flux de ºtiri culturale -flux de ºtiri culturale

Serie nouã: Serie nouã: Serie nouã: Serie nouã: Serie nouã: ,,Culturã moder-,,Culturã moder-,,Culturã moder-,,Culturã moder-,,Culturã moder-nã prin dreptul lanã prin dreptul lanã prin dreptul lanã prin dreptul lanã prin dreptul lainformare al fie-informare al fie-informare al fie-informare al fie-informare al fie-cãrui cetãþean”cãrui cetãþean”cãrui cetãþean”cãrui cetãþean”cãrui cetãþean” - - - - -în redacþia luiîn redacþia luiîn redacþia luiîn redacþia luiîn redacþia luiCorneliu Leu dinCorneliu Leu dinCorneliu Leu dinCorneliu Leu dinCorneliu Leu dinluna iunie 2000.luna iunie 2000.luna iunie 2000.luna iunie 2000.luna iunie 2000.

ANUL CLXXIXANUL CLXXIXANUL CLXXIXANUL CLXXIXANUL CLXXIXoct. - dec. 2008oct. - dec. 2008oct. - dec. 2008oct. - dec. 2008oct. - dec. 2008

,,,,, ,GA,GA,GA,GA,GAZEZEZEZEZETTTTTà POLITICO-LITERALà POLITICO-LITERALà POLITICO-LITERALà POLITICO-LITERALà POLITICO-LITERALÔÔÔÔÔ FONDAFONDAFONDAFONDAFONDATTTTTÃÃÃÃà DE GHEORGHE ASACHI ÎN IUNIE 1829 DE GHEORGHE ASACHI ÎN IUNIE 1829 DE GHEORGHE ASACHI ÎN IUNIE 1829 DE GHEORGHE ASACHI ÎN IUNIE 1829 DE GHEORGHE ASACHI ÎN IUNIE 1829ALBINALBINALBINALBINALBINA A A A A RRRRROMÂNEASCÃOMÂNEASCÃOMÂNEASCÃOMÂNEASCÃOMÂNEASCÃALBINALBINALBINALBINALBINA A A A A RRRRROMÂNEASCÃOMÂNEASCÃOMÂNEASCÃOMÂNEASCÃOMÂNEASCÃ

1 8 2 91 8 2 91 8 2 91 8 2 91 8 2 9

(continuare în pag16)

UN NOU BRANDUN NOU BRANDUN NOU BRANDUN NOU BRANDUN NOU BRANDCULCULCULCULCULTURALTURALTURALTURALTURAL PENTRU PENTRU PENTRU PENTRU PENTRU

TRADIÞIATRADIÞIATRADIÞIATRADIÞIATRADIÞIABUCUREªTEANÃBUCUREªTEANÃBUCUREªTEANÃBUCUREªTEANÃBUCUREªTEANÃ

Festivalul Artelor, care s-ainaugurat în Bucureºti seadreseazã în specialmelomanilor ºi iubitorilor deartã, urmând sã prezinteevenimente muzicaletradiþionale, clasice, piese deteatru, operã, operetã,reci talur i instrumentale,lansare de carte, expoziþii defotografie. Prima ediþie s-adesfãºurat între 2 ºi 9noiembrie, în Capitalã.Spectacolele au avut loc laTeatrul Naþional de Operetã,Opera Naþionalã Românã,Sala Radio, Sala Mare aPalatului , Sala Micã aPalatului.

PPPPPAAAAATRIMONIULTRIMONIULTRIMONIULTRIMONIULTRIMONIUL DIN DIN DIN DIN DINSUD-ESTUL EUROPEISUD-ESTUL EUROPEISUD-ESTUL EUROPEISUD-ESTUL EUROPEISUD-ESTUL EUROPEIBrãi la a gãzduit o

manifestare din cadrulprogramului regional dinaceastã zonã a Europei.

Programul Regional pen-tru Patrimoniul Cultural ºiNatural din Sud-EstulEuropei (PRSEE) face partedin cadrul mai larg alProgramului de CooperareTehnicã ºi Consultanþã alConsiliului Europei. Cei nouãbeneficiari ai ProgramuluiRegional sunt: Albania,Bosnia ºi Herþegovina, Bul-garia, Croaþia, Macedonia,Muntenegru, România,Serbia ºi Kosovo/UNMIK.

TRANSFRONTTRANSFRONTTRANSFRONTTRANSFRONTTRANSFRONTALIERAALIERAALIERAALIERAALIERABOTOºANI - CERNÃUÞBOTOºANI - CERNÃUÞBOTOºANI - CERNÃUÞBOTOºANI - CERNÃUÞBOTOºANI - CERNÃUÞiiiii

Directia Judeteana pentruCultura, Culte si PatrimoniulCultural National Botosanideruleaza proiectul trans-frontalier ,,Dezvoltarea apti-tudini lor creatoare alet iner i lor art ist i p last ic i s ipromovarea schimburi lorcul turale transfrontal iere

Botosani - Cernauti” .Proi-ectul este f inantat pr inprogramul Phare de veci-natate Romania - Ucrainaprin care s-a real izat º iexpozitia de pictura, sculp-tura, grafica cu lucrari reali-zate in cadrul proiectuluitransfrontalier BOTOSANI -CERNAUTI.

C o n c u r sC o n c u r sC o n c u r sC o n c u r sC o n c u r s“AL. ODOBESCU”“AL. ODOBESCU”“AL. ODOBESCU”“AL. ODOBESCU”“AL. ODOBESCU”

Consiliul Judeþean Cãlã-rasi, Biblioteca Judeþeanã“Al. Odobescu” Cãlãrasi ,Primãria Municipiului Cãlã-rasi si Direcþia Judeþeanãpentru Culturã, Culte siPatrimoniul Cultural Naþio-nal Cãlãrasi, organizeazãediþ ia a XXVII I-a aConcursului Naþ ional deProzã, cu numele scr i -i t o r u l u i “ A L E X A N D R UODOBESCU”, care se vafinaliza în perioada 20 – 21noiembrie 2008. Prin întregulsãu proiect – concursul îsipropune sã realizeze o imag-ine vie a nivelului atins deproza româneascã contem-poranã în anul 2008.

FESTIVFESTIVFESTIVFESTIVFESTIVAL: TEAAL: TEAAL: TEAAL: TEAAL: TEATRULTRULTRULTRULTRULDE AMADE AMADE AMADE AMADE AMATTTTTORIORIORIORIORI

În perioada 13-16noiembrie are loc pr imaediþie a festivalului de teatrudedicat exclusiv amatorilor,“Ama-torissima” la CentrulCultural al MinisteruluiInternelor ºi Reformei Admin-istrative. Festivalul debu-teazã cu vernisajul expoziþieide caricaturã a lui HoraþiuMãlãele, iar gala de desch-idere prezintã specta-colul“Cercei cu diamante”, deSorin Teodoriu, jucat deteatrul InDArt. În zilele de 14ºi 15 noiembrie, va avea locun concurs de interpretare ceva cuprinde opt trupe din þarãºi din Bucureºt i : TeatrulPodul, Arca lui Noe, Bastion,

Ludic, Imago, Thespis,Esperon, Mandala.Pe 15noimebrie va fi organizatã omasã rotundã moderatã devicepreºedin-tele UNITER,Aura Corbeanu, ºi care vaavea tema “Poate AMA-torulsa fie profesionist?”. Festi-valul se va încheia cu “Ultimazi a unui condamnat lamoarte”, de Victor Hugo, îninterpretarea Teatrului InDArt

“ Biser ic i s i mãnãst i r i“ Biser ic i s i mãnãst i r i“ Biser ic i s i mãnãst i r i“ Biser ic i s i mãnãst i r i“ Biser ic i s i mãnãst i r id in Eparhia Husi lor”d in Eparhia Husi lor”d in Eparhia Husi lor”d in Eparhia Husi lor”d in Eparhia Husi lor”A apãrut albumul cu titlul

de mai sus lansat pe 8noiembrie 2008 la Galeria deArta “N. N. Tonitza” din Bâr-lad. Albumul face parte dintr-un proiect editorial finantatde Ministerul Cultur i i s iCultelor, dedicat protejarii sipuneri i in valoare apatr imoniului cultural na-tional. in cadrul aceluiasiproiect va fi lansat un volum

refer i tor la monumentelerel ig ioase din zonaBârladului.

CULCULCULCULCULTURÃTURÃTURÃTURÃTURÃ ªI ªI ªI ªI ªICIVILIZAÞE LACIVILIZAÞE LACIVILIZAÞE LACIVILIZAÞE LACIVILIZAÞE LA

DUNÃREA DE JOSDUNÃREA DE JOSDUNÃREA DE JOSDUNÃREA DE JOSDUNÃREA DE JOS

Între 21 - 23 Octombrie2008 s-a desfãºurat laCALARASI ediþia a XIII-a aSesiuni i de Comunicar iSt i int i f ice - “Cultura siCivi l izat ie la Dunarea deJos”în 6 sectiuni: Preistorie,Antichitate, Ev Mediu, IstorieModerna si Contemporana,Etnografie, Numismatica. Eleau fost sustinute de profesoriuniversi tar i , cercetator i ,muzeografi, istorici, numimatidin BULGARIA (Institutul deArheologie si Muzeul Na-tional Sofia, Muzul de Istoriesi Arheologie Varna, MuzeulRegional de Istorie Silistra,Muzeul Regional Dobrich,

Universitatea Veliko Târno-vo, Universiatea Shumen,Muzeul Regional Vel ikoTârnovo, Muzeul RegionalRazgrad), GRECIA (Univer-si tatea Atena), ELVETIA(Muzeul de Arta si ArheologieGeneva), GERMANIA (Uni-versitatea Bochum), ROMÂ-NIA (Institutul de Arheologie“Vasile Pârvan” Bucuresti,Institutul de Studii Sud-EstEuropene, Muzeul Nationalde Istorie a României, Mu-zeul de Istorie Nationala siArheologie Constanta, Insti-tutul de Cercetari Ecomu-zeale Tulcea, Muzeul Brailei,Muzeul Civilizatiei “Gumelni-ta” Oltenita, Muzeul Prahova,Muzeul Buzau, MuzeulTeleorman, Muzeul Ialomita,

Muzeul Municipiului Bucu-rest i , Banca Nat ionala,Muzeul Regiunii Portile deFier Drobeta-Turnu Severin,Muzeul National al Agricul-turii Slobozia s.a.)

Fes t i va lu l - concursFes t i va lu l - concursFes t i va lu l - concursFes t i va lu l - concursFes t i va lu l - concurs“Flu ieraº vaslu ian”“Flu ieraº vaslu ian”“Flu ieraº vaslu ian”“Flu ieraº vaslu ian”“Flu ieraº vaslu ian”

DJCCPCN Vaslui ,CJCPCT Vaslui, Primaria siCaminul Cultural Munteniide Sus organizeazã Festi-valul-concurs judetean deinterpretare a muzicii popu-lare romanest i “Fluierasvasluian”, aflat la a X-a editie,in data de 9 noiembrie 2008,incepand cu ora 11.00, inlocalitatea Muntenii de Sus,zona cu bogate tradi t i ifolclorice.

FORME ªI EXPRESII SEMNAORME ªI EXPRESII SEMNAORME ªI EXPRESII SEMNAORME ªI EXPRESII SEMNAORME ªI EXPRESII SEMNATE: PTE: PTE: PTE: PTE: PANAITE CHIFUANAITE CHIFUANAITE CHIFUANAITE CHIFUANAITE CHIFU

Aceasta este o expoziþie imaginarã pe care o deschidem aici, în colþul din dreapta al revistei, caAceasta este o expoziþie imaginarã pe care o deschidem aici, în colþul din dreapta al revistei, caAceasta este o expoziþie imaginarã pe care o deschidem aici, în colþul din dreapta al revistei, caAceasta este o expoziþie imaginarã pe care o deschidem aici, în colþul din dreapta al revistei, caAceasta este o expoziþie imaginarã pe care o deschidem aici, în colþul din dreapta al revistei, casã vã prezentãm un sculptor român pe cât de apreciat pe meridianele lumii, pe atât de ignoratsã vã prezentãm un sculptor român pe cât de apreciat pe meridianele lumii, pe atât de ignoratsã vã prezentãm un sculptor român pe cât de apreciat pe meridianele lumii, pe atât de ignoratsã vã prezentãm un sculptor român pe cât de apreciat pe meridianele lumii, pe atât de ignoratsã vã prezentãm un sculptor român pe cât de apreciat pe meridianele lumii, pe atât de ignoratprintre ai lui. Un om cãruia Bucureºtiul ºi alte oraºe îi sunt datoare cel puþin câte o piaþã.printre ai lui. Un om cãruia Bucureºtiul ºi alte oraºe îi sunt datoare cel puþin câte o piaþã.printre ai lui. Un om cãruia Bucureºtiul ºi alte oraºe îi sunt datoare cel puþin câte o piaþã.printre ai lui. Un om cãruia Bucureºtiul ºi alte oraºe îi sunt datoare cel puþin câte o piaþã.printre ai lui. Un om cãruia Bucureºtiul ºi alte oraºe îi sunt datoare cel puþin câte o piaþã.Reproducem alãturi schiþa unei sculpturi intitulatã “Cãlãtorie universalã”, pe care artistul a ridicat-Reproducem alãturi schiþa unei sculpturi intitulatã “Cãlãtorie universalã”, pe care artistul a ridicat-Reproducem alãturi schiþa unei sculpturi intitulatã “Cãlãtorie universalã”, pe care artistul a ridicat-Reproducem alãturi schiþa unei sculpturi intitulatã “Cãlãtorie universalã”, pe care artistul a ridicat-Reproducem alãturi schiþa unei sculpturi intitulatã “Cãlãtorie universalã”, pe care artistul a ridicat-o vara trecutã la Cordoba, in Spania. Iar în pagina 15 oferim câteva date despre autoro vara trecutã la Cordoba, in Spania. Iar în pagina 15 oferim câteva date despre autoro vara trecutã la Cordoba, in Spania. Iar în pagina 15 oferim câteva date despre autoro vara trecutã la Cordoba, in Spania. Iar în pagina 15 oferim câteva date despre autoro vara trecutã la Cordoba, in Spania. Iar în pagina 15 oferim câteva date despre autor.....

Definiþia genealogicã a limbii române. Limbaromânã este limba latinã vorbitã în mod neîntrerupt înpartea orientalã a imperiului roman, cuprinzândprovinciile dunãrene romanizate (Dacia, Panonia de sud,Dardania, Moesia superioarã ºi inferioarã) din momentulpãtrunderii limbii latine în aceste provincii ºi pânã înzilele noastre.

Acei care ne-au transmis limba latinã din tatã-nfiu, în aceste pãrþi dunãrene, au avut întotdeaunaconºtiinþa cã vorbesc aceeaºi limbã (latina),spredeosebire de cei care vorbeau alte limbi. Se poate decivorbi, în acest caz, de „voinþa” vorbitorilor de aîntrebuinþa o anumitã limbã, ºi nu alta.

Aceastã limbã a suferit, însã, transformãrineîncetate, atât prin evoluþia ei normalã, cât ºi prininfluenþa exercitatã de limbile cu care a venit în con-tact.

Teritoriul de formaþie. Limba românã s-adezvoltat pe o largã bazã teritorialã romanizatã,cuprinzând provincia Dacia nord-dunãreanã propriu-zisã, adicã, în primul rând: Oltenia, Banatul ºi Ardealul,ºi, în al doilea rând, Muntenia ºi sudul Moldovei, precumºi zona sud-dunãreanã învecinatã de-a lungul fluviului,Dobrogea, iar la vest ºi sud-vest, provinciile romanizatece au stat întotdeauna în strâns contact, atâtadministrativ, cât ºi comercial, cu Dacia: Pannonia,

Dardania ºi cele douã Moesii.

Latina orientalã. Latina dunãreanã, dimpreunãcu latina vorbitã pe coasta Dalmaþiei ºi, pînã cãtrejumãtatea a doua a secolului al treilea d.e.n., dimpreunãcu latina vorbitã în Italia, face parte din grupul orientalal limbilor romanice.

Dalmata era vorbitã odinioarã pe coastaAdriaticei, ºi a dispãrut astãzi cu totul. Limba ultimuluisupravieþuitor care cunoºtea dalmata, ce nu mai eraîntrebuinþatã de pãrinþii sãi, a fost cercetatã la faþalocului, în insula Veglia, în 1897. Albaneza nu este olimbã romanicã, ci a suferit numai o atât de puternicãinfluenþã latinã, încât Gustav Meyer aputut sã o socoteascã drept „jumãtateromanicã”.

Cucerirea ºi romanizareaDaciei. Cucerirea Daciei de cãtre Traian(101-107 d.e.n.) a fost pregãtitã de o seriede mãsuri cu caracter militar ºiadministrativ care care au fãcut posibilã,în momentul transformãrii Daciei înprovincie romanã, repedea ei romanizare.Prin cucerirea acestei provincii se urmãreaun îndoit scop: militar, în primul rând, eco-

nomic, în al doilea, pentru a lega Dacia cu Drobetae sicu regiunea învecinatã ºi a exploata bogãþiile miniereale Daciei.

Din punct de vedere strategic, cine voia sãstãpâneascã Dacia trebuia, în prealabil, sã cucereascãteritoriile de la vestul ºi estul ei: Dacia nu putea firomanizatã decât dupã stabilirea puterii romane înregiunile Budapestei ºi Dobrogei de astãzi. Pe de altãparte, pentru consolidarea stãpânirii romane la sudulDunãrii, se impunea cucerirea ºi romanizarea Ardealului.

Pe scurt, fazele procesului de romanizare a

*ISTORIA LIMBII ROMÂNE DE LA ORIGINI ªI PÂNÃ ÎNSECOLUL AL XVII-lea

BOGÃÞIA VIEÞII NOASTRE CULTURALE OGLINDITÃBOGÃÞIA VIEÞII NOASTRE CULTURALE OGLINDITÃBOGÃÞIA VIEÞII NOASTRE CULTURALE OGLINDITÃBOGÃÞIA VIEÞII NOASTRE CULTURALE OGLINDITÃBOGÃÞIA VIEÞII NOASTRE CULTURALE OGLINDITÃ IN VEªTILE CE VIN DIN ÞARÃ PE PORTALUL IN VEªTILE CE VIN DIN ÞARÃ PE PORTALUL IN VEªTILE CE VIN DIN ÞARÃ PE PORTALUL IN VEªTILE CE VIN DIN ÞARÃ PE PORTALUL IN VEªTILE CE VIN DIN ÞARÃ PE PORTALUL

INTERNET INTERNET INTERNET INTERNET INTERNET www.cartesiarte.ro continuã în pagina 5

POEÞI LA VÂRSTA MARII EXPERIENÞEARTISTICE:

Nicolae Dragoº (pag 13)

Toma George Maiorescu (pag11)

În cuprinsul revistei

ALBINALBINALBINALBINALBINA A A A A RRRRROMÂNEASCÃOMÂNEASCÃOMÂNEASCÃOMÂNEASCÃOMÂNEASCÃALBINALBINALBINALBINALBINA A A A A RRRRROMÂNEASCÃOMÂNEASCÃOMÂNEASCÃOMÂNEASCÃOMÂNEASCÃA . C o . RA . C o . RA . C o . RA . C o . RA . C o . R1 9 9 71 9 9 71 9 9 71 9 9 71 9 9 7

distinsã cu ordinul MERITUL CULTURAL în grad de Mare Ofiþerºi cu ORDINUL ZIARIªTILOR clasa I - aur

M.P.S.R.

FUNDAMENTFUNDAMENTFUNDAMENTFUNDAMENTFUNDAMENTAAAAATÃ ÎN OPERA LUI AL. ROSETTI TÃ ÎN OPERA LUI AL. ROSETTI TÃ ÎN OPERA LUI AL. ROSETTI TÃ ÎN OPERA LUI AL. ROSETTI TÃ ÎN OPERA LUI AL. ROSETTI *

TOAMNA CULTURALÃ ÎN ROMÂNIA

L IMBA ROMÂNÃ ª I I S TOR IA E IL IMBA ROMÂNÃ ª I I S TOR IA E IL IMBA ROMÂNÃ ª I I S TOR IA E IL IMBA ROMÂNÃ ª I I S TOR IA E IL IMBA ROMÂNÃ ª I I S TOR IA E I

2

Abonamente: 24 lei anual, 12 lei - 6luni, 6 lei - 3 luni.

pre\ul unui exemplar - 2 leiAbonamente de sprijin: 100 lei anual.

REDAC|IA:Nicolae Drago= =i Emil Drãghici -senior editori; Drago= Sarchizian -secretar general de redac\ie; GheorgheManea, Sergiu Târa, AlexandruDumitriu, Simona Constantinescu,Antoaneta Matei

Director marketing =i publicitate - TudorLeu. Tehnoredactare computerizat[ - Ve-ronica Ionescu. Adresa: Redactia siAdministra\ia: bd. Dacia nr. 126, sector 2,Bucure=ti 020064. Telefon/fax: 021 6105659

E-mail: albina@vipnet.ro;Internet: www.cartesiarte.ro

publica\ie aMI+C{RII PENTRU PROGRESUL

SATULUI ROM~NESC - FUNDATIA EPISCOPUL

GRIGORIE LEU

realizat[ în colaborare cu

ASOCIATIA COMUNELOR DINROMÂNIA

editor:CASA DE EDITURA =I PRODUCTIE AUDIO-VIDEO-FILM <REALITATEA>.

}nregistrat[ la Registrul Comer\uluiJ40/5587/1991

Cod fiscal: R33954;cont la Banc Post - Sucursala Mo=ilor nr: RO 11 BPOS 7020 29029 64 ROL 01

Cod Publica\ii Po=t[ 19086I S S N 1583-2546

Tip[rit la Tipografia CERA

Mãruntul care se crede Mare

Nu mã refer la orice fel de mãrunt,ci la mãruntul acela aberant, care se pretindeºi se recomandã cu emfazã senilã mareintelectual, dar, de fapt ºi de drept, nefericitule doar un semi-doct penibil, un agasantcerºetor de glorie imposibilã, un insolentbãgãtor de seamã. Mãruntul grandoman poatefi identificat mai ales în literaturã. Sunt mulþiasemenea odioºi procleþi egocentriºti carecolcãie prin reviste „culturale” minimale,lamentabile ori pe la cenacluri prãpãdite,declamându-ºi fuduli versurile insipide ºilâncezi ºi gratulându-se apoteotic unii pe alþii.N-au pic de talent dar, pentru cã megaloma-nia se dovedeºte incurabilã, publicã volumdupã volum, evident, pe la editurineînsemnate, sinistre, ºi apoi, indecent ºidemenþial pânã la capãt, îºi lanseazã cu surleºi trâmbiþe cãrþile execrabile, derizorii,prefaþate superlativ de-un confrate la fel demãrunt, al cãrui ditiramb mãrinimos ejustificat de-o reciprocitate obligatorie aobtuzilor. Pentru cã ãºtia se glorificã excesivîntre ei.

Nespus, dar nespus de greu o maiscoþi la capãt cu un astfel de zãnatic ordinarºi plin de ifose stupide, peste care a datdamblaua celebritãþii! Deoarece acest mãrunteste un infatuat cum nu s-a pomenit, careconsiderã nici mai mult, nici mai puþin cã artrebui sã stea în preajma celor cu adevãratimportanþi. E atât de ridicol mizerabilulveleitar înfumurat încât nu se sfieºte sãrevendice iritant situãri în elitã – care nu i secuvin – ºi încearcã chiar sã se integreze cumvaîn rândul celor valoroºi. De obicei, cu multãumilinþã, prin temenele ºi flatãri exagerate,pe alocuri stânjenitoare pentru adresant.Zadarnice tentative!

Evacuat cu repulsie ºi antipatieîndreptãþite dintre maeºtri, ca un intrusneghiob ce este, mãruntul vanitos nudezarmeazã, ci îºi linge rãnile etalându-ºisuperioritatea închipuitã, preamãrindu-seincredibil în faþa unor mãrunþi mediocri, darla locul lor, fãrã aspiraþii aiuristice,extravagante. Mãruntul ãsta vociferant nu vaizbuti nicicând sã se afirme, pentru cã nu arechemare; dilentantul notoriu va simula ab-surd o condiþie intelectualã de vârf, numaicã, spre deziluzia sa, imediat îi va fi depistatã(im)postura de blatist neisprãvit. Mãruntul,oricum, nu-ºi va admite în ruptul capului

anonimatul ºi anti-talentul. Dimpotrivã; areºi dumealui orgoliul sãu. La urma urmei,jalnicul mãrunt stârneºte chiar compasiuneprin neputinþa sa congenitalã.

Mãruntul care a obþinut totuºi ocronicã favorabilã – datoratã, fireºte, unorlinguºiri exaltate, irezistibile pentru oricecritic – se auto-slãveºte generos în stânga ºi-n dreapta. Impertinenþa dumisale este fãrãmargini; merge pânã-ntr-acolo încâtîndrãzneºte, foarte sigur pe el, sã reclameisterizat onoruri, reverenþe, aclamaþii ºielogii! Ce mai, rizibilul individ se crede opersonalitate! ªi, farsorul, tupeist, îþi atrageatenþia dacã nu-l respecþi! Tocmai el, pigmeuldeprins cu obscuritatea ºi izolarea...

