Copyright © 1981 by Alexandra Ripley © 1994 EDITURA ANTONIE
ISBN 973—95953—3—2
 
 JANE CLARK TWOHY
 
Ludrosul i fanfaronul Charleston… Cumplit este pedeapsa pe care singur i-a atras-o, Pe care atottiutoarea Providen a decretat-o împotriva ascunziului acestui bazilic… O, Babilon czut!
New York Independent, Februarie 1865
Dac cineva vreodat a meritat exterminarea i exilul, aceasta a fost aristocraia lipsit de principii, îndrtnic, ignorant i perfid din Carolina de Sud…
Chicago Tribune, Aprilie 1865
1
Strada larg era linitit i pustie sub soarele dogoritor. Frunzele de pe viele i pomii din grdini atârnau vlguite; nici chiar psrelele nu mai aveau putere s cânte în aerul dens, apstor. În tcerea care domneai rsunar de patru ori btile
unei pendule. Un clopot cu sunet grav btu de patru ori i o  voce puternic anun:  — Este ora patru i totu-i în ordine. Puin mai târziu se auzi un zgomot îndeprtat de copite
în galop. Paznicul din turla bisericii privi cu atenie clreul în uniform cenuie care se apropia. Îl recunoscu pe tânrul ofier Andrew Anson care se
grbea spre casa sa din Meeting Street. Era în ordine.
„8 august 1863, scrise maiorul William Ellis în micul su jurnal de buzunar. Scrisul su era precis, îngrijit conturat i uniform. Am reuit în eforturile noastre de a rmâne neobservai, defilar cuvintele dintr-o parte în alta a paginii înguste, i suntem pregtii s inem piept rzvrtiilor când acetia vor afla de prezena noastr. Ai lor
 vor fi mai muli decât ai notri, dar ne încredinm Domnului s ne ajute, pentru c avem o cauz dreapt.
 Tunul Parrott adus de noi de pe corabie are s inteasc chiar în inima Rebeliunii. Vom avea privilegiul de a spulbera în rân smâna aa-numitei Confederaii. S dea Domnul ca rana s fie mortal.”
7
 
 — Andrew! Braele lui Lucy Anson se întinser spre  brbatul ei. El o srut, o srut precipitat pe fa, ochi,  buze pân ce Lucy începu s gâfâie. Apoi îi apuc amândou mâinile într-ale lui i, cu gingie, i le duse la obraz. Ochii îi strluceau.  — Eti atât de frumoas! opti el. Ochii mari, cenuii ai Lucyei se umplur cu lacrimi de
fericire.  — Cât timp eti în permisie? întreb ea. Ar fi trebuit s-mi spui c vii ca s pot pregti totul. Nu, retrag ceea ce-am spus. Surpriza a fost minunat. Ea îi frec obrazul de pieptul lui i-i inhal mirosul. Era
îmbttor. La început nu înelese ce-i spunea Andrew. El n-avea permisie. Se oferise voluntar s duc o depe urgent de la Wilmington la Savannah doar ca s poat trece prin Charleston s-i vad soia i bebeluul. Ar fi trebuit s schimbe calul i s porneasc la drum de îndat. Probabil la întoarcere ar putea s rmân o noapte…  — Nu, nu pot s îndur asta! Lucy îi petrecu braele în
 jurul gâtului lui. Nu e frumos. Nu te voi lsa s pleci.  — Taci, iubito. Nu-mi îngreuna situata. Vocea lui era neînduplecat, vocea unui soldat.  — Voi fi asculttoare, opti ea. Vino s-i vezi fiul. Micuul Andrew dormea într-un leagn-hamac lâng
patul ei. Andrew îl vedea pentru prima oar. Se uita cu uimire la fptura ginga.  — Cred c sunt cel mai fericit brbat din lume, zise el linitit. Lucy îi strecur braele în jurul mijlocului lui.  — Eu a putea fi cea mai fericit femeie, opti ea.
 ine-m-n brae. Oh, dragostea mea, e doar or patru. Nu se va întuneca pân aproape de zece. Nu trebuie s pleci chiar imediat. Ea îi lu mâna i o duse la sân.
8
 
Maiorul Ellis citi ce scrisese, apoi ddu din cap cu mulumire. Închise jurnalul, îl puse în buzunarul pantalonilor plini de noroi i ptai de transpiraie, apoi îi îmbrc tunica din lân aspr a uniformei. Pe urm îi puse mnuile i plria. Abia putea s respire în cldura aproape tropical, dar maiorul avea sentimentul istoriei i dorea s fie îmbrcat pentru clipa destinului, îi ridic sabia, tunarii se aezar la locurile lor, aprinzând tora. Ellis arunc o ultim privire prin binoclu. Peste întinderea linitit de ap a portului, vechiul ora Charleston sclipea în unda de dogoare ca un miraj, cu casele sale înalte i înguste, ascunse în spatele obloanelor, cu zidurile în culori pastelate având un aspect decolorat i imaterial. Ridicându-se deasupra acoperiurilor de igl abrupte i ale courilor de fum, turla graioas a bisericii Saint Michael era ca o sgeat alb strlucitoare pe fundalul impozant al norilor albi prevestitori ai vijeliei ce avea s rcoreasc aerul apstor.  Turla bisericii era inta maiorului. Acesta ddu semnalul, despicând viguros aerul cu sabia. Ghiuleaua se înl peste întinderea de ape ca o cioar,
rmase o clip suspendat în punctul cel mai înalt al traiectoriei i czu lene ctre ora. Erau orele 16 i 12 minute. Proiectilul czu în mlatina ce mrginea oraul spre vest
i fu înghiit de mâlul negru-albstrui al refluxului. Maiorul Ellis înjur i refcu calculele. În clopotnia bisericii Saint Michael, Edward Perkins se
frec la ochi. Fusese paznic de zi aproape douzeci de ani i dorea s mai fie înc ali douzeci. La treizeci i opt de ani, ochii lui erau mai „ageri decât ai vulturului”, cum se scrisese despre el în Charleston Mercury. Principala lui
9
 
sarcin era s depisteze fumul, dar nu fumul alb i subire care se ridica mereu din courile buctriilor, ci trombele întunecate de fum care însemnau incendiu. Vechiul i ticsitul ora fusese distrus de foc de cinci ori de la întemeierea lui în 1670; locuitorii lui purtau în sânge amintirea, i groaza. Dar cu ochii de vultur mereu la veghe i cele dou pompe mobile de la detaamentul de pompieri de lâng docuri, locuitorii din Charleston puteau lenevi fr team în dup-amiezele de var dogoritoare, ascuni în casele lor cu obloanele lsate.  Asta era înc una. Edward Perkins se aplec în fa punându-i mâna streain la ochi. Punctul întunecat se ridic din James Island i se fcu mai mare când travers apa. Când ghiuleaua începu s cad, Edward Perkins alerga, împiedicându-se spre frânghia groas i plin de noduri care atârna de cel mai înalt clopot din clopotni. Braele lui subiri se umflar când trase de funie, apoi se întinser când uriaul clopot de bronz bascul înapoi, ridicându-l de la podea. Sunetul profund de alarm rsun deasupra oraului.
Mary Ashley Tradd „avea o mic discuie” cu Stuart, fiul ei în vârst de zece ani. Când tatl lui Stuart i fratele mai mare, Pinckney, au plecat spre Virginia la începutul rzboiului, i-au spus c va trebui s fie brbatul casei. Stuart tlmcise din aceste cuvinte c va putea s hotrasc singur, fr a cere permisiunea sau prerea mamei sale. Mary privi faa pistruiat îndârjit a lui Stuart i o
cuprinse un sentiment de disperare. El era o miniatur a tatlui su, Anson Tradd. Pân i prul îi era îndrtnic, gândi ea. Întotdeauna urâse în ascuns prul blond rocat al familiei Tradd i sperase s-i semene ei copiii Nici mcar unul dintre ei, se jeli în sinea ei. De parc n-ar fi deloc copiii
10
 
mei. Ei seamn cu Anson, chiar i micua Lizzie i sunt nepstori i încpânai ca i Anson. N-ar asculta nimic din ce le spune cineva, cu excepia lui Anson, iar acum
 Anson e mort, i dus dintre noi din pur îndrtnicie, conducând la vârsta lui o misiune a cavaleriei, iar eu am rmas singur cu o mân de servitori trândavi i cu obrznicturile de copii, fr niciun ajutor de la nimeni. Ochii ei mari albatri se umplur încet cu lacrimi care o avantajau, iar mâna ei mic i grsu se ridic s mângâie
 broa de doliu pe care o purta. Stuart îi mica picioarele continuu. Ca toi brbaii, indiferent de vârst, nu se pricepea s se poarte cu o femeie care plângea. Când clopotul de alarm începu s bat, el sri în picioare uurat:  — Uragan! ip el vesel.  — Foc! Vocea lui Mary era un scheunat înfricoat. Se îndreptar în grab spre veranda lung, strjuit de
coloane, de la etajul doi, care se întindea pe toat lungimea casei. Peste drum, pe Meeting Street, Andrew Anson înl
capul:  — Ce-i asta?  — Nimic, dragule, murmur Lucy, e doar btrânul Ed Perkins care crede c vede un foc. Ea apuc cu mâna prul des al lui Andrew i-l trase-n jos ca gura lui s-o întâlneasc pe a ei. Pretutindeni în ora obloanele se deschiser i oamenii
îi scoaser capetele afar. Adulmecau aerul i priveau în sus la cer. Nu era nimic ieit din comun. Obloanele se închiser. În afar doar de Meeting Street. Ghiuleaua czu într-una
din grdinile înconjurate de ziduri i despic o magnolie uria. Frunzele mari cdeau peste jumtate din corpul de
11
 
case, prefcându-se în spirale de un verde închis i cafeniu, dup cum se arta faa sau dosul frunzelor.  — Cum naiba? Mary Tradd se ag de mâneca fiului ei. În sus i-n jos pe strad, femei i btrâni începur s ias în
 verande. Dedesubtul lor, uile caselor se deschiser. Servitorii trimii s afle ce se petrecea se rspândir pe pavelele de granit netede ale trotuarelor i pe pavajul din pietre de râu.  — Stuart, spune-i lui Elijah s mearg s vad. Ce se întâmpl.  — Merg eu, mam.  — Nu mergi. Trimite-l pe Elijah. Dar Stuart plecase deja.
Pe James Island, maiorul Ellis îi coborî binoclul i zâmbi pentru prima oar dup o sptmân.  — Ghiuleaua aceea aproape c a nimerit acolo, biei. Ceva mai mult pulbere la urmtoarea i am putea distruge
 vârful turlei. Un glon îi uier pe lâng ureche i el se feri instinctiv. Lupta începuse la fortificaiile pe care oamenii si le ridicaser în jurul amplasamentului. Maiorul ascult atent. În urma pocniturilor stridente ale putilor, putea auzi
 bubuitul grav al tunurilor de pe corbii. E bine pentru  Amiral, gândi el. Cât timp va ine Fort Johnson sub  bombardament, rebelii nu-i pot trimite prea muli oameni pe urmele noastre. La corpul pompierilor, cpitanii ddeau comenzi ipând
la cei care înhmau caii i verificau echipamentul pompelor. Cel mai tânr dintre ei porni calare pe cel mai iute cal
pân la Saint Michael.  — Unde e? strig el cu mâinile pâlnie la gur. Edward Perkins îi agit înnebunit braele i se duse
înapoi la frânghia lui. Biatul strig din nou. Neprimind
12
 
