© 2006 by Editura POLIROM, pentru prezenta ediþie

www.polirom.ro

Editura POLIROMIaºi, B-dul Carol I nr. 4 ; P.O. BOX 266, 700506Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37 ;P.O. BOX 1-728, 030174

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :

MÜLLER, HERTA

Animalul inimii / Herta Müller ; ed. a II-a, trad. de Nora Iuga �Iaºi : Polirom, 2006

ISBN : 973-46-0146-6

I. Iuga, Nora (trad.)

821.112.2(498)-31=135.1821.135.1(430)-31

Printed in ROMANIA

POLIROM2006

Ediþia a II-a

Traducere de Nora Iuga

Herta Müller (n. 1953) a studiat germana ºi româna la Universi-tatea din Timiºoara, iar apoi a lucrat ca traducãtoare ºi profe-soarã. Prima sa carte, Niederungen (Þinuturile joase), a apãrut în1982, dupã multe amânãri ºi intervenþii ale cenzurii, ºi a fostpublicatã în varianta originalã abia în 1984, în Germania. Din1985, lucrãrile Hertei Müller au fost interzise în România. Dincauza dezvãluirii ºi criticãrii în mediile occidentale a realitãþilordictaturii ceauºiste, autoarea a suferit presiuni tot mai puternice,mergând pânã la ameninþãri cu moartea. În 1987 a emigrat înGermania, iar de atunci trãieºte la Berlin, fiind una dintre celemai apreciate scriitoare din spaþiul de limbã germanã, dar ºi înalte þãri europene. Cãrþile sale au fost traduse în 24 de limbi.Cotidiene importante precum Neue Zurcher Zeitung sau Die Welti-au consacrat ample editoriale, iar prestigioasa revistã literarãTEXT + KRITIK, care editeazã numere monografice dedicateexclusiv vârfurilor literaturii germane ºi mondiale, i-a dedicatCaietul 155/2002. Alte titluri publicate : Reisende auf einem Bein(Cãlãtori pe un picior, 1989), Der Fuchs war damals schon einJäger (Încã de pe atunci vulpea era vânãtorul, 1992), Der Wächternimmt seinen Kamm (Paznicul îºi ia pieptenele, 1993), Ger undSeide (Foame ºi mãtase, 1995), Heute wär ich mir lieber nichtbegegnet (Mai bine nu mi-aº fi ieºit azi în cale, 1997), Der FremdeBlick (Privirea Strãinã, 1999). La Editura Polirom au apãrutRegele se-nclinã ºi ucide (2005) ºi Este sau nu este Ion (2005). Aprimit pentru cãrþile sale numeroase ºi importante premii germaneºi internaþionale, dintre care amintim : Premiul pentru Literaturã�Aspekte� (1984), Premiul �Ricarda Huch� (1987), Premiul �Kleist�(1994), Premiul pentru Literaturã �Aristeion� al Uniunii Europene(1995), IMPAC Dublin Literary Award (1998), Premiul pentruLiteraturã Franz Kafka (1999), Premiul �Joseph Breitbach� (2003)ºi Premiul Würth (2006). Din 1999, Herta Müller a fost nomi-nalizatã din partea Germaniei pe lista candidaþilor la PremiulNobel pentru literaturã.

aveam câte un prieten în fiecare bucãþicã de norde fapt aºa sunt prietenii când e atâta spaimã pe lumemama spunea ºi ea cã e normal ºi cã nu accepta sã mã

fac prietenmai bine m-aº gândi la ceva serios

Gellu Naum

7

Când tãcem, suntem dezagreabili, spuse Edgar,când vorbim, devenim ridicoli.

ªezuserãm prea multã vreme pe podea, în faþafotografiilor. De atâta stat pe jos, îmi amorþiserã picioa-rele.

Cu vorbele în gurã calci la fel de multe cum aicãlca iarba cu picioarele. Dar ºi cu tãcerea.

Edgar tãcu.Azi nu-mi pot încã imagina un mormânt. Doar un

cordon, o fereastrã, o nucã ºi o funie. Fiecare moartee pentru mine un sac.

Dacã te-ar auzi cineva, ar zice cã eºti nebunã,spuse Edgar.

ªi când îmi imaginez asta e ca ºi când fiecare mortar lãsa în urma lui un sac de cuvinte. Mereu îmi vinîn minte frizerul ºi foarfeca de unghii, pentru cãmorþii nu mai au nevoie de ele. ªi fiindcã morþilor nule mai cad nasturii.

Poate cã ei simþeau altfel decât noi cã dictatoruleste o greºealã, spuse Edgar.

Aveau dovada, pentru cã ºi noi eram în ochiinoºtri o greºealã. Pentru cã în aceastã þarã trebuia sãumblãm, sã mâncãm, sã dormim, sã iubim pe cineva

8

cu fricã, pânã când aveam din nou nevoie de frizer ºide foarfeca de unghii.

Când unul face cimitire numai pentru cã umblã,mãnâncã ºi iubeºte pe cineva, spuse Edgar, atunciacela e o greºealã mai mare decât noi. E o greºealãcât pentru toþi, o greºealã atotstãpânitoare.

Iarba ne creºte în cap. Când vorbim, o cosim. Darºi când tãcem. ªi iarba a doua ºi a treia cresc la loccum vor ele. ªi totuºi, avem noroc.

Lola venea din sudul þãrii ºi pe chipul ei se puteaciti þinutul acela sãrac. Nu ºtiu unde exact, poate pepomeþii obrajilor sau în jurul gurii sau chiar în mij-locul ochilor. Aºa ceva e greu de spus, la fel de greudespre un þinut ca ºi despre un obraz. Toate þinuturiledin þarã rãmãseserã sãrace ca ºi cele din fiecare obraz.Þinutul Lolei, aºa cum apãrea el pe pomeþii obrajilorei, în jurul gurii sau în mijlocul ochilor, era poate ºimai sãrac. Mai mult þinut decât peisaj.

Seceta înghite tot, în afarã de oi, pepeni ºi duzi,scrie Lola.

Dar nu þinutul secetos a mânat-o pe Lola la oraº.Ce învãþ e egal cu seceta, scrie Lola în caietul ei.Seceta nu observã ce multe ºtiu. Vede numai ce sunt,mai exact cine. Sã ajungi ceva la oraº ºi dupã patruani sã te întorci în sat. Dar nu jos, pe drumul plin depraf, ci sus, printre crengile duzilor.

ªi la oraº erau duzi. Dar nu afarã, pe strãzi. Încurþile interioare. ªi nu în prea multe, numai în curþileoamenilor bãtrâni erau duzi. ªi sub pomi se afla unscaun de sufragerie. Era tapiþat cu pluº. Dar pluºul

9

era pãtat ºi rupt. ªi gaura fusese astupatã în partea dededesubt cu un ºomoiog de paie. Paiele se turtiserãde atâta ºezut. Atârnau sub scaun ca o coadã.

Dacã mergeai pânã la scaunul cu pluºul decolorat,din coada aceea se distingeau pânã ºi firele. Se vedeachiar cã fuseserã cândva verzi.

În curþile cu duzi umbra cãdea ca liniºtea pe unobraz bãtrân, aºezat pe scaun. Ca liniºtea, pentru cãnici eu nu m-aºteptam sã mã duc în aceste curþi ºi nurãmâneam decât rareori. În astfel de prilejuri rare, unfir de luminã, ce cãdea întins ca un ºnur din vârfulpomului pe obrazul bãtrân, arãta un þinut îndepãrtat.Pe acest fir priveam în sus ºi în jos. Un fior îmi treceape ºira spinãrii pentru cã liniºtea nu venea din cren-gile duzilor, ci din singurãtatea ochilor din obrazulacela. Nu voiam sã fiu zãritã de nimeni în acestecurþi, sã fiu întrebatã de nimeni ce caut aici. Nufãceam decât sã vãd. Priveam duzii îndelung. ªi peurmã, înainte de a pleca, priveam din nou obrazulaºezat pe scaun. Pe obraz era un þinut. Vedeam cumun tânãr sau o tânãrã pãrãsesc acel þinut cãrând dupãei un sac cu un dud. Vedeam puzderia de duzi aduºiîn curþile oraºului.

Am citit mai târziu în caietul Lolei : Ce se scoatedin þinutul acela se sãdeºte mai târziu în propriulobraz.

Lola a vrut sã facã patru ani de rusã. Examenul deadmitere fusese uºor deoarece erau locuri berechetla facultate, ca ºi în ºcolile din þarã. ªi rusa nu eradecât pentru puþini o dorinþã. Dorinþele sunt grele,

10

scrie Lola, þelurile sunt mai uºoare. Un bãrbat carestudiazã ceva are unghiile curate. În patru ani mãurmeazã, pentru cã unul ca el ºtie cã la þarã e boier.Cã frizerul îi vine acasã ºi-ºi scoate pantofii la uºã. Învecii vecilor sã nu mai aud de oi, nici de pepeni,numai de duzi, pentru cã frunze avem toþi.

Un mic pãtrat, o camerã, o fereastrã, ºase fete,ºase paturi, sub fiecare un cufãr. Lângã uºã, un dulapîn perete ; pe tavan, deasupra uºii, un difuzor. Coru-rile muncitoreºti rãsunau de la tavan la perete, de laperete la paturi, pânã se lãsa noaptea. Atunci seliniºteau la fel cu strada din faþa ferestrei ºi cu parculde afarã plin de tufiºuri, pe care nu-l strãbãtea nimeni.Micul pãtrat se repeta de patruzeci de ori în fiecarecãmin.

Cineva spunea cã difuzoarele vãd ºi aud tot cefacem.

Rochiile celor ºase fete atârnau înghesuite în dulap,Lola avea cele mai puþine rochii. Ea purta rochiiletuturor fetelor. Ciorapii zãceau sub paturi în cufere.

Cineva cânta :

Zice mama cã mi-o da,vãleleu, vãleleu,zestre când m-oi mãrita,vãleu, vãleu, vãleleu,douãzeci de perne mari,vãleleu, vãleleu,tãte pline cu þânþari,vãleu, vãleu, vãleleu,douãzeci de perne micivãleleu, vãleleu,

11

tãte pline cu furnici,vãleu, vãleu, vãleleu,douãzeci de perne moi,vãleleu, vãleleu,tãte pline de nevoi,vãleu, vãleu, vãleleu.

ºi Lola ºedea pe podea lângã pat ºi-ºi deschise cufã-rul. Scotoci în grãmada de ciorapi ºi ridicã un ghe-motoc de picioare, de degete ºi de cãlcâie amestecatede-a valma. Lãsã ciorapii sã alunece pe duºumea.Mâinile Lolei tremurau ºi avea mai mult de doi ochiîn obraz. Mâinile îi erau goale ºi se agitarã mai multde douã ori prin aer. În aer erau tot atâtea mâini câþiciorapi erau pe jos.

Ochii, mâinile ºi ciorapii nu se mai suportau într-uncântec cântat peste douã paturi. Cântat în picioare deun cãpºor mic care se clãtina cu o cutã de amãrãciunepe frunte. Un cântec din care cuta dispãru pe datã.

Sub fiecare pat era un cufãr plin cu ciorapi debumbac învãlmãºiþi. În toatã þara li se zicea ciorapicu patent pentru fete care voiau dresuri netede ºisubþiri ca un abur. ªi fixativ pentru pãr voiau fetele ºirimel pentru gene ºi lac de unghii.

Sub pernele de la capul patului se aflau ºasecutiuþe cu rimel. ªase fete scuipau în cutiuþe ºi ames-tecau în negrealã cu scobitori pânã coca aceea casmoala se lipea. Atunci îºi deschideau ochii mari.Scobitoarea zgâria pleoapa, genele deveneau negreºi dese. Dar peste o orã în gene apãreau spãrturi gri.Scuipatul se uscase ºi negreala cãdea pe obraji.

12

Fetele acceptau negreala pe obraji, tuºul de genepe faþã, numai negrul de fum de la fabrici nu. Fetelevoiau multe dresuri subþiri ca un abur, pentru cãochiurile fugeau atât de uºor ºi ele trebuiau sã leprindã la glezne ºi pe pulpe. Sã le prindã ºi sã lelipeascã imediat cu ojã.

O sã fie greu sã þii albe cãmãºile unui domn. Daro sã fie o plãcere când va veni cu mine în uscãciuneaaceea, peste patru ani. ªi, dacã va reuºi sã orbeascãdrumeþii în sat cu albul cãmãºilor lui, pentru mine osã fie o plãcere. ªi, dacã este un domn la care vinefrizerul acasã ºi-ºi lasã pantofii la uºã. O sã fie greusã þii cãmãºile albe la atâta murdãrie în care puricii îºifac de cap, scrie Lola.

Lola spunea : Purici pânã ºi pe scoarþa copacilor.Cineva spunea : Nu sunt purici, sunt pãduchi, pãduchide frunzã. Lola scrie în caietul ei : Puricii de frunzãsunt ºi mai ºi. Cineva spunea cã nu trag la om,pentru cã oamenii n-au frunze. Lola scrie : Trag laorice, când arde soarele, trag chiar ºi la vânt. Pentrucã toþi avem frunze. Frunzele cad când nu mai creº-tem fiindcã s-a dus copilãria. ªi frunzele se întorccând ne chircim, pentru cã iubirea s-a dus. Frunzelecresc cum vor ele, scrie Lola, ca iarba adâncã. Doi,trei copii în sat nu au frunze, au, în schimb, ocopilãrie lungã. Sunt copii singuri la pãrinþi, pentrucã tatãl ºi mama lor sunt oameni cu carte. Puricii defrunzã fac din copiii mai mari copii mai mici, dintr-unulde patru ani unul de trei, dintr-unul de trei unul deun an. ªi unul abia de o jumãtate de an, scrie Lola, ºiunul abia nãscut. ªi, cu cât puricii de frunzã fac maimulþi fraþi, cu atât se scurteazã copilãria.

13

Un bunic spune : Foarfeca mea de vie. Îmbãtrânescºi mã fac tot mai scund ºi mai slab. Dar unghiile melecresc tot mai repede ºi mai groase, îºi tãia unghiilecu foarfeca de vie.

Un copil nu se lasã sã i se taie unghiile. Doare,spune copilul. Mama leagã copilul cu cordoanele dela rochii de scaun. Copilul are ochi tulburi ºi þipã.Foarfeca de unghii îi cade mamei des din mânã.Pentru fiecare deget cade foarfeca pe jos, gândeºtecopilul.

Pe un cordon, pe cel verde ca iarba, picurã sânge.Copilul ºtie : Când sângerezi, mori. Ochii copiluluisunt umezi ºi vãd cum mamei i se spãlãcesc trãsã-turile. Mama iubeºte copilul. Îl iubeºte ca pe un viciuºi nu se poate abþine deoarece conºtiinþa ei este la felde legatã de iubire ca ºi copilul de scaun. Copilulºtie : Mama trebuie sã taie mâinile în iubirea ei cap-tivã. Trebuie sã-ºi vâre degetele tãiate în buzunarulcapotului ºi sã meargã în curte, ca ºi când degetele artrebui aruncate. Acolo, în curte, unde nu o mai vedenimeni, va trebui sã mãnânce degetele copilului.

Copilul bãnuieºte cã seara mama va minþi ºi va daafirmativ din cap când bunicul o va întreba : Ai arun-cat degetele.

ªi ce va face el însuºi seara bãnuieºte copilul. Cãva spune degetele le-a, cã va descrie tot.

A ieºit cu degetele afarã, în bãtãturã. A mers priniarbã. ªi în grãdinã a fost, pe cãrare ºi pe rãzor. Amers de-a lungul peretelui ºi în spatele lui. A trecutpe la dulapul de scule cu ºuruburi. ªi pe la dulapulde haine. A plâns în dulap. ªi-a ºters obrajii cu omânã. Cealaltã ºi-a scos-o din buzunarul capotului ºiºi-a vârât-o în gurã. A repetat întruna aceastã miºcare.

14

Bunicul îºi acoperã gura cu palma. Poate cã vreasã arate aici în odaie cum se mãnâncã afarã în curtedegetele, se gândeºte copilul. Dar mâna buniculuinu se clinteºte.

Copilul vorbeºte mai departe. În timp ce poves-teºte, îi rãmâne ceva pe limbã. Copilul se gândeºte,numai adevãrul poate sã fie, doar el stã pe limbã caun sâmbure de cireaºã, care nu vrea sã se ducã pegât. Cât timp glasul suie, vorbind în ureche, aºteaptãadevãrul. Dar, de îndatã ce tace, totul e minciunã, segândeºte copilul, pentru cã adevãrul s-a ºi dus pegât. Pentru cã gura a mâncat cuvântul, nu l-a rostit.

Cuvântul nu-i vine copilului pe buze. Doar atât : Afost la prun. Pe cãrarea din grãdinã nu a strivit omida,pantoful ei a ocolit-o.

Bunicul îºi lasã ochii în jos.Mama schimbã discuþia ºi acum ia ac ºi aþã din

dulap. Se aºazã pe scaun ºi-ºi netezeºte capotul pânãce i se vede buzunarul. Face nod la aþã. Mamatriºeazã, se gândeºte copilul.

Mama coase un nasture. Aþa proaspãt cusutã aco-perã aþa veche. Ceva este adevãrat în înºelãtoriamamei, pentru cã nasturele de la capotul ei se þinemai slab. De aceea e cusut cu aþa cea mai groasã. ªilumina becului are un filament ca aþa.

Apoi copilul închide ochii, în spatele ochilor închiºiatârnã mama ºi bunicul de o funie din luminã ºi aþãdeasupra mesei.

Nasturele cu aþa cea mai groasã va þine cel maimult. Mama nu-l va pierde niciodatã, se gândeºtecopilul, mai curând se va sparge.

15

Mama aruncã foarfeca în dulapul de rufe. Ziuaurmãtoare ºi, începând de atunci, în fiecare miercuri,frizerul bunicului vine în odaie.

Bunicul spune : Frizerul meu.Frizerul spune : Foarfeca mea.În primul rãzboi mondial mi-a cãzut pãrul, spune

bunicul. Când am chelit de tot, frizerul companieimi-a frecat pielea capului cu suc de frunze. Pãrulmi-a crescut din nou. Mai frumos decât înainte, îmizicea frizerul companiei. Îi plãcea sã joace ºah. Ideeacu sucul de frunze i-a venit frizerului companieifiindcã aduceam crengi încãrcate de frunze din caream cioplit un joc de ºah. Acelaºi copac avea ramuricenuºii ºi roºii. Am cioplit o jumãtate din figurile deºah mai închise la culoare ºi cealaltã mai deschise.Ramurile de culoare deschisã deveneau mai întu-necate abia toamna târziu. Copacii aveau ambeleculori pentru cã ramurile cenuºii întârziau în fiecarean mult în creºtere. Cele douã culori erau foartepotrivite pentru figurile mele de ºah, spunea bunicul.

Frizerul îi taie mai întâi bunicului pãrul. Buniculstã pe scaun fãrã sã-ºi miºte capul. Frizerul spune :Dacã nu-þi tai pãrul, capul devine un adevãrat buruie-niº. În acest timp, mama leagã copilul de scaun cucordoanele rochiilor ei. Frizerul spune : Dacã nu-þitai unghiile, degetele se fac niºte lopeþi. Numai morþiiau voie sã poarte aºa ceva.

Dezlegaþi, dezlegaþi.

Dintre toate cele ºase fete din pãtratul acela, Lolaavea cele mai puþine dresuri subþiri ca un abur. ªi,dupã ce cã erau puþine, trebuia sã ºi le mai ºi lipeascã

16

la glezne ºi pe pulpe cu ojã. Chiar ºi pe coapse.Ochiurile fugeau când Lola nu putea sã le prindã,pentru cã ºi ea trebuia sã fugã pe stradã, pe trotuarsau prin hãþiºurile parcului.

Lola trebuia sã fugã dupã sau sã fugã de, cudorinþa ei care râvnea cãmãºi albe. Aceastã dorinþãrãmânea sãracã pânã ºi în ºansa ei cea mai exterioarã,întocmai ca þinutul de pe obraz.

Uneori Lola nu mai putea sã prindã ochiurilefugare pentru cã era în ºedinþã. La catedrã, spuneaLola, fãrã sã-ºi dea seama ce mult îi plãcea acestcuvânt.

Lola îºi atârna seara dresul cu picioarele afarã pefereastrã. Nu picurau pentru cã ciorapii nu erau nicio-datã spãlaþi. Atârnau la fereastrã de parcã ar fi fost înei chiar picioarele Lolei, degetele ºi cãlcâiele puter-nice, pulpele rotunde ºi genunchii. Ar fi fost în staresã umble fãrã Lola prin hãþiºurile parcului în oraºulîntunecat.

Cineva din pãtratul acela întrebã : Unde e foarfecamea de unghii. Lola spuse : În buzunarul paltonului.Cineva întrebã : În care, în al tãu, cum, ºi ieri ai luat-ocu tine. Lola spuse : În tramvai, ºi puse foarfeca deunghii pe pat.

Lola îºi tãia mereu unghiile în tramvai. Cãlãtoreaadesea fãrã nici o þintã. În timp ce vagonul mergea,ea tãia ºi pilea ºi-ºi împingea cu dinþii pieliþa unghiilorînspre margine, pânã ce semiluna fiecãrei unghiiajungea mare cât o fasole albã.

În staþii, Lola îºi vâra foarfeca în geantã ºi priveaspre uºã când se urca cineva. Pentru cã ziua se urcãmereu cineva, aºa, de parcã ne-am cunoaºte, scrie

17

Lola în caietul ei. Dar, când e noapte, atunci acelaºiins se urcã aºa, de parcã m-ar cãuta.

Noaptea, când nimeni nu mai umbla pe afarã, pestrãzi ºi prin hãþiºurile parcului, când asculta vântulºi aerul nu mai era decât un foºnet, Lola îºi puneadresul subþire ca un abur. ªi înainte de a închide uºape dinafarã, în lumina pãtratului, se vedea cã Lolaavea picioare duble. Cineva întrebã : Unde te duci. Darpaºii Lolei tropãiau deja pe coridorul lung ºi pustiu.

Poate cã în primii trei ani, în acest pãtrat, mãnumeam cineva. Pentru cã toate puteau pe atunci sãse numeascã cineva, în afarã de Lola. Pentru cãcineva din acel pãtrat luminat n-o iubea pe Lola.Acest cineva eram toate.

Cineva se duse la fereastrã ºi nu vãzu jos nici ostradã ºi nici o Lola trecând. Doar o patã micã sãltând.

Lola mergea la tramvai. Când cineva se urca lastaþia urmãtoare, ea fãcea ochii mari.

Pe la miezul nopþii nu urcau decât bãrbaþi careieºeau din tura de noapte de la fabrica de detergenþiºi de la abator ºi mergeau acasã. Ei urcã din noapteîn lumina vagonului, scrie Lola, ºi eu vãd un bãrbatatât de obosit de ziuã, cã în hainele lui nu se mai aflãdecât o umbrã. ªi la el în cap nu mai existã de multiubire, iar la el în buzunare nu gãseºti nici un ban.Doar detergent furat ºi organe de animale sacrificate :limbi de vitã, rinichi de porc sau ficatul unui viþel.

Bãrbaþii Lolei se aºezau pe primul scaun. Aþipeaula luminã, capetele le atârnau ºi ei tresãreau la scrâº-netul ºinelor. Din când în când îºi strâng servietele lapiept, scrie Lola, le vãd mâinile jegoase. Din cauzaservietelor mã privesc scurt în ochi.

18

În aceastã privire scurtã, Lola aprindea focul într-uncap obosit. Ei nu mai închideau ochii, scrie Lola.

O staþie mai târziu, un bãrbat cobora dupã Lola.Purta în ochi întunericul oraºului. ªi lãcomia unuicâine flãmând, scrie Lola. Lola nu-ºi întorcea capul,mergea repede. Atrãgea bãrbaþii, pãrãsind strada ºiintrând pe cel mai scurt drum în hãþiºurile parcului.Fãrã sã scot un cuvânt, scrie Lola, mã culc în iarbã ºiel îºi pune servieta sub creanga cea mai lungã ºi ceamai joasã. Nu avem ce vorbi.

Vântul gonea în noapte ºi Lola îºi smucea capulîncoace ºi-ncolo, ºi burta. Frunzele fremãtau pesteobrazul ei aºa ca atunci, cu ani în urmã, pe obrazulunui al ºaselea copil, nevrut de nimeni în afarã desãrãcie. ªi la fel ca atunci picioarele Lolei erau zgâ-riate de crengi. Dar niciodatã obrazul ei.

De luni de zile, Lola schimba o datã pe sãptãmânãgazeta de perete la avizierul cãminului studenþesc.Sta lângã uºa de la intrare ºi-ºi miºca ºoldurile îngeam. Sufla muºtele moarte ºi spãla geamul cu doiciorapi din geamantanul ei. Cu un ciorap uda geamul,cu celãlalt îl freca sã se usuce. Pe urmã schimbaarticolele decupate din ziar, fãcea ghemotoc pen-ultima cuvântare a dictatorului ºi lipea în vitrinãultima cuvântare. Când Lola termina treaba, aruncaciorapii.

Dupã ce Lola ºi-a folosit aproape toþi ciorapii cupatent la spãlarea geamului vitrinei, a luat ciorapidin alte geamantane. Cineva a spus, ãºtia nu-s ciora-pii tãi. Lola a replicat, ºi-aºa nu-i mai îmbrãcaþi.

19

Un tatã pliveºte iarba în grãdinã. Un copil stãlângã rãzor ºi se gândeºte : ªtie tata ceva despreviaþã. Fiindcã tata îºi vârã conºtiinþa încãrcatã în celemai tâmpite ierburi ºi le pliveºte. Puþin mai înaintecopilul ºi-a dorit ca ierburile cele mai tâmpite sã fugãde sãpãligã ºi sã supravieþuiascã verii. Dar nu potfugi pentru cã abia toamna le cresc pene albe. Abiaatunci învaþã sã zboare.

Tata nu trebuia sã fugã niciodatã. El a venit cân-tând, în pas de marº pe lume. A dat lumii cimitire ºia pãrãsit repede localitãþile. Un rãzboi pierdut, unsoldat SS întors acasã ºi pe capul tatei încã nu creºteapãrul alb.

Tata se scula dis-de-dimineaþã, îi plãcea sã se tolã-neascã în iarbã. Când zãcea aºa, privea norii roºieticicare aduceau ziua. ªi, pentru cã dimineaþa era încã lafel de frig ca noaptea, norii roºietici trebuiau sã sfâºiecerul. Sus pe cer venea ziua, jos în iarbã, în capultatei, venea singurãtatea, îl împingea iute pe tata înpielea caldã a unei femei. El se încãlzea. A fãcutcimitire ºi i-a fãcut femeii un copil la repezealã.

Tata îºi aduce cimitirele jos, în gât, unde, întregulerul cãmãºii ºi bãrbie, se aflã beregata. Beregata eascuþitã ºi zãvorâtã, încât cimitirele nu-i ajung nicio-datã pânã sus, la buze. Gura lui bea rachiu din pru-nele cele mai întunecate ºi cântecele lui sunt preagrele ºi prea bete pentru Führer.

Sãpãliga lasã o umbrã pe rãzor, umbra nu pliveºte,stã cuminte ºi se uitã la cãrarea din grãdinã. Acolo eun copil care-ºi umple buzunarele cu prune verzi.

Tata spune dintre ierburile cele mai tâmpite pecare le-a plivit : Nu-i voie sã mãnânci prune verzi,

20

sâmburele e încã moale ºi muºti din moarte. Nu-þimai ajutã la nimic, mori. Temperatura ridicatã îþi ardeinima pe dinãuntru.

Ochii tatei sunt înlãcrimaþi ºi copilul vede cã tataîl iubeºte cu o patimã oarbã. Cã nu poate suportaatâta iubire. Cã el, care a fãcut cimitire, îi doreºtecopilului moartea.

De aceea copilul mãnâncã mai târziu toate prunelepânã îºi goleºte buzunarele. În toate zilele când tatanu vede copilul, acesta ascunde în burtã jumãtãþi depomi. Copilul mãnâncã ºi se gândeºte : Asta-i ca sãmor. Dar tata nu-l vede ºi copilul nu trebuie sã moarã.Iarba cea mai tâmpitã era susaiul. Tata ºtia câte cevadespre viaþã. Ca toþi cei ce au ceva de spus despremoarte, ºtia ºi cum merg treburile în viaþã maideparte.

Uneori o vedeam pe Lola la duº, dupã-amiaza,când era prea târziu sã te speli pentru ziuã ºi preadevreme sã te speli pentru noapte. Am vãzut pespinarea Lolei un ºnur scrijelit ºi deasupra despicã-turii de la fund un cerc roºu iritat. ªnurul ºi cerculsemãnau cu o pendulã.

Lola îºi întoarse repede spatele de la mine ºi amvãzut pendula în oglindã. Ar fi trebuit sã batã pentrucã Lola se speriase când am intrat la duº.

Mi-am spus atunci, Lola are pielea scrijelitã, darn-are o iubire. Numai lovituri în burtã, acolo jos, înparc, pe pãmânt. ªi deasupra ei ochii de câine aibãrbaþilor care auziserã toatã ziua scurgerea deter-gentului pe þeava groasã ºi horcãitul animalelor. Aceºti

21

ochi ardeau deasupra Lolei, pentru cã fuseserã stinºitoatã ziua.

Toate fetele care locuiau la acelaºi etaj al cãmi-nului, uºã în uºã, în pãtratele acelea mici, îºi þineaumâncarea într-un frigider din sala de mese. Telemeaºi cârnaþi de acasã, ouã ºi muºtar.

Când deschideam frigiderul, în fund de tot pe unraft erau o limbã sau un rinichi. De la frig limba seusca, rinichiul crãpa, dezvelindu-ºi miezul brun. Dupãtrei zile locul din fundul frigiderului era din nou gol.

Priveam þinutul sãrac de pe obrazul Lolei. Nici peoasele obrajilor, nici în jurul gurii, nici în centrulochilor nu se vedea dacã arunca sau mânca limbile ºirinichii.

Nu vedeam nici la cantinã, nici în sala de gimnas-ticã dacã Lola mânca sau arunca mãruntaiele anima-lelor sacrificate. Voiam sã ºtiu. Curiozitatea mea ardeas-o jigneascã pe Lola. De atâta privit simþeam cãorbesc. Dar puteam s-o privesc pe Lola mult ºi bine,nu vedeam decât þinutul acela de pe obrazul ei. Amprins-o pe Lola când îºi prãjea ochiuri pe fierul decãlcat încins, le rãzuia cu un cuþit ºi le mânca, darLola mi-a întins vârful cuþitului ca sã gust. E bun,spuse Lola, cã nu-i aºa unsuros ca în tigaie. Dupã cemâncã, Lola puse fierul de cãlcat în colþ.

Cineva spuse : Curãþã fierul de cãlcat dacã ai mân-cat. ªi Lola rãspunse : ªi-aºa nu se mai poate cãlca cuel.

Aceastã orbire mã chinuia. Când stãm la prânz cuLola la coadã la cantinã ºi apoi mã aºezam cu ea la

22

masã, mã gândeam cã orbirea îmi vine numai datoritãfaptului cã nu primeam la masã decât linguri. Nicio-datã o furculiþã, niciodatã un cuþit. Ca sã nu putemdecât sã ne strivim carnea în farfurie cu lingura ºiapoi sã rupem bucãþi din ea cu gura. Mã gândeam cãaceastã orbire vine din faptul cã nu aveam voieniciodatã sã tãiem cu cuþitul ºi sã împungem cufurculiþa. Cã mâncãm ca animalele.

Toþi sunt flãmânzi la cantinã, scrie Lola în caietulei, o grãmadã apãsãtoare care plescãie. ªi fiecare luatîn parte, o oaie nenorocitã. Toþi laolaltã o haitã decâini hãmesiþi.

În sala de sport m-am gândit cã aceastã orbire îmivine de la faptul cã Lola nu poate sãri capra pentrucã îºi îndoaie coatele sub burtã în loc sã le încordezebine, pentru cã îºi trage genunchii prea moale în sus,în loc sã-ºi depãrteze picioarele ca o foarfecã. Lolarãmânea acolo agãþatã ºi fundul îi aluneca de pecaprã. Nu reuºea sã zboare niciodatã peste ea. Cãdeacu obrazul pe saltea, nu cu picioarele. Rãmâneaculcatã acolo pânã ce profesorul de gimnasticã înce-pea sã strige.

Lola ºtia cã profesorul de gimnasticã o va ridicaprinzând-o de umeri, de fund, de ºolduri. Cã dupãce îi va fi trecut furia, o va apuca cum o sã-i vinãla-ndemânã. ªi Lola se lãsa grea, ca el s-o apuce maicu nãdejde.

Toate fetele rãmâneau în picioare lângã caprã,nimeni nu mai sãrea ºi nimeni nu mai putea sãzboare, pentru cã Lola primea un pahar cu apã recede la profesorul de gimnasticã. I-l aducea de la

23

garderobã ºi i-l þinea la gurã. Lola ºtia cã o sã-i þinãcapul mai mult dacã va bea încet.

Dupã ora de gimnasticã, fetele se adunau în faþadulapurilor înguste la vestiar ºi-ºi puneau din nourochiile. Cineva a spus : Iar mi-ai îmbrãcat bluza,Lola rãspundea : Nu þi-o mãnânc, îmi trebuie numaiazi, am o ºustã.

În fiecare zi cineva din pãtratul cel mic spunea :Înþelegi, rochiile nu-þi aparþin. Dar Lola le purta ºiieºea cu ele în oraº. Aºa cum veneau zilele, aºaîmbrãca Lola rochiile. Erau mototolite ºi ude detranspiraþie, de ploaie sau zãpadã. Lola le atârnaînghesuite înapoi în ºifonier.

În ºifonier erau purici, pentru cã în paturi eraupurici. ªi în geamantanele cu ciorapi cu patent, pecoridorul lung. ªi în sala de mese, ºi la duº, ºi lacantinã erau purici, în tramvai, în magazine ºi lacinematograf.

Când îºi fac rugãciunea, trebuie toate sã se scar-pine, scrie Lola în caietul ei. Mergea în fiecare dumi-nicã la bisericã. ªi preotul trebuie sã se scarpine.Tatãl nostru carele eºti în ceruri, scrie Lola, ºi în totoraºul sunt purici.

