul mediu şi productivitatea muncii se referă la asigurarea unei corespondenŃe eficiente între rezultatele utilizării forŃei de muncă şi recompensarea materială a acesteia. Acesta înseamnă că orice creştere a nivelului salariilor poate să aibă loc în condiŃii de eficienŃă numai dacă se realizează şi o creştere a productivităŃii, şi implicit a rezultatelor activităŃii.
CorelaŃia de eficienŃă se analizează cu ajutorul indicelui de corelaŃie care se obŃine ca raport între indicele salariului mediu şi indicele productivităŃii medii:
98
wI
sIIc =
EficienŃa e respectată atunci când Ic < 1, respectiv productivitatea muncii a înregistrat un ritm
superior de creştere faŃă de salariul mediu.. Dacă :
– 1=cI ⇒ salariul mediu şi productivitatea au înregistrat aceeaşi proporŃie de creştere (sau scădere), inclusiv creştere 0 (menŃinerea la acelaşi nivel);
– 1<cI ⇒ o situaŃie de eficienŃă, reflectată fie prin creşterea mai rapidă a productivităŃii faŃă de salariul mediu, fie prin creşterea productivităŃii în condiŃiile menŃinerii aceluiaşi nivel al salariului mediu (teoretic, corelaŃia poate fi întâlnită şi în cazul scăderii productivităŃii într-o proporŃie mai mică decât scăderea salariului mediu);
– 1>cI ⇒ o situaŃie de ineficienŃă, deci o creştere a salariului mediu mai rapidă decât a
productivităŃii, sau chiar în condiŃiile în care productivitatea se menŃine la acelaşi nivel sau
înregistrează o scădere (corelaŃia poate reflecta şi scăderea salariului mediu într-o proporŃie mai mică decât scăderea productivităŃii).
SituaŃia ideală din punct de vedere al eficienŃei cheltuielilor salariale pentru întreprindere ar fi:
>
<<
1I
1I 1I
w
sc
2) Respectarea corelaŃiei de eficienŃă dintre dinamica salariului mediu şi dinamica
productivităŃii muncii poate fi analizată şi cu ajutorul indicatorului relativ „Cheltuieli cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri”:
1000W
Ch1000
WN
ChN1000
CA
ChS sss1000 ⋅=⋅
⋅
⋅=⋅=
Dacă se înregistrează scăderea acestuia ⇒ realizarea unei activităŃi mai eficiente, faptul că cu
aceleaşi cheltuieli salariale se poate realiza un volum sporit de activitate, ceea ce nu poate avea loc decât în condiŃiile creşterii productivităŃii muncii.
3) Analiza modificării absolute a fondului de salarii şi a factorilor care determină această modificare se poate realiza utilizând modelele:
a) SNN
FSNFS ×=×= ;
b) hh stNTef
FS
N
TefNFS ××=××= ,
c) hvvv
v stQTef
FS
Q
TefQFS ××=××=
unde: FS – fondul de salarii (sau cheltuieli cu personalul)
N - număr mediu de personal;
S - salariul mediu pe o persoană Tef – timp efectiv lucrat în om-ore
ht - consum de timp pe o persoană (în ore);
hs - salariu mediu pe unitate de timp (salariu mediu orar);
99
Qv –indicator valoric (cifra de afaceri, producŃia fabricată etc.);
vt - consum de timp pe unitatea valorică de producŃie (în ore);
∆ FS = FS1 – FS0 = +
0
Modificarea absolută trebuie corelată cu indicele volumului de activitate: se poate accepta o
creştere a fondului de salarii sau a cheltuielilor cu personalul, cu condiŃia să fi avut loc o creştere a
volumului de activitate cel puŃin în aceeaşi proporŃie: QFS II ≤ .
Indiferent de sensul modificării, se realizează analiza pe factori de influenŃă, în funcŃie de modelul folosit.
EXEMPLU privind analiza cheltuielilor cu salariile. SituaŃia de analiză a fondului de salarii
şi a cheltuielilor cu salariile se prezintă în tabelul nr. 5.3. Tabel nr. 5.3.
Indicatori Prevederi Realizări 1. ProducŃia fabricată exprimată în preŃ de vânzare (mii lei)
414250 425280
2.Cifra de afaceri (mii lei) 381450 392500 3. Număr mediu de salariaŃi 400 390 4. Fondul de salarii anual (mii lei) 14880 15912 5. Cheltuieli cu personalul (mii lei) 20340 25734 6. Timp de lucru efectiv (om-ore) 720000 678366
Pe baza acestor informaŃii se va realiza:
1. Analiza corelaŃiei de eficienŃă dintre productivitatea muncii medii anuale şi salariul mediu anual.
2. Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri. 3. Analiza factorială a modificării absolute a fondului de salarii
1. CorelaŃia de eficienŃă se analizează cu ajutorul indicelui de corelaŃie:
wI
sIIc =
EficienŃa e respectată atunci, când Ic are valoarea ≤1, în condiŃiile în care atât salariul mediu s cât şi productivitatea medie a muncii w au indici cel puŃin egali cu 1.
N
Qfw =
lei/sal mii 035,1400
414250w0 = lei/sal mii 090,1
390
425280w1 = 053,1
035,1
090,1
w
wI
0
1w ===
N
FSs =
lei/sal mii 8,40390
15912s lei/sal mii 2,37
400
14880s 10 ==== 096,1
2,37
8,40IS ==
100
04,1053,1
096,1Ic ==
1>cI ⇒ ineficienŃă, deci a avut loc o creştere mai accentuată a salariului mediu decât a
productivităŃii muncii.
2. Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri
1000w
sCh1000
wN
sChN1000
CA
ChsS1000 ⋅=⋅
⋅
⋅=⋅=
lei/sal mi 98,65390
25734
1N1Chs
1Chs lei/sal mii 85,50400
20340
0N0Chs
0Chs ======
lei/sal mii 4,1006390
392500
1N1CA
1w lei/sal mii 6,953400
381450
0N0CA
0w ======
Abaterea absolută:
lei 3,123,536,6510006,953
85,501000
4,1006
98,651000
0w0Chs
10001w1Chs1000S =−=⋅−⋅=⋅−⋅=∆
Factori de influenŃă: 1. InfluenŃa modificării productivităŃii medii a muncii
( ) lei 8,23,535,503,5310004,1006
85,501000
0w0Chs
10001w0Chs
w1000S −=−=−⋅=⋅−⋅=∆
2. InfluenŃa modificării cheltuielilor salariale medii pe o persoană
( ) lei 1,155,506,651000w
Chs1000
w
ChsChsS
1
0
1
11000=−=⋅−⋅=∆
Din analiza factorială rezultă că a avut loc o creştere a cheltuielilor salariale la 1000 lei cifră de
afaceri cu 12,3 lei. Aceasta s-a datorat creşterii cheltuielilor salariale medii pe o persoană, în condiŃiile în care productivitatea muncii a crescut, ducând la diminuarea indicatorului analizat cu 2,8 lei. Înseamnă că a avut loc creşterea într-o proporŃie mai mare a cheltuielilor cu salariile pe o persoană faŃă de creşterea productivităŃii muncii.
SituaŃia este ineficientă din punct de vedere economic şi trebuie corectată în principal prin asigurarea tuturor condiŃiilor pentru creşterea accentuată a productivităŃii muncii.
2. Analiza factorială a modificării absolute a fondului de salarii
a) SNFS ×= ;
101
Abaterea absolută:
∆FS = FS1 – FS0 =15912 – 14880 =1032 mii lei
Factori de influenŃă: 1. influenŃa modificării numărului mediu de salariaŃi
( ) lei mii 3721488014508148802,37390SNSNNFS 0001 −=−=−⋅=⋅−⋅=∆ 2. InfluenŃa modificării salariului mediu pe o persoană
( ) lei mii 14041450815912SNSNSFS 0111 =−=⋅−⋅=∆ Rezultă că a avut loc o creştere a fondului de salarii, situaŃie ineficientă din punct de vedere economic, determinată exclusiv de creşterea salariului mediu.
Numărul de salariaŃi a scăzut ca urmare a faptului că ieşirile de personal au fost mai mari decât intrările şi comparativ cu prevederile, ceea ce a dus la diminuarea fondului de salarii.
Creşterea salariului mediu s-a datorat unor indexări repetate în perioada analizată.
b) hh stNFS ××= ,
salariat pe ore 1800400
720000
N
Tt
0
00h === salariat pe ore 4,1739
390
678366
N
Tt
1
11h ===
lei/ora 20,67 /oralei mii 02067,0720000
14880
T
FSs
0
00h ====
lei/ora 23,46 /oralei mii 02346,0678366
15912
T
FSs
1
11h ====
Abaterea absolută:
∆FS = FS1 – FS0 =15912 – 14880 =1032 mii lei
Factori de influenŃă: 1. InfluenŃa modificării numărului mediu de salariaŃi
( ) ( ) ( ) lei mii 37202067,01800400390shtNNNFS 0h001 −=⋅⋅−=⋅⋅−=∆
2. InfluenŃa modificării timpului de lucru pe salariat
( ) ( ) lei mii 48902067,0)18004,1739(390sttNtFS 0h0h1h1h −=⋅−⋅=⋅−⋅=∆ 3. InfluenŃa modificării salariului mediu orar
( ) lei mii 1893)02067,002346,0(4,1739390)0hs1hs(1ht1NhsFS +=−⋅⋅=−⋅⋅=∆
102
Rezultă o creştere absolută a fondului de salarii, determinată de creşterea salariului pe oră lucrată; în acelaşi timp, numărul de salariaŃi a scăzut, determinând scăderea fondului de salarii; timpul lucrat în medie de o persoană a scăzut, ca urmare se reduce fondul de salarii. SituaŃia este ineficientă economic, explicabilă tot prin indexări la salarii. Redresarea trebuie să aibă în vedere în primul rând utilizarea corespunzătoare a timpului de lucru şi asigurarea creşterii productivităŃii muncii orare cel puŃin în aceeaşi proporŃie cu salariul mediu orar.
c) hv stQfT
FS
Q
TQfFS ⋅⋅=⋅⋅=
Qf lei 000 1 la ore 738,1414250
720000
Q
Tt
0
00v === Qf lei 000 1 la ore 595,1
425280
678366
Q
Tt
1
11v ===
Abaterea absolută:
∆FS = FS1 – FS0 =15912 – 14880 =1032 mii lei
Factori de influenŃă: 1. InfluenŃa modificării valorii producŃiei fabricate
( ) ( ) ( ) lei mii 39602067,0738,14142504252800hs0vt0Qf1QfQfFS =⋅⋅−=⋅⋅−=∆
2. InfluenŃa modificării consumului mediu de timp pe unitatea valorică de producŃie
( ) ( ) lei mii 125702067,0)738,1595,1(4252800hs0vt1vt1QfvtFS −=⋅−⋅=⋅−⋅=∆
3. InfluenŃa modificării salariului mediu orar
( ) lei mii 1893)02067,002346,0(595,1425280)0hs1hs(1vt1QfhsFS =−⋅⋅=−⋅⋅=∆ Din analiza factorială rezultă că a avut loc o creştere a fondului de salarii, ca urmare a creşterii valorii producŃiei fabricate şi a creşterii salariului mediu pe unitatea de timp (oră). Scăderea consumului mediu de timp pentru a obŃine o unitate valorică de producŃie a dus la scăderea fondului de salarii şi reflectă o situaŃie pozitivă. Pe ansamblu însă, situaŃia este ineficientă, întrucât salariul ce revine pe unitatea de timp creşte într-o proporŃie mai mare decât producŃia.
Analiza cheltuielilor cu salariile conduce la concluzia că principala cale prin care se poate asigura o cheltuire economicoasă a FS este creşterea productivităŃii muncii. În consecinŃă, toate direcŃiile prin care se poate asigura acest lucru (progres tehnic, restructurare, utilizarea unor resurse materiale mai ieftine şi de bună calitate, competitivitate) reprezintă căi de acŃiune pentru creşterea eficienŃei prin prisma scăderii relative a cheltuielilor cu salariile.
5.4.3.Analiza cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe
Cheltuielile cu amortizarea, ca parte a cheltuielilor materiale ale întreprinderii, au caracter convenŃional constant, ele se repartizează asupra costului unitar pe baza unor chei sau criterii de repartizare, în funcŃie de sistemul de urmărire şi calculaŃie a costurilor.
103
Pentru a realiza o eficienŃă a activităŃii prin prisma acestor cheltuieli, având în vedere caracterul lor fix, e necesar să se asigure în mod continuu utilizarea corespunzătoare a mijloacelor fixe, rezultând un anumit volum de activitate, pentru care cantitativ şi structural mijloacelor fixe existente sunt corespunzătoare. Cu alte cuvinte, înseamnă o orientare a investiŃiilor spre capacităŃi de producŃie corespunzătoare necesităŃilor reale ale activităŃii, existenŃa în stare de funcŃionare a tuturor mijloacelor fixe legate nemijlocit de activitatea unităŃii, dimensionarea raŃională a celor legate indirect de activitate, dar care sunt absolut necesare. Cheltuielile cu amortizarea se urmăresc atât ca mărime absolută, cât şi ca mărime relativă în corelaŃie cu volumul de activitate. Analiza urmăreşte modificarea în dinamică sau faŃă de o bază de comparaŃie a cheltuielilor cu amortizarea, factorii care influenŃează aceste modificări, identificându-se posibilităŃile de sporire a eficienŃei activităŃii prin reducerea relativă a acestor cheltuieli. Se utilizează următorii indicatori:
1) Indicatorul absolut „Cheltuieli totale cu amortizarea” sau suma absolută a amortizării (A), modelul de analiză fiind de forma:
)as()EIVi(aMfA iii ∑ ⋅⋅−+=⋅=
Factorii de influenŃă, în ordinea substituŃiei, sunt:
Mf – valoarea medie a mijloacelor fixe pentru o anumită perioadă, determinată de: iVi – valoarea de inventar a mijloacelor fixe la începutul perioadei;
I – valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe
E – valoarea medie a ieşirilor de mijloace fixe
a - cota medie de amortizare, determinată de: si – structura mijloacelor fixe pe grupe sau categorii ai – cota de amortizare pe grupe de mijloace fixe
Cota de amortizare se modifică independent de întreprindere, depinde de durata normată de funcŃionare pe fiecare categorie de mijloace fixe, stabilită prin reglementări legale, în general de către Ministerul de FinanŃe.
Modificarea sumei absolute a amortizării nu este suficient de semnificativă pentru a se putea aprecia influenŃa asupra activităŃii unităŃii, deoarece, de exemplu, la o creştere a valorii medii a mijloacelor fixe este normal să crească şi valoarea amortizării, dar pe de altă parte să se înregistreze şi o creştere a volumului de activitate care trebuie să aibă loc cel puŃin în aceeaşi proporŃie cu creşterea
sumei amortizării: QA II ≤ De aceea se utilizează adesea un indicator relativ de tipul “Cheltuieli cu
amortizarea la 1000 lei activitate” (Qf, CA, etc). 2. Indicatorul relativ „Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri (sau producŃie
fabricată)” – analizat pe baza următorului model:
1000CA
aMf1000
CA
AA1000 ×
×=×=
unde: A – cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe
CA – cifra de afaceri Mf - valoarea medie a mijloacelor fixe.
a - cota medie de amortizare.
EXEMPLU. Pe baza datelor din tabelul nr. 5.8. se va analiza factorial indicatorul “Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri”.
104
Tabel nr. 5.4
Indicatori (lei) Perioada precedentă
Perioada curentă
Cifra de afaceri 411590 397720 Valoarea de inventar a mijloacelor fixe la începutul perioadei
56742 60110
Valoarea medie a intrărilor 18830 19540 Valoarea medie a ieşirilor 13055 13750 Cheltuieli cu amortizarea 3751 4613
1000CA
aMf1000
CA
AA1000 ×
×=×=
Valoarea medie a mijloacelor fixe :
lei mii 65900137501954060110Mf
lei mii 62517130551883056742Mf
EIViMf
1
0
=−+=
=−+=
−+=
Cota medie de amortizare:
100Mf
Aa ×=
%710065900
46131a %6100
62517
37510a =×==×=
Abaterea absolută:
lei 485,2113,9598,111000411590
37511000
397720
46131000
0CA0A
10001CA
1A1000A =−=×−×=×−×=∆
Factori de influenŃă 1. InfluenŃa modificării cifrei de afaceri
( ) lei 318,0113,9431,9113,91000397720
37511000
0CA0A
10001CA
0ACA1000A =−=−×=×−×=∆
2. InfluenŃa modificării cheltuielilor cu amortizarea
( ) lei 167,2431,9598,111000CA
A1000
CA
AAA
1
0
1
11000 =−=×−×=∆
din care:
2.1. influenŃa modificării valorii medii a mijloacelor fixe
( ) lei 511,0431,9942,9431,9397720
%6659001000
1CA0A
10001CA
0a1MfMf1000A =−=−
×=×−×
×=∆
105
2.2. influenŃa modificării cotei medii de amortizare
( ) lei 656,1942,9598,111000CA
aMf1000
CA
AaA
1
01
1
11000 =−=××
−×=∆
Se constată o creştere a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri, fenomen negativ, ineficient din punct de vedere economic. La această situaŃie a contribuit scăderea cifrei de afaceri, care a determinat creşterea cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri; a crescut şi suma absolută a amortizării, atât ca urmare a creşterii valorii medii a mijloacelor fixe, cât şi ca urmare a creşterii cotei medii de amortizare. SituaŃia se consideră ineficientă, întrucât o creştere a valorii medii a mijloacelor fixe ar fi trebuit să ducă la creşterea cifrei de afaceri. Trebuie analizate mijloacele fixe structural, pentru a se putea stabili dacă există corelaŃie între necesarul real de mijloace fixe active şi existentul acestora; trebuie identificate cauzele care au dus la diminuarea cifrei de afaceri, în condiŃiile creşterii valorii medii a mijloacelor fixe. Cota medie de amortizare a crescut datorită modificării structurii mijloacelor fixe, cele nou intrate având o cotă mai mare decât cele existente deja în unitate. Amortizarea este o cheltuială cu caracter fix, iar nivelul său relativ exprimat prin indicatorul analizat trebuie să scadă în condiŃiile desfăşurării unei activităŃi eficiente de către orice agent economic. Principalele direcŃii prin care se poate asigura o corelaŃie eficientă între suma amortizării şi volumul activităŃii privesc:
- asigurarea întreprinderii cu mijloace fixe corespunzătoare cantitativ, structural şi tehnic, în corelaŃie cu volumul şi structura activităŃii prevăzute a se realiza;
- menŃinerea în stare corespunzătoare de funcŃionare a mijloacelor fixe existente, în special a celor legate nemijlocit de activitatea de bază, prin efectuarea reparaŃiilor la termen şi de calităŃile prevăzute, întreŃinerea corespunzătoare, utilizarea de personal calificat;
- asigurarea corelării profilului de activitate cu cererea de pe piaŃă; - asigurarea condiŃiilor organizatorice pentru buna funcŃionare a mijloacelor fixe; - alimentarea locurilor de muncă cu materii prime, materiale, energie pentru realizarea activităŃii; - orientarea investiŃiilor spre mijloacele fixe performante, cu precădere asigurarea celor direct
productive.
5.4.4.Analiza cheltuielilor cu dobânzile bancare
Împrumuturile bancare reprezintă o sursă importantă de finanŃare a activităŃii agenŃilor economici. Între fluxurile de încasări (venituri încasabile) şi cele de plăŃi (cheltuieli plătibile) de obicei există decalaje. Acestea se reglează prin intermediul împrumuturilor bancare. În perioada în care încasările sunt mai mici decât plăŃile, unitatea apelează la împrumuturi bancare pentru care plăteşte dobânzi stabilite prin contracte. În perioada în care încasările sunt mai mari decât plăŃile, unitatea îşi stabileşte depozite, investeşte în valori care se pot tranzacŃiona, rambursează credite. Analiza trebuie să urmărească evoluŃia în dinamică a mărimii acestor cheltuieli, precum şi principalii factori care au determinat modificarea acestora. Creşterea cheltuielilor cu dobânzile poate fi determinată şi de apelarea la credite bancare într-o măsură mai mare decât s-a prevăzut, nerambursarea în termen a acestora, generând dobânzi penalizatoare.