niciun rspuns, se ls jos de pe cal i intr în goan pe ua ce ddea spre scrile înguste de fier care urcau în spiral. Mai departe, pe Meeting Street, se adunase o mulime de
oameni. Se învârteau în faa unei pori înalte din fier forjat cu model foarte complicat, privind iscoditori înuntru printre arabescuri.  — Trznet trebuie s fi fost, ziser cei din fa, opunând rezisten celor ce-i împingeau din spate. În spatele porii, formele geometrice precise ale grdinii erau aproape intacte.
 Alei din crmid roz-pal se intersectau formând cinci romburi. Modelul era repetat pe zidul din spate, de piersicii pe spaliere. Trandafirii târzii de var se învlmeau pe straturile de lâng peretele de la sud. Cele patru romburi de la coluri erau acoperite cu iarb,
fiecare având în mijlocul lui o magnolia impozant. Numai c întrunul rmsese doar un trunchi sfrâmat, cu crengile uriae prvlite în jurul lui, unele întinzându-se peste gardul viu, strivit, pân pe alei. Clopotul de alarm continua s bat, dar în ora nu se
tia de ce. În câteva case dangtul îi trezi pe copii din somn înteind zgomotul cu ipetele lor. În alte case, oamenii s-au dus înapoi la ferestre încercând din nou s afle cauza. Nu era nimic de vzut.
Pe James Island, oamenii maiorului Ellis erau puternic hruii de atacurile confederaiilor. Unul dintre tunari, împucat, czuse pe spate i tragerea încet pân fu luat de acolo. În sfârit fu adus un înlocuitor înspimântat. Maiorul arta la fa ca un apoplectic. Foc! strig el.
Când ghiuleaua se afla înc în aer, vechiul orel reveni la via. Tânrul pompier âni prin ua lateral a bisericii
13
 
Saint. Michael ipând:  — Yankeii! Bombele yankeilor!  Vocea i se pierdu în dangtul clopotului. Alerg spre mulimea care se îndeprta fr int de gardul grdinii.
 Agitaia lui atrase atenia tuturor. Câiva biei din mulime se uitar în sus, tocmai la
timp, ca s vad ghiuleaua. Aceasta lovi un grajd de pe Church Street, un corp de cldiri în partea de est. Copiii sreau de pe un picior pe altul, pe jumtate înspimântai, pe jumtate surescitai de agitaia momentului.  — Yankeii! urlar ei. În câteva clipe, cineva din mulime deslui cuvântul i-l transmise mai departe cu înflorituri.  — Vin Yankeii! Au trecut de forturi! Oamenii se împrtiar în toate direciile, ciocnindu-se
unii de alii, împingându-se i ipând cuprini de panic. Unul din caii de trsur din grajdul de pe Church Street
avea o colic. Grjdarul începuse s-i pregteasc un terci cald doar cu câteva clipe înainte ca ghiuleaua s fac ndri acoperiul din igl. Flcruia pâlpâind de sub cazan izbucni într-o limb de foc din cauza suflului de aer neateptat. Ea aprinse paiele proaspt aternute în box. Caii, ieii din mini, se ridicar în dou picioare i lovir uile boxelor, dar erau bine zvorâte. Grjdarul nu-i putea scoate; fusese lovit în cap de ghiulea. Nechezatul sfâietor al cailor în flcri îi aduse în fug pe
servitori, dar era deja prea târziu. Flcri uriae izbucnir din fiecare u i fereastr a grajdurilor. Mnunchiuri de paie aprinse ânir prin sprtura din acoperi i se împrtiar peste strada îngust, czând deasupra oamenilor care fugiser din case la auzul cumplitelor sunete. Mirosul îneptor de lemn ars fusese acoperit de mirosul
14
 
greos de carne ars. Acesta plutea deasupra strzii înguste, neputând s se ridice din cauza fumului tumultuos. Pretutindeni se auzea nechezatul cailor. La fiecare cas de pe strad, grjdarii încercau s scoat caii afar în siguran, dar animalele înspimântate opuneau rezisten lasoului. Copitele lor loveau amenintor aerul.  — Unde-i afurisita aia de pomp de incendiu? zbier un
 btrân cu barb alb din cadrul uii lui. i pentru ce mai pltesc detaamentul de pompieri? Se înhmar caii la pomp, echipa se pregti
nerbdtoare de drum. Dar biatul care plecase dup informaii pentru localizarea focului – înainte s existe foc se afla la o deprtare de jumtate de mil, trecând în galop de pe o strad pe alta strigând „Yankeii”, celor ce apreau la ferestre de-a lungul drumului lui. Sdea panic în urma lui. Oameni negri i albi ddeau
nval afar din casele lor punându-i întrebri clreului care se fcea nevzut, iar atunci când acesta nu le rspundea, i le adresau unii altora. Focul se rspândea. Pompele de incendiu împotmolite în
mulimea frenetic nu puteau ajunge la el.  — Stuart! Mary Tradd se’ aplec peste balustrada
 verandei, cutând cu privirea capul rocat al fiului ei în  vârtejul de dedesubt.  — Stuart! în spatele ei, Lizzie în vârsta de trei ani nu-i gsea locul în strânsoarea neînduplecat a doicei sale, Georgina. Fusese trezit din somn i era speriat de tulburarea nefireasc. Începu s plâng i Georgina o trase la pieptul su ca o pern. O tânguire general de team se ridica din mulimea de
pe Meeting Street. Toate feele se ridicar în sus, i vzur  bila neagr care cdea spre ei. Mulimea se împrtie
15
 
ipând. Ghiuleaua brzd pavajul i rmase înfundat în movilia dintre cele dou mormane cenuii.  Andrew Anson aproape se împiedic de ea când iei în fug din cas. El încerc s-o opreasc pe una din fetiele de culoare care treceau în fug smiorcindu-se dar ea îl împinse brutal. Andrew plonj în mijlocul mulimii.  — N-am tiut c Andrew Anson este acas, îi spuse ea Georginei. i-l aminteti pe Andrew. Tatl lui e vr de-al doilea cu domnul Tradd? Pinckney a fost cavaler de onoare când Andrew s-a însurat cu Lucy Madison. Lucy apru în veranda de la etaj, înfurat într-un
halat mototolit. Mary chicoti i-i întoarse ochii spre Georgina care nici nu observ. Apoi îi fcu lui Lucy semn cu mâna. Dar nici Lucy nu rspunse. Ea-l urmrea cu privirea pe Andrew. Un huruit puternic umplu aerul. Toi se uitar în sus.
Cerul era acoperit de fumul gros, îneccios care se ridica din cldirea de alturi. Nimeni nu putea s vad fulgerele. În zgomotul tunetului li se pru c aud artileria. Mary Tradd pi furioas pe verand.
 — Unde-o fi i Stuart sta? Deodat apru, mergând pe zidul care strjuia drumul. O vzu pe mama lui i rânji, zâmbetul lui era foarte alb pe chipu-i mânjit.  — Alarm fals, mam; strig el vesel. Yankeii n-au rzbtut de loc; au doar un tun pe James Island i asta nu pentru mult timp. Îi meninu echilibrul cu braele întinse când pi pe zidul spre Meeting Street. Apoi se aez
 blbnind picioarele i le strig vestea oamenilor care alergau jos pe drum.  — Ce-i cu focul? strig Lucy Anson, Stuart! Hei, uit-te aici. Ce este cu focul?  — A, bun, Lucy. Ce mai faci?
16
 
 — Focul, Stuart.  — E minunat. Am fost acolo. Dumnezeule, se înlau scânteile de parc era în 4 Iulie. Dar pompele l-au dovedit. Îl
 vor stinge în curând. Stuart era vdit dezamgit. Lucy slbi strânsoarea degetelor pe balustrada verandei.
Poftim, îi zise pentru sine, vedei ntrilor, v-ai speriat pentru nimica toat. Andrew nu va fi prins de niciun
 Yankeu, preioasa lui depe este în siguran i nici mcar nu va întârzia. i chiar dac va întârzia, va avea mai multe
 veti decât conineau documentele lui. El va putea s spun tot despre tunul pe care l-au bgat Yankeii în mlatin. Pentru asta merit, cu siguran, s mai atepte o or. Privi cu dispre agitaia din strad. Toi ignorau strigtele
lui Stuart. Gâte, gândi ea. Toat forfota asta. Mai bine s-ar fi dus la casele lor. Pe urm îl zri pe Andrew ceva mai încolo. El îi ddea pe oameni în lturi, croindu-i drum spre cas. Lucy îi duse mâinile în pr aranjându-i cârlionii ciufulii în jurul feei zâmbitoare. Când ajunse mai aproape, Andrew îi duse mâinile
pâlnie la gur i-i strig:  — Nu te teme, totu-i în ordine! Lucy ddu din cap în semn c a îneles. Oamenii din preajma lui se oprir i, apropiindu-se de
el, îi puser întrebri. Uniforma îi ddea credibilitate:  Andrew deveni centrul unui mic grup de oameni, apoi al unuia mare. Curând acetia se dispersar cltinând din cap evident ruinai de panica lor. Fusese o bubuitur de tunet. Ploaia începu îndat s cad potop. Oamenii se desprir i începur s alerge spre cas.  Andrew fcu la fel. Lucy, aprat de acoperiul verandei râdea de sforarea lui de a ajunge la adpostul copacilor care strjuiau trotuarul. Ea nu vzu ghiuleaua neagr pe
17
 
cerul dintr-o dat-nnegurat. Cderea acesteia trecu neobservat de oamenii care fugeau s se adposteasc de ploaie.  Aceasta bubui strident când czu pe porticul de mahmur al casei Clay. Pentru o clip Lucy îi întoarse capul de la Andrew, temându-se de fulger. Achii de marmur alb se împrtiar ca un halou în jurul intrrii de sub portic. Apoi încet, pru atât de încet, cele dou coloane dorice se înclinar, îndeprtându-se una de alta.  — Nu! zbier Lucy. Andrew! Cu capul aplecat în ploaie, Andrew privi în sus spre soia
lui în timp ce continua s alerge. Mai mult simi decât vzu umbra coloanei. Încerc s alerge mai repede. Dar o greutate copleitoare îi lovi spatele proiectându-l în fa. Se trezi cu faa într-o bltoac. Încerc s se rsuceasc într-o parte, dar nu putu s se mite.
Georgina le conduse pe Lizzie i pe mama ei înuntru de îndat ce primele iroaie de ploaie începur s cad. Stuart,
 bucurându-se de aceast agitaie – edea nepstor ca un zeu Pan rocat i zâmbitor. Când stâlpul czu peste Andrew, pe faa lui înghe bucuria uitrii de sine. Sri jos i alerg pe aleea dintre case care ducea la Church Street. Doctorul Perigru fusese acolo doar cu puin înainte, îngrijind rnile pompierilor. Se întoarse împreun cu doctorul. Btrânul gâfâia din
pricina grabei cu care fcuse acest drum scurt. Lucy edea în balt cu capul lui Andrew aezat în poal. Trupul ei era aplecat deasupra lui aprându-l de urgia ploii. La picioarele lui, oamenii legau frânghii în jurul coloanei de marmur care i se prbuise peste picioare. Erau servitori de la casele învecinate, condui de Jeremiah, majordomul lui Andrew. Pe obrajii lui Jeremiah, lacrimile se amestecau cu ploaia.
18
 