Era searã în micul pãtrat fãrã sã fie târziu. Difu-zorul transmitea cântecele sale muncitoreºti, pe stradãtreceau încã pantofi, în hãþiºurile parcului rãsunauîncã voci, frunziºul era încã gri, ºi nu negru.

Lola zãcea pe pat, în afarã de ciorapii groºi nu maiavea nimic pe ea. Fratele meu mânã seara oile sprecasã, scrie Lola, el trebuie sã traverseze un câmp depepeni. A pãrãsit pãºunea prea târziu, se face întuneric

24

ºi oile calcã peste pepeni cu picioarele lor subþiri caîntr-o invazie. Fratele meu doarme în grajd ºi oile autoatã noaptea picioarele roºii.

Lola îºi vârî o sticlã goalã între picioare, îºi smuceacapul încoace ºi-ncolo ºi burta. Toate fetele se adu-naserã în jurul patului ei. Cineva o trase de pãr.Cineva râse tare. Cineva îºi bãgã mâna în gurã ºinu-ºi mai luã ochii de la ea. Cineva începu sã plângã.Nu mai ºtiu care dintre ele eram eu.

Dar mai ºtiu cã în aceastã searã timpurie m-a luatameþeala pentru cã m-am uitat mult pe fereastrã.Camera se clãtina în geam. Am vãzut cum stãm toateacolo, foarte mici, în jurul patului Lolei. ªi pe dea-supra capetelor noastre o vedeam pe Lola, mare detot, mergând prin aer, prin fereastra deschisã, prinhãþiºurile parcului. Îi vedeam pe bãrbaþii Lolei stândºi aºteptând în staþie. În tâmplele mele uruia untramvai, înainta ca o cutie de chibrituri. ªi lumina dinvagon ardea atât de tremurãtoare ca o flacãrã pe careo aperi afarã în vânt cu palma. Bãrbaþii Lolei seînghesuiau ºi se loveau. Servietele lor îºi vãrsaudetergentul ºi mãruntaiele animalelor sacrificate lângãºine. Apoi cineva stinse lumina ºi imaginea de pegeam dispãru, doar felinarele galbene se înºirau decealaltã parte a strãzii unele dupã altele. Pe urmãstãm iar cu fetele în jurul patului Lolei. De subspinarea Lolei de pe pat venea un freamãt pe caren-am sã-l mai uit niciodatã ºi n-am sã-l confund cuvreun alt freamãt al acestei lumi. Am auzit-o pe Lolacosind iubirea care nu-i crescuse, fiecare fir lung depe cearceaful ei alb murdar.

25

Pendula aceea scrijelitã ºi roºie bãtu atunci, cândLola gâfâia ieºitã din fire, în capul meu.

Doar pe unul dintre bãrbaþii Lolei nu l-am vãzutpe sticla ferestrei.

Lola mergea tot mai des la catedrã ºi cuvântulacesta continua sã-i placã. Îl rostea mai mereu ºi totnu ºtia cât de mult îi plãcea de fapt. Numai ce oauzeai vorbind despre conºtiinþã ºi de apropiereadintre oraº ºi sat. Lola era de o sãptãmânã membrude partid ºi-ºi arãta carnetul roºu. Pe prima paginãera poza Lolei. Carnetul de partid trecea prin mâinilefetelor. ªi pe fotografie vedeam ºi mai bine þinutulsãrac de pe chipul Lolei, pentru cã hârtia strãlucea.Cineva spuse : Dar tu doar mergi la bisericã. ªi Lolarãspunse : Asta fac ºi ceilalþi. Totul e sã te faci cã nu-lcunoºti pe cel cu pricina. Cineva spuse : Dumnezeuvegheazã asupra ta acolo, sus, ºi partidul aici, jos.

Lângã patul Lolei se îngrãmãdeau broºurile departid. Cineva ºuºoti ºi cineva tãcu în pãtratul acelamic. Fetele ºuºoteau ºi tãceau mult când Lola era înpãtrat.

Lola scrie în caietul ei : Mama merge cu mine labisericã. E frig, dar pare cald de la fumul de tãmâieal preotului. Toþi îºi scot mãnuºile ºi le þin întrepalmele împreunate. Eu stau în banca pentru copii.M-am aºezat la margine de tot sã o pot vedea pemama.

Încã de pe când Lola spãla geamul avizierului,fetele îºi fãceau semne cu ochii ºi mâinile, când nuvoiau sã spunã ceva faþã de Lola.

26

Mama spune : Ea se roagã ºi pentru mine, scrieLola. Mãnuºa mea are o gaurã în vârful degetuluimare, gaura are o coroanã din ochiuri destrãmate.Pentru mine este o cununã de spini.

Lola ºedea în pat ºi citea într-o broºurã despreîmbunãtãþirea muncii ideologice de partid.

Trag de un fir, scrie Lola, cununa de spini serãsuceºte în jos. Mama cântã : Doamne, miluieºte-ne,ºi eu deºir degetul mare de la mãnuºã.

Lola a subliniat atâtea propoziþii în broºura subþirede parcã mâna i-ar acoperi perspectiva. Stiva debroºuri a crescut lângã patul ei ca o noptierã strâmbã.În timp ce sublinia, Lola cugeta îndelung între opropoziþie ºi alta.

Nu arunc lâna, chiar dacã e complet încâlcitã,scrie Lola.

Lola punea acolade în jurul propoziþiilor din bro-ºuri. Lângã fiecare acoladã, Lola picta o cruce groasãpe margine.

Mama îmi împleteºte degetul mare la loc, scrieLola, pentru vârful degetului ia lânã nouã.

Când Lola era în anul patru, într-o dupã-amiazãtoate rochiile fetelor zãceau întinse pe paturi. CufãrulLolei stãtea deschis sub fereastrã ºi cele câteva rochiiºi broºuri erau în el.

În aceastã dimineaþã am aflat de ce nu-l vãzusematunci în oglinda geamului pe unul dintre bãrbaþii Lolei.El era altfel decât bãrbaþii fiecãrui miez de noapte ºia fiecãrei ture târzii. Mânca la universitatea de partid,nu se urca în nici un tramvai, nu o urma niciodatã peLola în hãþiºurile parcului, avea maºinã ºi ºofer.

27

Lola scrie în caiet : Iatã, el e primul cu cãmaºãalbã.

Aºa a fost în acea dupã-amiazã, cu puþin înaintede ora trei, când Lola era deja în anul patru ºi aproapeajunsese cineva : Rochiile fetelor zãceau întinse pepaturi, despãrþite de rochiile Lolei. Soarele bãteafierbinte în pãtratul acela ºi praful creºtea pe linoleumca o blanã gri. ªi lângã patul Lolei, acolo unde lipseaubroºurile, era o patã matã întunecatã. ªi Lola spân-zura de cordonul meu în ºifonier.

ªi au venit trei bãrbaþi. O fotografiarã pe Lola înºifonier. Apoi dezlegarã cordonul ºi-l vârârã într-opungã de plastic transparentã. Era subþire ca un abur,ca dresurile fetelor. Bãrbaþii scoaserã trei cutiuþe dinbuzunarele sacourilor. Închiserã capacul cufãruluiLolei ºi deschiserã cutiuþele, în fiecare cutiuþã se aflaun praf verde ca veninul, îl presãrarã pe cufãr ºi apoipe uºa ºifonierului. Era atât de uscat, ca tuºul degene fãrã scuipat. Mã uitam la ei ca ºi celelalte fete.Mã miram cã existã ºi tuº verde.

Bãrbaþii nu ne întrebarã nimic. Cunoºteau motivul.

Cinci fete stãteau la intrarea cãminului studenþesc.La avizier atârna poza Lolei, aceeaºi cu cea dincarnetul de partid. Sub fotografie atârna o coalã dehârtie. Cineva citi cu glas tare :

Aceastã studentã s-a sinucis. Condamnãm fapta eiºi o dispreþuim. E o ruºine pentru întreaga þarã.

În cufãrul meu am gãsit, dupã-amiaza târziu, caie-tul Lolei. Îl ascunsese sub ciorapii mei, înainte dea-mi lua cordonul.

28

Mi-am vârât caietul în geantã ºi am plecat sprestaþia de tramvai. M-am urcat în vagon ºi am citit. Amînceput cu ultima paginã. Lola scrie : Profesorul degimnasticã m-a chemat asearã în sala de gimnasticãºi a încuiat uºa pe dinãuntru. Doar mingile mari depiele se uitau la noi. I-ar fi fost de ajuns o singurãdatã. Dar eu l-am urmãrit pe furiº pânã acasã. N-o sãfie posibil sã-i þin cãmãºile albe. M-a denunþat lacancelarie. N-am sã scap niciodatã de atâta secetã.Ce trebuie sã fac n-o sã-mi ierte Dumnezeu în veciivecilor. Dar copilul meu nu va paºte niciodatã oi cupicioare roºii.

Seara am pus caietul Lolei stingheritã înapoi încufãrul meu, sub ciorapi. Am încuiat cufãrul ºi cheiaam pus-o sub pernã. Dimineaþa am luat cheia cumine. Am legat-o de elasticul chiloþilor, pentru cãaveam orã de gimnasticã la opt dimineaþa. Din cauzacheii am ajuns puþin mai târziu.

Fetele stãteau deja îmbrãcate în pantaloni scurþinegri ºi bluze de gimnasticã albe, aliniate într-un ºir,la capãtul gropii de nisip. Douã fete se aflau lacapãtul opus ºi þineau în mânã ruleta. Vântul sufla înfrunziºul des al copacilor. Profesorul de gimnasticãridicã braþul, pocni din douã degete ºi toate fetelezburarã prin aer dupã picioarele lor.

Nisipul din groapã era uscat. Doar unde-l atingeaudegetele de la picioare se umezea, îl simþeam la felde rece la degete ca ºi cheia pe burtã. Înainte de a-miface vânt, m-am uitat în sus, în copaci. Am zburatdupã picioarele mele. Picioarele nu mi-au zburatdeparte. În timpul zborului mi-a venit în gând cheia

29

cufãrului. Cele douã fete desfãcurã ruleta ºi rostirã ocifrã. Profesorul de gimnasticã îºi însemnã sãritura încaiet ca ora exactã. Am zãrit creionul proaspãt ascuþitîn mâna lui ºi mi-am spus : Asta i se potriveºte ; lacapãtul gropii nu poþi mãsura decât moartea.

ªi, când am zburat a doua oarã, cheia se încãlzisela fel de tare ca ºi pielea mea. Nu mã mai apãsa.

Când degetele de la picioare mi s-au scufundat înnisip, m-au sculat repede, ca nu cumva sã mã atingãprofesorul de gimnasticã.

Peste douã zile, la ora patru dupã-amiazã, în aulamare, Lola, care se spânzurase, a fost exclusã dinpartid ºi exmatriculatã din facultate. Au participat laºedinþã sute de studenþi.

Cineva sta în spatele tribunei vorbitorilor ºi spuse :Ne-a înºelat pe toþi, nu meritã sã fie studentã a patrieinoastre ºi membrã de partid. Toþi au aplaudat.

Seara, în pãtrat, cineva a spus : Pentru cã tuturorle-a venit sã plângã, de-aia au aplaudat prea mult.Nimeni nu a îndrãznit sã înceteze primul. Fiecare seuita în timp ce aplauda la palmele celorlalþi. Uniis-au oprit o clipã, s-au speriat ºi au aplaudat iar. Peurmã majoritatea ar fi vrut sã termine, se auzea cumîn salã aplauzele îºi pierd ritmul, dar, întrucât ceipuþini începuserã din nou sã aplaude ºi pãstrau bineritmul, aplaudã ºi majoritatea mai departe. Abia cândîn aulã rãsunã un singur tact, ca ºi cum un pantofmare ar fi tropãit pe pereþi în sus, vorbitorul fãcu unsemn cu mâna ca aplauzele sã înceteze.

Poza Lolei atârnã douã sãptãmâni la avizier. Dardupã douã zile caietul Lolei a dispãrut din cufãrulmeu încuiat.

30

Bãrbaþii cu tuºul verde ca veninul o culcarã peLola pe pat ºi o scoaserã din pãtrat. Oare de cescoteau patul pe uºã cu partea de la picioare înainte.Cufãrul cu hainele ºi punga cu cordonul meu leducea cineva în urma patului. Þinea cufãrul ºi cor-donul în mâna dreaptã. Oare de ce nu închidea uºadupã el, doar avea mâna stângã liberã.

În pãtrat rãmaserã cinci fete, cinci paturi, cincicufere. Abia când patul Lolei era afarã, cineva aînchis uºa. La fiecare miºcare din camerã se încurcauscame prãfoase în aerul fierbinte ºi luminos. Cinevasta la perete ºi se pieptãna. Cineva închise fereastra.Cineva îºi ºnuruia altfel ºireturile de la pantofi.

Nici o miºcare din aceastã odaie nu avea vreomotivaþie. Toate erau mute ºi-ºi fãceau de lucru cumâinile, pentru cã nimeni nu cuteza sã-ºi atârnerochiile de pe pat din nou în ºifonier.

Mama spune : Dacã nu mai suporþi viaþa, fã-þiordine în ºifonier. Atunci grijile îþi alunecã printredegete ºi capul se elibereazã.

Dar mamei îi vine uºor sã vorbeascã. Are cinciºifoniere ºi cinci lacre în casã. ªi, când mama faceordine trei zile în ºir în ºifoniere ºi în lacre, tot parec-ar mai fi de lucru.

M-am dus în parcul plin de bãlãrii ºi am lãsatcheia cufãrului sã cadã într-un tufiº. Nu exista cheiecare sã apere cufãrul de mâini strãine, când nici unadintre fete nu se afla în camerã. Poate cã nu existacheie nici împotriva mâinilor cunoscute care ames-tecau cu scobitoarea negrul de gene, care aprindeau

31

ºi stingeau lumina sau curãþau fierul de cãlcat dupãmoartea Lolei.

Poate cã nimeni n-ar fi trebuit sã vorbeascã înºoaptã ºi sã-ºi þinã gura când Lola era în camerã.Poate cineva ar fi putut sã-i spunã Lolei totul, închi-zãtoarea cufãrului se prefãcuse singurã într-o min-ciunã. În þarã existau tot atâtea chei de geamantanecâte coruri muncitoreºti. Fiecare cheie era o min-ciunã.

Când m-am întors din parc, cineva cânta în pãtratpentru prima oarã de la moartea Lolei :

Asearã vântul bãtea,Badea-n braþã mã strângea.De-ar fi bãtut vântul mult,M-ar fi strâns de m-ar fi rupt.

Cineva cânta un cântec popular românesc. Pri-veam prin înserare cum treceau oi cu picioare roºiiprin cântec. ªi am auzit cum s-a oprit vântul în cântec.

Un copil stã întins pe pat ºi spune : Nu stingelumina cã intrã pomii negri în casã. O bunicã înve-leºte copilul. Dormi mai repede, spune ea, când toþidorm, vântul se aºazã în copaci.

Vântul nu putea sã se opreascã. Mereu s-a aºezatel domol în limba asta de pãtuþ de copil.

Dupã ce în aula mare aplauzele au fost întreruptede mâna rectorului, la tribunã s-a dus profesorul degimnasticã. Purta o cãmaºã albã. S-a supus la vot caLola sã fie exclusã din partid ºi exmatriculatã dinfacultate.

32

Profesorul de gimnasticã ridicã primul mâna. ªitoate mâinile îºi luarã zborul dupã el. Când ridicabraþul, fiecare se uita la braþele ridicate ale celorlalþi :dacã propriul braþ nu era la fel de sus în aer ca altebraþe, câte unul mai întindea cotul un pic. κi þineaumâinile în sus pânã când degetele oboseau ºi cãdeauîn faþã, iar coatele atârnau grele în jos. Priveau înjurul lor ºi, pentru cã nimeni nu-ºi lãsa încã braþulsã-i cadã, îºi îndreptau din nou degetele ºi-ºi ridicaucoatele. Li se vedeau petele de sudoare sub braþ,cãmãºile ºi bluzele le ieºeau pe dinafarã, îºi lungeaugâturile, aveau urechile roºii, buzele întredeschise,capetele nu se miºcau, doar ochii le alunecau încoaceºi încolo.

Era atâta liniºte între mâinile acelea, spuse cinevaîn pãtrat, încât auzeai cum trece respiraþia pe lemnulbãncilor încoace ºi încolo. ªi liniºtea s-a pãstrat pânãcând profesorul de gimnasticã ºi-a pus braþul pepupitru ºi a spus : Nu mai e nevoie sã numãrãm,bineînþeles, toþi sunt pentru.

Toþi cei ce umblã pe aceste strãzi, mi-am spusziua urmãtoare, în oraº, toþi fãrã excepþie ar fi zburatîn aula mare dupã braþul profesorului de gimnasticã,peste caprã. Toþi ºi-ar fi întins degetele ºi coatele,ºi-ar fi rotit ochii încoace ºi încolo, în liniºtea aceea.Am numãrat toate feþele care au trecut pe lângã mineîn soarele arzãtor. Am numãrat pânã la nouã sutenouãzeci ºi nouã. Tãlpile îmi ardeau, m-am aºezat peo bancã, mi-am strâns degetele de la picioare ºimi-am sprijinit spatele. Mi-am pus degetul arãtãtorpe obraz ºi m-am numãrat ºi pe mine. O mie, amrostit pentru mine ºi am înghiþit numãrul.

33

ªi pe lângã bancã alerga un porumbel ºi m-amuitat dupã el. Þopãia ºi îºi lãsa aripile sã-i atârne. Dincauza aerului prea fierbinte îºi þinea ciocul între-deschis. Clãmpãnea din plisc ºi fãcea un asemeneazgomot, de parcã ciocul lui ar fi fost de tablã. Mâncão piatrã. ªi, când o înghiþi, mi-am zis : ªi Lola ar firidicat mâna. Dar ce mai conta.

Mã uitam la bãrbaþii Lolei, care ieºeau la prânz dintura de dimineaþã, din fabrici. Erau þãrani veniþi de laþarã. ªi ei îºi spuseserã : Gata cu oile, gata cu pepenii.Ca turbaþi s-au luat dupã funinginea oraºelor ºi dupãþevile groase, care brãzdau câmpurile pânã la mar-ginea satelor.

Bãrbaþii ºtiau cã fierul lor, lemnul lor, detergentullor nu contau. De aceea mâinile le rãmâneau butucã-noase, fãceau bulgãri ºi gogoloaie în loc de industrie.Tot ceea ce ar fi trebuit sã fie mare ºi colþurosdevenea în mâinile lor o oaie de tablã. Ce trebuia sãfie mic ºi rotund devenea în mâinile lor un pepenede lemn.

Proletariatul oilor de tablã ºi al pepenilor de lemnintra dupã turã în prima cârciumã. Mereu în larmagrãdinii de varã a unei bodegi. În timp ce trupurilegrele se lãsau sã cadã pe scaune, chelnerul schimbafaþa de masã roºie. Dopuri, coji de pâine ºi oasecãdeau pe jos lângã lãzile de flori. Verdele se uscaseºi pãmântul era rãscolit de þigãrile strivite în grabã.De gardul bodegii atârnau ghivece de muºcate cutulpinele despuiate. La vârfuri se iveau din noutrei-patru frunze tinere.

34

Pe mese abureau bucatele. Acolo zãceau mâini ºilinguri, niciodatã cuþite ºi furculiþe. Rupeau ºi sfâºiaucu gura, aºa mâncau toþi când în farfurie se aflaumãruntaiele animalelor sacrificate.

Pânã ºi bodega era o minciunã, feþele de masã ºiplantele, sticlele ºi uniformele roºii ca vinul ale chel-nerilor. Aici nu era nimeni client, ci un pripãºit oare-care, în dupã-amiaza lipsitã de noimã.

Bãrbaþii se suduiau ºi strigau unul la altul înaintede a-ºi da cu sticlele goale în cap. Sângerau. Când undinte cãdea pe jos, râdeau, de parcã unul ºi-ar fipierdut un nasture. Câte unul se apleca, ridica dinteleºi ºi-l arunca în pahar. Pentru cã aducea noroc,dintele trecea dintr-un pahar în altul. Fiecare îl voia.

La un moment dat dintele dispãrea, ca ºi limbile ºirinichii Lolei din frigiderul din sala de mese. La unmoment dat cineva înghiþea dintele. Nu ºtiau cineanume. Rupeau frunzele tinere de pe tulpinile demuºcatã ºi le mestecau bãnuitori. Luau paharele larând ºi strigau cu frunzele verzi în gurã : Sã mâncaþiprune, ºi nu dinþi.

Îl arãtarã pe unul, toþi arãtarã spre cel în cãmaºãverde-deschis. ªi el negã. κi vârî degetele pe gât.Vomitã ºi spuse : Na, acum cãutaþi, uite aici, frunzelede muºcatã, carnea, pâinea ºi berea, dar nici urmã dedinte. Chelnerii îl dãdurã pe uºã afarã, ceilalþi aplau-darã.

Apoi unul în cãmaºã cadrilatã spuse : Eu am fost.Din râs trecu în plâns. Toþi tãceau ºi priveau masa.Aici nimeni nu era client.

Þãrani, îmi ziceam, numai ei trec de la râs laplâns, de la strigãt la tãcere. Veseli din senin ºi furioºi

35

fãrã temei, îºi ieºeau din fire. În pofta lor nãvalnicãde a trãi, fiecare clipã era în stare sã le curme viaþadintr-o loviturã. Toþi s-ar fi dus dupã Lola în întuneric,acolo, în tufiºuri, cu aceiaºi ochi de câine.

Dacã a doua zi rãmâneau treji, se duceau completsinguri în parc sã se refacã. Buzele le erau spuzite debeþie. Colþurile gurii crãpate. κi puneau cu grijãpicioarele în iarbã ºi-ºi mãcinau în creier fiecarecuvânt strigat la beþie, de douã ori. ªedeau copilãreºteîn gãurile memoriei din ziua precedentã. Se temeauca nu cumva sã fi strigat ceva în bodegã cu înþelespolitic. ªtiau cã ospãtarii anunþau totul.

Dar beþia apãrã þeasta de ce nu-i permis ºi crã-pelniþa apãrã gura. ªi, chiar dacã limba mai poate sãbatã câmpii, obiºnuinþa fricii nu pãrãseºte vocea.

În fricã se simþeau acasã. Fabrica toatã, cârciuma,magazinele ºi cvartalul de blocuri, sãlile de aºteptaredin gãri, transporturile cu câmpuri întregi de grâu, defloarea-soarelui, de porumb stãteau la pândã. Tram-vaiele, spitalele, cimitirele. Pereþii ºi acoperiºurile ºicerul liber. ªi dacã totuºi, aºa cum se întâmplase deatâtea ori, beþia gãsea liberã trecere în locuri min-cinoase, era mai mult din vina pereþilor ºi a aco-periºurilor sau a cerului liber decât din intenþia unuicreier omenesc.

ªi, în timp ce mama leagã copilul cu cordoanelerochiilor de scaun, în timp ce frizerul îi taie buniculuipãrul, în timp ce tatãl îi spune copilului : Nu e voie sãmãnânci prune verzi, de-a lungul tuturor acestor anio bunicã stã în colþul camerei. Se uitã atentã lavânzoleala ºi vorbãraia din casã, de parcã încã de

36

dimineaþã vântul s-ar fi domolit, ca ºi cum cerul ar fiadormit peste zi. Bunica îºi murmurã în toþi aceºti aniun cântec în cap.

Copilul are douã bunici. Una se apropie seara cudragostea ei de pat ºi copilul priveºte în tavanul alb,pentru cã ea va începe de îndatã sã se roage. Cealaltãse apropie seara cu dragostea ei de pat ºi copilul îipriveºte ochii întunecaþi, pentru cã ea va începe deîndatã sã cânte.

Când copilul nu mai poate privi tavanul alb ºiochii întunecaþi, se face cã doarme. Una dintre bunicinu se roagã pânã la capãt. Se ridicã la jumãtatearugãciunii ºi pleacã. Cealaltã bunicã îºi cântã pânã lacapãt cântecul, obrazul ei e strâmb pentru cã îi edrag sã cânte.

Când se sfârºeºte cântecul, crede cã ºi copiluldoarme deja adânc. Spune : Odihneºte-þi bine ani-malul inimii cã tare mult te-ai mai jucat azi.

Bunica mea cântãtoare a trãit cu nouã ani maimult decât bunica mea închinãtoare. ªi cu ºase animai mult decât mintea ei a trãit bunica mea cân-tãtoare. Nu mai recunoaºte pe nimeni în casã. Nu-ºimai cunoaºte decât cântecele.

Într-o searã se duce din colþul camerei la masã ºispune în bãtaia luminii : Sunt aºa de bucuroasã cãtoþi sunteþi la mine în cer. Nu mai ºtie cã trãieºte ºitrebuie sã se omoare cântând. Nici o boalã nu seapropie de ea ca s-o ajute sã moarã.

Dupã moartea Lolei, vreme de doi ani, n-am maipurtat cordon la rochie. Cele mai puternice zgomotedin oraº erau domoale în capul meu. Când se apropia

37

un camion sau un tramvai ºi deveneau tot mai mari,uruitul lor îmi fãcea bine sub frunte. Sub picioarelemele tremura caldarâmul. Voiam sã am de-a face curoþile ºi sãream în faþa lor în mijlocul drumului. Voiamsã vãd dacã mai ajung pe trotuarul celãlalt. Lãsamroþile sã hotãrascã pentru mine. Praful mã înghiþeapentru o clipã, pãrul îmi flutura între noroc ºi moarte.Ajungeam pe celãlalt trotuar, râdeam, câºtigasem. Darnu mã auzeam râzând decât din afarã, de foartedeparte.

De multe ori mã duceam la prãvãlia unde în vitrinãerau expuse caserole de aluminiu cu limbi, rinichi ºificaþi. Prãvãlia nu-mi era în drum, mã duceam pânãacolo cu tramvaiul. În prãvãlie, þinuturile de pe obrajiioamenilor deveneau foarte mari. Bãrbaþi ºi femeiduceau în mâini sacoºe cu castraveþi ºi ceapã. Dar îivedeam cãrând duzii afarã din þinuturi la ei în obraji.Cãutam pe cineva cam de o vârstã cu mine ºi mãluam dupã el. Ajungeam mereu la blocurile noilorcartiere, prin mãrãcinii înalþi, într-un sat. Printre mãrã-cini se întindeau petice roºii aprinse de tomate ºialbe de sfeclã de zahãr. Fiecare petic era o bucatã decâmpie ratatã. Vinetele le vedeam abia când pantofulera deja lângã ele. Strãluceau ca douã mâini pline dedude negre.

Lumea nu l-a aºteptat pe nici unul, îmi spuneam.Nu trebuia nici sã merg, nici sã mãnânc, nici sãdorm, nici sã iubesc pe cineva cu fricã. N-aveamnevoie nici de frizer, nici de foarfecã de unghii ºi nupierdeam nici un nasture înainte de a fi existat. Tataîncã avea treabã cu rãzboiul, trãia din cântat ºi împuº-cat prin iarbã. Nu era obligat sã iubeascã. Iarba ar fi

38

trebuit sã-l pãstreze. Pentru cã acasã, când a vãzutcerul satului, din nou a crescut un þãran în cãmaºalui ºi ºi-a reluat ocupaþia. Cel întors acasã fãcusecimitire ºi trebuia sã mã zãmisleascã pe mine.

Am devenit copilul lui ºi am fost silitã sã crescîmpotriva morþii. Mi s-a vorbit pe un ton ºuierãtor. Mis-a dat peste mâini ºi am fost strãfulgeratã cu privirea.Dar nimeni nu m-a întrebat vreodatã în care casã, încare loc, la ce masã, în ce pat ºi în ce þarã aº fi vrutsã merg, sã mãnânc, sã dorm sau sã iubesc pe cinevacu fricã, mai mult decât acasã.

Mereu trebuie sã înnozi, fiindcã sã deznozi dureazãatât de mult, pânã se face un cuvânt. Voiam sãvorbesc despre Lola, dar fetele din pãtrat îmi spuneausã încetez odatã. Înþeleseserã cã fãrã Lola capul eramai uºor. În locul în care fusese patul Lolei, în pãtrat,erau acum o masã ºi un scaun. ªi, pe masã, un borcanmare cu crengi lungi din tufiºurile parcului, trandafiripitici albi cu frunzele zimþate fin. Crengile dãduserãîn apã rãdãcini albe. Fetele puteau sã meargã, sãmãnânce ºi sã doarmã în pãtrat. Nici când cântau nule era fricã de frunzele Lolei.

Voiam sã pãstrez caietul Lolei în cap.Edgar, Kurt ºi Georg cãutau pe cineva, o colegã

de camerã cu Lola. ªi, pentru cã nu puteam sã pãstrezsingurã caietul Lolei în cap, m-am întâlnit cu ei înfiecare zi, dupã ce m-au acostat la cantinã. Ei seîndoiau cã moartea Lolei ar fi fost sinucidere.

Le-am povestit de puricii frunzelor, de oile cupicioarele roºii, de duzi ºi de þinutul de pe obrazulLolei. Când mã gândeam singurã la Lola, nu-mi mai

39

veneau în minte o mulþime de lucruri. Când ei mãascultau, ºtiam totul din nou. În faþa ochilor lorneclintiþi am învãþat sã citesc în capul meu. În fisurileþestei mele gãseam fiecare propoziþie dispãrutã dincaietul Lolei. O rosteam cu glas tare. ªi Edgar ºi-anotat multe propoziþii în caietul lui. I-am spus : ªicaietul tãu o sã disparã curând, pentru cã Edgar, Kurtºi Georg locuiau tot într-un cãmin studenþesc, decealaltã parte a parcului plin de tufiºuri, într-un cãminde bãieþi. Dar Edgar spuse : Avem un loc sigur înoraº, o cãsuþã de varã într-o grãdinã sãlbaticã.

Noi agãþãm caietul, spuse Kurt, într-un sac depânzã, în partea de dedesubt a capacului fântânii.Râdeau ºi ziceau mereu : Noi. Georg spuse : De uncârlig. Fântâna e în odaie. Cãsuþa de varã ºi grãdinasãlbaticã sunt ale unui om care nu atrage niciodatãatenþia. Acolo sunt ºi cãrþile, spuse Kurt.

Cãrþile din cãsuþa de varã veneau de departe, darºtiau totuºi despre fiecare þinut adus aici, pe obrajiiacestui oraº, despre fiecare oaie de tablã, desprefiecare pepene de lemn. Despre fiecare beþie, desprefiecare râs în bodegã.

Cine-i omul cu cãsuþa de varã, am întrebat ºimi-am spus îndatã : Nu vreau sã ºtiu. Edgar, Kurt ºiGeorg nu scoaserã o vorbã. Ochii lor erau puþinoblici ºi în colþurile albe, unde se întâlneau vini-ºoarele de sânge, strãlucea neliniºtitã tãcerea. Amînceput sã vorbesc repede. Am povestit despre aulavastã, despre tactul unui pantof mare care urca peperete când mâinile aplaudau. ªi despre respiraþiacare se furiºa peste lemnul bãncilor, când mâinile seridicau sã voteze.

40

ªi-n timp ce vorbeam, simþeam cã îmi rãmâneaceva pe limbã, ceva ca un sâmbure de cireaºã. Ade-vãrul aºtepta numãrãtoarea oamenilor ºi degetul depe propriul meu obraz. ªi totuºi, cuvântul o mienu-mi venea pe buze. Nu le-am spus nimic nici deciocul de tablã al porumbelului care ciugulea pietre.Am vorbit mai departe despre capra din sala de gim-nasticã, despre luatul de mânã ºi despre apa bãutã,despre cheia de la cufãr, prinsã de elasticul chiloþilor.Edgar mã ascultã cu pixul în mânã ºi nu-ºi notã niciun cuvânt în caiet. ªi eu mi-am spus : El aºteaptãadevãrul, simte cã tac în timp ce vorbesc. ªi pe urmãam continuat : Acum e primul cu cãmaºã albã. ªiEdgar îºi notã. ªi am mai spus : Frunze avem toþi. ªiGeorg mi-a rãspuns : Aºa ceva nu se poate cuprindecu mintea.

Propoziþiile Lolei se lãsau rostite cu gura. Dar nuse lãsau niciodatã notate în caiet. Nu de mine. Era lafel cum se întâmplã cu visele care se potrivesc îngurã, dar nu ºi pe hârtie. Când vreau sã le scriu,propoziþiile Lolei se sting în mânã mea.

În cãrþile din cãsuþa de varã scria mai mult decâteram eu învãþatã sã gândesc. Mã duceam cu povaraasta la cimitir ºi mã aºezam pe o bancã. Veneauoameni bãtrâni, mergeau singuri la un mormânt caredevenea în curând ºi al lor. Nu aduceau flori, mor-mintele erau pline. Nu plângeau, priveau în gol.Uneori îºi cãutau batista, se aplecau ºi-ºi curãþaupantofii de praf, îºi legau ºireturile mai bine ºi-ºipuneau batista la loc în buzunar. Nu plângeau pentrucã nu voiau sã le dea de lucru obrajilor. Pentru cã

41

faþa lor se afla deja pe piatra funerarã, cu obrazullipit de obrazul mortului pe o pozã rotundã. Setrimiseserã pe ei în avans ºi aºteptau ca, nu se ºtiecând, întâlnirea de pe piatra funerarã sã capete vala-bilitate. Numele ºi datele de naºtere le erau gravateîn piatrã. O porþiune netedã cât palma aºtepta datamorþii. Nu rãmâneau multã vreme la mormânt.

Când plecau de la cimitir, pe cãrãrile înguste, printreflori, pietrele funerare ºi cu mine îi urmãream cuprivirea. Când erau de-acum afarã din cimitir, nenu-mãratele porþiuni netede se agãþau de aceastã zi devarã grea ºi leneºã sub movilele de flori. Aici varacreºtea altfel decât la oraº. Cimitirul nu avea chef devântul fierbinte. Curba cerul tãcut în sus ºi þineaevidenþa deceselor. La oraº se spunea : Primãvara ºitoamna sunt periculoase pentru bãtrâni. Prima cãl-durã ºi primul frig îi iau pe bãtrâni. Dar aici se vedeacã, de fapt, vara era cea care þinea capcana pregãtitã.Ea ºtia cum din oamenii bãtrâni ies flori.

Frunzele revin când corpul se veºtejeºte pentru cãiubirea s-a dus, scrie Lola în caietul ei.