Pentru analiza eficienŃei cheltuielilor cu dobânzile se poate utiliza indicatorul relativ „Cheltuieli cu dobânzi la 1000 lei cifră de afaceri:
1000dke1000CA
Î
D
Cpm
ÎCpm
1000CA
DD îCpm
1000 ×××=×
××
=⋅=
106
unde: D – cheltuieli cu dobânzi CA – cifra de afaceri Cpm – capitaluri permanente Î - suma absolută a împrumuturilor bancare
CA
CpmeCpm = - eficienŃa cu care este utilizat capitalul permanent (capital permanent utilizat
pentru obŃinerea unei unităŃi CA)
Cpm
Îk î = – cota de participare a împrumuturilor la formarea capitalului permanent;
==Î
Dd rata medie a dobânzii la împrumuturi
InfluenŃa pozitivă a acestor factori se explică astfel:
● eCpm exprimă o mai bună utilizare a capitalurilor permanente şi rotaŃia mai rapidă a acestora, deci capacitatea aceloraşi capitaluri permanente de realiza un volum sporit al cifrei de afaceri; ● reducerea kî exprimă:
- creşterea relativă a capitalurilor proprii (creşterea ponderii acestora în capitalurile permanente); - autonomie financiară mai puternică; - posibilitatea orientării autonome a capitalurilor spre realizarea unor obiective propuse;
● d depinde de: - durata pentru care se contractează împrumutul; - rambursarea în termen a împrumuturilor contractate; - cauze obiective ale sistemului dobânzii practicate pe piaŃa bancară.
EXEMPLU. Se va analiza factorial indicatorul “Cheltuieli cu dobânzi la 1000 lei CA”, pe baza
următoarelor informaŃii: Tabel nr. 5.5.
Indicatori (lei)
Perioada precedentă
Perioada curentă
Cifra de afaceri 411590 397720 Capitaluri permanente 79201 90336 Împrumuturi pe termen mediu şi lung 250 800 Cheltuieli cu dobânzi 60 184
Modelul de analiză:
1000dke1000CA
Î
D
Cpm
ÎCpm
1000CA
DD îCpm
000l ×××=×
××
=⋅=
lei 143,0100024,00031,01924,0
1000250
60
79201
250
411590
792011000dkeD 00î0Cpm
10000
=×××=
=×××=×××=
lei 460,0100023,00088,02271,0
1000800
184
90336
800
397720
903361000dkeD 11î1Cpm
10001
=×××=
=×××=×××=
Abaterea absolută:
107
lei 317,0143,0460,0DDD 10000
10001
1000 =−=−=∆
Factori de influenŃă 1. InfluenŃa modificării eficienŃei capitalului permanent
( )
lei 026,0100024,00031,0)1924,02271,0(
1000dk)ee(eD 00î0Cpm1CpmCpm1000
=×××−=
=×××−=∆
2. InfluenŃa modificării ponderii împrumuturilor în capitalul permanent
( )
lei 311,0100024,0)0031,00088,0(2271,0
1000d)kk(ekD 00î1î1Cpmî1000
=××−×=
=××−×=∆
3. InfluenŃa modificării ratei medii a dobânzii
( )
lei 020,01000)24,023,0(0088,02271,0
1000)dd(kedD 011î1Cpm1000
−=×−××=
=×−××=∆
Din analiza rezultatelor se constată o creştere relativă a cheltuielilor cu dobânzile bancare, aspect negativ din punct de vedere economic.
Această situaŃie se explică prin scăderea eficienŃei utilizării capitalurilor permanente, în sensul că, pentru a obŃine o unitate valorică de cifră de afaceri este necesar un aport sporit de capitaluri permanente; de asemenea a crescut ponderea surselor împrumutate în capitalul permanent, slăbind capacitatea de autofinanŃare a unităŃii. Singurul factor cu influenŃă pozitivă a fost scăderea ratei medii a dobânzii, deci s-au schimbat structural împrumuturile contractate în favoarea celor cu dobândă mai mică. Se impun a fi luate măsuri pentru eficientizarea utilizării capitalului permanent şi creşterea gradului de autofinanŃare a unităŃii.
Asemănător se analizează şi alte elemente de cheltuieli cum ar fi: cheltuielile indirecte, cheltuielile generale, având în vedere caracteristicile acestora.
Reducerea acestor cheltuieli trebuie să se realizeze prin măsuri organizatorice care privesc dimensionări optime ale sectoarelor auxiliare, administrative, de interes general, prin înlăturarea unor verigi organizatorice structurale, intermediare, fără de care activitatea se poate desfăşura în mod normal cu rezultate bune.
5.5. Analiza costului pe unitate de produs şi articole de calculaŃie
Costul unitar pe produs reprezintă un reper al activităŃii desfăşurate şi un indicator al cărui nivel influenŃează direct rezultatele financiare ale întreprinderilor. Reducerea costului unitar în vederea creşterii profitului trebuie să aibă loc în anumite condiŃii restrictive, adică în condiŃiile în care calitatea şi valenŃele funcŃionale ale produsului să nu fie sub nivelul celor prevăzute, standardizate. Într-o anumită măsură chiar şi creşterea costului unitar poate fi acceptată şi poate reprezenta o sursă potenŃială de creştere a profitului într-un viitor apropiat, întrucât aceasta înseamnă un produs cu o funcŃionalitate superioară, cu caracteristici îmbunătăŃite faŃă de un produs similar existent, pentru
108
care se poate cuceri o cotă de piaŃă mai mare, se poate stabili un preŃ mai mare şi care poate înlocui cu succes alte produse concurente. Analiza costului unitar are la bază antecalculaŃia acestuia şi se realizează la nivelul costului unitar total prin compararea celui realizat cu cel antecalculat. Din punct de vedere al analizei este important să se aprecieze măsura în care costurile antecalculate au fost sau nu respectate pe fiecare produs „i” în parte şi pe fiecare element de cost sau articol de calculaŃie ,,j”.
Principalele cauze dependente de unitate care pot duce la creşterea costurilor unitare sunt: - depăşirea consumurilor specifice de materii prime şi materiale din cauza calităŃii
necorespunzătoare a acestora, prelucrării defectuoase, defecŃiunilor în funcŃionarea utilajelor care conduc la apariŃia de rebuturi, calificării necorespunzătoare a salariaŃilor;
- nerespectarea unor clauze contractuale, generatoare de refuzuri şi implicit de cheltuieli neeconomicoase;
- lipsa unei ritmicităŃii în activitate ca urmare a neasigurării din timp a unor comenzi sau materii prime;
În analiză trebuie avute în vedere şi cauze obiective care duc la creşterea costului: modificarea de tarife ca urmare a inflaŃiei, creşterea preŃurilor de aprovizionare de la furnizori etc, iar în aceste situaŃii întreprinderea trebuie să se reprofileze spre alte produse mai competitive şi să renunŃe la produsele realizate până atunci, dacă acestea nu aduc rezultatul dorit. După o primă apreciere generală prin care se compară costul efectiv cu cel antecalculat pe fiecare produs, analiza se realizează de asemenea pe categorii de costuri, în principal costuri cu materii prime şi materiale pe produs şi costuri cu salarii directe pe produs. Abaterile pe categorii de costuri se analizează prin prisma factorilor de influenŃă, urmărindu-se identificarea posibilităŃilor de reducere a acestora. ● Costurile cu materiile prime şi materialele pe produs (mi) se analizează pornind de la modelul:
jj
ji acsm ×∑=
unde: csj – consumul specific pentru materia primă j aj – preŃul de aprovizionare al materiei prime j.
● Costurile cu salariile directe pe produs (csd) depind de normele de muncă şi tariful pe oră/manoperă,
putând fi analizate pe baza modelului:
hhsd stc ×=
unde: th – timpul necesar obŃinerii unei unităŃi de produs (în ore)
sh – salariul pe unitatea de timp. Reducerea consumurilor specifice se poate realiza prin reproiectarea produselor în vederea reducerii greutăŃii acestora, folosirea de înlocuitori, fundamentarea normelor de consum pe baza aplicării rezultatelor cercetării ştiinŃifice. PreŃul de aprovizionare al materiilor prime trebuie să fie rezultatul negocierilor cu partenerii de afaceri, impunându-se o atenŃie deosebită reducerii cheltuielilor de transport aprovizionare prin folosirea mijloacelor de transport adecvate şi la întreaga capacitate, evitarea apariŃiei pierderilor şi degradărilor în cursul operaŃiilor de manipulare şi depozitare a materialelor. Reducerea costurilor cu salariile directe pe unitatea de produs trebuie să fie în primul rând rezultatul măsurilor de reducere a timpului consumat pe unitatea de produs, deci de creştere a productivităŃii muncii prin mai buna organizare a producŃiei şi a muncii, stimularea şi cointeresarea forŃei de muncă, ridicarea calificării forŃei de muncă etc.
109
Întrebări şi teme de reflecŃie: 1. DefiniŃi noŃiunile de „cheltuială” şi „cost”. 2. ClasificaŃi cheltuielile după diferite criterii. 3. PrezentaŃi modelul de analiză factorială a indicatorului „Cheltuieli la 1000 lei producŃie fabricată” folosind detalierea în costuri fixe şi variabile, precizând factorii de influenŃă în ordinea de substituŃie. 4. ScrieŃi relaŃia pentru determinarea influenŃei structurii asupra modificării cheltuielilor la 1000 lei producŃie fabricată (modelul de analiză pe baza costului total) şi interpretaŃi influenŃa cu semnul „+” a factorului.
5. ArătaŃi conŃinutul modelului de analiză a costului unitar cu materii prime; indicaŃi principalele căi de reducere a acestuia în funcŃie de factorii de influenŃă.
6. Cum se interpretează influenŃa cu semnul „-„ a preŃului de vânzare asupra indicatorului
„Cheltuieli materiale la 1000 lei cifră de afaceri”. ScrieŃi şi relaŃia de calcul a influenŃei respective. 7. ExplicaŃi valorile posibile ale indicelui de corelaŃie dintre salariul mediu şi productivitatea
medie a muncii. 8. ScrieŃi relaŃia pentru determinarea influenŃei consumului de timp pe unitatea valorică de
producŃie asupra modificării fondului de salarii şi interpretaŃi influenŃa cu semnul „+” a acestui factor. 9. Cum se determină cheltuielile cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri şi care sunt factorii
de influenŃă, în ordinea substituŃiei? 10. PrezentaŃi modelul de analiză a indicatorului „Cheltuieli cu dobânzi la 1000 lei cifră de
afaceri” şi factorii de influenŃă. PropuneŃi un rezultat pentru influenŃa unuia dintre factori, pe care apoi îl interpretaŃi din punct de vedere economic.
110
Capitolul VI. ANALIZA PERFORMANłELOR ÎNTREPRINDERII
Obiective:
● identificarea principalilor indicatori utilizaŃi în analiza rentabilităŃii şi a fluxurilor de numerar; ● dezvoltarea abilităŃii de a construi şi aplica modele de analiză structurală şi factorială a rezultatelor şi a ratelor de rentabilitate; ● identificarea cauzelor posibile care influenŃează rentabilitatea întreprinderii şi a măsurilor de luat în vederea corectării sau îmbunătăŃirii evoluŃiei unor indicatori; ● evidenŃierea modului de stabilire a fluxurilor de numerar potenŃiale şi reale; ● prezentarea principalelor rate utilizate în analiza fluxurilor de numerar.
Analiza performanŃelor financiare ale întreprinderii permite formularea de aprecieri asupra
formării rezultatelor activităŃii acesteia şi asupra corelaŃiei lor cu structura financiară a întreprinderii. PerformanŃele financiare ale întreprinderii pot fi analizate pe baza rentabilităŃii sau pe baza fluxurilor de numerar.
Rentabilitatea este o categorie economică ce exprimă capacitatea unei întreprinderi de a produce profit, oglindind într-o formă sintetică eficienŃa întregii activităŃi economice a acesteia. Într-o economie de piaŃă este însăşi motivaŃia pentru desfăşurarea oricărei activităŃi (cu excepŃia asociaŃiilor, fundaŃiilor nonprofit).
Pentru exprimarea rentabilităŃii se utilizează două categorii de indicatori: – rezultatele (profit sau pierdere), indicatori de volum, care evidenŃiază mărimea absolută a
rentabilităŃii; – ratele rentabilităŃii, indicatori ai mărimii relative a rentabilităŃii, care arată gradul în care
capitalul sau resursele folosite aduc profit. Fluxurile de numerar (sau de trezorerie) desemnează ansamblul intrărilor şi ieşirilor de
lichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi. LichidităŃile se referă la disponibilităŃile băneşti şi depozitele la vedere. Echivalentele de lichidităŃi sunt investiŃii financiare pe termen scurt, cu grad de lichiditate foarte ridicat, care pot fi uşor transformate în numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.
Analiza performanŃelor financiare ale întreprinderii îşi propune stabilirea modificării valorilor efective faŃă de prevederi sau faŃă de o perioadă anterioară a mărimii rezultatului, a ratelor rentabilităŃii sau fluxurilor de numerar, identificarea factorilor care au determinat aceste modificări, a rezervelor interne care pot fi mobilizate pentru asigurarea nivelului prevăzut al acestor indicatori şi stabilirea măsurilor care se impun în acest sens.
6.1. Contul de profit şi pierdere – sursă de informaŃii în analiza performanŃelor financiare
Contul de profit şi pierdere reprezintă un document contabil de sinteză, prevăzut de Legea ContabilităŃii, care măsoară performanŃele activităŃii întreprinderii în cursul perioadei analizate, concentrând veniturile şi cheltuielile unei întreprinderi pentru o perioadă dată şi explicând modul de formare a rezultatelor.
Prezentarea contului de profit şi pierdere variază de la o Ńară la alta, în funcŃie de particularităŃile economice, juridice şi fiscale ale fiecărei Ńări, putându-se realiza o tipologie de prezentare a contului de rezultate în funcŃie de două criterii:
111
1. După forma de prezentare: - sub formă de tablou bilateral (în cont), în care cheltuielile şi pierderile sunt prezentate în
partea stângă, iar veniturile şi profitul în partea dreaptă; - sub formă verticală (în listă) care explică formarea din treaptă în treaptă a rezultatului
exerciŃiului. 2. După conŃinutul informaŃional:
- cont de rezultate cu prezentarea veniturilor şi cheltuielilor după natura sau originea acestora; - cont de rezultate cu prezentarea după destinaŃie a veniturilor şi cheltuielilor (prezentare pe
funcŃiuni sau activităŃi a veniturilor şi cheltuielilor). Forma de prezentare verticală (în listă) este cea mai des întâlnită (utilizată), deoarece pune în
evidenŃă rezultatul generat de fiecare tip de activitate desfăşurată de întreprindere. Acest mod de prezentare are avantajul separării rezultatului exploatării de cel provenind din operaŃiuni financiare şi extraordinare. Rezultatul net este obŃinut prin corectarea sumei algebrice a celor trei rezultate cu impozitul pe profit.
Prezentarea după natură clasifică cheltuielile după natura economică (consum de materii prime, salarii, amortizare etc.) fără să le aloce pe funcŃiuni ale întreprinderii. Prezentarea după destinaŃie clasifică cheltuielile în funcŃie de locul / activitatea de provenienŃă (costul vânzărilor, cheltuielile de desfacere, cheltuieli generale de administraŃie). DistincŃia între cele două criterii de clasificare se realizează numai la nivelul veniturilor şi cheltuielilor de exploatare, structurarea celorlalte venituri şi cheltuieli fiind identică.
Clasificarea cheltuielilor după natură are o orientare predominant fiscală şi este întâlnită în Ńările care promovează o concepŃie juridică a contabilităŃii (de exemplu FranŃa, Germania, Italia, Spania). Clasificarea pe funcŃiuni are o orientare predominant investiŃională şi este utilizată, în special, în Ńările anglo-saxone.
Clasificarea după funcŃii a cheltuielilor, numită “metoda costului vânzărilor” presupune afectarea cheltuielilor pe trei funcŃii, ca parte a costului vânzărilor, a activităŃilor de distribuire sau administrative. Această clasificare poate prezenta pentru utilizatori mai mult interes decât clasificarea după natură, oferind informaŃii mai relevante, dar implică uneori alegeri arbitrare în repartizarea cheltuielilor, ceea ce poate determina o imagine subiectivă a performanŃei financiare surprinse în contul de profit şi pierdere.
În România, structurarea elementelor de venituri şi cheltuieli în contul de profit şi pierdere are la bază activitatea întreprinderii, care se identifică de fapt cu operaŃiile economico-financiare desfăşurate de aceasta într-o perioadă de gestiune.
Veniturile şi cheltuielile sunt definite conform standardului contabil internaŃional IAS 1 „Prezentarea situaŃiilor financiare” astfel:16 ● veniturile reprezintă creşteri de avantaje economice viitoare înregistrate pe parcursul perioadei
contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri ale datoriilor, care au ca rezultat creşterea capitalurilor proprii, diferită de cea care provine din contribuŃiile proprietarilor capitalului;
● cheltuielile reprezintă diminuări de avantaje economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care au ca rezultat o diminuare a capitalurilor proprii, diferită de cea rezultată din distribuirile în favoarea proprietarilor de capital.
Formatul contului de profit şi pierdere este următorul: 1. Cifra de afaceri netă 2. VariaŃia stocurilor de produse finite şi a producŃiei în curs de execuŃie 3. ProducŃia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată 4. Alte venituri din exploatare 5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile b) Alte cheltuieli externe 6. Cheltuieli cu personalul: 16 IAS 1 Prezentarea situaŃiilor financiare, paragrafele 70 a şi 70 b.
112
a) Salarii şi indemnizaŃii b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea depăşesc suma
ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză 8. Alte cheltuieli de exploatare 9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distincta a celor obŃinute de la entităŃile afiliate 10. Venituri din alte investiŃii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obŃinute de la entităŃile afiliate 11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obŃinute de la entităŃile afiliate 12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiŃiile deŃinute ca active circulante 13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind entităŃile afiliate 14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă 15. Venituri extraordinare 16. Cheltuieli extraordinare 17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară 18. Impozitul pe profit 19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus 20. Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar
Astfel, veniturile şi cheltuielile exerciŃiului sunt structurate în două mari categorii: care rezultă din activitatea ordinară (curentă, obişnuită) a întreprinderii şi elementele extraordinare.
Activitatea ordinară se referă la activitatea desfăşurată de întreprindere potrivit obiectului său de activitate, inclusiv activităŃile derivate din realizarea acestuia. Ea cuprinde activitatea de exploatare şi activitatea financiară.
Veniturile din exploatare provin din livrările de bunuri (produse şi mărfuri), executarea de lucrări, prestările de servicii şi din avantajele pe care unitatea a consimŃit să le primească; executarea unor obligaŃii legale sau contractuale din partea terŃilor; dar şi din alte operaŃii cum sunt cele din vânzarea activelor imobilizate, din despăgubiri primite, subvenŃii pentru investiŃii. Veniturile din exploatare includ şi unele elemente nerealizate, care nu au natura unui venit, cum sunt variaŃia stocurilor şi producŃia imobilizată.
Cheltuielile din exploatare sunt clasificate după natura lor: cheltuieli cu materii prime şi materiale consumabile, cheltuieli privind mărfurile, cheltuieli cu salariile şi asigurări sociale, cheltuieli cu amortizările, cheltuieli cu lucrările şi serviciile primite de la terŃi, cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, alte cheltuieli (din vânzarea activelor imobilizate, din despăgubiri sau amenzi plătite, etc.).
Veniturile şi cheltuielile financiare provin din participaŃii, dobânzi, diferenŃe de curs valutar, din reduceri financiare (sconturi) obŃinute sau acordate, alte venituri şi cheltuieli financiare.
