8/15/2019 137-689-1-PB

1/7

Buletinul Universi tăţ ii Naţ ionale de Apărare „Carol I“

Iunie, 2015212

MANAGEMENTUL CRIZELOR ÎN VIZIUNEA NATO

NATO VISION ON CRISES MANAGEMENT

Mr.drd. Cristian ICHIMESCU*

Managementul crizelor în viziunea NATO mixează instrumentele civile și militare pentru a acționa asupra crizelorînainte de a escalada în con icte, prin stoparea con ictelor în desfășurare care afectează securitatea NATO și prin consolidareastabilității în situațiile postcon ict care contribuie la securitatea euroatlantică. Managementul crizelor este astăzi un modelfuncțional și perfectibil în NATO și un exemplu pentru țările membre și partenere. Sistemul NATO de răspuns la crizereprezintă instrumentul alianței care pune în practică managementul crizei.

NATO’s vision on crises management mixes the civil and military instruments to act on crises before escalating intocon icts, by stopping the on-going con icts affecting NATO security and by strengthening stability in post-con ict situationsthat contribute to Euro-Atlantic security. Crisis management is now a functional and perfectible model in NATO and anexample for its member and partner countries. NATO Crisis Response System is the alliance’s tool which implementscrisis management.

Cuvinte-cheie : managementul crizelor; operații informaționale; sistemul NATO de răspuns la crize. Keywords : crises management; information operations; NATO Crises Response System.

*Universitatea Națională de Apărare „Carol I” e-mail: cristian.ichimescu@yahoo.com

Scopul acestui articol este de a disemina înmediul universitar o parte a activității de cercetaredoctorale prin prezentarea managementuluicrizelor în viziunea NATO. Acest demers se va axa pe: de nirea crizei și managementului crizelor;descrierea managementului crizelor în prezent; prezentarea sistemului NATO de răspuns la crize șia componentelor acestuia.

Managementul crizelor este una dintre misiunilede bază ale NATO și are ca scop implicarea NATO încriză pentru ca aceasta să nu evolueze în con ict. În buna tradiție a NATO de a avea centre de excelențăîn diferite domenii, Bulgaria găzduiește Centrul deExcelență al NATO pentru managementul crizelorși răspunsul la dezastre.

Am realizat acest demers utilizând ca metode decercetare analiza documentelor NATO și naționaleşi observaţia crizelor de securitate.

Defnirea crizei și managementului crizelorCrizele sunt politice, economice, militare,umanitare etc. și au reprezentat o constantă a viețiiomului din cele mai vechi timpuri până azi. Crizeleau apărut pe fondul unei situații problematice asocietății umane și au generat în nal evoluțiaacesteia. Crizele pot cauzate de incidente politice,armate, tehnologice, religioase, culturale, sociale,de dezastre naturale etc. Ultimele crize din Nepal,Ucraina, Yemen, Afganistan, Irak ne dovedesc căla originea unei crize pot multiple cauze careînsumate produc mutații semni cative la nivelulunei organizații, stat sau chiar mai multe state.

În continuare voi prezenta câteva de nițiiale crizei. De exemplu, conform DEX, criza esteo „fază în evoluția unei societăți marcată de maridi cultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări(adesea decisive) care se manifestă în societate.”1

Următoarea de niție reprezintă punctul devedere al NATO, astfel criza este „o situațiemanifestată la nivel național sau internațional,ce este caracterizată de existența unei amenințărila adresa valorilor, intereselor sau scopurilor principale ale părților implicate.”2

8/15/2019 137-689-1-PB

2/7

Buletinul Universităţi i Naţionale de Apărare „Carol I“

Iunie, 2015 213

Această de niție pune accentul pe două idei: 1.Criza este o situație care apare e la nivel național

e internațional; 2. Criza poate caracterizată prin prisma unei amenințări la adresa părților implicate.Cele două elemente,criza - situație și criză -

amenințare răspund la întrebărilece și cum.Dacă am convenitce înseamnă criza șicum se manifestă, următorul pas este de a de nimanagementul crizelor. Acesta reprezintă „un setde măsuri și acțiuni destinate a stopa în ultimulmoment evoluția con ictului către un curs violentsau a stopa extinderea violențelor către con ict.”3 Această de niție se referă la o anumită parte acon ictului „extinderea violențelor către con ict”și nu prezintă faptul că managementul crizei se

poate extinde și pe perioada con ictului în sine șiapoi în perioada postcon ict.Managementul crizelor a constituit o

preocupare a NATO chiar de la momentul nașteriiacestei organizații în baza Tratatului semnat laWashington în anul 1949. Astfel, articolul patruși articolul cinci ale acestui tratat surprindeau întextul lor conceptele de „consultări comune” și de„atac împotriva tuturor”.4