Am respirat liniºtitã cu propoziþiile Lolei în minte,ca frazele din cãrþi sã nu se poticneascã, fiindcã seaflau în spatele paginilor Lolei.

Mã învãþasem sã pierd vremea, luam strãzile înpicioare. Cunoºteam cerºetorii, bocitoarele, ºtiamcum se fãcea semnul crucii, cum se înjura, îl ºtiam peDumnezeul cel gol ºi pe dracul zdrenþãros, ºtiammâinile schilodite ºi jumãtãþile de picioare.

Îi cunoºteam pe toþi nebunii din fiecare zonã aoraºului.

42

Bãrbatul cu papionul negru la gât, care þinea înmânã mereu acelaºi buchet de flori uscate. De ani dezile stãtea lângã arteziana secatã ºi se uita pe stradãîn sus, la capãtul cãreia se afla puºcãria. Dacã îivorbeam, îmi spunea : Acum nu pot sã vorbesc, eavine imediat, poate nu mã mai recunoaºte.

Vine imediat, zicea de ani în ºir, ºi, când spuneaasta, pe stradã în jos veneau uneori un soldat, alteoriun miliþian. ªi nevasta lui, ºtia tot oraºul, ieºise demult din puºcãrie. Zãcea la cimitir într-o groapã.

Dimineaþa, la ºapte, o coloanã de autobuze, cuperdelele gri trase, trecea în jos pe stradã. ªi seara, laºapte, trecea, din nou, în sus pe stradã. Strada nuurca de fapt deloc, capãtul ei nu era mai sus decâtpiaþa cu fântâna artezianã. Dar aºa se vedea. Saupoate se spunea doar cã urcã, pentru cã în acel locera puºcãria ºi doar miliþienii ºi soldaþii mergeauîntr-acolo.

Când autobuzele treceau pe lângã fântâna arte-zianã, în spaþiile libere dintre perdele se vedeaudegetele deþinuþilor. În timpul mersului nu se auzeanici un zgomot de motor, nici un uruit, nici o frânã,nici o roatã. Doar lãtratul cîinilor. Era atât de puternic,de parcã de douã ori pe zi ar fi trecut pe lângãfântânã câini pe roþi.

La caii în pantofi cu tocuri se mai adãugau ºicâinii pe roþi.

O mamã cãlãtoreºte o datã pe sãptãmânã cu trenulla oraº. Un copil are voie sã vinã cu ea de douã oripe an. O datã la începutul verii ºi o datã la începutuliernii. În oraº copilul se simþea urât pentru cã era

43

încotoºmãnat în multe haine groase. Mama merge laora patru dimineaþa cu copilul la garã. E frig, chiar ºiîn verile timpurii e frig la patru dimineaþa. Mamavrea sã fie la opt în oraº, pentru cã atunci se deschidmagazinele.

Copilul îºi dezbracã, de la un magazin la altul,câteva haine ºi le duce pe mânã. De aceea copilulchiar pierde la oraº câteva haine. ªi din cauza astamamei nu-i place sã-ºi ia copilul cu ea la oraº. Darexistã un motiv mai serios : copilul vede caii alergândpe asfalt. Copilul se opreºte ºi vrea ca ºi mama sã seopreascã ºi sã aºtepte pânã când vin din nou caii.Mama n-are timp sã aºtepte ºi singurã nu poate sãmeargã mai departe. Nu vrea sã-ºi piardã copilul laoraº. Trebuie sã-l tragã dupã ea. Copilul se lasã greuºi spune : Nu auzi cã potcoavele sunã aici altfel decâtla noi.

Pe drumul de întoarcere, de la un magazin laaltul, apoi în tren ºi multe zile dupã aceea, copilulîntreabã : De ce au caii la oraº pantofi cu tocuri.

O cunoºteam pe pitica din Piaþa Traian. Avea maimultã piele pe cap decât pãr, era surdomutã ºi purtao coadã din iarbã ca scaunele uzate de sub duziioamenilor bãtrâni. Mânca resturi de la prãvãlia delegume, în fiecare an rãmânea borþoasã cu bãrbaþiiLolei, care ieºeau la miezul nopþii din turã. Piaþa eraîntunecatã. Pitica nu putea sã fugã la timp pentru cãnu auzea când venea cineva. ªi nu putea nici sãstrige.

Prin jurul gãrii se tot vântura filozoful. El confundastâlpii de telefon ºi trunchiurile copacilor cu oamenii.

44

Le povestea fierului ºi lemnului despre Kant ºi desprecosmosul oilor rumegãtoare. În bodegi trecea de la omasã la alta, bea resturile ºi ºtergea paharele cubarba lui albã ºi lungã.

În faþa pieþei se aciuase bãtrâna cu pãlãria dinhârtie de ziar, prinsã în bolduri. De ani de zile, fievarã, fie iarnã, trãgea dupã ea, de-a lungul strãzilor,o sanie cu doi saci. Într-unul erau ziare împãturite.Bãtrâna îºi fãcea în fiecare zi o pãlãrie nouã. În altsac erau pãlãriile purtate.

Doar nebunii nu ar fi ridicat mâna în aula mare. Eiîºi schimbaserã frica pe demenþã.

Dar eu puteam sã numãr în continuare oameni pestrãzi, puteam sã mã numãr pe mine însãmi, ca ºicând m-aº fi întâlnit întâmplãtor. Puteam sã mã adre-sez mie : Hei, tu, cineva. Sau : Hei, tu, o mie. Doar sãînnebunesc nu puteam. Eram încã împãcatã.

Ca sã-mi astâmpãr foamea, îmi cumpãram ceva cese putea mânca din mânã, în mers. Mai bine rupeamcarnea cu dinþii pe stradã decât la cantinã, la masã.Îmi vândusem cartela ºi mi-am cumpãrat trei perechide ciorapi subþiri ca un abur.

În pãtratul fetelor nu mai intram decât sã dorm,dar nu dormeam. Capul meu devenea transparentcând îl culcam pe pernã, în întuneric. Fereastra eraluminatã de la felinare, îmi vedeam capul în geam,rãdãcinile pãrului semãnate ca niºte cepºoare în pieleacapului meu. Dacã mã întorc, îmi spuneam, o sã-micadã tot pãrul. A trebuit sã mã întorc ca sã nu maivãd fereastra.

45

Apoi vãzui uºa. Chiar dacã bãrbatul cu cufãrulLolei ºi cu cordonul meu în punga transparentã deplastic ar fi încuiat atunci uºa dupã el, moartea totrãmânea aici. Uºa încuiatã era, noaptea, la luminafelinarelor, patul Lolei.

Toate dormeau adânc. Auzeam între capul meu ºiperne obiectele uscate ale nebunilor foºnind : buche-tul de flori veºtede ale celui care aºtepta, coada deiarbã a piticei, pãlãria din ziare a bãtrânei cu sania,barba albã a filozofului.

La prânz bunicul pune jos furculiþa, odatã cuultima îmbucãturã. Se ridicã de la masã ºi spune : Osutã de paºi. Merge ºi-ºi numãrã paºii. De la masãmerge la uºã, trece pragul ºi ajunge în curte, petrotuar ºi în iarbã. Acum se duce, îºi spune copilul,acum se duce în pãdure.

Apoi cei o sutã de paºi sunt gata numãraþi. Fãrã sãmai numere, bunicul vine din iarbã pe trotuar, pesteprag, la masã. Se aºazã ºi-ºi aranjeazã figurile lui deºah, la urmã cele douã regine. Joacã ºah. κi întindebraþele pe masã, îºi trece mâna prin pãr, bate cupicioarele sub masã un tact vioi, îºi împinge limbacând într-un obraz, când într-altul, îºi trage mâinilespre el. Bunicul devine morocãnos ºi singur. Odaiadispare când bunicul joacã cu piesele albe ºi negreîmpotriva lui însuºi. Cu cât mâncarea de la prânzcoboarã mai mult din gura lui în intestin, cu atât mairãu i se rideazã obrazul. E atât de singur, încât buni-cul trebuie sã-ºi mulþumeascã toate amintirile dinprimul rãzboi mondial cu regina albã ºi regina neagã.

46

Bunicul se întorsese din primul rãzboi mondial,ca dupã cei o sutã de paºi ai sãi. În Italia ºerpii suntla fel de groºi ca braþul meu, spunea el. Se înfãºoarãca roþile carelor. Zac pe pietre între sate ºi dorm.M-am aºezat pe o asemenea roatã ºi frizerul com-paniei mi-a frecat locurile lipsite de pãr de pe cap cusuc de frunze.

Figurile de ºah ale bunicului erau la fel de mari capolicarele lui. Dar reginele erau de mãrimea dege-telor mijlocii. Purtau o pietricicã neagrã sub umãrulstâng. L-am întrebat : Cum de n-au decât un singursân. Bunicul spuse : Pietricelele sunt inima lor. Amlãsat reginele la urmã, îmi explicã bunicul, le-amcioplit ultimele. Mi-am dat multã silinþã cu ele. Fri-zerul companiei mi-a spus : Pentru firele de pãr careþi-au rãmas pe cap nu mai creºte nici o frunzã pelume. Sunt pierdute ºi trebuie sã-þi pãrãseascã þeasta.Nu pot sã fac nimic decât pentru locurile pleºuve,doar acolo sucul forþeazã capul sã scoatã pãr nou.

Când reginele au fost gata, tot pãrul meu cãzuse,a zis bunicul.

Când vedeam proletariatul oilor de tablã ºi alpepenilor de lemn intrând ºi ieºind din ture, Edgar,Kurt, Georg ºi cu mine vorbeam despre propria noastrãplecare de acasã. Edgar ºi cu mine veneam de la þarã,Kurt ºi Georg din oraºe mici de provincie.

Povesteam despre sacii cu duzii din curþile oame-nilor bãtrâni ºi din caietul Lolei : ieºiþi din þinutul lorºi intraþi în obraji. Edgar încuviinþã din cap ºi Georgspuse : Aici toþi rãmân þãrani. Cu capul am plecat deacasã, dar cu picioarele ne aflãm în alt sat. Într-o

47

dictaturã nu pot exista oraºe, pentru cã totul e micatunci când e supravegheat.

Cãlãtorim dintr-un oraº într-altul, spune Georg, ºidevenim dintr-un þãran alt þãran. Poþi sã renunþi cutotul la tine, urci într-un tren ºi de fapt nu cãlãtoreºtedecât un sat în alt sat.

Când am plecat, spuse Edgar, câmpul s-a rotit dinsat ºi pânã la oraº, smulgându-se de la pãmânt.Porumbul era încã verde ºi se legãna ca un evantai.Aveam impresia cã grãdina casei se prelungeºte ºialeargã dupã tren. Trenul mergea încet.

Cãlãtoria mi se pãrea lungã ºi distanþa mare, amspus. Florile-soarelui nu mai aveau nici o frunzã ºitulpinile lor negre formau o delimitare precisã. Aveauatâþia sâmburi negri, încât oamenii din compartimentobosirã de prea mult privit. Pe toþi cei care ºedeau cumine în compartiment i-a prins somnul. O femeieþinea o gâscã cenuºie în braþe. Femeia adormise ºigâsca mai gâgâi un timp la ea în poalã. Apoi îºi culcãgâtul pe aripi ºi adormi de asemenea.

Pãdurea acoperea mereu geamul, spuse Kurt, ºi,când am vãzut deodatã o fâºie de cer, mi-am zis :Acolo, sus, e un râu. Pãdurea a ºters toatã priveliºtea.Asta era ca-n mintea tatei. La despãrþire era aºa debeat, încât credea cã fiul lui pleacã la rãzboi. Râse ºio bãtu pe mama pe umãr spunând : Kurt al nostrupleacã la rãzboi. Mama a scos un þipãt când l-a auzitspunând asta. Din þipãt a dat-o în plâns. Cum poatesã fie cineva atât de beat, a strigat. Dar a plânspentru cã ºi ea credea ce spusese el.

Tata îºi împingea bicicleta goalã între noi, spuseGeorg. Geamantanul mi-l duceam singur. Când trenul

48

ieºi din garã, l-am zãrit pe tata întorcându-se în oraº,alãturi de bicicletã. O dungã lungã ºi o dungã scurtã.

Tata e superstiþios, mama îi coase mereu vesteverzi. Cine ocoleºte verdele, pe ãla îl îngroapã pãdu-rea, spune el. Acest fel de a se deghiza nu-i vine dela vreun animal, spuse Kurt, îi vine din rãzboi.

Tata, spuse Georg, ºi-a luat bicicleta cu el la garã,ca sã nu trebuiascã sã meargã atât de aproape demine când m-a condus ºi la întoarcere sã nu simtã înmâinile lui cã merge singur acasã.

Mamele lui Edgar, Kurt ºi Georg erau croitorese.κi duceau viaþa cu pânzã tare, vatelinã, foarfeci, aþã,ace, nasturi ºi fiare de cãlcat. Când Edgar, Kurt ºiGeorg povesteau despre bolile mamelor lor, aveamimpresia cã toate croitoresele erau roase de o moli-ciune ascunsã. Erau bolnave pe dinãuntru : mama luiEdgar suferea de fiere, mama lui Kurt de stomac ºimama lui Georg de splinã.

Numai mama era þãrancã ºi din cauza muncii peogor pãrea mai tare, mai cãlitã. Ea era bolnavã pedinafarã, avea ceva la ºale.

Când, în loc sã vorbim de taþii noºtri SS-iºti, întorºiacasã, vorbeam despre mamele noastre, ne miram cãaceste mame, deºi nu se vãzuserã niciodatã în viaþã,ne trimiteau scrisori aproape identice despre bolilelor.

Cu trenurile în care noi nu ne mai urcam, netrimiteau durerea fierii, a stomacului, a splinei, aºalelor lor. Aceste boli scoase din trupurile mamelorzãceau în scrisori cum stãteau în rafturile frigideruluimãruntaiele furate ale animalelor sacrificate.

49

Mamele se gândeau cã bolile sunt un fel de laþpentru copiii lor. Rãmâneau prinºi de ele ºi acolo,departe, îºi doreau un copil care sã caute trenurileînapoi spre casã, sã cãlãtoreascã printre câmpurilede floarea-soarelui ºi pãduri ºi sã se arate la faþã.

Sã vadã o faþã, se gândeau mamele, pe care dra-gostea sã se prindã de un obraz sau de o frunte. ªi sãvadã ici-colo primele riduri, care le spun cã acum nemerge mai rãu decât în copilãrie.

Dar ele au uitat cã nu mai puteau sã mângâie, nicisã loveascã acest obraz. Cã nu mai era posibil sã-latingã.

Bolile mamelor simþeau cã dezlegarea era un cuvântfrumos pentru noi.

Aparþineam întru totul acelora care aduceau duziicu ei, dar în discuþii nu ne numãram decât pe jumã-tate printre ei. Cãutam deosebiri pentru cã citeamcãrþi. ªi, în timp ce gãseam deosebiri fine ca firul depãr, ne aºezam sacii aduºi cu noi, la fel cu ceilalþi, înspatele uºilor noastre.

Dar în cãrþi se putea citi cã aceste uºi nu erau oascunzãtoare. Tot ce puteam sã sprijinim de ele, sãdeschidem larg sau sã trântim nu era decât frunteanoastrã. În spatele ei, noi înºine eram mamele carene trimiteau bolile lor în scrisori ºi taþii care-ºi sãdeauconºtiinþa încãrcatã în cele mai tâmpite ierburi.

Cãrþile din cãsuþa de varã fuseserã aduse clan-destin în þarã. Erau scrise în limba maternã, în carevântul se domolea. Nu în limba oficialã, ca aici, înþarã. Dar nici în limba de adormit copiii din sate. În

50

cãrþi se afla limba maternã, dar liniºtea satului, carete opreºte sã gândeºti, nu se afla în cãrþi. Acolo, deunde vin cãrþile, toþi gândesc, aºa ne spuneam. Miro-seam foile ºi ne pomeneam cã am prins obiceiul sãne mirosim mâinile. Ne miram cã, atunci când citeam,mâinile nu se înnegreau ca de la tiparul ziarelor ºi alcãrþilor din þarã.

Toþi cei ce umblau prin oraº cu þinutul lor întipãritpe obraz îºi miroseau mâinile. Ei nu cunoºteau cãrþiledin cãsuþa de varã. Dar voiau sã ajungã acolo. Acolo,de unde veneau aceste cãrþi, existau blugi ºi porto-cale, jucãrii moi pentru copii ºi televizoare portabilepentru taþi ºi dresuri subþiri ca un abur ºi tuº veritabilde gene pentru mame.

Toþi trãiau cu gândul emigrãrii. Voiau sã treacãDunãrea înot pânã ce apa devenea strãinãtate. Sãalerge pe urmele porumbului pânã ce solul deveneastrãinãtate. Li se citea în ochi : îºi vor cumpãra curând,de toþi banii pe care îi au, hãrþi de teren de latopografi. Sperã sã fie zile ceþoase pe câmp ºi pefluviu ca sã poatã scãpa de gloanþele ºi dulãii paz-nicilor, sã poatã fugi, sã poatã înota departe. Se vedeaºi dupã mâinile lor : îºi vor construi baloane în curând,pãsãri fragile din scândurile patului ºi din copaciitineri. Sperã cã vântul n-o sã stea, ca ei sã poatãzbura departe. ªi pe buze li se putea citi : în curândºuºotesc cu un controlor de tren pentru toþi banii pecare-i au. Se vor urca în trenuri de marfã ca sã plecedeparte.

Numai dictatorul ºi paznicii sãi nu voiau sã emi-greze. Li se citea în ochi, în mâini, pe buze : chiarîncepând de azi ºi mâine la fel, vor face cimitire cu

51

câinii lor, cu gloanþele lor. Dar ºi cu cordonul ºi cunuca, ºi cu fereastra, ºi cu funia.

Oamenii îi simþeau pe dictator ºi pe paznicii sãistând deasupra tuturor planurilor secrete de fugã,oamenii îi simþeau cum pândesc ºi cum rãspândescfrica.

Seara, ultima luminã se rotea încã o datã, la capã-tul tuturor strãzilor, în jurul ei înseºi. Aceastã luminãera insistentã. Avertiza împrejurimea înainte ca noap-tea sã înceapã. Casele se fãceau mai mici decâtoamenii care treceau pe lângã ele. Podurile mai micidecât tramvaiele care cãlãtoreau pe ele. ªi copacii maimici decât chipurile care treceau rãzleþe pe sub ei.

Pretutindeni exista un drum spre casã ºi o grabãnecugetatã. Chipurile rare de pe stradã nu aveaucontur. ªi eu vedeam cum în ele atârnã o bucatã denor, când veneau spre mine. ªi, când aproape cã seaflau în faþa mea, se chirceau ºi se fãceau mici, chiarla pasul urmãtor. Doar pietrele din pavaj rãmâneaumari. ªi în loc de nor, la celãlalt pas, într-o frunteatârnau doi globi oculari albi. ªi la celãlalt pas, cupuþin înainte ca acele chipuri sã fi trecut de mine, ceidoi globi oculari se topeau într-unul singur.

Mã aþineam pe lângã capetele strãzilor, acolo eramai multã luminã. Norii, niºte ghemotoace de rochiimototolite. Aº fi ezitat pentru cã numai în pãtrat lafete era un pat pentru mine. Aº fi aºteptat încã puþin,pânã ce fetele din pãtrat adormeau. Dar în luminaasta încremenitã trebuia sã mergi ºi am mers tot mairepede. Strãzile lãturalnice nu aºteptau trecerea nop-þii, îºi fãceau cuferele.

52

Edgar ºi Georg scriau poezii ºi le ascundeau încãsuþa de varã. Kurt se posta pe dupã colþuri ºitufiºuri ºi fotografia coloanele de autobuze cu per-delele lor gri, trase. Dimineaþa ºi seara îi purtau pedeþinuþi, de la puºcãrie pe ºantierele de construcþiidin spatele ogoarelor. Este aºa de înfricoºãtor, spuseKurt, încât ai impresia cã ºi în fotografii vei auzicâinii lãtrând. Dacã ar lãtra câinii în fotografii, spuseEdgar, n-am putea sã le ascundem în cãsuþa de varã.

ªi mã gândeam cã tot ce le face rãu celor ce faccimitire ajutã la ceva. Cã Edgar, Kurt ºi Georg, pentrucã scriu poezii, fac fotografii ºi fredoneazã, când ºicând, un cântec, aprind ura în cei ce lasã în urma lorcimitire. Cã aceastã urã le face rãu supraveghetorilor.Cã, încet-încet, toþi supraveghetorii ºi, în cele dinurmã, ºi dictatorul îºi vor pierde capul datoritã acesteiuri.

Pe atunci încã nu ºtiam cã supraveghetorii aveaunevoie de aceastã urã pentru promptitudinea zilnicãa unei munci sângeroase. Cã aveau nevoie de ea casã împartã condamnãri pentru salariul lor. Nu puteausã-ºi condamne decât duºmanii. Supraveghetorii îºidovedeau zelul prin numãrul duºmanilor.

Edgar spuse cã serviciul secret rãspândeºte elînsuºi zvonuri despre bolile dictatorului ca sã-i împingãpe oameni sã fugã pentru a-i putea prinde. Ãlora nule ajunge sã prindã oamenii furând carne sau chi-brituri, porumb sau detergent, lumânãri sau ºuruburi,ace de pãr sau cuie sau scânduri.

Umblând hai-hui nu vedeam doar nebunii ºi obiec-tele lor ofilite. Vedeam ºi supraveghetorii bãtând

53

strãzile în lung ºi-n lat. Bãrbaþi tineri cu dinþii îngãl-beniþi stãteau de pazã în faþa clãdirilor mari, în pieþe,în faþa magazinelor, în staþii, în parcul înþesat debãlãrii, în faþa cãminelor studenþeºti, în bodegi, înfaþa gãrii. Costumele lor nu le veneau bine, ori atârnau,ori plesneau pe ei. În fiecare zonã pe care o supra-vegheau, ºtiau unde se aflau pruni. Fãceau chiarocoluri ca sã treacã pe lângã pruni. Crengile atârnaujoase. Supraveghetorii îºi umpleau servietele cu pruneverzi. Culegeau repede, îºi îndesau buzunarele sacou-rilor. Voiau sã culeagã o singurã datã ºi sã mãnâncemultã vreme din ce-au cules. Când buzunarele leerau doldora, se îndepãrtau repede de aceºti pomi.Pentru cã mâncãtor de prune era o vorbã de ocarã,ca mâncãtor de rahat. Numai parveniþii, cei lipsiþi descrupule, cei fãrã conºtiinþã, ridicaþi din nimic, ceicare cãlcau peste cadavre erau numiþi aºa. ªi dicta-torului i se spunea mâncãtor de prune.

Bãrbaþii aceia tineri umblau de colo pânã coloºi-ºi vârau mâna în buzunarul sacoului. κi umpleaudintr-o singurã datã pumnul cu prune ca repetareagestului sã nu sarã în ochi. Degetele nu puteaustrânge decât când aveau gura plinã.

Deoarece þineau atât de multe în mânã, câteva serostogoleau pe jos, în timp ce mâncau, ºi unele lealunecau în mâneca sacoului. Supraveghetorii ºutauîn prunele de pe jos ca în niºte mingi minuscule, cuvârful pantofului în iarbã. Prunele din mâneci le pes-cuiau de la încheieturi ºi-ºi umflau cu ele obrajii,deja plini.

Vedeam spuma pe dinþii lor ºi-mi ziceam : Nu-ivoie sã mãnânci prune verzi, sâmburele e încã moaleºi muºti din moarte.

54

Mâncãtorii de prune erau þãrani. Prunele verzi leluau minþile. Mâncatul prunelor îi smulgea de latreburile lor. κi reluau vechiul obicei al copiilor de afura din pomii satului. Nu mâncau de foame, le erapoftã numai de gustul acru al sãrãciei, în care, acumun an, încã îºi plecau ochii ºi-ºi îndoiau ceafa submâna tatãlui.

Mâncau pânã îºi goleau buzunarele, le netezeauºi-ºi cãrau prunele în stomac. Nu fãceau febrã. Erauniºte copii mari. Departe de casã febra interioarã sepreschimba în datorie.

Strigau la unul pentru cã soarele ardea, pentru cãbãtea vântul sau pentru cã ploua. Pe al doilea îl mãtrã-ºirã ºi-l lãsarã sã plece. Pe al treilea îl bãturã pânã-llãsarã lat. Uneori febra prunelor zãcea liniºtitã în þeastalor, pe al patrulea îl escortarã hotãrâþi ºi fãrã pic defurie. Dupã un sfert de orã stãteau iar de pazã în zonã.

Când se iveau femei tinere, se holbau la picioarelelor. În ultima clipã se decidea dacã era cazul sã leînhaþe sau sã le dea drumul. Ca sã vezi cã la ase-menea picioare nu era nevoie de motive, ajungea osimplã toanã.

Trecãtorii mergeau repede ºi fãrã zgomot prindreptul lor. Îi recunoºteau din alte dãþi. Asta fãceapaºii bãrbaþilor ºi ai femeilor atât de tãcuþi. Ceasuriledin turnurile bisericilor bãteau, împãrþeau zilele înso-rite sau ploioase în dimineþi ºi dupã-amiezi. Cerul îºischimba lumina, asfaltul culoarea, vântul direcþia,pomii freamãtul.

ªi Edgar, Kurt ºi Georg mâncaserã de copii pruneverzi. Lor nu le rãmãsese în cap nici o imagine cu

55

prune, pentru cã nici un tatã nu-i dojenea la masã.Râdeau de mine când le-am spus : Mori ºi nimeni nute poate ajuta, din cauza febrei aprinse îþi arde inimape dinãuntru. Ei clãtinau din cap când spuneam : N-atrebuit sã muºc din moarte, fiindcã tata nu m-a vãzutmâncând. Supraveghetorii mãnâncã la vedere, amspus. Ei nu muºcã din moarte deoarece trecãtoriicunosc pârâitul crengilor în timpul culesului ºi râgâitulsãrãciei.

Edgar, Kurt ºi Georg locuiau în acelaºi cãmin, încamere diferite. Edgar la etajul patru, Kurt la doi,Georg la trei. În fiecare camerã erau cinci tineri, cincipaturi ºi, sub ele, cinci cufere. O fereastrã, un difuzordeasupra uºii, un dulap în perete. În fiecare cufãrerau ciorapi, sub ciorapi cremã de ras ºi un brici.

Când Edgar a intrat în camerã, cineva i-a azvârlitpantofii pe fereastrã ºi a strigat : Sãri dupã ei ºi încalþã-idin zbor. La etajul doi cineva l-a împins pe Kurt în uºadulapului ºi a strigat : Sã-þi laºi gunoiul în altã parte.La etajul trei o broºurã zburã în obrazul lui Georg ºicineva strigã : Când te caci, mãnâncã-þi singur cãcatu�.

Bãieþii îi ameninþau pe Edgar, pe Kurt ºi pe Georgcu bãtaia. Tocmai plecaserã trei bãrbaþi. Percheziþio-naserã camerele ºi le spuseserã bãieþilor : Dacã nu vãplace vizita noastrã, sã vorbiþi cu ãla care nu-i aici.Vorbiþi numa�, au spus bãrbaþii ºi au arãtat pumnul.

Când Edgar, Kurt ºi Georg au venit în pãtrat, furiacomandatã a ºi izbucnit. Edgar râse ºi aruncã uncufãr pe geam. Kurt spuse : Bagã de seamã, vierme.Georg spuse : Tu vorbeºti de cãcat ºi-þi putrezescdinþii în gurã.

56

În fiecare camerã din patru bãieþi nu fãcea scandaldecât unul singur, spuneau Edgar, Kurt ºi Georg.Arþagul se consuma în gol, întrucât ceilalþi trei seînþeleseserã între ei ºi, când au venit Edgar, Kurt ºiGeorg, l-au lãsat pe scandalagiu de unul singur. ªedeauacolo, de parcã li s-ar fi stins orice vlagã.

Furiosul din camera lui Edgar trânti uºa pe din-afarã. Fugi pânã jos ºi se întoarse cu cufãrul lui ;aduse cu el ºi pantofii lui Edgar.

Nu era mult de percheziþionat în micul pãtrat.Edgar spuse : N-au gãsit nimic. ªi Georg spuse : Augonit puricii, cearºafurile sunt pline de puncte negre.Bãieþii dorm agitaþi ºi umblã noaptea prin camerã.

Mai mult era de percheziþionat la pãrinþii lui Edgar,Kurt ºi Georg. Mama lui Georg trimisese o scrisoarecu durerea ei de splinã, care se mãrise din cauzafricii. Mama lui Kurt trimisese o scrisoare cu durereaei de stomac, care-ºi fãcea de cap. Taþii scriau înaceste scrisori pentru prima oarã un rând pe margine :N-ai voie sã-i mai faci vreodatã mamei tale una caasta.

Tatãl lui Edgar veni cu trenul la oraº, se urcã întramvai. De la tramvai fãcu un ocol pânã la cãminulstudenþesc, o luã pe dupã parcul plin de bãlãrii, îlrugã pe un bãiat sã-l trimitã pe Edgar la poartã.

Când coboram scãrile ºi l-am zãrit pe tata de sus,un bãiat scund stãtea în faþa avizierului ºi citea anun-þurile, spuse Edgar. Ce-o avea de citit aici, am spus ;tata mi-a dat o pungã cu alune proaspãt culese deacasã. ªi-a scos scrisoarea mamei din buzunarul de

57

la piept ºi a spus : Parcul e în paraginã, nu-þi vine sãtreci pe acolo. Edgar încuviinþã din cap ºi citi înscrisoare cã durerile de fiere sunt de nesuportat.

Edgar se duse cu tatãl sãu prin parc la bodega dinspatele staþiei.

Trei bãrbaþi cu o maºinã, spuse tatãl lui Edgar.Unul dintre ei a rãmas afarã, pe stradã. S-a aºezat pepod ºi a aºteptat, el nu era decât ºoferul. Doi auintrat în casã. Cel mai tânãr avea chelie, ãl maivârstnic avea deja pãr cãrunt. Mama lui Edgar voia sãtragã în sus rulourile de la ferestre. Cel cu cheliespuse : Lasã-le aºa ºi aprinde lumina. Cel vârstnic astrâns patul, pernele ºi pãturile, a percheziþionatsalteaua. A cerut un patent. Cel cu cheile a deºurubattot scheletul patului.

Edgar mergea încet ºi tatãl lui þopãia pe lângã elpe aleea parcului. Când vorbea, se uita în tufiº, deparcã ar fi trebuit sã numere frunze. Edgar îl întrebã :Ce cauþi. Tatãl spuse : Au tras covorul ºi au golitdulapurile, eu nu caut nimic, doar n-am pierdutnimic.

Edgar arãtã spre jacheta tatãlui sãu. Când tatãl ºi-ascos scrisoarea din buzunarul de la piept, la jachetãîi lipsea deja un nasture. Edgar râse : Poate îþi cauþinasturele. Tatãl îi spuse : Ãla e sigur în tren.

Scrisorile celor doi unchi ai lui Edgar, care trãiauîn Austria ºi Brazilia, nu le putuserã citi, spuse tatãllui Edgar, pentru cã erau scrise în germanã. Au luatscrisorile cu ei ºi fotografiile din scrisori. În fotografiierau casele celor doi unchi ºi rudele acestora cucasele lor. Casele erau la fel. Câte camere au ãia înAustria, întrebã cel vârstnic. ªi cel cu chelie întrebã :

58

Ce fel de copaci sunt ãºtia. Arãtã ceva pe o fotografiedin Brazilia. Tatãl lui Edgar dãdu din umeri. Undesunt scrisorile adresate fiului tãu, întrebã cel vârstnic,alea de la veriºoara lui. Nu a scris niciodatã, spusemama lui Edgar. El întrebã : Eºti sigurã. Mama luiEdgar spuse : Nu, s-ar putea sã scrie ºi el sã nuprimeascã scrisorile.

Cel vârstnic goli cutiile cu nasturi ºi fermoare pemasã. Cel cu chelie amestecã de-a valma stofe, pânzãtare, vatelinã. Tatãl lui Edgar spuse : Mama ta nu maiºtie cãror cliente le aparþin. De unde aveþi jurnalul demode, au întrebat. Mama lui Edgar arãtã înspre mapaîn care þinea scrisorile ºi fotografiile : De la fratelemeu din Austria. ªtiþi cum aratã dungile, spuse celvârstnic, curând o sã purtaþi haine cu dungi.

Tatãl lui Edgar se aºezã în bodegã atât de atent pescaun, de parcã acolo ar fi stat deja cineva. În cameralui Edgar, cel cu chelie a rupt volanul perdelei, aaruncat cãrþile vechi din dulap ºi le-a scuturat cufoile în jos. Tatãl lui Edgar îºi apãsã mâinile deschisepe masã ca sã nu-i tremure. Spuse : Ce-ar fi putut sãfie în cãrþile vechi, n-a ieºit decât praf din ele. Cânddãdu rachiul pe gât, vãrsã câþiva stropi pe masã.

Au smuls florile de pe pervazul ferestrei din ghi-vece ºi au fãrâmiþat pãmântul cu mâinile, spuse tatãllui Edgar. Pãmântul a cãzut pe masa din bucãtãrie ºirãdãcinile subþiri le atârnau printre degete. Cel cuchelie silabisea în cartea de bucate : BrasilianischeLeber, Hühnerleber in Mehl pudern. Ficat brazilian,ficãþei de pasãre tãvãliþi în fãinã. Mama lui Edgartrebuia sã traducã. O sã sorbiþi supã, spuse el, în careor sã înoate doi ochi de bou. Cel vârstnic s-a dus îngrãdinã ºi a cãutat ºi acolo. Chiar ºi în grãdinã.

59

Edgar îi umplu tatãlui sãu din nou paharul ºispuse : Mai fã o pauzã din bãut. ªoferul s-a sculat ºis-a piºat în groapã, spuse tatãl lui Edgar. Puse paharulgol pe masã, Ce fel de pauzã, spuse el, doar nu mãgrãbesc. ªoferul se piºa, spuse tatãl lui Edgar, ºiraþele se strânseserã în jurul lui ºi-l priveau. Credeaucã primesc ca în fiecare dupã-amiazã apã proaspãtã.ªoferul râse, se încheie la pantaloni ºi rupse o bucatãde lemn putrezit din balustrada podeþului. Frecãlemnul în palmã ºi-l aruncã în iarbã. Raþele au crezutcã primesc, ca în fiecare dupã-amiazã, boabe de grâuºi ciugulirã lemnul frecat.