Activitatea extraordinară se referă la evenimente sau tranzacŃii diferite de activitatea curentă a întreprinderii, care nu apar în mod frecvent sau cu regularitate în cadrul activităŃii întreprinderii, având un caracter nerepetitiv, accidental. Veniturile extraordinare cuprind subvenŃiile pentru evenimente extraordinare, iar cheltuielile extraordinare provin din exproprierea unor active, cutremure sau alte calamităŃi naturale.
6.2. Analiza rezultatelor
Ca orice fenomen economic, rezultatele pot fi analizate structural şi factorial.
6.2.1. Analiza structurală a rezultatelor
Aceasta presupune descompunerea rezultatului în elemente componente, în funcŃie de activităŃile care îl generează (de exploatare, financiară, extraordinară):
113
1. Rezultatul brut al exploatării (excedent sau deficit) - caracterizează funcŃionarea curentă a
întreprinderii sau performanŃele sale tehnice şi comerciale, reflectând contribuŃia exploatării la formarea rezultatelor şi este primul sold intermediar de gestiune cu semnificaŃie în termeni de rentabilitate, un rezultat parŃial deoarece nu Ńine seama de toate cheltuielile suportate de întreprindere în activitatea de exploatare.
Rezultatul brut al exploatării exprimă resursa de acumulare brută rezultată din activitatea de exploatare destinată menŃinerii şi dezvoltării potenŃialului productiv al întreprinderii, remunerării capitalurilor utilizate şi a statului, în acest caz vorbind de excedent brut de exploatare (EBE).
Analiza EBE se poate face în mărimi absolute şi în mărimi relative. ● În mărimi absolute, analiza are la bază modul de calcul al EBE:
EBE = (VA + SubvenŃii pentru exploatare) – (Impozite şi taxe + Cheltuieli de personal)
● În mărimi relative, analiza excedentului brut de exploatare presupune: - analiza unor ratelor de structură sau de prelevare a EBE - analiza ratelor de rentabilitate stabilite prin luarea în calcul a EBE
Datorită faptului că indicatorul se poate calcula prin deducerea din veniturile din exploatare încasabile a cheltuielilor de exploatare plătibile, excedentul brut din exploatare reprezintă o resursă potenŃială de trezorerie, un cash-flow potenŃial degajat de exploatare, fiind considerat un indicator care face trecerea de la analiza rezultatelor contabile la analiza fluxurilor financiare. 2. Rezultatul operaŃional apare în cazul analizei structurale a rezultatelor după destinaŃia cheltuielilor de exploatare (pe funcŃii ale întreprinderii) şi se calculează ca diferenŃă între cifra de afaceri netă şi costul vânzărilor, respectiv costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate, format din: costul de producŃie al produselor finite vândute, lucrărilor şi serviciilor prestate pentru terŃi; costul de cumpărare al mărfurilor vândute. Rezultatul operaŃional (profit sau pierdere) deŃine ponderea majoritară în rezultatul brut al exerciŃiului oricărei întreprinderi, având rolul de a acoperi cheltuielile de distribuŃie, cheltuielile generale de administraŃie şi cheltuielile financiare, astfel încât întreprinderea să obŃină un profit suficient de mare pentru a remunera corespunzător acŃionarii/asociaŃii.
3. Rezultatul exploatării caracterizează performanŃele activităŃii de exploatare, independent de politica financiară şi fiscală.
Exprimă în mărimi absolute rentabilitatea aferentă activităŃii de exploatare, după deducerea cheltuielilor de exploatare totale din veniturile aferente acestei activităŃi.
În cazul analizei structurale a rezultatelor utilizând gruparea după natură a cheltuielilor de exploatare şi a veniturilor, rezultatul exploatării se determină pe baza relaŃiei:
Rezultatul exploatării = Excedent brut din exploatare
+ Alte venituri din exploatare + Alte venituri din provizioane – Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele
– Alte cheltuieli de exploatare Spre deosebire de excedentul brut de exploatare, rezultatul exploatării Ńine cont de politica de
amortizare şi de constituire a provizioanelor. În cazul analizei structurale a rezultatelor utilizând gruparea după destinaŃie a cheltuielilor de
exploatare şi a veniturilor, rezultatul exploatării se calculează astfel:
Rezultatul exploatării = Rezultatul operaŃional + Alte venituri din exploatare – Cheltuieli de distribuŃie
– Cheltuieli generale de administraŃie
114
Exprimarea în mărimi relative a rentabilităŃii activităŃii de exploatare, prin raportul între rezultatul exploatării şi activele de exploatare, serveşte la realizarea de comparaŃii între diverse întreprinderi care promovează politici de amortizare diferite.
4. Rezultatul financiar intră în componenŃa rezultatului curent, alături de rezultatul exploatării, şi se calculează ca diferenŃă între veniturile şi cheltuielile financiare. El poate fi analizat separat, prin evidenŃierea principalelor operaŃiuni din care pot deriva veniturile şi cheltuielile financiare.
Rezultatul financiar evidenŃiază atât calitatea gestiunii financiare a întreprinderii, cât şi efectele activităŃii de exploatare, strategiei de dezvoltare a întreprinderii sau ale unor evenimente întâmplătoare determinate de instabilitatea mediului monetar.
5. Rezultatul curent (ordinar) reprezintă rezultatul tuturor operaŃiilor curente, obişnuite ale
întreprinderii, fiind determinat atât de rezultatul exploatării curente, cât şi de cel al activităŃii financiare, permiŃând şi aprecierea impactului politicii financiare a întreprinderii asupra rentabilităŃii.
Nefiind influenŃat de elemente extraordinare, acest sold permite analiza dinamicii rezultatului curent al întreprinderii pe mai multe exerciŃii financiare.
6. Rezultatul extraordinar reprezintă rezultatul obŃinut din operaŃiile care nu sunt legate de
desfăşurarea normală, curentă, a activităŃii întreprinderii şi permite măsurarea influenŃei elementelor extraordinare asupra formării rezultatului global al întreprinderii.
7. Rezultatul brut al exerciŃiului exprimă în mărimi absolute rentabilitatea aferentă activităŃii întreprinderii, după deducerea cheltuielilor totale din veniturile totale aferente unui exerciŃiu financiar.
Analiza rezultatului brut se poate realiza Ńinând seama de structura acestuia: Rezultat brut = Venituri totale – Cheltuieli totale =
= (Venituri din exploatare + Venituri financiare + Venituri extraordinare) - (Cheltuieli de exploatare +Cheltuieli financiare + Cheltuieli extraordinare) = = Rezultatul exploatării + Rezultatul financiar + Rezultatul extraordinar
8. Rezultatul net al exerciŃiului exprimă în mărimi absolute rentabilitatea netă sau pierderile aferente activităŃii întreprinderii, după deducerea din veniturile totale a cheltuielilor totale şi a impozitului pe profit. Analiza rezultatului net în mărimi absolute are la bază metodele de calcul ale acestuia: ● metoda substractivă:
Rezultatul net al exerciŃiului = Rezultatul brut al exerciŃiului – Impozit pe profit/venit
● metoda aditivă: Rezultat net = Profit reinvestit + Dividende + Remunerarea suplimentară a personalului + Acoperiri de pierderi
Componenta principală a rezultatului total este rezultatul din exploatare, înŃelegând prin exploatare activitatea de producŃie, comercializare sau prestări servicii desfăşurată de unitatea analizată.
6.2.2. Analiza factorială a rezultatelor
Analiza factorială îşi propune stabilirea factorilor care influenŃează rezultatul şi a mărimii influenŃelor acestor factori, în vederea identificării cauzelor generatoare de pierderi şi a luării de măsuri corespunzătoare în acest sens.
Există numeroase modele de analiză factorială a rezultatelor, Ńinând seama şi de forma sub care se prezintă rezultatul.
Astfel:
115
1. Pentru analiza factorială a rezultatului brut (Rb), se pot utiliza următoarele modelele de analiză:
a) rbVtRb ×= Factorii de influenŃă, în ordinea substituirii lor sunt:
Vt – venituri totale (ce pot fi detaliate în venituri de exploatare, financiare şi extraordinare);
rb – rezultat mediu brut la 1 leu venituri totale, analizat în funcŃie de structura veniturilor pe categorii şi rezultat brut la 1 leu venituri pe categorii.
b) Rb = Rexpl + Rfin + Rextr cu factorii de influenŃă:
∆Rexpl Vexpl Chexpl
∆Rb ∆Rfin Vfin
Chfin
∆Rextr Vextr
Chextr
unde: Rexpl– rezultat din exploatare; Rfin –rezultat financiar; Rextr – rezultat extraordinar Vexpl, Chexpl– venituri, respectiv cheltuieli din exploatare; Vfin, Chfin – venituri, respectiv cheltuieli financiare; Vextr, Chextr – venituri, respectiv cheltuieli extraordinare 2. Componenta de bază a rezultatului exerciŃiului este rezultatul din exploatare. Cum cifra de
afaceri reprezintă partea principală a veniturilor din exploatare, rezultatul aferent cifrei de afaceri este componenta cea mai importantă a rezultatului exploatării, de aceea studiului rezultatului aferent cifrei de afaceri i se acordă o atenŃie deosebită în analiza rentabilităŃii unei întreprinderi.
Model de analiză factorială ce poate fi folosit în acest caz:
( )∑ ∑ ∑ −=−= iiiiiii c pqcqpqPr
unde: qi – cantitatea vândută din sortimentul i; pi – preŃul de vânzare pe produs; ci – costul unitar pe produs;
Potrivit modelului a), factorii de influenŃă, în ordinea substituirii, sunt:
- cantitatea vândută din fiecare sortiment qi - structura pe sortimente si - costurile complete unitare ci - preŃurile de vânzare pi
Cantitatea vândută din fiecare sortiment de produse (qi) este un factor de influenŃă a profitului pentru că fiecare unitate fizică este purtătoare de profit (sau uneori pierdere), care diferă ca mărime de la un sortiment la altul. Odată cu modificarea cantităŃilor fizice vândute se modifică şi profitul obŃinut.
Structura pe componentele fizice ale producŃiei (si) influenŃează profitul deoarece profitul unitar (diferenŃa dintre preŃul unitar şi costul unitar) diferă ca mărime de la o componentă la alta. Dacă
116
are loc o deplasare în structură în favoarea acelor componente la care profitul unitar este mai mare decât media pe componente, atunci va avea loc şi o creştere a masei totale a profitului şi invers.
Costul unitar (ci) se află în relaŃie inversă cu mărimea profitului, deci scăderea acestuia va determina o creştere a masei profitului sau invers. În condiŃiile în care uneori cantităŃile vândute şi preŃul de vânzare sunt impuse de condiŃiile de pe piaŃă, costul este factorul esenŃial asupra căruia unitatea poate acŃiona în vederea sporirii profitului, deoarece depinde direct de activitatea unităŃii. Dar măsurile de reducere a costurilor nu trebuie să afecteze calitatea şi caracteristicile produselor fabricate.
PreŃul de vânzare unitar (pi) influenŃează mărimea profitului deoarece diferă de la un sortiment la altul sau chiar în cadrul unui sortiment pe calităŃi. În măsura în care modificarea preŃului este determinată de perfecŃionarea caracteristicilor tehnico-funcŃionale ale produselor, este un factor dependent de activitatea unităŃii. PreŃul poate fi şi un factor conjunctural, independent de unitate, impus de fenomenul inflaŃionist.
3. Pentru analiza rezultatelor se poate utiliza şi procedeul descompunerii pe fracŃii (rate
explicative) ce evidenŃiază elemente specifice care ar putea reflecta anumite aspecte ale obŃinerii profitului.
Un model de acest tip:
VCpm rvrCpmCA
bPr
Cpm
CACpmbPr ××=××=
unde:
Cpm – valoarea capitalurilor permanente;
Cpm
CAvrCpm = – viteza de rotaŃie a capitalurilor permanente (eficienŃa utilizării capitalurilor
permanente);
CA
bPrrv = – rata rentabilităŃii vânzărilor (rata marjei comerciale brute)
Creşterea valorii capitalurilor permanente (Cpm) ar trebui să determine o creştere a profitului pentru că înseamnă o capacitate mai mare a activităŃii de exploatare. Această posibilitate este transformată în realitate prin prisma eficienŃei cu care este utilizat capitalul permanent. Creşterea eficienŃei utilizării capitalurilor permanente înseamnă că creşterea capitalurilor respective a fost bine orientată în forma sa concretă spre mărirea volumului de activitate. În mod normal creşterea eficienŃei utilizării capitalurilor permanente ar trebui să determine şi creşterea profitului la 1 leu cifră de afaceri, care se poate realiza şi prin măsuri de sporire a vânzărilor la sortimentele care au profitul la un leu cifră de afaceri mai mare decât nivelul mediu pe întreprindere, reducerea costurilor şi creşterea preŃurilor pe seama îmbunătăŃirii nivelului mediu al calităŃii produselor. EXEMPLU privind analiza factorială a profitului. Vom folosi datele din tabelul nr. 6.1.
Tabel nr. 6.1. Sorti-mente
Cantitate (buc)
PreŃ de vânzare (lei/buc)
Cost unitar (lei/buc)
Prevederi Realizări Prevederi Realizări Prevederi Realizări A 3000 2500 90 97 75 83 B 1150 1300 75 90 60 72 C 450 600 56 55 45 45
Total 4600 4400 * * * *
117
Pentru simplificarea calculelor în relaŃiile de substituŃie (de determinare a influenŃelor factorilor) se pot construi tabele ajutătoare:
Tabel nr. 6.2. (calcule ajutătoare) Sortim qi0 qi1 si0 si1 qi1(si0)
A 3000 2500 0,65 0,57 4400x0,65=2860 B 1150 1300 0,25 0,29 4400x0,25=1100 C 450 600 0,10 0,14 4400x0,10=440
Total 4600 4400 1,00 1,00 4400
Tabel nr. 6.3. (calcule ajutătoare) Sortim qi0xpi0 qi1xpi1 qi1xpi0 qi1(si0)xpi0
A 270000 242500 225000 257400 B 86250 117000 97500 82500 C 25200 33000 33600 24640
Total 381450 392500 356100 364540
Tabel nr. 6.4. (calcule ajutătoare) Sortim qi0xci0 qi1xci1 qi1xci0 qi1(si0)xci0
A 225000 207500 187500 214500 B 69000 93600 78000 66000 C 20250 27000 27000 19800
Total 314250 328100 292500 300300
Pb0 = 381450 – 314250 = 67200 lei Pb1 = 392500 – 328100 = 64400 lei
Ip0 = 67200 x 16% = 10752 lei Ip1 = 64400 x 16%=10304 lei
Pn0 = 67200 – 10752 = 56448 lei Pn1 = 64400 – 10304 = 54096 lei
Abaterea absolută:
∆Pn = Pn1 – Pn0 = 54096 – 56448 = – 2352 lei Factori de influenŃă:
1. InfluenŃa modificării impozitului pe profit:
( ) lei 4481075210304IpIpIpPbIpPbIpPn 010010 =+−=+−=+−−=∆
2. InfluenŃa modificării cantităŃilor vândute:
( ) ( )
lei 296067200)300300364540(
Ip)cp(qIp)cp(sqqPn 10i0i0i10i0i0i1ii
−=−−=
=+∑ −⋅−−−⋅∑=∆
3. InfluenŃa modificării structurii vânzărilor:
( ) ( )
lei 640)300300364540()292500356100(
Ip)cp(sqIp)cp(qsPn 10i0i0i1i10i0i1ii
−=−−−=
=+−∑ ⋅−−−⋅∑=∆
4. InfluenŃa modificării costurilor unitare:
118
( )
lei 35600292500328100cqcq
Ip)cp(qIp)cp(qcPn
0i1i1i1i
10i0i1i11i0i1ii
−=+−=⋅∑+⋅∑−=
=+−∑ ⋅−−−⋅∑=∆
5. InfluenŃa modificării preŃurilor de vânzare:
( )
lei 36400356100392500pqpq
Ip)cp(qIp)cp(qpPn
0i1i1i1i
11i0i1i11i1i1ii
=−=⋅∑−⋅∑=
=+−∑ ⋅−−−⋅∑=∆
În perioada analizată profitul aferent cifrei de afaceri a scăzut, aspect negativ al activităŃii întreprinderii.
Factori cu influenŃă pozitivă: impozitul pe profit şi preŃul. Factori cu influenŃă negativă: cantitatea vândută, structura vânzărilor şi costul.
Impozitul pe profit este reglementat de anumite acte normative, atât ca mărime (procentuală) cât şi ca mod de calcul, fiind un factor independent de unitate (asupra căruia aceasta nu poate exercita influenŃe în vederea reducerii sale şi implicit a creşterii profitului net decât prin intermediul masei impozabile).
Reducerea volumului fizic al vânzărilor poate fi determinată de: – restrângerea pieŃelor de desfacere; – neasigurarea cu comenzi; – nerealizarea planului de producŃie la toate sortimentele determinată de lipsa de materii prime,
utilităŃi, etc., defecŃiuni ale utilajelor, greve şi altele; – activitatea de marketing ineficientă; – calitatea necorespunzătoare a produselor etc.
InfluenŃa negativă a structurii se explică prin scăderea ponderii produselor (sortimentelor) cu profit unitar mai mare decât cel mediu.
InfluenŃa negativă a costurilor este determinată de creşterea acestora cauzată de: – creşterea preŃurilor de aprovizionare a materiilor prime, materialelor, combustibilului,
energiei etc.; – creşterea consumului de materiale ca urmare a nerespectării consumurilor specifice, a
existenŃei rebuturilor ce pot fi determinate de defectarea utilajelor, de calificarea necorespunzătoare a forŃei de muncă sau de calitatea necorespunzătoare a materiilor prime;
– creşterea salariilor necorelată cu productivitatea muncii; – creşterea altor elemente de cost.
PreŃul influenŃează profitul în sensul creşterii acestuia. Dacă creşterea preŃului este determinată de îmbunătăŃirea calităŃii produselor este un factor dependent de activitatea unităŃii cu efecte favorabile asupra acesteia. Dacă este determinată de fenomenul inflaŃionist atunci preŃul este un factor cu influenŃă conjuncturală.
Principalele măsuri ce se impun a fi luate se referă la: - creşterea volumului fizic al vânzărilor (în primul rând printr-o activitate de marketing eficientă); - îmbunătăŃirea structurii prin stimularea vânzărilor la sortimentele cu profit unitar mai mare decât
nivelul mediu pe întreprindere; - reducerea costurilor (măsuri de natura celor prezentate în capitolul Costuri); - creşterea preŃurilor pe baza îmbunătăŃirii nivelului mediu al calităŃii produselor.
6.3. Analiza ratelor de rentabilitate
Rata rentabilităŃii este o mărime relativă care exprimă gradul în care capitalul aduce profit. Ca indicator de eficienŃă, rata rentabilităŃii îmbracă forme diferite, după cum se ia în considerare profitul brut sau net la numărător sau se schimbă baza de raportare (capitaluri, resurse consumate, cifra de afaceri etc.).
119
Principalii indicatori prin care se poate analiza rata rentabilităŃii sunt: – rata rentabilităŃii economice; – rata rentabilităŃii financiare; – rata rentabilităŃii resurselor consumate; – rata rentabilităŃii comerciale. Indiferent de modalitatea de exprimare, analiza urmăreşte modificarea faŃă de prevederi sau
faŃă de o perioadă anterioară a nivelului ratei, cu scopul de a identifica rezervele interne care pot să ducă la asigurarea nivelului prevăzut. Rezervele se localizează în principalii factori de producŃie, pornind de la faza de proiectare a unor produse şi până la vânzarea acestora pe piaŃă.
Analiza acestor rate presupune parcurgerea mai multor etape: – prezentarea modului de calcul al ratei; – explicarea semnificaŃiei ratei şi a condiŃiilor impuse acestuia; – determinarea factorilor de influenŃă, a mărimii şi sensului influenŃei fiecărui factor; – identificarea principalelor măsuri de creştere a ratei.