NATO a convenit asupra următoarei de nițiia managementului crizei, în glosarul de termeni șide niții: „the coordinated actions taken to defusecrises, prevent their escalation into an armed con ictand contain hostilities if they should result.”5 (întraducere 6 : acțiunile coordonate întreprinse înscopul dezamorsării crizelor, prevenirii escaladăriiacestora în con icte armate și oprirea ostilităților,dacă acestea vor rezulta).

Conceptul strategic publicat în 1999 prevedea pentru îndeplinirea primei misiuni fundamentalea NATO, respectiv cea de securitate, două instru-

mente: managementul crizelor și programul de parteneriate. Același document prezenta treicomponente pe care se baza politica NATO demanagement al crizelor.

Prima componentă, respectiv dialogul, se referăla consultările dintre țările membre ale NATOîn cazul apariției unei situații de criză. Aceastăcomponentă este rezultatul evoluției conceptului NATO din 1949 de „consultări comune” prezentatmai sus. În urma acestui dialog trebuie convenite

măsuri comune politice, militare și de urgență civilă,astfel încât răspunsul să e unul comun și concertat.Criza din Ucraina ne-a arătat că lipsa dialoguluie cient între Ucraina și Rusia, UE și Rusia poate

prelungi criza și crește numărul de victime. Crizadin Nepal, după cutremurul devastator din aceastățară, prin dialogul între țara gazdă și țările lumiia permis accesul populației locale la numeroasesurse internaționale de ajutor nanciar, umanitar,sanitar etc.

A doua componentă, cooperarea cu alte țărieste un alt element important, deoarece crizele prezentului și viitorului au un caracter internațional.Este evident că spiritul acestei cooperări dintre țărieste soluția cea mai e cientă în scopul realizăriiunui management mai bun al situațiilor de criză pentru ca acestea să nu evolueze în con icte. Țărilecare nu sunt membre NATO trebuie cooptate prindiferite metode la cooperare și dialog, deoarece,

de cele mai multe ori, situațiile de criză implicăstate care nu fac parte din NATO. Instrumentul parteneriatelor pentru pace pe care le-a implementat NATO cu diferite țări este o metodă e cientăde cooperare care să faciliteze managementulcrizelor. Aceste parteneriate în special cu țările dela granițele NATO trebuie încurajat și extins cătrețările din Asia, Africa și America de Sud, din zonele potențiale a expuse unor crize.

Întreținerea capacității de apărare colectivă a NATO este cea de-a treia componentă. Aceastaface referire la păstrarea permanentă a unor forțeși capabilități ale NATO capabile să desfășoaremisiuni pe tot teritoriul alianței și capabile sădescurajeze orice atac al unui potențial inamic.Reducerile bugetare pe care toate țările membre ale NATO le-au făcut în ultimii ani au fost compensate prin implementarea politicilor „smart defense”şi „pulling and sharing”. Aceste politici au cascop principal proiecte comune de întreținere acapacității de apărare colectivă prin împărțireacheltuielilor la toți membri și prin bene ciul tuturorstatelor membre de rezultatele acestor proiecte. Înacest mod, țările care nu își permit nanciar singuresă dezvolte o capabilitate proprie pot participa șiîmpărți greutatea cheltuielilor nanciare, umane șitehnologice cu celelalte țări din NATO.