Doctorul Perigru ascult btile inimii lui Andrew i-i privi de aproape faa cenuie.  — Ai dureri mari, fiule?  Andrew scutur din cap i încerc s zâmbeasc.  — Sunt foarte speriat, totui.  — Te vom îngriji bine. Doctorul se îndeprt ca s supravegheze ridicarea stâlpului.  — Oh, Andrew, te chinuieti mult? Te doare?  — Nu, iubito, zu c nu m doare. Sunt doar îngrozitor de ud. i tu la fel. N-ar fi trebuit s iei afar în ploaie.  Trupul lui Lucy era scuturat de suspine. Îi întoarse faa spre umr.  — Linitete-te, acum, linitete-te. Nu mai plânge. Vrei s-i spun ceva amuzant? Lucy îi înghii lacrimile, respirând adânc. Încuviin din
cap.  Vocea Doctorului Perigru era în surdin, dar clar.  — O s numr. Când voi spune trei, tragei în sus de frânghiile alea. i am spus clar, în sus. Nu-l târii.  Andrew strânse tare mâna lui Lucy.  — Pun pariu c nu tii cum îi spun ei tunului, zise el. Nu tiu de la cine a pornit, dar e de un umor tipic soldesc. I-au spus „Îngerul Mlatinii”.  — Trei!  Andrew i Lucy se inur unul de altul. Capul Doctorului Perigru apru deasupra lor.
 — Nu-i deloc atât de ru pe cât ar fi putut s fie, mi  biete. Era o uurare neîndoielnic în vocea lui. Lucy se simi de parc inima i-ar fi fost eliberat dintr-o menghin.  — Acum, s-ar putea s te doar al naibii de ru – îmi pare ru, Lucy – când o s te micm. Dac te doare, rcnete. Nu-i nevoie s faci pe eroul. Btrânul îngenunche
19
 
lâng capul lui Andrew. Îi petrecu braul pe sub umerii lui i-i ridic suficient pentru a o elibera pe Lucy.  — Dumneata intr în cas, tânr doamn, i pune s faci o sup fierbinte. Scoate i rachiul. i eu i soul dumitale o s avem nevoie de nite rachiu.  — Jeremiah, tu apuc-l de mijloc, ordon doctorul Perigru, iar tu, Jubilo, ia-i picioarele. Când spun „ridicai”, îl luai frumos i încet… Ridicai… acum ducei-l în cas. Cum te simi, Andrew?  — Doctore, nu simt nimic. Absolut nimic.
Pe James Island, maiorul Ellis tropia furios prin apa care se strânsese în mijlocul amplasamentului.  — Fir-ar a naibii de ploaie! Nu putem face nimic cu pulberea ud. Biei, inei-i doar la distan pe rebelii aia i
 vom încerca din nou mâine diminea. Un biet foc. Fir-ar s fie. N-am fcut nicio stricciune mai ca lumea. De partea cealalt a portului, un fulger ilumin turla bisericii Saint Michael.  — Fir-ar s fie, zise maiorul.
2
Îngerul Mlatinii începu din nou s bombardeze în zori, dar de acum oraul era pregtit. Toat seara, ofierii Confederaiei merser din cas în cas, linitindu-i pe locuitori i sftuindu-i ce msuri s ia împotriva focului i a grinzilor în cdere. Când bombardamentul reîncepu, lucrul acesta fu privit cu mânie i curiozitate, dar nu cu panic.
20
 
Curând, oamenii se strânser în verande i pe acoperiuri, urmrind irul de bile masive din fier care se ridicau, se opreau, apoi cdeau în zona din jurul bisericii Saint Michael. Când, pe la mijlocul dimineii, istovit, îngerul Mlatinii explod, tocmai pe când trgea a treizeci i aptea salv, strlucirea orbitoare fu vzut de toi cei care priveau spectacolul. Sunetul exploziei se rostogoli pe deasupra apei spre ora, unde se fcu ecoul uralelor mulimii. Într-o or, figurile cunoscute ale bieilor de cas ai
familiei Brewton, în vestele lor cu dungi roii i negre, zoreau prin tot oraul. Scrisul aproape ilizibil al lui Sally Brewton se lbra pe bileelele pe care le duceau: „Venii la ora patru s servim ceaiul în salon”. Sally Brewton era o femeie micu, trecut de treizeci de
ani. Avea o figur de biat i o fa mic, ca de maimu. Ochii ei scânteietori i inepuizabila-i buntate i-au furat inima lui Miles Brewton, atunci când toate frumuseile încercaser i dduser gre. Mai târziu în numeroasele lor cltorii în Europa, Asia i Africa, ea captivase atenia tuturor. Petrecerile ei erau renumite prin pecetea pe care i-o punea gazda, care era descris cu admiraie ca fiind o „original”. Fiecare doamn din Charleston, care nu era în mare doliu, pornea spre casa familiei Brewton imediat dup ora patru, curioas s afle ce mai inventase Sally. Caleti i trsuri cu un cal blocau King Street pe o mare distan, aducându-i pe rând pasagerii. Întârzierile nu fceau decât s sporeasc nerbdarea oaspeilor. Ei nu erau dezamgii. Când intrau în salonul de o
frumusee auster tipic secolului optsprezece, o gseau pe Sally aezat la o mas mare de ceai situat aproape în mijloc. Razele soarelui cdeau asupra ei prin gaura din tavan învluind-o într-un nimb strlucitor. Serviciul
21
 
georgian de argint pentru ceai reflecta strlucirea soarelui la fel ca i prismele de cristal ale candelabrului ce atârna amenintor aproape de gaur. Sally purta o rochie alb de
 batist, ca s mreasc efectul. Pulpanele ample, ale rochiei preau s adune lumina. Picioruele ei delicate, care constituiau principala ei mândrie, erau nemaipomenite în condurii din satin rou cu cataram cu diamante. Ele se odihneau stând unul lâng altul pe movila întunecat de sub mas unde se afla încastrat ghiuleaua tunului.  — Intr, striga Sally când oaspetele aprea în u. Srbtorim un moment istoric. Am spus întotdeauna c repetiia e plictisitoare. Acum gsesc c e mai interesant. Doamnele vociferau, se entuziasmau, râdeau. Toat
lumea tia c în timpul Rzboiului de Independen, o  bomb a englezilor czuse în casa Brewton, cât pe ce s nimereasc candelabrul Waterford care era una dintre comorile ei. Bomba Yankeilor urmase exact aceeai traiectorie ca i predecesoarea ei.
Fiecare oaspete pleca de la ceaiul lui Sally Brewton, simindu-se mai bine decât se simise de o lung bucat de
 vreme. Buna ei dispoziie era întotdeauna contagioas, dar aceast petrecere avea un efect mai profund i de durat.
 Toi erau rude de sânge sau prin alian cu familiile din Charleston care se stabiliser în ora înainte de revoluie.
 Toi tiau episoade din istoria familiei acelor zile, transmise, precum argintria i tablourile din generaie în generaie.
 Trebuie reamintit c oraul Charleston mai fusese asediat. Fusese chiar capturat i ocupat. Dar englezii fuseser înfrâni, stricciunile reparate, viaa de dinainte restabilit. Cu excepia unor inconveniente trectoare, oraul îi pstrase în cursul timpului menuetul lui deosebit de civilizat i aparte. Nu era absolut niciun motiv de
22
 
îngrijorare. Rzboiul acesta se va sfâri i el într-o zi. Casa familiei Brewton, la fel ca i celelalte case avariate, va avea petice pe ici pe colo, dar în câiva ani ele se vor estompa. Papucii cei roii ai lui Sally erau mai importani decât un
regiment. În lunile care urmar, locuitorii Charlestonului aveau
nevoie de toate asigurrile pe care le puteau strânge. Rgazul de dup moartea îngerului Mlatinii fusese scurt. Descoperind vulnerabilitatea insulelor care înconjurau portul, forele unioniste au mutat amplasamentul tunurilor dintr-o insul în alta. James, Johns, Yonges, Wadmalaw, Folly – fiecare insul deveni o ameninare pentru ora. Ghiulelele de tun de tip nou, cu miezuri explozive, cdeau în locul ghiulelelor de fier trimise de îngerul Mlatinii. Apoi au adugat proiectile explozive cu o putere de distrugere de o sut de ori mai mare decât tot ce cunoscuse vreodat Charlestonul.  Tunurile moderne aveau i o raz de aciune mai mare. Familiile s-au mutat în oraul de sus peste Broad Street pentru a scpa de bombardamente. Trebuir apoi s se mute din nou, peste Calhoun. Unii au plecat spre oraele situate în interiorul rii, unde aveau prieteni sau rude care s-i primeasc. Pe la sfâritul lui noiembrie, toi cei rmai în Charleston se îngrmdiser pe o suprafa de o mil ptrat în marginea cea mai de nord a oraului. Cea mai mare parte a Charlestonului era pustie, lsat prad proiectilelor uiertoare care cdeau zi i noapte.
Emma, impuntoarea mam a lui Andrew Anson, trimisese caleaca s-l aduc „acas” în ziua urmtoare accidentului. Lucy îl urmase în trsura ei cu un cal, împreun cu copilul i doica. Emma transformase casa ei mare de pe Charlotte Street în infirmerie. O îngrijire
23
 
corespunztoare, zicea ea, îl va tmdui i-i va reda capacitatea de a-i folosi picioarele. Când începu exodul dinspre oraul de jos, Emma refuz s-i gzduiasc pe numeroii ei veri. Nu primi nici chiar familia fratelui ei.
 Andrew avea nevoie de linite i tihn.  Vecina ei, Julia Ashley, nu avea nicio astfel de scuz.
 Julia era o domnioar btrân, trecut bine de patruzeci de ani. Ea locuia singur într-o cas mare din crmid pe care o motenise la moartea adoratului ei tat, în urm cu zece ani. Purta doliu din acea zi. Julia nu avea niciun frate. Singura ei sor era Mary Tradd, mai tânr decât ea cu opt ani i exact opusul ei în toate privinele. Mary era cea mai frumoas dintre ele; delicat, plinu,
feminin, cu prul negru cârlionat i ochii mari, albatri. Casa fusese plin de amorezii ei din momentul când i-a fcut debutul în societate i pân în ziua când, dintre toi îl alesese pe Anson Tradd. Casa rsunase de râsul lui Mary, de strigtele ei de bucurie i de izbucnirile ei în lacrimi. Pentru Julia, resemnat cu amrciune s-i duc soarta de una singur, cei doi ani cât Mary fusese curtat, au fost o adevrat agonie. Dup ce Mary s-a mutat la casa ei, Julia putuse pentru
prima oar s dispun de locuin dup bunul plac. Fr gingia lui Mary ca termen de comparaie, trupul înalt, subire, al Juliei i figura osoas erau aproape frumoase. Rarele i panicele ei comentarii erau ascultate i apreciate. Îi fcuse un cerc de prieteni care erau interesai de literatur, tiin i istorie natural; cltorise; sponsorizase orchestra simfonic i avea cea mai bun loj la teatru. Când ajunsese la vârsta de patruzeci de ani, Julia era o femeie distins i fericit.  Acum existena obinuit a Juliei era spulberat de
24
 