6.3.1. Rata rentabilităŃii economice
Rata rentabilităŃii economice măsoară performanŃa activului total sau gradul de valorificare a capitalurilor investite / capitalurilor permanente (în funcŃie de relaŃia de calcul utilizată), exprimând lei Pb (sau EBE) obŃinuŃi la 100 lei activ total, capital investit sau permanent, independent de modul de finanŃare a capitalului şi de sistemul fiscal. Se poate exprima sub mai multe forme:
100nete totale Active
RE) (EBE, Pbre ×=
100ăneştib.DispNFRbrute fixeActive
EBEsau Pb100
investite apitaluriC
EBEsau Pbre ×
++=×=
unde: Pb – profit brut;
EBE – excedent brut din exploatare.
100Cpm
Pbre ×=
Rata rentabilităŃii economice este independentă de mecanismul de finanŃare deoarece nu Ńine seama de raportul dintre capitalurile proprii şi cele împrumutate, precum şi de presiunea fiscală, deoarece ia în calcul rezultatul brut.
În ceea ce priveşte analiza acestei rate, se utilizează frecvent descompunerea sa în rate explicative, rata rentabilităŃii apărând astfel ca un produs între o rată de rotaŃie şi o rată de marjă. De exemplu dacă utilizăm prima relaŃie prezentată:
afaceri de Cifra
brutProfit
totalActiv
afaceri de Cifra
totalActiv
brutProfit r ×==e
unde:
CA/At – viteza de rotaŃie a activului total prin cifra de afaceri; Pb/CA – rata marjei brute de rentabilitate.
RotaŃia activului prin cifra de afaceri (CA/At) exprimă gradul de intensitate a utilizării
resurselor financiare ale întreprinderii, în timp ce rata marjei brute (Pb/CA) exprimă eficacitatea comercială a întreprinderii. Potrivit modelului, măsurile de creştere a rentabilităŃii economice se referă la:
120
● accelerarea vitezei de rotaŃie a capitalului permanent prin: - optimizarea structurii capitalurilor; - reducerea duratei şi costurilor investiŃiilor în curs de execuŃie; - creşterea ponderii imobilizărilor fixe active; - reducerea nivelului stocurilor de materii prime, materiale, producŃie în curs de execuŃie, produse
finite; reducerea nivelului creanŃelor şi a duratei medii de încasare a acestora.
● sporirea ratei rentabilităŃii comerciale, prin: - creşterea volumului fizic al vânzărilor; - modificarea structurii producŃiei în sensul creşterii ponderii produselor cu rata rentabilităŃii
unitare mai mare decât nivelul mediu; - reducerea costurilor; - creşterea preŃurilor bazată pe îmbunătăŃirea calităŃii produselor.
6.3.2. Rata rentabilităŃii financiare
Rentabilitatea financiară reprezintă capacitatea întreprinderii de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în desfăşurarea activităŃii, reprezentând un indicator prin prisma căruia posesorii de capital apreciază eficienŃa investiŃiilor lor, respectiv oportunitatea menŃinerii acestora.
Pentru manageri, rentabilitatea financiară constituie un obiectiv fundamental, o condiŃie chiar a strategiei lor de menŃinere a puterii.
Se calculează de regulă ca raport între profit net sau rezultatul exploatării şi capitaluri proprii:
100Cpr
Pnrf ×=
Unul din modelele pe baza căruia se realizează analiza factorială a rentabilităŃii financiare este asemănător cu cel prezentat pentru rentabilitatea economică:
100CA
Pn
Cpr
CArf ××=
unde: CA/Cpr – viteza de rotaŃie a capitalului propriu prin cifra de afaceri; Pn/CA – rata marjei nete de rentabilitate.
Având în vedere că At = Pt, relaŃia mai poate fi scrisă:
( )
100CA
Pn
At
CA
Cpr
AtPtrf ×××=
Măsurile de creştere a rentabilităŃii financiare sunt: – sporirea vitezei de rotaŃie a capitalurilor proprii, adică modificarea CA într-un ritm superior
modificării capitalurilor proprii, ceea ce înseamnă fructificarea superioară a capitalului propriu, sporirea eficienŃei utilizării acestuia;
– sporirea rentabilităŃii comerciale, adică modificarea profitului net în sensul creşterii într-un ritm superior modificării CA prin reducerea cheltuielilor de exploatare, sporirea volumului vânzărilor, folosirea unui regim favorabil de calcul a amortizării şi provizioanelor, etc;
– creşterea gradului de îndatorare pentru a beneficia de efectul de levier, dacă rata rentabilităŃii economice este mai mare decât costul mediu al capitalului împrumutat.
DiferenŃa dintre rentabilitatea economică şi cea financiară este determinată de politica de finanŃare a întreprinderii. Astfel, la rate ale rentabilităŃii economice egale, rentabilitatea financiară va fi
121
diferită, după cum întreprinderea se finanŃează din fonduri proprii sau împrumutate, diferenŃă determinată de influenŃa cheltuielilor cu dobânzile şi a impozitului pe profit.
6.3.3. Rata rentabilităŃii comerciale
Rentabilitatea comercială sau rentabilitatea vânzărilor măsoară eficienŃa activităŃii desfăşurate de întreprindere într-un exerciŃiu financiar prin prisma valorificării activităŃii de bază. Rentabilitatea comercială se poate exprima prin două rate:
– rata marjei brute, calculată ca raport între profit brut sau profit operaŃional şi cifra de afaceri:
100pq
)c-(pq100
CA
Pbrmb
ii
iii ×∑
∑=×=
– rata marjei nete, calculată ca raport între profit net şi cifra de afaceri:
100pq
Ip)c-(pq100
CA
Pnrmn
ii
iii ×∑
−∑=×=
Factorii de influenŃă, în ordinea substituirii lor, sunt s, c, p. Interpretarea influenŃei factorilor se
face asemănător cu modelul prezentat în paragraful 6.1.2. EXEMPLU. Pentru analiza factorială a rentabilităŃii vânzărilor folosim datele din tabelul 6.1.
şi calculele ajutătoare din tabelele 6.3 şi 6.4. Abaterea absolută:
%2,1%6,17%4,16100x381450
67200100x
392500
64400100x
0CA0Pb
100x1CA1Pb
rv −=−=−=−=∆
Factori de influenŃă
1. InfluenŃa modificării structurii vânzărilor
( )( )
%3,0%6,17%9,17%6,17100x356100
292500356100
100xpq
cpq100
pq
)c-(pqsrv
0i
0i0i0i
i0i1
i0i01ii
0i
=−=−−
=
=∑
−∑−×
∑
∑=∆
2. InfluenŃa modificării costurilor unitare
( )( )
%10%9,17%9,7%9,17100x356100
328100356100
100xpq
cpq100
pq
)c-(pqcrv
0i
0i0i1i
i0i1
i1i01ii
1i
−=−=−−
=
=∑
−∑−×
∑
∑=∆
3. InfluenŃa modificării preŃurilor de vânzare
122
( )( )
%5,8%9,7%4,16100x0ipq
1ic0ip1iq100
i1pi1q
)i1c-i1(p1iqiprv
1i
=−=∑
−∑−×
∑
∑=∆
Din analiza rezultatelor se constată o scădere a rentabilităŃii comerciale, fenomen negativ, care
este determinată în exclusivitate de creşterea costurilor unitare, ceea ce reflectă o activitate necorespunzătoare a unităŃii; costurile unitare trebuie supuse unei analize amănunŃite, prin prisma elementelor care le compun şi în acest mod să se găsească soluŃii de reducere a costurilor.
CeilalŃi factori de influenŃă, structura respectiv preŃurile de vânzare, au avut influenŃă pozitivă. InfluenŃa pozitivă a modificării structurii pe sortimente se explică prin creşterea ponderii
acelora la care rata rentabilităŃii comerciale unitare (adică i
ii
p
cp −) era mai mare decât nivelul mediu
pe întreprindere. Creşterea preŃurilor de vânzare a dus la creşterea rentabilităŃii comerciale, dar nu este un efort
al unităŃii, cu excepŃia cazurilor în care produsele sunt diferenŃiate pe clase de calitatea şi are loc îmbunătăŃirea nivelului mediu al calităŃii produselor.
Punctul slab şi domeniul dependent de efortul unităŃii îl reprezintă costurile unitare care trebuie reduse, folosindu-se căile concrete cele mai eficiente (începând cu materiile prime, materialele folosite, energie, tehnologie, organizarea producŃiei şi a muncii, transport, depozitare, până la încasarea contravalorii produselor vândute).
6.3.4. Rata rentabilităŃii resurselor consumate
Rata rentabilităŃii resurselor consumate (rc) arată profitul brut care revine pe unitatea de cheltuieli totale, calculându-se ca raport între profitul brut şi cheltuieli totale (sau ca raport între rezultatul aferent CA şi costul producŃiei vândute).
100Ct
Pbrc ×=
Analiza factorială rc se poate realiza pe baza modelului:
100cq
)c-(pqrc
ii
iii ×∑
∑ ⋅=
Pentru analiza factorială a acestor rate factorii de influenŃă şi interpretarea influenŃelor lor se face asemănător cu cele prezentate la analiza factorială a profitului.
EXEMPLU. Datele folosite pentru analiza factorială a rentabilităŃii costurilor sunt cele din
tabelul 6.1. şi calculele ajutătoare din tabelele 6.3 şi 6.4.
Abaterea absolută:
%8,1%4,21%6,19100x314250
67200100x
328100
64400100x
0Ct0Pb
100x1Ct1Pb
rc −=−=−=−=∆
Factori de influenŃă
1. InfluenŃa modificării structurii
123
( )( )
%3,0%4,21%7,21%4,21100x292500
292500356100
100xcq
cpq100
cq
)c-(pqsrc
0i
0i0i0i
i0i1
i0i01ii
0i
=−=−−
=
=∑
−∑−×
∑
∑=∆
2. InfluenŃa modificării costurilor unitare
( )( )
%2,13%7,21%5,8%7,21100x328100
328100356100
100xcq
cpq100
cq
)c-(pqcrc
0i
0i0i1i
i1i1
i1i01ii
1i
−=−=−−
=
=∑
−∑−×
∑
∑=∆
3. InfluenŃa modificării preŃurilor de vânzare
( )( )
%1,11%5,8%6,19100x1icq
1ic0ip1iq100
i1ci1q
)i1c-i1(p1iqiprc
1i
=−=∑
−∑−×
∑
∑=∆
Sensul şi semnificaŃia influenŃei factorilor sunt similare cu cele de la rata rentabilităŃii
vânzărilor sau rata rentabilităŃii comerciale. Şi pentru rata rentabilităŃii resurselor consumate punctul slab îl constituie creşterea costurilor unitare care trebuie analizate pe componente, astfel încât să se realizeze o reducere a lor, fără a afecta calitatea produselor.
6.4. Analiza rentabilităŃii pe baza punctului critic
Metoda punctului critic (sau a pragului de rentabilitate) este o metodă folosită în analiza rentabilităŃii pe produs şi a rentabilităŃii pe ansamblul activităŃii, atât în faza de proiectare de noi capacităŃi, de prognozare a activităŃii, cât şi în analiza utilizării capacităŃii de producŃie existente. Pragul de rentabilitate de exploatare marchează acea dimensiune a producŃiei la care cheltuielile de exploatare sunt egale cu veniturile din vânzarea producŃiei (nu se obŃine nici profit nici pierdere). Punctul critic poate fi determinat atât grafic cât şi algebric.
Grafic:
Q c r
C A c r
C A
Q
C A
C T
C F
C V
P ie r d e r e P r o f i t
Fig. nr. 6.1. Reprezentarea pragului de rentabilitate
124
– în Qcr întreprinderea nu realizează nici profit, nici pierdere, – dacă Q > Qcr întreprinderea obŃine profit, – dacă Q < Qcr întreprinderea lucrează în pierdere.
Algebric, pragul de rentabilitate se poate determina, după caz, în unităŃi fizice, valorice sau în
număr de zile, pentru un singur produs sau pentru întreaga activitate a întreprinderii, pentru întreprinderile cu activitate permanentă sau sezonieră.
În unităŃi fizice:
cvp
CFqcr
−=
unde: qcr – producŃia aferentă punctului critic; CF – costuri fixe totale; p – preŃ de vânzare unitar; cv – cost variabil unitar.
În unităŃi valorice:
CA
CV-1
CFCA cr =
Factorii de influenŃă ai pragului de rentabilitate şi măsurarea influenŃei acestora se poate determina pornind de la relaŃia:
∑−
−
∑
=
∑
∑−
−
∑
∑
=
−
−=−=∆
0
00
0
1
11
1
00
00
0
11
11
1
0
0
0
0
1
101
p
cvs1
CF
p
cvs-1
CF
pq
cvq1
CF
pq
cvq-1
CF
CA
CV1
CF
CA
CV-1
CFCAcrCAcrCAcr
∆CAcr ∆CF ∆CV/CA ∆s ∆cv/p ∆cv ∆p
În general, indiferent de modalitatea de calcul folosită, analiza rentabilităŃii se finalizează cu
identificarea căilor principale de creştere a profitului, care pot fi: – căi de reducere a costurilor; – îmbunătăŃirea calităŃii produselor şi creşterea pe această bază a preŃurilor; – utilizarea eficientă a factorilor umani şi materiali; – asigurarea forŃei de muncă necesare în structură, calificare, ca nivel de studii; – sporirea volumului producŃiei şi vânzărilor; – orice căi prin care se poate asigura creşterea rentabilităŃii.
125
6.5. Analiza fluxurilor de numerar
Principalele fluxuri la nivelul unei întreprinderi, potenŃiale sau reale, se referă la elementele de venituri încasabile şi cheltuieli plătibile care determină capacitatea de autofinanŃare şi autofinanŃarea întreprinderii, precum şi fluxurile nete de numerar sau trezorerie.
6.5.1. Capacitatea de autofinanŃare şi autofinanŃarea
Capacitatea de autofinanŃare reprezintă lichidităŃile potenŃiale generate de activitatea întreprinderii pe parcursul exerciŃiului, care pot fi folosite pentru autofinanŃare, fiind un indicator care exprimă independenŃa financiară a întreprinderii.
Capacitatea de autofinanŃare reflectă deci potenŃialul financiar degajat de activitatea rentabilă a întreprinderii, la sfârşitul exerciŃiului financiar, respectiv sursa internă de finanŃare generată de activitatea industrială şi comercială a acesteia17 şi poate fi determinată prin două metode: deductivă şi adiŃională, puse în evidenŃă de structura contului de profit şi pierdere. Prin metoda deductivă capacitatea de autofinanŃare este calculată ca diferenŃă între veniturile încasabile şi cheltuielile plătibile:
CAF = Venituri încasabile, mai puŃin cele din cesiuni – Cheltuieli plătibile
CAF = EBE + Alte venituri încasabile – Alte cheltuieli plătibile
adică:
Excedentul brut al exploatării + Alte venituri din exploatare (fără: venituri din cesiunea elementelor de activ; cote părŃi din subvenŃii virate asupra rezultatului exerciŃiului) - Alte cheltuieli pentru exploatare (fără: valoarea netă contabilă a elementelor de activ cedate; amortizări şi provizioane excepŃionale calculate) + Venituri financiare (fără reluări asupra provizioanelor) - Cheltuieli financiare (fără amortizări şi provizioane financiare calculate) - Impozit pe profit = CAPACITATEA DE AUTOFINANłARE a exerciŃiului
Comparativ cu excedentul brut de exploatare, capacitatea de autofinanŃare prezintă inconvenientul de a fi mai sensibilă decât acesta, fiind influenŃată de amortizări, provizioane şi impozitul pe profit. În compensare însă, ea prezintă avantajul de a cuprinde în calcul toate elementele care generează cash-flow-ul întreprinderii.
Metoda adiŃională pune în evidenŃă elementele contabile, negeneratoare de fluxuri monetare, antrenate de calculul capacităŃii de autofinanŃare. Se porneşte de la rezultatul net al exerciŃiului la care se adaugă cheltuielile calculate (amortizări şi provizioane) neplătibile la o anumită scadenŃă şi se scad veniturile calculate (reluări asupra provizioanelor). În măsura în care capacitatea de autofinanŃare nu Ńine cont decât de operaŃiile de gestiune curentă, operaŃiile excepŃionale de capital (venituri din cedarea activelor) vor fi excluse din calcul:
CAF = Rezultatul net al exerciŃiului (Rezultatul net contabil) + Cheltuieli calculate - Venituri calculate - Venituri din cesiuni
adică: Rezultatul net al exerciŃiului + Cheltuieli cu amortizări şi provizioane calculate - Reluări asupra amortismentelor şi provizioanelor - SubvenŃii pentru investiŃii virate în rezultatul exerciŃiului - Venituri din vânzarea de active
17 N Georgescu, Analiza bilanŃului contabil, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p. 156-160.
126
+ Valoarea netă contabilă a elementelor de activ cedate = CAPACITATEA DE AUTOFINANłARE a exerciŃiului
Utilizând această metodă de calcul a capacităŃii de autofinanŃare, se poate constata că mărimea acesteia depinde de rentabilitatea întreprinderii, de politica de investiŃii şi de metoda de amortizare utilizată de întreprindere. Surplusul financiar degajat în cursul exerciŃiului de ansamblul operaŃiilor de gestiune (CAF) nu va avea decât un caracter potenŃial dacă nu este susŃinut de mijloace financiare efective, de o trezorerie efectiv disponibilă. Capacitatea de autofinanŃare după distribuirea dividendelor reprezintă autofinanŃarea globală (totală), care pune în evidenŃă aptitudinea reală a întreprinderii de a se autofinanŃa, după deducerea remunerării acŃionarilor / asociaŃilor şi a participării salariaŃilor la profit: AutofinanŃarea = Capacitatea de – Dividende – Participarea salariaŃilor globală autofinanŃare distribuite la profit Mărimea autofinanŃării degajată de o întreprindere indică potenŃialilor investitori capacitatea ei de a utiliza eficient capitalurile încredinŃate şi de a le asigura o remunerare atrăgătoare. Pentru creditori, mărimea absolută şi relativă a autofinanŃării evidenŃiază nivelul capacităŃii de rambursare şi nivelul riscului de neplată.
6.5.2. Fluxurile de numerar (cash-flow-ul)
Fluxurile de numerar sau de trezorerie la nivelul întreprinderii se pot determina prin însumarea fluxurilor de numerar generate de activităŃile de exploatare, de investiŃii şi de finanŃare.
Fluxurile de numerar generate de activităŃile de exploatare sunt, în esenŃă, consecinŃa
principalelor activităŃi generatoare de venituri ale întreprinderii. Mărimea acestora reprezintă un indicator cheie de apreciere a capacităŃii întreprinderii de a genera, prin exploatarea sa, suficiente lichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi pentru alte activităŃi, respectiv rambursarea împrumuturilor şi plata dobânzilor aferente acestora, menŃinerea capacităŃii de funcŃionare a întreprinderii, plata dividendelor şi efectuarea de noi investiŃii, fără a apela la surse externe de finanŃare costisitoare.
Pentru determinarea fluxului net de numerar aferent activităŃilor de exploatare, în practica internaŃională s-au delimitat două metode:
Metoda directă prezintă fluxurile monetare grupate în diferite categorii de încasări şi plăŃi, modelul prevăzut de IAS 7 fiind doar orientativ. Potrivit acestei metode, fluxul net de trezorerie aferent activităŃilor de exploatare se determină ca diferenŃă între încasările şi plăŃile înregistrate în cursul perioadei, reflectate în conturile de disponibilităŃi:
+ încasările generate de vânzarea de bunuri, executarea de lucrări şi prestarea de servicii + încasările provenite din redevenŃe, onorarii, comisioane şi alte venituri + încasări din restituiri de impozite şi taxe plăŃile privind datoriile faŃă de furnizorii de bunuri şi de servicii plăŃile către şi în numele angajaŃilor plăŃile de impozite şi taxe, dacă nu pot fi identificate în mod specific cu activităŃile de investiŃii şi de
finanŃare Flux de numerar aferent activităŃilor de exploatare (FNE)
Metoda indirectă constă în corectarea rezultatului exerciŃiului înaintea impozitării şi
elementelor extraordinare cu cheltuielile şi veniturile nemonetare (amortizări, provizioane, diferenŃe de curs valutar), cu variaŃia necesarului de fond de rulment net (elemente le de activ şi de pasiv care implică amânări ale încasărilor şi plăŃilor) şi cu elemente de venituri şi cheltuieli care sunt luate în
127
considerare la determinarea fluxurilor de numerar din activităŃile de investiŃii şi de finanŃare (pentru a nu se dubla efectele).