Conceptul NATO de management al crizelordin 1999 a subliniat rolul important pe care îl au practicile și procedurile ce trebuie aplicate corectși coerent. Structuri speci ce din NATO asigură

permanent actualizarea acestor proceduri funcțiede evoluția mediului de securitate, asigură sistemede comandă și control moderne și integrate șimijloacele materiale necesare managementului

8/15/2019 137-689-1-PB

3/7

Buletinul Universi tăţ ii Naţ ionale de Apărare „Carol I“

Iunie, 2015214

crizelor. NATO organizează permanent exerciții(crisis management exercises CMX) pentru testareași dezvoltarea procedurilor de management alcrizelor. Anual se desfășoară un exercițiu general al NATO de management al crizelor. Acest exercițiutestează aranjamentele, procedurile și practicilespeci ce de management al crizelor având rolul dea îmbunătăți activitatea NATO și a țărilor membreîn situații de criză.

Managementul crizelor în prezentExperiența NATO în managementul crizelor

a început din momentul creării ei ca alianță șicontinua în prezent.

Obiectivul NATO privind managementul

crizelor este „prevenirea con ictelor violente printr-o reacție controlată”7. Plecând de la acestobiectiv, am fost interesat în a studia evoluțiamanagementului crizei, în urma aparițieiConceptului Strategic din 2010.

Acest concept strategic a fost decis la Summitul NATO din Portugalia. El a apărut ca o necesitate,în condițiile schimbării mediului politico-militar,economic și a celui de securitate, concomitent cu procesul de transformare NATO, a structurii salede comandă, a resurselor, a structurii de capabilitățiși a agențiilor 8. Acest concept a con rmat evoluțiaAlianței într-o lume dinamică și schimbătoareîmpotriva noilor amenințări, cu noi capabilități șicu noi parteneri.

Conform conceptului strategic elaborat înurma Summitului de la Lisabona din 2010, „Active Engagement, Modern Defence”, și recon rmat prin declarația după Summitul din Țara Galilordin 2014, una din cele trei sarcini de bază ale NATO este managementul crizelor, alături deapărarea colectivă și securitatea prin cooperare.Putem observa evoluția față de 1999 prin aceacă managementul crizelor a trecut de la statulde instrument de punere în practică a sarcinii desecuritate la aceea de sarcină de bază a NATO.

Această evoluție trebuie înțeleasă prin prismaamenințărilor la adresa NATO. Acestea sunt: proliferarea rachetelor balistice și a armelornucleare, terorismul, atacurile cibernetice și problemele fundamentale de mediu. Pentru a

răspunde la aceste amenințări de nite de NATO,managementul crizelor utilizează instrumentelecivile și militare asupra crizelor înainte de a escaladaîn con icte, stopează con ictele în desfășurare

care afectează securitatea NATO și consolideazăstabilitatea în situațiile postcon ict care contribuiela securitatea euroatlantică. Complexitatearealizării acestor obiective este indispensabil legatăde ampli care rolului și importanței operațiilor

informaționale în organizarea, plani carea șiderularea managementului crizelor.Operațiile informaționale, conform doctrinei

NATO pentru operații informaționale, sunt o funcțieîntrunită. Ele răspund cel mai bine provocăriloractualului mediu de securitate care este preponderentinformațional. Operațiile informaționale pot utilizate atât de mediul civil, cât și de cel militar pe timpul crizei, con ictului și postcon ictului.Operațiile informaționale au capacitatea de a

acționa pe timp îndelungat, cu costuri mici șicu e ciență crescută. Prin acțiunea simultanăși integrată a operațiilor informaționale asupravoinței, înțelegerii și capabilităților adversaruluiciclul criză, con ict, postcon ict poate soluționate cient.

Conceptul strategic din 2010 are unul dintrecapitole denumit „Securitate prin managementulcrizelor”. Acest capitol prezintă angajarea continuăa Alianței în prevenirea crizelor, managementulcon ictelor și stabilizarea postcon ict, în cooperarecu partenerii din NATO, ONU și UE. În acestcapitol se precizează că NATO, prin abordarea politică, militară și în cooperare cu structuri civile,se va angaja „acolo unde este posibil și atunci cândva necesar.”9

De asemenea, s-a prezentat un raport de stareși studierea posibilităților de implementare a unorcapabilități civile în domeniul managementuluicrizelor.