De la percheziþie, de pe noptiera de lângã patlipsea omuleþul din lemn, pe care unchiul din Braziliaîl cioplise când era copil.

Unchii lui Edgar fuseserã soldaþi SS, rãmaºi înstrãinãtate. Rãzboiul pierdut i-a mânat în direcþiinecunoscute. Fãcuserã cimitire când erau în orga-nizaþiile Cap de Mort ºi dupã rãzboi s-au despãrþit.Aveau aceeaºi încãrcãturã în creier. Nu se mai cãutarãniciodatã dupã aceea. κi luarã femei de prin pãrþilelocului ºi clãdirã împreunã cu ele, în Austria sau înBrazilia, un acoperiº ascuþit, un fronton ascuþit, patruferestre cu crucea din lemn verde ca iarba, un gardcu scânduri, tot verde ca iarba. Se adaptarã mediuluiacela strãin ºi construirã douã case ºvãbeºti. ªvãbeºti,la fel cu þestele lor în douã locuri strãine, unde totulera altfel. ªi, când casele au fost gata, le-au fãcutnevestelor lor doi ºvabi mici.

Doar copacii din faþa casei, pe care îi tundeau înfiecare an ca acasã, înainte de rãzboi, ieºeau afarãdin tiparele ºvãbeºti, conformându-se cerului, pãmân-tului ºi timpului celãlalt.

60

ªedeam în parcul plin cu bãlãrii ºi mâncam alunelelui Edgar. Edgar spuse : Astea au gust de fiere, îºiscosese pantoful ºi spãrgea cojile cu tocul. Aºezaalunele pe un ziar. El nici nu se atingea de ele. Georgmi-a dat o cheie ºi m-a trimis pentru prima oarã încãsuþa de varã.

Am scos cheia din pantof. Am descuiat, n-amaprins lumina, am aprins un chibrit. Pompa sta acolo,înaltã ºi subþire ca un bãrbat cu un singur braþ. Peþeava ei atârna o jachetã veche, dedesubt o canãruginitã. La perete erau hârleþe, greble ºi sape, ofoarfecã de vie, o mãturã. Pe ea se prinsese pãmânt.Am ridicat capacul puþului, sacul de pânzã se bãlã-bãnea peste o gaurã adâncã. L-am luat din cârlig, ambãgat cãrþile în el ºi l-am pus iar la loc. Am încuiatuºa în urma mea.

Mergeam pieziº prin iarba pe care o cãlcasem lavenire, pe acelaºi drum. Nalbe se deschideau dindegetare violete, lumânãrele se prindeau parcã deaer. Volbura mirosea dulceag în înserare sau era doarfrica mea. Fiecare fir de iarbã îmi zgâria pulpele.Apoi se auzi o gãinuºã rãtãcitã piuindu-mi în cale,dar fugi de acolo când vãzu pantofii mei apropiindu-se.Iarba era de trei ori mai înaltã decât spinarea ei ºi seînchise acoperind-o. Scotea strigãte speriate în aceastãsãlbãticie înfloritoare ºi nu gãsea nici o ieºire ºi fugeape viaþã ºi pe moarte. Greierii cântau, dar gãinuºaera mult mai gãlãgioasã. O sã mã trãdeze cu frica ei,mi-am zis. Fiecare iarbã se uita la mine. Pielea îmizvâcnea de la frunte pânã la burtã.

61

În cãsuþa de varã nu era nimeni, am spus ziuaurmãtoare. ªedeam în grãdina bodegii. Berea eraverde pentru cã sticlele erau verzi. Edgar, Kurt ºiGeorg ºterseserã cu braþele lor goale praful de pemasã. Pe tãblia mesei se putea vedea unde le-au statbraþele. În spatele capetelor lor atârnau frunzele verziale castanului. Cele galbene încã se mai ascundeau.Am ciocnit ºi am tãcut.

Pe o frunte, pe o tâmplã, lângã un obraz, apar-þinându-i lui Edgar, Kurt sau Georg, pãrul devenisetransparent, pentru cã îl bãtea soarele. Sau pentru cãberea clipocea, când unul sau altul punea sticla pemasã. Din când în când cãdea o frunzã galbenã dincopac. Din când în când unul sau altul dintre noi îºiridica ochii, de parcã ar fi vrut sã vadã frunza cãzândîncã o datã. Nu o aºteptarã pe a doua care cãzuîndatã. Ochii noºtri nu aveau rãbdare. Nu ne ardeade frunze. Numai de petele galbene zburãtoare, carene întorceau feþele una de la alta.

Tãblia mesei era fierbinte ca un fier de cãlcat.Pielea era întinsã la maximum pe obraji, întreagaamiazã cãdea pe ei. Bodega era goalã. Muncitoriifãceau încã la fabricã oi de tablã ºi pepeni de lemn.Am mai comandat bere, ca sã mai avem sticle înbraþe.

ªi Georg ºi-a aplecat capul ºi sub bãrbie i-a apãrutîncã o bãrbie. Cântã cu gura lui :

Canarul galbenca un gãlbenuºcu pene moiºi ochii duºi

62

Cântecul era foarte popular. Dar de douã lunicântãreþii fugiserã peste graniþã ºi cântecul fuseseinterzis. Georg lãsã cântecul sã i se ducã pe gât odatã cu berea.

Chelnerul se sprijini de un trunchi de copac, ascultãºi cãscã. Noi nu eram aici clienþi, ne uitam la jachetasoioasã a chelnerului ºi Edgar spuse : Când e vorbade copii, taþii înþeleg totul. Tata înþelege cã ãia auluat omuleþul de lemn. Tata spuse : ªi ei au copii carevor sã se joace.

Nu voiam sã pãrãsim þara. Nu voiam sã ne urcãmnici în Dunãre, nici în aer, nici în trenuri de marfã.Ne-am dus în parcul plin de bãlãrii. Edgar spuse :Dacã ar pleca cine ºtim noi, toþi ceilalþi ar putea sãrãmânã în þarã. Dar nici el nu credea. Nimeni nucredea cã cine ºtim noi va pleca. În fiecare zi seauzeau zvonuri despre bolile vechi sau mai noi aledictatorului. Nici în astea nu mai credea nimeni. Cutoate cã toþi le dãdeau mai departe în alte urechi. ªinoi rãspândeam zvonurile, ca ºi când ar fi purtat înele virusul morþii, care-l va fi nimerit totuºi în celedin urmã pe dictator : Cancer pulmonar, cancer larin-gian, ºopteam, cancer intestinal, comoþie cerebralã,paralizie, leucemie.

Din nou avea sã plece, ºopteau oamenii : în Franþasau în China, Belgia, Anglia sau Coreea, Libia sauSiria, Germania sau Cuba. Fiecare cãlãtorie se însoþeaîn ºoaptã cu dorinþa de a pleca tu însuþi.

Fiecare fugã era o ofertã pentru moarte. De aceeatoatã ºuºoteala aceasta avea un asemenea efect. Fiecarea doua fugã se lovea de câinii ºi gloanþele grãnicerilor.

63

Apa curgãtoare, marfarele în mers, câmpurile opriteîn loc, toate erau spaime de moarte. În câmpul deporumb, þãranii gãseau, la culesul recoltei, cadavreuscate sau umflate ºi plesnite, cadavre ciugulite deciori. Þãranii rupeau ºtiuleþii de porumb ºi lãsaucadavrele sã zacã acolo, pentru cã era mai bine sã nule vezi. Toamna târziu veneau tractoarele ºi arau tot.

Frica de a fugi transforma fiecare cãlãtorie a dicta-torului într-o urgenþã medicalã : aerul din Orientulîndepãrtat, recomandat pentru cancerul la plãmâni,rãdãcinile sãlbatice, bune în cancerul laringelui, bate-riile de încãlzire contra cancerului intestinal, acupunc-tura împotriva sclerozei cerebrale. Pentru o singurãboalã, spuneau oamenii, nu trebuie sã plece aiurea :sângele copiilor împotriva leucemiei ºi-l ia din þarã.Li se extrage noilor nãscuþi în maternitãþi, cu ace deseringã japoneze, direct din frunte.

Zvonurile despre bolile dictatorului semãnau cuscrisorile pe care le primeam Edgar, Kurt, George ºicu mine de la mamele noastre. Toatã ºuºoteala astane avertiza sã nu ne grãbim sã fugim. Fiecare simþeacum e sã te bucuri de rãul altuia, fãrã ca rãul acela sãfi venit vreodatã. Fiecãruia îi trecea cadavrul dicta-torului prin minte ca propria lui viaþã distrusã. Toþivoiau sã trãiascã mai mult decât el.

M-am dus în sala de mese ºi am deschis uºafrigiderului. Lumina se aprinse brusc, de parcã aº fiaruncat-o de afarã înãuntru.

De la moartea Lolei, în frigider nu mai erau limbiºi rinichi. Dar mie îmi miroseau, îi vedeam. Îmiimaginam. În faþa frigiderului, un bãrbat transparent.

64

Cel transparent era bolnav ºi furase, pentru a-ºi pre-lungi viaþa, mãruntaiele animalelor sãnãtoase.

I-am vãzut animalul inimii. Atârna acolo încuiat înbecul frigiderului. Era cocârjat ºi obosit. Am trântituºa frigiderului, pentru cã animalul inimii nu erafurat. Nu putea fi decât inima lui, era mai urâtã decâttoate animalele pãmântului.

Fetele umblau prin pãtrat, râdeau ºi mâncau stru-guri cu pâine, fãrã sã fi aprins lumina, deºi era dejaîntuneric. Pe urmã cineva aprinse lumina ca sã seurce în pat. Toate se culcarã. Eu am stins lumina.Rãsuflarea fetelor intrã repede în somn. Aveam impre-sia cã o vãd. Cã aceastã rãsuflare era neagrã, liniºtitãºi caldã, nu noaptea.

Zãceam dezvelitã ºi vedeam cearºafurile albe pepaturi. Cum ar trebui sã trãieºti, îmi ziceam, ca sã tepotriveºti cu ceea ce tocmai gândeºti. Cum fac obiec-tele care zac pe strãzi ºi nu sar în ochi, când treci pelângã ele, deºi cineva le-a pierdut.

Apoi muri tata. Are un ficat mare cât unul degâscã îndopatã, de la bãuturã, a spus doctorul. Lângãobrazul lui, se aflau în dulapul de sticlã cleºti ºifoarfeci. Eu am spus : Ficatul lui e mare cât toatecântecele pentru conducãtori. Doctorul ºi-a pus arãtã-torul pe gurã. Se gândise la cântecele pentru dictator,dar eu mã refeream la Führer. Cu degetul pe gurãspuse : Un caz fãrã speranþã. Se referea la tata, dar eumã refeream la dictator.

Tata a fost externat din spital ca sã moarã acasã. Azâmbit cu cel mai îngust obraz pe care l-a avutvreodatã. Era atât de prost, încât se bucura. Doctorul

65

nu e bun, spuse el, camera e proastã, patul e tare, înperne sunt cârpe în loc de pene. De-aceea îmi mergerãu, spuse tata. Brãþara ceasului i se bãlãngãnea pemânã. Gingiile i se strânserã. κi puse proteza înbuzunarul halatului, pentru cã nu îi mai stãtea în gurã.

Tata era sfrijit ca un vrej de fasole. Numai ficatul,ochii ºi nasul îi crescuserã. ªi nasul tatei era un ciocca de gâscã.

O sã mergem la alt spital, spuse tata. Îi duceamvaliza micã. Acolo sunt medici buni, spuse tata.

La colþul strãzii vântul ne luã pãrul în rãspãr ºi neuitarãm unul la altul. Tata profitã de ocazie ºi spuse :Trebuie sã mergem ºi la frizer.

Era atât de prost, încât frizerul i se pãrea importantcu trei zile înainte de moarte. Amândoi eram aºa deproºti, cã el se uitã la ceasul ale cãrui minutarevibrau, iar eu încuviinþai din cap. Cã peste câtevaminute putea sã ºadã liniºtit pe scaun ºi eu sã stauliniºtitã în picioare, la frizer. Eram aºa de rupþi unulde celãlalt, cu trei zile înainte de moartea lui, încâtamândoi puteam sã privim cum frizerul, în halat alb,lua pãrul în foarfece.

Duceam valiza micã a tatei prin oraº. În ea seaflau un ceas de mânã, o protezã ºi papucii de casãîn carouri albe ºi maro. Omul care îmbrãca morþii l-aîncãlþat pe tata cu pantofii de stradã. Îmi ziceam cãtot ce e al tatei trebuie sã fie cu el în sicriu.

Papucii în carouri albe ºi maro au în jurul glez-nelor o manºetã maro. Acolo unde capetele man-ºetelor se unesc, sunt doi ciucuri de lânã alb cu maro.Tatãl poartã pantofii de casã de când existã copilul.

66

Când intrã în ei, gleznele lui se fac mai subþiri decâtcând e desculþ. Înainte de a se duce la culcare, copilulare voie sã mângâie ciucurii. Dar sã nu calce pe ei,chiar dacã e desculþ.

Tatãl ºade pe marginea patului, copilul pe jos.Copilul aude ticãitul ceasului de perete ºi mângâieciucurii în ritmul pendulei, mama a ºi adormit. Copilulspune în timp ce mângâie ciucurii : Tic-tac, tic-tac.Tatãl apasã papucul drept peste papucul stâng. Întrecei doi papuci se aflã mâna copilului. Doare. Copilulîºi þine respiraþia ºi nu scoate un sunet.

Când tatãl ridicã papucul de pe mânã, mâna estrivitã. Tatãl spune : Lasã-mã-n pace, altfel... Pe urmãia între palmele lui mâna strivitã ºi spune : Altfelnimic.

Se zice cã nu ninge decât atunci când mor oamenibuni. Nu e adevãrat.

Începuse sã ningã când, dupã moartea tatei, m-amdus cu valiza micã în oraº. Fulgii se legãnau ca niºtezdrenþe în vãzduh. Zãpada nu se depunea pe pietre,pe drugii de fier ai gardurilor, pe clanþele porþilor dela grãdini, pe capacele cutiilor de scrisori. Numai înpãrul bãrbaþilor ºi al femeilor rãmânea albã.

În loc sã se fi gândit la moarte, mi-am zis, tata aveatreabã cu frizerul. Triºase faþã de cel mai bun frizerde la colþul strãzii, cum triºase faþã de moarte. Nu-ispusese frizerului nimic despre moarte. Deºi tatasimþea apropierea morþii, continua sã conteze pe viaþã.

Eram aºa de proastã, cã, din cauza zdrenþelor dezãpadã care se pãstrau albe numai în pãrul bãrbaþilorºi al femeilor, am hotãrât sã fac ceea ce trebuia.

67

Trebuia sã mã duc cu valijoara la frizer cu o zi înainteaînmormântãrii tatei ºi sã-i spun ceva despre moarte.

Am rãmas cât am putut de mult la frizer ºi i-ampovestit tot ce ºtiam despre viaþa tatei.

În cele povestite despre moarte, viaþa tatei începeaîntr-o vreme despre care ºtiam cel mai mult din cãrþilelui Edgar, Kurt ºi Georg ºi cel mai puþin din guratatãlui meu : Un soldat SS întors acasã, care fãcusecimitire ºi pãrãsise repede localitãþile, îi spusesemfrizerului. Unul care a trebuit sã procreeze un copil ºisã aibã grijã tot timpul de papucii lui de casã. În timpce povesteam despre plantele lui tâmpite, despreprunele lui întunecate, despre cântecele lui beteînchinate Führerului ºi despre ficatul lui prea mare,am primit în dar de la frizer un permanent pentruînmormântare.

Înainte de a pleca, frizerul îmi spuse : Tata a fostla Stalingrad.

M-am urcat în tren ºi am plecat la înmormântareatatei ºi la durerile de ºale ale mamei. Câmpul eracolorat în alb ºi maro.

Am stat lângã sicriu. Bunica mea cântãtoare avenit cu o plapumã în odaie. A dat ocol sicriului ºi apus plapuma peste linþoliu. Nasul ei semãna cu ciocullui. Profitã de faptul cã are grijã de el, mi-am zis.Buzele ei erau un fluier stingher, rãguºit, care cântafãrã noimã pentru sine. Bunica mea cântãtoare numai cunoºtea de ani de zile pe nimeni din casã.Acum îl recunoscuse pe tata din nou, pentru cã eaera nebunã ºi el era mort. Acum animalul inimii luilocuia în ea.

68

I-a spus mamei : Lasã plapuma pe sicriu, cã vinegâsca sãlbaticã. Mama îºi duse o mânã la durerea dinºale ºi cu cealaltã smulse plapuma de pe sicriu.

De când cu percheziþiile, Edgar, Kurt ºi Georgaveau la ei tot timpul periuþa de dinþi ºi un prosopmic în buzunarul de la geacã. Se gândeau cã vor fiarestaþi.

Ca sã-ºi dea seama dacã umblã cineva la cuferelelor, puneau dimineaþa douã fire de pãr pe capac.Seara firele de pãr nu mai erau acolo.

Kurt spuse : în fiecare searã, când mã culc, simt cãam niºte mâini reci sub spinare. Mã întorc pe o parteºi-mi trag picioarele pânã la burtã. E de groazã cândtrebuie sã dorm. Adorm aºa de repede, cât azvârli opiatrã în apã.

Am visat cã voiam sã merg la film. Tocmai mãbãrbierisem, pentru cã la avizierul de la intrare eraun anunþ cã nimeni nu are voie sã iasã din cãminnebãrbierit. M-am dus la tramvai, în vagon, pe fiecarescaun, era un bilet cu zilele sãptãmânii. Am citit :Luni, marþi, miercuri, toate zilele pânã duminicã. I-amspus taxatorului : Azi nu e nici una dintre aceste zile.Taxatorul a rãspuns : De aceea toþi trebuie sã stea înpicioare. Oamenii se înghesuiau la uºa din spate.Fiecare avea un copil în braþe. Copiii cântau în cor.Cântau uniform, deºi nu se vedeau dintre cei mari.

Pãtratele lui Edgar, Kurt ºi Georg, la fel ºi caselepãrinþilor lor, au fost percheziþionate de trei ori. Dupãfiecare percheziþie, mamele trimiteau scrisori cu bolile

69

lor. Tatãl lui Edgar nu veni la oraº, scrisoarea mameilui sosi prin poºtã. Tatãl lui Edgar îi scrisese pemargine : O superi de moarte pe mama.

ªi camera mea a fost percheziþionatã. Când amintrat în pãtrat, fetele strângeau lucrurile. Aºternutulmeu, salteaua ºi rimelul zãceau pe podea. Cufãrulmeu stãtea deschis sub fereastrã, ciorapii cu patenterau în capacul cufãrului. Pe ciorapi se afla o scri-soare de la mama.

Cineva strigã : Tu ai omorât-o pe Lola. Am ruptplicul scrisorii ºi am trântit cu piciorul capacul cufã-rului. Am spus : Mã confundaþi cu profesorul de gim-nasticã. Cineva spuse încet de tot : Ba deloc. Lola s-aspânzurat cu cordonul tãu. Mi-am ridicat rimelul depe jos ºi am dat cu el de perete. S-a lovit de borcanulcu crengi de brad de pe masã. Vârfurile crengilors-au atins de perete.

Am citit scrisoarea. Dupã durerile de ºale alemamei se putea citi :

Au venit trei domni cu maºina. Doi dintre ei aurãsturnat toatã casa. Al treilea nu era decât ºofer. Astat de vorbã cu bunica sã-i lase pe ceilalþi sã-ºi vadãde treabã. ªoferul vorbeºte nemþeºte, nu numai ger-mana literarã, ci ºi ºvãbeºte. E de loc dintr-un satvecin, n-a vrut sã spunã de unde. Bunica l-a con-fundat cu taicã-tu, a vrut sã-l pieptene. El i-a luatpieptenele, atunci bunica s-a pus pe cântat. El s-aminunat de cât de frumos cântã. A ºi cântat un cântecîmpreunã cu ea :

Copii, veniþi iute acasãcã mama v-aºteaptã la masã

70

Spunea cã el ºtie puþin mai altfel melodia. Dar acântat cam ca bunica, doar mai fals.

De când au plecat bãrbaþii, bunicul nu-ºi mai aflãliniºtea. Regina albã a dispãrut. El a cãutat-o pestetot, dar n-a gãsit-o. Îi lipseºte foarte mult. Nu poatejuca ºah dacã n-o are. Avusese atâta grijã de pieselelui. Supravieþuiserã rãzboiului ºi prizonieratului. ªiacum sã disparã din casã tocmai regina.

Bunicul spune sã-þi scriu cã alþii aplaudã ºi câºtigãbani. Sã nu-i mai faci una ca asta bunicului.

Ningea. Ce ne atingea obrazul sub formã de zãpadãpe asfalt era deja apã. Picioarele ne erau reci. Searaurca strãlucirea strãzii sus, în copaci. Printre crengilegoale, felinarele parcã voiau sã-ºi dea mâna.

Bãrbatul cu papionul negru la gât stãtea în faþaimaginii lui rãsturnate în oglinda fântânii arteziene.Privea pe strada închisorii, în sus. Zãpada se depuneape buchetul lui de flori uscate ca ºi în pãrul sãu. Eratârziu, autobuzele cu deþinuþi se întorseserã de multla închisoare.

Vântul ne presãra zãpada pe obraji, chiar dacãEdgar, Kurt, Georg ºi cu mine mergeam în direcþiaopusã. Voiam sã intrãm undeva la cãldurã. Dar înbodegã era vacarm. Ne-am dus la cinema, era ultimareprezentaþie a zilei. Filmul începuse deja.

Pe pânzã se auzea zgomotul unei hale de fabricã.Dupã ce ne-am mai obiºnuit cu întunericul, Edgarnumãrã umbrele de pe scaune. În afarã de noi, însalã erau nouã oameni. Ne-am aºezat în ultimul rând.Kurt spuse : Aici se poate vorbi.

71

Fabrica de pe ecran era întunecatã, nu ne vedeam.Edgar râse ºi spuse : Ne ºtim doar cum arãtãm laluminã. Georg spuse : Nici nu ºtiu. κi scoase periuþade dinþi din buzunar ºi ºi-o vârî în gurã. Pe pânzãproletariatul evolua cu bare de fier prin halã. Sedescãrca furnalul. Fierul lichid rãspândea luminã însalã. Ne uitarãm unii la alþii ºi izbucnirãm în râs. Kurtspuse : Scoate-þi periuþa de dinþi din gurã. Georg ovârî la loc în buzunar. Gurã de ºvab ce eºti, îi replicã.

Kurt spuse : Am visat cã m-am dus la frizerulnostru. Acolo n-am vãzut decât femei care împleteau.Am întrebat : Ce fac aici. Frizerul spuse : κi aºteaptãbãrbaþii. A dat mâna cu mine ºi a spus : N-am avutplãcerea. Am crezut cã se referea la femei, dar el seuita la mine. Am spus : Pe mine mã cunoaºteþi doar.Femeile chicotirã. Eu sunt studentul, am spus. Niciprin gând nu mi-a trecut, spuse frizerul, tocmai îmiziceam : Cunosc unul aºa ca dumneavoastrã, dar pedumneavoastrã nu vã cunosc.

Spectatorii fluierau ºi strigau în salã : Hai, Lupu,fute-o, fute-o o datã, Lupule, ce stai. Un muncitor ºio muncitoare se sãrutau noaptea târziu, în bãtaiavântului, lângã poarta fabricii. În clipa urmãtoare, înfaþa porþii, era din nou ziuã ºi muncitoarea sãrutatãavea un copil.

Când am vrut sã mã aºez pe scaun în faþa oglinzii,a spus Kurt, frizerul a clãtinat din cap. Aºa ceva nu sepoate. L-am întrebat : Cum adicã. A bãtut cu degetulîn oglindã. M-am uitat la mine, aveam floci pe faþã.

Georg mã trase de braþ ºi-mi puse cheia cãsuþei devarã în mânã. Unde s-o pun, am întrebat.

72

Pe pânzã alergau copii, ieºind pe poarta ºcolii înstradã. Tatãl Lupu îl aºtepta pe copilul muncitoareisãrutate în faþa ºcolii, îl sãrutã pe copil pe frunte ºi-iluã ghiozdanul.

Georg spuse : Eu luam note proaste la ºcoalã.Atunci tata a zis : Ar fi timpul sã-i cos ceva direc-torului, cel mai bine ar fi sã-i fac un pantalon. Mamaa cumpãrat a doua zi stofã gri, panglicã de pus la tiv,pânzã pentru buzunare ºi nasturi, ºi pentru ºliþ, deoa-rece în magazin nu aveau decât fermoare roºii. Tatase duse la ºcoalã ºi-l chemã pe director sã vinã casã-i ia mãsura. Acesta aºtepta de mult o asemeneaofertã ºi veni imediat.

Directorul se postã lângã maºina de cusut. Mamaîncepu sã-i ia mãsura, de jos de la pantofi. Lãsaþipicioarele cât mai destinse, domnule director, spuseea. Îl întrebã : Cât de lung. Ceva mai lung. Cât delarg. Ceva mai strâmt. Vreþi manºete, domnule direc-tor. Punea întrebãrile de jos în sus, de-a lungulpantalonilor cu care era îmbrãcat directorul : ªi buzu-narele, domnule director. La prohab, trase adânc aerîn piept ºi întrebã : Pe ce parte purtaþi cheia de lapivniþã, domnule director. El spuse : Totdeauna pedreapta. ªi farmacia casei, întrebã ea, vreþi nasturisau fermoar. Dumneavoastrã ce pãrere aveþi, întrebãdirectorul. Fermoarul e mai practic, dar nasturii daumai multã personalitate, spuse tata. Directorul spuse :Nasturi.

Dupã film m-am dus la croitoreasã. Copiii ei seculcaserã. Am rãmas în bucãtãrie. Era prima oarã cãmã duceam atât de târziu la ea. Nu s-a mirat. Am

73

mâncat mere coapte. Fuma, îºi sugea obrajii ºi aveao faþã ca a reginelor de ºah ale bunicului. Derbedeula ajuns în Canada, spuse ea, m-am întâlnit azi cusor-sa. Bãrbatul croitoresei fugise peste Dunãre fãrãsã spunã o vorbã. I-am povestit croitoresei despreregina albã ºi cea neagrã ale bunicului ºi desprefrizerul companiei ºi despre bunica închinãtoare ºidespre cea cântãtoare. ªi despre plantele tâmpite aletatei, despre durerile de ºale ale mamei.

Cele douã bunici ale tale parcã ar fi cele douãregine de ºah ale bunicului tãu, a spus. Cea închi-nãtoare seamãnã cu cea neagrã, iar cea cântãtoare cucea albã. Închinãciunea e totdeauna neagrã.

N-am contrazis-o, dar mie mi se pãrea cã e invers.

Bunica mea cântãtoare este cea neagrã. Ea ºtie cãfiecare are un animal al inimii. Ea îi furã bãrbatulaltei femei. Bãrbatul o iubeºte pe femeia cealaltã, pebunica mea cântãtoare nu o iubeºte. Dar ea îl obþine,pentru cã vrea sã fie al ei. Nu pe el îl vrea, ci câmpullui. ªi îl pãstreazã. El n-o iubeºte, dar ea ºtie sã-lstãpâneascã spunându-i : Animalul inimii tale e unºoarece.

Pânã la urmã totul a fost în zadar, pentru cã dupãrãzboi câmpul a trecut în proprietatea statului.

De atâta disperare bunica a început sã cânte.

Croitoreasa nu gãsea nimic ieºit din comun cã ºtiaatât de puþine lucruri despre mine. Pãrea sã-i ajungãcã eram studentã ºi nu purtam cordoane.

Am pus cheia de la cãsuþa de varã pe pervazulferestrei ºi am uitat-o acolo. Îmi ziceam cã nimeni nu

74

aruncã o cheie. Edgar, Kurt ºi Georg erau de pãrerecã nu te poþi bizui pe croitoreasã. Eu le-am spus :Sunteþi bãnuitori pentru cã mamele voastre sunt croi-torese. A trebuit sã le promit cã n-am s-o amestec pecroitoreasã în nimic din ceea ce ne privea. Edgar,Kurt ºi Georg nu ar fi acceptat ca acea cheie sãrãmânã acolo, pe pervazul ferestrei. Ar fi spus, ca înatâtea rânduri când deveneau bãnuitori, poezia :

aveam câte un prieten în fiecare bucãþicã de norde fapt aºa sunt prietenii când e atâta spaimã pe

lumemama spunea ºi ea cã e normal ºi cã nu accepta

sã mãfac prietenmai bine m-aº gândi la ceva serios

M-am întors abia noaptea târziu la cãminul stu-denþesc. Pe drum am întâlnit trei supraveghetori, nuaveau treabã cu mine. Aveau treabã cu ei înºiºi,mâncau prune verzi, cum fãceau ºi ziua.

Era atâta liniºte-n oraº, încât îi auzeam mestecând.Cãlcam încet ca sã nu-i deranjez din mâncat. Aº fivrut sã merg pe vârfuri, dar asta le-ar fi sãrit în ochi.Mergeam ºi mã fãceam tot mai uºoarã, ca o umbrã,cred cã ar fi fost imposibil sã mã prindã cineva. Numergeam nici prea încet, nici prea repede. Pruneleverzi erau în mâna supraveghetorilor negre ca ºi cerul.

Dupã douã sãptãmâni m-am dus dupã-amiazadevreme la croitoreasã. Ea mi-a spus imediat : Þi-aiuitat cheia, am vãzut-o abia în ziua urmãtoare. M-am

75

gândit tot timpul cã se fãcuse noapte ºi n-ai pututintra în cãmin.

Centimetrul îi atârna croitoresei dupã gât. Cheianu e de la cãmin, e de acasã, am spus. ªi mã gân-deam : Poartã centimetrul în jurul gâtului ca pe uncordon.

Pe urmã ceaiul a început sã fiarbã în canã. Easpuse : Mã uit la copiii mei cum cresc ºi-mi doresc sãfoloseascã mai des decât tine cheia de acasã. Vãrsãzahãrul alãturi de ceaºcã. Mã înþelegi, întrebã ea. Amîncuviinþat din cap.

Pentru cã ne era fricã, Edgar, Kurt, Georg ºi cumine eram în fiecare zi împreunã. ªedeam împreunãla masã, dar frica rãmânea atât de personalã în fiecarecap, exact cum o aduseserãm cu noi, când ne-amîntâlnit. Râdeam mult ca s-o ascundem de ceilalþi.Dar frica îºi pierde urma. Când îþi stãpâneºti obrazul,se strecoarã în glas. Când reuºeºti sã-þi þii în frigobrazul ºi glasul, ca pe ceva fãrã viaþã, frica îþi pãrã-seºte pânã ºi degetele. Se aºazã undeva, în afarapielii. Zace liberã în jurul tãu, o poþi zãri pe lucruriledin preajmã.

Vedeam a cui fricã se afla în cutare loc, pentru cãne cunoºteam deja de mult. Adesea nu ne puteamsuporta, pentru cã depindeam unul de celãlalt. Sim-þeam nevoia sã ne spunem vorbe grele.

Tu cu mintea ta de ºvab. Tu cu pripeala saurãbdarea ta ºvãbeascã. Cu socotelile tale ºvãbeºti. Cumitocãnia ta ºvãbeascã. Tu cu râgâitul ºi cu cãscatul,cu ciorapii ºi cu cãmãºile tale de ºvab, ziceam noi.

76

Tu, cur pictat de ºvab, tu, vitã încãlþatã ºvãbeascã,tu, sac burduºit ºvãbesc. Ne trebuia o furie formatãdin cuvinte lungi sã ne despartã. Le inventam ca peniºte mãscãri care puneau o stavilã între noi. Râsulera dur, ne sfredelea durerea. Mergeam repede pentrucã ne cunoºteam pe dinãuntru. ªtiam exact ce-l rãneºtepe celãlalt. Durerea lui ne aþâþa. Trebuia sã se frângãsub iubirea asta crudã ºi sã simtã cât de puþin rezista.Fiecare ocarã o stârnea ºi pe urmãtoarea, pânã cândcel atins tãcea. ªi câteva clipe dupã aceea. Preþ decâteva clipe, cuvintele loveau în obrazul lui mut calãcustele în ogorul secãtuit.

În frica aceea vãzuserãm, mai mult decât era per-mis, unul în celãlalt, în aceastã încredere oarbã aveamnevoie de reversul ei, care apãrea pe neaºteptate.Ura putea sã calce totul în picioare. Atât de aproapede ea putea sã coseascã iubirea, deoarece creºtea laloc ca iarba grasã. Scuzele alungau atât de repedesupãrarea, cât îþi þii rãsuflarea în gurã.

Cearta cãutatã cu lumânarea era totdeauna o inten-þie, doar ce provoca ea rãmânea o eroare. La sfârºitulfuriei se exprima de fiecare datã iubirea, fãrã a inventacuvinte. Ea era mereu prezentã. Dar, când ne certam,iubirea avea gheare.

Edgar îmi spuse odatã, când mi-a dat cheia de lacãsuþa de varã : Tu, cu zâmbetul tãu ºvãbesc. Amsimþit imediat ghearele ºi nu ºtiu cum de nu mi-acãzut atunci gura din obraz. În retrospectiva acelorzile m-am simþit atât de neajutoratã, încât nu mi-avenit în minte nici o replicã. Poate gura mea deveniseo pãstaie de mazãre verde. Atât de înguste îmi ima-ginam buzele pe care nu voiam sã le am. Un zâmbet

77

ºvãbesc era ca tata pe care nu puteam sã mi-l aleg.Ca mama pe care nu voiam s-o am.

ªi atunci ºedeam la cinema în ultimul rând. ªiatunci pe pânzã era o halã de fabricã. O muncitoareîntindea fire de lânã în maºina de tricotat. O altãmuncitoare veni la ea cu un mãr roºu ºi o privi.Muncitoarea netezi firele pe maºina de tricotat ºispuse : Cred cã m-am îndrãgostit. Luã mãrul din mânaceleilalte ºi muºcã din el.

În timpul acestui film, Kurt îºi puse mâna pe braþulmeu. Îmi spuse ºi atunci un vis. În vis erau bãrbaþi lafrizer. Sus, pe perete, atârna o tablã de gresie, era defapt un rebus. Toþi bãrbaþii aveau umeraºe în mâini ºiarãtau cu ele spaþiile goale din rebus ºi rosteaucuvinte. Frizerul ºedea pe scarã ºi trecea cuvintele înpãtrãþele. Kurt se aºezã în faþa oglinzii. Bãrbaþii spu-serã : înainte de a rezolva asta, ia-þi gândul de lafrezã. Noi am venit mai înainte. Când Kurt se ridicãºi plecã, frizerul strigã dupã el : Aduceþi-vã mâine ºibriciul de acasã.