RelaŃia prin care se obŃine fluxul de numerar din exploatare, prin metoda indirectă, este:
FNE = PB +/- CN sau VN – ∆NFR +/- A Sau
FNE = EBE - ∆NFRE unde: PB – profit brut FNE – fluxul de numerar din exploatare CN, VN – cheltuieli nemonetare, respectiv veniturile nemonetare ∆NFR – variaŃia necesarului de fond de rulment A – alte ajustări EBE – excedent brut din exploatare ∆NFRE – variaŃia necesarului de fond de rulment din exploatare
Detaliind, relaŃia poate fi scrisă astfel:
Rezultatul brut al exerciŃiului + Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele - Venituri din provizioane - Rezultat din cesiunea imobilizărilor - Rezultat din cesiunea titlurilor de plasament + Cheltuieli privind dobânzile - VariaŃia stocurilor - VariaŃia creanŃelor + VariaŃia furnizorilor şi a altor datorii pe termen scurt nefinanciare - PlăŃi privind impozitul pe profit +/- Alte ajustări___________________________________ = Flux de numerar aferent activităŃilor de exploatare (FNE)
Fluxurile de numerar aferente activităŃilor de investiŃii oferă informaŃii privind modul în
care întreprinderea îşi asigură perenitatea şi creşterea, reflectând măsura în care plăŃile au fost efectuate pentru achiziŃia de active destinate să genereze venituri şi fluxuri de trezorerie în viitor:
+ încasările rezultate din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaŃii şi echipamente, active necorporale şi alte active pe termen lung
+ încasările care decurg din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanŃă ale altor întreprinderi
+ încasările rezultate din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor acordate terŃilor plăŃile efectuate pentru achiziŃionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale şi alte active pe
termen lung; plăŃile efectuate pentru achiziŃia de titluri de participare şi titluri de creanŃă emise de sau provenite de
la alte întreprinderi avansurile de trezorerie şi împrumuturile acordate terŃilor = Flux de numerar aferent activităŃilor de investiŃii (FNI)
Fluxurile de numerar aferente activităŃilor de finanŃare sunt generate de acele activităŃi
care antrenează schimbări în mărimea şi structura capitalurilor proprii şi împrumutate ale întreprinderii şi permit estimarea cererii viitoare de fluxuri de numerar din partea finanŃatorilor întreprinderii:
+ încasările din emisiunea de acŃiuni şi alte instrumente de capitaluri proprii + încasările generate de emisiunea de obligaŃiuni, credite, împrumuturi ipotecare şi alte împrumuturi plăŃile efectuate către acŃionari pentru achiziŃionarea sau răscumpărarea acŃiunilor întreprinderii rambursările sub formă de lichidităŃi ale unor sume împrumutate
128
plăŃile efectuate de locatar pentru reducerea obligaŃiilor referitoare la o operaŃiune de leasing financiar
= Flux de numerar aferent activităŃilor de finanŃare (FNF)
Fluxul de numerar total (FNT), obŃinut prin însumarea fluxurilor de numerar aferente celor trei tipuri de activităŃi (exploatare, investiŃii şi finanŃare) este egal cu diferenŃa dintre trezoreria înregistrată în bilanŃ la sfârşitul perioadei (T1) şi la începutul perioadei (T0).
FNT = FNE + FNI + FNF = T1 – T0 Putem întâlni următoarele variante: ● flux de numerar total pozitiv (FNT > 0), care reflectă un excedent de numerar generat de întreaga activitate desfăşurată, fie ca urmare a înregistrării de excedente pe tipuri de activităŃi (exploatare, investiŃii şi finanŃare), fie ca urmare a acoperirii deficitelor rezultate din unele activităŃi de către excedentele generate de alte activităŃi; ● flux de numerar total neutru (FNT = 0), ca urmare a echilibrului între încasările şi plăŃile perioadei sau compensării între excedentele şi deficitele înregistrate pe tipuri de activităŃi; ● flux de numerar total negativ (FNT < 0), care reflectă deficit temporar de numerar generat de întreaga activitate desfăşurată, fie ca urmare a înregistrării de deficite pe tipuri de activităŃi (exploatare, investiŃii şi finanŃare), fie ca urmare a depăşirii excedentelor generate de unele activităŃi de către deficitele rezultate din alte activităŃi; acest deficit poate fi acoperit din lichidităŃile existente la începutul perioadei sau din credite pe termen scurt.
Întrebări şi teme de reflecŃie:
1. DefiniŃi noŃiunile de „venituri” şi „cheltuieli”. 2. Ce forme de prezentare a contului de profit şi pierdere cunoaşteŃi ”? 3. PrezentaŃi conŃinutul şi modul de calcul al indicatorilor rezultatul brut al exploatării şi
rezultatul exploatării. 4. PrezentaŃi un model de analiză factorială a rezultatului brut folosind descompunerea pe
fracŃii şi factorii de influenŃă. PropuneŃi un rezultat pentru influenŃa unuia dintre factori, pe care apoi îl interpretaŃi din punct de vedere economic.
5. ArătaŃi semnificaŃia, modul de calcul şi factorii de influenŃă (măsurile de creştere) a ratei
rentabilităŃii financiare. 6. PrezentaŃi semnificaŃia şi modelele de calcul a ratei rentabilităŃii economice, precum şi
principalele măsuri de creştere a acesteia. 7. ScrieŃi relaŃia pentru determinarea influenŃei costurilor unitare de producŃie asupra
modificării ratei rentabilităŃii din vânzări şi interpretaŃi cazul influenŃei cu semnul „-„. 8. Care sunt factorii de influenŃă ai ratei rentabilităŃii resurselor consumate, în ordinea de
substituŃie? InterpretaŃi influenŃa cu semnul „+” a preŃului de vânzare asupra acestei rate.
9. Ce semnifică şi cum se calculează capacitatea de autofinanŃare ? 10. Care este diferenŃa dintre metoda directă şi indirectă de determinare a fluxurilor de numerar
generate de activitatea de exploatare?
129
Capitolul VII. ANALIZA POZIłIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII
Obiective: ● cunoaşterea conŃinutului bilanŃului contabil ca suport al analizei financiare; ● prezentarea prelucrărilor necesare analizei financiare prin întocmirea bilanŃului financiar şi
bilanŃului funcŃional; ● prezentarea şi determinarea indicatorilor de echilibru financiar; ● inventarierea principalelor rate utilizate în analiza financiară; ● identificarea cauzelor care au generat o situaŃie financiară favorabilă sau nefavorabilă a
întreprinderii şi a măsurilor de luat în vederea corectării sau îmbunătăŃirii evoluŃiei unor indicatori.
7.1. BilanŃul - sursă informaŃională de bază pentru analiza poziŃiei financiare a întreprinderii
BilanŃul este documentul contabil de sinteză care reflectă poziŃia financiară a întreprinderii, prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale întreprinderii la încheierea exerciŃiului financiar, precum şi în celelalte situaŃii prevăzute de lege, cuprinzând toate aceste elemente grupate după natură, destinaŃie şi lichiditate, respectiv natură, provenienŃă şi exigibilitate.
Activele, datoriile şi capitalul propriu, legate în mod direct de evaluarea poziŃiei financiare, sunt definite astfel:18
a) un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă sa genereze beneficii economice viitoare pentru entitate şi al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil;
b) o datorie reprezintă o obligaŃie actuală a entităŃii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice;
c) capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acŃionarilor în activele unei entităŃi după deducerea tuturor datoriilor sale.
Caracterizarea generală a structurii bilanŃului patrimonial presupune investigarea elementelor bilanŃiere prin prisma dimensiunii şi a ponderii lor în patrimoniul întreprinderii. Această caracterizare se realizează cu ajutorul mărimilor absolute, a celor relative de structură şi a corelaŃiilor cu dinamica şi structura activităŃii. Elementele bilanŃului sunt structurate astfel:
A. Active imobilizate I. Imobilizări necorporale II. Imobilizări corporale III. Imobilizări financiare
B. Active circulante I. Stocuri II. CreanŃe III. InvestiŃii financiare pe termen scurt IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
18OMFP nr. 1.752 / 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, par. 21
130
D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete F. Total active minus datorii curente G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an H. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli I. Venituri în avans J. Capital şi rezerve
I. Capital subscris (prezentând-se separat capitalul vărsat şi capitalul nevărsat) II. Prime de capital III. Rezerve din reevaluare IV. Rezerve V. Profitul sau pierderea reportat(ă) VI. Profitul sau pierderea exerciŃiului financiar A. Activele imobilizate
Activele imobilizate sunt bunuri de orice natură, mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achiziŃionate sau produse de întreprindere, generatoare de beneficii economice viitoare şi deŃinute pe o perioadă mai mare de un an.. Din punct de vedere financiar activele imobilizate sunt elemente stabile, care se uzează şi se înlocuiesc lent şi a căror depreciere se reflectă prin intermediul tehnicilor de amortizare, ca ajustări permanente de valoare.
La rândul lor, activele imobilizate sunt formate din: - imobilizări necorporale; - imobilizări corporale; - imobilizări financiare;
I. Imobilizările necorporale Un activ imobilizat necorporal este un activ identificabil nemonetar, fără suport material şi deŃinut pentru utilizare în procesul de producŃie, furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terŃilor sau pentru scopuri administrative. Un astfel de activ trebuie recunoscut în bilanŃ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru întreprindere şi costul activului poate fi evaluat în mod credibil.
Imobilizările necorporale cuprind posturi ce nu sunt omogene, precum: - cheltuielile de constituire: reprezintă cheltuielile ocazionate de înfiinŃarea sau dezvoltarea unităŃii
(taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare; cheltuielile privind emiterea şi vânzarea de acŃiuni şi obligaŃiuni, cheltuielile de prospectare a pieŃei, de publicitate şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinŃarea şi extinderea activităŃii întreprinderii);
- cheltuielile de dezvoltare cuprind cheltuielile ocazionate de aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinŃe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau substanŃial îmbunătăŃite, înaintea stabilirii producŃiei de serie sau utilizării;
- concesiuni, brevete, alte drepturi şi valori similare cuprind concesiunile, brevetele, licenŃele, know-how-urile, mărcile de fabrică şi de comerŃ şi alte drepturi de proprietate industrială şi intelectuală similare aduse ca aport, achiziŃionate sau dobândite pe alte căi;
- fondul comercial care reprezintă acea parte din fondul de comerŃ ce nu figurează în celelalte elemente de patrimoniu, dar care concură la menŃinerea sau dezvoltarea potenŃialului activităŃii firmei cum sunt: clientela, vadul, debuşeele, reputaŃia etc.;
- alte imobilizări necorporale se referă la programele informatice create de unitate sau achiziŃionate de la terŃi, pentru necesităŃile proprii de utilizare, precum şi alte imobilizări necorporale;
- imobilizările necorporale în curs reprezintă imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul exerciŃiului financiar, evaluate la costul de producŃie sau de achiziŃie.
Modificarea valorii imobilizărilor necorporale de la un exerciŃiu financiar la altul este influenŃată de:
- achiziŃionarea, aportul sau realizarea de imobilizări necorporale, care conduc la creşterea valorii acestora;
- amortizarea anuală calculată, care determină tendinŃa de reducere a valorii imobilizărilor necorporale;
131
- vânzarea de imobilizări necorporale care conduce la scăderea valorii lor; - acŃiuni de reevaluare, care pot determina majorarea sau diminuarea valorii imobilizărilor
necorporale. Sensul şi semnificaŃia modificării valorii imobilizărilor necorporale, ca de fapt a tuturor
posturilor bilanŃiere, poate fi reliefată cu ajutorul indicilor de creştere. II. Imobilizările corporale constituie substanŃa unei întreprinderi, instrumentul său industrial
sau comercial care determină capacitatea de producŃie a acesteia, prezentându-se sub forma unor bunuri cu conŃinut material. Imobilizările corporale sunt active care:
a) sunt deŃinute de întreprindere pentru a fi utilizate în producŃia proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terŃilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an; Imobilizările corporale cuprind: - terenuri şi construcŃii; - instalaŃii tehnice şi maşini; - alte instalaŃii, utilaje şi mobilier, - avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuŃie.
Terenurile nu sunt supuse amortizării, păstrându-şi constantă valoarea în timp, cu excepŃia acŃiunilor de reevaluare. Celelalte categorii de imobilizări corporale îşi modifică valoarea sub influenŃa unor factori precum:
- achiziŃionarea sau realizarea şi punerea în funcŃiune de imobilizări corporale, care conduce la creşterea valorii acestora;
- amortizarea anuală calculată, care determină tendinŃa de reducere a valorii imobilizărilor corporale; - vânzarea sau scoaterea din funcŃiune de imobilizări corporale care conduce la scăderea valorii lor; - acŃiuni de reevaluare, care pot determina majorarea sau diminuarea valorii imobilizărilor corporale.
O primă imagine asupra eficienŃei utilizării imobilizărilor corporale poate fi redată prin compararea indicilor de creştere a categoriilor de imobilizări corporale, în principal a celor direct productive, cu indicele cifrei de afaceri, a producŃiei exerciŃiului sau a veniturilor totale.
III. Imobilizările financiare cuprind: - AcŃiuni deŃinute la entităŃile afiliate, ce reprezintă titluri de valoare cu venit variabil deŃinute de o
întreprindere în capitalul unităŃilor afiliate, a căror deŃinere pe o perioadă îndelungată este considerată utilă acesteia;
- Împrumuturi acordate entităŃilor afiliate; - Interese de participare - reprezintă drepturi deŃinute în capitalul altor unităŃi (peste 20%),
reprezentate sau nu prin certificate, care prin crearea unei legături durabile cu acestea, sunt destinate să contribuie la activităŃile unităŃii respective;
- Împrumuturi acordate entităŃilor de care compania este legata in virtutea intereselor de participare; - InvestiŃii deŃinute ca imobilizări - includ titlurile de valoare, altele decât categoriile menŃionate, pe
care întreprinderea le deŃine şi nu are nici intenŃia, nici posibilitatea să le revândă; - Alte creanŃe imobilizate - formate din împrumuturi acordate pe termen lung, acŃiuni proprii
deŃinute pe termen lung şi alte creanŃe imobilizate (garanŃii şi cauŃiuni depuse de unitate la terŃi). Modificarea valorii imobilizărilor financiare este determinată de:
● creşterea valorii lor prin: - aportul în interese de participare sau alte titluri imobilizate al asociaŃilor la capitalul societăŃii; - investiŃii financiare în noi acŃiuni deŃinute la entităŃile afiliate sau interese de participare; - achiziŃionarea de alte titluri imobilizate; - acordarea de împrumuturi financiare; - sporirea creanŃelor imobilizate.
● diminuarea valorii lor prin: - retragerea de către asociaŃi a intereselor de participare sau altor titluri imobilizate aduse ca aport; - vinderea de titluri de participare şi de alte titluri imobilizate; - restituirea împrumuturilor de către unităŃile la care se deŃin participaŃii; - lichidarea creanŃelor imobilizate.
132
B. Activele circulante
Activele circulante sunt elementele patrimoniale necesare realizării ciclului de exploatare, supuse în majoritatea cazurilor unei rotaŃii rapide, în afara excepŃiilor, cel mai adesea legate de particularităŃile activităŃii. În cadrul fiecărui ciclu trec din forma de active fizice în cea de creanŃe şi apoi de disponibilităŃi băneşti.
Un activ este clasificat ca activ circulant atunci când: - este achiziŃionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă a fi
realizat în termen de 12 luni de la data întocmirii bilanŃului; - este reprezentat de creanŃe aferente ciclului de exploatare; - este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricŃionată.
În structura activelor circulante se includ: stocuri; creanŃe; investiŃii financiare pe termen scurt (plasamente) ; disponibilităŃi băneşti în casă şi conturi la bănci.
I. Stocurile reprezintă acea parte a activelor circulante deŃinute pentru a fi folosite în procesul de producŃie sau pentru prestarea de servicii, pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităŃii sau în curs de producŃie în vederea vânzării, aflate la încheierea exerciŃiului sub forma activelor fizice.
Sunt structurate în următoarele posturi bilanŃiere: - materii prime şi materiale consumabile; - producŃie în curs de execuŃie; - produse finite şi mărfuri; - avansuri pentru cumpărări de stocuri. Modificarea stocurilor în perioada curentă faŃă de perioada precedentă este cauzată de:
● raportul dintre ritmul intrărilor şi ritmul ieşirilor pe elemente de stocuri (raportul dintre ritmul achiziŃionării şi cel al eliberării în consum pentru materiale, dintre ritmul fabricaŃiei şi cel al livrărilor pentru produse, dintre ritmul cumpărării şi cel al vânzării pentru mărfuri etc.);
● evoluŃia structurii elementelor de stocuri; ● evoluŃia instrumentelor de evaluare a stocurilor (preŃurile de achiziŃie a materialelor şi mărfurilor,
costurile de producŃie ale produselor); ● acŃiuni de reevaluare a stocurilor; ● suplimentarea sau diminuarea provizioanelor aferente stocurilor.
EficienŃa utilizării stocurilor poate fi apreciată prin compararea indicilor de creştere a consumurilor de stocuri cu indicii indicatorilor valorici (cifra de afaceri, producŃia exerciŃiului etc.) exprimaŃi în preŃuri comparabile.
II. CreanŃele sunt drepturi băneşti potenŃiale pe termen scurt ale întreprinderii ce decurg din relaŃiile cu diverse persoane fizice sau juridice, realizabile la anumite termene, reprezentând contravaloarea mărfurilor şi produselor vândute, a serviciilor prestate şi lucrărilor executate.
CreanŃele sunt structurate în bilanŃ în următoarele elemente: - CreanŃe comerciale - Sume de încasat de la entităŃile afiliate - Sume de încasat de la entităŃile de care compania este legata în virtutea intereselor de participare - Alte creanŃe - Capital subscris şi nevărsat
Analiza creanŃelor necesită gruparea lor după mai multe criterii: după natură, după vechime şi pe principalii beneficiari, urmărindu-se nivelul absolut al creanŃelor, evoluŃia în timp şi durata medie de încasare a lor. EvoluŃia nivelului creanŃelor de la o perioadă la alta este determinată de următorii factori:
- modificarea cifrei de afaceri; - modificarea duratei medii de încasare a creanŃelor; - influenŃa unor factori aleatori: diferenŃe de curs valutar, reactivarea unor creanŃe, dificultăŃi
financiare ale clienŃilor etc. III. InvestiŃiile financiare pe termen scurt numite şi titluri de plasament sau valori de trezorerie
reprezintă valori financiare investite de întreprindere în vederea realizării unui câştig pe termen scurt şi cuprind acŃiuni proprii răscumpărate, acŃiunile achiziŃionate, obligaŃiunile emise şi răscumpărate,
133
obligaŃiunile achiziŃionate şi alte titluri de plasament achiziŃionate în vederea obŃinerii de venituri financiare într-un termen scurt.
IV. Casa şi conturi la bănci este postul bilanŃier care grupează elementele cele mai lichide ale activului: cecuri şi efecte comerciale de încasat; conturi la bănci, casa şi acreditive, în lei şi valută; sume în curs de decontare, avansuri de trezorerie, alte valori. Modificarea volumului disponibilităŃilor băneşti şi investiŃiilor financiare pe termen scurt faŃă de perioada precedentă este influenŃată de :
- viteza de rotaŃie a activelor circulante; - raportul dintre nivelul creanŃelor şi al datoriilor pe termen scurt, precum şi dintre termenele de
încasare a creanŃelor şi cele de plată a datoriilor; - nivelul profitului; - efectele şi termenele de încasare a investiŃiilor financiare pe termen scurt .