Dacã faci cumva imprudenþa sã-lîncurajezi, din omeneascã politeþe, ai încurcat-o! Mãruntul atât aºteaptã. Numaidecât i seurcã la cap. Nu va pricepe cã îl menajezi, cãeviþi sã-l pui la punct, cã eºti generos; nu vasesiza diplomaþia; nu, nici vorbã, dumnealuin-o sã depisteze amabilitatea, cumsecãdenia– pentru cã, oricum, are o pãrere fabuloasãdespre sine –, ci chiar va lua de bunãcomplezenþa. Fãrã sã-þi dai seama, contribuila supraestimarea detestabilã a mãruntului.ªi, pe lângã asta, riºti asocieri neconvenabile,care nu te onoreazã. Triºorul literar nu vaezita pe urmã, niþel mai faimos, sã se tragãde ºireturi cu tine, sã devinã caustic. Nu-ideloc exlcus sã te ºi sfideze, pãcãliciul! Dacãîl impulsionezi, astea ar fi repercusiunile. Îþiia toatã mâna. Pentru cã, mãruntul de el, nuþine cont de realele sale aptitudini dezolante.Aºadar, mãruntul acesta abject trebuieboicotat, omis pentru a dejuca ulterioarediscreditãri indirecte sau chiar fãþiºe. Sau,dacã nesuferitul se þine scai de tine, atunci nutrebuie tratat deloc cu clemenþã, ci meritã sãafle ceea ce nu vrea sã afle: cã este un autordeplorabil. Un preº zdrenþuit, care seimagineazã covor fermecat.

Dar de ce insistã unii nechemaþi sãcucereascã altitudini unde n-au ce cãuta? Dece-ºi ascund rãul de înãlþime fatal? De ce nu-ºi recunosc limitele? De ce nu înþeleg cã sefac de râs prin râvnirea înãlþimilorinaccesibile? De ce nu-ºi conºtientizeazã,totuºi, lungul nasului, care, la cât mint, le-acrescut cam prea mult. Evident de mult.

l Permanenþa democraticã a „sistemuluiticãloºit. Am citit un material recent al luiMircea Cãrtãrescu publicat în „Evenimentulzilei” intitulat „Alte douã Românii”, care nu

m-a lãsat indiferent – ºi, probabil, aceasta esteconsecinþa ce valideazã, confirmã un text bun,stimularea dezbaterii progresive. În editorialulsãu, scriitorul Mircea Cãrtãrescu identificã undezacord între o Românie „democraticã ºiegalitarã” ºi una „a relaþiilor de putereefectivã”, încheindu-ºi articolul astfel: „Dacãvrem sã ajungem la o adevãratã democraþie,prima Românie, a cetãþenilor are datoria sãîngrãdeascã expansiunea sistemului ticãloºit.”Numai cã raþionamentul acestei concluziiaparent banale a panseului care divideRomânia este cu dus ºi-ntors. Normal, altãsoluþie în afarã de neutralizarea saucontracararea belferilor ºi geºeftarilor nici nuexistã pentru introducerea râvnitei „democraþii adevãrate”. Dar Mircea Cãrtãrescunu þine cont de o condiþionare esenþialã aacestui demers, care intervine în cel maidemocratic mod cu putinþã. Stabilirea,identificarea „sistemului ticãloºit” n-are sã fienicicând o rezoluþie unanimã, deoarece acestscrutin al „democratizãrii” presupune unsubiectivism echitabil, puncte de vedere ºiopþiuni de necontestat sau, în orice caz, carenu suportã nici o privaþiune sau perdaf.Aºadar, omisiunea decisivã a argumentuluipersonal determinã o inadevertenþã careanuleazã ideea lui Mircea Cãrtãrescu: autorulpoate încadra în „sistemul ticãloºit” anumitepartide politice sau demnitari, iar cititorulpoate considera grupãrile ºi persoanele repu-diate de Cãrtãrescu oneste, care îl reprezintã.Aversiunea unuia coincide cu afinitatea altuiaºi invers. Asemenea situaþii adversative riscãsã incite, sã irite, transformând dezacordul însfadã, cauzând degenerãri ireconciliabile.Întotdeauna va exista „sistemul ticãloºit”,oscilând ca un metronom de la stânga ladreapta ºi de la dreapta la stânga. Altã Mãriecu aceeaºi pãlãrie. E drept, va exista deoareceo categorie îl va deprecia astfel doar pentrucã nu-i convin anumiþi politicieni. Însã acestedezaprobãri se hotãrãsc la vot. Orice sistem e„ticãloºit” pentru unii ºi neticãloºit pentru alþii,iar o democraþie exactã exceleazã tocmai prin„ticãloºenie”, dominantã care se verificãinclusiv în sistemele din S.U.A., Franþa,Germania sau Marea Britanie, etaloane alecivilizaþiei. Numai anarhia deplinã ar duce laeliminarea licenþei de „ticãloºit”. Cum anarhiaînseamnã demenþã, haos, debandadã ºi alteþicneli, toate la un loc, atunci, cu toatedeficienþele ºi minusurile sale, mai bine unsistem ticãloºit. Premisa ticãloºeniei unuisistem garanteazã democraþia. O datã, de douãori, de trei ori. Adjudecat.

Din nou despre sãrbãtoarea Naþionalã a Limbii Române

DE PRIN PRESÃ ADUNATE ªI-NAPOI ÎN PRESÃ DATE

Elegantul Hotel Palace, amplasat pe malulPortului Tomis din Constanþa, a gãzduit uneveniment cultural-ºtiinþific de excepþie, cuatât mai demn de laudã, cu cât era vorba deprima ediþie a sesiunii anuale de comunicãriorganizatã de tânãra, dar viguroasa AsociaþieDOBROGEA – ISTORIE ªI CIVILIZAÞIE.

În cadrul deschiderii oficiale asesiunii, au transmis mesaje acad. DanBerindei, vicepreºedinte al AcademieiRomâne, acad. ªtefan ªtefãnescu, acad. FlorinConstantiniu, prof. univ. dr. Marian Cojoc,prorector al Universitãþii Ovidius dinConstanþa, dr. Virgil Lungu, director executival Direcþiei Judeþene Constanþa pentruCulturã, Culte ºi Patrimoniu CulturalNaþional, prof. univ. dr. Dumitru Preda, di-rector al Direcþiei Originarii din România(Ministerul Afacerilor Externe), prof. univ.dr. Radu Vergatti – mesaj din partea AcademieiOamenilor de ºtiinþã din România, RaduMihailov (Rottary Club Constanþa), prof.univ. dr. Ioan Chiper ºi drd. Magdalena Tiþa,preºedinte de onoare, respectiv, preºedinteexecutiv la Asociaþia DOBROGEA –ISTORIE ªI CIVILIZAÞIE.

22 de personalitãþi – cadreuniversitare, diplomaþi, reprezentanþi ai lumiiacademice din România ºi de la Chiºinãu –au susþinut tot atâtea comunicãri ºtiinþifice,remarcabile prin acribia documentãrii,altitudinea ideaticã, tenta exhaustivã,capacitatea de analizã ºi sintezã. In cadrultemei I – 130 de ani de la revenirea Dobrogeila patria-mamã România – au susþinut

comunicãri: prof.univ. dr. Radu Vergatti, prof.univ. dr. Ion Varta (Chiºinãu), prof. univ. dr.Tahsin Gemil, drd Magdalena Tiþa, conf. univ.dr. Mariana Cojoc, conf. univ. dr. FlorinAnghel, lect. univ. dr. Emanuel Plopeanu, dr.Ovidiu Cristea (director al Institutului deIstorie Nicolae Iorga din Bucureºti), dr.Alexandru Ghiºa, prof. univ. dr. MarianCojoc, drd. Daniel-Vincenþiu Geoglovan º.a.

Tema a II-a a avut genericul Românii dinafara graniþelor statului naþional român ºi abeneficiat de aplombul comunicãrilorprezentate de prof. univ. dr. Dumitru Preda,prof.univ. dr. Daniela Buºã, dr. Virgil Coman,prof. univ. dr. Ion ªiºcanu (Chiºinãu), prof.univ. dr. Gheorghe Cojocaru, ing. PetreCovacev, Dan Lupescu, George Obrocea,Romulus Turbatu, Victor Crãciun,preºedintele Ligii Culturale pentru UnitateaRomânilor de Pretutindeni (care, la AlbaIulia, în perioada 1-3 decembrie a.c., vaorganiza tradiþionalul Congres alSpiritualitãþii Româneºti).

Sarea ºi piperul ediþiei inaugurale asesiunii anuale DOBROGEA – ISTORIE ªICIVILIZAÞIE le-au asigurat grupul de laCraiova, printr-o cascadã de intervenþiidinamice, pragmatice ºi convingãtoare.Darurilor oferite de invitaþii de la Craiova –zeci de exemplare din Revista europenanã deculturã ºi educaþie naþionalã, editatã în Bãnie,LAMURA -, li s-au adaugat cuprinzãtorulvolum UNIREA DOBROGEI – 130 DE ANI(292 de pagini, format B-5), lucrare

coordonatã de Cristiana Crãciun ºi prof. univ.dr. Gheorghe Zbuchea, realizatã de LigaCulturalã pentru Unitatea Românilor dePretutindeni în colaborare cu UniversitateaAndrei ªaguna (rector: prof. univ. dr. AurelPapari) ºi Fundaþia Culturalã Andrei ªaguna,respectiv, antologia ROMÂNIA DINSUFLET, subintitulatã 90 de poeþi celebreazã90 de ani de la Marea Unire, antologatori:Ana Ruse, Laura Vãceanu, Valeriu Cuºner.

Þinem sã subliniem cã o partesubstanþialã a dezbaterilor de sâmbãtã dupã-amiaza a fost dedicatã susþinerii iniþiativeilansate de scriitorul Corneliu Leu,preºedintele Fundaþiei Episcop Grigorie Leu– Miºcare pentru Progresul Satului Românescde a se institui oficial ZIUA LIMBIIROMÂNE. Dupã ce Dan Lupescu a oferit osuitã de detalii ºi dupã o reprizã consistentãde dezbateri entuziaste, toþi participanþii lasesiunea de la Constanþa au apreciat cadeosebit de oportunã o asemenea nouãsãrbãtoare naþionalã. Excelenþa Sa dr.Alexandru Ghiºa, ex-ambasador al Românieila Budapesta, a precizat cã se cuvine a fideclanºate demersuri insistente pe lângãviitorul Parlament, în vederea includerii înConstituþia României a unui articol care sãstipuleze marcarea anualã a ZILEI LIMBIIROMÂNE.

Felicitându-i pe organizatori pentruevenimentul de excepþie pe care l-au generat,ne exprimãm convingerea cã sesiunea anualãde la Constanþa se va înscrie periodic înAgenda marilor manifestãri de profil, cuparticipare internaþionalã.

Dan LUPESCUDan LUPESCUDan LUPESCUDan LUPESCUDan LUPESCU

DOBROGEA – ISTORIE ªI CIVILIZAÞIELa sesiunea:

3

Limitele gândirii ºi deformarea eiLimitele gândirii ºi deformarea eiLimitele gândirii ºi deformarea eiLimitele gândirii ºi deformarea eiLimitele gândirii ºi deformarea eiNNNNNatura este cel mai grozav inginer, ºi oricât de mult s-ar fi strãduit matematicienii

ºi informticienii sã-i desluºeascã misterele nu au reuºit. Acum mai bine de un an,mai exact la 25 octombrie 2007, a fost creat un supercomputer de cãtre constructoruljaponez NEC , sub denumirea SX-9, care a atins o vitezã de calcul de 839 teraflopi(1 tera = 1012). Asta înseamnã 839 mii de miliarde de operaþiuni pe secundã.

Odatã creat acest instrument formidabil, informaticienii lumii au þopãit deja debucurie, afirmând cã „s-a inventat cheia descifrãrii misterelor vieþii”. Numai cã,atunci când a fost pus la treabã ca sã producã cel mai simplu proces de creare avieþii ºi anume „fotosinteza”, celebrul computer în competiþie cu un simplu fenomennatural, s-a dovedit a fi cu mult depãºit. Furioºi la culme, informaticienii lumii,printre care ºi cunoscutul profesor Aaronson (Massatchues Institute of Technology)au lansat un postulat ciudat, care în fond demonstreazã „limitele gândirii omeneºti”în primã fazã, ºi încercarea a deforma „dialectica gândirii” în a doua fazã. ªi carea fost postulatul, „tot ce nu poate fi calculat în timp rezonabil de cãtre celebrulcomputer nu existã, adicã nu poate sã reprezinte fenomene reale”. Cu alte cuvinte,profesorul nostru încercând sã apere performanþele unui computer (în fond un or-ganism neviu), susþine acum cã „fotosinteza nu existã” ºi cã „natura nu-ºi facetreaba”!

Iatã cum, un mare profesor, printr-o deformare a propriei sale gândiri, considerãcã ceea ce dânsul calcula nu existã cu adevãrat, demonstrând ºi în ºtiinþã ceea ce

în politicã a fost demult demonstrat, limitele propriei noastre gândiri. Natura a fostîntotdeauna mai rapidã, decât tot ceea ce a creat omul. Dacã ne gândim de exemplucã replicarea unei proteine formatã din numai 500 elemente (aminoacizi) se poaterealiza în 3500 moduri, aceasta înseamnã un numãr zecimal cu 235 zero-uri, adicãun ordin de mãrime cu mult superior pariculelor din Univers. Orice computer for-mat din materie nevie, reprezintã un eºec, cãci cel mai puternic care teoretic arputea fi creat pe bazã cuanticã ar procesa 10192 op./secundã, adicã de 10174 , orivârsta universului (13,7 miliarde de ani) ceea ce este un non sens.

O gândire corectã ar fi fost accea de a utiiza forþa biologiei moleculare, infinit maimare decât cea cuanticã pentru a descifra misterele unei vieþi în degradarelogaritmicã pe planeta Pãmânt.

Apelând la comparaþie, vã daþi seama , stimaþi cititori, ce gândire alteratã are unPrim-Ministru român atunci când afirmã cã „România a avut cea mai mare creºtereeconomicã din Europa în ultimii 4 ani”. Fireºte, urmeazã ºi postulatul „România nuexistã dacã n-o conduce Tãriceanu !”. Cu cine a comparat Tãriceanu economiaþãrii ºi ce vârstã are economia României prin comparaþie cu alte naþiuni, premierulnu ne spune. ªi el ºi alþi politicieni se comportã în România ca ºi când ar fi aterizataici de pe o stea, unde ºi natura ºi fericirea sunt la ele acasa. De trezit n-au cum sãne trezeascã.

Prof.univProf.univProf.univProf.univProf.univ.dr.dr.dr.dr.dr. Mihai BERCA. Mihai BERCA. Mihai BERCA. Mihai BERCA. Mihai BERCA

Pactul Pristanda pentru educaþiePactul Pristanda pentru educaþiePactul Pristanda pentru educaþiePactul Pristanda pentru educaþiePactul Pristanda pentru educaþieUUUUUnii îi spun pompos PACTUL NAÞIONAL PENTRU EDUCAÞIE, completat

de Societatea Civilã. Nu înþeleg ce înseamnã acest “completat”. În Evul Mediufrancez, Universitatea era supranumitã “la fille du roi”. Deci sensul extins pentruîntreaga educaþie dintr-un stat este acela cã educaþia îndeplineºte o funcþieregalianã, ºi nu cred cã asemenea consideraþie îl contrazice pe Thomas Hobbes.Bine, România este acum un teritoriu din statul postmodern Uniunea Europeanã.Pentru Uniunea Europeanã, –implicit ºi pentru România ar trebuie sã fie–,obiectivul principal este dezvoltarea durabilã. Educaþia joacã un rol iniþial, darºi central, pentru atingerea acestui obiectiv. Caut sã aflu în primul rând ce spunedocumentul despre rolul educaþiei în realizarea dezvoltãrii durabile. Constat,surprins, cã nu spune nimic! Aceastã Societate Civilã a “completat” incomplet.Iar greºeala nu este doar un detaliu, este o absenþã majorã. Dacã vrem neapãratsã descoperim un detaliu supãrãtor, vedem cã pe lista celor care “semneazãPACTUL NAÞIONAL PENTRU EDUCAÞIE completat de Societatea Civilã”,unele ONG-uri apar numãrate de douã ori, de exemplu ‘ECOM-Asociatia deprotejare a omului si mediului pentru o dezvoltare durabila in lume’ apare ºi lapoziþia 8, dar ºi la poziþia 33, dupã metodologia lui Pristanda. “Curat” precizieºi acurateþe! Documentul acesta trebuia sã fie cu totul exemplar ca stil, redactatca un adevãrat model fiducial pentru educaþie. În fine, documentul a fost elaboratîn contextul unei grave crize globalizate, provocatã de carenþe în culturapercepþiei riscului. Ar fi fost de aºteptat ca PACTUL NAÞIONAL PENTRUEDUCAÞIE sã aibã ca obiectiv ºi rezolvarea acestei carenþe în educaþia dinRomânia. Nu acesta este cazul. Constatãm o lipsã crasã de seriozitate, dar ºi deeducaþie în spiritul acurateþei ºi preciziei, în documentul „completat de SocietateaCivilã” din România.

Titus Titus Titus Titus Titus FILIPFILIPFILIPFILIPFILIPAªAªAªAªAª

Mircea Cãrtãrescu se mai referã ºi ladecalajele sociale ºi de implicare civicã dintreRomânia ºi Occident. N-aº atribui acestediscrepanþe „sistemului ticãloºit”. Pânã laurmã, chiar dacã nu toþi politicienii suntexemple de urmat, cetãþeanul român decademoraliceºte ºi fãrã a fi influenþat de limbajulpreºedintelui sau de corupþia demascatã dinan în Paºte prin presã – ºi atunci, de cele maimulte ori, înscenãri vindicative. Ei bine,aceastã depravare poate fi însã reproºatãoamenilor de culturã, în special celor care aunotorietate – ºi, zic eu, mai puþinã operãsubstanþialã (pãrere ticãloºitã asumatã)– în

prezent. De ce? Deoarece aceºtia resping cat-egoric o coaliþie cu cei la fel de consacraþi –faptul cã au scris durabil înainte de 1989 nu-i compromite absolut deloc – ºi, în loc sã-ipreocupe dezinteresul deplorabil pentruculturã al masselor, insistã sã-ºi atace confraþii,invocând tot felul de motivaþii, nefondate saunaive (pãrere ticãloºitã asumatã!), neadmiþândsub nici o formã concordia atât de necesarãîn aceste zile de apropiatã decadenþã. Dacã ºiintelectualii demareazã ºi ei zavistii pestezavistii, refuzând medierea conflictelor, maie cumva de mirare cã societatea s-a abrutizatincredibil? Mai degrabã ar fi indicatã evitarea

expansiunii violenþei, cãci, prin naturã pur-democraticã, sistemul ticãloºit nu va fieradicat vreodatã. Sau va fi un veºnicprovizorat. Obsesia pentru mardei nu þine cont denimic. O ºtire terifiantã în toatã presa:cincisprezece neisprãviþi de funcþionari –escroci, amploiaþi ai Primãriei Sectorului 5,plus niºte directori din primãria Capitalei,împreunã cu celebrul bandit Gigi Boeru, fãrãnici o remuºcare, au tras pe sfoarã mai mulþibãtrâni nevoiaºi. ªnapanii – oricâtãechidistanþã prevede jurnalismul, altcumva nupot fi numiþi aceºti doi lefegii corupþi – cãutaupensionari din sectorul 5 care o duceau greu

ºi îi pãcãleau, biºniþarii, cã le vor acorda unsprijin, inventând niºte stipendii acordate deprimãrie, pentru asta solicitându-le actele deproprietate a domiciliilor. ªi-apoi, dacã vãputeþi închipui, ºmenarii le-au vândut casele!Ce nemernicie! Doamne, câtã declasare!Cum sã înºeli, sã fraiereºti niºte oameniamãrâþi, batjocorindu-le bãtrâneþile ºi aºachinuite de boli, umilinþe ºi mizerie?! Undes-a ajuns? Chiar atât de tragic sã fi decãzutunii dintre noi? Pentru ce? Pentru parale!Parvenitismul augmentat la maxim abrogãorice urmã de omenie. Prea multã, mult preamultã depreciere moralã de la un timp.

Alexandru DUMITRIUAlexandru DUMITRIUAlexandru DUMITRIUAlexandru DUMITRIUAlexandru DUMITRIU

DE PRIN PRESÃ ADUNATE - DE PRIN PRESÃ ADUNATE - DE PRIN PRESÃ ADUNATE - DE PRIN PRESÃ ADUNATE - DE PRIN PRESÃ ADUNATE

Preotul ºi computerulPreotul ºi computerulPreotul ºi computerulPreotul ºi computerulPreotul ºi computerulCCCCContinuând bogata ºi îndelungata tradiþie a preoþilor cãrturari ardeleni,

pãrintele S.C. din Cluj-Napoca se remarcã nu doar prin activitatea plinã de har dãruitãSfintei Biserici, dar ºi prin implicarea sa permanentã în viaþa culturalã a municipiului.Este o încântare pentru enoriaºii Sfinþiei Sale sã-i asculte predicile inspirate, care nusunt bogate doar în pilde ºi citate biblice, ci ºi în interesante ºi adesea surprinzãtoareincursiuni în literatura naþionalã ºi universalã, în referiri la personalitãþi sau evenimentedefinitorii pentru istoria, cultura ºi spiritualitatea poporului român.

Puþini sunt cei care cunosc unele lucruri despre Sfinþia Sa, care ni se parextrem de interesante, aproape singulare în mediile ecleziastice. Între altele, pãrinteleeste, de ceva timp, foarte pasionat de calculator. Petrece, zi de zi, ore întregi în faþaacestuia. Adesea, târziu în noapte, dânsul se trezeºte pãrându-i-se cã, potrivitpropriilor lui mãrturisiri, acesta îl cheamã, îl ispiteºte sã îl deschidã din nou, sãnavigheze pe internet sau doar sã scrie vreun text pentru nevoile, culturale saubisericeºti, de a doua zi etc.

Nu se simte bine atunci când, din varii pricini, trece o zi fãrã sã fi deschiscalculatorul. „Mai mult de o zi nu rezist sã stau departe de el”, mãrturisea pãrinteleunor apropiaþi.

Pãrintele S.C. este, dupã ºtiinþa noastrã, unicul preot din lume care, înpomelnicile fãcute la slujbele pe care le oficiazã se roagã, zi de zi, inclusiv pentrucei care au inventat ºi perfecþionat calculatorul. În opinia sa acesþia au adusextraordinare servicii omenirii, contribuind substanþial la progresul tehnico-ºtiinþificextrem de rapid la scarã mondialã.

În plus, tot fapt unic ºi el, credem noi, pãrintele S.C. se roagã, tot zilnic, ºipentru Mihail Gorbaciov, ultimul preºedinte al fostei URSS. Sfinþia Sa considerã, pebunã dreptate, credem, cã fãrã contribuþia decisivã a lui Gorbaciov prãbuºirearegimului comunist nu s-ar fi produs sau ar fi avut loc mult mai târziu ºi cu consecinþegreu de calculat.

Dan BRUDAªCUDan BRUDAªCUDan BRUDAªCUDan BRUDAªCUDan BRUDAªCU

ACTUALITATEA PRIN OAMENI, FAPTE, NÃRAVURI

Cã veni vorba de alegeri...Cã veni vorba de alegeri...Cã veni vorba de alegeri...Cã veni vorba de alegeri...Cã veni vorba de alegeri...Baba Florica se þine bine, chiar dacã a trecut de optzeci de ani. O auzi uneori,

cum se fãleºte: “Dacã nu mi s-ar fi scurtat un pic pasul, parcã nici nu mi-aº da seamacã am îmbãtrânit!”.

Ieºind pe poartã o luã cãtre Gãmãnei. În dreptul rãscruciului Muscoaicãi eraDinu lu’ Plotoagã cu vreo câþiva “blenderei” (dacã ar fi s-o auzim pe baba gândind).

Dinu ºopti cãtre tovarãºii sãi:_ Ia staþi un pic sã vorbesc ºi cu baba, cã dupã câte ºtiu e om de valoare-n sat

ºi are putere de influienþã!...Un’ te duci, babã? o întrebã Dinu ca sã intre-n vorbã._ Mã duc pânã-n Gãmãnei, c-am o þâriºoarã de treabã._ Ce faci, te-ai gândit cu cine votezi?_ Aha… Cu “cimintiru”! zise ea voioasã.Neaºteptându-se la un asemenea rãspuns blendereii izbucniirã în râsete._ Io, bã, la baba, mã ia-n bãtaie de joc! ºugui Dinu._ Ba nu te iau neam! La anii mei, muicã, cel mai bine e sã votez cu cimintiru!_ Nu vrei, babã, sã votezi cu…? Cu noi, adicã?_ Pãi…, parcã pânã mai dãunãzi, tu erai cu ãilalþi?_ Ce-are-a face?! Omu’ trebuie sã se descurce! zise cu seninãtate Dinu._ Aºa e. Vorba cântecului: “Pleacã-ai noºtri, vin ai noºtri, eu nu fac ce fac toþi

proºtii”! glumi baba._ Pã’, da! Vezi cã ºtii? încuviinþã Dinu. Uite ce e, babã…, cã nu te oprii

degeaba din drum: dacã vrei sã votezi cu noi, o sã-þi dãm tot pãmântu-ndãrãt. Noisuntem oameni ca lumea…, nu ca ãilalþi: niºte mincinoºi!

_ Pãi, aveþi voi pãmânt? deveni curioasã baba._ Cum sã nu?!_ Ar fi bine sã mi-l daþi pe tot, cã e pãmâncioru’ meu de moºtenire!…Dupã ce stãtu un pic pe gânduri, baba întrebã iarãºi:_ ªi ziceþi c-aveþi voi pãmânt?_ Ã-hã!… Cât vrei!… Þi-l dãm ºi pe-al lu’ matale pe tot îndãrãt!_ Mã miram ºi eu de unde venise vorba aia: cã nu se mai ajunge pãmântu’!