zgomotoasa sosire a surorii ei, a copiilor i servitorilor acesteia. Mary deschise camerele prfuite de la etajul al doilea pentru Lizzie, Stuart i Georgina, se duse înapoi în
 vechea ei camer i domina casa aa cum fcuse întotdeauna. Julia începu s aib migrene. Peste tot prin vecini, celelalte familii deschideau
camerele închise i fceau unele adaptri. Pentru cei mai muli dintre ei era uor, chiar normal. Se apropia Crciunul i ei avuseser întotdeauna casa plin de musafiri în acel moment al anului. Charleston era un ora social; oamenii gseau tot timpul
ocazia unor petreceri mari i mici. De la Crciun pân la sfâritul lunii ianuarie era perioada cea mai aglomerat. În anii obinuii, oraul oferea concerte susinute de orchestre din Londra, piese de teatru la Dock Street Theater, interpretate de companii teatrale în turneu, cu actori renumii, baluri pregtite cu grij i supeuri în trei sau patru seri pe sptmân. În ianuarie urmau distracii la cluburile luxoase cu vedere spre hipodrom, când proprietarii mizau mii de dolari pe caii care le purtau culorile. Timp de cinci sptmâni în fiecare an, cel mai vesel ora din America se afla în perioada lui cea mai extravagant, cea mai expansiv. Din pricina rzboiului petrecerile se împuinaser. Dock
Street fusese închis; la fel i pist hipodromului; i nu va mai fi nici bal de Saint Cecelia, unde tinerele erau prezentate în societate. Dar aerul de srbtoare era la fel de pregnant ca întotdeauna. Poate chiar mai pregnant. Era important ca spiritele s fie inute treze în ciuda întreruperii dictate de rzboi.
La 20 decembrie, Mary Tradd intr pentru un moment în salon i imaginea de acolo o fcu s simt în corp o
25
 
cldur de mulumire. În luna aceea Yankeii scufundaser trei corbii care forau blocada, dar a patra, o nav îngust i rapid scpase de tunurile lor. Printr-un mare noroc, aceasta avea tocmai încrctura care o interesa pe ea cel mai mult. Cadourile de Crciun ale copiilor. În ambalaj strlucitor, erau aranjate în form de piramid pe pervazurile late ale ferestrelor.  — Dom’oar Tradd! Mary tresri. Fusese aa de absorbit, încât nu auzise paii lui Elijah. Când îi vzu faa îi puse mâna pe inim. Buza lui tremura, ochii îi erau mrii de team. În mân avea o telegram. Totul era exact la fel ca în urm cu optsprezece luni când sosise vestea morii soului ei. Mary gemu. Înfc hârtia subire din mâna lui Elijah i o rupse ca s-o deschid. Pe urm izbucni în lacrimi.
 — E în ordine, suspin ea. Am fost aa de speriat. E-n ordine, Elijah. E de la domnul Pinckney. Va veni acas înainte de Crciun. Spune-le tuturor.
Pân seara, toat lumea din ora aflase vestea cea bun, i toat lumea era încântat, Pinckney Tradd era un favorit al tuturor. Ca biat fusese nestpânit, dar niciodat ticlos. Prul
lui blond rocat era ca un far luminos pentru ceilali biei pe care-i cluzea la tot felul de isprvi – crat, înot, expediii de explorare, concursuri de brci, curse de cai i încercri de fumat i but. Avea minte bun, dar nu voia s i-o foloseasc pentru învtur, preferând s-i petreac timpul prin grajduri decât în slile de clas, spre disperarea învtorilor lui care-i smulgeau prul i care-i ddeau duhul în faa scuzelor lui batjocoritoare. Pinckney era neasculttor, dar niciodat viclean. Îi recunotea greelile i-i primea btaia cu bul fr crâcneal.
26
 
Defectul lui cel mai mare era c se înfierbânta repede. Se potolea la fel de repede pe cât se aprindea, dar era cumplit când starea aceasta era de durat. Crescând, învase s se stpâneasc, iar bunele maniere dobândite prin educaie îl fceau s-i ascund pornirile interioare. Putea s fac haz când întâmpina un obstacol, dar numai prietenii cei mai apropiai tiau ce furtun se ascundea sub chipul devenit deodat palid i în spatele ochilor albatri înnegurai. Era un animal bine dresat, puternic din punct de vedere fizic, dar având aerul de lâncezeal care era la mod. Trupul lui sprinten, musculos putea s ridice un copac czut. Era clreul i dansatorul cel mai bun din Carolina de Sud. Spre marea desftare a mamei lui, Pinckney a crescut i
s-a fcut frumos. Era mereu bronzat din cauza vieii în aer liber i, spre deosebire de majoritatea rocovanilor, nu se pistruiase. Pielea lui ars de soare ddea un aer romantic feei înguste, cu oase fine. Nu purta barb i musti. Spre oroarea lui Pinckney, prul de pe fa era brun i nu putea purta barb, ca majoritatea brbailor, fr s par ridicol. Când zâmbea, ceea ce se întâmpla des, gura lui cam
mic i cu buze subiri se lrgea surprinztor, dând la iveal nite dini mari, albi, cu o strungrea mic la mijloc. Ochii lui strlucitori scprau maliios. Sally Brewton i-a pus numele de Apollo i toate doamnele din Charleston au încuviinat. Tatl lui se amuza vzând c acest lucru nu fcea nicio impresie asupra biatului. În vara când a împlinit aptesprezece ani, Pinckney a
fost trimis la Oxford. Era de ateptat c, asemenea altor  biei din Charleston i a predecesorilor lor, el va putea obine o diplom fr probleme prea mari, urmând apoi s fac Grand Tour-ul, dar anul urmtor Carolina de Sud a secesionat din Uniune i Pinckney s-a întors acas.
27
 
 Acumulase o spoial de cunotine despre Shakespeare, îi fcuse muli prieteni i, în mod incontient, prinsese un accent englezesc amestecat cu vorbirea trgnat din sud. În mai 1861 plecase clare alturi de tatl su s se alture
 voluntarilor lui Wade Hampton. De atunci nu mai trecuse pe acas. În aproape toate casele, oamenii îi aminteau cu
afeciune escapadele lui Pinckney din vremea copilriei i relatau ce auziser despre curajul lui în rzboi. Primise comanda propriei trupe de cavalerie; se spunea c Generalul Lee îl numise „centaurul”. În multe case mamele priveau cu ochi critic
îmbrcmintea, înfiarea i atitudinea fiicelor lor. Pinckney avea acum douzeci de ani i motenise plantaia i averea familiei Tradd. i toat lumea tia c un erou întors din ororile btliei era sensibil la o voce blând, plcut i la un chip frumos.  Acas la Emma Anson, Andrew fu pentru prima oar cu adevrat vesel atunci când afl vestea sosirii lui Pinckney. El i Pinckney crescuser împreun, inseparabili i erau cei mai buni prieteni. Avusese chiar dubii dac s-i cear lui Lucy s se mrite cu el, pentru c acest lucru însemna s nu plece la Oxford cu Pinckney. Dar ochii cenuii ai lui Lucy, l-au atras mai mult decât învtura. Anticipând sosirea lui Pinckney în casa de alturi, Andrew puse s-i mute mobila în camer! Divanul pe care-i petrecea viaa, a fost pus lâng fereastra ce ddea spre intrarea casei Juliei. În camera ei, aflat alturi, Lavinia, sora lui Andrew, în
 vârst de aptesprezece ani îi freca obrajii cu o bucat de flanel roie umezit. Îl divinizase pe Pinckney de când putea s-i aduc aminte. Ascuns printre batistele brodate din comoda ei, cel mai preios talisman al Laviniei era un
28
 
ervet pe care-l folosise Pinckney. Câteodat îi încuia ua i ducea ervetul la buze în timp ce se întreba cum e s fii srutat.
 Acas la Julia, Mary era ca o tornad dând servitorilor ordine contradictorii, deschizând cuferele în care Pinckney îi inea lucrurile i dând nval la buctrie s-i reaminteasc buctarului Juliei c Domnului Pinckney îi plcea untul cu sare i c prefera ceaiul cafelei. Ca i
 Andrew, Stuart se post lâng o fereastr. Pinckney era idolul lui. Pân i Julia îi pierduse stpânirea de sine. Pinckney,
pe atunci având doar ase ani, îi cucerise inima pentru vecie când a fost de prere c mama lui ar trebui s-i dea Juliei toate inelele ei pentru c mâinile mtuii erau lungi i graioase pe când ale lui Mary erau grase. Ea aerisi camera tatlui ei care era întotdeauna inut închis i îi spuse lui Elijah s o aranjeze aa cum îi plcea lui Pinckney s arate camera lui. Singura persoan nemulumit era Lizzie. Ea era
 buimcit de toat acea tevatur. Oricât încerca nu-i putea aminti nici de fratele, nici de tatl Ei. tia doar c Georgina o trsese mai tare ca de obicei când o pieptnase i c nimeni nu prea s aib timp s-i admire ppua pe care o primise luna trecut la cea de-a patra aniversare a ei. Ppua avea cizme negre i strlucitoare pe care le putea încheia ea singur cu ireturile. Dup patru zile de când i se tot spunea s nu stea în drum, în timp ce se fac pregtirile pentru Pinckney, Lizzie se hotrî s fug de acas. Pi curajoas pe poarta din fa i merse pe strad pân la col. Se ghemui dup o tuf de nalbe care cretea în grdina familiei Wilson chiar lâng trotuar i se gândi încotro s o ia. O umbr se proiect asupra ei i o voce grav îi spuse
29
 
 bun ziua. Lizzie se strânse în boschet. Strinul se aplec i se aez pe trotuar.
 — Bun ziua doamn, zise el. Caut casa domnioarei Elizabeth Tradd. Lizzie se încrunt neîncreztoare.
 — N-am voie s vorbesc cu strinii.  — Acesta este un lucru. Foarte înelept, zise omul. Dar noi nu suntem tocmai strini. Îi place s te joci de-a ghicitul? Fetia se strecur afar din adpostul boschetului, îi
plceau jocurile. Doar c în ultima vreme, toi fuseser prea ocupai ca s se mai joace cu ea. Se uit cu precauie la strin.  — Ce fel de joc de-a ghicitul? întreb ea. Brbatul zâmbi.
 — Nu unul chiar aa de greu. Trebuie s te uii la mine i s încerci s-i închipui cine ar putea fi brbatul rocovan, cu faa murdar care întreab de domnioara Elizabeth Tradd, ndjduind s nimereasc la o petrecere cu ceai. Lizzie se ddu înapoi i privi fix. O parte nedesluit a
memoriei ei se limpezi.  — Pinny! Braele ei se încolcir în jurul gatului lui. Te iubesc!  — Sunt aa de bucuros. Te ador. Cu o micare lin, Pinckney se ridic, inând-o pe Lizzie cu un bra. Începu s mearg spre casa Juliei.  — Stai, strig Lizzie. El se opri i rmaser un moment tcui.
 — Fugeam de acas, mrturisi Lizzie.  — M bucur c te-ai rzgândit.  — Nu m spui?
30
 