C. Cheltuielile în avans se referă la sumele de bani achitate în perioada curentă, dar care se referă la servicii care privesc perioadele sau exerciŃiile financiare următoare (chirii, abonamente şi alte cheltuieli efectuate anticipat), acestea urmând a se include eşalonat pe cheltuieli, în perioadele următoare cărora le sunt aferente
Suma cheltuielilor constatate în avans creşte prin extinderea activităŃilor pentru care este necesară efectuare unor astfel de cheltuieli şi scade prin primirea produselor sau serviciilor pentru care s-au plătit sau prin trecerea efectivă pe cheltuieli în perioadele la care se referă. D. Datorii pe termen scurt sau datorii curente se referă la datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an. O datorie este clasificată ca datorie curentă atunci când se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii sau este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanŃului. Toate celelalte datorii sunt clasificate ca datorii pe termen lung. G. Datorii pe termen lung sunt datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an.
Cele două grupe de datorii au aceeaşi structură şi se referă la: - Împrumuturi din emisiunea de obligaŃiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de
obligaŃiuni convertibile; - Sume datorate instituŃiilor de credit; - Avansuri încasate în contul comenzilor; - Datorii comerciale – furnizori; - Efecte de comerŃ de plătit; - Sume datorate entităŃilor afiliate; - Sume datorate entităŃilor de care compania este legata in virtutea intereselor de participare; - Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale si datoriile privind asigurările sociale.
Datoriile exprimă valoarea resurselor străine folosite de întreprindere o perioadă mai mare sau mai mică de timp, rezultate din relaŃiile acesteia cu furnizorii, băncile, statul, personal propriu.
Modificarea sumei datoriilor în perioada curentă faŃă de cea precedentă este determinată de: ● creşterea soldului împrumuturilor şi datoriilor asimilate prin contractarea de noi credite într-o sumă
mai mare decât rambursările din aceeaşi perioadă, sau, dimpotrivă, reducerea soldului acestor împrumuturi prin rambursarea creditelor într-o sumă mai mare decât noile împrumuturi eventual contractate în cursul perioadei;
● creşterea sau scăderea datoriilor faŃă de furnizori, prin: - sporirea sau diminuarea volumului materialelor şi utilităŃilor aprovizionate (a intrărilor); - modificarea preŃurilor sau tarifelor pentru aceste intrări; - modificarea numărului mediu de zile de plată a datoriilor faŃă de furnizori.
● creşterea sau diminuarea datoriilor fiscale şi faŃă de bugetul statului, prin: - modificarea cifrei de afaceri şi a altor indicatori ce constituie bază de calcul a obligaŃiilor faşă
de buget (profit brut, fond de salarii etc.);
134
- modificări ale cotelor de impunere prin dispoziŃii legale (cota de TVA, cota de impozit pe profit, pe salarii, cota de CAS etc.);
- acordarea unor facilităŃi fiscale în cursul perioadei; - nerespectarea termenelor de plată stabilite (plăŃi efectuate în avans sau cu întârziere).
H. Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli
Acestea constituie resurse destinate acoperirii acelor elemente a căror realizare, respectiv plată, este incertă sau pentru cheltuielile ce devin exigibile în perioadele următoare (litigii, amenzi, penalizări, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte; cheltuieli legate de activitatea de service în perioada de garanŃie, acŃiuni de restructurare, pensii, impozite etc.).
Pentru a fi înregistrat un provizion pentru riscuri şi cheltuieli, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii: există o obligaŃie curentă generată de un eveniment anterior; este probabilă efectuarea unor plăŃi pentru onorarea obligaŃiei respective; suma poate fi estimată. Aceste provizioane reflectă o politică de prudenŃă economică, de reducere a riscurilor care apar în activitatea unei întreprinderi. Modificarea sumei provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli are loc prin: - creşterea valorii provizioanelor constituite;
- diminuarea valorii provizioanelor prin utilizarea lor sau prin anulare ca urmare a neproducerii riscului pentru care au fost constituite.
I. Venituri în avans
Veniturile înregistrate în avans reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciŃiu financiar numai a veniturilor ce îi sunt proprii.
Veniturile înregistrate în avans reprezintă sumele alocate de la buget pentru realizarea de investiŃii, respectiv încasări din creanŃe aferente unor bunuri nelivrate, a unor lucrări sau prestaŃii neefectuate şi care nu afectează veniturile exerciŃiului.
SubvenŃiile pentru investiŃii sunt surse de finanŃare alocate de la bugetul de stat sau din alte surse nerambursabile, de care beneficiază o întreprindere, destinate achiziŃionării sau producerii unor imobilizări, unor activităŃi pe termen lung sau pentru acoperirea unor cheltuieli cu investiŃiile.
Alte venituri înregistrate în avans provin din chirii, locaŃii de gestiune, abonamente etc. Suma veniturilor în avans creşte prin extinderea activităŃilor pentru care se solicită avansuri sau
se primesc subvenŃii şi scade prin livrarea produselor pentru care s-a încasat avansul, prin restituirea avansului respectiv sau prin virarea subvenŃiilor la venituri. J. Capital şi rezerve
Capitalurile proprii reprezintă dreptul acŃionarilor / proprietarilor asupra activelor întreprinderii după deducerea tuturor datoriilor, adică sumele nedatorate în momentul întocmirii bilanŃului. Sunt formate din:
● capitalul social – reprezentat de valoarea nominală a acŃiunilor sau a părŃilor sociale, respectiv de aportul în bani sau în natură adus de asociaŃi sau acŃionari în momentul constituirii societăŃii sau cu ocazia creşterilor de capital;
● primele legate de capital – formate din prime de emisiune, de fuziune, de aport, de conversie a acŃiunilor în obligaŃiuni – reprezintă excedentul dintre valoarea de emisiune respectiv valoarea matematic-contabilă a noilor acŃiuni, valoarea obligaŃiunilor convertite şi valoarea nominală a acŃiunilor sau părŃilor sociale;
● rezervele din reevaluare – reprezintă diferenŃa (pozitivă sau negativă) dintre valoarea actuală şi valoarea înregistrată în contabilitate a activului reevaluat (plusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale se transferă, potrivit legii, fie la capital social, fie la rezerve);
● rezervele – sunt surse constituite din capitalizarea profitului, formate din: - rezerve legale (constituite anual din rezultatul brut în limitele prevăzute de lege); - rezervele statutare (constituie din profitul net conform statutului); - rezervele pentru acŃiuni proprii (constituite în situaŃia în care o societate pe acŃiuni şi-a
răscumpărat propriile acŃiuni, cu scopul de a-şi menŃine nivelul capitalului propriu;
135
- alte rezerve (ce pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea unor pierderi sau pentru creşterea capitalului social, potrivit hotărârii adunării generale, cu respectarea prevederilor legale);
● rezultatul reportat – reprezintă acea parte din rezultatul exerciŃiului precedent a cărei repartizare a fost amânată de Adunarea Generală a AcŃionarilor;
● rezultatul exerciŃiului – reprezintă diferenŃa dintre veniturile totale şi cheltuielile totale ale unei perioade, putând fi favorabilă (profit) sau nefavorabilă (pierdere).
Modificarea capitalului propriu faŃă de perioada precedentă poate fi determinată de: ● în sensul creşterii capitalului propriu:
- aportul acŃionarilor; - creşterea rezervelor prin repartizări în principal din profitul net; - reevaluarea elementelor din activ, potrivit normelor legale, care determină creşterea valorii de
înregistrare a elementelor respective; - creşterea soldului profitului nerepartizat; - alocări la fondurile proprii.
● în sensul diminuării capitalului propriu: - retrageri de capital de către asociaŃi sau acŃionari; - acoperirea pierderilor din exerciŃiile precedente; - încheierea cu pierderi a exerciŃiului financiar; - utilizarea unei părŃi a fondurilor proprii.
7.2. BilanŃul financiar
NoŃiunea de “bilanŃ financiar” sau “bilanŃ lichiditate-exigibilitate” stă la baza analizei lichidităŃii şi solvabilităŃii întreprinderii. Solvabilitatea, definită ca fiind capacitatea întreprinderii de a face faŃă angajamentelor sale, depinde de valoarea lichidativă a activelor şi de mărimea angajamentelor acesteia, luând în considerare ipoteza întreruperii activităŃii întreprinderii şi a lichidării sale. Lichiditatea, care reflectă capacitatea întreprinderii de a face faŃă datoriilor scadente cu activele curente, are la bază ipoteza continuării activităŃii de exploatare şi ia în considerare valorile contabile ale activelor. ConstrucŃia acestui tip de bilanŃ specific analizei financiare statice se bazează pe clasificarea elementelor de activ în ordinea strictă a lichidităŃii (mai mare sau mai mică de un an) şi a elementelor de pasiv după exigibilitate (mai mare sau mai mică de un an).
Structura bilanŃului financiar poate fi redată simplificat astfel: Tabel nr.7.1.
ACTIV PASIV Active imobilizate corectate (cu lichiditate peste un an) Imobilizări necorporale Imobilizări corporale Imobilizări financiare peste un an CreanŃe mai mari de un an
Capitaluri permanente corectate (cu exigibilitate peste un an) Capitaluri proprii Provizioane mai mari de un an Împrumuturi pe termen mediu şi lung
Active circulante corectate (cu lichiditate sub un an) Imobilizări financiare sub un an Stocuri CreanŃe mai mici de un an InvestiŃii financiare pe termen scurt DisponibilităŃi băneşti
Datorii pe termen scurt corectate (cu exigibilitate sub un an) Datorii comerciale, fiscale şi sociale Provizioane mai mici de un an Credite bancare pe termen scurt
Se poate urmări respectarea destinaŃiei resurselor din pasiv în sensul acoperirii mijloacelor din activ, precum şi evoluŃia ratelor de structură, de lichiditate, solvabilitate şi finanŃare.
136
7.3. BilanŃul funcŃional
BilanŃul funcŃional are la bază concepŃia economică asupra bilanŃului, potrivit căreia activul bilanŃului cuprinde toate bunurile utilizate în scopuri economice de către întreprindere şi nu numai bunurile asupra cărora ea are dreptul de proprietate, iar pasivul indică sursele de finanŃare a utilizărilor, delimitându-se pentru fiecare categorie de utilizări sursa de finanŃare. ConcepŃia funcŃională a bilanŃului are ca obiectiv înŃelegerea funcŃionării întreprinderii şi grupează utilizările şi resursele acesteia în stocuri de utilizări şi stocuri de resurse. Aceste stocuri sunt grupate în bilanŃul funcŃional după o anumită logică, urmând ca apoi să se studieze relaŃiile care există între ele, atât pe verticală, cât mai ales pe orizontală.
Pentru întocmirea bilanŃului funcŃional se utilizează valoarea de origine a elementelor care îl compun, valoare la care acestea au fost înregistrate la intrarea în patrimoniu, deci se iau în considerare valorile brute şi nu cele nete. Schema bilanŃului funcŃional orizontal cuprinde patru nivele:
- nivelul utilizărilor stabile şi al resurselor stabile: fondul de rulment funcŃional (FR); - nivelul utilizărilor ciclice de exploatare şi al datoriilor de exploatare: nevoia de fond de
rulment de exploatare (NFRE); - nivelul creanŃelor şi datoriilor din afara exploatării: nevoia de fond de rulment în afara
exploatării (NFRAE); - nivelul elementelor de trezorerie de activ şi de pasiv: trezoreria netă (TN).
Tabel nr. 7.2.
ACTIV (nevoi de finanŃare) PASIV (resurse de finanŃare) Nivele UTILIZĂRI ACICLICE STABILE (US) Activ imobilizat brut
RESURSE ACICLICE STABILE (RS) Capitaluri proprii Amortizări şi provizioane Datorii pe termen mediu şi lung
FR
UTILIZĂRI CICLICE Active ciclice de exploatare (ACE) Active ciclice în afara exploatării (ACAE)
RESURSE CICLICE Datorii de exploatare (DE) Datorii în afara exploatării (DAE)
NFR NFRE
NFRAE
Trezoreria de Activ (TA) Trezoreria de Pasiv (TP) TN Activele sau alocările aciclice stabile cuprind imobilizările, deci activele cu lichiditate mai mare de un an, luate în calcul la valoarea brută (deci inclusiv amortizarea). Activele ciclice din exploatare cuprind elementele legate direct de activitatea curentă a întreprinderii:
- stocuri; - avansuri şi aconturi plătite legate de exploatare; - creanŃe clienŃi; - alte creanŃe din exploatare; - cheltuieli înregistrate în avans legate de activitatea de exploatare.
Activele ciclice în afara exploatării cuprind creanŃe din afara exploatării: - creanŃe legate de plata unor impozite şi taxe care nu sunt aferente activităŃii de exploatare; - creanŃe legate de vânzarea unor imobilizări, încasarea unor dobânzi cuvenite etc, care nu sunt
legate de activitatea de exploatare; - cheltuieli înregistrate în avans în afara exploatării; - decontări faŃă de grup şi asociaŃi;
Trezoreria de activ cuprinde: - disponibilităŃi băneşti; - investiŃii financiare pe termen scurt, dacă sunt suficient de lichide pentru a fi considerate
elemente de trezorerie. Resursele aciclice stabile cuprind:
- sursele proprii, inclusiv amortizarea; - datoriile pe termen mediu şi lung.
137
Resursele ciclice din exploatare cuprind obligaŃiile legate de activitatea curentă a întreprinderii: - furnizori şi conturi asimilate; - avansuri şi aconturi primite pentru exploatare; - obligaŃii fiscale şi sociale legate de exploatare; - venituri înregistrate în avans pentru activitatea de exploatare; - provizioane aferente activelor circulante de exploatare.
Resursele ciclice din afara exploatării cuprind: - obligaŃiile fiscale şi sociale din afara exploatării; - datorii legate de active imobilizate; - datorii faŃă de grup şi asociaŃi; - vărsăminte rămase de efectuat pentru titluri de plasament achiziŃionate; - venituri înregistrate în avans în afara exploatării; - provizioane aferente activelor circulante în afara exploatării. Trezoreria de pasiv cuprinde:
- credite bancare pe termen scurt; - soldul creditor al contului de disponibil la bancă.
Analiza trebuie să urmărească evoluŃia în dinamică a diferitelor cicluri şi mai ales corelaŃia
dintre partea de pasiv (ca resurse) şi partea de activ (ca utilizări) a ciclului corespunzător. BilanŃul funcŃional stă la baza calculului trezoreriei şi analizei echilibrului financiar.
7.4. Analiza echilibrului financiar
Echilibrul financiar este rezultatul ajustării efectuate între diferitele operaŃii financiare regrupate pe cicluri ale activităŃii întreprinderii, accentul fiind pus pe afectarea resurselor la nevoile generate de diferitele funcŃii ale întreprinderii.
Odată obŃinut bilanŃul funcŃional orizontal, analiza financiară funcŃională devine posibilă studiind comparativ masele care îl constituie. Această analiză se fundamentează pe structura utilizărilor şi resurselor financiare, pe principiul adecvării lor şi presupune următoarea normă de echilibru: resursele financiare disponibile la nivelul întreprinderii pe termen lung, resursele stabile, trebuie să acopere utilizările, nevoile financiare stabile.
RaŃionamentul porneşte de la ciclul de exploatare şi de la nevoia de finanŃare care decurge din acesta, nevoia de fond de rulment de exploatare. În perspectiva continuităŃii exploatării, această nevoie se reînnoieşte în permanenŃă; ea devine astfel o utilizare stabilă ce trebuie finanŃată printr-o resursă stabilă. łinând cont de structura bilanŃului funcŃional, singurele resurse durabile disponibile sunt reprezentate de fondul de rulment „net global" sau funcŃional (FRNG).
Trezoreria apare în acest demers ca rezultantă a ajustării diferitelor mase financiare, soldul său la un moment dat permiŃând analiza echilibrului ansamblului.
7.4.1. Analiza fondului de rulment
Fondul de rulment reprezintă valoarea absolută a surselor permanente utilizate pentru finanŃarea activelor ciclice.
Prin prisma gestiunii financiare fondul de rulment reprezintă: marja de securitate sau de siguranŃă privind finanŃarea activelor circulante; cota de autonomie financiară.
ModalităŃi de calcul
1. pe baza bilanŃului financiar Fondul de rulment determinat pe baza bilanŃului financiar constituie un fond de rulment
financiar (FRF) şi poate fi determinat prin două modalităŃi:
138
A) Pe baza părŃii de sus a bilanŃului financiar:
FRF = Cpm –Ai unde:
Cpm –capitaluri permanente Ai –active imobilizate nete. În acest caz fondul de rulment financiar arată surplusul de capital permanent peste valoarea
activelor imobilizate folosit pentru finanŃarea activelor circulante. În funcŃie de mărimea celor două mase bilanŃiere din partea de sus a bilanŃului financiar, se
întâlnesc următoarele situaŃii: ● Cpm >Ai (FRF>0)
Această situaŃie reflectă fondul de rulment financiar ca expresie a realizării echilibrului financiar pe termen lung şi a contribuŃiei acestuia la realizarea echilibrului financiar pe termen scurt, capitalurile permanente asigurând finanŃarea unei părŃi a activelor circulante.
● Cpm < Ai (FRF<0) SituaŃia reflectă absorbirea unei părŃi din datoriile pe termen scurt pentru finanŃarea unei părŃii
a activelor imobilizate, contrar principiului de finanŃare conform căruia resursele permanente se alocă nevoilor permanente. Această situaŃie generează un dezechilibru financiar care, în cazul întreprinderilor industriale, poate deveni o situaŃie critică atât sub aspectul nevoii de rambursare a datoriilor pe termen scurt care au finanŃat imobilizările, cât şi sub aspectul costului ridicat de procurare a creditelor pe termen scurt renegociate în mod constant.
● Cpm = Ai (FRF=0) Această situaŃie mai puŃin probabilă implică o egalitate deplină între cele două mase bilanŃiere
de aceeaşi durată. b) Pe baza părŃii de jos a bilanŃului financiar:
FRF = Ac – Dts
unde: Ac – active circulante totale; Dts – datorii (obligaŃii) totale pe termen scurt. Calculat astfel, fondul de rulment financiar reprezintă partea activelor circulante nefinanŃată din
datoriile pe termen scurt sau excedentul de active circulante faŃă de datoriile pe termen scurt. Activele circulante reprezintă lichidităŃi potenŃiale realizabile în mai puŃin de un an, adică intrări de fonduri aşteptate din vânzarea stocurilor şi încasarea creanŃelor, alături de disponibilităŃile băneşti. În ceea ce priveşte datoriile pe termen scurt, acestea reprezintă exigibilităŃi potenŃiale, adică angajamente ce ajung la scadenŃă în mai puŃin de un an.
Factori care influenŃează nivelul şi evoluŃia fondului de rulment sunt: Factori de creştere a fondului de rulment:
- creşterea capitalurilor permanente, dar nu prin apelarea la credite pe termen mediu şi lung care vor duce la creşterea cheltuielilor financiare (dobânzilor) având ca efect scăderea rezultatului exploatării, ci prin creşterea capitalurilor proprii prin noi aporturi, acumularea rezervelor, sporirea provizioanelor, repartizări din profit, primirea de subvenŃii;
- scăderea valorii activelor imobilizate prin amortizare sau vânzări de active imobilizate. Factori de diminuare a fondului de rulment: - scăderea capitalurilor permanente prin scăderea capitalurilor proprii sau prin restituirea
împrumuturilor pe termen mediu şi lung; - creşterea de active imobilizate prin investiŃii sau prin reevaluare.