Cã, doar, n-a intrat la apã dupã revoluþie!?…_ Ai, ce zici babã, votezi cu noi ca sã-þi dãm pãmântu-ndãrãt? insistã Dinu.Baba nu rãspunse. Pãrea cã se gândeºte serios. La rândul lui Dinu aºtepta

liniºtit, fiind sigur cã cele spuse de el avuseserã efect.Rupând tãcerea baba îi zise lui Dinu pe ºleau, privindu-l drept în ochi:_ Ai, mã, puþã, dacã tu spui c-aveþi atâta pãmânt, de ce te-ai dus astã-toamnã

ºi mi-ai furat cocenaºii din Delniþã, pentru cã n-aveai ce da la caprã?Cãtându-ºi de drum baba îl lãsã pe Dinu fãcând mãrunt din gurã, însoþit de

hohotele de râs ale blendereilor.Ioana STUPARU

4

Având în vedere presiunile la care este supusã Mitropolia Basarabiei în stânga Prutului,ca parte a Patriarhiei Române, din partea autoritãþilor comuniste de la Chiºinãu, care nu-i recunosc dreptul istoric de existenþã, Asociaþia Culturalã „Pro Basarabia ºi Bucovina”,Filiala „Mihail Kogãlniceanu” Huºi (Preºedinte de onoare Theodor Codreanu, Secretarªtefan Plugaru) protesteazã ºi propune publicului larg ( în þarã, prin noi, în strãinãtateprin revista AGERO din Stuttgart) un material, extras din cartea recent apãrutã subsemnãtura Alinei-Mihaela Pricop, care confirmã încã o datã legãturile istorice medievaleîntre spiritualitatea ortodoxã româneascã ºi spaþiul basarabean.

a) Coordonate istorice Prima menþiune documentarã referitoare la teritoriul de jurisdicþie al Episcopiei Huºilor

o gãsim în uricul de înzestrare emis în intervalul 1602-1604, de domnul Ieremia Movilã.Acesta “a miluit” Episcopia Huºilor, “a noastrã Sfânta rugã cea fãcutã nouã”, cu satele:Plopeni, Cozieci, Râºeºti, Siliºtea Creþeºti ºi Spãrieþii, care se aflau în þinutul Fãlciului, Cãcãcenii,din þinutul Lãpuºnei. Pe lângã aceste sate, domnul a înzestrat Episcopia ºi cu “mori la Pãnoasa,ce sunt la gârla Prutului”. Satele menþionate au fost ”drepte ale Domniei mele ºi sub ascultarela ocolul târgului nostru Huºului” ºi au fost dãruite cu scopul de a aduce unele venituri, prinmijlocirea cãrora noua eparhie îºi putea îndeplini menirea pe care o avea. Deºi aceste satefãceau parte din teritoriul de jurisdicþie al Episcopiei, autoritatea episcopalã nu se limitanumai la aceste aºezãri . Din documentele ulterioare, cunoaºtem aceste þinuturi care se aflausub jurisdicþia Episcopiei: 1) Þinutul Fãlciului, care se întindea atât în dreapta, cât ºi înstânga Prutului, cu reºedinþa în Târgul Fãlciu. Cuprindea codrul numit al Tigheciului, careera în stânga Prutului, ºi se întindea pânã la hotarele Bugeacului, adicã pânã la ºanþul luiTraian 2) Þinutul Lãpuºnei, partea ce rãmãsese dupã luarea Tighinei (Benderului) cu cele 12sate sub stãpânire turceascã, care mai înainte fãceau parte din þinutul acesta. Tighina fusesecapitala þinutului, iar apoi Târgul Lãpuºna, unde aveau reºedinþa pârcãlabii domneºti, careadministrau þinutul. Tot în acest þinut se afla ºi târguºorul Chiºinãu; 3) Þinutul Orheiului, cureºedinþa în Târgul Orheiului; 4) Þinutul Soroca, cu reºedinþa la Soroca, situatã pe malulNistrului

Pentru a se înþelege mai bine pânã unde se întindea jurisdicþia Episcopiei Huºi, vom prezentadouã cãrþi de hirotonie emise de aceastã instituþie religioasã. Una din ele este de la episcopulInochentie, care a pãstorit la Huºi mai bine de 30 de ani, ºi alta de la Meletie I, care a pãstoritîn prima jumãtate a secolului al XIX – lea.

În primul caz, cartea din 17 noiembrie 1774 are urmãtorul conþinut:„Inochentie, cu mila lui Dumnezeu, episcopul Huºilor. Prin darul ºi puterea a prea sfântului

ºi de viaþã începãtor Duh, ce s-au dat smerenii noastre de la prea înãlþatul arhiereu DomnulNostru Isus Hristos, viind înaintea smereniei noastre acest de la Dumnezeu temãtoriu bãrbat,anume Nicolae, cu multã smerenie au cerºit darul preoþiei, pe care noi mult certându-l ºi prinmãrturie duhovnicescului sãu pãrinte, vrednic aflându-se, l-am posvolit, învrednicindu-l stepeniiceteþului ºi a ipodiaconului, pe urmã l-am hirotonisit diacon ºi preut desãvârºit, rânduindu-l lasatul Ghiderim ot þinutul Bãlþi ºi dându-i voie ºi blagoslovenie a sluji toate cele ce se cuvinpreoþiei. Adicã a cununa, a boteza, a sluji sfântul Maslu, ºi a sãvârºi sfânta ºi dumnezeiascaliturghie, însã numai în numitul sat, iar de se va muta la alt popor fãrã de ºtirea ºi blagoslovenianoastrã, sã fie poprit de toatã slujba preuþeascã”

De asemenea, cartea de diaconie, datã de cãtre episcopul Meletie lui Leon din satul Durleºti,þinutul Lãpuºna, la data de 31 octombrie 1808, are urmãtorul conþinut:

„Viind înaintea noastrã acest de Dumnezeu temãtor bãrbat, anume Leon din scatul Durleºti,þinutul Lãpuºna, a Eparhiei noastre, cu multã cucernicie au cerut darul diaconiei, pe carele,dupã cãzuta cercetare ce i s-au fãcut ºi dupã încredinþare din mãrturie duhovnicescului sãupãrinte, chir Teofanie arhimandrit ºi eclesiarh Episcopiei noastre, vrednic aflându-se, l-amhirotonit diacon desãvârºit.

Drept aceea iatã cã-i rânduim la cucernicia ta, protopoape Ioane, de la satul Bricenii, ca sã-l pui în bisericã sã sãvârºeascã toatã rânduiala ci sã cuvine stãpâniei sale, adicã toatã slujbadiaconiei cu privire ºi luare aminte, mai vârtos în citire sã se îndeletniceascã, precum apostolulºi Evanghelia sã le citeascã curat ºi cu toatã înþelegerea ca sã nu fie de scandelã nerodului”.

La 20 ianuarie 1709, domnul Mihai Racoviþã scria protopopului „de þinutul Soroca, careeste sub ascultarea Episcopiei Huºilor” iar, din cauza depãrtãrii ºi a lipsei de mijloace de aajunge cu uºurinþã episcopul în acest þinut, Inochentie a cerut domnului Constantin Racoviþão parte din locul domnesc al târgului Sorocii, în anul 1757, pentru a-i înlesni deplasarea înþinut. Episcopia, astfel, ”ºi-a fãcut metochu”, în Soroca. Domnul arãta: „Cum þinutul Sorocii,fiind sub eparhia acestei episcopii… din depãrtarea locului, se întâmplã cã merg foarte rarepiscopii la acel þinut pentru cercetarea norodului creºtinescu ºi a eparhiei sale. ªi, deºi mergecâte odatã episcopul la acel þinut, de nicãieri nu are nici un ajutor, …m-am milostivit Domniamea ºi am miluit-o ºi cu o bucatã din locul domnesc din locul Târgului Sorocii, care loc seîncepe despre apus drept din hotarul Liubeniþei, moºia dumisali Aristarh, biv vel vistier, ºimerge alãturi cu hotarul Târgului Sorocii, pe din sus de târg, pe un pârâu, unde sunt velniþelejidoveºti, ºi tot pârâul la vale, pânã la Nistru, ºi apoi malul Nistrului în sus, pânã la hotarulCosãuþilor, moºia lui Nicolae Racoviþã, biv vel medelnicer. Atât þine bucata acestui loc”.

La 19 ianuarie 1709, domnitorul Mihail Racoviþã îi înºtiinþeazã pe locuitorii oraºului Huºide numirea lui Sava II în scaunul episcopal .O zi mai târziu, acelaºi domn scria protopopului“de þinutul Sorocei carele este sub ascultarea episcopii Huºilor sã (dea ) ºtire tuturor preoþilorcâþi or fi acolo la acel þinut supt ascultarea episcopii… sã mergeþi cu toþii acolo la svinþia sa lapiscopii, ca sã-i vadã ºi sã-i cerce pentru vrednicie preoþeascã” Acelaºi drept jurisdicþional alepiscopului de Huºi asupra þinutului Soroca este atestat ºi de uricul din 8 noiembrie 1757 cânddomnul Constantin Racoviþã îi dãruie episcopiei venitul podului de peste Nistru, tot în þinutulSoroca. Domnul le comunica reprezentanþilor sãi din þinut sã nu se amestece în venitul obþinutde episcopie din exploatarea podului, dar îi solicita ºi episcopului „sã îl facã ºi sã-l dreagã dinagonisirea venitului”, în cazul în care „s-ar învechi sau s-ar strica” podul.

Din 10 ianuarie 1771 s-a pãstrat cartea mitropolitului Gavriil, prin care dãdea episcopuluide Huºi, Inochentie, administrarea bisericeascã a þinuturilor amintite mai sus, din Basarabia.În document se stipuleazã cã: „prin bunãvoinþa noastrã, aflându-se Sfinþia Sa kir Inochentie,episcopul Huºilor, aproape la acele pãrþi de loc, iatã m-am însãrcinat, poftindu-l ca sã aibãpurtare de grijã la numita eparhie, ºi sã pãstoreascã cu priveghere ºi cu toatã osârdia, atâtpartea bisericerascã, cât ºi partea politiceascã, îndreptându-i ºi povãþuindu-i cãtre cele sufleteºtispre mântuirea lor. ªi Eparhia Hotinului, ce s-au dat spre cârmuirea Sfinþiei Sale, episcopul deRãdãuþi, toate celelalte eparhii sã fie întru purtare de grijã a numitului episcop de Huºi”

Luarea în stãpânire a teritoriului românesc de cãtre ruºi, cu drame ºi suferinþe umanesfâºietoare, este astfel zugrãvitã de un contemporan, Manolachi Drãghici, la Iaºi: „ceasurileacelea au fost de plângeri, un timp de neuitat pentru cã poporul, cu cârdul, ca turmele de oi,încinsese toatã marginea Prutului, de la un capãt la altul, mergând ºi viind de prin sate ºi de printârguri sãptãmâni încheiate, cu luarea de ziuã bunã de la pãrinþi, de la fraþi ºi de la rudenii, carecrescuserã ºi vieþuiserã împreunã pânã în vremea acea, când se despãrþeau unii de alþii”

Un sat întreg, Toporul, din þinutul Lãpuºna, ce aparþinea de episcopie, trece împreunã cupreoþii sãi peste Prut, în þara liberã. În locul preotului plecat, autoritãþile ruseºti au hirotonitun preot ucrainean, care ºtia numai ruseºte

Episcopul Meletie al Huºilor subscrie, în octombrie 1812, anaforaua adresatã de Divanul

þãrii noului domn Scarlat Callimachi, în care se aratã suferinþele din timpul anilor de ocupaþieruseascã. Pe lângã pierderile teritoriale ale Episcopiei, în acest timp arseserã ºi casele de lacentrul eparhial, iar Episcopia avea multe datorii neachitate. De aceea, domnul þãrii, la cerereaepiscopului Meletie, acordã prin hrisovul din 13 iunie 1813, noi venituri Episcopiei pe seamatârgoveþilor din Huºi.

Din 28 iulie 1803 avem o poruncã domneascã pentru episcopul Meletie, care, împreunã cualþi boieri, trebuia sã cerceteze pricina unui iaz de la Lungeni, pentru care nu se înþelegeaucãpitanul Andrei Criºovanu de la Soroca ºi nepoþii lui pe de o parte ºi vornicul Vasile Costachi,pe de altã parte. Domnul îi scria episcopului: „Vi se trimite jaloba aceasta ci mi-au dat cãpitanulAndrei Criºovanu di la Soroca, din care pre larg veþi înþelege pricina, pentru un iaz ce l-ar fi avutdin vechiu cu rãzãºii lui în moºie Lungenii de la acel þinut. Drept aceia, scriem sfinþiei tale, cudreptate sã judecaþi ºi sã hotãrâþi, dând ºi mãrturie de cercetãri la partea ce sã vã cãdea”...

Un alt episcop care s-a implicat în viaþa bisericeascã din stânga Prutului a fost Grigorie Leu(1940 - 1949), care s-a nãscut la 2 mai 1881, în satul Þuþcani, þinutul Covurlui, actual judeþulGalaþi, într-o familie numeroasã, fiind botezat, de tatãl sãu, cu numele de Gheorghe.

În întreaga sa activitate, pusã în slujba lui Dumnezeu ºi a României Mari, Leu are la bazãprincipiul, consfinþit de dreptul canonic, prin care se stipuleazã cã: “Biserica Românã nu edeasupra neamului, ci se contopeºte firesc ºi armonios cu neamul pe care îl slujeºte, îl sfinþeºte,în limba, spiritul ºi sufletul sãu”.

Grigorie Leu frecventeazã primele clase primare la Þuþcani, apoi îºi continuã uceniciaîntru Domnul, sub oblãduirea unui stareþ al mãnãstirii Neamþ, ierodiaconul Teodosie Braniºte.

Dupã înfãptuirea României Mari, pãrintele Grigorie Leu, prin munca misionarã, didacticã,profesoralã ºi cãrturãreascã, s-a dedicat consolidãrii noului edificiu statal. În 1918, preotulconsilier econom stavrofor, Grigorie Leu, ajutat de arhimandritul Iuliu Scriban au fost trimiºiîn Basarabia, pentru a întrupa prevederile Cãrþii pastorale a Sfântului Sinod a BisericiiAutocefale Ortodoxe Române. În calitate de împuterniciþi guvernamentali, cele douãpersonalitãþi au sprijinit arhiepiscopia din Chiºinãu sã înfiinþeze Facultatea de Teologie ºi sãpopuleze parohiile basarabene cu tineri ce ºtiau a sluji în limba românã.

Cei doi preoþi au avut de înlãturat numeroase piedici moºtenite de la administraþia ImperiuluiRus. Aici au gãsit o ierarhie bisericeascã pe care þarismul, prin politica sa, încerca sã oînstrãineze de enoriaºii ei, iar, mai apoi, bolºevismul o molipsise cu diverse secte anarhice.

În calitate de rector (1919-1924) al Seminarului Teologic din Ismail, sprijinind pearhiepiscopul Atanasie, pãrintele Gheorghe Leu s-a implicat în reorganizarea bisericii dinsudul Basarabiei, culminând cu înfiinþarea Mitropoliei Basarabiei. Nicolae Iorga avea sãconstate cã: “În vechiul Ismail românesc, episcopul Melchisedec a dus grija întoarcerii laromânism a acelui mal dunãrean. Basarabia de Jos am pierdut-o ºi opera trebuie luatã de lacapãt. Este meritul arhiereului Grigorie Leu cã a fãcut-o”.

De numele acestui episcop se leagã ºi înzestrarea cu o tipografie, precum ºi refacerea bisericiiepiscopale, dupã cutremurul din 1940

Episcopia din Þara de Jos a Moldovei a pãstorit-o mai mulþi ani, pânã în martie 1949, când,prin crimã pãgânã, a fost martirizat pentru cã a cutezat sã fereascã infectarea sufletului ºi aspiritului românilor cu otrava ateismului, a îndrãznit sã-ºi apere enoriaºii nãpãstuiþi de secetadin 1945-1946, a militat deschis ºi hotãrât pentru a pãstra unitatea credinþei întru Hristos,unitatea românilor din þarã, de peste Prut ºi din diasporã.

b) Episcopia Huºilor ºi Basarabia Episcopia Huºilor a jucat un rol deosebit ºi în sprijinirea spiritualã a populaþiei din stânga

Prutului, acolo unde a fost teritoriul ei de jurisdicþie. Acest sprijin s-a manifestat nu numaiatunci când acest spaþiu a aparþinut, aºa cum era firesc, de Moldova, cât ºi atunci când a fostîn componenþa Rusiei þariste sau URSS. De altfel, ºi din acest teritoriu al spiritualitãþiiromâneºti, Basarabia, au existat feþe bisericeºti care au avut legãturi strânse cu episcopiaamintitã.

Astfel, dintr-un document, din 20 ianuarie 1709, aflãm care erau însãrcinãrile domnuluiMihail Racoviþã cãtre protopopul þinutului Soroca, în legãturã cu ascultarea acestuia deepiscopul Huºilor, nou numit. „Scriem domnia mea la rugãtorul nostru protopopul de þinutulSorocei, careli este sub ascultarea Episcopiei Huºilor. Îi facem ºtire cã … am socotit ºi am alesde am pus acolo episcop pe Sfinþia sa kir Sava sã fie episcop. Pentru aceea, dacã vei vedea carteaDomniei mele, sã cauþi ºi sã dai ºtire tuturor preoþilor, câþi or fi acolo, la acel þinut, sub ascultareaepiscopiei. Sã vã sculaþi ºi sã mergeþi cu toþii acolo, la Sfinþia sa, la episcopie, ca sã-i vadã ºi sã-i cerci pentru vrednicie preoþeascã. ªi carele nu va fi vrednicu pe cinul preoþescu, sã aibã a-ljudeca, dupã cum va scrie Sfânta Pravilã. Acestea scriem”

Dintr-o scrisoare al protopopului de Chiºinãu cãtre Episcopia Huºi, din data de 29 octombrie1793, aflãm cã prin þinuturi, pentru ajutorul administraþiei bisericeºti, protopopii aveau câteun preot cu titlul de nemesnic, precum ºi niºte servitori, numiþi feciori. Nemesnicul þinutuluiLãpuºnei în acel an era preotul Ioan, iar feciorii servitori ai protopopului de Chiºinãu erauMihalachi Þiple ºi Vasilie Samson

La 27 martie 1758, episcopul Inochentie obþine de la domnul Scarlat Ghica o cartedomneascã, prin care împuterniceºte pe protopopi sã facã inspecþii prin þinuturile episcopiei,inclusiv în stânga Prutului. Celor în cauzã li se transmitea cã „sunt volnici cu cartea domnieia cerceta pe cãlugãri ºi cãlugãriþe, pe preoþi ºi preotese, diaconi ºi diaconiþe”

În opera sa, episcopia a beneficiat ºi de sprijinul domnului. Un astfel de caz se înregistreazãla 31 martie 1766, când Grigore Ghica a trimis o circularã cãtre episcopii din þarã, în care lesolicitã sã punã protopopi vrednici, care sã organizeze toate bisericile din eparhie, din stângaºi dreapta Prutului, sã cerceteze abuzurile ºi sã le îndrepte. De asemenea, cerea autoritãþilorsã se îngrijeascã ca bisericile de pe la sate sã nu fie lipsite de servitori pentru sãvârºireaserviciilor religioase.

Cu ocazia alegerii succesorului episcopului Inochentie, au fost propuºi trei candidaþi. Con-form canoanelor, alegerea noului episcop, Iacov, a fost realizatã de cãtre un sinod format dintrei arhierei, convocat la biserica Mitropoliei din Iaºi. Pe lângã grecul Matei al Mirelor ºiLeon, episcopul de Roman, a contribuit la alegerea aceasta ºi un reprezentant din spaþiulbisericesc din stânga Prutului, anume Amfilohie, episcopul de Hotin.

De asemenea, episcopii de la Huºi erau convocaþi, uneori, de cãtre domnie, pentru a participala luarea unor hotãrâri importante pentru viaþa spiritualã a þãrii. Astfel, în cursul anului1698, episcopul Varlaam a participat, împreunã cu mitropolitul Sava al Moldovei, cu Misail,episcopul de Roman ºi cu Lavrentie al Rãdãuþilor, la convocarea Adunãrii Þãrii de cãtredomnul Antioh Cantemir, când s-a hotãrât, conform obiceiului timpului, ca mãnãstireaCãpriana, din Basarabia, sã fie închinatã mãnãstirii Zografu de la Muntele Athos.

Modul în care se exercitau exact atribuþiile de îndrumare a turmei creºtine din stângaPrutului o putem afla dintr-un document din a doua parte a secolului XVIII. Astfel, cu prilejuldesfiinþãrii eparhiei Prailoviei, în 1771, eparhiile Ismail, Reni, Chilia, Acherman ºi Bender,din Basarabia, au fost acordate spre administrare Episcopiei Huºilor. În acest context,mitropolitul a trimis o carte reprezentanþilor bisericii din þinuturile respective, dar ºiepiscopului de Huºi, din care se pot desprinde ºi atribuþiile canonice ale celui din urmã. Astfel,se preciza cã „dupã urmarea rânduielilor sfintelor canoane, iatã sau dat aceste eparhii subpurtarea de griji a frãþiei sale episcopului de Huºi, kir Inochentie, cãruia îi dãm voie a sãvârºiacolo toate cele ce se cuvine arhieriei. Adicã sã judece ºi sã cerceteze a doua oarã toate pricinilebisericeºti. Cântãreþi ºi purtãtori de sfeºnice sã însemneze. Ipodiacon ºi diacon sã sãvârºeascã

Dreptul istoric de fiinþare a Mitropoliei BasarabieiDreptul istoric de fiinþare a Mitropoliei BasarabieiDreptul istoric de fiinþare a Mitropoliei BasarabieiDreptul istoric de fiinþare a Mitropoliei BasarabieiDreptul istoric de fiinþare a Mitropoliei Basarabieiprin documentele de atestare ºi existenþãprin documentele de atestare ºi existenþãprin documentele de atestare ºi existenþãprin documentele de atestare ºi existenþãprin documentele de atestare ºi existenþã

a Sfintei Episcopii a Huºilora Sfintei Episcopii a Huºilora Sfintei Episcopii a Huºilora Sfintei Episcopii a Huºilora Sfintei Episcopii a Huºilor

5flux de ºtiri culturale - www.cartesiarte.ro - flux de ºtiri culturale - www.cartesiarte.ro

Alina-Mihaela Alina-Mihaela Alina-Mihaela Alina-Mihaela Alina-Mihaela PRICOPPRICOPPRICOPPRICOPPRICOPAsociatia Culturala “Pro Basarabia si Bucovina”

(continuare în pag.6)

(continuare din pag.1)

ºi sã suie ºi la rânduiala preoþiei pre cei vrednici. Duhovniceºti pãrinþi sã aºeze prin ale salecãrþi de duhovnicie... Dumnezeieºtile biserici sã sfinþeascã ºi sã înveþe pe pravoslavnicul norodpãrintesc tot lucrul ce este de suflet folositor ºi mântuitor, ocârmuindu-i la cele sufleteºti faceride bine”.

Dar rolul episcopiei nu a fost numai acela de a se îngriji de soarta slujitorilor ce aparþineaude ea, de administrarea moºiilor ce le deþinea în Basarabia, ci ºi de a înzestra lãcaºurile decult cu obiectele necesare desfãºurãrii în bune condiþii a ritualului religios. Potrivit opisuluiobiectelor din muzeul Societãþii istorico – arheologice bisericeºti din Basarabia, întocmit înanul 1923, aici se pãstrau, ca bunuri ce aparþineau Mitropoliei Basarabiei, colecþii de obiecte,vase ºi veºminte bisericeºti, icoane, manuscrise ºi documente vechi, tipãrituri, fotografii,unele provenind de la Episcopia Huºilor. Printre acestea se regãsesc ºi numeroase obiecteromâneºti, printre care antimisele, toate de pânzã, ale: episcopului Veniamin al Huºilor, de la30 noiembrie 1792; episcopului Meletie al Huºilor, de la 23 noiembrie 1803; episcopuluiCalinic Hariupolis al Huºilor, de la 23 decembrie 1860; episcopului Iosif al Huºilor, de la1873.

Un alt exemplu îl reprezintã Icoana micã a Mântuitorului Hristos, ferecatã în argint, dãruitãpeºterii Sf. Anton, de cãtre Nichifor Chiricencov. Pe ea este scris: „Aceastã icoanã aMântuitorului Domnului nostru Iisus Hristos, este dãruitã pentru peºtera Sf. Anton din Sf.Munte, de cãtre cetãþeanul oraºului Cahul, Nuvhifor Chiriacencov ºi de mine, Eufrosina ºi cu fiisãi: Daniil ºi Varvara. Pomeneºte-ne Doamne pentru icoana Mântuitorului, când vom veni întruîmpãrãþia ta. 1859, decembrie 17”.

Prin tratatul de la Paris încheiat la data de 30 martie 1856, judeþele Cahul, Ismail ºi Bolgrad,din sudul Basarabiei, sunt restituite Moldovei. Încã de la înfiinþarea Episcopiei Huºilor, celemai multe teritorii de sub jurisdicþia sa se aflau în stânga Prutului, pierdute prin pacea de laBucureºti din 1812 ºi încorporate, cu întreg teritoriul dintre Prut ºi Nistru, Rusiei þariste.Dupã 1856, partea de sud a Basarabiei încearcã sã reînnoade vechile tradiþii. Dintr-un docu-ment din 12 martie 1859 aflãm cã Episcopia Huºi sprijinã pe Dimitri Spiru Povlu, interesat deamplasarea unui pod umblãtor peste Prut, în dreptul moºiei Rânzeºti, care s-a adresat în acestsens cãtre arhiereul Calinic Miclescul Hariupoleos, locotenent episcop de Huºi, deoareceurmãrea relansarea comerþului cu Bârladul. Importanþa podurilor peste Prut era foartemare, cãci asigura legãtura între cele douã pãmânturi româneºti.