NATO adoptă o „abordare holistică”10 de

management a crizelor prin implicarea în toatestadiile unei crize: „pentru a preveni crizele, înmanagementul crizelor, pentru a stabiliza situațiile postcon ict și sprijini reconstrucția.”11 Aceastăabordare permite folosirea unor instrumentespeci ce, de exemplu diplomatice într-un cazsau militare în alt caz, e de cele mai multe ori ocombinație de instrumente care creează premiselesuccesului.

NATO nu poate ignora sau implica ceilalți actori

internaționali și îi încurajează pe toți să participeși să-și coordoneze eforturile în scopul creșteriie cienței managementului crizelor. Abordareacuprinzătoare12, conform Allied Joint Doctrine

8/15/2019 137-689-1-PB

4/7

Buletinul Universităţi i Naţionale de Apărare „Carol I“

Iunie, 2015 215

for the Conduct of Operations cere coordonare șicooperare efectivă între departamentele, ministerelesau agențiile guvernamentale, organizațiile non-guvernamentale, organizațiile internaționale și

rmele din sectorul privat.

Această abordare cuprinzătoare, împreună cu pregătirea și dezvoltarea forțelor locale con rmăeforturile de încurajare a plani cării și interacțiuniiîntre instituțiile civile și militare. Abordareacuprinzătoare în managementul crizei esteconcentrată la cele trei niveluri13 ale artei militare,astfel: la nivel strategic NATO se concentrează pe îmbunătățirea încrederii și înțelegerii întreactorii internaționali; la nivel operativ prioritateaeste cooperarea cu actorii internaționali pe timpul

plani cării, luându-se în calcul un nivel crescutal interacțiunii între civili și militari; și la nivelulteatrului comandanții forței NATO trebuie săconducă cooperarea și coordonarea efectivă cuautoritățile locale și cu alți actori internaționaliîn executarea operațiilor. Din experiența recentădin teatrele de operații din Afganistan și Irak s-aobservat că relația dintre forțele militare NATO șiceilalți actori internaționali prezenți în teatru esteuna care are nevoie de îmbunătățiri. Principalele motivesunt: lipsa unei educații similare, a unor antrenamente prin exerciții comune, a unui limbaj comun precum și procese de plani care separate și diferite.

Soluția Alianței pentru a îmbunătăți acestdomeniu s-a făcut prin implementarea Planuluide Acțiune în domeniul abordării cuprinzătoare,document rezultat în urma Summitului din Portuga-lia. În baza acestui plan, se recunoaște necesitateaabordării integrate a NATO privind participarea laoperații prin relaționarea componentei militare cu parteneri și actori internaționali, cu instrumente

civil-militare de gestionare a crizelor, Ulterior, NATO a implementat abordarea cuprinzătoare înComprehensive Operations Planning Directive,document care a avut două variante intermediareși care, în nal, în varianta a treia, a conceptualizattermenul de plani care paralelă colaborativă. Acestconcept pune, astfel, alături militarii și civilii din toateinstrumentele de putere într-un proces de plani carecare să e dus paralel în toate organizațiile implicateși pe bază de colaborare continuă.

O soluție la nivelul țărilor NATO care poatee cientiza managementul crizelor este acțiuneainteragenții/instituții. Un management integratcoroborat cu o plani care comună a strategiei și

politicii acestor agenții/instituții pot crea răspunsuri pentru prevenirea crizelor, stoparea con ictelor,îmbunătățirea postcon ictului, realizarea păcii șisprijinirea reconstrucției. Utilizarea instrumentelor politice, civile și militare prin abordarea

cuprinzătoarea a NATO produce efecte în multipledomenii de activitate 14, astfel: plani carea șiconducerea operațiilor; antrenamentul, educațiași exercițiile; cooperarea cu actorii externi șicomunicarea publică.

În Strategia Națională de Apărare a României,din anul 2010, managementul crizelor este prezentat prin prisma sistemului național integratde gestionare a crizelor. Acest sistem evidențiazădouă componente: un „nivel optim de pregătire” șio „plani care operațională”15 . Putem observa douăelemente comune privind sistemul național integratde gestionare a crizelor și domeniile de activitateîn care abordarea cuprinzătoare a NATO produceefecte, respectiv „nivelul de pregătire” care estestrâns legat de „antrenament, educație și exerciții” precum și „plani carea operațională” în contact cu„plani carea și conducerea operațiilor” NATO.