Cum de am visat de acest brici, mã întrebã Kurt laureche, deºi ºtia de ce. Edgar, Georg ºi Kurt nu maiaveau briciuri. Dispãruserã din cuferele lor încuiate.

Stãtusem prea mult cu Edgar, Kurt ºi Georg la râu.Hai sã ne mai plimbãm, spuserã ei, de parcã putea fivorba de o hoinãrealã lipsitã de griji, acolo, pe malulrâului. Mai eram încã în stare sã mergem încet saurepede, sã ne furiºãm sau sã o luãm la goanã, dar sãhoinãrim aºa în dorul lelii, aºa ceva uitaserãm demult.

78

Mama vrea sã culeagã ultimele prune din grãdinã.Dar un fuºtei de la scarã s-a slãbit. Bunicul merge sãcumpere cuie. Mama aºteaptã sub pom. Poartã ºorþulcu buzunare mari. Se întunecã.

Când bunicul îºi scoate figurile de ºah din buzu-narele sacoului ºi le înºirã pe masã, bunica meacântãtoare spune : Prunele aºteaptã ºi tu te duci sãjoci ºah cu frizerul. Bunicul spune : Frizerul nu eraacasã, asta m-a mânat la câmp. Mâine mã duc dis--de-dimineaþã sã cumpãr cuie, azi am cam umblat lela.

În timp ce mergea, Kurt îºi aºezã pantofii cuvârfurile înspre interior, aruncã un bãþ în apã ºispuse :

aveam câte un prieten în fiecare bucãþicã de norde fapt aºa sunt prietenii când e atâta spaimã pe

lumemama spunea ºi ea cã e normal ºi cã nu accepta

sã mã fac prietenmai bine m-aº gândi la ceva serios

Edgar, Kurt ºi Georg recitau mereu aceastã poezie.La bodegã, în parcul cu bãlãrii, în tramvai sau lacinematograf. Chiar ºi în drum spre frizer.

Edgar, Kurt ºi Georg mergeau de multe ori împre-unã la frizer. Când intrau pe uºã, frizerul spunea :Luaþi-o încet pe rând cu toþii, una neagrã, douã roºii.Kurt ºi Georg erau tunºi mereu înaintea lui Edgar.

Poezia se afla într-una dintre cãrþile ascunse încãsuþa de varã. ªi eu ºtiam poezia pe dinafarã. Dar ospuneam numai în gând, ca sã am un punct de

79

sprijin când trebuia sã stau cu fetele în pãtrat. Faþã deEdgar, Kurt ºi Georg mã ruºinam sã recit poezia.

Am încercat odatã în parcul cu bãlãrii ºi dupã aldoilea vers n-am mai ºtiut sã continui. Edgar a îngâ-nat-o pânã la capãt ºi eu am luat de pe pãmântulumed o râmã, i-am tras lui Edgar niþel gulerul laceafã ºi i-am vârât viermele roºu ºi rece sub cãmaºã.

În oraº au existat întotdeauna o bucãþicã de nor ºiun cer gol. ªi scrisori de la mama mea, a ta sau a lui,care nu aveau nimic de spus. Poezia îºi ascundearãceala ei râzãtoare. Se potrivea cu vocea lui Edgar,Kurt ºi Georg. Era uºor de rostit. Dar sã þii în tinezilnic aceastã rãcealã râzãtoare era greu. Poate deaceea poezia trebuia sã fie spusã atât de des.

Nu te baza pe falsa prietenie, mã avertizau Edgar,Kurt ºi Georg. Fetele din camerã încearcã orice,spuneau ei, la fel ºi bãieþii din camerã. Prin între-barea : Când te întorci, înþeleg : Cât timp ai sã lipseºti.

Cãpitanul Piele, pe care-l chema la fel ca ºi pecâinele lui, i-a anchetat pentru prima oarã pe Edgar,Kurt ºi Georg din cauza acestei poezii.

Cãpitanul Piele avea poezia scrisã pe o foaie dehârtie. A mototolit foaia, câinele Piele a lãtrat. Kurt atrebuit sã deschidã gura ºi cãpitanul i-a vârât foaia pegât. Kurt a trebuit sã mãnânce poezia. În timp cemânca, se îneca. Câinele Piele se dãdu de douã ori lael. Îi rupse pantalonii ºi-l zgârie pe picioare. A treiaoarã câinele Piele l-ar fi muºcat cu siguranþã, fu Kurtde pãrere. Dar cãpitanul Piele spuse obosit ºi calm :De-ajuns, Piele. Cãpitanul Piele se vãitã de durerilelui de rinichi ºi spuse : Ai noroc cu mine.

80

Edgar trebui sã stea timp de o orã nemiºcat la colþ.Câinele Piele se aºezase în faþa lui ºi-l privea fix.Limba îi atârna afara din gurã. Mã gândeam sã-istrivesc botul sã rãmânã lat acolo, spuse Edgar. Câinelesimþi la ce mã gândeam. Era de-ajuns ca Edgar sãmiºte un singur deget, sã tragã mai mult aer în pieptca picioarele sã-i rãmânã pe loc, cã de îndatã câinelePiele începea sã mârâie. S-ar fi repezit la tine la ceamai micã miºcare, spuse Edgar. Nu aº fi putut sãsuport aºa ceva, nu m-aº fi putut stãpâni. S-ar fi lãsatcu vãrsare de sânge.

Înainte de a-i da drumul sã plece, cãpitanul Pielese vãitã de durerile lui de rinichi ºi câinele Piele linsepantofii lui Edgar. Cãpitanul Piele îi spuse : Ai noroccu mine.

Georg trebui sã se întindã pe burtã ºi sã-ºi înnoadebraþele la spate. Câinele Piele îl mirosi la tâmple ºi laceafã. Pe urmã îi linse mâinile. Georg nu ºtia cât adurat toatã treaba asta. Pe masa cãpitanului Piele seafla un ghiveci cu ciclame, spuse Georg. Când Georgintrase pe uºã, ciclama nu avea decât o floare. Cândi s-a dat drumul sã plece avea douã flori. CãpitanulPiele se vãitã de durerile lui de rinichi ºi spuse : Ainoroc cu mine.

Cãpitanul Piele le spuse lui Edgar, Kurt ºi Georgcã poezia aceea îndemna la fugã peste graniþã. Eispuserã : E un cântec vechi popular. Cãpitanul Pielespuse : Mai bine era sã fi scris asta unul dintre voi.Sigur ar fi fost destul de grav, dar aºa e ºi mai grav.Cântecele astea au fost cândva cântece populare, darpe atunci erau alte vremuri. Regimul burghezo-moºie-resc a fost de mult îngropat. Acum poporul nostrucântã alte cântece.

81

Edgar, Kurt ºi cu mine mergeam þinându-ne dupãcopacii de pe mal ºi dupã vorbele noastre. Edgar îidãduse înapoi cheia de la cãsuþa de varã omului carenu atrãgea niciodatã atenþia. Noi ne împãrþiserãmcãrþile, fotografiile ºi caietele.

Rãsuflarea ieºea din fiecare gurã în aerul rece.Înaintea feþelor noastre þâºni un cârd de animalezburãtoare. I-am spus lui Georg : Uite, animalul inimiitale o ia din loc.

Georg îmi ridicã bãrbia cu degetul lui mare : Tu cuºvãbescul tãu de animal al inimii, râse el. Stropiisalivei lui îmi sãrirã în obraz. Mi-am coborât privireaºi am vãzut degetele lui Georg sub bãrbia mea.Încheieturile degetelor erau albe ºi degetele albastrede la ger. Mi-am ºters stropii de salivã de pe obraz.Lola îi spunea scuipatului din tuºul de gene unturãde maimuþã. Ca sã-mi fac curaj, am spus : Eºti delemn.

Animalele inimilor noastre fugeau ca ºoarecii. κiaruncau blana la spate ºi dispãreau în neant. Dacãvorbeam mult ºi fãrã ºir, rãmâneau încã un timp în aer.

Când scrii, sã nu uiþi data ºi sã pui totdeauna unfir de pãr în scrisoare, spuse Edgar. Dacã pãrul numai e în plic, îþi dai seama cã scrisoarea a fostdeschisã.

Mã gândeam la acele fire de pãr rãtãcind solitareîn trenuri prin þarã. Un fir de pãr negru de la Edgar,unul blond de la mine. Unul roºu de la Kurt ºiGeorg. Pe cei doi, studenþii îi numeau bãieþii de aur.O propoziþie cu o foarfecã de unghii pentru intero-gatoriu, spuse Kurt, pentru percheziþie, o propoziþiecu pantofi, pentru filaj, una cu guturai. Dupã formula

82

de adresare, întotdeauna semnul exclamãrii, la amenin-þarea cu moartea, numai o virgulã.

Copacii de pe mal atârnau în apã. Erau sãlciiplângãtoare. Când eram copil, numele plantelor aveauo motivaþie pentru ceea ce fãceam. Aceºti copaci nuºtiau de ce Edgar, Kurt, Georg ºi cu mine mergeamde-a lungul fluviului. În jurul nostru totul mirosea adespãrþire. Nici unul dintre noi nu rostea acest cuvânt.

Unui copil îi e fricã de moarte ºi mãnâncã ºi maimulte prune verzi ºi nu ºtie de ce. Copilul stã îngrãdinã ºi cautã în plante o motivaþie pentru ceea ceface. Nici plantele, tulpinile ºi frunzele nu înþeleg dece copilul îºi foloseºte mâncând mâinile ºi gura împo-triva vieþii lui. Numai numele plantelor ºtiu de ce :trifoi de apã, bumbãcãriþã, armurariu, piciorul-coco-ºului, scrântitoare, lumânãricã, lemn-câinesc, bolân-dariþã, untiºor.

Am fost ultima care ºi-a strâns lucrurile din pãtra-tul nostru de la cãmin. Paturile fetelor erau dejadespuiate când m-am întors de la râu. Cuferele lordispãruserã. În dulap nu mai atârnau decât rochiilemele. Difuzorul amuþise. Am desfãþat patul. Fãrãpernã faþa de pânzã era un sac pentru cap. Amîmpãturit-o. Cutia de rimel am vârât-o în buzunarulpardesiului. Fãrã cuverturã plicul de pânzã era unsac pentru morþi, l-am împãturit.

Când am ridicat pãtura ca sã iau cearºaful, înmijlocul lui era o ureche de porc. Semnul de des-pãrþire al fetelor. Am scuturat cearceaful, dar urecheaa rãmas atârnatã, era cusutã la mijloc ca un nasture.

83

Am vãzut împunsãturile în zgârciul albãstrui ºi firulde aþã neagrã. Nu eram în stare sã mã îngreþoºez. Mãsperia mai mult ºifonierul decât urechea de porc. Amscos toate rochiile deodatã din dulap ºi le-am aruncatîn cufãr. Fardurile de pleoape, dermatograful, pudraºi rujul erau deja în cufãr.

Nu ºtiam ce înseamnã patru ani. Dacã atârnauînãuntrul meu sau în rochii. Ultimul an atârna înºifonier. În ultimul an mã fardasem în fiecare dimi-neaþã. Cu atât mai mult îmi plãcea sã mã fardez cucât voiam mai puþin sã trãiesc.

Am împãturit cearºaful, urechea a rãmas în el.La capãtul coridorului era un munte de aºternuturi

de pat. Lângã el stãtea o femeie în halat albastru--deschis. Numãra feþele de pernã. Când i-am dataºternutul meu, se opri din numãrat. Se scãrpinã cuun creion, i-am spus numele meu. A scos o listã dinbuzunarul halatului, a cãutat în ea ºi a fãcut o cru-ciuliþã. Spuse : Eºti penultima. Ultima, am spus eu,penultima a murit.

Azi Lola ar fi putut sã se urce cu dresul ei subþireca un abur în tren. ªi în ziua urmãtoare, unul, caremânã oile prin zãpadã acasã, ar fi crezut cã sora luicoboarã pe un asemenea ger desculþã din tren.

Trebuie cã am mai stat o datã în faþa ºifonieruluigol, înainte de a fi scos cufãrul din pãtrat. Puþin maidevreme am mai deschis o datã fereastra. Norii pecer erau ca petele de zãpadã pe ogoarele arate.Soarele de iarnã avea dinþi, îmi priveam faþa în geamºi aºteptam ca soarele, fiindcã aici, sus, erau destulãzãpadã ºi pãmânt, sã arunce oraºul afarã din luminalui.

84

Când mergeam cu cufãrul pe stradã, îmi venea sãmã întorc sã închid uºa de la ºifonier. Fereastrarãmãsese deschisã. ªifonierul probabil închis.

M-am dus la garã, m-am urcat în trenul cu caresoseau scrisorile mamei. Peste patru ore eram acasã.Pendula stãtea, deºteptãtorul stãtea. Mama îºi îmbrã-case hainele de duminicã sau doar mi se pãrea pentrucã nu o vãzusem de mult. κi întinse arãtãtorul casã-mi atingã dresul subþire ca un abur. Dar se abþinu.Spuse : Mâinile îmi sunt aºa de aspre, acum eºtitraducãtoare. La mânã avea ceasul tatei. Ceasul stãtea.

De când murise tata, mama întorcea toate ceasuriledin casã fãrã sã simtã nimic, arcurile se rupeau. Cândle trag, am senzaþia cã acum trebuie sã mã opresc ºipe urmã tot nu mã opresc.

Bunicul îºi aranja figurile de ºah pe tabla cu pãtrate.Reginele trebuie sã mi le miºc în gând, spuse el.Þi-am spus sã-þi ciopleºti altele noi, spuse mama.Doar avem destule lemne. Bunicul spuse : Nu vreau.

Bunica mea cântãtoare se-nvârtea în jurul cufã-rului meu. Mã privi în faþã ºi întrebã : Cine a venit.Mama spuse : Doar o vezi. Bunica mea cântãtoareîntrebã : Unde þi-e bãrbatul. Am rãspuns : Nu ambãrbat. Bunica mea cântãtoare întrebã : Are pãlãrie.

Edgar plecase departe, într-un oraº industrial împu-þit. Toþi cei din oraºul acesta fãceau oi de tablã ºi lenumeau metalurgie.

L-am vizitat pe Edgar când vara era pe sfârºite. ªiam vãzut furnalele groase, fuioarele de fum roºieticeºi lozincile. Bodega cu rachiul tulbure de dude ºi

85

mersul împleticit spre casã în cartierele sãrace deblocuri. Acolo bãtrânii îºi târau picioarele prin iarbã.Copii mici, zdrenþãroºi mâncau seminþe de floarea--soarelui la marginea drumului. Braþele nu le ajungeauîncã la crengile duzilor. Bãtrânii numeau seminþelepâinea Domnului. Spuneau cã ele fac sã creascãmintea. Câinii costelivi ºi pisicile jigãrite nu se lãsauderanjaþi din pânda ºi din salturile lor dupã gândaciºi ºoareci.

În toiul verii, când arde soarele, spuse Edgar, toþicâinii ºi pisicile zac sub duzi ºi dorm. Când soarele leîncãlzeºte blana, sunt prea vlãguiþi ca sã-ºi astâmperefoamea. Porcii mãnâncã dudele fermentate din iarbauscatã ºi scad în greutate. Se îmbatã la fel ca oamenii.

Când venea iarna, porcii erau tãiaþi printre blocuri.Când ninge prea puþin, iarba rãmâne îmbibatã desânge toatã iarna, spuse Edgar.

Edgar ºi cu mine ne-am dus la ºcoala dãrãpãnatã.Soarele strãlucea ºi, unde cãdeau razele lui, ºedeaumuºte. Erau mici, dar nu gri, plumburii ºi neajutorateca muºtele scãpate prea târziu din mânã. Luceauverzi ºi bâzâiau când mi se prindeau în pãr. Se lãsaupurtate acolo câþiva paºi ºi pe urmã bâzâiau iarãºi înaer.

Vara stau pe animalele adormite, spuse Edgar. Selasã ridicate ºi coborâte uniform, odatã cu rãsuflareade sub blanã.

Edgar era învãþãtor în acest oraº. Patru sute deelevi, cei mai mici au ºase, cei mai mari au zece ani,spuse Edgar. Mãnâncã dude ca sã aibã voce bunãpentru cântecele de partid ºi pâinea Domnului ca sãle meargã mintea la tabla înmulþirii. Joacã fotbal ca

86

sã facã muºchi la picioare ºi exerseazã caligrafiapentru îndemânarea degetelor. Dinãuntru le vinecufureala, din afarã râia ºi pãduchii.

Cãruþele cu cai mergeau mai repede pe strãzi decâtautobuzele. Roþile cãruþelor uruiau, potcoavele sunauînfundat. Aici caii nu aveau pantofi cu tocuri, aveauîn schimb ciucuri de lânã verzi ºi roºii la ochi. Aceiaºiciucuri atârnau ºi la bice. Caii sunt bãtuþi atât de rãu,spuse Edgar, încât þin minte ciucurii de la bice. Atuncili se pun aceiaºi ciucuri la ochi. Caii se tem de ei ºialeargã.

În autobuze, spuse Edgar, oamenii stau cu cape-tele plecate. Îþi vine sã crezi cã dorm. În primele zilem-am întrebat cum de se trezesc la staþia exactã ºisunt în stare sã coboare. Când cãlãtoreºti cu ei înautobuz, îþi pleci capul ca ºi ei. Pe jos sunt spãrturi.Prin spãrturi se vede drumul.

Am vãzut acest oraº rãsfrânt pe faþa lui Edgar, încentrul ochilor sãi, la marginea obrajilor, lângã guralui. Avea pãrul lung. Chipul sãu ieºea din pãr ca opiaþã goalã care nu suportã lumina. Pe tâmple i sevedeau venele, ochii îi clipeau fãrã motiv, îºi coborapleoapele de parcã un peºte ar fi dispãrut. Ochiiaceºtia îºi schimbau privirea numai pentru cã cinevase uita la ei.

Edgar locuia împreunã cu profesorul de gimnasticã,douã camere, o bucãtãrie ºi o baie. În faþa ferestreierau duzi ºi tufe de brusturi. Prin orificiul de scurgereal vanei ieºea în fiecare zi un ºobolan. Profesorul degimnasticã locuieºte cu el în casã de ani de zile,spuse Edgar, îi pune slãninã în vanã. Îl strigã Emil.Mãnâncã ºi dude, ºi brusturi tineri.

87

Am vãzut þinutul Lolei pe obrazul lui Edgar. Voiamsã scap de frica mea pentru el. Frica asta îºi bãgase încap cã aici, unde trãia Edgar, nu se poate rãmâne maimult de trei ani. Dar Edgar trebuia sã rãmânã trei ani.Fusese repartizat de cãtre stat aici ca învãþãtor. Deaceea nu am spus nimic despre aceastã localitate.Dar el mi-a spus, noaptea târziu, când am privitjumãtatea lunii prin fereastra lui : Aici vezi peste totcaietul Lolei. E mare cât cerul.

ªifonierul din camera lui Edgar era gol. Hainelelui zãceau în cufãr, de parcã ar fi putut pãrãsi oricândoraºul fãrã sã împacheteze. Nu vreau sã mã instalezaici, spuse Edgar. Am vãzut douã fire de pãr pusecruciº pe capacul cufãrului. Edgar spuse : Profesorulde gimnasticã adulmecã prin odaia mea.

În drum spre ºcoala dãrãpãnatã am vrut sã culegbrusturi, pentru cã Edgar avea o vazã goalã ºi pentrucã lãstarii întârziaþi mai înfloreau. Îi îndoiam ºi lerodeam tulpina. Nu puteam sã-i rup. I-am lãsat aºaîndoiþi sã atârne la marginea drumului. Aveau întulpini aþe tari ca sârma. Brusturii þepoºi, scuturaþi,pe care nu voisem sã-i culeg, îmi atârnau agãþaþi depardesiu.

Bãieþii îºi fac din brusturi galoane pe umeri, spuseEdgar. Vor sã devinã miliþieni ºi ofiþeri. Dar acestefurnale îi absorb în fabricã. Doar câþiva, cei mai dârzidintre ei, se þin de pe acum cu dinþii de viaþã. Cabrusturii pe pardesiul tãu vor sãri în trenuri, spuseEdgar, ºi vor sta undeva în þarã, la marginea drumului,ca supraveghetori gata la orice.

Georg fusese repartizat pentru trei ani într-unoraº industrial, unde toþi fãceau pepeni de lemn.

88

Pepenii de lemn se numeau industria de prelucrarea lemnului.

Edgar îl vizitase pe Georg. Oraºul era înconjuratde pãduri. Pânã la el nu ajungeau nici trenuri, niciautobuze. Numai camioane cu ºoferi monosilabici,cãrora le lipsesc câteva degete de la mânã, spuseEdgar. Camioanele vin goale ºi pleacã încãrcate cubuºteni.

Muncitorii furã deºeuri de lemn ºi fac din eleparchet, îi spuse Georg lui Edgar. Cine nu furã nu eluat în serios la fabricã. De aceea, chiar dacã toatãduºumeaua locuinþei le este parchetatã, ei tot nu potsã înceteze sã fure ºi sã-ºi punã parchet. ªi-l pun pepereþi, pânã sus la tavan.

În centrul oraºului zumzãiau douã gatere. Dinsprecapãtul strãzilor se auzeau securile lovind în pãdure.ªi, din timp în timp, se auzea cã undeva, în spateleoraºului, cãdea un copac greu la pãmânt. Tuturorbãrbaþilor care trec pe stradã le lipsesc degete lamânã, a spus Edgar, chiar ºi copiilor.

Când am primit prima scrisoare de la Georg, eradatatã cu douã sãptãmâni în urmã. La fel cu data depe scrisoarea lui Edgar, care sosise cu trei zile înurmã.

Am deschis scrisoarea lui Georg la fel de încetcum am deschis, cu trei zile în urmã, scrisoarea luiEdgar. În cuta foii de hârtie era un fir de pãr roºu. Cutrei zile în urmã, în scrisoarea lui Edgar se aflase unfir de pãr negru. Dupã formula de adresare era semnulexclamãrii. Îmi înghiþeam nodul din gât când citeam,mã ajutam cu buzele ca pe filã sã nu aparã propoziþiicu guturai, cu foarfece de unghii sau pantofi. Dar

89

înghiþitul nodului nu ajuta. Propoziþiile apãreau. ªicând am citit scrisoarea lui Edgar apãruserã.

Aici oamenii au rumeguº în pãr ºi în sprâncene,scria Georg.

Cu vorbele în gurã calci la fel de mult cum ai cãlcaiarba cu picioarele, mi-am zis. M-am gândit la ultimaplimbare cu Edgar, Kurt ºi Georg pe malul râului. Lastropii de salivã ai lui Georg pe obrajii mei, ladegetele lui sub bãrbia mea. M-am auzit spunându-ilui Georg : Eºti de lemn.

Propoziþia nu-mi aparþinea. Propoziþia nu aveanimic de-a face cu lemnul. Atunci. O auzisem demulte ori spusã de alþii, când cineva era brutal cu ei.Dar nu le aparþinea nici altora. Le venea în minte,când cineva era brutal cu ei, pentru cã ºi ei o auziserãadesea de la alþii, faþã de care cineva era brutal. Dacãpropoziþia ar fi avut vreodatã ceva de-a face culemnul, ar fi fost important de la cine venea. Dar nuavea de-a face decât cu brutalitatea. Când brutalitateatrecea, trecea ºi propoziþia.

Trecuserã luni ºi propoziþia nu trecuse. Aveamimpresia cã îi spusesem lui Georg : Ai sã ajungi delemn.

Pãrul meu nu atrage atenþia, pentru cã e roºcat ºifãrã rumeguº, scria în scrisoare. Merg fãrã þintã prinoraº. ªi în faþa mea merge cineva fãrã þintã. Cânddrumul în comun este mai lung, paºii noºtri se acor-deazã între ei. Se pãstreazã o distanþã de patru paºimari, ca sã nu ne deranjam unul pe altul. Cel din faþãare grijã ca paºii mei sã nu se apropie prea tare de el.Eu, cel din spate, am grijã ca spinarea celuilalt sã nuse apropie prea tare de mine.

90

Dar deja de douã ori mi s-a întâmplat altfel : celdin faþa mea ºi-a vârât brusc ambele mâini în buzu-narele de la pantaloni. S-a oprit, ºi-a întors buzu-narele pe dos ºi a scuturat rumeguºul. A bãtut cumâna pânza buzunarelor ca sã iasã praful ºi eu l-amdepãºit. Puþin dupã aceea l-am auzit la mai mult depatru paºi în urma mea ºi apoi, din nou, la patru paºidistanþã. ªi mai apoi, chiar în ceafa mea. Mã depãºi ºiîncepu sã alerge. Când nu mai avea rumeguº înbuzunare, avea din nou o þintã.

Bãtrânii tãiau crengi tinere, le secþionau în bucãþi, lescobeau pe mijloc ºi le fãceau gãuri. Capãtul din faþãîl tãiau drept pânã devenea un muºtiuc. Din fiecarecreangã pe care pun mâna, scria Georg, fac un fluier.

Existã fluiere care nu sunt mai lungi decât undeget de copil, spuse Edgar, ºi existã fluiere lungi câtun stat de om.

Bãtrânii fluierau în pãdure ºi înnebuneau pãsãrile.Pãsãrile rãtãceau printre copaci ºi nu-ºi gãseau cuibul.ªi când zburau afarã din pãdure, confundau apabãltoacelor cu norii. Se prãbuºeau moarte.

Aici, o singurã pasãre îºi are propria ei viaþã, scriaGeorg, sfrânciocul*. Glasul lui se distinge de toatefluierele, înnebuneºte bãtrânii. Ei îºi taie crãci decãtinã ºi-ºi zgârie mâinile cu spinii pânã la sânge.Din lemnul acela îºi fac fluiere mici cât degetul ºilungi cât un copil, dar sfrânciocul nu înnebuneºte.

Edgar spusese cã sfrânciocul, când e sãtul, îºi con-tinuã vânãtoarea. Bãtrânii se târãsc în jurul tufiºurilor

* În limba germanã, Neuntöter = �cel ce ucide de nouãori � (n.t.).

91

de cãtinã ºi fluierã. Pasãrea zboarã deasupra capete-lor lor în tufiº ºi se aºazã. Nu se lasã stingheritã. κiînfige prada liniºtit în spini pentru foamea de a douazi.

Ca pasãrea asta ar trebui sã fim, scria Georg. Eusunt unul aºa, mi-am cumpãrat douã perechi depantofi într-o sãptãmânã.

Cu trei zile în urmã am citit în scrisoarea lui Edgar :În sãptãmâna asta nu mi-am gãsit de douã ori pan-tofii.

Când treceam pe lângã magazinele de pantofi, mãgândeam la percheziþii. Mã grãbeam. Croitoreasaspuse : Pantofii pentru copii sunt prea scumpi. Fiindcãvorbea de pantofi, numai de pantofi, mi-a venit sãrâd. Ea spuse : Nu ai copii. Mã gândeam la altceva,am spus.

Kurt venea în fiecare sãptãmânã la oraº. Era ingi-ner la un abator, Abatorul se afla la marginea unuisat, nu departe de oraº. Oraºul e prea aproape ca sãlocuiesc la þarã, spuse Kurt. Autobuzele circulã pedos. Dimineaþa, când trebuie sã merg în sat, la lucru,pleacã un autobuz din sat la oraº. Dupã-amiazã, lasfârºitul lucrului, pleacã un autobuz din oraº la sat.Are ºi asta un rost, ãºtia nu vor ca la abator sã lucrezeoameni care pot pleca zilnic la oraº. Nu vor decâtsãteni, care pãrãsesc doar rareori satul. Când li semai adaugã alþii noi, devin repede complici. Nu letrebuie decât douã, trei zile pânã când tac la fel cuceilalþi ºi beau sânge cald.

Kurt avea în subordine doisprezece muncitori. Eipuneau în halele abatorului þevi de încãlzire. Kurt

92

era rãcit de trei sãptãmâni. I-am spus în fiecare sãptã-mânã : Trebuie sã stai în pat. ªi muncitorilor le curgenasul ca ºi mie ºi nu stau în pat, spuse el. Dacãlipsesc, nu mai lucreazã ºi furã de sting.

Noi nu pronunþam cuvântul rãcit pentru cã-l folo-seam în scrisori. Georg a bãut trei ceºti de ceai într-ojumãtate de orã, timp în care eu am bãut una. Mãuitam fix în ceaºcã ºi mã gândeam : El bea de trei orimai mult ºi soarbe cu zgomot. Apoi spuse : Copiiidin ºcoala lui Georg nu vor sã mai audã de fabricã,de parchetul pãrinþilor ºi de fluierele bunicilor, îºi facpistoale ºi puºti din scânduri. Toþi vor sã ajungãmiliþieni ºi ofiþeri.

Când merg eu dimineaþa la abator, copii merg laºcoala din sat, spuse Kurt. Nu au nici cãrþi, nicicaiete, doar o bucatã de cretã. Cu asta umplu pereþiiºi gardurile cu inimi. Nu-s decât inimi înlãnþuite,unele în altele. Inimi de vitã ºi de porc, cum altfel.Aceºti copii sunt deja complici. Ei miros seara, cândtaþii lor îi sãrutã, cã aceºtia beau sânge la abator ºivor ºi ei sã ajungã acolo.

I-am scris lui Edgar : De o sãptãmânã am guturaiºi nu-mi gãsesc foarfeca de unghii.

Lui Georg îi scrisesem : De o sãptãmânã am guturaiºi foarfeca de unghii nu taie.

Poate cã n-ar fi trebuit sã scriu într-o singurãpropoziþie guturai ºi foarfecã de unghii, poate ar fitrebuit sã le dispersez pe parcursul scrisorii. Poate arfi trebuit sã scriu mai întâi foarfecã de unghii ºi apoiguturai. Dar dupã ce am fãcut o dupã-amiazã întreagãpropoziþii cu guturai ºi foarfecã de unghii, ca s-o

93

gãsesc pe cea mai potrivitã, guturai ºi foarfecã deunghii, cuvintele astea nu mai sunau decât ca obãtaie continuã în tâmple, mai mare decât capulmeu.

Guturai ºi foarfecã de unghii, cuvinte care alunga-serã sensul lor propriu-zis ºi din sensul stabilit întrenoi. Nu mai gãseam nimic în ele ºi le-am lãsat sã steaîntr-o propoziþie, care poate era bunã, dar categoricera proastã. Dacã aº fi tãiat cu o linie guturai ºifoarfecã de unghii în aceastã propoziþie ºi le-aº fiscris cu câteva rânduri mai jos ar fi fost ºi mai rãu. Aºfi putut sã tai cu o linie orice altã propoziþie. Doardacã tãiam guturai ºi foarfecã de unghii, ar fi fost unindiciu mult mai rãu decât o propoziþie proastã.

A trebuit sã pun douã fire de pãr în scrisori. Înfaþa oglinzii pãrul meu era foarte departe de mine ºifoarte aproape când îl atingeam, ca blana unui animalpe care vânãtorul îl vede în luneta lui.

A trebuit sã-mi rup douã fire de pãr care nu s-aupierdut, douã fire bune de pus în scrisoare. Undecreºteau ele, deasupra frunþii, la tâmpla stângã sau lacea dreaptã sau în creºtetul capului.

M-am pieptãnat, în pieptene au rãmas fire de pãr.Pe unul l-am pus în scrisoarea lui Edgar, pe celãlaltîn scrisoarea lui Georg. Dacã pieptenele greºise, nuerau fire bune de pus în scrisoare.

La poºtã am lins timbrele. Lângã intrare telefonaun bãrbat care mã urmãrea în fiecare zi. Purta osacoºã albã de pânzã ºi avea un câine în lesã. Sacoºapãrea uºoarã, deºi era pe jumãtate plinã. O purta cuel pentru cã nu ºtia unde duce drumul meu.

94

Am intrat în magazin. El s-a aºezat puþin mai târziula coadã, trebuise sã lege câinele. Între mine ºi elstãteau patru femei. Când am ieºit din magazin, era,din nou, cu câinele, pe urmele mele. Sacoºa de pânzãdin mâna lui nu era mai plinã decât înainte.

Când a telefonat, þinuse lesa câinelui ºi receptorulîntr-o mânã. Sacoºa în cealaltã. Vorbea ºi se uita cumlimba mea lingea timbrele. Am lipit timbrele deºivârfurile nu se umeziserã. Am pus scrisorile la cutie,sub ochii lui, ca ºi cum acolo ar fi fost ferite demâinile lui.

Bãrbatul acela nu era cãpitanul Piele. Câinele s-arputea sã fi fost Piele. Dar nu numai cãpitanul Pieleavea un câine-lup.

Pe mine mã anchetase cãpitanul Piele fãrã sã-l fiavut pe câinele Piele cu el. Poate câinele Piele aveao pauzã de masã sau de dormit. Poate câinele Pieleera dresat într-o încãpere a acestei clãdiri întorto-cheate ca sã înveþe ceva nou sau exersa ce învãþasedeja în timp ce cãpitanul Piele mã ancheta. Poate,cine ºtie, câinele Piele ºi bãrbatul cu sacoºa de pânzãmergeau pe stradã dupã altcineva. Poate în spateleunui bãrbat fãrã sacoºã de pânzã. Câinele Piele poatemergea în spatele lui Kurt, când mã ancheta cãpitanulPiele. Câþi bãrbaþi existau ºi câþi câini. Atâþia câte firede pãr pe un câine.