 — Nu te spun. Dar va trebui s dai o petrecere în camera ta pentru mine.  — Oh, o s dau, Pinny. Hai s ne grbim. Pinckney începu s alerge. Lizzie ipa de bucurie. Când o apuc spre poarta Juliei, o învârti pe Lizzie în
cerc. Fetia era extaziat.  — Pinny! strigtul lui Andrew rsun puternic. Pinckney se întoarse i surâse spre capul blai care ieea afar pe fereastra casei vecine.  — Bun, Andrew. Am o treab cu aceast domnioar: i apoi sunt gata.
3
În cas, Pinckney fu asaltat de familie, i de servitori,  — Bun, bun! strig el râzând. Lsai omul s-i trag sufletul. Vrei? Crciun fericit! În ciuda protestelor lui Mary, el insist s-i bea ceaiul
în camera de joac. Mary, Julia i Stuart se trezir stând  jos, în timp ce Lizzie le servea cecuele, cât o castan de mici, umplute cu ceai adus de Georgina. Dup ce s-a golit ceainicul, i toat lumea avusese
ocazia s vorbeasc, Pinckney se întinse i csc.  — Ceea ce-mi doresc mai mult pe lume e o baie i nite haine curate. Trenul la cred c a fost un vagon de vite. Lu mâna mamei sale într-a lui. Apoi va trebui s merg s-l vd pe Andrew. Ce face el? Mary strânse cu putere mâna lui Pinckney.
 — Andrew face bine, minunat, spuse ea. Totdeauna atât
31
 
de vesel i fericit.  — Îneleg, zise Pinckney, calm. Strânse mâna mamei sale, apoi i-o retrase pe a lui. S vedem ce-i cu baia aia.  — E gata, dom’ Pinckney. În camera lui dom’ Ashley.  — Îi mulumesc Georgina. Îi mulumesc mtu Julia.
 Am dorit s dorm în patul mare al bunicului de când m tiu.  — Nu pleca Pinny, glasul era tânguitor. Pinckney îi srut surioara.
 — M întorc repede. i atunci am s-i citesc o poveste.
Când termin îmbiatul i îmbrcatul, Pinckney se simi gata s fac orice. Chiar i vizita la Andrew. Mama îi scrisese despre accident i el încercase s-i scrie lui Andrew, dar nu gsise cuvinte. Vzuse muli oameni rnii, chiar omorâi, dar nu s-a putut obinui cu asta niciodat. i
 Andrew era cel mai bun prieten al lui. Umplu o tabacher cu trabucuri subiri, o strecur în buzunarul special i coborî în fug scrile.  — M întorc curând, strig el pentru oricine l-ar fi ascultat. Btu la ua din fa a casei familiei Anson, încercând
s-i aminteasc cum se numea majordomul Emmei Anson. Când ua se deschise fcu ochii mari. i-o amintea pe Lavinia cu codie i cu couri roii
dizgraioase pe fa. Fata care se afla acum în faa era de o frumusee care-i tia respiraia. Prul strlucitor cobora din cretet în bucle bogate de aur încadrând o fa în form de inim cu nsuc obraznic, buze roii crnoase i ochii deprtai, de culoarea cerului într-o zi rece de iarn. Pielea ei ca de porelan era alba ca laptele cu excepia bujorilor roz care-i colorau obrajii.  — Intr, spuse ea, i se ddu înapoi în semn de
32
curtoazie. Pinckney pi în hol i se înclin.
 — Lavinia? Srbtori fericite! Lavinia se ridic din reveren i zâmbi. La colul gurii îi apru o gropi.
 — Ce plcere s te vd, Pinny. Avea o voce blând, aproape optit. Andrew te ateapt. Te conduc. Pinckney o urm pe scri, remarcând talia delicat
încins cu o cingtoare din mtase strvezie în culori irizante. Cu dou trepte mai sus decât el, Lavinia avea capul la acelai nivel cu al lui. Prul blond împrtia miros de iasomie. Pluti prin hol spre camera lui Andrew, fonindu-i
fustele.  — Andrew, dragule, Pinny a venit. Când se ddu înapoi, îi strânse crinolina s-i fac loc
lui Pinckney s intre. Rochia i se ridic în fa dând la iveal o jup din dantel ca o spum i dezvelind pân la glezn piciorul în condur de velur.  — Doamne Sfinte! exclam ea i-i ls fusta în jos. Apoi fugi plecându-i ochii ca s-i ascund stânjeneala. Pinckney se aez pe un scaun, dând din cap.
 — Nu-mi vine s cred c aceasta e într-adevr micua Lavina. Ultima oar când am vzut-o era cu orule.  Andrew chicoti.  — Ultima oar când ai întâlnit-o, n-aveai ochi pentru nimeni, Pinny. Era la nunta mea i erai prea preocupat s nu-i lai pe cavalerii de onoare s se chercheleasc pân s mergem la biseric. Dar Lavinia te-a vzut foarte bine. Nu i-o aduci aminte prinzând buchetul i punându-i o floare la butonier? Ea pusese deja ochii pe tine. Pinckney râse.
33
 
 — Desigur. Drcia aia de floare mi-a murdrit peste tot haina abia primit. Îmi venea s-i sucesc gâtul. Nu mi-am dat seama c e Lavinia.  — N-am s-i spun. I-ar frânge inima. i-a i pus pirostriile pe cap…  — E mai degrab o boneic de bebelu.  — Bine. S nu spui c nu te-am avertizat. Pinckney zâmbi. Apoi deveni serios. Arunc o privire
spre u, vzu c e bine închis i-i trase scaunul aproape de divanul lui Andrew.  — Drew, cum stau lucrurile de fapt?  Andrew privi spre mâinile sale. Acestea stteau încruciate peste marginea cuverturii de lân.  — N-am nicio durere, zise el. Apoi rmase tcut un lung rstimp. Se uit în sus la Pinckney i ochii-i erau întunecai. O s m consideri nebun, dar cred c mi-ar fi mai uor de- ar exista vreo durere. Atunci a ti c sunt vtmat. Aa, uit pur i simplu. Doamne, Pinny, m trezesc dimineaa i soarele strlucete i m aflu într-un pat curat, în loc de cortul mizerabil, i m gândesc ce fericit sunt – de parc a fi într-o permisie – i dau s sar din pat… iar picioarele mele rmân inerte. Asta se întâmpl adesea. Poate gândeti c m voi obinui… N-am cu ce s m lupt. Dac a avea vreun duman, a putea s-l înfrâng brbtete. A putea s m lupt cu durerea. Dar acest… ceva care nu exist. Îi strânse pumnul drept i începu s-i loveasc coapsele inerte de sub cuvertur.  — Hei, asta nu-i o treab cuminte. Pinckney îl apuc pe
 Andrew de încheietura mâinii. Pentru o clip, pierzându-i stpânirea de sine, Andrew se lupt cu el, gura fiindu-i contorsionat de mânie.  Apoi se liniti. Pinckney ddu drumul braului lui
34
 Andrew.  — Asta-i prima oar când m-ai învins la scanderberg.
 Vrei s încercm dou din trei? Cinci minute mai târziu, Lavinia btu delicat în u i
intr ducând în mân o tav cu pahare i o caraf. Se îngrozi vzându-i pe cei doi brbai cu mâinile încletate, feele roii i muchii încordai.  — Ce facei? ip ea. Îi faci ru lui Andrew. Ei n-o bgar în seam. Ea alerg pe hol, inând înc
tava cu paharele care se cltinau amenintor. Când se întoarse cu Lucy, braul lui Pinckney zcea rpus pe divan. Mâna lui Andrew înc o mai strângea pe a lui, apsând-o în tapieria de roshar. Râdeau precum putanii.  — Sigur nu te-ai lsat btut?  — Nu fi ntru. O s te bat data viitoare. Înainte s poat începe, cele dou femei ddur buzna
spre divan. Lavina îl dojeni pe Pinckney cu drglenie, gropia din obraji strlucindu-i, în timp ce Lucy tergea fruntea lui Andrew cu batistua ei dantelat. Brbaii cedar, dup cum le dictau bunele maniere.
Pinckney lu tava de la Lavinia i turn whisky în pahare.  Andrew îi zâmbi forat lui Lucy. Culoarea din obraji i se stinse.  — Lucy, zise el, tii c noi brbaii nu putem bea în faa
 voastr, a femeilor. Cu o ultim privire îngrijorat spre Andrew, Lucy o lu
pe Lavinia i ieir din camer. Pinckney îi întinse un pahar.  Andrew îl goli i-l ddu s i-l umple din nou.  — tia or s m omoare, zise el cu amrciune. Or s m sufoce, s m omoare, nu alta. Pinckney îi puse jos paharul.
 — Vreau revana. Dou din trei, am zis.
35
 
 Andrew scutur din cap.  — Poate mâine. Dac femeile vor fi plecate pe undeva. Nu vreau s-o supr pe Lucy. Paharul lui era din nou gol. Pinckney puse carafa pe mas lâng divan.  — Voi fi liber pe la patru, zise el. Dac doamnele pleac undeva trimite-l pe unul dintre biei s m anune i voi
 veni s te impulsionez. Trebuie s-mi dai ansa de a egala. Fcu cu ochiul spre Andrew i plec. Dup cum se atepta, Lucy se învârtea prin faa camerei. Se înclin i-i lu rmas
 bun. Lucy schi un uor zâmbet înainte s se nspusteasc în camera lui Andrew. Pinckney se opri în poarta din faa casei Juliei. La apus,
soarele era de un rou închis stins, cu firioare purpurii.  Tunetul putilor asediatorilor încetase în cursul dup- amiezei, aciunile ostile oprindu-se pe neateptate în vederea Crciunului Era foarte mult linite. Îi scoase o igar lung, subire, i o fum încet. Una câte una ferestrele casei se luminau pe msur ce servitorii aprindeau lmpile în camere. Apoi lumina se micor i dispru când draperiile fur trase. Când casa i cerul se scufundar în întuneric îi scutur proasta dispoziie i intr.
 Ajunul Crciunului era un moment de tihn în sânul familiei. Cu un foc de conuri de pin, trosnind i împrocând scântei în emineu, Pinckney edea într-un jil adânc. O aezase pe Lizzie pe genunchi. Mary, Julia i Stuart stteau pe scaune. Când toat lumea fu aezat, Pinckney îi drese
 vocea i deschise cartea legat în piele care atepta pe masa de lâng jilul lui.  — „Era noaptea dinaintea Crciunului i pretutindeni în cas…”. Când povestea se termin, Lizzie accept cu prere de
ru c trebuie s se culce ca s poat veni Mo Crciun.
36
 