În prezent, în Armata României conceptul demanagement al crizelor este abordat în DoctrinăArmatei României din 2012. Aici sunt prezentate

cele șase faze ale procesului de management alcrizelor 16 , corelate în cadrul Sistemului NATO derăspuns la crize (NATO Crises Response System NCRS): indicii și avertizarea despre o crizăcurentă sau potențială, evaluarea dezvoltărilor saureevaluarea unei situații de criză în desfășurare,elaborarea opțiunilor militare de răspuns, plani carea, executarea deciziilor și directivelor,tranziția.

NATO poate considerat la acest moment unexemplu de urmat în cea ce privește e ciența înmanagementul crizelor. Acest lucru se datoreazăexperienței acestei alianțe politico-militare înmanagementul crizelor în care a fost implicată, procedurilor de management al crizelor pe care le-acreat și aplicat și, nu în ultimul rând, datorită utilizăriiunei structuri integrate, întrunite și multinaționale cefolosește instrumente militare și civile.

Sistemul NATO de răspuns la crize (NATOCrisis Response System NCRS)Prin C-M(2001)63, NATO Crisis Response

System: Policy Guidelines din 2001, NATO asetat elementele de nitorii pentru Sistemul NATOde răspuns la crize. Acesta a fost adaptat ulterior

8/15/2019 137-689-1-PB

5/7

Buletinul Universi tăţ ii Naţ ionale de Apărare „Carol I“

Iunie, 2015216

prin MC 472, NATO Military Concept for DefenceAgainst Terrorism și PO(2000)30-REV2, Role ofCivil Emergency Planning in NATO. ManualulSistemul NATO de răspuns la crize este în vigoaredin anul 2009.

Scopul NCRS este „to provide for required preparedness and support for crisis and con ict prevention and crisis management across the rangeof Article 5 and non-Article 5 operations”17 (întraducere: de a asigura starea de pregătire și sprijinulcerut pentru prevenirea crizelor și con ictelor și pentru managementul crizelor în întreaga gamă deoperații Articol 5 și non-Articol 5).

Sistemul NATO de răspuns la crize este înrelație apropiată cu: Procesul NATO de management

al crizelor (NATO Crisis Management Process NCMP), Sistemul NATO de avertizare și informații(NATO Intelligence and Warning System (NIWS),Procesul NATO de plani care operațională (NATO’sOperational Planning Process) și Aranjamentele NATO de management al crizelor și de plani carea situațiilor de urgență (NATO Civil EmergencyPlanning Crisis Management Arrangements). NCRS folosește elementele de mai sus într-omanieră complementară ceea ce îi permite să emai e cient și să ajute alianța în managementulcrizelor.

Sistemul NATO de răspuns la crize conține cincicomponente complementare18 : opțiuni preventive,măsuri de răspuns la crize, contrasurprinderea, stăride alertă de securitate NATO, contraagresiunea.Aceste componente sunt integrate, evoluând unadin altă pe măsura dezvoltării crizei către con ict.

Opțiunile preventive (Preventive Options) facobiectul atribuțiilor următoarelor comitete NATO:Comitetul Politic (Political Committee PC),

Comitetul Politic al Operațiilor (Operations PolicyCommittee), Comitetul Militar (Military CommitteeMC), Comitetul de Plani care a Urgențelor Civile(Civil Emergency Planning Committee CEPC).Opțiunile preventive asigura un cadru generalși cursuri de acțiune generale a ate la îndemânacomitetelor de mai sus pentru a oferi consultanțade specialitate Consiliului Nord-Atlantic (NorthAtlantic Council NAC). Aceste opțiuni pot folosiinstrumente diplomatice, informaționale, militare și

economice pentru a minimaliza o posibilă situațiece poate avansa către criză. Măsurile de răspuns la crize (Crisis

Response Measures CRMs) sunt „acțiuni detaliate

preplani cate, disponibile pentru implementareaimediată la nivelurile corespunzătoare”19 .Deoarece aceste acțiuni sunt deja detaliate, ele permit o reducere considerabilă a factorului timp,un factor extrem de sensibil în cazul crizelor. Înfuncție de tipologia crizei, a mediului de acțiuneși a experienței plani catorilor aceste măsuri derăspuns la crize vor adaptate ecărei situațiiîn parte.