Astfel, Dimitri Spiru Povlu declarã cã: „La moºiile mele Goteºti ºi Ciobalaccii, din þinutulCahulului, ce sunt din stânga Prutului, vrând a face cu a mea cheltuialã un pod trecãtor pe apaPrutului, pentru împlinirea trecerii locuitorilor, cu care pod urmeazã sã cheltuiesc sumã peste1000 galbeni, osãbit de alte podeþe ce se mai fac pe ºes peste gârlile ce sunt curgãtoare din apaPrutului. Iar capul acestui pod de dincoace, de pe moºia Rânzãºtii, din þinutul Fãlciu, ce esteproprietate a Sfintei Episcopii Huºi. Iscãlitul face rugãminte ca, aºa cum facerea acestui pod lalocul însemnat se face nu numai în bine obºtesc, ci ºi o înlesnire a locuitorilor din zisa moºieRânzãºti, dar totodatã ºi un venit mai însemnat în viitor sã poatã produce zise-i moºii”.

Sprijinirea acordatã de cãtre Episcopia Huºilor menþinerii legãturilor cu locuitorii dedincolo de Prut a fost simþitã ºi un secol mai înainte. Astfel, la 9 februarie 1754, în urmaanaforalei marelui logofãt al Moldovei, s-au constatat drepturile episcopiei asupra celordouã maluri ale Prutului la moºia Toporul. Matei Ghica a încuviinþat cererea episcopuluiInochentie de a face un pod peste aceastã apã, pe vadul ce avea la acea moºie.

Rolul Episcopiei Huºilor a constat ºi în educarea generaþiilor de preoþi care au activat încuprinsul jurisdicþiei sale. În jurul acestui locaº de închinãciune a funcþionat, vremeîndelungatã, ºi un seminar teologic, care a format mulþi din clericii fostei eparhii a Huºilor.Seminarul a fost înfiinþat în 1851, sub episcopul Meletie Istrati (1851 - 1857) ºi a funcþionat înîncãperile ce erau la acea datã. Astfel, dintr-un document din 5 septembrie 1870, emis de

Consiliul ªcolar al Seminarului din Huºi, aflãm faptul cã aceastã instituþie de învãþãmânt aveaîn arondare þinuturile Fãlciu, Vaslui ºi Cahul, de unde s-au ridicat un numãr 98 de preoþi. Laacea datã, þinuturile Vaslui ºi Cahul erau lipsite de ºcoli pentru preoþi ºi dascãli, astfel încâtrolul în educarea noilor generaþii de preoþi revenea Seminarului din Huºi, ce aparþinea deEpiscopia Huºi.

Un refugiat, în urma ultimatumului rusesc din 28 iunie 1940, cum ar fi Alexandru Stribiþchi,absolvent al ºcolii de cântãreþi din Chiºinãu, concentrat în Regimentul 10 Vânãtori staþionat laRoºiori, a cerut examinarea în cursul anului 1941 la ºcoala din Huºi de cântãreþi bisericeºti... Referitor la rolul jucat de aceastã episcopie în a menþine vie flacãra spiritualitãþii ortodoxeîn spaþiul din stânga Prutului, mai ales într-o perioadã în care Basarabia era confruntatã cupolitica regimului comunist de desfiinþare a bisericilor, vom reproduce, în continuare, pasajedintr-un document din anul 1943, realizat de cãtre episcopul Grigorie Leu, purtând numele:Dare de seamã asupra activitãþii generale eparhiale cerute de Onor Minister cu adresa nr. 875/1943.

Dintre publicaþiile eparhiei, amintim Cartea de rugãciuni, editatã de P. S. Grigorie Leu în12.000 exemplare, care s-a împãrþit în întreaga eparhie, trecând ºi graniþele ei, pânã înTransnistria, unde P. S. Episcop Grigorie Leu s-a deplasat în misiune în douã rânduri.

Procurarea ºi împãrþirea broºurilor religioase, iconiþelor, cruciuliþelor, cãrþilor de rugãciune,cum ºi a celor din editura proprie, au satisfãcut, în primul loc, setea de religiozitate, dar ea aconstituit bazele unei opere culturale ºi misionare nu numai în eparhia noastrã, dar ºi dincolode hotarele þãrii, în Transnistria, prin cele douã misiuni fãcute de conducerea eparhiei noastre,în frunte cu P.S. Episcopul Grigorie Leu, când s-a mers la faþa locului ºi s-au rãspândit ºicredincioºilor acestor laturi creºtine Cuvântul Domnului ºi cu care prilej s-a constatat oputernicã viaþã creºtinã, asemãnãtoare în multe privinþe vieþii creºtine din veacurile primare.

Îndatã dupã eliberarea acestei provincii, Episcopia Huºilor a fost prima care a trimismisionari peste Nistru. Cea dintâi cercetare duhovniceascã a Chiºinãului a fãcut-o P.S. Grigorieal Huºilor, în ziua de 21 iulie 1941. Oraºul încã ardea, din biserica soborului se scotea cenuºãºi jar, iar autoritãþile încã nu se instalaserã. Au fost trãite atunci clipe emoþionante. La osãptãmânã, o altã vizitã a adãugat întãrire sufleteascã faþã de populaþia atât de greu încercatã.Despre toate acestea s-a comunicat Onor. Minister.

La 18 septembrie acelaºi an a plecat prima echipã de preoþi peste Nistru. Echipa a avut înfrunte pe P.S. Episcop Grigorie ºi a fost alcãtuitã astfel: Episcop Grigorie Leu, pr. AntonPopescu, cons. ref. Huºi, protoiereu P. Alexandru – Huºi, pr. V. Spânu – parohia ªchiopeni –Fãlciu, pr. N. Balan – Jigoreni – Vaslui, pr. M. Hogaº – Schitul Vovidenia – Huºi, pr. P. Cartaº– paroh Zorleni – Tutova, pr. Nicolae Isãilã – paroh Dobrovãþ – Vaslui, diac. Gr. Lungulescu– Episcopia Huºilor.

La începutul lunii octombrie a aceluiaºi an, Episcopia a trimis o nouã echipã de preoþi,alcãtuitã din: pr. Gh. Popescu de la biserica Înãlþarea - Huºi, pr. M. Raicu de la parohiaPogãneºti – Fãlciu, pr. Gr. Lupaºcu – Vineþeºti – Fãlciu, etc.

Pentru sfintele slujbe din Sãptãmâna Patimilor ºi a Sfintei Învieri din anul 1942, a plecat o atreia echipã, care a slujit la Tiraspol ºi Odessa, compusã din: episcop Grigorie Leu, pr. AntonPopescu, cons. ref. Episcopia Huºi, S. Proteiereu P. Alexandru – Huºi, Pr. A. Ardeleanu – parohDobrina Huºi, diac Clement Gheorghiu de la catedrala episcopalã Huºi, diac Chiprian Tambur.

Dar conducerea eparhialã nu s-a mulþumit numai cu aceste echipe care au activat câtevasãptãmâni ºi luni, sãvârºind dupã preoþii militari cele dintâi botezuri, cununii, pomeniri demorþi, etc., ci a trimis ºi preoþi cu ºedere mai îndelungatã, unii chiar peste un an...

BIENALA CONCURSBIENALA CONCURSBIENALA CONCURSBIENALA CONCURSBIENALA CONCURSDE ARTÃ PLASTICÃDE ARTÃ PLASTICÃDE ARTÃ PLASTICÃDE ARTÃ PLASTICÃDE ARTÃ PLASTICÃ

„GHEORGHE„GHEORGHE„GHEORGHE„GHEORGHE„GHEORGHEPETRAªCU”, Edi þ ia aPETRAªCU”, Edi þ ia aPETRAªCU”, Edi þ ia aPETRAªCU”, Edi þ ia aPETRAªCU”, Edi þ ia a

IX-a, 2008IX-a, 2008IX-a, 2008IX-a, 2008IX-a, 2008 Prilejuitã, la debutul sãu

de aniversarea a 120 de anide la naºterea pictoruluiGheorghe Petraºcu, BIE-NALA, concurs de artãplasticã, „GHEORGHE PE-TRAªCU” a ajuns laediþia aIX-a, Târgoviºte 2008, îºipropune îmbogãþirea colec-þiei de artã plasticã contem-poranã a Muzeului de Artã

Concursul este deschismembrilor U.A.P. din Româ-nia ºi Republica Moldovastudenþ i lor (ul t imul an,masterat) ºi absolvenþi lorAcademiilor de Artã care potparticipa cu cel mult douãlucrãri:• PICTURÃ – lucrãri,cu dimensiunea maximã de100 cm, încadrate ºi cusistem de pr indere; •SCULPTURÃ – mater ialdefinitiv, dim. maximã 70 cm.

Ghid tur is t ic :Ghid tur is t ic :Ghid tur is t ic :Ghid tur is t ic :Ghid tur is t ic :“T“T“T“T“Teleorman. Teleorman. Teleorman. Teleorman. Teleorman. Traseeraseeraseeraseerasee

cu l tu ra l - tu r i s t i ce ”cu l tu ra l - tu r i s t i ce ”cu l tu ra l - tu r i s t i ce ”cu l tu ra l - tu r i s t i ce ”cu l tu ra l - tu r i s t i ce ”Directia pentru Cultura,

Culte si Patrimoniu CulturalNational a Judetului Teleor-man a editat în cadrulprogramului PRIORITATI INP R O T E J A R E APATRIMONIULUI CUL-TURAL MOBIL SI IMOBIL INJUDETUL TELEORMAN,finantat de catre MinisterulCulturii si Cultelor, ghidul“TELEORMAN. TRASEECULTURAL - TURISTICE”.

”Cucuteni – magia cera-mici i ” .Complexul MuzealNaþonal ”Moldova” Iaºi, înparteneriat cu MuzeulNaþ ional de Istor ie ºiArheologie Chiºinãu ºiMuzeul Judeþean de Istorie

”ªtefan cel Mare” Vasluid e r u l e a z ã , p r o i e c t u l”Cucuteni – magia ceramicii”finanþat de Uniunea Euro-peanã în cadrul Programuluide Vecinãtate România –Republica Moldova. Proie-ctul îºi propune ca, printr-omai bunã cooperare pe mul-t ip le planuri între douãinstituþii muzeale de prestigiusã promoveze ºi sã facilitezeaccesul publiculuila valori depatr imoniu inest imabi le,moºtenire culturalã comunã,activitãþi concretizate prinrealizarea expoziþiei tempo-rare CUCUTENI – MAGIACERAMICII, precum ºi pro-movarea unui patrimoniu devaloare ºi dezvoltareaturismului cultural.

Cercetãr i NOI laCercetãr i NOI laCercetãr i NOI laCercetãr i NOI laCercetãr i NOI laSchela Caldovei .Schela Caldovei .Schela Caldovei .Schela Caldovei .Schela Caldovei .

Reprezentanþii InstitutuluiRomân pentru arheologieîmpreunã cu cei ai Univer-sitãþii Edinburgh din MareaBri tanie cerceteazã înaceastã per ioadã si tularheologic de la SchelaCladovei. De când auînceput sãpãturile, specia-l iºt i i au fãcut mai multedescoperiri care dateazã deacum 8000 de ani. Pânãacum, la Schela Cladovei aufost descoperi te aºezãriomeneºt i din per ioadamezol i t icului târziu, caredateazã de acum 8000 deani. De asemenea, s-au gãsitinstrumente confecþionatedin os, ºi, în special, obiectede olãrie.. Cercetãtorii suntaproape sigur i cã vordescoperi aic i aºezãriomeneºt i º i , mai ales,morminte din per ioadaneoliticului. ”Este vorba desitul arheologic de la SchelaCladovei, unul de oimportanþã naþionalã. Vesti-gi i le arheologice de aici

dateazã din epoca mezo-liticã, o aºezare din epocadacicã ºi o aºezare dinepoca medievalã. Este oadevãratã comoarã pentrupatrimoniul istoric naþional ºipentru cel internaþional”, aprecizat Adina Boroneanþ,cercetãtor ºt i inþ i f ic laInst i tutul Arheologic dinBucureºti.

PROGRAM CUL-PROGRAM CUL-PROGRAM CUL-PROGRAM CUL-PROGRAM CUL-TURAL VRÂNCEAN LATURAL VRÂNCEAN LATURAL VRÂNCEAN LATURAL VRÂNCEAN LATURAL VRÂNCEAN LA

SFÂRªIT DE 2008SFÂRªIT DE 2008SFÂRªIT DE 2008SFÂRªIT DE 2008SFÂRªIT DE 2008« Toamna cul turala

adjudeana:Expozitii, simpo-zioane, lansari de carte,spectacole folclorice si dedivertisment;

20-25 octombrie2008; Festivalul Interna-t ional al Viei si Vinului -BACHUS – 200Festivalulinternaþ ional de folc lormuzical-coregrafic; TargulNat ional al Mester i lorPopular i ;Salonul decaricatura MILCOVERITAS;Seri le BACHUS –spectocole pop-rock- dance;

24 – 26 octombrie 2008;Ziua orasului Marasesti”;“Salonul scriitorilor vrancenide pretutindeni” simpozi-oane, expozitii, spectacole;8 noiembrie 2008; FestivalulSanselor Tale, Festival inter-national care isi propunepromovarea, recunoaºtereaº i i m p l e m e n t a r e aconceptului european de„învãþare pe tot parcursulvieþii”;

Noiem-brie 2008;“Salonul l l i terar Botta” lColocvii, llansari de carte,dezbateri literarela Adjud;

10-12 noiembrie 2008;Festivalul de muzica usoaraFlorentin Delmar” Natio-nalFestival concurs;

“Ziua Nat ionala aRomaniei”, National, Spect-

acol de gala; expozitie dearte platice dedicata zi leinationale a Romaniei;1 Decembrie 2008

“Salonul Li terarDragosloveni” InternationalEdiþia a XXXVII; lansari decarte, dezbater i Focsani;pelerinaj Casa memorialaAlexandru Vlahuta Dragoslo-veni; i Decembrie 2008

Anuala artistilor plasticiJudetean; Expozitia Nationa-la de Mestesuguri Traditi-onale a Scolilor Populare deArte si Meserii, “Pavel Tertiu”editia a II a;

-Anuala 2008 -Adjudexpozit ie de arte plasticeorganizator Casa de CulturaAdjud

16 decembrie 2008Fest ivalul de dat ini s i

obiceiuri de iarna JudeteanSpectacole de col inde,parada costumelor traditio-nale vrancene de Craciun,Deschiderea OraseluluiCopiilor -Focsani.

“Sighiºoara Muzicalã” ,“Sighiºoara Muzicalã” ,“Sighiºoara Muzicalã” ,“Sighiºoara Muzicalã” ,“Sighiºoara Muzicalã” ,Un nou festival gãzduit de

cetatea Sighisoarei , înperioada 24-28 octombrie2008. “Sighiºoara Muzicala”s-a dovedit un mare succes.Organizat de Casa deCulturã a MunicipiuluiSighiºoara, în cadrul AnuluiEuropean al DialoguluiIntelectual – AEDI 2008.“Sighiºoara Muzicalã” a aduscântecele rel ig ioase,acompaniate de orgã siavandu-l alaturi pe GrigoreLeºe. Romanian Piano Trioa delectat cu muzica pe carea propus-o, iar MariusMihalache cuEtno jazz.Felicia Filip a oferit un recital“Iris ºi Felicia Filip” aducandin nou, vocea sopranei alãturide cea a lui Cristi Minculescu,veteranul rock-uluiromânesc.

La Târgu-J iu, memo-La Târgu-J iu, memo-La Târgu-J iu, memo-La Târgu-J iu, memo-La Târgu-J iu, memo-r ia Mar ie i Lataretur ia Mar ie i Lataretur ia Mar ie i Lataretur ia Mar ie i Lataretur ia Mar ie i Lataretu

La Târgu-Jiu, luni 3noiembrie incepe FestivalulNaþional al Cântecului Popu-lar Românesc “MariaLãtãreþu” care se va incheiape 6 noiembrie cu Galalaureaþilor. înafara concur-sului care-i va desemna peacest ia, fest ivalul aduceprezentarea în premierã af i lmului “Maria Lãtãreþu,Privighetoarea nepereche”,

MARELE FESTIVMARELE FESTIVMARELE FESTIVMARELE FESTIVMARELE FESTIVALALALALALDE TEADE TEADE TEADE TEADE TEATRUTRUTRUTRUTRU

A XVII I -a edi t ie aFest ivalului Nat ional deTeatru (FNT), organizat deUNITER, aduce in Bucuresti,in perioada 1-10 noiembrie,40 de spectacole de teatru,sase de dans, 11 conferintesi intalnir i , 14 lansari decarte, o expozitie de afise,toate pentru iubitorii scenei.Ea capãtã ºi o latuirãinternationala datorita celorsase prezente din cadrulsectiunii “Spectacole invitatedin strainatate”.

Festivalul va debuta cuinaugurarea unei expozitii deafise ale spectacolelor careau fost invitate de-a lungulvremii. O sectiune noua - De-but – va grãbi promovareatinerilor talentati punându-Iîntr-un circuit teatral naþional.Atelierul “Bridge Project” vafi sustinut, timp de 14 zile, deregizorul Richard Foreman.

ORCHESTRAORCHESTRAORCHESTRAORCHESTRAORCHESTRAFORTELOR AERIENEFORTELOR AERIENEFORTELOR AERIENEFORTELOR AERIENEFORTELOR AERIENE

AMERICANEAMERICANEAMERICANEAMERICANEAMERICANECONCERTEAZA LA NOICONCERTEAZA LA NOICONCERTEAZA LA NOICONCERTEAZA LA NOICONCERTEAZA LA NOI

- Brasov, Galati, Braila,Bacau, Bucuresti -

La invitatia Centrului Cul-tural American, OrchestraFortelor Aeriene Americanestationate in Europa (The

U.S. Air Forces in Europe -USAFE) va sust ine inperioada 31 octombrie – 5noiembrie o ser ie deconcerte in mai multe orasedin Romania.

Concertele vor includepiese celebre din musicall-uriamericane, muzica de dansir landeza, muzica dance,piese favorite compuse deGlenn Mi l ler, GeorgeGershwin si Duke Ellington, .

PROGRAMUL PEPROGRAMUL PEPROGRAMUL PEPROGRAMUL PEPROGRAMUL PELUNA NOIEMBRIELUNA NOIEMBRIELUNA NOIEMBRIELUNA NOIEMBRIELUNA NOIEMBRIE

alCasei munic ipale dealCasei munic ipale dealCasei munic ipale dealCasei munic ipale dealCasei munic ipale decul turã Clu j -Napocacul turã Clu j -Napocacul turã Clu j -Napocacul turã Clu j -Napocacul turã Clu j -NapocaDr. Dan Brudaºcu,

directorul prest igiosuluiaºezãmânt ne comunicãurmãtorul program:

Duminicã, 2 noiembriea.c., debuteazã cea de-a V-aediþie a Bienalei de muzicã„Augustin Bena”, care se vadesfãºura în perioada 2-9noiembrie, în parteneriat cuansamblul coral VociTransilvane ºi Societateaculturalã Augustin Bena. Încadrul manifestãr i i suntprevãzute: un colocviuconsacrat vieþii ºi operei luiAugust in Bena, cuparticiparea unor distinsepersonal i tãþ i a le Clujuluiuniversitar ºi cultural artistic,precum ºi numeroaserecitaluri ºi concerte coralesusþinute de corul bãrbãtescEufonia ºi corala femininãCantabile, ale Casei muni-cipale de culturã, dar ºi dealte binecunoscute ansam-bluri . Ediþia din acest an abienalei este onoratã departiciparea extraordinarã aCorului de camerã Preludiu,sub bagheta cunoscutuluidirijor Voicu Enãchescu.

Între 3-6 noiembrie are loccea de-a IX-a ediþie a Zilelor

6

flux de ºtiri culturale - www.cartesiarte.ro - flux de ºtiri culturale - www.cartesiarte.ro

Important eveniment editorial:

APARIÞIA TRATATULUI DE ADMINISTRAÞIE PUBLICÃ

(continuare din pag.5)

P R E F A Þ Ã

În Tratatul prefaþat de noi se exprimã cu putere reputatul teoretician în domeniul dreptuluiadministrativ ºi al ºtiinþei administraþiei ºi, deopotrivã experimentatul practician în domeniuladministraþiei publice fiind îngemãnaþi în unul ºi acelaºi specialist, profesorul Ioan Alexandru.

Aºa cum ne-a obiºnuit, autorul ne propune, de data aceasta in extenso, sub forma unuiTRATAT, abordarea unei tematici extrem de interesante ºi actuale asupra administraþiei publice.

Alegerea inspiratã a titlului a fost în aºa fel aleasã încât sã poatã sugera ab initio abordarea

“...Nu trebuie sã uitãm cã fiecaredintre þãrile membre vine cu propria-i istorie înUniunea Europeanã, cu particularitãþile sale, cusensibilitãþile sale, dar ºi cu aspiraþiile sale. Nutrebuie, de asemenea, uitat cã unele state membreale Uniunii Europene sunt federaþii, altele au oorganizare cvasifederativã, altele sunt state unitare,iar acestea din urmã nu acceptã organizareateritoriului decât pe criterii administrative.

Lucrarea Prof. Ioan Alexandru neîndeamnã la prudenþã, la cumpãtare ºi, mai ales, laînþelegerea diversitãþii ºi a istoricitãþii . Soluþiacare a fost preconizatã, de pildã, dupã cel de-al

doilea rãzboi mondial, într-o parte a Tirolului nu se mai potriveºte cu realitãþile actuale ºi, înorice caz, cu cele din România.

Autorul, cu modestia proverbialã care-l caracterizeazã, ne informeazã cã suntem înprezenþa preponderent a unui material didactic, rezultat al prelegerilor din ultimii ani laFacultatea de Administraþie Publicã, a cãrei decan a ºi fost, din cadrul ªcolii Naþionale deªtiinþe Politice ºi Administrative. Poate din acest motiv ºi titlu lucrãrii, care conduce mai degrabãspre o lucrare cu caracter monografic, de sintezã ºi documentare, decât spre o lucrare de cercetareanaliticã aprofundatã a fenomenului administrativ, cu proiecþii personale în conceptele ºiprincipiile ºtiinþei administraþiei.

În realitate, analizând conþinutul lucrãrii, metoda de investigaþie ºi constelaþia de ideioriginale, cel puþin pentru doctrina româneascã, tragem concluzia cã ne aflãm în prezenþa unuiveritabil tratat de ºtiinþa administraþieiLucrarea este redactatã într-un stil academic de excepþie, pe alocuri cu accente literare, ceea ceface lectura nu numai accesibilã, dar ºi plãcutã. Este o carte vie, în pofida materiei tratate,aproape în fiecare paginã cititorului i se pune o problemã, fie desprinsã din contextul informaþionalprelucrat, fie din reflecþiile proprii ale autorului. În alþi termeni, cititorul este supus uneipermanente provocãri, adevãrat, uneori, cu teze cam ºocante, dar acesta este rostul ºtiinþeiadministraþiei. Cum se ºtie, ºtiinþa administraþiei trebuie sã ofere soluþii pentru perfecþionareaadministraþiei, pentru administraþia viitoare, pânã unde merg aceste soluþii este o problemã careþine de autor, de curajul ºtiinþific, de imaginaþia ºtiinþificã a acestuia. În alþi termeni, opera estereflecþia fidelã a personalitãþii autorului, iar lucrarea la care ne referim, ca ºi celelalte elabo-rate singur ori în colaborare, de ºtiinþa administraþiei sau de drept public, inclusiv de dreptpublic comparat, fac dovada cã autorul acestora este una din marile personalitãþi ºtiinþifice aleneamului”...

Pentru a da cititorului o imaginea de ansamblu a valoroasei lucrãri,reproducem alãturat prefaþa semnatã de profesorul universitar dr. Ion Dogaru,membru corespondent al Academiei Române

A apãrut în aceste zile la editura“Universul juridc” o lucrare definitoriepentru condiþiile de existenþã aºe statuluide drept ºi, de ce n-am spune-o, de mareimportanþã actualã pentru echilibrareavieþii noastre politico-administrative. Eaeste datoratã prestigiosului specialist îndomeniu - prof. univ. dr. IOANALEXANDRU despre care, la apariþiaunei alte lucrãri, regretatul AntonieIorgovan scria urmãtoarele:

interdisciplinarã a fenomenului administrativ. ªi aceasta pentru cã de-a lungul timpului, profesoruluniversitar dr. Ioan Alexandru a publicat numeroase lucrãri de drept administrativ, de dreptadministrativ comparat ºi de drept public european, precum ºi numeroase studii ºi eseuri, toatetrãdând, deopotrivã formaþiunea sa de bazã - aceea de jurist - ºi, bineînþeles, vocaþia sa de cercetãtorîn domeniul cãruia i se subsumeazã Tratatul.

Cât despre vocaþia autorului pentru domeniul abordat, este interesant ºi meritoriu faptulcã întreaga activitate didacticã ºi ºtiinþificã privitã în evoluþia ei, a fost marcatã de mereunemulþumitul din El, care l-a determinat sã nu se limiteze la abordarea pur juridicã a organizãrii ºifuncþionãrii administraþiei publice, ci sã întreprindã cercetãri deosebit de importante în domeniulTeoriei ºi ªtiinþei Administrative, apelând la metode ºi tehnici de cãutare proprii sociologiei,ºtiinþei politice sau managementului public.