Merse de la unul la altul cât putu de încet, spunând noapte  bun i fcându-i plecciunea.
Dup plecarea ei, Pinckney goli coul de conuri pe foc i se întoarse la fotoliul lui, întinzându-i picioarele lui lungi spre cldur. Mary începu s-i spun toate bârfele din cei doi ani de când fusese plecat. Prile laterale înalte ale
 jilului fceau un con de umbr. El închise ochii. Stuart îl trezi.
 — Mi-a spus mama s te scol. Mai ai timp s cinezi pân când plecm la biseric.  — Cât e ora?  — Trecut de zece. Dormi de trei ore. Noi ne-am vzut de treab i am mâncat fr tine. Mtua Julia zicea c ai mai mult nevoie de odihn decât de mâncare. Pinckney se ridic i se întinse.
 — Aoleu. Am un cârcel la gât. i o gaur în stomac. Hai s stm de vorb cât mnânc. Intre înghiiturile de pilaf de pui el para întrebrile
nerbdtoare ale lui Stuart despre cum e s lupi în rzboi.  Vorbi mai ales despre cai i mânc repede. Apoi urc s-i schimbe hainele boite. Când coborî, toi se aflau în hol, gata de plecare. Lavinia
sttea aproape de Mary.  — Sper c nu v deranjeaz c vin aa, nepoftit, zise ea. Mama i Lucy rmân cu Andrew, aa c am rugat-o pe
 verioara Mary s-mi permit s vin cu voi la biseric. Ar fi teribil de neplcut s-l fac pe Jeremiah s mearg doar cu mine singur.
Biserica episcopal Saint Paul de pe Ann Street era plin ochi. Enoriaii ei, de îndat ce începuse bombardamentul, îi invitaser pe membrii bisericilor din oraul de jos s li se alture.
37
 
În acest ajun de Crciun, credincioii btrâni se îngrmdiser în stranele de familie. Tinerii fuseser surghiunii la balcoane unde trebuiau s împart locul cu sclavii pentru care fuseser destinate acestea. Dup slujb, aerul rece e afar era un tonic bine venit.
Mulimea de lumânri i îmbulzeala fcuser interiorul  bisericii grozav de înbuitor. Toi zboveau pe trepte i pe aleea spre ua bisericii, fcându-i urri de Crciun. Pinckney era centrul ateniei, rspunzând la întrebri
despre fii i soi i fcând relatri încurajatoare despre situaia din Virginia. Câteva tinere îi îmboldiser mamele s-i fac loc prin mulimea din jurul lui „s întrebe de tata”. Fur surprinse i suprate când o vzur pe Lavinia alturi de el. Ea zâmbea strlucitor tuturor, se uita cu ochi mari la Pinckney când vorbea i, clin când în când, îi odihnea pentru o clip mâna pe braul lui într-o atingere posesiv i uoar ca de fluture. Atingerea era aa de uoar încât Pinckney, absorbit în conversaie, nici nu-i ddea seama de ea.
În ziua de Crciun, toi ai casei se scular de cum se fcu ziu. Lizzie era într-o mare agitaie. Vocea ei piigiat putea fi auzit de toat lumea.  — Când pot s merg sus, Georgina? Mo Crciun n-a
 venit înc?  Adulii zâmbeau i se grbeau s se îmbrace. Dup ce protuberanele din ciorapi, care stârneau
curiozitate, au fost scoase afar una câte una pân la ultima mandarin din vârf, toi în afar de Lizzie s-au dus la micul dejun.  — O s-o hrnesc mai târziu pe domnioara Lizzie, zise Georgina. N-o s-i cad bine mâncarea la stomac pân nu se potolete.
38
 
Lumina limpede, slab a soarelui de iarn cdea în raze sticloase prin ferestrele înalte ale sufrageriei. Se anina în prul rou al brbatului i biatului i reflecta o lucire roie mai intim de la masa de mahon. Sub supravegherea lui Elijah, servitori cu mnui albe
se micau în jurul mesei într-o procesiune ordonat. Ei aduceau vase de argint i platouri, servind ou-jumri, ochiuri, ou fierte i stive de slnin bine prjit, iruri de cârnai pântecoi, mormane de crevei dulci, piramide de stridii i muni de mmlig alb sclipitoare. În faa fiecrui tacâm se afla o tav în form de barc lucrat în filigran. ervetul de oland din interiorul ei era rsfrânt peste
 brioele fierbini aburinde, cornurile dospite i biscuiii cu lapte btut. Alturi stteau prjiturele cu brânz unse cu unt. Acesta era micul dejun obinuit din Charleston. În timp ce doamnele stteau la taclale, Stuart i se luda
lui Pinckney cu eroismul lui. Împreun cu ali biei din Charleston, care erau prea tineri ca s mearg la rzboi, Stuart primise sarcina de a sprijini noua baterie de artilerie a confederaiilor care se ridica pe malul râului Ashley.  — E aproape o munc de câine, zu, zise el, cu prefcut modestie. Ducem mesaje, crm ap i inem socoteala bombelor i a sacilor cu nisip, cam aa ceva. Înelegi, dac yankeii vor reui s-i plaseze bateriile lor pe partea asta a Waccamaw-Creek-ului, ei vor putea s scoat din circuit podul de pe drumul spre Savannah. Aa c, desigur, trebuie s fim gata s trimitem bombe în zona în care ei ar putea încerca s se instaleze.  — Stuart, las jos slnina aceea i folosete-i furculia, interveni Mary. Stuart se încrunt i se supuse.  — Degetele au fost fcute înaintea furculielor, bodogni el.
39
 
Pinckney duse ervetul la gur s-i ascund zâmbetul  — Cât de aproape e amplasamentul de hipodrom?  — Chiar pe el. În ovalul hipodromului e loc suficient pentru cruele cu aprovizionarea care vin i descarc lucruri, iar grajdurile pentru cai sunt chiar acolo. Stuart era entuziasmat când descria ingeniozitatea
modificrilor fcute de generalul Beauregard. Pinckney abia îl mai auzea. Scrisorile mamei îi
relataser despre distrugerile din ora. Casele arse, strzile pline de sticl spart, grdinile prad buruienilor. Totui, el nu s-a gândit c Charlestonul ar fi grav avariat. Cldirile puteau fi reparate sau construite altele noi. Iar lamentrile lui Mary despre lipsa spaiilor pentru baluri l-au lsat indiferent. Viaa prea a fi la fel ca-ntotdeauna. Totui transformarea hipodromului îl fcea s se simt bolnav. Cel mai important lucru din viaa lui de dinainte de rzboi fusese Sptmâna de curse. Îi plcea s discute amnunte despre animale cu proprietarii acestora, muli dintre ei din Saratoga, Anglia i Irlanda. Iar emoiile pariurilor, chiar dac pariurile lui erau mult mai mici decât ale vârstnicilor» au fost cele mai palpitante experiene- din viaa sa. Mai palpitante chiar decât vizitele pe care tata i le aranja la casa luxoas i parfumat, de pe Chalmers Street, a crei clientel erau „doar domnii”. El personal nu câtigase nicio cup cu care s le
concureze pe cele colecionate de tatl su, dar îi pusese mari sperane într-un mânz numit Mary’s Pride. Rzboiul pusese capt acelor sperane. Mary’s Pride era acum pe undeva prin Virginia, unul dintre sutele de cai pur sânge dai de locuitorii din Charleston cavaleriei Confederaiei. Reuise s nu se gândeasc la realitatea celor ce se petreceau în Charleston. Acum aceasta îl învluia. Rzboiul
40
 
mutila tot ceea ce-l îndemnase s plece la lupt.  — Eti gata, Pinny? Vocea Juliei îl trezi din reverie. O s
 vin lumea în vizit.  — Ah, desigur, mtu Julia. Pinckney arunc ervetul pe mas i-i urm pe ceilali în salon.  Tot timpul anului, locuitorii din Charleston aveau ocupaia permanent de a face i de a primi vizite. Ei mergeau în vizite pentru a le felicita pe proaspetele mame, pentru a ura mirilor bun venit în cas nou, pentru a împrti veti despre copii i rude, pentru a bârfi, a-i admira unii altora grdinile, pentru a-i împrti necazurile. Înainte de plecarea anual la ar, fceau vizite de rmas bun. Când se întorceau de pe plantaii, mergeau în vizite s-i anune întoarcerea i s comenteze evenimentele lunilor cât fuseser plecai. Toat lumea tia în care zile cutare familie este „acas” i ateapt vizitatori. Într-o zi deosebit, cum era Crciunul, aceast activitate era mai puin organizat. Unii fceau vizite dimineaa i primeau dup amiaza. Alii inversau programul. Când
 vizitatorii nu gseau pe nimeni acas, îi lsau crile de  vizit i nite bilete scrise de mân cu urri de Crciun, fiind siguri c li se va întoarce vizita. Dac nu în ziua aceea, atunci în urmtoarea sau în cealalt. În dimineaa de Crciun familia Tradd i domnioara
 Ashley primeau vizite. Timp de trei ore oamenii veneau i plecau. Câteodat în salonul mare dublu erau peste treizeci de vizitatori care beau ceai sau viinat i mâncau biscuii mici cu brânz.  Vocalele distincte, trgnate ale limbajului din Charleston creteau în intensitate, învlmindu-se, fiind punctate de accentul britanic neobinuit al lui Pinckney.
Prânzul a fost servit la ora obinuit, dou i jumtate.
41
 
Lizzie a avut voie s mnânce cu adulii pentru c era Crciun, dar plcerea ei nu a durat mult. Îl privea cu adoraie pe Pinckney când trgea cu pocnitoarea ei în timp ce ea îi inea mâinile pe urechi. Premiul din pocnitoare era o brar din perle false, pe care a ajutat-o s i-o pun. Pocnitoarea lui avea un colier asortat. Când i l-a dat, ea i-a manifestat mulumirea aa de zgomotos c mama o amenin c-o trimite în camera ei.  — Lizzie, doamnele spun mulumesc. Ele nu ip ca
 bufniele.  Au continuat s mnânce. Ca întotdeauna la Charleston, la fiecare fel de mâncare aveai posibilitatea s alegi. i ca întotdeauna era i orez, baza economiei plantaiilor.  Toi locuitorii din Charleston mâncau orez în fiecare zi, uneori i de dou ori pe zi. Pinckney scutur din cap când servitorii intrar cu
sufleu, prjitur cu fructe i plcint cu nuc.  — M voi pstra pentru supeu, zise el. Doamnelor, trebuie s m sftuiesc cu domniile voastre în legtur cu programul meu. Pot s scap seara dansant de mâine de la
 Walkers?  — Ah, nu. Mary era de neclintit. Este de fapt ieirea în lume a Louisei i i-am promis mamei ei c vei fi acolo. Nu sunt destui brbai pentru dans i ea are nevoie de tine, Pinny.  — Bine, atunci va trebui s plec chiar acum s fac o plimbare clare pân la plantaie. Plnuisem s merg mâine, dar n-a ajunge înapoi la timp. Mary începuse s se justifice struitor de ce Pinckney
trebuia s-o însoeasc în vizitele de dup amiaz, dar vocea  Juliei o acoperi.  — Mary, înceteaz cu trncneala. Am ceva de discutat
42
 