Contrasurprinderea (Counter Surprise)cuprinde „acțiuni de apărare, militare și civile,care trebuie luate rapid în vederea asigurăriisiguranței forțelor, populației și/sau infrastructuriicheie, militare și civile, în caz de atac sau pericolde atac iminent, cu timp limitat de avertizare”20 .

Contrasurprinderea este o componentă foarteimportantă a NCRS și care face trecerea de la„vorbe la fapte”, ind prima componentă care produce efecte vizibile în teren. Aceste acțiunideși sunt preponderent defensive trebuie privite caavând un caracter de protejare a elementelor cheienaționale: populația, forțele militare și obiectivelecivile și militare, elemente care odată protejate vorface apoi posibilă victoria.

Stările de alertă de securitate NATO (NATOSecurity Alert States) sunt „măsuri antiteroriste șiantisabotaj care pot adoptate de comandamentele NATO și statele membre pentru a contracaraamenințările speci ce la adresa securității”21 .Managementul acestei componente a NCRSeste atributul Biroului pentru securitate al NATO(NATO Of ce of Security NOS). NOS este parte astructurii civile a NATO și se ocupă cu dezvoltareași implementarea politicilor de securitate pentruțările membre NATO și partenere.

Contraagresiunea (Counter Aggression)reprezintă „acțiuni speci ce, dar nu exclusiveoperațiilor tip articol 5”22. Această componentă facetrecerea către utilizarea forței militare a NATO.

Cele cinci componente ale NCRS secompletează reciproc, evoluează și formează un totunitar capabil să răspundă crizei.

ConcluziiManagementul crizelor a fost o preocupare

a NATO din momentul creării și până în prezent.

Conceptul de management al crizelor din 1999a evoluat de la a instrumentul primei misiunifundamentale a NATO, respectiv cea de securitate,la nominalizarea ca misiune fundamentală a NATO,

8/15/2019 137-689-1-PB

6/7

Buletinul Universităţi i Naţionale de Apărare „Carol I“

Iunie, 2015 217

conform conceptului strategic din 2010, alături deapărarea colectivă și securitatea prin cooperare.Recunoașterea importanței managementului crizeica misiune fundamentală a NATO se datoreazăevoluției actualului mediu de securitate. Aceastăevoluție are legătură cu caracterul asimetric și hibridal crizelor actuale. Criza din Ucraina și Crimeea, pe ancul estic al Alianței cu siguranță va producemodi cări și adaptări ale managementul crizelor lanivelul NATO.

Abordarea holistică a NATO privindmanagementul crizelor permite folosirea uneicombinații de instrumente de putere care creează premisele succesului. Abordarea cuprinzătoare a NATO implică coordonare și cooperare efectivă

între departamentele, ministerele sau agențiileguvernamentale, organizațiile nonguvernamentale,organizațiile internaționale și rmele din sectorul privat conducând la creșterea e cienței și e cacității NATO în managementul crizelor. NATO este astfel, prin intermediul managementului crizelor, alianțacare transpune decizia politică în fapte folosind paralel și colaborativ instrumentul militar și pe celcivil.

Astăzi, managementul crizelor a evoluat prin:utilizarea instrumentelor civile și militare asupracrizelor înainte de a escalada în con icte; prinstoparea con ictelor în desfășurare care afecteazăsecuritatea NATO; și prin consolidarea stabilității însituațiile postcon ict care contribuie la securitateaeuroatlantică.