Pe masã se afla o coalã de hârtie. Cãpitanul Pielespuse : Citeºte. Pe foaia de hârtie era poezia. Citeºtetare ca sã ne distrãm amândoi, spuse cãpitanul Piele.Am citit cu glas tare :

95

aveam câte un prieten în fiecare bucãþicã de norde fapt aºa sunt prietenii când e atâta spaimã în

lumeºi mama spunea ºi ea cã e normal ºi cã nu accepta

sã mã fac prietenmai bine m-aº gândi la ceva serios

Cãpitanul Piele a întrebat : Cine a scris asta. Amspus : Nimeni, e un cântec popular. Atunci e pro-prietatea poporului, spuse cãpitanul Piele, deci popo-rul poate sã continue poezia. Da, am spus eu. Atuncicompune tu versurile în continuare. Eu nu ºtiu sãcompun poezii, am spus eu. Dar eu, spuse cãpitanulPiele. Eu compun ºi tu scrii ce compun eu ca sã nedistrãm amândoi :

aveam trei prieteni în fiecare bucãþicã de norde fapt aºa sunt târfele când sunt atâþia nori pe

lumemama spunea ºi ea cã e normal ºi cã nu accepta

sã am trei prietenimai bine m-aº gândi la ceva serios

A trebuit sã cânt ce compusese cãpitanul Piele.Am cântat fãrã sã-mi aud glasul. Din fricã am cãzut înfrica sigurã. Acesta cânta cum cântã apa. Poate cãmelodia era din nebunia bunicii mele cântãtoare.Poate ºtiam cântece pe care mintea ei le uitase. Poatecã pe buzele mele trebuiau sã aparã frânturi care încapul ei zãceau în paraginã.

Frizerul bunicului e la fel de bãtrân ca bunicul. Evãduv de ani ºi ani de zile, deºi Anna lui era la fel de

96

tânãrã ca mama mea. Multã vreme nu a putut sã seîmpace cu moartea Annei lui.

Pe când mai trãia Anna, mama spunea : Asta aregura slobodã. Atunci când îi luaserã bunicului pãmân-tul, i-a spus bunicii cântãtoare : Acum ai ce meriþi.

Pe când steagul cu crucea încârligatã flutura peterenul de sport al satului, bunica mea cântãtoare îldenunþase pe logodnicul Annei la Ortsgruppenführer.Spusese : Logodnicul Annei nu vine la apelul stea-gului, pentru cã e împotriva Führerului.

Peste douã zile a venit un automobil de la oraº ºil-a luat pe logodnicul Annei. De atunci a dispãrut.

La mult timp dupã terminarea rãzboiului, spuneamama, frizerul a reuºit sã punã mâna pe Anna astatânãrã. Frizerul îi este încã recunoscãtor bunicii, cã aavut parte de aºa o femeie, frumoasã ca o cadrã.Când îl tunde pe bunicul sau joacã ºah cu el, spune :Femeile neasemuit de frumoase nu îmbãtrânesc, morînainte de a se urâþi.

Dar nu existã nici un motiv de recunoºtinþã, spu-nea mama. Bunica nu-i dorea rãul Annei, nici binelefrizerului. Fãcuse acest denunþ numai pentru cã fiulei era de mult pe front ºi logodnicul Annei nu voia sãmeargã la concentrare.

Cãpitanul Piele a luat foaia de hârtie ºi a spus :Foarte frumos ai compus asta, prietenii tãi se vorbucura. Am spus : Dumneavoastrã aþi compus asta.Ce vorbeºti, a spus cãpitanul Piele, doar e scrisul tãu.

Când mi-a dat voie sã plec, cãpitanul Piele sevãitã de durerile lui de rinichi ºi spuse : Ai noroc cumine.

97

La urmãtoarea anchetã, cãpitanul Piele a spus :Azi cântãm fãrã partiturã. Frica sigurã ºi-a amintit dinnou melodia. N-am mai uitat-o niciodatã.

Cãpitanul Piele a întrebat : Ce face o femeie cutrei bãrbaþi în pat. Am tãcut. Trebuie sã fie o încârli-gare cumplitã ca la o nuntã de câini, a spus cãpitanulPiele. Dar nu vreþi sã vã cãsãtoriþi, aºa ceva nu mergedecât când eºti pereche, nu haitã. Pe care þi-l iei detatã pentru copil.

Am spus : Din vorbit nu faci copii. Ce vorbeºti,spuse cãpitanul Piele, un boboc de bãiat se face câtai zice peºte.

Înainte de a-mi da drumul sã plec, cãpitanul Pielea spus : Eºti o sãmânþã rea. Las� cã te punem noi înapã.

Sãmânþã rea, mi-am zis, cum descoperea tata cândlua susaiul în lopatã. Am scris douã scrisori cu virgulãdupã formula de adresare :

Dragã Edgar,Dragã Georg,Virgula trebuia sã tacã atunci când cãpitanul Piele

citea scrisorile, ca sã le lipeascã la loc ºi sã le trimitãmai departe. Dar, când Edgar ºi Georg deschideauscrisorile, virgula trebuia sã þipe.

O virgulã care tace ºi þipã nu existã. Virgula dedupã formula de adresare s-a îngroºat prea mult.

Nu puteam sã þin mai departe cutia cu cãrþi ºiscrisori, legatã cu sfoarã, în spatele dosarelor, labirou. M-am dus cu ea la croitoreasã, ca s-o uitacolo, pânã îi gãseau un loc sigur în fabricã.

98

Croitoreasa cãlca. Centimetrul se afla înfãºuratpe masã. Ceasul ticãia în odaie. Pe pat era întinsã orochie cu flori mari. Pe scaun ºedea o femeie tânãrã.Croitoreasa spuse : Tereza. O cunosc de la fabricã,am spus eu, a avut multã vreme un braþ în ghips.Abia când Tereza a râs m-am uitat la ea. Acumbraþul meu drept e ars de soare ºi cel stâng alb calaptele, spuse Tereza. Când port mâneci lungi, nuse vede. Ceasul ticãia în odaie. Tereza se dezbrãcãºi-ºi vârî braþul ars de soare în rochia înfloratã.Înjurã cã nu nimerise imediat. Croitoreasa spuse :Rãscroiala gâtului nu se face mânecã, oricât aiînjura.

Dupã ce Tereza îºi pusese rochia, a spus : Acumun an îmi reprezentam fiecare înjurãturã pe care oauzeam. Colegii de la birou s-au prins. De câte oriînjura cineva, închideam ochii. Ei spuneau : Ca sãvezi înjurãtura mai bine. Eu închideam ochii ca sãn-o mai vãd. Când veneam dimineaþa la lucru, pebiroul meu gãseam foi de hârtie. Pe ele erau pictateînjurãturi, înãlþãri la cer de lindicuri ºi coaie. Cândcineva înjura, îmi imaginam înãlþãrile la cer de pepagini ºi-mi venea sã râd. Ei spuneau cã îmi închi-deam ochii ºi când râdeam. Pe urmã am început ºieu sã înjur. La început doar la fabricã.

Ceasul ticãia în odaie. Nu-mi mai scot rochia,spuse Tereza, îmi þine cald. Croitoreasa spuse : Fiindcãînjuri. Fiindcã e groasã, spuse Tereza. Materialulînflorat este totdeauna de varã, spuse croitoreasa, eun-aº umbla iarna cu aºa ceva. Acum înjur oriunde,spuse Tereza. κi scoase rochia.

99

ªi în oglindã ticãia ceasul. Gâtul Terezei era prealung, ochii ei prea mici, omoplaþii prea ascuþiþi, dege-tele prea groase, fundul prea plat, picioarele preastrâmbe. Tot ce vedeam la Tereza era rãsfrânt urâtînapoi de ticãitul ceasului. De când n-am mai avutvoie sã ating ciucurii de lânã de la papucii de casã aitatei, nici un ceas n-a mai ticãit atât de tare.

Ai umbla iarna cu aºa o rochie, m-a întrebat Tereza.Rochia nu avea cordon. Am spus da ºi am vãzut cãTereza era urâtã pentru cã ticãitul ceasului o îmbucã-tãþea. Îndatã dupã aceea, fãrã oglindã, urâþenia obiº-nuitã a Terezei deveni neobiºnuitã. Mai frumoasãdecât la femeile care se fãceau brusc frumoase.

Croitoreasa întrebã : Ce mai face bunica ta. Amspus : Cântã.

Mama stã în faþa oglinzii ºi se piaptãnã. Bunicamea cântãtoare se aºazã lângã ea. Bunica cea cân-tãtoare prinse coada neagrã a mamei cu o mânã ºicoada ei cãruntã cu cealaltã. Spune : Acum am doicopii ºi nici unul nu-i al meu. Amândoi m-aþi înºelat,credeam cã sunteþi blonzi. Îi ia mamei pieptenele dinmânã, trânteºte uºa ºi pleacã în grãdinã cu pieptenele.

Când Tereza a luat cãrþile de pe masa de toaletã,am ºtiut de ce ticãia ceasul aºa de tare în odaie.Toate câte eram în camera aceea aºteptam. Dar nuacelaºi lucru. Croitoreasa ºi Tereza voiau sã plecînainte de a-ºi da în cãrþi. Eu voiam sã-ºi dea în cãrþiînainte ca eu sã plec. Abia când croitoreasa i-ar ficitit Terezei norocul în cãrþi puteam sã uit acolo cutiadin cãsuþa de varã, fãrã sã batã la ochi.

100

Croitoreasa era mai renumitã pentru datul în cãrþidecât pentru cusutul rochiilor. Majoritatea clientelornu-i dezvãluiau de ce veneau la ea. Dar croitoreasale citea în ochi cã aveau nevoie de noroc ca sã fugã.

Îmi pare rãu de unele dintre ele, spuse croitoreasa,plãtesc bani grei, dar destinul nu-l pot schimba.Croitoreasa îºi luã un pahar cu apã ºi bãu o înghi-þiturã. Simt cine crede în cãrþi, spuse ea ºi pusepaharul pe masã. Tu crezi în cãrþi, dar þi-e teamãcã-mi iese pasienþa. Croitoreasa se uitã la urecheamea. Mi se fãcu deodatã cald. Tu nu-þi cunoºti cãrþile,dar trebuie sã te împaci cu ele. Eu prevãd nenorocireaºi uneori nu trebuie s-o ascund.

Croitoreasa ridicã paharul. Inelul lãsat pe masã defundul ud nu era acolo unde fusese paharul, ci înfaþa mâinii mele. Mi se fãcu deodatã frig. Am tãcut.Croitoreasa bãu o înghiþiturã de apã.

Râul ºi pietrele de pe malul râului. Cursul inferiorunde se terminã promenada. Acolo trebuia sã teîntorci dacã voiai sã revii teafãr în oraº. De obiceiacolo fãceau toþi cale întoarsã, pentru cã nu voiau sãsimtã pietrele ascuþite prin talpa pantofului.

Când ºi când, câte unul nu se întorcea, deoarecevoia sã intre în apã. Motivul, spuneau oamenii, nuera râul, el era acelaºi pentru toþi. Motivul, spuneauoamenii, ar fi fost chiar insul care nu voia sã seîntoarcã. El era o excepþie.

Pentru cã nu mai voiam sã mã întorc, am merschiar prin mijlocul pietrelor ascuþite. Era un þel. Nu unulcare venea, dupã cum scrisese Kurt, cu buzunarele

101

goale. Eu mi-am umplut buzunarele cu douã pietregrele. Þelul meu era invers.

Cu o zi înainte fusesem într-un bloc strãin ca sãprivesc pe fereastra palierului de la etajul cinci jos pepãmânt. Acolo nu se afla nimeni, era destul de înalt,aº fi putut sã sar. Dar deasupra capului meu cerul eraprea aproape. Aºa cum dupã aceea, la râu, apa eraprea aproape. La fel cu pãsãrile bãtrânilor, înnebunitede atâta fluierat. Mie îmi fluiera moartea. Pentru cãnu puteam sã sar, m-am întors ziua urmãtoare înapoila râu. ªi peste o zi din nou.

Unele dupã altele, ca zilele în care fusesem la râu,lângã mal erau trei perechi de pietre. De fiecare datãîmi luasem alte douã pietre. Nu am cãutat prea mult.Dupã greutate multe mi s-ar fi oferit sã se scufundecu mine. Dar nu erau cele bune. Din buzunarelepardesiului ajungeau din nou pe jos. ªi eu mã întor-ceam din nou în oraº.

O carte din cãsuþa de varã se numea : Sinuciderea.Acolo scria cã într-un cap nu încape decât un singurfel de moarte. Dar eu alergam în cercul rece, întrefereastrã ºi râu, încoace ºi încolo. Moartea mã fluierade departe, trebuia sã-mi iau avânt sã ajung la ea.Aproape cã mã aveam în mânã, doar o micã partedin mine nu mã asculta. Poate cã era animalul inimii.

Dupã moartea Lolei, Edgar spusese : A fãcut omiºcare sigurã. În comparaþie cu Lola, eu eram ridi-colã. M-am mai dus o datã la râu sã împrãºtii pietreleperechi printre celelalte pietre de pe mal. Lola a ºtiutimediat cum se leagã sacul cu cordonul. Dacã ar fivrut sacul cu râul, Lola ar fi ºtiut cum se împerecheazã

102

pietrele. Aºa ceva nu sta scris în nici o carte. M-amgândit atunci în timp ce citeam : Când o sã-mi tre-buiascã vreodatã moartea, am sã ºtiu exact.

În carte propoziþiile erau atât de apropiate, deparcã mai târziu aveau sã facã ceea ce era necesar.Când le-am tras pe pielea mea, s-au rupt ºi m-au lãsatîn plata Domnului. Am râs în hohote când am des-pãrþit pietrele perechi acolo, pe mal. Începusem unjoc greºit cu moartea.

Atât de proastã eram ºi mi-am alungat plânsul curâsul. Atât de toantã, încât mi-am zis : Râul nu estesacul meu. Las� cã te bãgãm noi la apã n-o sã-ireuºeascã zelosului cãpitan Piele.

Edgar ºi Georg au venit abia vara, în timpul vacan-þei mari. N-au aflat nici ei ºi nici Kurt cã pe mine mãfluierase moartea.

Kurt povestea în fiecare sãptãmânã despre abator.Când sacrificau animalele, muncitorii beau sângecald. Furau organe ºi creier. Seara aruncau ºuncã dela vite ºi de la porci peste gard. Fraþii sau cumnaþiilor aºteptau în maºini ºi le încãrcau. Înfigeau cozilede vitã în þãruºe ºi le lãsau sã se usuce. Unele cozi sefãceau þepene la uscat, altele rãmâneau elastice.

Nevestele ºi copiii lor le sunt complici, spuneaKurt. Cozile þepene sunt folosite de neveste ca periipentru spãlatul sticlelor, cele elastice le luau copiii sãse joace cu ele.

Pe Kurt nu l-a speriat faptul cã a trebuit sã-i cântcãpitanului Piele. Mi-a spus : Aproape cã am uitatpoezioara aceea frumoasã. Am senzaþia cã sunt frigi-derul Lolei cu limbi ºi rinichi. Dar aici, unde mã aflu

103

eu, fiecare e frigiderul Lolei. Aici sala de mese emare cât satul.

Am încercat sã pronunþ sãmânþã rea ºi nuntã decâini cu vocea cãpitanului Piele. Kurt nimerea maibine tonul cãpitanului. Începu sã râdã, sã râdã aºa detare, încât gâtul lui îmbãloºat prinse a horcãi. Înghiþibrusc ºi întrebã : Dar unde era câinele, cum de nuera ºi câinele acolo.

Sacul cu râul nu-mi aparþinea. Nu aparþinea niciunuia dintre noi.

Sacul cu fereastra nu-mi aparþinea. I-a aparþinutmai târziu lui Georg.

Sacul cu funia i-a aparþinut ºi mai târziu lui Kurt.Pe vremea aceea, Edgar, Kurt, Georg ºi cu mine

nu ºtiam încã. Poate ar trebui sã putem spune : Pevremea aceea nimeni nu ºtia încã. Dar cãpitanul Pielenu era nimeni. Poate cã el, cãpitanul Piele, se gândiseîncã de pe atunci la doi saci : mai întâi la saculpentru Georg. Apoi la sacul pentru Kurt.

Poate cã pe atunci cãpitanul Piele nu se gândeaîncã la primul sac ºi cu atât mai puþin la cel de-aldoilea. Sau cãpitanul Piele se gândea la amândoisacii ºi îi împãrþea pe ani.

Nu ne puteam imagina gândurile cãpitanului Piele.Cu cât ne gândeam mai mult la ele, cu atât mai puþinînþelegeam.

Aºa cum eu a trebuit sã învãþ sã împart într-oscrisoare guturai ºi foarfecã de unghii, a trebuit ºicãpitanul Piele sã înveþe sã împartã pe ani morþile luiGeorg ºi Kurt. Poate.

104

N-am ºtiut niciodatã ce s-ar fi putut spune desprecãpitanul Piele, ca sã fie într-adevãr exact. ªi ce s-arputea spune despre mine nu ºtiam decât pe rând, demai multe ori, uneori de trei ori. Dar, chiar ºi aºa, totgreºeam.

Între iarnã ºi primãvarã am auzit de cinci cadavreînecate, care se prinseserã în stufãriºul apei, în spa-tele oraºului. Toþi vorbeau despre asta, de parcã ar fifost vorba despre bolile dictatorului. Clãtinau dincap ºi se înfiorau, chiar ºi Kurt.

În tufiºurile de lângã abator, Kurt vãzuse un bãr-bat. Muncitorii erau în pauzã ºi alergau în hala ceamare sã se încãlzeascã. Kurt a ieºit pentru cã nu voiasã vadã cum beau sânge cald. Umbla prin curteîncoace ºi încolo ºi privea cerul. Când se întoarse,auzi o voce. Vocea cerea haine. Când vocea tãcu,Kurt zãri un bãrbat cu capul ras în tufiº. Nu avea peel decât o flanea ºi izmene.

Abia dupã pauzã, când muncitorii stãteau pânã lagât în ºanþ, Kurt se duse din nou în tufiºuri. Se piºãºi puse pe jos un pantalon ºi un sacou. Omul cucapul ras dispãruse.

Seara Kurt mai trecu o datã pe la tufiºuri, haineledispãruserã. Poliþia ºi armata cercetau împrejurimile.În dimineaþa urmãtoare rãscolirã ºi satul. Muncitoriide la abator spuneau cã pe câmpul cu sfeclã dezahãr din spatele abatorului se gãsise o bonetã deocnaº.

Poate cã bãrbatul zãcea încã din seara aceea înrâu, spuse Kurt. Numai de n-ar fi el cel pe care l-augãsit ; el poartã hainele mele.

105

Am simþit un gust amar în gurã. Cãutasem pietrepentru trei cadavre înecate. Poate ºi pentru el. Nutrebuie sã fie el neapãrat, am spus.

La fabricã traduceam instrucþiuni pentru maºinihidraulice. Maºinile erau pentru mine un dicþionarfoarte gros. ªedeam la birou. Mergeam rareori înhale. Fierul maºinilor ºi dicþionarul nu aveau nimicde-a face unul cu altul. Desenele tehnice îmi pãreauun fel de acorduri între oile de tablã ºi muncitorii înschimburi. Muncitorii de zi, muncitorii de noapte,muncitorii ºefi de echipã, muncitorii fruntaºi, mun-citorii auxiliari. Ce meºtereau cu mâinile nu aveanevoie de nume în capul lor. Aºa îmbãtrâneau, dacãnu fugeau mai înainte sau cãdeau din picioare saumureau.

Toate maºinile acestei fabrici erau închise întrecoperþile acestui dicþionar. Eu eram exclusã de latoate rotiþele ºi ºuruburile.

Deºteptãtorul a stat cu puþin înainte de miezulnopþii. Mama se trezeºte pe la prânz. Întoarce ceasul,dar el nu ticãie. Mama spune : Fãrã deºteptãtor nu seface ziuã. Mama înfãºoarã ceasul într-un ziar. Trimitecopilul cu deºteptãtorul la Ceasornicarutoni. Ceasorni-carutoni întreabã : Când vã trebuie deºteptãtorul.Copilul spune : Fãrã deºteptãtor nu se face ziuã.

ªi pe urmã s-a fãcut din nou ziuã. Mama se trezeºtepe la prânz ºi trimite copilul dupã deºteptãtor. Ceasor-nicarutoni aruncã doi pumni plini de deºteptãtorîntr-o strachinã ºi spune : S-a zis cu maºinãria asta.

106

În drum spre casã, copilul bagã mâna în strachinãºi înghite cea mai micã rotiþã, cel mai scurt ºtift, celmai subþire ºurub. Urmãtoarea rotiþã cea mai micã...

De când avea Tereza rochia înfloratã, venea înfiecare zi la mine, la birou. Nu voia sã intre în partid.Conºtiinþa mea nu e destul de ridicatã, a spus înºedinþã, ºi în afarã de asta înjur prea mult. Toþi au râs,a spus Tereza. Pot sã refuz, pentru cã tata a fostcineva aici în fabricã. Toate monumentele din oraºle-a turnat el. Acum a îmbãtrânit.

Am vãzut un þinut arid pe obrazul Terezei, înoasele obrajilor sau în mijlocul ochilor sau în jurulgurii ei. Un copil de la oraº care încã îºi împreunacuvintele ºi mâinile atunci când vorbea.

La golul din mine Tereza nu ajungea. Poate osingurã datã, când îi plãcusem, aºa, fãrã motiv. Poatepentru cã scãpasem din gesturile mâinilor mele. ªidin nenumãrate cuvinte. Nu erau doar cele asupracãrora conveniserãm Edgar, Kurt, Georg ºi cu minesã le folosim în scrisori. În dicþionar aºteptau ºi altecuvinte asupra cãrora conveniserã muncitorii ºi oilede tablã. Le-am scris lui Edgar ºi lui Georg : piuliþã,gât de lebãdã, coadã de rândunicã.

Tereza vorbea într-un fel naiv. Vorbea mult ºigândea puþin. Când spunea pantofi, erau doar pan-tofi. Dacã vântul trântea uºa, înjura la fel de mult caºi atunci când cineva murea vrând sã fugã dincolo.

Mâncam împreunã ºi Tereza îmi arãta înãlþãrile lacer ale înjurãturilor desenate pe hârtie. Tereza lãcrimadin ochii ei mici de atâta râs. Voia sã mã molipseascã

107

ºi pe mine cu râsul ei ºi mã privea. Mã uitam laorganele animalelor sacrificate de pe foile de hârtie.Nu mai puteam sã mãnânc. Trebuia sã povestescdespre Lola.

Tereza rupse înãlþãrile la cer. ªi eu am fost în aulamare, spuse Tereza, toþi a trebuit sã mergem.

Mâncam zilnic împreunã ºi Tereza purta în fiecarezi altã rochie. Tereza purta rochia înfloratã o singurãzi. Avea rochii din Grecia ºi Franþa. Pulovere dinAnglia ºi blugi din America. Avea pudrã, rujuri debuze ºi rimel din Franþa. Bijuterii din Turcia. ªi dresurisubþiri ca un abur din Germania. Femeile din birourinu o înghiþeau pe Tereza. Se vedea la ce se gândesccând o vedeau pe Tereza. Se gândeau : pentru tot cepoartã Tereza, meritã sã fugi. Deveneau invidioase ºitriste. Cântau cu gâturile rãsucite :

Cine iubeºte ºi lasãDumnezeu sã-i dea pedeapsãDumnezeu sã-i dea pedeapsãcu pasul gândaculuivâjâitul vântuluipulberea pãmântului.

Cântau melodia pentru ele însele ºi pentru fugapeste graniþã. Blestemul cântecului însã îi era adresatTerezei.

Oamenii din fabricã mâncau slãninã îngãlbenitã ºipâine uscatã.

Tereza îmi puse pe birou, cu degetele ei groase,felii de ºuncã, de brânzã, de salatã ºi de pâine, subþirica un abur, unele peste altele. Îmi spuse : Îþi fac

108

soldãþei, ca sã mãnânci ºi tu ceva. Ridicã turnuleþeleîntre degetul mare ºi arãtãtor de pe masã, le întoarseîn mânã ºi le vârî în gurã.

Am întrebat-o : De unde pânã unde soldãþei. Terezaspuse : Aºa li se spune.

Mâncarea Terezei se potrivea cu ea. Avea ceva dingustul tatãlui ei. El comanda alimentele la cantinapartidului. I se aduc în fiecare sãptãmânã cu maºinala poartã, spuse Tereza. Tata nu trebuie sã facãcumpãrãturi, el merge sã-ºi viziteze monumenteleºi-ºi poartã sacoºa fãrã rost prin oraº.

Am întrebat-o : Are un câine.

Copiii croitoresei mi-au spus : Mama e la o clientã.Îi vedeam copiii pentru prima oarã. Nu eram curioasãsã-i cunosc. M-au întrebat : Cine eºti tu. Am spus : Oprietenã. În acel moment am tresãrit pentru cã sim-þeam cã nu le eram, de fapt, prietenã.

Copiii aveau buze ºi degete albastre. Când creio-nul e uscat, spuneau copiii, scrie gri. Cu scuipat scriealbastru ca noaptea.

Mi-am zis : Azi sunt copiii pentru prima oarã aici,pentru cã am venit pentru prima oarã fãrã gânduriascunse ; azi nu vreau sã uit nimic aici.

ªi totuºi, voiam sã uit ceva, moartea nebunului dela fântâna artezianã.

Bãrbatul cu papionul negru zãcea mort pe asfalt,acolo unde stãtuse ani în ºir. Oamenii se înghesuiauîn jurul lui. Buchetul de flori uscate era cãlcat înpicioare.

109

Kurt spusese cã nebunii oraºului nu mor niciodatã.Când se prãbuºesc la pãmânt, din asfalt, în loculunde stãtuserã, se ridicã unul identic. Bãrbatul cupapionul negru se prãbuºise la pãmânt. Din asfalt seridicarã alþi doi, un miliþian ºi un supraveghetor.

Miliþianul îi alunga pe cei ce cãscau gura în jurulmortului. Ochii îi scãpãrau, gura i se umezise de atâtastrigat, îl adusese pe supraveghetor cu el ; supraveghe-torul era învãþat sã agreseze oamenii ºi sã-i loveascã.

Supraveghetorul se postã în dreptul tãlpilor mor-tului ºi-ºi vârî mâinile în buzunarele paltonului. Palto-nul mirosea a nou, sãrat ºi unsuros, ca toate stofeleimpregnate din magazine. Ca toate mãrimile staspentru supraveghetori, avea mânecile prea scurte.Paltonul supraveghetorului era prezent. ªi ºapca luinouã. Doar ochii de sub ºapcã erau absenþi.

Poate cã urma copilãriei era cea care îl þintuiseacolo, lângã mort, pe supraveghetor. Poate cã înþeasta lui se afla un sat. Poate îi venise brusc tatãl înminte, pe care nu-l vãzuse de mult. Sau bunicul careera mort. Poate o scrisoare cu boala mamei. Sau unfrate care, de când plecase supraveghetorul de acasã,trebuise sã pascã oile cu picioare roºii.

Gura supraveghetorului era prea mare pentru acestanotimp. ªi-o þinea deschisã pentru cã iarna nu erauprune verzi cu care sã ºi-o umple.

Lângã mortul care avea sã-ºi vadã în curând, dupãatâþia ani, din nou soþia, supraveghetorul nu putea sãbatã.

Copiii croitoresei îºi scriau numele albastre canoaptea a nu ºtiu câta oarã pe foaia de hârtie. Se

110

certau pe locul de pe filã. Cearta nu era zgomotoasã :Puþi a ceapã. Ai platfus. Tu, cu dinþii tãi strâmbi. Tuai viermi în fund.

Sub masã picioarele copiilor nu ajungeau pânã lapodea. Pe masã mâini de copil se împungeau cucreioanele. Furia de pe feþele lor era îndãrãtnicã ºimaturã. Mi-am spus : Cât întârzie mama lor, ei cresc.Ce o sã se întâmple dacã într-un sfert de orã devinoameni mari, îºi împing scaunele cu dosul de lângãmasã ºi îºi iau valea. Cum am sã-i spun croitoresei,când o sã vinã acasã ºi o sã punã cheia pe masã, cãnãzdrãvanii ei nu mai au nevoie de cheia asta.

Când nu-i priveam pe copii, nu le puteam distingeglasurile. În oglindã erau obrazul meu ºi ochii mariai unei nimeni. Copiii nu aveau nici un motiv sã mãpriveascã.

Croitoreasa veni ºi puse cheia pe mãsuþa de toaletã,cãrþile de dat ºi centimetrul înfãºurat pe masã. Spuse :Clienta mea are un prieten care stropeºte pânã întavan. Bãrbat-su nu ºtie cã petele de pe pat sunt petede spermã. Aratã ca niºte pete de apã. El l-a adus pevãr-su din tura de noapte cu el acasã. Cu toatã ploaias-au urcat pe acoperiº ºi au cãutat þiglele sparte. Eraudouã þigle sparte, dar nu deasupra patului. Vãrulspuse : Când bate vântul pieziº, cade ºi ploaia la fel.Bãrbatul clientei mele vrea sã spoiascã mâine tavanul.L-am sfãtuit sã aºtepte pânã la primãvarã, a spuscroitoreasa. Doar ºtiþi, i-am spus, cã la ploaia urmã-toare o sã se întâmple iar.

Croitoreasa îl mângâie pe unul dintre copii pepãr. Celãlalt îºi lipi capul de braþul ei, voia ºi el sã fie

111

mângâiat. Dar mama lui se duse la bucãtãrie ºi aduseun pahar cu apã. Porcuºorilor, spuse ea, creioanelesunt otrãvitoare când le bãgaþi în gurã, muiaþi-le înapã. Când a luat o foaie albã, copilul mângâiat aîntins mâna dupã ea. Dar mama puse foaia pe masã.

Prietenul e în stare sã ducã o gãleatã pe jumãtateplinã cu apã pe sulã, spuse croitoreasa, mi-a ºi arãtatodatã. Am avertizat-o pe clientã. Prietenul ãsta vinedin sud, din Scorniceºti. E cel mai mic din unsprezececopii. ªase mai trãiesc încã. Cu unul ca ãsta nu ainoroc. I-am prezis ºi Terezei mâna în ghips. Voi douãsunteþi foarte diferite, spuse croitoreasa, dar uneoriasta se brodeºte bine. Toþi care mã cunosc, mã cred.

Un bãrbat cãra o gãleatã dintr-o casã cocoºatã pestradã. A lãsat poarta deschisã. În curte era un soarepalid. Apa din gãleatã era îngheþatã. Bãrbatul a rãstur-nat gãleata cu fundul în sus deasupra unei adâncituriºi a cãlcat cu piciorul pe ea. Când a ridicat gãleata,pe pãmânt a rãmas un ºobolan îngheþat într-un blocde gheaþã. Tereza spuse : Când o sã se topeascãgheaþa, ºobolanul o sã fugã.

Bãrbatul a dispãrut în casa cocoºatã fãrã sã scoatão vorbã. Poarta a scârþâit ºi soarele palid din curte afost iar încuiat. Când Tereza a început sã înjure, amîntrebat : Râul mai este tot aºa de îngheþat.

La multe întrebãri Tereza nu a rãspuns. Am pus demai multe ori unele întrebãri. Pe altele nu le-am maipus niciodatã pentru cã eu însãmi le-am uitat. Existauºi lucruri, pe care nu le uitasem ºi de care nu am maiîntrebat, pentru cã Tereza nu trebuia sã ºtie cã erauimportante pentru mine. Aºteptam o ocazie favorabilã.

112

Când aceasta se ivea, deveneam nesigurã dacã ocaziaera într-adevãr bunã. Lãsam timpul sã se scurgã, pânãce Tereza trecea la alte lucruri. Atunci orice ocazieera pierdutã, nu numai cea bunã. Trebuia din nou sãaºtept o ocazie bunã.

Tereza nu rãspundea la unele întrebãri pentru cãvorbea prea mult. Cu atâta vorbãrie îºi ocupa timpulde gândire.

Tereza nu putea sã spunã : Nu ºtiu. Dacã trebuiasã spunã asta, îºi deschidea buzele ºi spunea cu totulaltceva. De aceea, când se împrimãvãrase de-acum,când cãpitanul Piele m-a sunat la birou ºi m-a con-semnat la anchetã, tot nu ºtiam dacã tatãl Terezeimergea sã-ºi viziteze monumentele însoþit de uncâine.

Mi-era teamã ca nu cumva cãpitanul Piele sã vinãla fabricã. Imediat dupã ce mi-a dat telefon, am duscãrþile din cãsuþa de varã în biroul Terezei. Vorbea ºirâdea cu colegii ei ºi a pus printre altele cutia îndulapul ei. Nu a întrebat ce e în cutie.

Tereza mi-a luat cutia pe încredere ºi eu nu aveamîncredere în ea.

Pe strada cu case cocoºate, pe pereþi apãruserãprimele muºte. Iarba nouã era atât de verde, încâtculoarea ei îþi înþepa ochii. O vedeai crescând. Înfiecare zi, când veneam împreunã cu Tereza de lafabricã, era o idee mai înaltã, îmi ziceam : Iarba de pestradã creºte mai repede decât a doua floare deciclamã din biroul cãpitanului Piele la anchetarea luiGeorg. ªi între case aºteptau copacii atât de goi,încât la fiecare pas ezitai în faþa umbrelor pe care le

113

lãsau crengile lor pe caldarâm. Umbrele erau ca niºtecoarne de cerb.

Ziua de lucru se sfârºise. Ochii noºtri nu erau încãînvãþaþi cu soarele prea înþepãtor. Pe crengi nu seafla nici o fãrâmã de frunzã. Tot cerul dãduse buznadeasupra capului nostru. Capul Terezei deveni uºu-ratic, ieºindu-ºi din fire.

Sub un copac, Tereza îºi ridicã ºi-ºi aplecã atât demult capul, pânã ce umbra lui atinse, pe caldarâm,coarnele de cerb. Pe caldarâm era un animal.

Tereza scuturã cu spinarea trunchiul subþire alcopacului. Coarnele de cerb se legãnarã, pãrãsirãanimalul ºi-l gãsirã iar.

Tereza îºi clãtinã capul, animalul îºi pãrãsi coar-nele de cerb ºi reveni.

Dupã trecerea iernii, spuse Tereza, mulþi oameniau ieºit sã se plimbe în oraº, sub primele raze alesoarelui. În timp ce se plimbau aºa, au zãrit un animalstrãin venind încet în oraº. Venea pe jos, deºi ar fiputut sã zboare. Tereza îºi ridicã paltonul descheiatcu mâinile în buzunare, ca douã aripi. Când animalulstrãin se afla în piaþa mare din centrul oraºului, bãtudin aripi, spuse Tereza. Oamenii începurã sã strige ºide spaimã alergarã în case strãine. Pe stradã n-aurãmas decât doi oameni. Nu se cunoºteau între ei.Coarnele de cerb zburarã de pe capul animaluluistrãin ºi se aºezarã pe balustrada unui balcon. Sus, însoarele arzãtor, coarnele luminau ca liniile unei palme.Cei doi îºi vãzurã în acele linii întreaga viaþã. Cândanimalul strãin mai bãtu o datã din aripi, coarnele decerb pãrãsirã balconul ºi se aºezarã la loc, pe capulanimalului. Animalul strãin merse încet, pe strãzile

114

luminate ºi pustii, afarã din oraº. Când a dispãrut dinoraº, oamenii din casele strãine au ieºit, din nou, pestradã. ªi-au reluat cursul obiºnuit al vieþii. Spaima lise oprise pe feþe. Le zãpãcea feþele. Oamenii n-aumai avut niciodatã noroc.