InfluenŃa factorilor va determina modificări ale fondului de rulment care se pot sintetiza în
următoarele situaŃii:
139
a) Fondul de rulment creşte. Este o situaŃie pozitivă deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finanŃată din capitalul permanent. În cazul în care creşterea fondului de rulment se realizează pe seama creşterii capitalurilor proprii situaŃia financiară se îmbunătăŃeşte.
b) Fondul de rulment rămâne neschimbat. Această situaŃie se întâlneşte pe perioade scurte de timp, ca urmare a stagnării întreprinderii când nu se realizează investiŃii sau volumul de activitate rămâne acelaşi.
c) Fondul de rulment scade. SituaŃia este considerată negativă, deoarece activele circulante sunt acoperite într-o mai mică măsură de resurse permanente. Dacă scăderea fondului de rulment se datorează creşterii activelor imobilizate atunci situaŃia financiară a întreprinderii pe termen lung se îmbunătăŃeşte datorită rezultatelor exploatării degajate de investiŃii. De asemenea scăderea fondului de rulment poate fi compensată şi printr-o gestionare mai eficientă a activelor circulante.
Reducerea fondului de rulment se manifestă negativ atunci când se micşorează pe seama reducerii capitalului social.
2. pe baza bilanŃului funcŃional În optica funcŃională fondul de rulment, cunoscut sub denumirea de fond de rulment net global
este partea din resursele durabile afectată finanŃării ciclului de exploatare, adică resursele stabile ce acoperă o parte din nevoia de fond de rulment de exploatare.
Fondul de rulment net global (FRNG) reprezintă: ● surplusul resurselor stabile în raport cu nevoile (utilizările) stabile, caz în care se determină
potrivit relaŃiei: FRNG = Resurse stabile (RS) – Utilizări stabile (US)
● mărimea nevoilor ciclice şi de trezorerie rămasă nefinanŃată de resursele ciclice şi de trezorerie,
determinându-se potrivit relaŃiei:
FRNG = (Nevoi ciclice şi de trezorerie) – (Resurse ciclice şi de trezorerie) sau
FRNG = (ACE + ACAE + TA) – (DE + DAE + TP)
Mărimea absolută a fondului de rulment nu ne spune dacă aceasta este adaptată sau nu nevoilor întreprinderii, problema esenŃială fiind aceea de a asigura un nivel al fondului de rulment care să acopere nevoile ciclului de exploatare.
Se consideră că mărimea minimă necesară a fondului de rulment este dată de nivelul mediu al fluctuaŃiilor nevoii de fond de rulment, iar mărimea optimă este cea care menŃine echilibrul financiar la cel mai scăzut cost al procurării capitalurilor.
Pentru analiza şi aprecierea corectă a echilibrului financiar, pe lângă mărimea fondul de rulment trebuie luate în considerare gradul de lichiditate a activelor şi cel de exigibilitate a pasivelor, precum şi gradul de risc privind realizarea activelor circulante.
7.4.2. Analiza nevoii de fond de rulment
Nevoia de fond de rulment reprezintă activele ciclice ce trebuiesc finanŃate din fondul de rulment, respectiv activele cu lichiditate sub un an care urmează să fie finanŃate din surse cu exigibilitate mai mare de un an. Nevoia de fond de rulment se determină ca diferenŃă dintre necesităŃile de finanŃare temporare şi resursele temporare. RelaŃia de calcul este:
● pe baza bilanŃului financiar:
NFR = Active curente – Pasive curente sau
NFR = [Active circulante – DisponibilităŃi băneşti] – [Datorii pe termen scurt – Credite bancare pe termen scurt].
140
● Pe baza bilanŃului funcŃional:
NFR = Utilizări (Active) ciclice – Resurse (Pasive) ciclice
Nevoia de fond de rulment poate fi analizată pe două componente: I. nevoia de fond de rulment din exploatare (NFRE) calculată ca diferenŃă între necesităŃile
ciclice de exploatare şi resursele ciclice de exploatare. II. nevoia de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE) calculată ca diferenŃă între
necesităŃile ciclice din afara exploatării şi resursele ciclice din afara exploatării. I. Analiza nevoii de fond de rulment de exploatare trebuie să fie corelată cu obiectul de
activitate, modul de organizare a activităŃii, evoluŃia cifrei de afaceri şi contextul economic în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea agentul economic.
Analiza NFRE poate evidenŃia următoarele situaŃii: a) NFRE > 0 Nevoia de fond de rulment de exploatare pozitivă semnifică un surplus de nevoi temporare în
raport cu surse temporare posibile de mobilizat. O asemenea situaŃie poate fi judecată ca fiind normală dacă este rezultatul unei politici de investiŃii privind creşterea nevoii de finanŃare a ciclului de exploatare sau dacă este determinată de creşterea vânzărilor şi de mărirea duratei ciclului de fabricaŃie ca urmare a introducerii în fabricaŃie a unor produse mai complexe.
În caz contrar, nevoia de fond de rulment de exploatare poate evidenŃia un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi creanŃelor pe de o parte, şi exigibilitatea datoriilor de exploatare pe de altă parte, precum şi existenŃa unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă.
b) NFRE < 0 Nevoia de fond de rulment de exploatare negativă semnifică un surplus de surse temporare
ciclice, în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante aferente exploatării. Asemenea situaŃie poate fi apreciată pozitiv dacă este rezultatul accelerării rotaŃiei activelor
circulante şi al angajării de datorii cu scadenŃe mai mari. În caz contrar, nevoia de fond de rulment negativă evidenŃiază o situaŃie nefavorabilă determinată de restrângeri ale nivelului de activitate, întreruperi temporare în aprovizionarea şi reînnoirea stocurilor, sau în activitatea de producŃie.
În cazul agenŃilor economici cu activitate de producŃie nevoia de fond de rulment de exploatare este de obicei pozitivă, datorită specificului activităŃii care reclamă imobilizarea stocurilor, un interval mai mare de timp necesar încasării produselor livrate, degajând astfel o nevoie de exploatare.
În cazul întreprinderilor cu activitate de comerŃ sau de servicii, unde durata de stocaj şi a creditului clienŃilor este neglijabilă, nevoia de fond de rulment de exploatare va fi negativă, degajând o resursă de exploatare.
EvoluŃia NFRE este influenŃată de următorii factori: 1) Nivelul de activitate. Cifra de afaceri.
Dacă activitatea se dezvoltă, volumul aprovizionărilor, stocurilor şi vânzărilor va creşte în paralel; în caz de regres se va produce situaŃia inversă. Există deci o legătură între NFRE şi cifra de afaceri, motiv pentru care raportul lor se presupune a fi relativ constant. NFRE este frecvent exprimată în zile cifră de afaceri (NFRE / CA) x 360. Fondul de rulment şi trezoreria pot fi de asemenea exprimate în zile CA fără TVA pentru a permite comparaŃii cu NFRE şi urmărirea evoluŃie lor în mărimi relative. Mărimea optimă a nevoii de fond de rulment stabilită în practică nu trebuie să depăşească o rată de 10-15% din valoarea cifrei de afaceri.
2) Sectorul de activitate. Tipul de produs. Între nivelele atinse de nevoia de fond de rulment a diverselor întreprinderi există o dispersie
sectorială, care depinde în principal de practicile în materie de credit inter-întreprinderi. De asemenea ciclul de producŃie şi de stocaj nu are aceeaşi durată, de la un sector la altul, cu influenŃă asupra mărimii NFRE.19
19 Dragotă V. şi colab, Management financiar, vol. I, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag. 156-157.
141
Un alt factor de variaŃie a NFRE este sezonalitatea producŃiei şi a vânzărilor, legată de tipul de produse fabricate şi vândute. Astfel, se face adesea distincŃia între o NFRE structurală, permanentă şi o NFRE conjuncturală, reprezentând variaŃii sezoniere cotidiene. Este dificil de identificat generalităŃi pe sectoare în ceea ce priveşte dimensiunea NFRE, ea depinzând mai mult de tipul de produs decât de sector. Se înŃelege astfel că analizele comparative inter-întreprinderi nu au valoare decât dacă acestea au acelaşi tip de activitate.
3) Durata ciclului de exploatare şi valoarea adăugată Cu cât un ciclu de producŃie este mai lung, cu atât valoarea adăugată este mai mare, şi cu atât
NFRE creşte. Asupra duratei ciclului de exploatare se poate acŃiona prin: – schimbarea tehnologiilor de fabricaŃie; – modificarea structuri producŃiei în favoarea acelor produse care au o durată de fabricaŃie
mai mare sau mai mică decât durata medie; – măsuri de natură organizatorică ce conduc la reducerea pierderilor de timp în fluxurile
tehnologice. 4) Gestionarea eficientă a elementelor NFRE
Volumul NFRE reflectă de asemenea calitatea deciziilor operaŃionale privind: - volumul stocurilor: reflectă eficacitatea metodei de gestiune a stocurilor şi a producŃiei; acesta
depinde şi de costurile de producŃie (reducerea lor determinând scăderea nevoii de fond de rulment şi invers), de modificarea preŃurilor la materii prime, materiale, combustibil, energie, transport, creşterea lor determinând creşterea necesarului de resurse de finanŃare a activelor circulante.
- volumul creanŃelor-client: reflectă politica comercială şi de urmărire a clienŃilor, raportul de forŃe furnizor-client, termenele de plată acordate clienŃilor şi solvabilitatea acestora;
- volumul datoriilor-furnizor: reflectă puterea de negociere a termenelor de plată. Studiul aprofundat al acestor elemente se realizează cu ajutorul ratelor de rotaŃie a stocurilor,
creanŃelor-client şi a creditului-furnizor. Nevoia de fond de rulment de exploatare reflectă modul de asigurare a echilibrului curent prin
compararea necesităŃilor de finanŃare ale ciclului de exploatare cu datoriile aferente exploatării.
II. Nevoia de fond de rulment în afara exploatării (NFRAE) Constituită din elemente aciclice şi în general marginale, NFRAE nu are semnificaŃie
economică, în mod obişnuit utilizările în afara exploatării fiind inferioare resurselor din această categorie.
Dacă NFRE înregistrează o valoare pozitivă, aceasta constituie un consumator de resurse de finanŃare, trebuind identificate resurse de finanŃare suplimentare pentru a se finanŃa unele activităŃi fără nici o legătură directă cu specificul activităŃii de bază a întreprinderii.
Dacă NFRE înregistrează o valoare negativă, constituie un mijloc de finanŃare a activităŃii de exploatare, contribuind la asigurarea echilibrului financiar al întreprinderii.
7.4.3. Analiza trezoreriei
Trezoreria reflectă imaginea disponibilităŃilor monetare şi a investiŃiilor financiare pe termen scurt, apărute din evoluŃia curentă a încasărilor şi plăŃilor. Încasările sunt de fapt operaŃiuni de intrare de trezorerie iar plăŃile sunt operaŃiuni de ieşire de trezorerie. Este expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităŃi eficiente. În concepŃia financiară, analiza trezoreriei înseamnă analiza echilibrul financiar pe termen scurt prin compararea fondului de rulment (care este o mărime relativ constantă) cu nevoia de fond de rulment (o mărime fluctuantă).
Trezoreria (T) se poate determina în două moduri: ca diferenŃă între fondul de rulment financiar (FRF) şi nevoia de fond de rulment (NFR), sau ca diferenŃă între disponibilităŃile băneşti (Db) şi creditele bancare pe termen scurt (Cbts):
T = FRF – NFR sau T = Db – Cbts .
142
În concepŃia funcŃională, trezoreria netă (TN) apare ca rezultantă a echilibrului funcŃional, ca diferenŃă între fondul de rulment net global (FRNG) şi nevoia de finanŃare de exploatare (NFRE) şi în afara exploatării (NFRAE), ca structură reziduală. Ea poate fi calculată de asemenea ca sold net de trezorerie, scăzând din utilizări (trezoreria de activ - TA), resursele de trezorerie (trezoreria de pasiv - TP).
TN = FRNG – (NFRE + NFRAE)
TN = TA – TP
Analiza trezoreriei presupune determinarea mărimii şi sensului acestuia, a existenŃei şi mişcării titlurilor de plasament, disponibilităŃilor în conturi la bănci şi în casă, a creditelor bancare pe termen scurt şi a altor valori de trezorerie. De asemenea presupune identificarea factorilor de influenŃă şi cauzele care modifică aceşti factori.
Nivelul trezoreriei fluctuează datorită unor elemente extrem de diferite şi poate atinge temporar niveluri anormale datorate unor fluxuri excepŃionale.
Soldul trezoreriei poate avea interpretări diverse: ● O trezorerie pozitivă dă posibilitatea efectuării de plasamente şi deŃinerii de disponibilităŃi băneşti. Înregistrarea unei trezorerii pozitive poate demonstra o rentabilitate economică ridicată şi posibilitatea plasării rentabile a disponibilităŃilor băneşti pentru întărirea poziŃiei întreprinderii pe piaŃă, însă pe termen lung abundenŃa resurselor stabile ar putea fi semnul utilizării lor ineficiente, putând antrena costuri de oportunitate ale nevalorificării capitalurilor disponibile, cu efecte negative în remunerarea capitalului şi rambursarea împrumuturilor. ● O trezorerie structurală negativă evidenŃiază în general un dezechilibru financiar, putând fi rezultatul unor grave probleme care necesită o examinare aprofundată; în unele cazuri poate fi rezultatul unei gestiuni dorite în funcŃie de condiŃiile bancare pe termen scurt. O trezorerie deficitară influenŃează rentabilitatea întreprinderii prin cheltuielile financiare pe care le generează şi poate pune în pericol lichiditatea şi autonomia în decizii a întreprinderii. Adevărata problemă ridicată de o trezorerie negativă nu se pune în termeni de solvabilitate, ci în termeni de dependenŃă faŃă de bănci şi în primul rând e vorba de riscul nereînnoirii creditelor şi riscul de creştere a ratei dobânzii la creditele bancare curente. ● O trezorerie medie nulă reprezintă o bună gestiune a structurii financiare a bilanŃului. Veniturile generate de plasamentele excedentelor tind să compenseze cheltuielile financiare aferente perioadelor de trezorerie negativă. MenŃinerea unei trezorerii în apropiere de zero poate apare ca expresie a unei logici de gestiune financiară care apără întreprinderea contra riscurilor simetrice constituite pe de-o parte de ineficienŃa resurselor stabile excedentare şi pe de altă parte de dependenŃa faŃă de creditori pe termen scurt.
Obiectivul principal al gestiunii trezoreriei este asigurarea unui sold al acesteia care nu antrenează nici costuri de finanŃare şi nici de oportunitate.
Când dăm diagnosticul final trebuie să urmărim modul în care s-au avut în vedere următoarele: - evitarea pierderilor, în zilele de decontare, la încasările şi plăŃile prin bancă ale întreprinderii; - creşterea operativităŃii încasării creanŃelor întreprinderii, fără a afecta politica faŃă de clienŃi; - eşalonarea echilibrată şi degajată a scadenŃelor obligaŃiilor de plată ale întreprinderii; - obŃinerea celui mai bun credit şi la cel mai mic cost real al acestuia; - optimizarea utilizării excedentului de trezorerie prin cea mai bună plasare a lichidităŃilor, care
să asigure rentabilitatea, siguranŃa şi lichiditatea optimă.
7.5.1. Analiza ratelor de structură ale activului
Ratele de structură ale activului relevă informaŃii privind destinaŃia economică a capitalurilor, gradul de lichiditate al acestora, capacitatea întreprinderii de a-şi modifica structura activului pentru a face faŃă schimbărilor conjuncturale.
Cele mai frecvent utilizate rate de structură ale activului sunt rata activelor imobilizate şi rata activelor circulante.
143
Rata activelor imobilizate – se calculează ca raport între activele imobilizate şi totalul bilanŃului, reflectând ponderea elementelor patrimoniale utilizate permanent în totalul patrimoniului.
100xtotal activ
eimobilizat activer Ai=
Valorile pe care le înregistrează această rată se apreciază în funcŃie de sectorul de activitate, cel
mai frecvent situându-se la un nivele de peste 60%. Dacă analizate în dinamică, rata activelor imobilizate prezintă o tendinŃă de creştere (rAi1 >
rAi0), înseamnă că ponderea imobilizărilor creşte faŃă de perioada de bază ca efect al modificării într-o proporŃie mai mare a valorii activelor imobilizate în raport cu valoarea activului total (IAi > IAt), situaŃie favorabilă dacă este dată de creşterea CA într-o proporŃie mai mare sau cel puŃin egală cu cea a valorii imobilizărilor (ICA > IAi).
Dacă rata activelor imobilizate înregistrează aceeaşi mărime (rAi1 = rAi0), ponderea activelor imobilizate în total active rămâne nemodificată (IAi = IAt), situaŃie favorabilă dacă se obŃin cel puŃin aceleaşi rezultate ca în perioada luată ca bază de comparaŃie (ICA ≥ IAi).
Dacă rata activelor imobilizate prezintă o tendinŃă de reducere (rAi1 < rAi0), ponderea imobilizărilor scade faŃă de perioada de bază, situaŃie apreciată favorabil dacă este dată de modificarea CA într-o proporŃie mai mică (dacă este vorba de o scădere) decât cea a valorii imobilizărilor. Rata activelor imobilizate poate fi exprimată ca o însumare a celor trei rate complementare, în funcŃie de structura imobilizărilor:
inificAi rrrAt
In
At
If
At
Ic
At
InIfIc
At
Air ++=×+×+×=×
++=×= 100100100100100
Factorii care determină modificarea ratei activelor imobilizate sunt:
- modificarea valorii activului total; - modificarea activelor imobilizate, determinată de: evoluŃia imobilizărilor corporale, financiare şi
necorporale. Rata activelor circulante – arată ponderea activelor circulante în totalul bilanŃului, calculându-se cu relaŃia:
100xtotal activ
circulante activer Ac=
Dacă în dinamică rata prezintă o tendinŃă de creştere (rAc1 > r Ac0) înseamnă că ponderea
activelor circulante creşte ca urmare a modificării activelor circulante într-o proporŃie mai mare decât a activului total (IAc>IAt), situaŃie favorabilă dacă determină creşterea CA într-o măsură mai mare decât a activelor circulante (ICA>IAc).
Dacă rata activelor circulante înregistrează aceeaşi valoare (rAc1 = rAc0), ponderea activelor circulante în total active rămâne nemodificată (IAc=IAt), situaŃie favorabilă dacă se obŃin cel puŃin aceleaşi rezultate din perioada bază de comparaŃie (ICA>=IAc).
Dacă rata prezintă o tendinŃă de reducere (rAc1<rAc0), înseamnă că ponderea activelor circulante scade ca urmare a devansării modificării valorii activelor circulante de către valoarea activului total (IAc<IAt), situaŃie favorabilă doar dacă se realizează o creştere a vitezei de rotaŃie a activelor circulante faŃă de perioada de bază (ICA>IAc).
Rata activelor circulante, la rândul său, poate fi exprimată ca o însumare a celor trei rate complementare, în funcŃie de structura activelor circulante:
dpcrsAc rrrAt
Dp
At
Cr
At
S
At
DpCrS
At
Acr ++=×+×+×=×
++=×= 100100100100100
Factorii care determină modificarea ratei activelor circulante sunt:
- modificarea valorii activului total;
144
- modificarea activelor circulante, determinată de: evoluŃia stocurilor, creanŃelor; disponibilităŃilor băneşti şi plasamentelor.
7.5.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului
Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii prin evidenŃierea provenienŃei şi a gradului de exigibilitate a surselor de finanŃare, reflectând aspecte legate de stabilitatea şi autonomia financiară a întreprinderii, de gradul de îndatorare.
Rata stabilităŃii financiare (rsf) – reflectă ponderea surselor stabile de finanŃare în totalul surselor de finanŃare, calculându-se ca raport între capitalurile permanente (Cpm) şi total pasiv (Pt) :
t
tmlpr
t
pmsf P
DC100x
P
Cr
+==
unde: Cpr = capitaluri proprii Dtml = datorii pe termen mediu şi lung
Dacă analizată în dinamică rata înregistrează o tendinŃă de creştere, aceasta semnifică creşterea ponderii capitalurilor permanente în totalul surselor de finanŃare, situaŃie favorabilă dacă majorarea capitalului permanent în raport cu totalul pasivului se datorează creşterii capitalurilor proprii într-un ritm superior datoriilor pe termen mediu şi lung. Dacă rata înregistrează o tendinŃă de scădere, aceasta semnifică reducerea ponderii capitalurilor permanente în totalul surselor de finanŃare, situaŃie favorabilă dacă este determinată de reducerea datoriilor pe termen mediu şi lung, fără ca acestea să scadă sub anumite limite dacă întreprinderea beneficiază de efectul de levier. Rata autonomiei financiare globale (rafg) - care arată proporŃia din patrimoniul întreprinderii finanŃată pe baza surselor proprii, exprimând gradul de independenŃă financiară a întreprinderii.