Numeroasele lucrãri în domeniul juridic ori în care a abordat fenomenul administrativ înplan interdisciplinar pentru care a fost laureat de opt ori cu premii ale Uniunii Juriºtilor dinRomânia, i-au îngãduit autorului sã elaboreze lucrarea de faþã intitulatã pe drept “TRATAT”.

Suntem convinºi cã la denumirea de “TRATAT” autorul a ajuns dupã lungi ezitãri ºi, dincâte ºtim, aceastã denumire i-a fost sugeratã de reputatul ºi regretatul profesor Antonie Iorgovancare, în prefaþa ediþiei a IV-a a lucrãrii “Administraþia publicã” preciza cã profesorul Ioan Alexandru“cu modestia proverbialã” a elaborat ºi publicat o lucrare cu caracter didactic, subintitulatã “Lecþiide administraþie publicã”, în realitate, conþinutul ºi metoda de investigaþie cum ºi constelaþia deidei originale, cel puþin pentru doctrina româneascã, l-au îndreptãþit sã afirme cã suntem în prezenþaunui “veritabil Tratat de ºtiinþa administraþiei”.

Or, lucrarea la care se referea reputatul specialist este punctul de plecare ºi, în acelaºitimp, constituie banca de idei, reguli, principii, informaþii ºi rezultate ale cercetãrilor propriipentru tratatul de faþã. Iatã de ce, alãturându-ne sugestiei amintite, considerãm ºi noi cã, înmultitudinea calitãþilor lucrãrii, caracterul de cercetare fundamentalã justificã pe deplin calificareaei ca fiind un veritabil tratat.

În raport cu lucrarea amintitã, consideratã de literatura de specialitate ca un veritabiltratat, lucrarea de faþã cuprinde serioase dezvoltãri materializate în structura mai complexã ºi însporirea ponderii juridice, pãstrând însã caracterul unei analize interdisciplinare, ceea ce face catratatul sã se înfãþiºeze a fi unic în peisajul doctrinei româneºti contemporane. Credem cã acestaeste meritul principal al lucrãrii care, la cunoºtinþa noastrã, oferã cea mai amplã ºi reuºitã imagineinterdisciplinarã asupra administraþiei publice.

Într-un mod cu totul particular atrag atenþia opiniile temeinic argumentate ale autoruluiîn privinþa autoritãþilor româneºti ºi, mai ales, cele privind “rolul statului” ori cele referitoare la“derapajele exerciþiului democratic” abordate în Partea a opta Capitolul I, în care autorul lanseazãteoria “autocraþiei elective” ºi semnaleazã “deformãrile patologice ale structurilor democraþieiconstituþionale”, dar ºi necesara ºi excelenta analizã din Partea a zecea, Capitolul II ºi III, unde sedemonstreazã “rolul fundamental al statului naþiune în procesul de integrare”, concomitent cu“necesitatea continuãrii reformãrii instituþiilor U.E.”.

Considerãm cã în prefaþã ar fi prea mult sã ne referim la cele zece pãrþi însumând 33 decapitole ale tratatului, de aceea ne rezumãm la a face câteva importante sublinieri. Mai întâi,remarcãm efortul constructiv ºi absolut original al autorului reflectat în structura lucrãrii ºi înconþinutul fiecãrei pãrþi. În al doilea rând remarcãm abordarea amplã a temelor specifice materiei.Apoi, valoarea comparatistã a cercetãrii întreprinse în care numeroasele argumente evocate,ordonate ºi valorizate conduc la ideea exprimatã de numeroºi specialiºti ºi experþi în dreptadministrativ ºi ºtiinþa administraþiei, conform cãreia azi asistãm la o evoluþie necesarã, fireascã ºibeneficã spre valori ºi norme administrative comune statelor Uniunii Europene. ªi aceasta, pentrucã acest proces obiectiv ireversibil este uºor frânat de faptul unanim recunoscut cã în dreptuladministrativ formele instituþionale se dovedesc a fi rezistente la schimbare. Tot astfel, o extensiea acestei constatãri o regãsim ºi în relaþia dintre administraþie ºi cetãþean, cum ºi în întregul stil deadministrare, expresii intrinseci ale particularitãþilor naþionale, aºa cum rezultã din abordãrilesubsumate Capitolului II intitulat “Criza administraþiei” din partea a opta.

În sfârºit, considerãm cã suntem în prezenþa unei abordãri ample care se vrea ºi reuºeºte sãdea valoare de excepþie unei lucrãri monumentale deosebit de utile juriºtilor, dar ºi tuturor aceloracare sunt implicaþi în activitãþi ce þin de domeniul teoriei ºi practicii dreptului ori de domeniulteoriei ºi practicii administraþiei publice.

Suntem convinºi cã prin întreaga Sa operã al cãrei corolar îl constituie tratatul de faþãautorul sãu, prof. univ. dr. Ioan Alexandru, îºi asigurã un loc special în doctrina noastrã despecialitate. Astfel, prin profunzimea abordãrilor sale ºtiinþifice ºi prin numãrul mare de lucrãri,profesorul Ioan Alexandru a realizat o operã care onoreazã deopotrivã ºtiinþa juridicã ºi ºtiinþaadministraþiei din þara noastrã, contribuind la descifrarea incertitudinilor din cele douã domenii,la dezvoltarea teoriei din aceste compartimente ºi la ameliorarea activitãþii de corectã interpretareºi aplicare a normelor juridice.

PrPrPrPrProf. univof. univof. univof. univof. univ. dr. dr. dr. dr. dr. Ion Dogaru. Ion Dogaru. Ion Dogaru. Ion Dogaru. Ion DogaruMembru corespondent al Academiei Române

Educaþ iei Permanente –Fest ivalul ªanselor Tale.Manifestarea cuprindesimpozioanele cu tema:„Interefereþa ºtiinþã-religie.Perspective în noul mileniu”,respectiv „Sãnãtatea mile-niului III – o mare provocare”,dezbaterea „Dialogul intercul-tural în spaþiul european alînvãþãrii”, precum ºi masarotundã „Rãspunde azieducaþia cererii de formare apieþei muncii?”

În perioada 18-20 noiem-brie, în cadrul c ic lului deculturã cinematograficã, Casamunicipalã de cul turã, încolaborare cu AmbasadaRepubl ic i i Portugal ia laBucureºti, propune clujenilorvizionarea unor filme artisticeportugheze de lung metraj, încadrul manifestãrii intitulate„Zilele filmului portughez”..

În aceeaºi per ioadã,iubitori i de artã vor puteaadmira expoziþia tematicã subgenericul „Clujul de altã datã”.

Cu part ic iparea d- luiLaurenþiu Damian, prorectoral U.N.A.T.C. Bucureºti, seorganizeazã, între 25-27noiembrie, un „masterclasscinematograf ic” . Cinef i l i iclujeni vor avea posibilitatea

vizionãri i unor producþ i irecente ale unor cunoscuþiregizori tineri romîni: Mungiu,Porumboiu, Mitulescu etc.

Spre sfârºi tul luni inoiembrie, Casa municipalãde culturã doreºte sã mar-cheze, pr in expuneri , oexpoziþie foto-documentarã ºiun spectacol muzical folcloric,realizat cu participarea unornume consacrate din muzicapopularã ardeleanã, împlini-rea a 90 de ani de la fãurireastatului naþional unitar român.Vom colabora la realizareaacestor activitãþi cu AcademiaRomânã, Univer-si tatea„Babeº-Bolyai”, Muzeul Na-þ ional de Istor ie a Tran-silvaniei, precum ºi cu Centruljudeþean pentru conservareaculturii tradiþio-nale Cluj,

Pe tot parcursul aceleaºiluni programul include, subgenericul „educaþia perma-nentã pentru adulþi”, activitãþi:conferinþe, expuneri, dez-bateri etc., iniþiate ºi orga-nizate de Universi tateapopularã, în colaborare ºi înparteneriat cu instituþii uni-versitare ºi cu personalitãþimarcante ale vieþii noastrecultural-ºtiinþifice, pe teme deactualitate ºi de larg interes

pentru comunitatea clujeanã.Adãugãm la acestea,

activitãþile curente, lunare,ale cenaclului literar „VasileSav”, care-ºi desfãºoarãactivitatea sub egida Caseimunicipale de culturã ºi a LigiiScriitorilor Români.

Invitãm, totodatã, pe ceiinteresaþi sã participe, ºi încursul luni i noiembrie, laîntâlnirile sãptãmânale alecercului de Esperanto, lacursurile de informaticã ºi deformare profesionalã pe carele organizãm, la cinematecade marþea, la cursurile deiniþiere muzicalã pentru copiisau la cursurile de educaþieplasticã.

ORGILE DIN ÞARA BÂRSEIORGILE DIN ÞARA BÂRSEIORGILE DIN ÞARA BÂRSEIORGILE DIN ÞARA BÂRSEIORGILE DIN ÞARA BÂRSEIDesfãºurarea celei de-a

ºasea ediþ i i a Festivaluluidemuzicã clasicã “MusicaCoronensis”, în perioada 19-26 octombrie, a fost asiguratãde Parohia Bisericii Evanghe-lice CA Braºov, cu sprijinulAmbasadei Germaniei laBucureºti.

În cadrul Fest ivaluluibraºovenii sau turiºtii au fostinvitaþi într-o excursie pentrua vedea ºi asculta patru dintrecele mai reprezentative orgi

din împrejurimile Braºovului -orgile istorice din Þara Bârsei,de la Prejmer, Hãrman,Hãlchiu ºi Ghimbav. Cuaceastã ocazie a fostinauguratã ºi orga dinGhimbav, restauratã în ultimulan, de maestrul FerdinandStemmer, un elveþian care s-a stabilit în urmã cu cinci anila Hãrman, unde a pus bazeleunui atelier de construcþii orgiº i tâmplãr ie, o adevãratãºcoalã de ucenici Întreagaorgã a fost desfãcutã bucatãcu bucatã, dusã în atelierulmeºterului ºi apoi reconstruitãîn bisericã. Fiecare dintre cele900 de tuburi a fost reparatsau înlocuit cu altul, construitdupã acelaºi calapod. În plus,lemnul din care a fostconstruitã orga a suferit de peurma carilor, fiind necesar untratament special care sã-iredea calitãþile.

TEATEATEATEATEATRULTRULTRULTRULTRUL DIN PIA DIN PIA DIN PIA DIN PIA DIN PIATRATRATRATRATRANEAMT ILA 50 DE ANINEAMT ILA 50 DE ANINEAMT ILA 50 DE ANINEAMT ILA 50 DE ANINEAMT ILA 50 DE ANI

Ediþia a XXIII-a a festivaluluide teatru din Piatra-Neamþadduce si o emoþionantãaniversare: teatrul caregãzduieºte acest tradiþionalfest ival împl ineºte 50 deani.Aniversarea este oocazie prielnicã de reamintire

a celor mai frumoase ºi devaloare momente din istoriaTeatrului Tineretului.

ÎNCEPE O TRADIÞIEÎNCEPE O TRADIÞIEÎNCEPE O TRADIÞIEÎNCEPE O TRADIÞIEÎNCEPE O TRADIÞIEFRUMOASÃFRUMOASÃFRUMOASÃFRUMOASÃFRUMOASÃ

„Novotel” este noul hotelde lângã Palatul telefoanelor,ridicat pe locul fostului TeatruNaþional pentru tradiþia cãruiaºi-a fãcut datoria oferindteatrelor bucureºtene chiarspaþiu pentru a lansa stagiu-nea de toamnã. Astfel, înspaþ iul din faþa hoteluluitrecãtorii au putut urmãrif ragmente din diversespectacole prezentând nouastagiune chiar pe CaleaVictoriei, iar iubitorii de teatruavizaþi, s-au bucurat de ce leoferea fostul Pod al Mogo-ºoaiei . Timp de trei ser iesplanada hotelului Novotels-a transformat într-o imensãscenã, fiecare teatru având ladispoziþie câte un ecran pecare se derulau montaje dinspectacolele pregatite saudeclaraþ i i º i invi taþ i i a leartiºtilor care le joacã.

FESTIVFESTIVFESTIVFESTIVFESTIVALALALALAL MONDIAL MONDIAL MONDIAL MONDIAL MONDIALDE UMORDE UMORDE UMORDE UMORDE UMOR

Dupa succesul care l -aintrodus in circuitul mondial alfest ivalur i lor de CARICA-TURA, fiind cotat cu 4 stele,

Festivalul de la Calarasi - unuldintre cele mai mari din EstulEuropei, cunoaste, cu editia2008 o dezvoltare exploziva.Incepand cu aceasta editie, adevenit Festivalul Mondial deUmor de la Calarasi,

PILIUÞÃ -PILIUÞÃ -PILIUÞÃ -PILIUÞÃ -PILIUÞÃ -IN MEMORIAMIN MEMORIAMIN MEMORIAMIN MEMORIAMIN MEMORIAM

La Botoºani, Agafton,Ipoteºti s-a desfãºurta unamplu Simpozion naþional depicturã, având ca obiectiv prin-cipal lansarea PremiuluiNaþional „Constantin Piliuþã”care va stimula participarea laediþiile viitoare ale acesteimanifestãri ce se doreºte adeveni t radi þ ionalãcomemorându-l pe artist ºipromovând talente noi caurmaºi ai acestuia.

DUNÃREA-AXÃDUNÃREA-AXÃDUNÃREA-AXÃDUNÃREA-AXÃDUNÃREA-AXÃINTERCULINTERCULINTERCULINTERCULINTERCULTURALÃTURALÃTURALÃTURALÃTURALÃ

Direcþiile judeþene pentruculturã din judeþele adiacentedunãri i au îni þ iat acþ iuniculturale pe tema care dã titlulevenimen-tului: “Dunãrea -Axa comunicãr i i intercul-turale” care se va desfãºuravreme de un an.

11

continuare în pag13

„Dreptul la culpã”, surprizã extrem de plãcutã pentru iubitorii de poezie, apare la Cluj-Napoca, la Editura EIKON, purtînd apostila domnului Lucian HETCO, redactor-ºef al revisteiAgero din Stuttgart. Spaþiul înlãuntrul cãruia se desfãºoarã itinerarul poetic al volumul estedelimitat de cãtre autor cu gîndul de a reuºi sã recomande cititorului un popas ispititor,inegalabil, creat cu migalã ºi cu dragoste din cuvîntul românesc.

Caracterul spontan al poemelor este împins de însuºi autorul lor spre profilul unor ilustratesufleteºti, ale unor însumãri trãitoare de „mea culpa“, cãrora le acordã cu asupra de mãsurãsemnificaþia/semnificantul metodei teoretizate. Iatã, fãrã îndoialã, spontaneitate vie, subimperiul semnului neîndoielnic al caracterului de creaþie literarã trãitoare: „Dacã ar fi fostaºa,/cum nu putea sã fie,/neavând voie ºi neþinând/seama de/Zgomot,/ºi de coarde de suflet,/de simþ ºi plãcere,/Dacã ar fi/fost voie/Sã fie aºa,/cum ar fi putut sã fie,/þinând seama desuflet, de simþ ºi de/ Bucurie,/Dacã ar fi rãmas aºa,/cum ar fi trebuit sã rãmânã,/fãrã Zgomotºi/cu coarde în suflet/cu Simþ, dar fãrã/Iubire,/Dacã ar fi putut sã fie aºa,/cum nu putea sãfie,/ de prea mult Zgomot/ªi Simþ/ ªi Iubire,...”.

Limbajul conceptual/vital, repetabila prezenþã a conjuncþiei „dacã”, acceptarea contradicþieicu propriile trãiri dau cititorului de înþeles cît de frumos, cît de liber se aratã poetul învins defluxul schimbãrii în contact cu viaþa care îi modificã nu numai trãirile, ci ºi eul ce le cautãjustificare. Cãutarea autenticitãþii unei trãiri în ciocnirea unor contradicþii constituie izvorulforþei poemelor sale.

Legat de acest aspect al analizei, poetul Lucian ne apare stãpîn pe stilul îngrijit, pe suflulproaspãt ºi îndrãzneþ, pe înnoirea ºi reanimarea mecanicii reci în care scriu majoritateapostmoderniºtilor: „Sunt în neputinþã,/într-o stare absolutã de/Trezire/ca punct de asalt,/oriunde aº fi fost aruncat,/Mereu la mijloc de infinit/Perpetuu omenesc în culpã,/prizonier aldistanþei/cu dreptul la existenþã./Mã adâncesc în detaliu/Percepând fiinþarea/Aºa -/Când mã

sucesc,/Mã rãsucesc ºi mã/Desluºesc/omeneºte./Sunt,/gândind dreptul meu banal la/realitate,/Precum cifrele,/minuþios ºi geometric – un Algoritm,…”. „Conºtient” de „Teatrul iluziilor”existenþiale, poetul Lucian Hetco „foloseºte” poemul nu numai ca pe o demonstraþie debelcanto, ci pentru afirmarea unui preaplin, constituind expresia trãirilor intime, pasionaleale personalitãþii sale, dar ºi ale celor din structura realitãþii, a existenþei, poemul devenindastfel efectul unei organizãri estetice sensibil/eliberatoare ºi nu efectul unei propensiuni spreconfesiune: „Nu mai am nevoie de/sfertul de orã de aplauze personale./…Singura mea putere/cu adevãrat/se consumã/ la sfârºit de moralã.”

Cititorul se lasã cuprins într-un cerc de judecãþi, îºi pierde puþin cîte puþin conturul,solidarizeazã cu eul auctorial, cu lumea poetului necesarã la fel ca o claustrare pentru meditaþielãuntricã: „Sunt din nou la limitã/Cu Existenþa,/Cu Hazardul/ ºi Slãbiciunile/Omului ce s-aînsufleþit în/trecãtorul din mine./…Fiind din nou la limitã,/mã îndoiesc de graniþe ºi palpabil./Sunt cãlãuzã prin Spaþiu,/Încã o datã,/Spre Devenire…”.

Versuri în sens de ambianþã propice pentru întreaga fiinþã („Tãceam ca apa adâncã,/netulburatde picãtura de-Apoi”) fac din unele poeme „o colivie de aur în centrul Spaþiului”, dupã caretînjeºte în momentele exilului sufletesc. În altele, poetul „pãtruns de cuvinte” cautã iubire,încearcã sã se completeze prin ele cu un alt eu, feminin, amintind de Sartre, pentru careaceastã completare se traducea prin dorinþa de iubire exprimatã carnal: „Sãrutându-þi fruntea,/Îþi sãrutam gândurile toate deodatã/,ªi mã simþeam pradã dat/trupului tãu./Mã voiam sclavulbuzelor tale,/zvâcnind pãtimaº din tâmple/la sânul tãu,/încântat/ de primejdia cãrnii.” Folosindcu meºteºug ºi cu eficienþã îmbinarea între meditaþia filosoficã ºi artã, între inspiraþie ºiintelect (pe care poemele le reclamã cu multã elasticitate), e cert, Lucian Hetco se simte bineîn haina suplã a versului, exprimîndu-ºi personalitatea cu problematicile sale, temperamentulcreator ºi gustul pentru frumos: „Idealismul meu/e-o armã,/atunci când mã încredinþez/dinnou/cã lumea asta nu-i fãcutã/doar din vizibil,/ci cu atât mai mult/din nevãzute/,din cele fãrãde trup.”

Vom gãsi în „Dreptul la culpã” marile teme ale poeziei pentru care poemele pledeazã la

LLLLLUCIAN HETCO ÎN FLAUCIAN HETCO ÎN FLAUCIAN HETCO ÎN FLAUCIAN HETCO ÎN FLAUCIAN HETCO ÎN FLAGRANT DELICT DE SENSIBILITGRANT DELICT DE SENSIBILITGRANT DELICT DE SENSIBILITGRANT DELICT DE SENSIBILITGRANT DELICT DE SENSIBILITAAAAATETETETETE

TTTTToma Georoma Georoma Georoma Georoma George Maiorge Maiorge Maiorge Maiorge Maiorescu la 80 de aniescu la 80 de aniescu la 80 de aniescu la 80 de aniescu la 80 de aniPOEÞI LA VÂRSTA MARII EXPERIENÞE ARTISTICE

DrumulDrumulDrumulDrumulDrumulEu nu vând ºi nu cumpãrCenuºa Crucii pe care a-i fost rãstignitDar ca martor al aceleiDramatice crucificãriAm dreptul moral sa afirmCã aceea CruceN-a putrezit în pãmântn-a fost tãiatã-n aºchii-talismanºi n-a fost mistuitã de flãcãriImediat dupã ce ElA fost coborât ºi pus în linþoliul albPe Cruce a fost ridicat CelãlaltDupã sãvârºirea AcestuiaCrucea a fost preluatã de Altulªi-n fiecare clipã de AltulPânã-n vecii vecilor

De aceea vã spun vouãEu nu vând ºi nu cumpãrcenuºa Cruciici doar martoral trecerii ei de la Unul la Altulvreau sã vã rogsã vã împãcaþi cu gândulcã nimeni nu poate fi salvatde Drumul Golgotei

TTTTTabloul dinamicabloul dinamicabloul dinamicabloul dinamicabloul dinamicla început de mileniula început de mileniula început de mileniula început de mileniula început de mileniu

Aleargã vaci nebuneMugind peste EuropaPiei satanã – strigãStareþul CleopaPiroane ruginiteÎn inimi de cârpeMarionete îºi cautãO nobilã stirpeStrigoii moroiiVin în ºiraguriUngeþi geamuri ºi praguriCu gaz ºi mujdeiE noapte de Sfântu AndreiSperiaþi pompeianiiSe scoalã din lavãSã sarã drept într-o

Oglindã concavãBalenele nopþiiDin cupe s-adapãLupi în caguleÎnoatã sub apãImobil stã centrulRoþii de carLuna-bolid s-a opritÎntr-un parJongleurii de fiscLiciteazã creanþeBocancii cu þintãSe-nfundã-n speranþeCum se mai schimbãMãºti ºi proiecteOmul clonatZâmbeºte-n prospecteAjutã transplantulDe creier sicofant?Mãsori cronometricTranziþii-n neant?Cu pocnet de biceªi-n zgomotul capselorInterferenþeleBruºte sinapselor

Când becuri de-alarmãPâlpâie-n MallPe strãzi se multiplicãRegele golRuleta ruseascãRulând era coxuluiCere-autonomiaNonparadoxuluiStanislawski dormeaCu pãduchioºii-n azileDar arta n-o afliÎn jocul de bileAutenticul nu-iReal-informaþtieCi harul turbatCi starea de graþie

Unul in treiUnul in treiUnul in treiUnul in treiUnul in treiPe un camp nesfarºitin halate lungi de inMoise si Mahomed rãtãcescfãrã o directie anume stabilitãei cautã crâmpeie / zdrenþe / sfãrãmituride copiisfartecati de bombe

Aº extinde metafora lui Evtuºenkoconvocându-l la rãscolirea spaþiuluiºi pe Isusintregind astfel un sens cu caresunt sigurprietenul meu poetul rusva fi de acord

Deci pe nesfârºita pustietate de sticlãluminatã când de-un soare muiat în sângecând de-o lunã ingãlbenitã de spaimãCei TreiMoise, Mahomed si Isus(dupã ce Unul-Unicul a fost sfâºiat în trei

ªi arealul sufletesc parcelat)cautã împreunãînsângerate ciozvârte de prunciEi ºtiu:fãrã recompunerea întreguluinu poate exista resurecþieDoar într-un târziucând umbrele se vor lungiCei Trei îºi vor da seamacã sub paºii desculþiscrâºnind cioburi de sticlãnu zac numai rupturi de copiici ciopârîþitãinsãºi fãptura lor

Cã de faptcãutând impreund frânturile celor cen-au apucat sã pipãie viitorul(ca recompunându-le sã le restituie vieþii)Ei iºi reintregesc Sinele sfâºiatredimensionând la statura originalãUnul-Uniculfãrã-nume fãrã chipdin toate din toþidin fiecareIndivizibilul.

Insomnie semanticãInsomnie semanticãInsomnie semanticãInsomnie semanticãInsomnie semanticãdemenþa cuvintelor supraponderalealergând spre panglica intinsã la finiºulcurseiretorica anxioasã a convenþiilorincercând canonul pe mai multe vocisilabe eviscerate scandate unisonmetamorfoza insignifiantului înpersonalitatecodul ambiguu al conversaþiilor mondenecãutând faþa ascunsã a fonemeiseductia reconfortantã a discursuluipublictranchilizând revoltele spontaneapologetica provincialã a sintagmelornotabilepetalele decolorate ale vocabulelorplutind stângaci ca un nor inutilcuvinte întoarse pe dosca o hainã prea uzatãcuvinte stresate schilodite rupte in douãviolate de sensîmpleticindu-se bâlbâindu-secuvinte muribundecontur netrupescrãtãcind dezarticulatgura plinã de pãmântpiatra tombalã tãceriicimitir semantic fosilizatdepozit de speranþe calcinateiluzii descompuse-n putregaipietrificate-n pulberea oaselor

Acarianul auriuAcarianul auriuAcarianul auriuAcarianul auriuAcarianul auriuDe un timp încoaceLa o palmã de colþul ochiului stângA inceput sã atârne un fir

Mai tarziu s-a agãþat de elCãutând sã se legeneUn pãianjen auriu

Am încercat sã-l înlãtur printr-unGest fermDar mâna mea n-a bãtut decât aerulAm crezut apoi ca e probabilUn fir de pãr rebelSi razele soarelui rãsfrângându-seÎmi creeazã halucinaþii vizualeDar pãianjenul auriuApãrea si la cerul înnorat

Oculistul mi-a fãcut un fund deochiDar n-a gãsit ce sã sfideze normalulDe altfel la sfârºitul vizitei(Dupã ce a tãiat factura)Mi-a mãrturisit ca el însuºiVede uneori în colþul ochiului(Când stâng când drept)Un fir atârnând probabil tot un acarianDar nu-i dã nicio importanþãªi mã sfãtuieºteSã-l trec ºi eu cu vedereaCãciNu-i aºa domnul meuCâte nu ni se par cã aparFãrã sã existe mãcar?