Cei doi însã ºi-au reluat cursul obiºnuit al vieþii ºiau ocolit nenorocirea.

Dar cine erau cei doi oameni, am întrebat. Nuvoiam un rãspuns. Îmi era teamã cã Tereza ar fi pututspune : Tu ºi eu. I-am arãtat îndatã pãpãdia pufoasãlângã pantoful ei. Dar Tereza a simþit ca ºi mine cãnoi nu puteam fi împreunã decât acolo unde nu eranici un secret. Cã în cuvinte scurte, ca tu ºi eu, nuputeam fi împreunã. Tereza îºi roti ochii mici ºi spuse :

Cine puteau fi cei doinicicând nu vom afla noi.Tereza se aplecã ºi suflã puful pãpãdiei de pe

tulpinã. Nu ºtiam la ce se gândise când fulgii sfereialbe au zburat prin aer. ªi-a încheiat nasturii de lapalton ºi a vrut sã plece de lângã animalul strãin. Aînceput sã meargã fãrã sã scoatã o vorbã. ªi eu amsimþit cã ar fi trebuit sã rãmân ºi sã-i spun Terezei cãn-am încredere în ea.

Când era deja cu mult înaintea mea pe drum,Tereza îºi întoarse capul dupã mine, râse ºi-mi fãcusemn cu mâna.

Cu o stradã mai departe am cãutat trifoi cu patrufoi. Era încã prea moale ca sã-l presãm. Dar frunzelelui aveau deja un inel alb. Nu vreau sã-l presez,spuse Tereza, n-am nevoie decât de norocul lui.

Tereza avea nevoie de un fir de trifoi aducãtor denoroc, iar eu de numele plantei : trifoi de apã. Am

115

rãscolit fâºia de trifoi cu mâinile. Dar firul care aveapatru frunze în loc de trei l-am gãsit eu. Pentru cã eunu am nevoie de noroc, i-am spus Terezei. Mã gân-deam la mâini cu ºase degete.

În timp ce mama îºi leagã cu cordoanele copilulde scaun, în faþa ferestrei stã copilul dracului. Are lafiecare mânã douã degete mari unul lângã altul.Degetele mari exterioare sunt mai mici decât celeinterioare.

Copilul dracului nu poate sã scrie frumos la ºcoalã.Învãþãtorul îi taie degetele mari exterioare ºi le puneîntr-un borcan cu spirt. Într-o clasã nu sunt copii,sunt numai viermi de mãtase. Învãþãtorul aºazã borca-nul lângã viermii de mãtase. Copiii trebuie sã culeagãîn fiecare zi frunze de pe copacii din sat, ca sãhrãneascã viermii de mãtase. Nu mãnâncã decât frunzede dud.

Viermii de mãtase mãnâncã frunze de dud ºi cresc,iar copiii vãd degetele mari în spirt ºi nu mai cresc.Toþi copiii din sat sunt mai mici decât cei din satulvecin. De aceea învãþãtorul spune : Locul degetelormari e în cimitir. Copilul dracului trebuie sã meargãdupã ore cu învãþãtorul în cimitir sã-ºi îngroapedegetele mari.

Copilul dracului îºi bronzeazã mâinile de la culesulfrunzelor în soare. Numai la pumnii lui rãmân douãcicatrice albe ca douã ºire de peºte.

Tereza sta cu mâinile goale în plin soare. I-am dattrifoiul norocos, îmi spuse : Mie nu-mi ajutã pentrucã tu l-ai gãsit. E norocul tãu. Eu nu cred în asta, i-am

116

spus, de aceea nu-þi ajutã decât þie. Ea luã firul detrifoi.

Mergeam cu un pas în urma Terezei ºi rosteamatât de des cuvântul trifoi de apã în tropãitul paºilornoºtri, pânã ce devenea la fel de obosit ca ºi mine.Pânã îºi pierdea sensul. Tereza ºi cu mine mergeamdeja pe strada mare, care era asfaltatã. Ici ºi colo seivea un fir plãpând din crãpãturi. Tramvaiul scârþâiaîncet, vagoanele se miºcau repede pe ºine, roþile li seînvârteau ca ºomoioagele de praf.

Un supraveghetor îºi luã ºapca de pe cap, îºiumflã obrajii ºi dãdu drumul aerului pe gurã, deparcã buzele îi erau gata sã plesneascã. Din cauzaºepcii avea dungi roºii pe frunte. Se uitã dupã picioa-rele noastre ºi plescãi din limbã.

Tereza îl aþâþã ºi începu sã meargã aºa cum stãteasupraveghetorul. Era aproape imponderabilã. Ca ºicând n-ar fi pãºit pe sol, ci deasupra lumii. Pe minemã luã cu frig ºi nu puteam sã merg decât aºa ca înaceastã þarã. Simþeam deosebirea dintre þarã ºi lume.Era mai mare decât cea dintre mine ºi Tereza. Eueram þara, dar ea nu era lumea. Era doar ceea ce secredea în aceastã þarã a fi lumea, când îþi venea sãfugi dincolo.

Mã gândeam încã de pe atunci cã într-o lume fãrãsupraveghetori s-ar fi putut merge altfel decât înaceastã þarã. Unde se poate gândi ºi scrie altfel, îmispuneam, se poate ºi umbla altfel.

Vizavi, în colþ, este frizerul meu, spuse Tereza. Încurând o sã se încãlzeascã vremea, hai sã mergem sãne vopsim pãrul.

Am întrebat-o : Cum.

117

A spus : Roºu.Am întrebat-o : Azi.A spus : Acum.Am spus : Nu, azi nu.Obrajii îmi ardeau, îmi doream sã am pãr roºu.

Pentru scrisori, mi-am zis, am sã iau pãr de la croi-toreasã. Pãrul ei era la fel de deschis la culoare ca ºial meu, doar ceva mai lung. Un fir ar fi ajuns pentrudouã scrisori, aº fi putut sã-l tai în douã. Dar ca sãsmulg pãrul de pe capul croitoresei, fãrã sã mã observe,era mai dificil decât sã uit ceva la ea.

La croitoreasã erau uneori fire de pãr în baie. Decând puneam fire de pãr în scrisori, observam asta.La croitoreasã, în baie, erau mai multe firele ruºiniidecât firele de pe cap.

Locuiam la o bãtrânã ca subchiriaºã. O chemaMargit ºi era o unguroaicã din Pesta. Rãzboiul oaruncase împreunã cu sora ei în acest oraº. Sora eiera moartã ºi se odihnea în cimitirul unde vãzusemchipurile celor în viaþã pe fotografiile de pe cruci.

Dupã rãzboi doamna Margit nu a mai avut bani sãse întoarcã la Pesta. Pe urmã s-a închis graniþa. N-aºfi fãcut decât sã atrag atenþia, dacã aº fi vrut atunci sãmã întorc la Pesta, spuse doamna Margit. Pater Lukasmi-a spus atunci : Nici Isus nu e acasã. DoamnaMargit a încercat sã zâmbeascã, dar ochii ei nu oascultau, când a spus : Stau foarte bine aici, în Pestanu mã aºteaptã nimeni.

Doamna Margit vorbea nemþeºte în tonalitãþi foartelargi. Uneori mã gândeam cã la cuvântul urmãtor osã înceapã sã cânte. Dar ochii ei erau prea reci pentruaºa ceva.

118

Doamna Margit nu a povestit niciodatã de ce auvenit sora ei ºi cu ea în acest oraº. Povestea numaicum veniserã mujicii, soldaþii ruºi, în oraº, cum umblaudin casã în casã ºi înhãþau ceasurile de mânã. Mujiciiîºi duceau mâna la ureche, ascultau ceasurile ºi râdeau.Nu ºtiau sã citeascã ce orã e. Nu ºtiau cã toateceasurile trebuiau trase când nu mai ticãiau. Cândceasurile stãteau, ruºii spuneau gospodin ºi le aruncau.Mujicii erau cãpiaþi dupã ceasuri, purtau zece la fiecaremânã, unele peste altele, spunea doamna Margit.

ªi la câteva zile unul îºi vâra capul aici, în baie, încloset, spunea ea, ºi altul trãgea apa. Se spãlau pecap. Soldaþii germani erau tip-top. Faþa doamneiMargit se fãcu aºa de moale, cã pe obrajii ei seîntinse o licãrire de frumuseþe feciorelnicã, regãsitãpentru o clipã.

Doamna Margit mergea în fiecare zi la bisericã.Înainte de masã se ducea la perete, îºi ridica faþa ºi-ºiþuguia buzele. ªoptea ceva în ungureºte ºi sãruta unIsus din fier, rãstignit pe cruce. Gura nu-i ajungeapânã la obrazul lui. Îl sãruta ungureºte pe locul acelaal burþii, peste care Isus purta o fâºie de pânzã. Înlocul acela fâºia de pânzã era înnodatã ºi nodulstãtea acolo atât de departe de cruce, încât nasuldoamnei Margit nu atingea peretele, atunci cândsãruta.

Numai când doamna Margit, în momente de furie,arunca în pereþi cu cartofii scoºi din ladã, pe care îicurãþa mai târziu, numai atunci îl uita pe Isusul ei ºiînjura pe ungureºte. Când cartofii fierþi abureau pemasã, sãruta iar locul acela acoperit cu fâºia de pânzãºi ºtergea toate înjurãturile.

119

În fiecare luni paracliserul bãtea de trei ori scurtîn uºa ei. Îi dãdea prin crãpãtura uºii un sãculeþ defãinã, o pânzã albã, în mijlocul cãreia era brodat unpotir cu fire de aur ºi argint ºi o tavã mare. Cândparacliserul avea mâinile libere, se înclina ºi doamnaMargit închidea uºa.

Doamna Margit frãmânta din fãinã ºi apã un aluatpentru hostie ºi-l întindea subþire ca un abur, cumsunt dresurile fetelor, pe toatã lãþimea mesei. Apoidecupa cu un inel de tablã hostiile din aluat. Mar-ginile rãmase le punea distanþate pe un ziar. Cândhostiile de pe masã ºi resturile de pe ziar erau uscate,doamna Margit aºeza hostiile în straturi pe tavã.Punea pânza albã deasupra, în aºa fel ca potirul sãfie în centru. Tava stãtea pe masã ca un sicriu decopil. Resturile uscate de aluat le împingea doamnaMargit cu mâna într-o cutie veche de fursecuri.

Doamna Margit ducea tava, cu pânza albã deasupra,la bisericã, la pater Lukas. Înainte de a ieºi pe stradãcu hostiile, trebuia sã-ºi gãseascã basmaua neagrã.Îmi storc creierii unde a fene a intrat zdreanþã aia,spunea doamna Margit.

Pater Lukas îi dãdea în fiecare sãptãmânã banipentru hostii ºi când ºi când un pulovãr negru, pecare nu-l mai purta. ªi când ºi când o rochie sau obasma, pe care n-o mai purta bucãtãreasa lui. DoamnaMargit trãia din asta ºi din banii pe care îi plãteam eupentru camerã.

Când citea ziarul de la doamna Grauberg saucartea de rugãciuni, doamna Margit punea cutia defursecuri lângã mâna ei stângã. Lua cu mâna dincutie fãrã sã priveascã ºi mânca.

120

Când doamna Margit citea prea mult ºi mâncaprea multe resturi de hostii, în stomacul ei simþeaceva atât de sfânt, cã, la curãþatul cartofilor, îi veneaºi mai mult sã râgâie ºi sã suduie. De când o cunoº-team pe doamna Margit, sfânt însemna pentru mineun ronþãit alb ºi uscat în gurã, de la care îþi venea sãrâgâi ºi sã sudui.

Pe Isusul ei îl cumpãrase doamna Margit, în grabã,într-o procesiune de august, între autobuz ºi treptelebisericii, dintr-un sac plin cu Isuºi rãstigniþi. Isusulpe care îl sãruta era deºeul unei oi de tablã dinfabricã, învârteala ruralã a unui muncitor între douãschimburi. Singurul lucru drept la acest Isus de peperete era faptul cã fusese furat ºi cã înºela statul.

Ca fiecare Isus din sac, ºi acesta devenea, a douazi dupã procesiune, banul de rãchie de pe masabodegii.

Fereastra de la camera doamnei Margit dãdea încurtea interioarã. Acolo erau trei tei ºi sub ei, marecât camera, o grãdinã cu tufe jumulite de meriºor ºiiarbã înaltã. La parterul casei locuiau doamna Graubergcu nepotul ei ºi domnul Feyerabend, un bãrbat bãtrâncu o mustaþã neagrã. ªedea adesea în faþa uºii de lalocuinþa sa pe un scaun ºi citea din Biblie. Nepotuldoamnei Grauberg se juca în tufele de meriºor. ªidoamna Grauberg striga în direcþia curþii, din orã înorã, aceeaºi propoziþie : Hai la masã. Nepotul ei strigadin tufiº în replicã mereu aceeaºi propoziþie : Ce aigãtit. Atunci doamna Grauberg îºi ridica mâna ºi-lameninþa cu bãtaia, pânã þipa la el : Aºteaptã numa�,c-ai s-o þii minte. Doamna Grauberg s-a mutat dinStrada Lunii aici cu nepotul ei. Nu putuse sã locuiascã

121

mai departe în casa din Fabrik, pentru cã mamanepotului ei murise în Strada Lunii din cauza uneioperaþii cezariene. Nu exista nici un tatã. Când te uiþila doamna Grauberg, nu mai vezi cartierul Fabrik,spunea doamna Margit. Doamna Grauberg se îmbracãmereu inteligent când iese în oraº.

Doamna Margit mai spunea : Evreii sunt ori foartedeºtepþi, ori foarte proºti. Dacã eºti deºtept sau prostnu are nimic de-a face cu câte ºtii, spunea ea. Uniiºtiu mult ºi nu sunt în nici un caz deºtepþi, alþii ºtiupuþin ºi nu sunt în nici un caz proºti. A ºti sau a fi prostn-are a face decât cu Dumnezeu. Domnul Feyerabende cu siguranþã foarte deºtept, dar miroase a transpi-raþie. Asta nu mai are a face cu Dumnezeu.

Fereastra camerei mele dãdea înspre stradã. Tre-buia sã trec prin camera doamnei Margit ca sã ajungla mine. Nimeni nu avea voie sã mã viziteze.

Pentru cã în fiecare sãptãmânã mã vizita Kurt,doamna Margit era îmbufnatã vreme de patru zile.Nu mã saluta ºi nu vorbea cu mine. Când mã salutadin nou ºi începea sã-mi vorbeascã, dura numai douãzile, pânã venea iarãºi Kurt.

Prima propoziþie pe care o rostea doamna Margit,dupã ce-i trecea îmbufnarea, era de fiecare datã :N-am nevoie de o kurva în casã. Doamna Margitspunea ca ºi cãpitanul Piele : Când o femeie ºi unbãrbat au sã-ºi dea ceva, se urcã în pat. Dacã nu teurci în pat cu Kurt ãsta, atunci nu e totul decât unide-oda. Nu aveþi nimic sã vã daþi ºi nu trebuie sã vãluaþi nimic când nu vã mai vedeþi. Cautã-þi un altul,spunea doamna Margit, numai gazemberii au pãrroºu. Kurt ãsta parcã-i un halodri, nu-i un cavaler.

122

Kurt nu punea nici un preþ pe Tereza, nu poþiavea încredere în ea, spuse el ºi lovi cu mâna ban-dajatã marginea mesei. Avea o tãieturã la degetulmare, o barã de fier îi cãzuse pe mânã. Un muncitora scãpat-o pe mâna mea, spuse Kurt. A fost cuintenþie. A sângerat. Mi-am lins sângele cu limba casã nu-mi curgã în mânecã.

Kurt aproape îºi golise ceaºca pe jumãtate. Eu mãfripsesem la limbã ºi aºteptam încã. Eºti prea sensi-bilã, spuse Kurt. M-au lãsat singur cu rana mea, s-auaºezat pe marginea ºanþului ºi s-au uitat la mine cumsângerez. Aveau ochi de tâlhari. Mi-era teamã cã numai gândesc. Vãd sânge ºi vin, vin ºi-mi beau totsângele. ªi pe urmã n-a mai fost nimeni. Tac întocmaica pãmântul care-i poartã. De aceea am lins repedesângele ºi am înghiþit, am înghiþit. Nu am cutezat sã-lscuip. Pe urmã m-a apucat. Am strigat cât mã þineagura. Cã locul lor e la puºcãrie, am strigat, cã s-aurupt de mult de oameni, cã mi-e groazã de ei fiindcãbeau sânge. Cã tot satul lor e un cur de vacã în careintrã seara ºi ies dimineaþa ca sã bea sânge. Cã îºimomesc copiii cu cozi uscate de vacã în abator, cã-iînnebunesc cu sãrutãrile lor cu gust de sânge. Cãpânã ºi cerul ar trebui sã le cadã în cap ºi sã-i ucidã.ªi-au întors de la mine feþele lor însetate. Au rãmasmuþi ca o cireadã în aceastã vinovãþie scârboasã. Ammers prin hale ºi am cãutat tifon ca sã-mi leg degetul,în dulãpiorul de prim ajutor nu erau decât niºteochelari vechi, þigãri, chibrituri ºi o cravatã. Am gãsito batistã la mine-n buzunar, am înfãºurat-o în juruldegetului ºi am legat-o bine cu cravata.

123

Pe urmã toatã cireada a venit încet în halã, spuseKurt, mergeau unul dupã altul, de parcã n-ar fi avutpicioare, doar ochi bulbucaþi. Casapii beau sânge ºiîi strigau. Ei clãtinau din cap. Doar o zi clãtinau dincap, spuse Kurt, ziua urmãtoare uitaserã deja strigãtulmeu. Obiºnuinþa îi fãcea din nou ceea ce erau.

Când Kurt tãcu, se auzi un ronþãit dupã uºã. Kurtîºi privi mâna înfãºuratã ºi ascultã. Am spus : DoamnaMargit mãnâncã resturi de hostie. În asta nu poþiavea încredere, spuse Kurt. κi bagã nasul peste tot,când nu eºti aici. Am dat din cap, scrisorile lui Edgarºi ale lui Georg sunt la fabricã, am spus eu, împreunãcu cãrþile. Nu i-am spus cã de fapt cãrþile sunt laTereza. Mâna înfãºuratã a lui Kurt arãta ca un gogoloidin aluat de hostie.

Mama întinde aluatul de ºtrudel pe masã. Degeteleei sunt agere. Apucã ºi trag ca la numãratul banilor.Aluatul devine un vãl subþire pe masã. Ceva licãreºtede sub aluat : imaginea tatãlui ºi a bunicului, tineriamândoi. Imaginea mamei ºi a bunicii închinãtoare,mama mult mai tânãrã.

Bunica mea cântãtoare spune : Aici, jos, e frizerul,dar parcã am avut noi odatã o fetiþã în casã. Mamaaratã înspre mine ºi spune : Iacãt-o, a mai crescut unpic.

Mã prinsese oboseala, ochii îmi ardeau. Kurt îºisprijini capul de mâna care nu era înfãºuratã. Gura ise strâmbase de la apãsarea mâinii. Aveam impresiacã îºi agãþase de colþul gurii toatã greutatea corpuluipânã jos, la vârful picioarelor.

124

Mã uitam la tabloul din perete : o femeie careprivea mereu pe fereastrã afarã. Purta o rochie plisatãpânã la genunchi ºi în mânã avea o umbrelã desoare. Faþa ºi picioarele ei bãteau în verde ca lamorþii proaspeþi.

Când m-a vizitat Kurt pentru prima oarã în aceastãodaie ºi a vãzut tabloul, i-am spus : Pielea femeii dintablou îmi aminteºte de lobii urechilor Lolei, tot aºaverzui erau când au scos-o din ºifonier.

Vara puteam mai uºor sã nu observ tabloul moarteiproaspete. Frunziºul bogat, care asalta pe dinafarãfereastra, colora lumina din camerã ºi lua cu el culoa-rea morþii proaspete. Când copacii se dezgoleau defrunze, nu puteam suporta aerul ãsta de moarteproaspãtã al femeii din tablou. Nu le permiteammâinilor mele sã dea jos tabloul, pentru cã îi datoramLolei aceastã culoare.

Chiar acum o sã dau jos tabloul, spuse Kurt ºi eul-am tras înapoi pe scaun. Nu, am spus, asta nu eLola. Sunt fericitã cã nu e Isus. Mi-am muºcat buzele,Kurt privi tabloul. Ascultam, în spatele uºii, doamnaMargit vorbea singurã. Kurt întrebã : Ce spune. Amdat din umeri. Se roagã sau înjurã, am spus.

Am bãut sânge, ca ãia din abator, spuse Kurt. κiaruncã privirea pe fereastrã : Acum le sunt complice.

Pe partea cealaltã a strãzii alerga un câine. Acuºivine ºi bãrbatul cu pãlãrie, spuse Kurt, mã urmãreºtede câte ori ies în oraº. A venit. Dar nu e cel care mãurmãrea. Poate recunosc câinele. Dar de aici nu sevede.

Voiam sã-l fac pe Kurt sã-mi arate rana. Tu cu milata ºvãbeascã de ceai de muºeþel, spuse el. Tu cu fricata ºvãbeascã de lustragiu de þarã, am spus eu.

125

Ne miram cã mai eram în stare sã inventãm ºiruride cuvinte lungi, rãutãcioase. Dar cuvintelor le lipseaura, nu puteau sã rãneascã. Nu aveam decât o milãtremurãtoare în gurã. ªi, în loc de furie, bucuriapenibilã cã, dupã atâta timp, raþiunii îi reuºise ceva.Trebuia sã ne întrebãm fãrã cuvinte dacã Edgar ºiGeorg, când se vor întoarce la oraº, vor mai fi destulde vii ca sã rãneascã.

Kurt ºi cu mine râdeam în odaie, de parcã ar fitrebuit sã ne þinem unul pe altul aºa cum eram,înainte ca feþele noastre sã înceapã brusc a zvâcni,fãrã nici un control. Înainte ca fiecare din noi sã se fiîngrijit de colþul gurii lui. Râdeam ºi ne uitam unul îngura celuilalt. ªtiam cã în momentul urmãtor aveamsã ne simþim atât de abandonaþi de buzele binestãpânite ale celuilalt, ca ºi când ele ar fi zvâcnit.

ªi atunci a venit momentul aºteptat : M-am închisîn bãtãile inimii mele ºi am devenit inaccesibilã pentruKurt. Rãceala mea nu mai putea fi folositã la nici uncuvânt rãutãcios, nu mai putea sã inventeze nimic.Aceastã rãcealã era în stare sã devinã brutalã îndegetele mele. Pe sub fereastrã trecea o pãlãrie.

Cred cã þi-ar plãcea sã fii complice, am spus, darnu eºti decât un lãudãros. Tu îþi lingi degetul ºi ãiabeau sânge de porc.

Ei ºi, spuse Kurt.

Dupã formula de adresare era un semn de excla-mare. Am cãutat firul de pãr în scrisoare, pe urmã înplic. Lipsea. Abia la a doua reprizã de fricã m-amdumirit cã scrisoarea era de la mama.

Dupã durerile de ºale ale mamei scria : Bunica nuînchide ochii toatã noaptea. Numai ziua. Le confundã.

126

Bunicul nu se poate odihni. Nu-l lasã deloc sã punãgeanã peste geanã ºi ziua nu poate dormi. Noapteabunica aprinde lumina ºi deschide fereastra. El închidefereastra, stinge lumina ºi se culcã la loc. Asta mergeaºa pânã se crapã de ziuã. Fereastra e spartã. De lavânt, spune ea, dar cine o crede. Abia iese din casã,cã se întoarce iar. Lasã uºa deschisã. Dacã bunicul olasã de capul ei ºi nu se miºcã, vine la patul lui. Îl iade mâini ºi-i spune : Sã nu dormi, animalul inimii taleîncã nu-i acasã.

Bunicul este istovit, ceea ce nu e recomandabil lavârsta lui. ªi eu visez ca o nebunã. Culeg în grãdinão creastã roºie de cocoº. E mare cât o mãturã. Tulpinanu se rupe, trag de ea ºi tot trag. Seminþele îi cadafarã ca o sare neagrã. Mã uit pe jos, vãd furniciletârându-se. Se spune cã furnicile sunt în vis mãtãnii.

Astã varã, bunica mea cântãtoare a fugit de acasã.Striga, pe strãzi, în faþa fiecãrei case. Avea o vocesonorã. Nimeni nu înþelegea ce striga. Când apãreacineva în curte, la strigãtul ei, bunica pleca. Mama acãutat-o prin sat, dar n-a gãsit-o. Bunicul era bolnavºi mama trebuia sã se întoarcã repede acasã.

Seara târziu, când bunica mea cântãtoare intrã înodaie, mama o întrebã : Unde ai fost. Bunica meacântãtoare spuse : Acasã. Ai fost în sat, spuse mama,acasã e aici. O împinse pe bunica mea cântãtoare peun scaun : Pe cine cauþi în sat. Bunica mea cântãtoarespuse : Pe mama. Asta sunt eu, spuse mama. Bunicamea cântãtoare spuse : Tu nu m-ai pieptãnat niciodatã.

Bunica mea cântãtoare îºi uitase întreaga viaþã.Intrase înapoi în zilele copilãriei. Obrajii ei aveau

127

optzeci ºi opt de ani, dar memoria nu mai ºtia decâtun singur drum, pe care sta o fetiþã de trei ani ºimorfolea colþul de la ºorþul mamei. Când se întorceadin sat, era murdarã ca un copil. De când nu maicânta, îºi vâra totul în gurã. Cântecul i se transformaseîn mers. Nimeni nu mai putea s-o opreascã, atât demare îi era neastâmpãrul.

Când a murit bunicul, nu era acasã. În timpulînmormântãrii, a trebuit frizerul sã o supravegheze,la ea în odaie. Ar fi deranjat înmormântarea, spusemama.

Dacã tot nu am fost acolo, la cimitir, când sicriulse coboarã în pãmânt, aº fi vrut sã joc ºah, spusefrizerul. Dar ei i se fãcuse de ducã. Vorbele nu mi-aufolosit la nimic, atunci am pieptãnat-o. Pieptenele îitrecea prin pãr, ea s-a aºezat ºi a ascultat cum batclopotele.

Când bunicul a intrat în pãmânt, pe mormântultatei înfloreau deja lalelele pestriþe.

Am gãsit în descrierea unei maºini hidraulice cuvân-tul überendlich*. Nu figura în dicþionar. Simþeam cear fi putut sã însemne überendlich, acel dincolo demargini, pentru oameni, dar nu pentru maºini. I-amîntrebat pe ingineri ºi i-am întrebat pe muncitori.Þineau oi de tablã mari ºi mici în mâini ºi-ºi strâmbaubuzele.

Atunci a venit Tereza, i-am zãrit de departe pãrulroºu.

Am întrebat-o : Überendlich.

* În traducere ad literam : superfinit (n.t.).

128

Mi-a spus : Finit.I-am spus : Überendlich.M-a întrebat : De unde sã ºtiu.Tereza purta trei inele. Douã dintre ele aveau

pietre roºii, de parcã i-ar fi cãzut din pãr. Puse unziar pe masã ºi zise : Überendlich, poate cã-mi aducaminte când o sã mâncãm, azi avem curcan.

Am despachetat slãnina gãlbuie ºi pâinea. Terezao tãie în cuburi mici ºi fãcu doi soldãþei. Mâncarãm,ea se strâmbã. E râncedã, spuse Tereza, o dau la câine.

Am întrebat-o : La care.A despachetat roºii ºi un copan de curcan. Ia de

aici, spuse ea ºi fãcu doi soldãþei. Ea înghiþise deja,eu mai mestecam. Curãþase toatã carnea de pe os.

Þereza îmi vârî în gurã un soldãþel ºi spuse : Deüberendlich s-o întrebi pe croitoreasã.

Bãnuiala fãcea sã alunece printre degete tot ce-miaduceam aproape. La fiecare apucare cu mâna îmivedeam degetele, dar nu cunoºteam adevãrul mâiniimele mai bine decât degetele mamei sau ale Terezei.ªtiam la fel de puþin despre ele ca despre dictator ºidespre bolile lui sau despre supraveghetori ºi tre-cãtori sau despre cãpitanul Piele ºi câinele Piele.Nici despre oile de tablã ºi muncitori sau desprecroitoreasã ºi pasienþele ei, când dãdea în cãrþi, nuºtiam mai mult. ªi la fel de puþin ºtiam despre fugã ºifericire.

La fabricã atârna sus, pe fronton, în locul careprivea în înaltul cerului ºi în adâncurile curþii, olozincã :

Proletari din toate þãrile, uniþi-vã !

129

Iar jos, pe pãmânt, umblau pantofi care nu aveauvoie sã-ºi pãrãseascã þara decât prin fugã. Pe calda-râm se ridicau pantofii alunecoºi, prãfuiþi, zgomotoºisau tãcuþi. Simþeam cã au alte drumuri, cã într-obunã zi, laolaltã cu alþi pantofi, nu vor mai mergesub aceastã lozincã.

Pantofii lui Paul nu mai umblau pe aici. De alaltã-ieri nu a mai venit la lucru. Prin dispariþia lui, secretuli s-a transformat în bârfã. Toþi îºi închipuiau cã-icunosc moartea. În fuga lui ratatã, vedeau o dorinþãfireascã, datoritã cãreia unul sau altul îºi afla moar-tea. Nu renunþau la aceastã dorinþã. Când spuneau :El n-o sã se mai întoarcã niciodatã, nu se gândeaunumai la Paul, ci ºi la ei. Suna la fel ca atunci cânddoamna Margit spunea : La Pesta nu mã mai aºteaptãnimeni. Dar, imediat dupã fuga ei, poate cã o maiaºteptase cineva la Pesta.

Aici, în fabricã, nu-l mai aºtepta nimeni pe Paul,nici mãcar o orã. N-a avut noroc, spuneau ei cândn-a mai venit la lucru, ca mulþi alþii înaintea lui.Stãteau la coadã ca la magazin. Când unul avea partede moarte, ceilalþi se luau dupã el. Ce ºtiau lapteleceþii, cercurile aerului sau curbele ºinelor de toateacestea. O moarte ieftinã ca o gaurã în buzunar :bãgai mâna înãuntru ºi-þi simþeai tot corpul tras dupãea. Obsesia îi cuprindea tot mai puternic, cu câtmureau mai mulþi.

Despre morþii fugari se ºuºotea altfel decât desprebolile dictatorului. Ãsta apãrea încã în aceeaºi zi latelevizor ºi spulbera apropierea morþii cu durata celeimai lungi cuvântãri. În timp ce vorbea, i se gãsea oboalã nouã ca sã-l apropie mai mult de moarte.

130

Doar locul morþii nu se aflase în fabricã : sã fi fostporumb, cer, apã sau un vagon de marfã ceea cevãzuse Paul pentru ultima datã din aceastã lume.

Georg a scris : Copiii nu rostesc nici o propoziþiefãrã trebuie. Ei trebuie, tu trebuie, noi trebuie. Chiarºi când sunt mândri spun : Mama a trebuit sã-micumpere pantofi noi. ªi au dreptate. ªi mie mi seîntâmplã la fel : Trebuie sã mã întreb în fiecare noaptedacã vine ziua.

Pãrul lui Georg mi-a cãzut din mânã. Pe covorn-am gãsit decât pãr de la mine ºi de la doamnaMargit. Am numãrat firele cãrunte, ca ºi când astam-ar fi fãcut sã-mi dau seama de câte ori fusesedoamna Margit în camera mea. Pe covor nu se aflanici un fir de pãr de la Kurt, deºi venea în fiecaresãptãmânã. Nu te puteai bizui pe pãr ºi totuºi numã-ram firele. ªi în dreptul ferestrei trecea o pãlãrie. Amfugit la geam ºi m-am aplecat în afarã.

Era domnul Feyerabend. κi târa picioarele ºi-ºiscoase o batistã albã din buzunar. Mi-am retras capulde la fereastrã, ca ºi când batista albã ar fi putut sãsimtã cã una ca mine se uitã dupã un evreu.

Domnul Feyerabend n-o are decât pe Elsa lui,spuse doamna Margit.

Când ºedea fãrã Biblie la soare, i-am povestit cãtata era un soldat SS repatriat ºi cã plivea ierburile luitâmpite, mai ales susai, cãruia i se mai spunea ºighimpe lãptos. Cã tata cântase pânã la moarte cân-tece pentru Führer.

Teii înfloreau în curte. Domnul Feyerabend îºiprivi vârfurile pantofilor, se ridicã ºi se uitã la copaci.

131

Când înfloresc, începi sã meditezi, spuse el. Toþighimpii au lapte, eu am mâncat mulþi, mai mult chiardecât am bãut ceai de tei.

Doamna Grauberg deschise uºa. Nepotul ieºi înciorapi trei sferturi albi pe stradã, îºi mai întoarse odatã capul spre ea în faþa porþii, apoi spre noi doi ºispuse : Ciao. ªi eu am spus : Ciao.

Dupã ce doamna Grauberg, domnul Feyerabendºi cu mine am urmãrit cu privirea mai mult ciorapiitrei sferturi albi decât copilul, uºa doamnei Graubergse închise. Domnul Feyerabend spuse : Aþi auzit, copiiisalutã ca pe timpul lui Hitler. ªi domnul Feyerabendîºi repetã în minte cuvintele. Ciao era pentru el primasilabã de la Ceauºescu.

Doamna Grauberg e evreicã, dar zice cã e nem-þoaicã, spuse el. ªi dumneavoastrã vã e fricã ºi rãspun-deþi la salut.

Nu se mai aºezã. Puse mâna pe clanþã ºi uºa sedeschise. O pisicã îºi scoase capul alb din odaiarece. O luã în braþe. Am zãrit o masã pe care se aflapãlãria lui, ceasul ticãia. Pisica voia sã sarã jos. Elspuse : Hai, Elsa, sã mergem în casã. Înainte de aînchide uºa, spuse : Da, da, chestia asta cu ghimpii.