100 totalPasiv
propriu Capitalrafg ×=
Mărimea acestei rate diferă de la un caz la altul, în primul rând în funcŃie de politica financiară
a întreprinderii respective. Din cauza condiŃiilor diferite în care-şi desfăşoară activitatea întreprinderile, este dificil de stabilit o mărime de referinŃă a acestei rate. Totuşi, majoritatea specialiştilor recomandă ca satisfăcătoare pentru echilibrul financiar: rafg > 1/3 (>33%).
Când în dinamică rafg prezintă o tendinŃă de creştere, are loc creşterea autonomiei financiare globale a întreprinderii ca urmare a modificării capitalurilor proprii într-un ritm superior totalului resurselor, situaŃie favorabilă mai ales dacă creşterea capitalurilor proprii se realizează pe seama creşterii rezultatului exerciŃiului.
Când rafg prezintă o tendinŃă de scădere, are loc reducerea autonomiei financiare a întreprinderii ca urmare a scăderii ponderii capitalurilor proprii în totalul resurselor.
Rata de îndatorare globală (rîg) – măsoară ponderea datoriilor în totalul surselor de finanŃare:
100 totalPasiv
totaleDatoriirig ×=
Această rată trebuie să fie mai mică de 66%, îndepărtarea de 100% semnificând o reducere a
îndatorării firmei, respectiv o creştere a autonomiei financiare.
145
7.5. Analiza ratelor de lichiditate şi solvabilitate
În literatura de specialitate ratele de lichiditate sunt cunoscute şi sub denumirea de rate de trezorerie şi au rolul de a măsura capacitatea de plată a întreprinderii, respectiv solvabilitatea pe termen scurt a acesteia. În termeni de echilibru financiar, prin lichiditate se înŃelege capacitatea întreprinderii de a-şi acoperi obligaŃiile pe termen scurt cu ajutorul activelor circulante. Cele mai utilizate rate de lichiditate sunt: a) Rata lichidităŃii curente sau generale (rlc) reflectă capacitatea întreprinderii de a-şi acoperi obligaŃiile pe termen scurt prin transformarea tuturor activelor circulante în lichidităŃi şi se determină prin raportarea valorii activelor curente (circulante) la valoarea pasivelor curente (obligaŃiilor pe termen scurt).
scurt termen pe Datorii
circulante Activerlc =
Lichiditatea generală se apreciază favorabilă când rata lichidităŃii curente are o mărime supraunitară, în jurul valorii 220, valoarea minimă acceptabilă fiind 1. Valoarea supraunitară a acestei rate este expresia existenŃei unui fond de rulment financiar care îi permite întreprinderii să facă faŃă anumitor dereglări ce pot apare în mişcarea activelor circulante sau unor deteriorări ale valorii acestora. De asemenea situaŃia poate sugera o blocare nerentabilă a fondurilor în stocuri greu vandabile sau creanŃe incerte. Când valoarea acestei rate este subunitară, înseamnă că datoriile exigibile pe termen scurt nu sunt acoperite în principiu de activele circulante, iar fondul de rulment financiar are o valoare negativă. SituaŃia întreprinderii devine riscantă, ea fiind în postura de a înregistra plăŃi restante, cu influenŃă negativă asupra fluxurilor întreprinderii. b) Rata lichidităŃii rapide (rlr) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile pe termen scurt din acele active circulante care pot fi transformate rapid în lichidităŃi, adică din creanŃe şi disponibilităŃi.
scurt termen pe Datorii
itatiDisponibilCreante
scurt termen pe Datorii
Stocuri-circulante Activerlr
+==
Mărimea optimă a lichidităŃii rapide este considerată a fi între 0,8 şi 1, un nivel corespunzător fiind considerat chiar între 0,65 şi 1, iar un nivel mai mic de 0,5 poate evidenŃia probleme în ce priveşte onorarea plăŃilor scadente. c) Rata lichidităŃii imediate (rli) măsoară capacitatea întreprinderii de rambursare a datoriilor pe termen scurt, utilizând disponibilităŃile existente.
scurt termen pe Datorii
itatiDisponibil rli =
Pentru funcŃionarea normală a întreprinderii se consideră că lichiditatea imediată trebuie să fie
mai mare de 0,321. Un nivel ridicat al ratei indică o lichiditate ridicată, dar care poate fi consecinŃa unei utilizări mai puŃin performante a resurselor disponibile. O valoarea redusă a ratei lichidităŃii imediate poate fi compatibilă cu menŃinerea echilibrului financiar, dacă întreprinderea deŃine în schimb valori de plasament, creanŃe, stocuri uşor de transformat în disponibilităŃi băneşti.
20 OMFP nr. 1752/2005. 21 D. Mărgulescu şi colectiv, Diagnostic economico-financiar, Ed. Romcart, Bucureşti, 1994, pag. 277.
146
Solvabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a face faŃă tuturor datoriilor sale. În funcŃie de nivelul la care se consideră datoriile, pot fi construite mai multe rate de solvabilitate, dintre care amintim rata solvabilităŃii globale sau generale (rsg), care exprimă în ce măsură datoriile totale sunt acoperite de către activele totale ale întreprinderii şi se determină cu relaŃia:
aferente dobanzile inclusiv totaleDatorii
totalActivrsg =
Rata solvabilităŃii globale exprimă securitatea de care se bucură creditorii pe termen lung şi scurt, precum şi marja de creditare a întreprinderii. Se consideră că mărimea asiguratorie a ratei este 3 – 4, deoarece în caz de lichidare a întreprinderii, valoarea de lichidare a activelor este inferioară valorii contabile, deşi în unele lucrări22 se apreciază că o valoare mai mare de 1,5 semnifică faptul că întreprinderea are capacitatea de a-şi onora obligaŃiile faŃă de terŃi; o valoarea situată sub acest nivel evidenŃiază riscul de insolvabilitate pe care şi l-au asumat furnizorii de fonduri puse la dispoziŃia întreprinderii.
7.6. Analiza gestiunii resurselor
Exprimarea sintetică a modului de gestionare a resurselor se realizează prin ratele de gestiune, (respectiv viteza de rotaŃie a lor) folosite pentru aprecierea nivelului de utilizare a resurselor aflate la dispoziŃia întreprinderii, respectiv durata necesară parcurgerii tuturor fazelor ciclului de exploatare şi comercializare până ajung să devină venituri. Măsurarea vitezei de rotaŃie se realizează cu ajutorul a doi indicatori: Numărul de rotaŃii (nr) – care arată de câte ori se roteşte elementul de activ (EA) sau de pasiv (EP)
analizat prin cifra de afaceri în perioada de gestiune:
PasivdesauActivdeElement
CAnr =
Durata în zile a unei rotaŃii (dz) – care arată durata medie în care elementul analizat parcurge întreg
ciclul economic şi reapare în forma bănească iniŃială:
TCA
PasivdesauActivdeElemetuldz ×=
unde: T – perioada de gestiune pentru care se face analiza, exprimându-se în numărul de zile calendaristice ale perioadei respective (lună, trimestru, semestru, an).
1. Analiza ratelor de gestiune a capitalurilor
viteza de rotaŃie a activului – reflectă eficienŃa utilizării tuturor bunurilor firmei şi se calculează cu relaŃiile:
TCA
Atdsau
At
CAn zAtrAt ×==
unde: nrAt – nr. de rotaŃii a activului total (At); CA – cifra de afaceri; dzAt – durata în zile a unei rotaŃii a activului total.
22 N. Georgescu, op. cit., pag. 212.
147
Creşterea vitezei de rotaŃie a activului semnifică creşterea eficienŃei utilizării activelor, creşterea gradului de lichiditate a acestuia (reducerea duratei de recuperare sub formă bănesc), îmbunătăŃirea structurii activelor în corelaŃie cu specificul activităŃii.
Reducerea vitezei de rotaŃie are ca efect principal creşterea gradului de imobilizare a activelor.
b) viteza de rotaŃie a activelor imobilizate – reflectă eficienŃa utilizării imobilizărilor, fiind denumită şi indicator de intensitate a capitalului.
TCA
Adsau
A
CAn
iAiz
iAir ×==
Luând în considerare numai o parte a activelor imobilizate, şi anume imobilizările corporale,
care determină capacitatea de producŃie a agentului economic, se poate determina viteza de rotaŃie a imobilizărilor corporale ce măsoară eficienŃa utilizării de către firmă a maşinilor, utilajelor şi echipamentelor.
TCA
Icdzsau
Ic
CAnr IcIc ×==
c) viteza de rotaŃie a activelor circulante – exprimă numărul de rotaŃii sau durata medie a unei
rotaŃii efectuate de activele circulante prin cifra de afaceri.
TCA
Acdz sau
Ac
CAnr AcAc ×==
d) viteza de rotaŃie a capitalului permanent (Cpm) – arată modul de fructificare a resurselor permanente într-o perioadă de gestiune.
TCA
Cdzsau
C
CAnr
pmCpm
pmCpm ×==
e) viteza de rotaŃie a datoriilor totale (Dt) – arată numărul de refaceri a surselor împrumutate şi
atrase pe seama cifrei de afaceri într-o perioadă de gestiune, respectiv numărul de zile necesar pentru restituirea datoriilor pe seama cifrei de afaceri.
TCA
sauCA Dt
Dt×== DtDt dznr
2. Analiza ratelor de gestiune a stocurilor
Ratele de gestiune sau viteza de rotaŃie a stocurilor arată de câte ori într-o perioadă de gestiune, stocurile trec succesiv prin fazele de aprovizionare, producŃie, desfacere, până se reîntorc în forma bănească iniŃială sau durata în zile a unei astfel de rotaŃii.
Stocuri
CAnr = sau T
CA
Stocuridz ×=
Cu cât viteza de rotaŃie a stocurilor este mai mare, cu atât eficienŃa folosirii lor este mai ridicată, deoarece efectele obŃinute sunt mai mari. Principalul efect este eliberarea de resurse, echivalentă cu disponibilizarea de resurse materiale şi financiare.
Încetinirea vitezei de rotaŃie înseamnă scăderea eficienŃei folosirii stocurilor, având ca efect imobilizarea de resurse, echivalentă cu un necesar suplimentar de resurse materiale şi financiare.
Urmărirea duratei de rotaŃie a stocurilor atât pe total, cât şi pe elemente componente, creează posibilitatea unor calcule suplimentare, concretizate în: a) Însumarea duratelor de rotaŃie a elementelor componente
148
asdzmfdzpfdzpndzmpdz
CA
TAs
CA
TMf
CA
TpfS
CA
TpnS
CA
TmpST
CA
AsmfSpfSpnSmpST
CA
SSdz
++++=
=×
+×
+×
+×
+×
=×++++
=×=
unde: dzS – durata de rotaŃie a stocurilor totale; dzmp – durata de rotaŃie a stocurilor de materii prime; dzpn – durata de rotaŃie a stocurilor de producŃie neterminată; dzpf – durata de rotaŃie a stocurilor de produse finite; dzmf – durata de rotaŃie a stocurilor de mărfuri dzas – durata de rotaŃie a altor stocuri. b) EvidenŃierea stadiului circuitului activelor circulante
Analiza factorilor care acŃionează asupra vitezei de rotaŃie a stocurilor poate fi aprofundată prin urmărirea influenŃei diferitelor elemente pe stadii ale circuitului stocurilor. În acest sens se determină viteza de rotaŃie a stocurilor pe elemente (materii prime, producŃie neterminată, produse finite), Ńinând seama de stadiul circuitului în care se află elementul respectiv, aşa cum este prezentată în subcapitolul 4.2. „Analiza gestiunii resurselor materiale”. 3. Analiza ratelor de gestiune a clienŃilor şi furnizorilor
Rata de gestiune a clienŃilor (viteza de rotaŃie a creanŃelor) – arată în câte zile întreprinderea îşi încasează contravaloarea mărfurilor de la clienŃi, putându-se aprecia prin numărul de rotaŃii a creditului – clienŃi sau prin durata de încasare a acestuia.
Cr
CAnrCr = sau
CA
TCrdzCr
×=
unde: Cr – ClienŃi + efecte de primit + efecte neajunse la scadenŃă; T – numărul de zile aferente perioadei.
Cel mai adesea se foloseşte exprimarea prin durata medie în zile de încasare a contravalorii mărfurilor de la clienŃi.
Mărimea acestui indicator este influenŃată de: – poziŃia întreprinderii pe piaŃă comparativ cu concurenŃii; – relaŃiile stabilite cu clienŃii; – specificul activităŃii care influenŃează durata ciclului economic; – conjunctura economică; – politica de credit practicată pe piaŃă. Reducerea duratei medii a unei rotaŃii înseamnă îmbunătăŃirea gestiunii clienŃilor ca urmare a
schimbării politicii de credit comercial. O durată mare de rotaŃie în zile înseamnă că clienŃii utilizează o perioadă de timp mare resursele
financiare ale întreprinderii. Dacă are loc o creştere a creditului client fără să existe o creştere a vânzărilor, aceasta poate însemna înrăutăŃirea situaŃiei întreprinderii, care este nevoită să-şi modifice politica de credit pentru a-şi păstra clientela; de asemenea poate însemna şi faptul că beneficiarii au dificultăŃi de plată.
Rata de gestiune a furnizorilor (viteza de rotaŃie a furnizorilor) – arată în câte zile întreprinderea îşi achită obligaŃiile faŃă de furnizori, exprimându-se prin: – număr de rotaŃii:
Furnizori
CAnrFz =
149
– durata în zile a unei rotaŃii:
TCA
FurnizoridzFz ×=
Se foloseşte în analiză durata medie în zile de plată a contravalorii bunurilor achiziŃionate de la furnizori.
Mărimea acestui indicator este influenŃată de: – poziŃia întreprinderii furnizoare pe piaŃă comparativ cu concurenŃii; – relaŃiile stabilite de firmă cu furnizorul; – specificul activităŃii; – conjunctura economică şi politica de credit practicată pe piaŃă. O durată în zile mare înseamnă că firma foloseşte resurse furnizorului, dar dacă durata creşte şi
nu este rezultatul unei înŃelegeri cu furnizorul, poate conduce la înrăutăŃirea relaŃiilor comerciale, iar pentru întreprindere există semnale că se confruntă cu greutăŃi de plată.
Dacă durata creditului client este mai mare decât durata creditului furnizor, la nivelul întreprinderii se creează un deficit de resurse financiare. Dacă durata creditului furnizor este mai mare decât durata creditului client, atunci se creează un excedent de resurse financiare.
În analiza ratelor de gestiune se recomandă coroborarea tuturor rezultatelor, stabilirea unor corelaŃii şi cauze comune; în acest fel măsurile care vor fi luate vor fi mai eficiente. Întrebări şi teme de reflecŃie: 1. DefiniŃi activele, datoriile şi capitalul propriu, elemente legate în mod direct de evaluarea poziŃiei financiare a întreprinderii.
2. Care sunt principalele tipuri de bilanŃ utilizate în analiza financiară şi care este utilitatea acestora?
3. PrezentaŃi semnificaŃia şi modul de calcul a fondului de rulment.
4. ExplicaŃi modificările fondului de rulment în sensul creşterii sau scăderii şi factorii care le determină.
5. PrezentaŃi, semnificaŃia, modul de calcul şi factorii care determină mărimea şi evoluŃia nevoii de fond de rulment de exploatare.
6. Ce semnificaŃie are trezoreria şi cum interpretaŃi soldul acesteia?
7. InterpretaŃi evoluŃia în dinamică a ratelor de structură ale activului.
8. PrezentaŃi semnificaŃia şi modul de calcul a ratei autonomiei financiare şi a ratei de îndatorare.
9. Cum calculaŃi ratele de lichiditate şi care este semnificaŃia lor? 10. Care sunt factorii care influenŃează nivelul şi evoluŃia ratelor de gestiune ale activelor? 11. PrezentaŃi semnificaŃia şi modul de calcul a vitezei de rotaŃie a clienŃilor şi furnizorilor,
inclusiv analiza corelată a acestora.
150
BIBLIOGRAFIE
Băileşteanu, Gh. – Diagnostic, risc şi eficienŃă în afaceri, Ed. Mirton, Timişoara, 1997. Bătrâncea, I. – Analiza economică şi financiară a societăŃilor comerciale, Ed. ETA,
Cluj-Napoca, 1996. Bernstein, L. – Financial Statement Analysis. Theory, Application and Interpretation,
Irwin, Homewood-Boston, 1993. Brezeanu P. şi colectiv – Diagnostic financiar. Instrumente de analiză financiară, Ed.
Economică, Bucureşti, 2003. Buglea, Al. - Analiză financiară. Concepte şi studiu de caz, Ed. Mirton, Timişoara,
2005. Cohen, E – Analyse financière, Ed. Economica, Paris, 1997. Colasse, B. – L’analyse financière, La Decouverte, Paris, 1995. CotleŃ, D., Megan, O – SituaŃiile financiare ale întreprinderii, Ed. Orizonturi Universitare,
Timişoara, 2003. Cristea, H., Talpoş I., Cosma D.
– Gestiunea financiară a întreprinderilor, Ed. Mirton, Timişoara, 1998.
Deaconu, Adela – BilanŃul contabil al agenŃilor economici. Modele de analiză, Ed. Intelcredo, Deva, 1999.
Deaconu, Adela – Diagnosticul şi evaluarea întreprinderii, Ed. Intelcredo, Deva, 1999. Dragotă, V. şi colectiv – Management financiar, vol. I, Ed. Economică, Bucureşti, 2003. Eros-Stark, L., Pantea, M
– Analiza situaŃiei financiare a firmei. Elemente teoretice. Studiu de caz, Ed. Economică, Bucureşti, 2001.
Georgescu, N – Analiza bilanŃului contabil, Ed. Economică, Bucureşti, 1999. Grandguillot, B. – Analyse financière, Gualino éditeur, Paris, 1999. Halpern, P., Weston, J.F.,
Brigham, E.F. – FinanŃe manageriale, Ed. Economică, Bucureşti, 1998.
Işfănescu, A. (coord.) – Ghid practic de analiză economică-financiară, Ed. “Tribuna Economică”, Bucureşti, 1999.
Işfănescu, A., Stănescu, C., Băicuşi, A.
– Analiza economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.
Lochard, J. – Les bases de l’analyse financière, Les Editions d’Organisation, 1997. Marion, A. – Analyse financière, concepts et méthodes, Ed. Dunod, Paris, 1998. Mărgulescu, D. (coord.) – Analiza economico-financiară a societăŃilor comerciale, supliment la
"Tribuna economică", Bucureşti 1994. Mărgulescu, D., Niculescu, M., Robu V.
– Diagnostic economico-financiar, Ed. Romcart, Bucureşti, 1994
Mihai, I. (coord.) – Analiza situaŃiei financiare a agenŃilor economici, Ed. Mirton, Timişoara, 1997.
Mihai, I. (coord.) Analiza asigurării şi utilizării resurselor de muncă ale agenŃilor economici, Ed. Mirton, Timişoara, 1997.
Mihai, I., Buglea A., Ştefea, P.
– Analiza financiară a întreprinderii - Îndrumător metodologic, Ed. Marineasa, Timişoara, 1999.
Morley, M.F. – Ratio Analysis, Gee&Co Publishers, Wokingham, Berkshire, 1984. Niculescu, Maria – Diagnostic global strategic, Ed. Economică, Bucureşti, 1997. Ştefea, P. – Analiza rezultatelor întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 2002. Vintilă, Georgeta –Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderilor, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1998. *** – O.M.F.P nr. 1.752 din 17 noiembrie 2005 pentru aprobarea
reglementarilor contabile conforme cu directivele europene