cu Pinny. Arunc o privire spre ua care ddea spre oficiu i spuse: Vom merge în bibliotec. Doar noi doi. În camera înalt, cu pereii acoperii cu cri, Julia se
aez în faa biroului îmbrcat în piele i descuie unul dintre sertare. Admiraia lui Pinckney pentru mtua lui crescu când ea-i art registrele pe care le scoase din sertar. În ele erau enumerate încasrile i cheltuielile pentru
Carlington, plantaia familiei Tradd. Julia îi explic problemele importante: portul fiind blocat, era imposibil s se expedieze tonele de orez care erau sursa de venit a plantaiei. Dar costul muncii fusese mai mare ca niciodat.  — Pe scurt, Pinckney, trieti din capital. Pân în prezent, a fost capitalul meu. Am vândut la nevoie bonuri de cale ferat. Toat socoteala cu ce-mi datorezi. i o împuternicire. Îmi vei încredina mie conducerea afacerilor tale. Deja l-am instruit pe administratorul tu, Ingram s
renune la o cultur de orez anul viitor. i eu voi face la fel. N-are sens s semeni o cultur de care n-ai nevoie. Toate magaziile sunt deja pline. i în afar de asta, oamenii ti s-au molipsit de toat aceast discuie privind libertatea. Las-i s nu munceasc ca s vad cât de tare obosesc nefcând nimic. Prin „oamenii ti” Julia înelegea sclavii de pe plantaia
Carlington. Locuitorii din Charleston nu foloseau niciodat cuvântul urât, preferând s se gândeasc la brbaii i femeile negre ca fcând, într-un fel, parte din familie i s ignore implicaiile faptului c un om se afl în stpânirea altuia. Dar întotdeauna fusese aa. Nu exist nicio îndoial.  Julia relat povestirile despre servitorii de încredere care fugiser când a început bombardamentul. Ea era calm, dar Pinckney îi simea i-i înelegea frica. Populaia de culoare
43
 
fiind mai numeroas decât albii, în proporie de cinci la unu în ora i de o sut la unu pe plantaii, teama de o revolt a sclavilor era permanent, dar niciodat recunoscut. Fuseser dou revolte ale sclavilor în istoria Charlestonului, fiecare înbuit cu pierderi de ambele pri. Multe dintre familiile cu nume franuzeti se refugiaser la Charleston dup masacrele sângeroase din Haiti. Erau nite lucruri la care nu fcea s te gândeti.  — John Ingram îi gospodrete bine proprietatea, Pinny. El se îngrijete de culturile pentru hran i ne trimite brci pline cu provizii. Omul meu de la Barony face la fel. I-am trimis lui Ingram tot ce-i trebuia pentru a putea s fac daruri de Crciun oamenilor ti. Nu e cazul s pleci la Carlington. Pinckney protest. Pstra vie în minte amintirea
plimbrilor clare împreun cu tatl lui, de la colib la colib, ca s discute cu fiecare din oamenii lor, s-i admire cum îi cresc copiii, s le asculte psurile i s-i felicite pentru împlinirile lor.  — Nu exist un stimulent mai bun decât prezena stpânului, zise el. Nrile Juliei se dilatar.
 — Bine, pleac, dac eti hotrât. Dar maic-ta n-o s fie încântat.  — Mtu Julia, asta nu-i drept.  — Totui aa este. Pinckney ddu din umeri, învins.
 — De unde ai învat s fii aa bun administrator? întreb el, schimbând vorba pe un teren mai sigur.  — De la bunicul tu. Când a venit pe lume mama ta, doctorii i-au spus s renune la gândul de a mai avea un fiu.
 Aa c m-a crescut pe mine ca pe un biat. Dup ce a murit
44
 
i eu l-am motenit, am învat fcând. N-a fost greu. Am avut întotdeauna un administrator alb bun. i apoi îl am pe Isaiah care tie mai mult decât un administrator. Le-am trimis instruciuni la amândoi.  — Cum? Isaiah nu tie s citeasc.  — Ba da, tie. L-am învat eu s citeasc i s scrie. Este cel mai de ndejde. În afar de Solomon, tâmplarul meu. i pe el l-am învat. El îmi d de tire despre starea cldirilor.  — Dar, mtu Julia, e împotriva legii s învei un negru s citeasc.  Julia râse grozav. Râsul semna a ltrat.  — Drag nepoate, zise ea, ce-am eu de a face cu legile? Sunt o Ashley… iar tu eti un Tradd. Acum, c taic-tu ne-a prsit, ar trebui s începi a te considera capul familiei. A cam trecut timpul când erai un biat lipsit de griji!  — S-i spun adevrul, mtu Julia. Asta m sperie. Barony este de zece ori cât Carlington i tu îl administrezi fr s clipeti. M îngrijoreaz cum am s pot s m descurc.  Julia art cu degetul spre hârtiile de pe birou.  — O s te descurci foarte bine, zise ea hotrât. Pe de o parte pentru c eti brbat i oamenii nu vor încerca s te trateze ca pe un idiot. Pe de alt parte, o s ai tot ajutorul pe care i-l pot da. Dac-l vrei. Pinckney îi lu o mân i i-o srut.
 — A fi recunosctor, zise el. Ai un toc? Am s-i fac o poli la banc i vreau s semnez împuternicirea înainte s te rzgândeti.
45
4
Mary se bucur peste msur când Pinckney îi spuse c-i st la dispoziie i c o însoete la toate ocaziile. Programul sezonului era aglomerat ca întotdeauna. Cu toate c marile sli de bal din cluburi erau în oraul de jos i deci indisponibile, oamenii totui organizau balurile, îi scoteau mobila din saloane, sufragerii i holuri iar orchestra susinut de cluburi cânta în fiecare sear în câte o cas. Sally Brewton care locuia cu verii ei pe Elizabeth Street, invitase trei sute cincizeci de persoane de anul nou.  — A trimis invitaii fiecrui suflet solitar din ora, se minun Mary. Unde o s-i pun pe toi?  — Dac Sally nu i-a pierdut nota personal caracteristic, se va descurca. Cel mai important lucru acum este problema pantofilor mei de dans. Au o gaur în talp  — Nu te necji. Elijah o s-i repare. Poate folosi piele de la una din crile alea prfuite din bibliotec. Pinckney râse.
 — i cu asta am terminat cu Aristotel, zise el mai târziu, relatându-i conversaia lui Andrew. O ador pe scumpa mea mam, dar are minte de purice.  — Doar n-ai vrea ca o femeie s fie prea deteapt Mama ta e drgu ca o fetican i asta conteaz. Nu-i de mirare c domnioara Julia n-a pus mâna pe un brbat.  — Cred c ai dreptate. Totui, s-i spun ceva. Dup o singur zi petrecut acas cu doamnele, într-adevr, îi împrtesc sentimentele. Vrei puin grog cald?  — Mult grog, amice. I-am spus Laviniei s ne lase o caraf i nite pahare ca lumea. Fiind pentru tine, ea a fost
46
 
 blând ca un mieluel. Pinckney turn patru degete de whisky în fiecare pahar,
îi ddu unul lui Andrew i se întinse în scaunul lui.  — Ah, ce bun e, zise el.  — Destul de bun ca s mai vreau, rspunse Andrew. Când trecu sptmâna, cele dou expresii devenir
formule de deschidere la vizitele zilnice ale lui Pinckney.  Amândoi brbaii reuiser s menin o atmosfer confuz, în care Andrew nu se gândea la trupul lui neputincios iar Pinckney ignora probabilitatea de a fi ucis sau schilodit când se va întoarce la rzboi. Femeile sesizaser aroma de whiskey, mereu prezent,
fr a bnui îns, motivele. Brbaii din sud beau întotdeauna. Puteai s deosebeti un gentleman dup cât de
 bine se comport la butur. Dar aceasta nu-l împiedica pe Pinckney s-i joace rolul
de cavaler galant. În fiecare dup amiaz îi ducea mama la un ceai, în fiecare sear la un dans. Uneori Julia îi însoea. Deseori Lavinia întreba dac era loc i pentru ea în trsur.
 Andrew îl tachina pe Pinckney în legtur cu vicleugurile transparente ale Laviniei, iar el îi mulumea pentru c-i ine loc de tat i de frate mai mare.  — Vreau s tii c-i sunt recunosctor.  — Taci, las asta. M antrenez pentru când va fi Lizzie mare. Lavinia îi uguie bosumflat gura ei frumoas. Plec pe
 vârfuri de la locul de ascultare de lâng ua lui Andrew. Când ajunse în camera ei, czu pe pat i plânse în hohote.
În ajunul anului nou Pinckney fcu o încercare disperat de a-i convinge mama s rmân acas.  — Trebuie s plec mâine, mam, i a prefera s-mi petrec timpul cu familia.
47
 
 — Bine, Pinny, dar e petrecerea lui Sally Brewton! Pinckney ddu din umeri. Când merse în camera lui s
se schimbe, îi lu cu el o caraf. Sally Brewton nu-i dezamgea prietenii niciodat. Când
au ajuns la casa verilor ei, unde locuia Sally, au fost condui prin holul din mijloc pân la ua din spate. Acolo ddur de o alee fcut din covoare persane puse unul în continuarea celuilalt. Din loc în loc se aflau servitori În livrea cu tore aprinse pentru a lumina drumul pân la magazia unde era trsura i pân la grajduri. Sally sttea în ua grajdului cu
 verii ei, o pereche mai în vârst care aveau expresia uluit a supravieuitorilor unui cataclism. Interiorul grajdului era cald i îmbietor. Focul trosnea în
dou eminee imense, construite în pereii de capt. Interiorul era proaspt vopsit în alb. Dou iruri de stâlpi strjuiau mijlocul încperii. Stâlpii erau îmbrcai în ghirlande de ilice i ieder. Separeurile care formaser
 boxele dispruser i grupuri de scaune i sofale în brocart stteau pe locul unde dormiser caii. Grtarele de fier pentru fân din lungul pereilor erau pline cu o mulime de flori de un rou strlucitor. Lumânri roii se aflau în sfenicele înalte de argint de pe mesele din lungul pereilor, iar roul abundent al carpetelor orientate îmbrca pardoseala. opronul învecinat care adpostea trsura devenise o
sal de bal ca-n poveti. ase oglinzi înalte cu rame aurii atârnau pe fiecare perete. Ele reflectau luminile strlucitoare ale lumânrilor aurite din cele patru candelabre de cristal care atârnau de grinzile groase. În spaiile dintre oglinzi, pereii erau zugrvii cu un motiv de
 vi în floare. De-a lungul grinzilor se-ntindeau erpuind
48
 
lujerii proaspt tiai de smilax1, iar mnunchiurile de gardenii degajau un parfum ameitor. Pardoseala din crmid fusese vopsit în verde i dat din abunden cu cear. Încperea prea pavat cu smaralde. Într-un col cânta o orchestr. Interpreii erau ascuni
privirilor de o perdea din ramuri de pin i flori, ceea ce fcea ca muzica s par venit în mod magic din eter. În celelalte trei coluri se aflau mese de serviciu cu vase uriae de ghea, din care rsdeau gâturile aurii ale sticlelor de ampanie. Chelnerii care aduceau tvile cu pahare de ampanie erau îmbrcai cu pantaloni albi, pân la genunchi i cu fracuri din satin verde în culoarea pardoselei. Musafirii lui Sally erau copleii. Ea primea cu plcere
complimentele, dar respingea acuzaiile c ar fi fcut risip.  — Dragii mei, n-am avut încotro. Când a trebuit s m mut în oraul de sus, am trecut prin podul casei din King Street i am gsit toate aceste lucruri depozitate acolo. Nu puteam s le las. Dac ar mai cdea o ghiulea i ar sparge toate acele oglinzi? A avea ghinion pe vecie. Cât privete sulurile de satin verde, nu tiu care dintre bunicile lui Miles le-a cumprat; dar în mod sigur, eu nu le-a folosi. Prea iptor. Am luat doar o bucic mic, aa de distracie. i Sally îi ridic fustele de mtase roz doar atât cât s se vad
 vârfurile condurilor ei din satin strlucitor. Sala de bal promitea o sear magic. Generalul
Beauregard în persoan, o conduse pe Sally s deschid  balul i se prea c-i adusese cu el toi ofierii din subordine. Pentru întâia oar de când începuse rzboiul erau suficieni brbai ca fiecare doamn s aib parteneri
1 Smilax gen de plante din familia Smilacaceae, care face nite fructe
asemntoare murelor.
 