De SânzieneDe SânzieneDe SânzieneDe SânzieneDe SânzieneArcuri de triumf din papurã verde

semeaþãºi cununi de sulfinã culeasã pe

ceaþãcortul întins panã-n fundul liveziiºi orzul gãlbui prin febra amieziiºi nunta pupilei de brigadierîn aer junghiatul þipãt de viertarafu-l acoperã abil ºi subtil „hai cu mine drag copil

sã ne dam în ringliºpil”vecinul (care a trãit cu maicã-sapânãla înhumare)ºi-a scos chelia în soarela metalo-casnica din nou inventarpentru „reaºezat„(sodã? lemn? mânzat?doar nu se scoate la mezat uncnezat!)în baltã nu se scaldã nimenide Sânziene e zi rea de înecîn pãdure ºcolarii se întrecavizi„cine adunã-n butoaie mai multeomizi?”

D o i p o e þ i r o m â n i d i n þ ã r i s t r ã i n e p r e z e n t a þ i d e M a r i a D i a n a P o p e s c u

Foto Al. Dumitriu

12

ªtefan Augustin Doinaº: ªtefan Augustin Doinaº: ªtefan Augustin Doinaº: ªtefan Augustin Doinaº: ªtefan Augustin Doinaº:„Poetul are, pe de o parte intuiþia aspectuluiantinomic al cuvantului ca atare, care este ºigrotesc, ºi teribil:,,Cuvintele cu ochi urduroºi / ºisaliva prelinsã în colþul buzelor / urcate pepicioroange la idei / iºi fac apologia vigorii. / Eleevocã sperietorile din cucuruz / care balansate învant / s-ar putea îchipui / limbile de pendul aleapocalipsului..” (Cuvinte pe picioroange). Pe dealtã parte, el are senzaþia alarmantã a golirii desens a cuvântului, ceea ce îi prilejuieºte încã o datãun raþionament, dar de data aceasta vibrant princonfesia pe care o implicã. (Cataritatu).Practic, înainte de a ajunge la ,,cataritatu” vocalapurã, fãrã nici un sens, poetul a cultivat popasul -întârziat pânã la vidarea de orice sens - asupraunui cuvânt oarecare. Exemple: Cuvântul absentºi Autoscalp, douã poeme din volumul Rãstimp întrecuvinte (1984) sau Fluturele ºi ploaia din plachetaSingur cu îngerul (1982).În fine, ultimul cerc ar fi acela al unui anumit tipde umor liric, greu de definit: un umor amar, care,ca în poemul Km 0, Stã în divulgarea absurdului ºiarbitrarului unei lumi, absurd ºi arbitrar ce rezultãdin simpla abolire a unei biete convenþii, dar aunei convenþii aºa-zicând fundamentale. De astãdata, textul e francamente prozaic, procedeul alesfiind acela al ingroºãrii discursului panã laenormitate; constatand lipsa pietrei care, in piaþaSf. Gheorghe, ar trebui sã marcheze kilometrulzero, poetul exclama intr-un crescendo irezistibil:,,Cum a dispãrut fãrã sã fi observat cineva fãrã cavreunul sã facã un semn fãrã sã se fi oprit din drumcareva ºi sã urle fãrã sã fi sarit din mormântul sãudecapitatul fãrã ca nimeni sã dea alarma sãtrezeascã planeta cartierul cosmosul s-a furat doarkilometrul zero // Îþi dai seama dacã a dispãrut Km0 nu mai existã în fond nici Km 7 nici 77 nici 777 laputerea 7 cu perioadã sau fãrã Nimic // Înseamnãcã a dispãrut orice punct de pornire cã nu maiexistã nici dreapta nici stânga nici sus nici jos niciînainte nici înapoi Înseamnã cã nu mai existãdistanþa cu alte cuvinte dacã intind un deget nimicnu mã impiedicã sã ating botul de bronz alarmãsarului lui mihai cel mare sã mut arãtãtorulde pe big-ben la ora bunului plac sã-mi trag ininelar veriga lui saturn si refuzând strigãtul pe nisipal grecului: noli tangere circulos meos sã fac ºi sãrefac dupã imaginatie ºi capriciu toate cercurileUniversului...»În anul cand un numãr rotund de cercurimarcheazã trunchiul vieþii sale, mi s-a pãrut cãaceste cercuri poetice asigurã activitaþii lirice a luiToma George Maiorescu un profil personal,remarcabil, demn de a fi degajat de sub maºtilecare mult timp l-au obnubilat.”

Prof. univProf. univProf. univProf. univProf. univ. dr. dr. dr. dr. dr. Paul Miclãu:. Paul Miclãu:. Paul Miclãu:. Paul Miclãu:. Paul Miclãu:„ Toma George Maiorescu inaugureazã o serie nouãde poezie într-o definitivã de autor. El preia direcþiamodernitãþii, a avangardei istorice, cum se spune.Subliniez cã poezia lui este un discurs, ceea ce nuse poate afirma despre orice producþie poeticã.Multã poezie se sclerozeazã în texte ce tac. La TomaGeorge Maiorescu poemul e dominat de tensiune,el se procesualizeazã, devine incandescent,exploziv, se face, altfel spus, discurs. Acest discurseste, aºadar, unul modern. Mai întâi prinrenunþarea la analogie, la mimesis, iar în plandiscursiv la metaforã, în favoarea metonimieiprocesuale, de mtilte ori ipotetice sau optative.Toma George Maiorescu nu este un simplusuprarealist; am putea sã-1 plasãm in margineasuprarealismului, cum obiºnuiesc sã spunã istoriciicurent. El nu cultivã devenita clasicã suprarealitatea lui Breton, ca sintezã explozivã dintre real ºi vis,motivatã de strãfundurile inconºtientului. Poetulcultivã paradoxul inconºtientului (ºisubconºtientului) conºtient. Volumul, nuîntâmplãtor, este împãrþit în cinci obsesii, lãmuritesemantic în ,,Argument” ºi subtitluri, dar tratateîn grele, ambigue ºi seriale simboluri care seîntemeiazã pe o savantã punere în scenã a trãituluipoetic.În reverstil medaliei, Toma George Maiorescupracticã o poezie de idei, mai bine-zis de alcãtuiriideatice. Dar, atenþie, logica clasicã nu-1 maisatisface, cãci el trãieºte în cunoºtinþã de cauzãepistema secolului nostru, marcatã de relativismuleinsteinian, de complementaritatea ipotezelorfizice, de presiunea unor noi logici ansambliste sauîntemeiate pe vag, pe ,,flou”..Cãlãtor, autor de reportaje ºi interviuri, TomaGeorge Maiorescu este ºi poetul mediatic tentat,aºadar, de poezia realului, a cotidianului...Discursul poetic al lui Toma George Maiorescu estemodern ºi prin dimensiunea lui metalingvisticã. Nueste, însã, vorba la el de un textualism ieftin, ci derãscolirea liantului dintre lume ºi limbaj. Cu mulþiani în urmã am scris despre ,,calul ca limbaj” laToma George Maiorescu, cu reflecþiile semiotice derigoare. Nu însã metalimbajul ca atare se instaleazãîn poemele lui. Aº spune mai degrabã cã este vorbade ceva mai profund, un fel de metapragmaticãsau, mai circumscris, un metadiscurs.Pe linia reflecþiei, Toma George Maiorescu esteastãzi promotor al ,, ecosofiei” pe care o predã lanivel universitar, întemeind teoretic discursul ecolo-gist pe care l-a apãrat, iniþial, la nivel politic.Reconfortant, nu? El umple un gol în ideatica ºicultura noastrã, dupã cum a umplut semnificativspaþii decisive in câmpul literelor româneºti.

TTTTToma Georoma Georoma Georoma Georoma George Maiorge Maiorge Maiorge Maiorge Maiorescu la 80 de aniescu la 80 de aniescu la 80 de aniescu la 80 de aniescu la 80 de ani UN ADEVÃRAT “PRINÞ ALMETAFOREI LA CURÞILEMETAFIZICII” vãzut de:Piki (cel care a mâncat nasul ºi urechile

fraþiorului-sugar) se-ntrece ºi el cuBãlan cel buzat„carele sparge geamuri mai multe laaccelerat”(neapãrat cel internaþional de Ruse)strigarea de nuntã de la 800-n sus e!apa nu curgegrãdinile au ajuns în stare liticãprimarul cu intarziate pasiuniarheologicedezgroapã o vatrã neoliticãnumai ovãzul în câmpºi vidrele dorm tâmp

somn de sãrbãtoaresatul poartã flori la pãlãrieºi în gât ºtergare

,,hai cu minedrag copilsã ne dãm în ringliºpil”

TTTTTeamaeamaeamaeamaeamaundevaîn subconºtient sau aiureapititãgalbenãîn zeghestã de veghegata sã tremurefricade angoasa din noide cutremurede rãzboide excomunicarede necomunicarede acel tsunami al uriiarmãsarul acvaticsãlbaticdezlãnþuitinfinitapocalipticridicat în picioaretârând planetape-o coamã de valspre lagãrul spaimei finalde exterminare

PluralPluralPluralPluralPluralS-ar putea sã n-am totuºi dreptatecã nimeni nu mai cautã þap ispãºitorcã singularul s-a epuizat pe tarabe

ciudateîn fum de oase sau cârlige de-abatorca azi complexul de vinã se numeºte

pluralcolac de salvare pentru ce-a fost ºi ce

estecã radiosul Mâine nu-i decât un prea

lung discursinauguralmereu identic cu sine-n festine agreste

ºi timpul de observaþie s-a umplut deprivate

oraºe subterane saltimbanci si cisternenu se mai lanseazã Ciclon B din

aerostatefocoase de neutron aºteaptã soluþii

eternenimeni nu mai mânã convoaie deoameni sau vitetotul se dirijeazã pe terminale de

calculatoram renunþat sã ne pierdem iluziile-n

vagoaneplumbuiterãtãcind linii moarte-n viitorazi totul e mult mai simplu mai rãspicatclarobscurul s-a topit în noapte sau zicum spune Elytis - pretutindeni rahatrahat în jos ºi sus cine ºtie ce-o finu-mi plac intrebãrile ca niºte sãli

de-aºteptareºi nici rãspunsuri-fregate dispãrând

pe undelumea e-o imensã pistã de decolarecu avioane zburând în neundes-ar putea sa n-am totuºi dreptateºi-om urni acest timp aparent

sculpturalchiar dacã-l impingem pe roþi cam

pãtratecãci dreptul la viaþã se numeste plural

LabirintLabirintLabirintLabirintLabirintnu umbãm dupã carul mare al

iluziilor

ghitara electricã ne þipã iubiriledar mai mult absenþa lor împroºcatã

cu varromantici demitizãm sexullipim petice false pe blugii de vãcarinimi galbene ºi frunze roºii pe coateºî visul e-un petic coloratpe latrina publicã poatepurtam doliu universal sub unghiipentru adevãrul cu neutron sau

entropicãnu credem în geriatrie socialãîn manichiurã filantropicãîn farduri politiceîn pomezi cuvioaseîn slogane învieri futurologieîn elixire miraculoasenu ne târâm dupã carul mare al

iluziilornumai cã potecile noastre umblate-

neumblateîncurcate în paienjeniºul socialnicãieri nu ies în spaþii curateºi nu gãsesc ieºirea din labirint

ºi vaicum sã trecem prin mãri de absintºi cum sã cãlcãm cu cizme de geambaºdrept peste fãrã marginea tristeþiidin sufletul nostruîncã pãtimaºinca trufaºîncã nu sinucigaº

TTTTTinereþea meainereþea meainereþea meainereþea meainereþea meaÎn ce depãrtãriîn ce lume anticãte-ai pierdutsãrmana mea tinereþe romanticã?

(Aripi albastrenemãrginit universzbotr infinit spre astre ºi vers)Secoleziduri de cearãtimp rãstignit imprecisceasornic inversrãtãcit paradis

Ca în neguri contururi se ºtergcu glezne bãtute în fiare alerg

Înapoi?Înainte?Nu ºtiu...Totul rãsunãgol de sicriuse sfãrâmã în vidse destramã

Caut ºi mi-e teamã

Unde-i cadavrul?Pe umeri cine-l ducesus pe o vânãtã cruce? Unde ºi Cinemi-l poartãspre pecetluita de 7 ori Poartã?Înapoi?Înainte?Atât mi-au rãmas doar: cuvinte.Timpane de plumbgâtleje striviteochi de sticlã umplute orbite.Cinedar Cineîmi poate rãspundeTinereþea mea unde e unde?Cine mã poate dar duceLa mormântul cu vânãtã cruce?

(Aripi albastrenemãrginit universzbor infinit spre astre ºi vers)

Au albit nopþileAu albit nopþileAu albit nopþileAu albit nopþileAu albit nopþileªi dacã-þi spun: nu se mai poatee pentru cã au albit nopþileºi sensurile au rãmas descoperitee pentru cã s-a comis un atentat la

cuvântºi ideile au rãmas goaleca niºte statui fãrã formãªi dacã-þi spun nu se mai poatecel care a înjunghiat cuvântulºi-a prins de omoplaþi aripiiar cel care poartã cuþitul în spate –

aplaudãªi dacã-þi spun: nu se mai poatee pentru cã sensul a rãmas în afara

cuvântului

rãtãcind orb între gestul mecanic ºi ºtreang.

La Zidul PlângeriiLa Zidul PlângeriiLa Zidul PlângeriiLa Zidul PlângeriiLa Zidul Plângeriiªi-a culcat pe o bancã arma „Uzi”ªi-a suflecat cãmaºa kakiªi descifrand tainice indicaþii graficea început sã-ºi înfaºoare pe antebraþbenzile negre.Poate ca Dumnezeul pãrinþilor sãia rãmas la Auschwitz sau aiureaPoate nici Dumnezeul copilãriei saleincã n-a revenit din exildar ºi-a legat pe fruntecutiuþa neagrã cu porunciºi cu bocancii grei de pulberi s-a

apropiat de ZidO Doamne ajuta-mã sã-þi indeplinesc

poruncile(ºi nu în ultimul rând legea aproapelui)se ruga soldatul leganandu-ºi trupul

deºirat înfaþa ZiduluiDacã lacrimile vârsate la Zid s-ar aduna,picãturã cu picãturã cel mai greu fluviual lumii ar porni de aiciDacã din fiecare dorinþã rostitã aici s-araprinde mãcar o flãcãruie de opaiþ ar fi

atâtaluminã în lume cã n-ar mai incãpeanici mãcar umbrafirului de iarbã

Ajutã-mã Doamne sã prefac nisipurileîn livezi roditoare ºi lumina Ta în

dragostepentru aproapele meuIþi mulþumesc o Doamne pentru

pãmântul acesta sfântde unde nu mai pot fi gonit (nici în

convoaie de abatornici ca un Câine de pripas)numai pentru ca sunt ceea ce suntªi dacã Tu eºti ceea ce eºti ajutã

Doamneca iubindu-mi aproapele ca pe mine

insumisã mã iubeascã ºi el la fel. / Amin.

Haosul - ordinea maximaHaosul - ordinea maximaHaosul - ordinea maximaHaosul - ordinea maximaHaosul - ordinea maxima1Haosul e ordinea maximaîntr-o dezordine absolutã2Dragostea e starea de fluidizare aSineluicând acesta se revarsã în Celãlalt.3Adevãrul e absenta alternativeiMinciuna artisticã - dimpotrivã4Arta este drogul prin careEul ameþitSe aruncã intr-un Timp ideal5Unde incepe clonareaAgonizeazã metafora6Iubirea e iezerul SineluiIrupt în havuzSã lege pãmântul de cer7Poeziaorgasmul stãrii de graþie

13

(continuare din pag.11)

L-am citit pe George Roca(poet român ajuns în Australia) în ceasul de cochetãrie poeticã,

un rol ce i se potriveºte de minune ºi care l-a þinut în toatã vremea sub semnului lui deinfluenþã indiferent de universul cãruia i-a fost „prizonier geografic”. Cele cinci cicluri, „Deiubire”, „Evadare din spaþiul virtual”, „Amintiri”, „Cromaticã australianã”, „Antipozi”,conþin poeme limpezi, coerente, focalizãri romantice, oralitate în discurs postmodern, dinambele cîte ceva; un gen de proiecþiuni, de prelungiri organice ale sensibilitãþii, înfãþiºãricristalizate ale lãuntrului sãu, dupã chipul ºi asemãnarea sa.

Versul se revarsã asupra lor, le absoarbe, le asimileazã pînã la identificare cu ele, fie înforma unor structuri fixe, fie libere. Din ele se alcãtuieºte fiinþa poeticã, aptã sã imprime oamprentã vie creaþiunilor. Ca pãrþi din sinele sãu, pentru cã este ºi poetul element al lumiipãtrunsã de ele, sensibilitãþile, neliniºtile cîºtigã în aceste poeme de înfioratã împãcare cuexistenþa în numele puritãþii, puritate a cãrei mare virtute stã în acceptare: „Mi-am însuºittehnica lui Crusoe:/ am alungat poºtaºul,/ am încuiat uºa cu trei lacãte,/ …/ Acum stauliniºtit ºi cuget/ pe insula mea pustie/ …/ Ca ºi Robinson/ am ºi eu câþiva prieteni/ care nu mãderanjeazã:/ Vineri, Sâmbãtã, Duminicã,/ Luni, Miercuri ºi Joi./ A mai fost unul, Marþi,/ darm-a trãdat/ pentru trei ceasuri rele!/ ªi ei sunt tot atât de tãcuþi ca mine!/ Cu toþi suferim deagorafobie/ ºi vrem sã fim singuri./ De când m-a pãrãsit iubita sufãr/ ºi vreau sã fiu singur./…/ Al ºaselea simþ îmi spune cã/ Ar mai exista o fãrâmã de speranþã/ Atunci, imaginaþia meadescoperã/ o corabie în zare!/ Arunc dopurile din urechi/ ºi parcã aud paºi pe scãri./ Parcãurcã cineva!/ Parcã bate cineva la uºã!/ Da! Da! Este ea!/ Sunt nebun de fericire!/ Et nonsperabam te domum tam cito revenire!”.

George Roca vine cu o curãþenie a discursului, a limbajului, pe care le aureoleazã cuparfumul albastru al fãpturii sale. Poemele reprezintã pentru GR ceea ce pentru Horaþiuînsemna exegi monumentum aere perenius (revãrsarea conºtiinþei asupra omului aflat în luptainegalã cu marele timp, dar ºi cu uitarea), motivul horaþian, fugit irreparabile tempus, fiindºi el, în fond, aºezarea sa la adãpostul interpretãrii poetice a lumii: „Acolo, pe insula noastrãjucãm ºotron,/ chiar dacã nu ne mai þin balamalele,/ gângurim ca bebeluºii,/ ne aºezãm petronul regelui/ fãrã sã ne fie fricã de pedepse,/ sãrutãm ºi ne iubim/ cu toate vedetele intangibile/

ale lumii moderne./ Acolo,/ pe insula noastrã imaginarã/ este veºnic primãvarã./ Acolo,/Suntem, ºi noi, veºnic tineri/ ºi sãnãtoºi/ ºi veseli/ ºi buni!”).

Înregistrãm o stare de compresiune interioarã, care îi educã poetului curajul detaºãrii derealitate, trãirea în amintiri, în imaginar, dar ºi nevoia de confesiune. Gesturile intereseazã înmod special ecoul în rîndurile cititorilor, cãrora le parvine vocea poetului ca suspin al uneidiluþii materiale, ca un vag ecou al unei dulci iluminãri ce bãnuieºte prezenþa poetului dincolode peretele de sticlã al versului. Este nevoia fireascã a unui spirit întors spre sine cu încredere,capabil sã comunice cu mediul înconjurãtor, stãpîn pe întrebãrile tãcerii, dar ºi pe sunetulcuvintelor care urcã spre suprafaþa poemelor ca dintr-un adînc de mare, cu senzaþia de uºurarepe care þi-o dã certitudinea cã nu te mai apasã niciun imperativ advers.

Aºa poemele îndeplinesc discret ºi stãpânit ritualul trãirilor care le individualizeazã, carele dã puterea de a servi mereu din leacul melancoliei, dar ºi de a conserva cu graþie capacitateade a accepta trecerea fiinþei poetului spre porþile neantului („În timpul viitor,/ aratã-miUniversul/ ºi-aratã-mi calea bunã/ ce duce-acolo-n cer./ Nu îþi cer nemurirea,/ dar, nici n-aºvrea sã pier…”). Transferul de vibraþie cãtre cititor este dat de versul sigur, atrãgãtor, deautenticitatea trãirilor care contureazã un spirit romanþios. George Roca este un romanticavant la lettre. „Întunericul se contopea cu misterul /ºi cu umbrele proiectate/ pe ecranulimaculat./ Fata era tãcutã/ bãiatul neastâmpãrat/ pânã când buzele lor/ s-au atins însetate/precum omul rãmas fãrã apã/ în deºertul Sahara./ Când s-a aprins lumina/ cei doi dispãruserã/într-o altã lume”.

De peste tot, din zarea poemelor þîºneºte o stare de romantism care þine parcã de niºte vremidespre care numai istoriile literare ne mai amintesc: „ieri te-am zãrit/ ascunsã într-un tablou/veºmântul tãu, de culoare lilas,/ pãrea costumul unui clown/ pãrul tãu negru/ era acoperit deun basc/ faþa ta pudratã în alb/ avea bujori în obraji/ ochii tãi ca douã albãstrele/ erau foartetriºti/ o lacrimã îþi atârna nemiºcatã/ sub pleoapa dreaptã/ într-o mânã þineai/ un trandafirviolet/ mai jos am vãzut/ un spaþiu liber/ ºi o semnãturã:/ Mira Fujika” .

George Roca crede într-o ordine superioarã, într-un alt sistem, pentru a cãror configurare,pentru a cãror legitãþi nicio imaginaþie, nicio filosofie nu sînt apte sã le descifreze: „Într-odimineaþã,/ Dumnezeu/ s-a sculat vesel ºi bine dispus!/ A închis vântul în cãmarã,/ a alungatnorii,/ a scos din prizã fulgerele,/ a oprit cutremurele ºi valurile/ ºi a stins focul sub cazanelevulcanilor!/ (În ziua aceea nu se fãceau rãzboinici,/ nici teroriºti, nici mercenari…)/ Dumnezeuavea nevoie de/ liniºte ºi pace!/ Venise vremea sã împartã/ meseriile la români!/ Pe Brâncuºil-a fãcut pietrar,/.../ pe Vlaicu, zburãtor,/ pe Grigorescu, zugrav,/ pe Enescu, muzicant,/ .../Spre searã,/ la lumina luceferilor,/ pentru a-ºi desãvârºi lucrarea,/ a creat poetul, peEminescu!”. Iatã, cum pe temeiul legãturii creator – lucruri bine întocmite, cît ºi pe raportulîn care se aflã Dumnezeu faþã de cosmos, imaginaþia poetului dezvoltã argumentãri discur-sive dintr-un unghi nou, susþinut de capacitatea sa de a percepe cu toate simþurile frumosul ºiplinul existenþei.

GEORGE ROCA, UN ROMANTIC AVANT LA LETTRE

modul pasionant ºi liber. „ªi în dreptul meu suveran,/eliberat/în drumul spre rãbdare,/dinneliniºti /prin rãgazurile soartei,/savuram scurta permisie/între întâmplare ºi conºtiinþã,/exercitându-mi activ/dreptul la culpã.”

Pentru un poet care priveºte creaþia ca pe un act al cunoaºterii de sine, legat prin fibrele eivitale de existenþa de facto (strãduindu-se sã arate valoarea de adevãr), creaþia sa poate fi unfactor de atracþie fundamental: „Moartea mea nu va justifica nimic/Nici mãcar trecereatimpului,/cu toate acestea m-am strãduit/sã creez detalii,…”.

Nicolae Dragos l a 70 de aniNicolae Dragos l a 70 de aniNicolae Dragos l a 70 de aniNicolae Dragos l a 70 de aniNicolae Dragos l a 70 de ani

CãlãtoriaCãlãtoriaCãlãtoriaCãlãtoriaCãlãtoria

Cãlãtorie-n paginã de carte:O lume fãrã de contururi

Drum din departe-n mai departeUrcat acum, urcat de-a pururi.

În litere, lumina-mparteAureole din azururi.

Învie-n gând cuvinte moarte.

În viaþa lor mã rãstignesc de-a pururi.

Preþul adevãruluiPreþul adevãruluiPreþul adevãruluiPreþul adevãruluiPreþul adevãruluiA suspectat cuvântul,L-a pândit, învinovãþindu-lCã ar putea trãdãtor deveni,Cu adevãrul, cu trãirile adevãrate.

N-a mai observat când cuvântulªi-a pierdut aparentul trup,Coastele fragile, nãscuteDin tot felul de semneSumeþindu-se sã-ºi spunã litere,Devenind o simplã ºi limpedePatã de sânge...

Numai aºa se poate mãsura(a înþeles într-un târziu)Preþul adevãrului,El însuºi fiind acea floare roºieCe colora indiferentul caldarâm.

Dincolo de...Dincolo de...Dincolo de...Dincolo de...Dincolo de...

Încerc sã-mi imaginez conturulcuvintelor,Sã trec dincolo de umbra literelor,De literele cãrora li se dã dreptulDe a însemna ceva, dar nu ºi viaþã.