Lecțiile învățate din crizele anterioare în carea fost implicată Alianța constituie, de asemenea,un punct important în evoluția managementuluicrizelor conducând la creșterea e cienței și ae cacității în folosirea resurselor și atingerea stării

nale dorite.Managementul crizelor este astăzi un modelfuncțional și perfectibil în NATO și un exemplu pentru țările membre și partenere. Sistemul NATOde răspuns la crize reprezintă instrumentul alianțeicare pune în practică managementul crizei. Acestinstrument funcțional și e cient bene ciază deexperiența alianței în managementul crizelorîn care a fost implicată, de proceduri viabile demanagement al crizelor și de o structură integrată,

întrunită și multinațională.Sistemul NATO de răspuns la crize este orealitate a prezentului NATO de azi și a viitoruluimanagementului crizelor de mâine.

NOTE:1 Academia Română, DEX Dicționarul explicativ

al limbii române , ediția a II-a revăzută și adăugită, EdituraUnivers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2009.

2 C. George, Marshall European Center for SecurityStudies, Con ict Prevention and Management of Crisisand Con ict , apud Ioan Crăciun, Prevenirea con ictelor șimanagementul crizelor , Editura Universității Naţionale deApărare „Carol I”, Bucureşti, 2009, p. 34.

3 Ioan Crăciun, Prevenirea con ictelor șimanagementul crizelor , Editura Universității Naţionale deApărare „Carol I”, Bucureşti, 2006, p. 105.

4 http://www.mae.ro/sites/default/files/file/pdf/TRATATUL%2520NORD-ATLANTIC.pdf., accesat la15.03. 2015.

5 AAP-06, NATO Glossary of Terms and De nitions, NSA, Bruxelles, 2014, p. 2-C-18.

6 Citatele din lucrările în limba engleză apar în

traducerea autorului.7 Daniel Ghiba,Studiu privind managementul crizelor politico-militare, Editura Universității Naţionale de Apărare„Carol I”, Bucureşti, 2014, p. 51.

8 Daniel Ghiba,Studiu privind adaptarea NATO latransform ările mediului internațional de securitate,EdituraUniversității Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2014, p. 59.

9 Constantin Savu, Conceptul Strategic al Alianței Nord-Atlantice - 2010, Revista „Gândirea Militară’ ’, nr.1/2011, CETA, Bucureşti, pp. 85-86.

10 NATO Guide , Public Diplomacy Division, 1110Brussels, Belgium, 2011, p. 91.

11 Active Engagement, Modern Defence, http://www.nato .int/cps/en/natolive/of cial_texts_68580.htm, accesat la13.03.2015.

12 AJP-3 (B), Allied Joint Doctrine for the Conduct ofOperations, 2011, p. 1-1.

13 AJP-01 (D), Allied Joint Doctrine , 2010, p. 2-11.14 A „comprehensive approach’’ to crises, http://www.

nato.int/cps/en/natohq/topics_51633.htm?selectedLocale=enaccesat la 13.03.2015.

15 Strategia Națională de Apărare, București, 2010, p. 27.16 S.M.G.-103, Doctrina Armatei României, București,

2012, p. 73.17 AJP-01 (D),op. cit., p. 4-4.18 S.M.G.-103,op. cit ., p. 74.19 AJP-01 (D),op. cit., p. 4-4.20 Ibidem , p. 4-4.21 Ibidem , p. 4-4.22 Ibidem , p. 4-4.

BIBLIOGRAFIE

AAP-06, NATO Glossary of Terms and De nitions, NSA, Bruxelles, 2014.AJP – 01 (D), Allied Joint Doctrine , 2010.AJP-3 (B), Allied Joint Doctrine for the Conduct ofOperations, 2011.S.M.G.-103, Doctrina Armatei României,București, 2012.

8/15/2019 137-689-1-PB

7/7

Buletinul Universi tăţ ii Naţ ionale de Apărare „Carol I“

Iunie, 2015218

NATO Guide , Public Diplomacy Division, 1110Brussels, Belgium, 2011.Strategia Națională de Apărare, București, 2010.Academia Română, DEX Dicționarul explicativ allimbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită),Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2009.Ioan Crăciun, Prevenirea con ictelor șimanagementul crizelor , Editura Universității Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006.

http://cmdrcoe.org/http://www.mae.ro/http://www.nato.int/http://www.mae.ro/sites/default/files/file/pdf/TRATATUL%2520NORD ATLANTIC.pdf http://www.nato.int/cps/en/natorg/topies.51633.htm?selectedLocale=en