de dans. Fetele erau înnebunite de emoie când o droaie de  brbai le rugau s le treac numele pe carnetul de bal. Doamne de aptezeci de ani s-au trezit în vârtejul melodiei celui mai nou vals.
Pinckney privea dintr-un col cu o ampanie la îndemân. La mijlocul celui de-al doilea vals i se altur un
 vr de departe, Bill Ashley. Pinckney îl cunotea vag; Bill fiind cu opt ani mai mare, Pinckney nu fusese niciodat luat în seam de acesta. Astfel c fu încântat când Bill îi vorbi.  — Sari dansul sta?  — Le sar pe toate. Dup ultima sptmân, mi se pare o
 binevenit uurare. Bill mormi.
 — Eu nu pot spune acelai lucru. Abia am picat astzi acas i nu pot schimba o vorb cu fata pe care doresc s-o întâlnesc. Oricum, cine sunt toi tia în uniform? Pinckney surâse.  — Cine tie? încânttoarea mea mam cu capul în nori, care este mai perspicace decât pare, are o teorie. Îi imagineaz c Sally Brewton i-a spus generalului Beau c nu poate s vin dac nu-i aduce toi oamenii din armat. Erou sau nu, el nu îndrznete s-o refuze. Doamna Beau nu l-ar mai primi înapoi la New Orleans dac ar pierde ocazia s mearg la una din petrecerile lui Sally. Bill ddu ampania pe gât.
 — Probabil c are dreptate, bombni el. Când am fost la Paris, în cincizeci i nou, primul lucru despre care m-a întrebat lumea a fost dac o cunosc pe Sally Brewton. Când am spus c da, toate uile mi s-au deschis. Acelai lucru la Londra. Un toast pentru Sally a noastr. Oamenii ciocneau paharele, le goleau i apoi luau altele pline. La zece i jumtate orchestra fcu pauza necesar, în.
50
 
 Vreme ce oaspeii îi luau supeul. În separeuri. Pinckney le cuta pe Mary i Julia când se simi tras de mânec. Era Lavinia.
 — Pinny, a putea s te rog s stau cu tine i cu  verioara Mary? Nu m deranjeaz s dansez cu strinii acetia, dar n-a ti ce s le spun în timpul supeului, i vreo douzeci dintre ei se ceart care s mnânce cu mine. Faa Laviniei ridicat în sus arta foarte tânr. Obrajii-i
erau îmbujorai; un cârlion scpase din buclele strânse sus pe cap i se lipise de un punct umed de transpiraie de pe gâtul ei alb. Deasupra buzei avea de asemenea broboane de transpiraie. Pinckney zâmbi.  — Desigur, zise el, dar mai întâi trebuie s te aranjez. Îi terse faa cu batista lui, apoi îi oferi braul. Chiar i Julia dansa, dei se grbise s spun c
niciunul dintre ofieri nu era cunoscut nimnui dintre cei prezeni. Mary era la fel de îmbujorat ca i Lavinia i sporovia cu ea de parc ar fi fost de-o seam. Pinckney n-avea chef de ele i se îngriji s aib mereu cu ce s-i umple paharul. Când muzica începu din nou, partenerii au
 venit s le invite pe doamne, îi erau necunoscui lui Pinckney. Ofieri în trupa lui Beauregard. Julia se uit cu atenie cum Pinckney se ridica i se înclina când se fceau prezentrile. Era foarte ferm. Când toat lumea intr în sala de bal, Pinckney rmase
în separeu. Un chelner îi puse o sticl de ampanie pe mas, lâng el. Dup douzeci de minute era golit. Pinckney îi sprijini cotul pe mas, lâng sticl. I se fcu
 brusc somn.  — Prea cald aici, zise el cu voce tare. Se ridic i se îndrept încet spre sala de bal. În partea cealalt o zri pe mama lui într-o conversaie aprins cu generalul
51
 
Beauregard. Acesta începuse s se furieze pe lâng dansatori ca s-i adune. În timp ce dansa, Lavinia privea spre u. Când îl zri pe
Pinckney zâmbetul ei deveni mai strlucitor i gropia din obraz se fcu mai mare, dar el n-o vedea. Lavinia se încrunt, apoi îi aduse aminte s-i descreeasc fruntea.
 Trebuia s fie drgu. i trebuia s-i atrag atenia. El va pleca a doua zi i atunci ea n-ar mai avea niciodat ocazia de a se face remarcat. Reuise s fie cu el în fiecare zi de când venise acas i el tot o mai privea ca pe surioara lui
 Andrew. El nu vedea c se fcuse mare? Trebuia s vad; îl  va face s-i dea atenie. Obrajii ei prinser culoare iar ochii îi strfulgerar plini de mânie. Pinckney se apropie, gata s treac pe alturi fr o
 vorb. Lavinia îi ridic ochii spre partenerul de dans i-i zâmbi cu cochetrie.  — Domnioar Anson, suntei cea mai drgu fat pe care am vzut-o vreodat în viaa mea, zise tânrul stângaci din Tennessee care dansa cu ea. Spre surprinderea lui, Lavinia, îl trase de bra i se învârti cu el, trupul fiindu-i lipit de al lui.  — Nu trebuie s spui astfel de lucruri, zise ea cu voce tare, i nu trebuie s m strângi aa. D-mi drumul. Când termin de spus acestea, scoase un uor suspin înbuit.  Tânrul simi o mân încletat pe umrul lui.  — La o parte, soldat, zise încet o voce în spatele lui. Noi pe aici nu ne purtm astfel cu doamnele. Lavinia îl împinse deoparte; el se întoarse s-l priveasc pe Pinckney.  — N-am fcut nimic, domnule. Fetia asta m-a înfcat aa dintr-o dat…  — Lsai glgia. Nu e nevoie s o jignii în plus pe domnioar fcând o scen. Putei s v cerei scuze i s o
52
 
lsai în compania mea. Pinckney zâmbi în sil, aa încât s par c discut amical. Biatul se încpân. Era sensibil i uor irascibil. Avea
sensibilitatea celor de pe grani.  — N-am pentru ce s cer scuze, se rsti el i niciun filfizon mare i tare nu m poate obliga. Ochii lui Pinckney se întunecar.
 — Ai jignit-o pe verioara mea i acum m-ai jignit i pe mine. Vrei s ne întâlnim, domnule?  — Stabilii ziua i locul.  — Un prieten v va întiina în decurs de o or. Lavinia privea scena. Avea respiraia întretiat.
Pinckney o lu de bra i o conduse spre Mary.  — Bun seara, domnule, i se adres el generalului. Sper c m vei ierta pentru c v deranjez. Verioara mea se simte puin ru din cauza aglomeraiei de aici i m-am gândit c mama tie ce s-i fac. Lavinia atârna de braul lui Pinckney.
 — Biata mea copil, se vit Mary, uite, ia evantaiul meu. Am srurile în poet. Pinny, gsete-i un loc Laviniei. Generalul Beauregard ridic puin mâna. Imediat apru
un aghiotant care fu trimis dup un scaun. În mai puin de un minut, Lavinia era centrul unui grup de oameni preocupai de soarta ei. Pinckney se strecur s-l gseasc pe Bill Ashley.  — Am nevoie de cineva care s m secundeze, îi zise el. Dac nu vrei, n-o s m simt ofensat.  — Nu fi neghiob. Sigur c vreau. Cu cine te duelezi? Dac e unul dintre strinii tia, voi fi onorat.
În timp ce Bill fcea pregtirile cu un prieten al tânrului din Tennessee, Pinckney le duse acas pe Lavinia i Julia. Drumul spre cas s-a desfurat în linite. Julia
53
 
inea buzele strânse în semn de dezaprobare. Lavinia era atât de îngrozit de rezultatele încercrii ei imperioase de a-i atrage atenia lui Pinckney încât era incapabil s mai
 vorbeasc. Pinckney era ameit de durerea surd care-i cuprinsese capul. Când se întoarse la bal dup mama lui, credina lui
optimist c incidentul trecuse neobservat se spulber. Toi se uitau spre el, apoi se întorceau repede cu spatele, prefcându-se indifereni. Când îi prezent omagiile lui Sally Brewton, înainte de plecare, ea înclca protocolul optindu-i „succes”. Mary începu s vorbeasc de îndat ce trsura porni din
loc.  — Mam, te rog, implor Pinckney, am o durere de cap cumplit.  — Atunci mai bine încearc s dormi, zise Mary. Dei nu cred c asta schimb cu ceva lucrurile. Un biat de la ar, ca acela, probabil c nu tie mai multe despre pistoale decât despre pantofi. Pinny, trebuie s-ne spui tot ce s-a întâmplat. E aa de emoionant. i atât de romantic. Habar n-am avut c-i faci curte Laviniei. Vei putea s-i prelungeti permisia, sau te întorci pentru nunt? Cum ajungem acas
 va trebui s ne uitm în caseta cu bijuterii ca s alegi un inel pentru ea. Poate c i s-ar potrivi un safir, ce zici? E atât de frumoas cu prul ei blond! Pcat c ochii ei arat aa splcii. Safirul o s-i fac s arate i mai deschii la culoare. Nu te supra. Nu fac o critic, referindu-m la ochii ei. Lavinia e o scump i e deja din familie. Pinckney se simea ru. Se gândea la Lavinia la fel cum
s-ar fi gândit la Lizzie. Monologul lui Mary îl fcu s îneleag în ce situaie se afla. Lavinia nu-i era sor, nu-i era fiic. Numai un frate, un tat sau un so aveau dreptul s se
54
 
 bat pentru o femeie. Provocându-l la duel pe biatul din  Tennessee, se anunase ca protector al Laviniei i-i asumase rolul de so. Codul onoarei îl obliga s-o ia de nevast. Doar de n-ar fi ucis. Spre deosebire de mama lui, Pinckney cunotea reputaia de mari trgtori a celor din munii din Tennessee.
5
Duelul începu într-un decor mohorât. Nu exista nicio tent de culoare în lumina cenuie îneltoare de dinaintea zorilor. Râul lat i lene arta ca o panglic metalic, abia zrit printre pâlcurile plutitoare de cea în dimineaa cenuie. Câteva stoluri de becaine de pe râu se târâr în sus pe mal, camuflând gleznele brbailor care stteau acolo în picioare, i asortându-se cu cenuiul uniformelor. Deasupra capetelor lor, smocuri de muchi ca nite brbi cenuii, îngreunate de umezeala din aerul rece i proaspt al dimineii, atârnau inerte de crengile mari ale stejarilor. Cei doi secundani stteau aproape unul de altul, discutând linitit. Nimic nu se clintea din loc. Scena ar fi putut fi o gravur. Pinckney se gândea la moarte. N-ar fi chiar atât de ru
s moar astfel, o împuctur în inim sau în cap i trupul lui prbuindu-se pe iarba moale. O compara cu moartea pe care o vzuse pe câmpul de lupt, grmezile de trupuri contorsionate ale oamenilor i cailor i sângele care se vrsa pe lutul compact din. inutul Virginia, ipet