Într-un târziu (dupã un dificil refugiudincolo de aparenþe) urcDrumurile stâncoase, periculoase ale

muntelui.

Aud aruncându-se în disperarea hãuluicascadele- sinucigaºe fete despletite -Vãd caprele negre scriindu-ºi baletulMereu pândit de riscuri, pe cresteleinaccesibile,De unde sondeazã hãurilePrin rostogolirea pietricelelor,Desprinse de sub copitele dãruiteCu premoniþia primejdiilor.

Urc, urc muntele fãrã sfârºit...

Nu-i nici o speranþã sã ajung la capãtul drumului,

Acolo, unde fierestrãul soarelui taielitere enigmatice

În cutezanþa disperatã a stâncilor.

Pânã când, într-un alt târziu, înþeleg:Muntele inaccesibil, ce-mi refuzã taina

ultimului pisc,Pot eu însumi deveni. Muntele urcând

muntele.Eu însumi umbrã continuã, cârjã din

carne totodatã.

... Aºa se întâmplã ori de câte oriÎnchizi ochii sã-þi imaginezi conturul

cuvintelor.Fãrã sã vrei devii umbra literelor...

O amintire cu margini ce se estompeazãOdatã cu apusul soarelui

HieroglifaHieroglifaHieroglifaHieroglifaHieroglifaUrma fragilã a mâinii ferme:Scrierea lapidarãPe rãmãºiþa unui vas de lut.

O povestire în culori simple.

Gest de înþelegere

Pentru zeii care au cedatDreptul de a fi trecuþiÎn nemurire,Justificându-li-seFuga din clipã.

Poate o petalãPoate o petalãPoate o petalãPoate o petalãPoate o petalãSã-þi mai trãieºti odatã viitorulDoar amintirea cârjã-þi poate fi.

Încet, sfielnic vei opri piciorulPe pragul dând tãcut în altã zi.

De-acolo, din înalt, de lângã aºtriPrivi-vei lung spre plopii fãrã soþ.

Livreºti, veni-vor sã-þi subjuge-albaºtriªi clipa vrutã, dar ºi anii toþi.

Va-ntârzia din drumul vast izvorul,Poate-o petalã floarea-ºi va desprinde.

Vei mai trãi odatã viitorul,Ascuns demult dincolo de cuvinte.

TTTTTulpina însângeratãulpina însângeratãulpina însângeratãulpina însângeratãulpina însângeratãViaþa, clipã lungã,Uitându-ºi începutul,Copac ce lasã vremeaSã-i sângere tulpina.

Indiferent ºi veºnic,În aºteptare, lutulAscultã cum adoarmePe vastu-i trup lumina.

N-am fost în mãreþiaDe semne vagi, confuze,Doar mersul fãrã umbreAl unei simple gâze.

EvocareEvocareEvocareEvocareEvocareAstã searã, un ospãþ feudal cu VillonVreau sã fac ºi sã-l chem din tãceri.O sã-i torn în pahar, ca un brav

gentilom,Vin etrusc, hãrãzit pentru marii boieri.

În târziu, zimþi de stele s-or izbi depahar…

Prin milenii, n-om ºti când pornim,încotro.

Spre-a nu face peste ani paºii mici ºi-nzadar,

Enigmatic ºi tandru pe copilul RimbaudL-om chema, din alt veac, sã ne poarteDe aici pânã-n moarte.

ªi de-acolo cu un pas mai departe.

PândãPândãPândãPândãPândãCu pleoapele deschiseOglinda apei doarme,Suveica lunii-ºi þesePrin stele pânza moale.

E ceasul când sub nuferiCresc stelele-n adâncuri,Când pãsãrilor visulLe dã tãcut târcoale.

Sunt curcubeu în careSe-aprind apuse drumuri,ªi umbrã sunt când trupulSe-ascunde unde nu-s.

Tu nu mai vii de-o viaþã.Ori poate de mai multe.E aºteptarea pândaMiracolului dus.

Nu se ºtie când ºi undeNu se ºtie când ºi undeNu se ºtie când ºi undeNu se ºtie când ºi undeNu se ºtie când ºi undePe acelaºi drum ºtiutVom merge-o vreme amândoi.Ca din întâmplare-apoi,Înoptat , unul din noiVa privi tãcut spre lut.

Fãrã trup ºi fãrã loc,Trist va fi la o rãscruce.Pasul moale îl va duceSpre o nevãzutã cruceDin tãrâmul echivoc.

Va rãmâne celãlaltSingur drumul sã ºi-l ducãSub al cerului brocartPrins între abis ºi naltVieþuind într-o nãlucã.

Amintirile sã-ºi poarteÎncã-o vreme-i vor fi dateÎn adânc întemniþatePeste zile, mai departeªi de-acolo pânã-n moarte.Nu se ºtie cât ºi unde,Nici a cui va fi povara…A celui ce nu rãspundeCând se-ntunecã vioaraªi-n priviri se lasã seara?Ori a celui scris sã-ºi ducãPasul dupã o nãlucã?

Ne-au cãzut pe faþã frunze…Ne-au cãzut pe faþã frunze…Ne-au cãzut pe faþã frunze…Ne-au cãzut pe faþã frunze…Ne-au cãzut pe faþã frunze…Nu mai am nimic sã-þi spun,Nu mai ai nimic sã-mi spui…

POEÞI LA VÂRSTA MARII EXPERIENÞE ARTISTICE

D o i p o e þ i r o m â n i d i n þ ã r i s t r ã i n e p r e z e n t a þ i d e M a r i a D i a n a P o p e s c u

Foto Al. Dumitriu

,

14

Triste, ºoaptele ne-ntregiSunt în seama nimãnui.

Ne-au cãzut pe faþã frunze,Moarte frunze de gutuiBuzele-s brumate-n geruri.Ce sã-þi spun? Ce sã-mi mai spui?

Zâmbetele de-altã datãPutrezesc, încremeniteÎn tãcere de statui.

Nu mai am nimic sã-þi spun,Nu mai ai nimic sã-mi spui.

Unde-i timpul?Uite-l! Nu-i …

ÎnzãpezireÎnzãpezireÎnzãpezireÎnzãpezireÎnzãpezireSã cadã iar zãpada în sufletele noastreÎmpodobind lumina cu sunetele moiªi-ntorºi în necuprinsuriCa-n niºte strane vasteSã cearnã anii vremuriEterne peste noi.

LegendaLegendaLegendaLegendaLegendaMai întâi au vânat arborele.L-au smuls de sub steleleLa care se ruga, prin anotimpuri.

I-au tãiat drumul spre sevele rãdãcinilorªi l-au fãcut cruce –O simplificare a omului,

Împietrit de îndurerata nemiºcareDupã ce, întinzând braþele,A aflat, vai !, cã nu pot deveni aripe…

Apoi, au pironit omul pe cruce,Împodobindu-i senina frunteCu o cununã de spini.ªi spre a-ºi împovãra, întru posteritate,Crima, i-au dat sã bea de sete oþet.

N-au înþeles nimic din sângeleÎnvãluind în þipãt cuiele sacrilegiului,Nici din ochii, asfinþind treptat ºi

iertãtori.

Cu trufie au declarat zeiSuliþele înmuiate în otrava urii.

Inconºtient, trudeau ucigaºii mituluiLa învierea lui.

Doamne! Cum ai ºtiut naºteNemoartea prin moarte!

Dincolo de iarnãDincolo de iarnãDincolo de iarnãDincolo de iarnãDincolo de iarnãIar îºi dezbracã pomii vremelnice

odãjdiiSpre a rãmâne-n iarnã în faþa lumii goi!Mai e un pas sã facem spre a-i privi în

faþãCând braþele a rugã vor îndrepta spre

noi.

În catedrala sumbrã, cu stinsepolicandre,

În care singur gerul pare a fi stãpân,Doar noi putea-vom frunza s-o înviem

în simþuriAcolo, unde vremuri ne-nvinse mai

rãmân.

Atunci, din nalt va-ncepe prin zboruri de alb,

Sã vãruiascã pomii o mânã nevãzutã.Cu palma tremurândã,þinutã-n palma ta,Vom trece printr-o poartã de vis,

necunoscutã.

Înfãºuraþi în voalul de iarnã al liveziiNe-om adânci , pe viaþã , în liniºteazãpezii.

Fapt diversFapt diversFapt diversFapt diversFapt diversÎngerul s-a rãtãcit în oraº…Printre maºini nevrozate –Diafana lui timiditate.

Paradox în imperiul unor brute.

Este privit cu neliniºteIntrusul:„De ce vrea sã parã un om ?

Nu-i decât un strãin pentru toþiªi-i atât de stângaci!”

Desigur, o maºinã grãbitãÎi va citi, într-o zi,Pe asfaltTrupul.

Nu i se va afla numele.

SfidareSfidareSfidareSfidareSfidareNu-i datorãm vieþii decât odatãmoartea.Neîntrebatã vine, la ceas neprevãzut,Sã-ºi ia din câte sunt , neiertãtoare,parteaPurtând-o-ntr-un tãrâm necunoscut.

Oricât am fi în cuget de puri ºi de viteji,Ne-nvãluie o ceaþã la gândul de-a fi

robiCelei ce, de-o potrivã, pentru oºteni ºi

cnejiκi picurã seninã ai nopþii negri stropi.

Nu-i laºitate teama de-a ºti cã nu mai

eºtiCând giulgiul cel de tainã te mângâie

pe faþãªi lacrimile-ascunse sunt toate

omeneºti.Prin ele despãrþirea mai simplu se

învaþã.

ªi totuºi, ne rãmâne de-a ºti ca pânã-atunci

Sã-i dãm vieþii dreptul de-a fi ne-nduplecatã

De-a nu-ºi supune timpul prin silniceporunci

Trãindu-ºi clipa numai de soareluminatã.

Iubirea sã-ºi urmeze simþirile-i secrete,În cugete sã-ºi afle lãcaº viteazul gând,Viaþa celor foºti pe-a ta sã o repeteCum se rotesc planete prin Univers,

urcând.

De va veni sã cheme-n tãrâmnecunoscut,

Sã-ºi ia din câte sunt, Neiertãtoarea,partea,La ceasul sorocit, la ceas neprevãzut,Nu-i datorãm vieþii decât odatãmoartea.

BiografieBiografieBiografieBiografieBiografie

Vin uitãrile... Se-mpuþineazã copacii,Cuvintele se-mpuþineazã...Se poate trãi în mai puþine,Se poate trãi cu mai puþine cuvinte(probabil, cuvintele esenþiale).

Memoria rãreºte dupã legi secreteMetaforele ce au incendiat gândul.

Cãrþile ruginesc puþin câte puþinªi-alunecã, nici nu ºtii când, în uitare.

Memoria pãstreazã încãDoar cele trãite cu trupul,Cu sângele, cu dragostea, cu ura...

Asfinþesc metaforele... AdevãrulRãmâne... Adevãrul cã toate celeTrãite ºi neuitateAltfel erau sã fie-nþelese(ºi chiar trãite).Fãrã lumina cuvintelorCare, acum, se-mpuþineazã...

Se poate trãi ºi cu mai puþine cuvinte...Probabil, cuvintele esenþiale.

ªi totuºi... Fãrã memoria lumii,Pãstratã-n metafore,Pânã ºi „a fi sau a nu fi”Ar avea alt înþeles...

Un înþeles oarecare.

Am cãutat primãvaraAm cãutat primãvaraAm cãutat primãvaraAm cãutat primãvaraAm cãutat primãvaraAm cãutat Primãvara în copaci...Nu era. Încã nu era.Am cãutat Primãvara în izvoare...Nu era. Încã nu era.Am cãutat pe cer Primãvara...Nici cerul nu dãdea încã semne.

Am cãutat în mine Primãvara...

- „O, trecãtorule! – mi-a strigat cineva -De mult timp a trecut!Numai cu amintirile mai afliDrumul spre ea”.

Au început copaciiSã-ºi poarte sevele-n trup,

Izvoarele s-au luminatCu ape noiªi cerul a dat semneCã ar putea Primãvara veni.

La timpul când arboriiExplodau calm în petale,Eram de mult plecatPe altã cale,Dus cu izvoarele, dintâi,La vale.

OmulOmulOmulOmulOmulVeºnicã-i numai natura,Omul – clipa unui vis.

Fãrã zborul lui, prin vreme,Toate ale lumii-ar fiUn miracol interzis.

N-ar fi cerul, nici câmpiaªi-ar fi tristã veºnicia.

Din când în cândDin când în cândDin când în cândDin când în cândDin când în cândDin când în când, poeþii, în ceasuri de

tristeþecând stelele nu urcã în versurile lorori când s-a amurgit izvorul de tandreþecând amãgiri i-apasã pe suflete ºi-i dor

din când în când, poeþii, în clipele deteamã

c-au adunat zadarnic în ritmuri arbori,ape

îºi amintesc cã au, departe-n sat, omamã

ºi-o cautã duios cu lacrima din pleoape

din când în când, poºtaºul în câte-opoartã bate

sã ducã o scrisoare ori un mandatpoºtal

dar sunt prea multe mame, în mult preamulte sate

ascunse într-o vale, dupã un piept dedeal

îºi trec acolo viaþa în limpede-mpãcare

ºi urcã-n amintiri tãcute, dupã cinãs-audã, numai ele, de dincolo de zarecum vine-un fel de suflet, o umbrã de

luminã

ºi lin se duce-n vreme o mamã, petãcute

trãind ca pe-o minune viaþa alor eice vin, din când în când, în grabã s-o

sãrutesã-i lase-o hainã veche, o sticlã de ulei

din când în când poeþii, în clipele deteamã

c-au adunat zadarnic în ritmuri arbori, ape

îºi amintesc cã au, departe-n sat, omamã

ºi-o cautã duios cu lacrima dinpleoape.

Bat clopotele-n disperareBat clopotele-n disperareBat clopotele-n disperareBat clopotele-n disperareBat clopotele-n disperarela plecarea lui Marin Preda

În clipa de cutremurarerîzi Gropare, plângi Gropare

Se-ntunecã soare pe soareplângi Gropare, rîzi Gropare

Bat clopotele-n disperarerîzi Gropare, plângi Gropare

Zac filele din calendareplângi Gropare, râzi Gropare

Trece coasa de-a cãlarerîzi Gropare, plângi Gropare

Cade zãbranic pe zareplângi Gropare, rîzi Gropare.

FinalFinalFinalFinalFinalTot ce-am trãitS-a risipit cu-ncetul …

A mai rãmas din toateDoar Poetul!

Nicolae Dragos l a 70 de aniNicolae Dragos l a 70 de aniNicolae Dragos l a 70 de aniNicolae Dragos l a 70 de aniNicolae Dragos l a 70 de ani Un mare poet vãzut de doi mari prozatoriUn mare poet vãzut de doi mari prozatoriUn mare poet vãzut de doi mari prozatoriUn mare poet vãzut de doi mari prozatoriUn mare poet vãzut de doi mari prozatoriViaþa lumiiViaþa lumiiViaþa lumiiViaþa lumiiViaþa lumii

Existã corãbii de ceaþã pe care nici unval nu le scufundã ºi nu le poate opridin mersul lor triumfal între ieri, azi ºimâine, existã pãsãri argintii caresurvoleazã, plutind spre trecut,nesfârºite oceane vegetale, pãdurisãlbatice ºi câmpii cu iarbã pânã laburta cailor, existã, deci, în zestreasecretã a visãrii destule dimensiunimagice în stare sã te apropie sau sãte îndepãrteze de inocenþa absolutã aregatului copilãriei, ce deveine cufiecare nouã secundã o împãrãþiemiticã fãrã de maluri, plinã de culori ºide miroase paradisiace, misterioase.Poetul ºi publicistul Nicolae Dragoº,aflat, precum mai toþi cetãþenii ultimeijumãtãþi a secolului XX, întremeandrele istoriei ºi viaþa personalã defiecare zi, îºi cautã cu fervoare drumulspre el însuºi, spre înlãnþuirile ºiascunziºurile vremurilor, ce nu mai potfi ignorate, crezând în cuvinte, îndurerea ºi bucuria cuprinse încuvintele cotidiene, unele umile, în careadevãrul palpitã mai luminos ºi maitragic decât în conceptele pompoase,vechi ºi noi, aflate sub dominaþiatimpului. Sigur, dupã învãlmãºite ºibelicoase anotimpuri cu ploi, mulþi eroiºi multe divizii de ciuperci ºi hribi, searatã, de la îngerii cei mari ai Valahiei,cu mari relaþii oculte printrepãmânteni, pânã la interlopii cu sacâzîn gât ºi icoane la pãlãrie, ce practicão democraþie comercialã coniferã,petrolierã ºi ciobãneascã de totdracul!..Dupã socializarea eºecurilor ºiprivatizãrile profitului, tot Miron Costindeschide cortina ºi ne spune ce-i cu„Viaþa lumii”: „Vremea începe þãrile,vremea le sfârºeºte/ Vreme petrecetoate; nici o împãrãþie/ Sã stea în vecinu o lasã, nici o avuþie/ A trãi mult nupoate.”Ajuns la vârsta toamnei, când senumãrã bobocii, domnul NicolaeDragoº ºtie cã vin ploile, zãpezile cu

dureri în ciolane, dar nu uitã cã existãun spaþiu magic, acolo undeMehedinþiul ºi Gorjul se închinãîmpreunã, acolo unde cerul areaceleaºi stele, acolo unde este loculde unde pleacã ºi vin pãsãrilecãlãtoare, ducând timpul cu ele,aducând timpul cu ele, aducând prunciºi ducând sufletele bãtrânilor spreþãrile calde – ºi mai ºtie Nicolae Dragoºcã doar creionul e capabil sã deaseamã de viaþa lumii!... Aºa cã,domnule Nicolae Dragoº, ascute-þicreioanele!... Ei, la multe creioane, da,da! Dar da, dã-i bãtaie, Nicolae!

D. R. POPESCUD. R. POPESCUD. R. POPESCUD. R. POPESCUD. R. POPESCU

ColindColindColindColindColind

Nicolae Dragoº e, pentrumine, mai mult decât un Poet de zilemari, de Duminecã, un mare poet allimbii române pe care o stãpâneºtesuperlativ, jucându-se arghezian cunobilele ei cuvinte alese, el este maimult decât marele gazetar deverticalitate ºi atitudine asumatãriscant, mai mult decât toate la un loc,ºi în tot timpul ºi de fiecare datã în toateun mare Prieten, Prietenul care îmiaduce cel mai fidel aminte de colindeleCrãciunului ºi de Crãciun, sãrbãtoareacare mã scoboarã în copilãrie, cânderam, amândoi, atât de curaþi ºi deluminaþi ºi umblam cu Steaua pe uliþeîntroienite prin nopþile satelor noastresãrace, cu atâta Speranþã!

Acum suntem amândoibãtrâni, însã când îl vãd, de fiecaredatã, m-aº duce cu el la colindat subocrotirea stelei noastre fãcute, la mine,la Slãtioara, dintr-o sitã veche ºi cuaripile razelor învelite în hârtia de ziara unui calendar þãrãnesc de pãrete,unde a stat ºi busuiocul rãmas de laBoboteazã.

Aºa îl vãd eu, azi, pe marelemeu Prieten Nicolae Dragoº, Poetul,Gazetarul, Omul! La Mulþi Ani!

Dinu Dinu Dinu Dinu Dinu SÃRARUSÃRARUSÃRARUSÃRARUSÃRARU

15

· Preºedintele Bãsescu a plecat la Damasc. Oare ºi-o fi luat mãsuri deprecauþie ca, nu cumva, pe aeroport, Tãriceanu sã coboare asupra lui întrebându-l: „Traiane, Traiane, de ce mã prigoneºti?!”...Cã, solzi pe ochi au de când auînceput guvernarea!...

· ªi Preºedintele Poloniei s-a certat cu premierul iar, ne mai plecândîmpreunã la Bruxelles, a plãtit cu 40.000 de dolari un avion care l-a transportatseparat. Omologii lor din România au abuzat la fel de buget angajând avioaneseparate, dar fãrã sã spunã cum le-au plãtit. Conform pãrerii lui Bãsescu, pentruTãriceanu putea plãti Rusia, ale cãrei interese zice cã le serveºte Guvernul.Pentru Bãsescu, sigur au rãmas fonduri de la cãpºunarii care i-au dat ºi bani dedeplasare, i-au suportat ºi pledoaria pentru partidul sãu.

· Tot în Spania, eficace demascarea de cãtre Preºedinte a lui Petre Romancare, ca un impostor, se duce pe bani de împuternicit al Guvernului sã-ºi facãreclamã electoralã. În schimb, imaginile cu Traian Bãsescu înconjurat desteguleþele partidului favorit, constituie o vinã a ziariºtilor care, vezi Doamne, eipolitizeazã lucrurile.

· Faþã de criza mondialã, concluziile cele mai ºtiinþifice liniºtesc România ºiproduc acte de mândrie la politicienii ei care clameazã: „Criza nu va lovieconomia româneascã!”... Pãi, bine-nþeles, de vreme ce ei au pus-o la pãmânt demultã vreme!

· O comisie de cinci parlamentari a stabilit cã Ceauºescu nu a avut conturiîn strãinãtate. Cred cã onorata Comisie a lucrat conform principiului: „E mai uºorsã constaþi cine nu a luat decât sã-i descoperi pe cei care au luat”. Aici raportultace. Nu ni se spune nici cine s-a înfruptat, nici mãcar cine a luat, dupã 1989,comisioane de la firmele angajate sã caute aceste fonduri inexistente.

· Controlul salariilor exorbitante la regii ºi agenþii guvernamentale dã omare loviturã celor care le-au încasat vreme de patru ani: Li le reduce în ultimalunã a guvernãrii dupã care, ei tot pleacã din aceste funcþii.

· Cât despre apartenenþa la Consiliile de administraþie, problema e veche câthãu! Încã de pe vremea AGA, toþi demnitãraºii luau câte zece îndemnizaþii pânãse spãrgea buboiul ºi erau reduºi la una ca acuma. Apoi iar se-nºurubau caviermele în mãr ºi iar veneau legi purificatoare reiterând vechea rimã dintre„guvernare” ºi „buzunare”.

· Se pare cã soþia cu care s-a cununat fostul Ministru Adomniþei nu e dinînvãþãmânt, de vreme ce l-a crezut când a spus „DA”. Dacã al e spus „da” ºi înParlament la mãrirea salariilor iar, apoi, în Guvern, a recunoscut cã nu e în staresã le mãreascã, fiind ºi acuzat de populism, înseamnã cã, ceea ce a spus lacununie, s-ar putea sã nege în patul nupþial. Iar, dacã premierul îl va admonestadin nou: „De ce ai spus da, dacã nu eºti în stare?!”... el iarãºi se va bâlbâi: „Dii-in poo-pulism, doo-mnule prim-ministru”.

· Ura! A început campania electoralã sub semnul marii sinceritãþi: Doi can-didaþi parlamentari la Alba ºi-au lansat campania plimbându-i pe alegãtori cu unbalon. Le-au arãtat, adicã, de la început, cã-i vor lua în balon cu toate nevoile lor ***· Plecând din mijlocul nostru, ambasadorul Taubmann s-a simþit obligat sã nedea câteva sfaturi paternaliste, printre care ºi acela cã e mai bine sã ne lãsãm storºide „Bechtel” decât de alþii care nu au legãturã cu Wall-streetul. Noi, din patriotism,îi rãspundem cã e mai bine sã fim escrocaþi de propriii noºtri corupþi (pe care, la oadicã, îi putem ºi bãga la zdup), decât sã ne ducã „Bechtel” pe drumul pierzanieicu doar patru kilometri pe an.

· Aºa cã, parcã tot e mai bine sã se laudeTãriceanu, mult peste acoperire, cu„progresele imbatabile ale economiei”, decâtsã fim traºi de urechi ca pe vremeaconsilierilor sovietici, în numele unei firmestrãine care ne-a luat banii înainte. Tãriceanuface din progresul nostru economic o minunea naturii pe care azi o vedem ºi nu e, în vremece bãtrânelul Taubmann ne laudã ºoseauaamericanã a Transilvaniei pe care nici nu ovedem, nici nu e.

· Sfaturi dã ºi Preºedintele Bãsescu,spunând sindicaliºtilor cã „momentul nu estebun” pentru acþiuni de protest, dar neprecizând pentru cine nu este bun. Pentruprofesori, pentru bugetarii care tot nu au cepierde?... Sau pentru Cotrocenii de unde artrebui sã vinã echilibrul ºi detensionarea stãriisociale, dacã vrea sã fie girantul unor alegeride interes naþional?

· Dar, uite cã nu vrea!... Se vede cã-ºi doreºte ceartã ºi cu viitorul guvern, devreme ce îi face de pe acum cadou greva generalã, rugându-i pe sindicaliºti sã oamâne. Cã doar n-o fi atât de naiv sã promitã în numele unui guvern despre carenimeni nu ºtie cum va arãta! Nimeni. Nici mãcar Domnia Sa; decât numai dacãvinde blana lui Blaga din pãdure!

· Sau a lui Videanu. Sau a lui Flutur, cã ãsta chiar are legãturã... fiindcã, jefuindniºte parchete de pãdure, a ajuns la Parchetul General... La ei s-o fi gândit când aspus cã sperã sã fie mai norocos decât cu Tãriceanu?... Ce pripealã, dom-le! Nu s-a-ntrebat o clipã dacã nu cumva ne dã ideea pentru la anul, sã vrem ºi noi sã fimmai norocoºi decât cu el!

· Fiindcã lacrima nu va mai þine, chiar dacã face exerciþii în continuare. Ul-tima datã, a vãrsat una când a vorbit despre „Vã ordon treceþi Prutul!”... În loc de„Dragã Stolo de ce mã laºi?!”, aici ar fi trebuit sã spunã: „Dragã Voro, de ce nu mãlaºi?!”... Sau: „Dragã Smirni”. Fiindcã, dacã tot schimbãm rima, se poate ajungela „Dragã Puti”... Cã, dupã ce a fost dat în judecatã de Comitetul Helsinki APADOR-CH, i-a reuºit sãmânþa de scandal ºi pe plan extern, concomitent ruºii amânându-i vizita în scop de gaze (la unul ca Domnia Sa se poate înþelege cã-i vorba de gazelacrimogene), iar un ziar din Israel fãcându-l de-a dreptul de antisemit.

· Mai prost stau, însã, funcþionarii publici care au anunþat greva nelimitatã depe 13 noiembrie, iar profesorii de pe 18, când s-au trezit cu foarte înþeleptul rãspuns:„Eu am promulgat legea, n-am garantat-o”. Or, profesori fiind, ei ºtiu cã „rãspuns”are legãturã ºi cu „rãspundere”, iar funcþionari publici fiind, pot calcula cã pretenþiilelor ar putea fi rezolvate cu ceea ce se cheltuieºte inutil în campania electoralã.

· ªi, apropo de asta: dupã restricþionarea cadourilor electorale doar la pixuri,tricouri ºi pungile aferente, aceste pungi vor fi eficiente numai dacã se vor oferipixuri cu muºtar ºi gãini cu tricou.

· Mai existã ºi tradiþia cumetriilor noastre politice, mascându-se cu nunþi bãuturaoferitã electoratului. Dar a venit ºi restricþionarea lor, interzicându-se corturile pecare nuntaºii le-ntindeau pe stradã. In numele supusilor sãi, regele Cioabã protesteazã:1) Cum sã n-o facã în stradã, dacã colegul lui, celãlalt rege, a luat toate castelele?!...ºi: 2) Dacã au interzis corturile, de ce lasã sã se desfãºoare-n voie ºatra politicã?!

ÎN GURA LEULUIÎN GURA LEULUIÎN GURA LEULUIÎN GURA LEULUIÎN GURA LEULUI

Din forme elementare atingând puritatea simplitãþilor elementare, dinlinii ºi volume urmând logica elegantelor abstracþiuni prin care ni sedescoperã materia dincolo de aparenþele vulgare, dar ºi din expresii atât depersonale prin care spiritul uman îºi generalizeazã în figurã concretãmanifestarea trãirilor existenþiale, Panaite Chifu creazã o lume mirificã,atât de grãitoare încât, cu toate abstracþiunile cultivate de manierele plasticiimoderne, el le depãºeºte pe acestea vorbind ritos, în limbajul major al uneiarte temeinice. ªi, cu cât pare mai încifrat, cu atât îºi comunicã mai directºi mai limpede meditaþiile monumentale, fãrã nevoia de intermediari docþi,direct cãtre public, ne având nevoie de nici o cheie spre a-ºi face înþeleasãelevaþia esteticã. Iar asta, tocmai pentru cã, pornind de la un crez esteticsigur, nu face greºeala elitistã de a se încifra în tehnici savante lipsite deexpresie, ci doar îºi mânuieºte savant mijloacele descifrându-ºi foarte clartrãirea pe care o adreseazã unui public larg, trecãtor prin largi spaþii, aºacum sunt ele destinate artei de urbanistica modernã în demersul de areobiºnui fiinþa umanã cu frumosul.

Ca un ucenic vrãjitor, el te ºocheazã punându-þi dinainte o surprinzãtoareîmbinare de forme ce par abstracte doar la prima vedere, iar pe mãsurã ceîþi devin obiºnuite privirii, încep sã respire un duh familiar descoperindu-þi, fãrã nici o absconsã neîndemânare tehnicistã, niºte simboluri pe careparcã le cunoºti dintotdeauna ºi care-þi fac parte din peisajul cunoscut alnaturii înconjurãtoare. O naturã înconjurãtoare pentru eul tãu , ca ºipentru toþi cei care trec sau se opresc sã mediteze împreunã cu artistulmarcat de ingeniozitatea unor originale aspiraþii.

Ei bine, tocmai aici e problema. Pentru cã, dacã aºa ajunge a gândi oricinetrece prin atelierul sãu din Bucureºti, oricine trãieºte clipe sau ceasuri înacest atelier, sau oricine se întâlneºte cu vreo lucrare de a lui pe meridianelelumii – din China în Mexic, din Albania în Spania ºi Portugalia, din Poloniaîn Turcia ºi Cipru, de la Haga la Seul, din Anglia ºi Suedia în Japonia unde,printre cele 600 de sculpturi fãcute de artiºti ai lumii întregi, a lui a trecutdin ce în ce mai în faþã, din ce în ce mai sus, pânã când a obþinut marelepremiu – dacã, spuneam, oricine-i gustã roadele imaginaþiei constatãingeniozitatea, trecãtorul prin Bucureºti sau prin oricare dintre oraºeleþãrii (înafarã de Piteºtiul care i-a gãsit loc în periferia Miovenilor ºi de încãun loc pe care-l voi spune mai târziu), nu au aceastã ºansã. Pentru cã, pringrija superbelor noastre autoritãþi ºi a neinspiraþilor decidenþi artistici,românul Panaite Chifu nu este cunoscut la el în þarã.

Îl cunoc câþiva: cei care ºtiu drumul spre atelierul din Intrarea Mieilor(pe franþuzeºte asta ar rima brâncuºian: Impasse des Agneaux) pe care i l-a lãsat un alt artist plecat de la noi spre a se putea realiza cu adevãrat:Nicãpetre. Îl admirã alþi câþiva, care i-au dat premiul prestigioasei reviste„Lamura” ce apare la Craiova, ºi îl invidiazã unii care nu cred cã, înstrãinãtate, el poate câºtiga concurs dupã concurs fãrã sã aibã „pile politice”asemãnãtoare cu cele prin care, din când în când, se mai planteazã câte ooroare în locurile centrale ale Bucureºtiului: Fie lãsându-se sã se scurgãcomplet prin gãuri de schweitzer memoria lui Iuliu Maniu, fie trãgând înþeapa unei total nemonumentale scobitori evocarea eroilor revoluþiei, fiechiar demolând o operã de seamã pentru care un artist decedat precumNaum Corcescu nu mai are cum protesta.

„Ce pile o fi având el, domnule?!” – se-ntreabã gãºtile de mãruntã mafieartisticã, fãrã a-ºi pune problema cã, din când în când, mai sunt ºi zodiibune pentru artistul cinstit, fiindcã e imposibil, absolut imposibil sã aiasemenea proptele ºi în America Centralã ºi în Coreea de Sud, ºi în Scandi-navia ºi în Peninsula Ibericã, ºi în Insulele Nipone ºi în Alpii elveþieni ºi înAlbania sau Cipru!

Deci, problema se pune invers: Pe meridianele ºi paralelele atât de depãrtateunele de altele, unde ajunge a fi recunoscut ºi apreciat prin fericirea cã maiexistã în lumea cea civilizatã o moralã a evaluãrii artistice, sculptorulnostru nu cã nu are pile, nu; acolo, el doar cã nu are parte de blocajeleexercitate de cei obiºnuiþi a folosi pârghia politicianistã a unor asemeneapile… Cã, asta-i soarta la noi: Sã trãim cãutând pile într-o direcþie ºi sã nedescurcãm dând ºpagã în alta!

Aºa cã, acest artist senin, meditativ ºi bun stãpânitor al mijloacelor salede exprimare, dãruit cu harul de a-ºi comunica într-o expresivitatebrâncuºianã mesajul cãtre semeni – ca dovadã cã o face foarte bine celpuþin în una dintre cele douã emisfere pe care le are pãmântul – în cepriveºte þara lui este opacizat complet. El poate face asta doar la Piteºti,deci pentru câþiva orãºeni, ºi la Siliºtea-Gumeºti, deci pentru Moromeþii înmijlocul cãrora s-a nãscut. Pentru cã Panaite Chifu a venit pe lume exctacolo, printre Moromeþi, dupã ce marele sãu antecesor Marin Preda îidefinise ca atare. Cã, doar de asta, fiind un moromete cu accentul bine pus,a ºi fost botezat Panaiteeeee, accentuat cu dalta ºi nu lãsat la blândul Panait.

Acolo, la Siliºtea-Gumeºti ºi-a dat mãsura de portretist surprinzând ceamai nehâtrã expresie pe chipul lui Marin Preda; o expresie de lirism

autentic, aºa cum i-o cunoºteam doar în clipele de intimitate în care MareleMoromete îºi permitea sã fie sentimental. Iar Panaite Chifu a realizat astaîn monumentul pe care i l-a ridicat lui Preda din glodurile cernoziomuluide Vlaºca ºi Teleorman înspre iluminãrile cu care-i hãrãzeºte pe uniiDumnezeul artiºtilor.

Dovedindu-se astfel a fi atât un devotat al formelor pure cât ºi un buncunoscãtor al expresiilor esenþiale prin care chipul uman devine oglindamarilor trãiri interioare ale persoanei, meditând asupra trinitãþii dinsufletul nostru care îngemãneazã în concomitenþa prezentului trecutul cuviitorul, dar ºi a dualitãþii existenþei fizice pe care o exprimã sculptura înperechi de ochi, perechi de mâini, perechi de obraji, perechi de buze, pânãce se ajunge la perechile de perechi, cele regeneratoare de speþã umanãtocmai prin împerechere de sentimente. De aici artistul revine la elementelesingulare ale formelor pure, unice ºi perene prin prezent, trecut ºi viitorale oului ºi seminþelor din energia creaþiei, ale curbelor din energiaaspiraþiei, ale picãturii din energia gravitaþiei, ale sferei din energiaconcentraþiei ºi a tuturor nucleelor agregându-se în energiile cegeometrizeazã lumea. Lumea ale cãrei spaþii, Panaite Chifu se simte chematsã o exprime, cu toate cã echilibrul îi esprijinit în þara lui doar pe un sat ºiun oraº. Dar sprijinindu-se în lumea mai largã pe nenumãrate alte punctedintre meridianele mapamondului, el continuã sã trãiascã ºi sã lucreze înBucureºti, oraº care n-a simþit încã vibraþia unei lucrãri a lui în vreunadintre pieþele sau intersecþiile sale. Sunt lucrãri care cuprind în ansamblulmateriei cizelate elegante spaþii de geometricã puritate, animate însã defiligranul intens figurativ al expresiei trupurilor umane cu care artistulpopuleazã ariile celeste ale abstractului turnând din bronz sau incizând înmarmurã fiinþe umane cu cea mai anatomicã expresivitate a aspiraþiilorsau destinelor lor.

E o construcþie din forme pure, întruchipând particula cosmicã a existenþeimateriei, ca ºi din chipuri umane întruchipând expresiile spiritului.Construcþie fãcutã fãrã ostentaþie savantã, ci migãlind asupra netezimilorce se deschid spre încântare. Se deschid într-o dulce edulcorare cãutândfrumosul de pe chipul abstract al cosmosului, ca ºi de pe concreteþeapersonalistã a chipului uman. În felul acesta, Panaite Chifu îºi construieºtemirajele din piatrã, lemn, metal iar, când nu-ºi mai gãseºte locul printrevolumele tuturor acestora, ca un adevãrat artist polivalent recurge ºi lacele douã dimensiuni ale culorilor pe pânzã sau lemn.

Toate acestea, acolo, în atelierul lãsat lui de Nicãpetre, ca o rãdãcinãpentru copacul talentului românesc trainic ºi verde care, cu voia sau fãrãvoia cuiva, se-ntinde, se tot întinde în lume.

Corneliu LEUCorneliu LEUCorneliu LEUCorneliu LEUCorneliu LEU

FORME ªI EXPRESII SEMNATE: PANAITE CHIFU

Foto Al. Dumitriu

L IMBA ROMÂNÃ ª I I S TOR IA E IFUNDAMENTATÃ ÎN OPERA LUI AL. ROSETTI

it. Surdia, rom.surzie, it. Firraria, rom. fierãrie; în sfârºit, existã în dialecteleitaliene meridionale, în dalmatã ºi în românã o serie de expresii asemãnãtoare,precum ºi cuvinte ce nu mai apar în celelate limbi romanice.

Creºtinismul în Dacia. Creºtinismul pãtrunde în Dacia sub forma latinã;generalizarea cultului creºtin în provinciile dunãrene nu se produce decât însecolul al IV-lea d.e.n. ; înainte de secolul al IV-lea creºtinismul se infiltrase înDacia prin coloniºtii orientali. Obiectele de cult creºtin din sec IV-VI aflate înDacia au aparþinut populaþiei romanizate rãmase în Dacia dupã evacuarea ei.

„Pãrãsirea” Daciei. Imperiul deOrient. Dupã pãrãsirea „oficialã” aDaciei de cãtre Aurelian (275 d.e.n.)efectuatã începând cu a. 271, în legãturãcu campania lui Aurelian în Orient, ºicrearea provinciilor sud-dunãrene Daciaripensis (între Dunãre ºi Balcani) ºi Daciamediterranaea (si Serdica-Sofia dreptcapitalã), viaþa romanã a continuat înprovincia romanizatã, ºi în special înBanat, iar populaþia rãmasã a dus peaceste locuri un trai mult mai modestdespre care însã putem sã ne facem oidee aproximativã prin rezultatulsãpãturilor arheologice: de la Dridu(Urziceni) ºi la Bucov (Ploieºti) esemnalatã o populaþie protoromânã în secIX-X (Nestor, Don. archeol.,407-410).Dacia sud-dunãreanã sau aurelianã,dimpreunã cu teritoriile romanizate de lanord au rãmas în legãturã cu provinciileoccidentale ale imperiului roman pânã lasfârºitul secolului al IV-lea d.e.n. , cândprintr-o nouã împãrþire administrativã,

Dacia aurelianã a fost separatã de provinciile occidentale. În 379, sub Graþian,diocezele Daciei ºi Macedoniei, dimpreunã cu Dalmaþia de sud (Praevalitana),sunt cedate Imperiului de Orient iar Illiria occidentalã rãmâne grupatã cu Italia.Panoniile sunt grupate ºi ele cu Dacia sud-dunãreanã, în 424-427 ºi formeazãmai târziu, sub Justinian(527-565) arhiepiscopia Justinianei Prime, dimpreunãcu Dardania, Moesia prima, Praevalitana ºi Macedonia, provincii ce aparþineauImperiului de orient începând cu secolul al V-lea d.e.n.

Graniþa dintre cele douã imperii, pornitã din munþii golfului Cattaro, seîndrepta apoi spre Belgrad, trecând la vestul acestei localitãþi; cu începere de laîmpãratul Heraclius (610-641), greaca înlocuieºte latina, ca limbã oficialã înimperiul de rãsãrit.

Izolarea Daciei. De fapt, încã din secolul al III-ea d.e.n. Roma nu maiavea forþa de a impune provinciilor îndepãrtate ºi din ce în ce mai autonome,ca Dacia, inovaþiile sale lexicale. O serie de cuvinte cunoscute din limbileromanice occidentale nu mai pãtrund în Dacia: aviaticus, carruca, (ex)tutare,sugia, etc.

Gustav grober a susþinut (1884) cã diferenþele dintre limbile romanices-ar explica prin date succesive de romanizare a provinciilor: anumite inovaþiifonetice se petrecuserã la o datã anterioarã romanizãrii cutãrei provincii, iarunele cuvinte ce lipsesc din cutare limbã romanicã nu erau încã pan-romane, înmomentul cuceririi provinciei.

Criteriul acesta cronologic de explicaþie ar putea fi valabil, dacãprovinciile romanizate ar fi rãmas izolate ºi nu ar fi primit inovaþii de la centru;dar lucrurile s-au petrecut altfel: ºtim cã inovaþiile lexicale pornite din centru aupãtruns, pânã la o anumitã datã, în provinciile cele mai îndepãrtate ale imperiuluiroman. De aceea diferenþa dintre limbile romanice, adicã diferenþierea feluritãdupã provincii a latinei vorbite nu se poate explica decât þinând seama depopulaþiile autohtone, diferite în fiecare provincie, cãrora limba latinã le-ar fifost impusã o datã cu romanizarea ºi care au transformat, fiecare într-un moddiferit, limba cuceritorilor romani.

Conservatismul de care dã dovadã limba românã în domeniul lexicului,ca ºi sarda, se explicã prin izolarea acestor douã limbi.

Dar contactul cu lumea romanicã apuseanã s-a menþinut, prin legãturicãrturãreºti sau religioase, pânã în secolul al VII-lea. Pânã la aceastã datã, limbalatinã continuã sã fie limbã oficialã, în Dacia ºi în Moesia...

Româna, limbã „balcanicã”. Limbile balcanice ºi anume: româna,bulgara, albaneza ºi neogreaca – într-o mãsurã mai micã ºi sârbo-croata, turcaotomanã rãmânând izolatã - , fãrã a fi înrudite între ele, constituie, princonvieþuirea secularã a popoarelor care le vorbesc, o „uniune lingvisticã”(Sprachbund). Ele au în comun o serie de trãsãturi provocate de un acelaºisubstrat sau datorite influenþei unei limbi asupra alteia, trãsãturi care conferãacestor limbi un aspect particular.

Încã din 1820 B. Kopitar a atras atenþia lumii savante asupra asemãnãrilordintre limbile balcanice; de atunci, s-a putut constitui o „lingvisticã balcanicã”,consacratã elementelor pe care aceste limbi le au în comun...

Latinitatea limbii române. Analiza genealogicã a limbii românedovedeºte latinitatea ei; structura limbii române este, în esenþa ei, latinã. Oricâtde mult s-a îndepãrtat limba românã de tipul latin ºi oricât de mult s-ar maiîndepãrta de dânsul în cursul evoluþiei sale ulterioare, nimic nu se va schimbaprin aceasta în raporturile de filiaþie dintre latinã ºi limba românã, aceasta fiindpur ºi simplu transformarea, potrivit împrejurãrilor, a celei dintâi (cf. A.Meillet,Linguistique historique et linguistique generale, I, Paris, 1921, p. 80). Dacã,deci, latinitatea limbii române este un lucru incontestabil ºi astãzi incontestat,nu este mai puþin adevãrat cã limba românã conþine elemente care neîndreptãþesc sã o considerãm, pe alt plan, drept o limbã balcanicã...

provinciilor dunãrene sunt urmãtoarele: romanizarea a fost asiguratã în secolulI d.e.n.,prin consolidarea stãpânirii romane pe Dunãre, astfel dupã cumcoloniile greceºti de pe litoralul Mãrii Negre, pe la 500 î.e.n., transformaseDunãrea, de la gurile ei ºi pânã la confluenþa cu Siretul, într-un fluviu grecesc,pentru asigurarea comerþului în interior.

In anul 15 d.e.n.(sub Tiberiu), reºedinþa prefectului roman al litoraluluiMãrii Negre este în Dobrogea (el depindea de guvernatorul Moesiei superioarestabilit pe Dunãre, în vechea Serbie) iar flota romanã circula pe Dunãre, astfelîncât, începând cu anul 46 d.e.n., se înfiinþeazã vama litoralului dunãrean, cuposturi vamale ºi invevitabilii mici comercianþi, veniþi pe urmele armatei.Cetãþile romane, clãdite pentru a strãjuifluviul, cu garnizoanele lor ºi teritoriulînvecinat închiriat cetãþenilor romani, culegionarii liberaþi instalaþi acolo, sunt totatâtea centre de romanizare a teritoriuluidunãrean. De asemenea, staþiunile floteiromane pe dunãre. Dar stãpânirea Romanãnu s-ar fi putut menþine pe Dunãre, dacãromanii nu ar fi stãpânit Dobrogea, princaracterul ei geografic (ea face parte dinsistemul septentrional), a fost cheia stepeiromâneºti: cine stãpâneºte Dobrogea poatecontrola Dunãrea ºi hinterlandul ei. Claudiucucereºte teritoriul de la dreapta Dunãrii,iar Moesia inferioarã, teritoriul cuprin întreBalcani ºi Dunãre, pânã la vãrsarea în mare,devine provincie romanã în 86 d.e.n.(subDomiþian). Dobrogea a fost repederomanizatã, mulþumitã populaþieiromanizate stabilite în punctele vamale,cetãþilor, staþiunilor flotei ºi administraþieiromane; dupã 150 d.e.n., viaþa romanã estegeneralizatã în Dobrogea.

Înconjuratã de provinciiromanizate, cu Dunãrea fluviu roman, Dacia nu mai putea opune o stavilãromanizãrii, cu atât mai mult cu cât imperiul, pentru stabilitatea graniþei salede nord, trebuia sã pacifice aceastã regiune ºi sã-ºi asigure stãpânirea ei.

Din punct de vedere economic, Dacia prezenta un mare interes pentruminele sale de aur ºi de sare, care au fost exploatate în timpul lui Traian; subSeptimiu Sever exploatarea agricolã, creºterea vitelor ºi industria lemnuluitrecând pe prim plan. Civilizatia romanã se rãspândise la nordul Dunãrii princomercianþi, încã dinainte de cucerirea lui Traian de la 50 pânã la 150 d.e.n. ,vedem pe aceºti pionieri ai civilizaþiei pãtrunzând în interiorul teritoriului nord-dunãrean...

Colonizarea Daciei.Dupã cucerire, Dacia a fost colonizatã cu coloniºtiaduºi din provinciile romane occidentale, dar o mare parte au venit din AsiaMicã. Toþi aceºti coloniºti de origini diferite vorbeau limba latinã ºi oîntrebuinþau ca limbã în raporturile zilnice.

Cunoaºterea limbii latine era necesarã nu numai în raporturile cuadministratia romanã, dar ºi ca mijloc de comunicare între oameni veniþi dinregiuni atât de diferite ale imperiului roman. Întrebuinþarea limbii latine aparedin nevoia de a avea un instrument de comunicare între oameni ce vorbeaulimbi diferite. Alipitã imperiului roman în 106, Dacia este în întregimeromanizatã în 150 d.e.n. (în 212 d.e.n., prin „Constitutio Antoniniana”, decretatãde împãratul Caracalla, locuitorii Daciei devin cvetãþeni romani în masã).Aceasta nu înseamnã, însã, cã limbile locale dipãruserã în favoarea limbiicuceritorilor, ci numai cã populaþia cuceritã învãþase limba latinã ºi o întrebuinþaîn raporturile cu administraþia ºi cu coloniºtii veniþi din alte pãrþi, limba localãrîmânând sã fie folositã ºi mai departe în interiorul familiei, ca un grai specializat.

Orientarea politicã ºi economicã a Daciei. Orientarea politicã ºieconomicã a Daciei spre vest a fãcut ca noua provincie sã rãmânã în contactcu provinciile occidentale primind inovaþiile lexicale pornite din centru: ceamai importantã arterã comercialã era Dunãrea; la Viminacium (astãzi Kostolac)era punctul de întretãiere a drumului comercial ce unea apusul cu rãsãritul ºicu Dacia. O altã cale comercialã uneºte Italia (Via Appia) prin Brindissi ºiDurazzo cu Via Egnatia, marea arterã comercialã care ducea la Salonic,aproximativ pe traseul ce-l urmeazã astãzi calea feratã.

Orientarea spre apus a comerþului Daciei, faptul cã, din punct de vederevamal, Dacia fusese încadratã în circumscripþia Illiricului, în sfârºit, aºezareaîn Dacia a unui numãr de coloniºti veniþi din Dalmaþia, ne fac sã înþelegemasemãnãrile dintre românã ºi dialectele italiene centrale ºi meridionale,asemãnãri care nu se pot explica prin dezvoltarea în aceeaºi direcþie, darindependentã, care se observã uneori la dialectele ce derivã dintr-o limbãprimitivã comunã.

Grupul lingvistic apenino-balcanic. Româna face parte din grupullingvistic apenino-balcanic dimptreunã cu dalmata, albaneza ºi dialecteleitaliene centrale ºi meridionale (abruzzez ºi pugliez) Printre trãsãturile comuneale acestui grup lingvistic, care nu sunt simple paralelisme, sunt de amintit:pãstrarea lui u latin în românã, în dialectele italiene de sud ºi în sardã: rom.Furcã, sard. Furca, pe când în celelalte limbi romanice u a trecut la o;conservarea surditãþii conclusivelor p,t,k, ºi a semiconclusivei s: rom. Cãpãstru,roatã, pãcurar, sp. Cabestro, ruede, port. Pegureiro, it. Capestro, rota, pecoraio,rom. casã, it casa, fr. Chez; tratamentul la fel al grupul kl’: rom. cheie, ar.cla’ie, it. Chiave, prov.cat. clau, rom. ochi, ar, oc’lu, it. Occhio, fr. Oeil, sp.Ojo; pluralul în i la numele de declinarea a III-a: rom. munþi, it. Monti,rãspândirea numelor în ora: it. Capure, rom. capuri, focuri(pl); frecvenþanumelor formate cu ex:it. Scurta, rom. scurta. It. Scapeta, rom. scãpãta; numeformate cu extra: it. Strabellor, rom. strãvechi, it. Sterluce, ro. Strãluci;frecvenþa sufixului arius: it. Caddararu, rom. cãldãrar, it. Palumbaru, rom.porumbar, întrebuinþarea prefixului in: sicil. Itiniriri, rom. întineri; sufixul ia;

- LATINA ORIENTALÃ

- COLONIZAREA DACIEI

- ORIENTAREA SPRE APUS A COMERÞULUI

DACIEI

- GRUPUL LINGVISTIC APENINO-BALCANIC

- CREªTINISMUL ÎN DACIA.

- IMPERIUL DE ORIENT

- IZOLAREA DACIEI

- ROMÂNA, LIMBà „BALCANICÔ

- LATINITATEA LIMBII ROMÂNE