I-am povestit Terezei ce înseamnã un interoga-toriu. Am început sã vorbesc, fãrã nici un motiv, ca ºicând aº fi vorbit cu mine. Tereza se þinea cu douadegete de lãnþiºorul ei de aur. Nu se miºca, sã nutulbure exactitatea întunecatã.

1 jachetã, 1 bluzã, 1 pantalon, 1 dres, 1 chilot,1 pereche pantofi, 1 pereche cercei, 1 ceas de mânã.Eram complet goalã, am spus.

132

1 agendã cu adrese, 1 floare de tei presatã, 1 trifoipresat, 1 pix, 1 batistã, 1 rimel, 1 ruj, 1 pudrã, 1 piep-tene, 4 chei, 2 timbre poºtale, 5 bilete de tramvai.

1 geantã.Totul era scris în rubrici pe o foaie de hârtie.

Numai pe mine nu m-a scris cãpitanul Piele pe hârtie.O sã mã închidã. Atunci când m-am prezentat aici,nu a scris pe nici o listã cã aveam 1 frunte, 2 ochi,2 urechi, 1 nas, 2 buze, 1 gât. ªtiu de la Edgar, Kurtºi Georg, am spus, cã jos, în pivniþã, existã celulepentru arest. Voiam sã-mi fac în gând lista corpuluimeu, opunându-o listei lui. N-am ajuns decât pânã lagât. Cãpitanul Piele va observa cã îmi lipseºte pãrul.Va întreba unde mi-e pãrul.

M-am speriat cã acum Tereza avea sã mã întrebece înþelegeam prin pãr. Dar nu puteam sã omit nimic.Când taci atât de mult cum am fãcut eu faþã deTereza, povesteºti tot. Tereza nu m-a întrebat de pãr.

Stãteam complet goalã în colþul odãii, am spus.Trebuia sã cânt cântecul. Cântam ca apa, nu mã maijignea nimic, brusc pielea mea era groasã cât degetul.

Tereza întrebã : Ce fel de cântec. I-am povestit decãrþile din cãsuþa de varã, de Edgar, Kurt ºi Georg. ªicã ne cunoºteam de la moartea Lolei. De ce a trebuitsã-i spunem cãpitanului Piele cã poezia era un cântecpopular.

Îmbrãcarea, spuse cãpitanul Piele.Aveam senzaþia cã mã îmbrac cu ce era scris pe

foaie ºi cã foaia se golea dupã ce îmi îmbrãcam toatelucrurile. Mi-am luat ceasul de pe masã, apoi cerceii.Am reuºit sã închid imediat cureaua ceasului ºi gãuriledin urechi le-am gãsit fãrã oglindã. Cãpitanul Piele

133

mergea prin faþa ferestrei, în sus ºi-n jos. Voiam sãmai stau o clipã goalã. Cred cã nu se uita la mine. Seuita pe stradã. Pe cer, printre copaci, putea sã-ºiimagineze mai bine cum arãt când sunt moartã.

În timp ce mã îmbrãcam, cãpitanul Piele a bãgatagenda mea la el în sertar. Acum are ºi adresa ta.

Mã aplecasem sã mã închei la pantofi, când cãpi-tanul Piele spuse : Un lucru e sigur, cine se îmbracãîn haine curate, nu poate sã ajungã murdar în cer.

Cãpitanul Piele luã trifoiul cu patru foi de pemasã. Îl apucã delicat. Mã crezi acum cã ai noroc cumine, mã întrebã. Norocul ãsta mi-a ieºit pe nas, amspus. Cãpitanul Piele zâmbi : Pentru asta nu e noroculde vinã.

Despre câinele Piele nu i-am spus nimic Terezei,pentru cã mi-am amintit de tatãl ei. Nici cã dupãinterogatoriu, afarã pe stradã, soarele era încã pe cer,nu i-am spus Terezei. ªi n-am vorbit nici desprefaptul cã nu înþelegeam ce-i fãcea pe oameni sã sebâþâie ºi sã se bãlãbãneascã atât în timpul mersului,când ar fi putut, cât ai clipi, sã ajungã în cer. Cã ºicopacii îºi sprijineau umbrele de case. Cã acestei oreii se spunea cu aproximaþie înserare. Cã bunica meacântãtoare cânta în capul meu :

ªtii câþi nori pe cer aleargãhãt departe-n lumea largãDumnezeu i-a socotitcã nici unul n-a lipsit

Cã norii atârnau de cer ca niºte rochii albe deasupraoraºului. Cã roþile tramvaiului stârneau praful ºi vagoa-nele se lãsau trase ºi aveau acelaºi drum cu mine. Cã

134

mai toþi cãlãtorii, de cum se urcau, se aºezau lafereastrã, ca ºi când ar fi fost acasã.

Tereza îºi dãdu drumul la lãnþiºor. ªi ce vrea ãlade la voi, întrebã ea.

Fricã, am spus.

Tereza spuse : Lanþul ãsta de aur e un copil. Croi-toreasa a fost trei zile în Ungaria, în scop turistic,spuse Tereza. Patruzeci de oameni în autobuz. Orga-nizatorul cãlãtoriei pleacã în fiecare sãptãmânã. Arelocurile lui ; nu trebuia sã se tocmeascã pe stradã,avea cel mai mult bagaj.

Când nu te pricepi, ai nevoie de primele douã zileca sã vinzi ºi de o zi ca sã cumperi. Croitoreasa aveadouã cufere pline cu chiloþi tetra. útia nu sunt grei,nu te cocoºezi cãrându-i. Scapi repede de ei, însã îidai prea ieftin. Tot se adunã ceva, dar nu prea mult.Trebuie sã ai cel puþin un cufãr cu servicii de cristal.Sticlãria e scumpã. Pe strãzi miºunã poliþiºtii. Treabamerge cel mai bine în frizerii, acolo nu vine poliþia.Femeile care stau sub cascã au mereu mãrunþiº la eleºi n-au ce face, pânã li se usucã pãrul. Treci prin faþalor cu o mânã plinã de chiloþi ºi cu una plinã depahare. Ele cumpãrã mereu câte ceva. Croitoreasaavea o grãmadã de bani. În ultima zi se fac cumpã-rãturile. Se preferã aurul, pentru cã se poate ascundeºi acasã se vinde bine.

Femeile se pricep mai abitir la negustorie decâtbãrbaþii, spuse Tereza, douã treimi din autobuz eraufemei. Pe drumul de întoarcere fiecare avea o punguþãde plastic cu aur în chestie. Vameºii ºtiu asta, dar cesã facã.

135

Am pus lãnþiºorul peste noapte într-o canã cuapã, spuse Tereza. Am turnat mult detergent. N-aºcumpãra aur din chestia unei necunoscute. Terezaînjurã ºi râse. Îmi închipui cã lãnþiºorul încã maipute, o sã-l mai spãl o datã. Am comandat un trifoipentru lãnþiºor. Croitoreasa nu a adus decât douãinimioare pentru copiii ei. Dar la toamnã, înainte dea da frigul, se duce din nou.

Dar poþi sã pleci chiar tu, am spus.Eu nu car cufere ºi nu-mi bag aur în chestie, spuse

Tereza. Cãlãtoria spre casã a avut loc noaptea. Croi-toreasa a cunoscut un vameº. I-a spus în ce nopþi osã fie de serviciu la toamnã. Croitoreasa pune ceva lacale.

Dupã trecerea vãmii, frica dispãrea, spuse Tereza.Toate adormeau cu aurul lor între picioare. Doarcroitoreasa nu putea dormi, o durea chestia ºi trebuiasã meargã la closet. Conductorul spuse : E un chin sãcãlãtoreºti cu femeile, cã le vine sã se piºe de la lunã.

Ziua urmãtoare, copiii croitoresei ºedeau la masãºi inimioarele le atârnau la gât.

Lãnþiºoarele nu sunt pentru copii, spuse croi-toreasa. Pe stradã n-au voie sã poarte bijuterii. Lorle-am cumpãrat pentru mai târziu. Când vor fi mari,n-au sã mã uite. Clienta cu petele de spermã petavan a fost cu prietenul ei în Ungaria, încã dintimpul cãlãtoriei a agãþat un vameº ungur, din motivede afaceri, spuse croitoreasa. I-a arãtat ei prietenul,dupã aceea, a vrut sã-ºi ia o camerã separatã la hotel.Dar nu era liberã nici una, doar erau împreunã pelistã. A venit la mine în odaie. Mie nu prea mi-a

136

convenit, dar ce era sã fac, spuse croitoreasa. S-aîntâmplat ce trebuia sã se întâmple, m-am culcat cuel. Mi-am fãcut griji din cauza tavanului de la hotel.Femeile de serviciu controleazã tot, înainte de a seelibera camera. Clienta nu ºtie nimic. La întoarcere astat din nou lângã ea. O mângâia pe pãr ºi se uita înspate la mine. Nu vreau sã mã pomenesc într-o bunãzi cu el la uºã, nu vreau sã-mi pierd clienta, o cunoscde mult. Când am coborât la vamã din autobuz, m-aapucat de braþ. Ca sã scap de el, m-am agãþat devameº. Dar tot din motive de afaceri, spuse croi-toreasa. Când mã duc din nou la toamnã, pot sã aducun mixer de bucãtãrie. Astea se vând bine.

Croitoreasa mã rugã sã nu-i povestesc Terezeiîntâmplarea de la hotel. Se ciupi de obraz ºi spuse :Tereza n-ar mai purta lãnþiºorul, ºi-aºa zice cã lãnþi-ºorul e un copil.

Aºa-i, spuse croitoreasa, dacã tragi cât îi ziua demare ºi nu te alegi cu nimic. Te simþi un nenorocit ºiai vrea sã ºtii dacã mai faci doi bani. Acasã nu m-aºculca cu el. Dar acolo mi-am câºtigat asta cu vârf ºiîndesat. ªi el.

Clienta mea a venit ieri la mine, spuse croitoreasa,a trebuit sã-i dau în cãrþi. Când se uitã la mine, mi seopreºte inima ºi cãrþile nu mai aratã nimic. Pasienþanu mi-a ieºit, n-am vrut sã primesc bani de la clientamea. A insistat. Sunt lucruri care nu se vãd imediat,spuse croitoreasa, ele apar ca un fum ºi se infiltreazãpe furiº. Trebuie sã aºtepþi sã mai treacã vreo câtevazile, i-am spus clientei. Dar eu sunt cea care trebuiesã aºtepte. Croitoreasa mi s-a pãrut mai maturã, calmã,detaºatã.

137

Cei doi copii alergau cu inimile lor de aur prinodaie. Pãrul le flutura. Vedeam doi câini tineri rãtã-cind prin lume, când vor fi mari, cu clopoþei fãrãsunet la gât.

Croitoreasa mai avea un lãnþiºor de aur de vân-zare. Nu l-am cumpãrat. Am cumpãrat o pungã decelofan cu dungi roºii, verzi ºi albe. În ea eraubomboane ungureºti.

I-am dãruit punga doamnei Margit, m-am gânditcã o sã se bucure. M-am gândit ºi cã în ziua urmã-toare urma sã vinã Kurt. Voiam sã negociez cu mâniaei, înainte sã-ºi facã apariþia.

Doamna Margit citi fiecare cuvânt de pe pungã ºispuse : Édes drága istenem. Avea lacrimi în ochi. Erabucurie, dar una care o speria, una care arãta o viaþãratatã ºi mai arãta cã pentru întoarcerea la Pesta eraprea târziu.

Doamna Margit îºi vedea viaþa ca o pedeapsãmeritatã. Isus al ei ºtia de ce, dar nu o spunea.Doamna Margit îºi iubea Isusul, tocmai de aceea, dinzi în zi mai mult.

Punga ungureascã rãmase lângã patul doamneiMargit. Nu a deschis-o niciodatã. Citea mereu ºimereu scrisul familiar de pe pungã, ca pe o viaþãrisipitã în van. Nu a mâncat niciodatã bomboanele,pentru cã ar fi dispãrut în gurã.

De doi ani ºi jumãtate, mama se îmbrãca în negru,încã mai þinea doliu dupã tata ºi, din nou, dupãbunicul. A venit la oraº sã-ºi cumpere o sapã micã.Pentru cimitir ºi pentru rãzoarele dese din grãdinã,

138

spuse ea. Cu sapele mari se vatãmã plantele aºa deuºor.

Mi s-a pãrut cã foloseºte cu prea multã uºurinþãaceeaºi sapã ºi pentru legume, ºi pentru buruieni.Toate sunt însetate, spuse ea, buruiana se coacedevreme anul ãsta, sãmânþa e gata sã se desfacã.Mãrãcinii au nãpãdit culturile.

Hainele de doliu o îmbãtrâneau. Sta lângã mine lasoare ca o umbrã de femeie. Sapa se sprijinea debancã. În fiecare zi vin trenurile ºi tu nu vii acasã,spuse ea. Despacheta slãninã, pâine ºi un cuþit. Numi-e foame, spuse ea, numai pentru stomac. Tãieslãnina ºi pâinea în pãtrãþele. Bunica rãmâne ºi noapteape câmp, spuse ea, ca pisicile sãlbãticite. Am avutnoi odatã una care vâna cât e vara de lungã ºi înnoiembrie, când da zãpada, se întorcea acasã. Mamanu mesteca mult, înghiþea repede. Tot ce creºte sepoate mânca, altfel bunica ar fi murit de mult, spuseea. Nu mai merg s-o caut seara. Sunt atâtea drumuricã mi se face urât pe câmp. Dar nici singurã în casaaia mare nu mi-e mai bine. Nu poþi vorbi, ce-i drept,nimic cu ea, dar, dacã ar veni seara, ar mai fi douãpicioare în casã. Mama nu mai lãsa cuþitul din mânãîn timp ce mânca, deºi tot ce bãga în gurã fusesetãiat. Avea nevoie de cuþit ca sã vorbeascã. Macul sescuturã, porumbul rãmâne pitic, prunele s-au chircitde mult. Dupã ce am fost o zi întreagã în oraº ºi mãdezbrac, seara sunt plinã de pete vinete. Îmi lovescciolanele de tot ce-mi iese în cale. Când colind aºa îndorul lelii, în loc sã muncesc, toate îmi stau în cale.ªi doar oraºul e mai mare decât satul.

139

Pe urmã mama se urcã în tren. Când trenul fluierã,parcã era rãguºit. Când roþile se puserã în miºcare ºiumbrele vagonului se târau pe pãmânt, sãri ºi con-trolorul în vagon din mers. κi lãsã piciorul încã untimp sã-i atârne în aer.

Sub dud se afla scaunul de sufragerie decolorat.Sub el atârna o coadã de iarbã asprã. Peste gardpriveau florile-soarelui, nu aveau corolã ºi nici sâm-buri negri. Erau bãtute ca ciucurii. Tata le-a altoit,spuse Tereza. În verandã erau agãþate trei perechi decoarne de cerb.

Nu pot sã mãnânc supã de conopidã, spuse Tereza,miroase toatã bucãtãria. Bunica duse farfuria înapoila maºina de gãtit ºi turnã supa Terezei înapoi, înoalã. Lingura zornãia, de parcã bunica ar fi avut toatãvesela în burtã.

Eu mi-am golit farfuria. Cred cã supa fusese bunã.Dacã, în timp ce sorbeam supa, m-aº fi gândit lamâncare, mi-ar fi plãcut. Dar nu prea mã simþeam înlargul meu cã mâncam aici.

Bunica Terezei mi-a pus farfuria dinainte ºi mi-aspus : Mãnâncã, atunci o sã mãnânce ºi Tereza. Cusiguranþã cã tu nu eºti aºa de nãzuroasã ca ea. Terezeiîi pute tot. Conopida pute, mazãrea ºi fasolea, ficatulde pasãre, mielul ºi iepurele put. De multe ori îispun : Curu� tãu pute. Bãiatului meu nu-i place cândvorbesc aºa. Când sunt oameni de faþã, n-am voie sãspun asta.

Tereza nu m-a prezentat bunicii ei. Dar ea nici nuavea nevoie de numele meu, îmi dãdea supã pentrucã la mine pe obraz se afla o gurã. Tatãl Terezei

140

stãtea cu spatele la masã, mânca supa în picioare,din oalã. Probabil cã ºtia cine sunt, de aceea nu seîntoarse când am venit. Îi aruncã Terezei o privirepeste umãr : Iar ai înjurat, spuse el. Directorul nu avrut sã repete înjurãtura ta, era prea ordinarã pentruel. Crezi cã înjurãturile tale nu put.

Când vãd fabrica, îmi vine mereu sã înjur, spuseTereza. κi vârî mâna într-un castronel cu zmeurã,degetele ei se roºirã. Tatãl ei sorbea cu zgomot. Înfiecare zi îmi faci câte-o bucurie, spuse el.

Picioarele strâmbe, fundul plat ºi ochii mici leavea Tereza de la el. Era înalt ºi ciolãnos ºi chelisemai bine de jumãtate din cap. Când îºi viziteazãmonumentele, mi-am zis, porumbeii ar putea sã i seaºeze pe umeri ca pe fier. De atâta sorbit, îºi supseseobrajii ºi pomeþii i se ridicarã pânã sub ochii mici.

Sã fi semãnat într-adevãr cu statuile sau era numaifaptul cã ºtiam cã el le turnase ? Când îi erau din fierceafa ºi umerii, când degetul mare ºi urechile, îi cãzudin gurã o fãrâmã de conopidã. I-a rãmas micã ºialbã lipitã de reverul sacoului ca un dinte.

Acest om ar fi putut fi mic ºi gras, îmi ziceam,chiar ºi aºa ar fi turnat monumente cu aceastã bãrbie.

Tereza se ridicã, lãsându-ºi ºoldurile sã-i atârne, ºiluã castronelul cu zmeurã sub braþ. Ne duserãm încamera ei.

Pe peretele odãii era lipit un tapet deasupra uneiuºi înguste. O pãdure de toamnã cu mesteceni ºiapã. Un mesteacãn avea o clanþã în trunchi. Apa nuera adâncã, prin ea se vedea prundiºul. Singura piatrãcare se afla în pãdure, între trunchiurile copacilor,

141

era mai mare decât douã pietre de râu. Nu exista cer,nu exista soare, doar aer luminos ºi frunze galbene.

Nu vãzusem niciodatã un asemenea tapet. E dinGermania, spuse Tereza. Gura ei sângera de la zmeurã.ªi castronelul de pe masã. Alãturi se afla o mânã deporþelan cu degetele desfãcute. Pe fiecare deget erauinelele Terezei. Pe mânã ºi în palma ei atârnau lãnþi-ºoarele Terezei, ºi cel de la croitoreasã.

Fãrã podoabe, mâna de pe masã ar fi arãtat ca uncopac schilodit. Dar în acele bijuterii strãlucea dispe-rarea, aºa cum nu poate creºte ea pe copaci, nici înlemn, nici în frunziº.

Am mers cu vârful degetului de-a lungul trunchiu-lui de mesteacãn în care era înfiptã clanþa, am apãsatpe ea ºi am mers mai departe. Voiam sã ajung, fãrã sãse observe, pe solul pãdurii, la piatra aceea. Amîntrebat : Unde ajungi dacã deschizi mesteacãnul cuclanþa uºii. Tereza spuse : În spatele ºifonierului buni-cii. Hai sã mãnânci cu mine, spuse Tereza, altfelhalesc singurã toatã zmeura.

Câþi ani are bunica ta, am întrebat. Bunica vinedintr-un sat din sud, spuse Tereza. A rãmas însãrci-natã la culesul pepenilor ºi nu ºtia cu cine. A ajunsde râsul satului. De-aceea s-a urcat în tren. O dureaudinþii. Aici, în garã, se terminau ºinele. A coborât. S-adus la primul dentist ºi i s-a agãþat de gât.

Era mai bãtrân decât ea ºi trãia singur, spuseTereza. El avea venitul lui, ea nu avea decât secretulei. Nu i-a spus cã va avea un copil. Credea cã o sãînghitã pãcãleala cu o naºtere înainte de termen.Dentistul veni s-o viziteze la maternitate, îi aduseflori.

142

În ziua în care a fost externatã, nu a venit. Ea luãun taxi pânã acasã. El n-o lãsã sã intre, îi dãdu adresaunui ofiþer. Aºa a devenit slujnicã.

Ani în ºir ofiþerul a venit noaptea la ea. Tata sefãcea cã doarme, înþelesese cã numai de aceea aretot ce aveau ºi copiii ofiþerului. Avea voie sã-l numeascãtatã pe ofiþer numai când nu auzea nimeni. Aveavoie sã ºi mãnânce la aceeaºi masã cu ei. Într-o zi,când nevasta ofiþerului o certã pe bunica, fiindcã nuspãlase bine paharele, tata a spus : Tatã, dã-mi apã.Nevasta ofiþerului l-a privit pe copil, apoi pe ofiþer,de parcã i-ar fi sãrit ochii din obraz, spuse ea.

I-a smuls cuþitul bunicii din mânã ºi a tranºatsingurã iepurele.

Toþi mâncau ºi bunica împacheta. Cu geamantanulîn mânã a ridicat de pe scaun copilul care aveaobrajii îndopaþi cu bucãþi de carne. Copiii ofiþeruluivoiau sã ne conducã la uºã, dar nevasta ofiþerului nui-a lãsat sã se scoale de la masã. Ne-au fluturatºerveþelele albe. Ofiþerul nu a cutezat sã priveascãspre uºã.

Dentistul mai avusese douã femei, spuse Tereza.Amândouã îl pãrãsiserã, pentru cã voiau copii. El nuputea sã procreeze. Cu bunica ar fi avut noroc, dacãs-ar fi lãsat un pic pãcãlit. Când a murit, tata amoºtenit casa lui.

Vrei sã ai copii, m-a întrebat atunci Tereza. Nu, amspus. Închipuieºte-þi, mãnânci zmeurã, raþã ºi pâine,mãnânci mere ºi prune, înjuri ºi cari piese de maºiniîncoace ºi încolo, cãlãtoreºti cu tramvaiul ºi te piep-teni. ªi toate astea devin un copil.

143

Mai ºtiu cã mã uitam la clanþa mesteacãnului. ªicã, deºi nu se vedea încã din exterior, nuca de lasubsuoara Terezei era acolo cu noi. Nu se grãbea,dar creºtea mare.

Nuca crescu împotriva noastrã, împotriva a tot ceera iubire. Era gata de trãdare, insensibilã la vinã. Eane mistui prietenia, înainte ca Tereza sã moarã dincauza ei.

Prietenul Terezei era cu patru ani mai mare decâtea. Studia în capitalã. Deveni medic.

Pe când medicii încã nu ºtiau cã nuca îi prinde înplasa ei, ca un pãianjen, pieptul ºi plãmânii Terezei,dar ºtiau deja cã nu putea avea copii, studentul eradeja medic plin. I-a spus cã voia copii. Dar aceasta afost doar faþa ascunsã a adevãrului. A lãsat-o peTereza, ca sã nu i-o smulgã moartea din viaþa lui.Învãþase prea multe despre moarte.

Nu mai eram în þarã. Eram în Germania ºi primeamameninþãri cu moartea de departe, de la cãpitanulPiele, sub formã de apeluri telefonice ºi de scrisori.Antetele reprezentau douã suliþe încruciºate, în fie-care scrisoare se afla un fir de pãr negru. De la cineoare.

Priveam cu atenþie scrisorile, ca ºi când asasinulpe care mi-l va trimite cãpitanul Piele ar fi trebuit sãºadã printre rânduri ºi sã mi se uite în ochi.

Sunã ºi am ridicat receptorul. Era Tereza.Trimite-mi bani, vreau sã te vizitez.Ai voie sã cãlãtoreºti.Cred cã da.Asta a fost convorbirea.

144

Apoi Tereza a venit în vizitã. Am luat-o de la garã.Obrazul ei era fierbinte, ochii mei umezi. Pe acestperon aº fi vrut s-o apuc pe Tereza din toate pãrþileîn acelaºi timp. Mâinile îmi erau prea mici, vedeamplafonul deasupra pãrului Terezei ºi aproape cã ieºeamprin el. Geamantanul Terezei îmi fãcea braþul mailung, dar îl duceam uºor ca aerul. Abia în autobuzam vãzut cã mâna mi-era roasã ºi roºie, de la mânerulgeamantanului. Am apucat bara autobuzului în loculunde se afla ºi mâna Terezei. Am simþit sub palmamea inelele Terezei. Tereza nu se uita pe fereastrã sãvadã oraºul, se uita fix în ochii mei. Râdeam ca ºicând vântul ar fi chicotit prin fereastra deschisã.

La bucãtãrie, Tereza mi-a spus : ªtii cine m-a tri-mis ? Piele. Altfel n-aº fi putut sã cãlãtoresc. Bãu unpahar cu apã.

Cum de ai venit.Am vrut sã te vãd.Ce i-ai promis.Nimic.De ce eºti aici.Am vrut sã te vãd. A mai bãut un pahar cu apã.Am spus : Ar trebui sã nu te mai cunosc.Cã am cântat în faþa cãpitanului Piele nu a însem-

nat nimic în comparaþie cu asta. Cã m-am dezbrãcatîn faþa lui nu m-a fãcut sã mã simt aºa de goalã cummã faci tu.

Ce rãu e în faptul cã vreau sã te vãd. O sã-i îndrugeu ceva lui Piele, ceva de care sã nu se poatã folosi.Putem sã convenim asta împreunã, tu ºi eu.

Tu ºi eu. Tereza nu era în stare sã simtã cã tu ºi eunu mai exista. Cã tu ºi eu nu se mai puteau pronunþa

145

împreunã. Cã nu puteam sã închid gura, pentru cãinima îmi bãtea în ea.

Am bãut cafea. Ea o bea ca pe apã, nu lãsa ceaºcadin mânã. Poate cã-i e sete din cauza cãlãtoriei,mi-am zis. Poate cã îi e mereu sete, de când a venitîn Germania. Vedeam toarta albã a ceºtii în mâna ei,marginea albã lipitã de buzã. Bea atât de repede, deparcã ar fi vrut chiar ea sã plece, când îºi goleaceaºca. Trebuie s-o gonesc, mi-am zis, dar cum staaici ºi-ºi ducea mâna la obraz. Cum sã goneºti pecineva, când vezi cã începe sã stea.

Mi se întâmpla acelaºi lucru ca în faþa oglinziicroitoresei. O vedeam pe Tereza divizatã : doi ochimici, un gât lung, degete groase. Timpul se oprise.Tereza ar fi trebuit sã plece, dar sã-ºi lase obrazul aicipentru cã mi-a lipsit atât de mult. Mi-a arãtat cicatriceade sub braþul ei, nuca fusese tãiatã. Aº fi vrut sã iaucicatricea în mânã ºi s-o mângâi fãrã Tereza. Mi-aº fismuls dragostea din piept, aº fi azvârlit-o pe jos ºi aº ficãlcat-o în picioare. M-aº fi întins repede acolo, lângãea, ca sã mi se strecoare din nou în cap prin cei doiochi. Aº fi vrut sã dau jos vina de pe Tereza ca orochie uzatã.

Îi trecuse setea, bea a doua ceaºcã de cafea maiîncet decât pe prima. Voia sã stea la mine o lunã. Amîntrebat-o de Kurt. Lui Kurt nu-i stã gândul decât laabator, nu vorbeºte decât de cum se bea sângele.Cred cã nu mã poate suferi.

Tereza îmi îmbrãca bluzele, rochiile ºi fustele.Ieºea în oraº cu rochiile mele, nu cu mine. Din primasearã i-am dat cheia ºi banii. I-am spus : Nu am timp.

146

Avea aºa un obraz gros, încât nu se sinchisi de acestpretext. Cutreiera singurã prin oraº ºi se întorcea cupungi pline.

Seara sta în baie ºi voia sã-mi spele rochiile. I-amspus : Poþi sã le pãstrezi.

Dupã ce Tereza pãrãsea casa, o porneam ºi eu pestrãzi. Îmi simþeam bãtãile inimii în gât, nu simþeamnimic altceva. Nu mã îndepãrtam de strãzile înve-cinate. Nu intram în nici un magazin ca sã n-o întâl-nesc pe Tereza. Nu zãboveam mult, mã întorceamînaintea ei.

Geamantanul Terezei era închis. Am gãsit cheiasub covor. În buzunarul interior al geamantanuluiam gãsit un numãr de telefon ºi o cheie nouã. M-amdus la uºa locuinþei, cheia se potrivea. Am sunat lanumãrul respectiv. Ambasada românã, a spus o voce.Am închis geamantanul la loc ºi am vârât cheia înapoisub preº. Cheia locuinþei ºi numãrul de telefon le-ampus în sertarul meu.

Am auzit cheia în broascã, paºii Terezei în vestibul,uºa de la camerã. Am auzit pungi foºnind, uºa camerei,uºa de la bucãtãrie, uºa frigiderului. Am auzit zgomotde cuþite ºi furculiþe, zgomotul apei din robinet,pocnetul uºii de la frigider, uºa de la bucãtãrie, uºade la camerã, înghiþeam la fiecare zgomot. Simþeammâini strãine umblând pe mine, fiecare zgomot mãagresa.

Pe urmã s-a deschis uºa de la odaia mea. În praga apãrut Tereza cu un mãr din care muºcase ºi mi-aspus : Ai umblat în cufãrul meu.

147

Am luat cheia din sertar. Ãsta este nimicul de caresã nu se poatã folosi Piele, am spus. Ai fost cu cheiala serviciul lor. Ai sã pleci chiar în seara asta.

Limba îmi era mai grea decât eram eu întreagã.Tereza nu-ºi mai mâncã mãrul abia muºcat. κi fãcugeamantanul.

Am mers împreunã la autobuz. Acolo aºtepta ofemeie bãtrânã cu o geantã colþuroasã ºi un bilet înmânã.

Mergea încolo ºi-ncoace ºi spuse : Acum ar trebuisã vinã. Am vãzut un taxi ºi i-am fãcut cu mâna, ca sãnu mai vinã nici un autobuz, ca sã nu trebuiascã sãstau lângã Tereza.

M-am aºezat lângã ºofer.

Stam pe peron, ea, care ar mai fi vrut sã stea treisãptãmâni, ºi eu, care trebuia sã am certitudinea cã vadispãrea imediat. Nu a fost nici o despãrþire. Apoitrenul a plecat. ªi nici afarã, nici înãuntru nu a fluturatnici o mânã.

ªinele erau goale, picioarele mele mai moi decâtdouã aþe. Drumul de la garã pânã acasã mi-a luat ojumãtate de noapte. Nu voiam sã ajung niciodatã. Nuam închis ochii toatã noaptea.

Voiam ca iubirea sã creascã la loc, ca iarba cositã.Sã creascã altfel, ca dinþii copiilor, ca pãrul, ca unghiile.Sã creascã dupã cum poftea. Mã speria rãceala aºter-nutului ºi pe urmã cãldura care mã nãpãdise cândstam culcatã.

Când Tereza a murit, la o jumãtate de an dupã întoar-cerea ei, aº fi vrut sã-mi lepãd memoria, dar cui s-o fidat. Ultima scrisoare a Terezei a sosit dupã moartea ei :

148

Nu mai respir decât ca legumele în grãdinã. Simtun dor fizic de tine.

Iubirea pentru Tereza a crescut la loc. Eu amobligat-o sã creascã ºi trebuia sã mã feresc. Sã mãferesc de Tereza ºi de mine, aºa cum mã cunoºteampe mine ºi pe ea încã înainte de vizitã. A trebuitsã-mi leg mâinile. Ele voiau sã-i scrie Terezei cã eutot mã mai vãd în minte împreunã cu ea. Cã frigulpe care îl simt în mine rãscoalã o iubire împotrivaraþiunii.

Dupã plecarea Terezei, am vorbit cu Edgar. Aspus : Sã nu-i scrii. Ai tras o linie. Dacã îi scrii cum techinuieºti, o luaþi de la capãt. O sã vinã din nou.Cred cã Tereza îl cunoaºte pe Piele de când te cunoaºtepe tine. Sau ºi mai de mult.

De ce ºi când ºi cum ajunge iubirea legatã însãlaºul morþii. Aº fi vrut sã strig toate blestemele pecare nu le ºtiu bine :

cine iubeºte ºi lasãDumnezeu sã-i dea pedeapsãDumnezeu sã-i dea pedeapsãcu pasul gândaculuivâjâitul vântuluipulberea pãmântului.

Sã strig blesteme, dar în care ureche.Azi ascultã iarba când vorbesc despre iubire. Am

senzaþia cã acest cuvânt nu este sincer nici faþã desine.

149

Dar, atunci când mesteacãnul cu clanþa uºii eraprea departe de piatra din pãdure, Tereza deschiseºifonierul ºi-mi arãtã caseta din cãsuþa de varã. Aici emai în siguranþã decât la fabricã, spuse Tereza. Dacãmai ai ceva, adu-l la mine. Bineînþeles, asta e valabilºi pentru Edgar, Kurt ºi Georg, spuse ea. La mine eloc destul, spuse Tereza, când culegeam zmeurã îngrãdinã.

Bunica ei ºedea sub dud. În tufele de zmeurã eraumulþi melci. Casele lor aveau dungi negre ºi albe.Tereza apucã prea tare mai multe boabe de zmeurãdeodatã ºi le strivi, în alte þãri se mãnâncã melcii,spuse Tereza. Se sug din casa lor. Tatãl Terezei mer-gea pe stradã cu o sacoºã de pânzã albã.

Tereza confundã iar Roma cu Atena ºi Varºovia cuPraga. De astã datã n-am mai tãcut : Tu faci cu þãrilecum faci cu rochiile. Oraºele le împingi încoaceºi-ncolo, dupã cum ai chef. Uite-te în atlas. Terezalinse zmeura strivitã de pe inelele ei : Þi-a folosit laceva cã le ºtii, spuse ea.

Bunica ºedea pe scaun, sub dud. Trãgea cu ure-chea ºi sugea o bomboanã. Când Tereza împinsespre ea castronelul plin, bomboana din gura ei nu semai miºca încoace ºi încolo. Adormise cu ochii între-deschiºi. Bomboana se înfipse în obrazul ei drept, deparcã ar fi avut dureri de mãsele. De parcã ar fi visatcã ºinele au ajuns la capãt, ca atunci în tren. ªi cãºi-ar lua, în vis, sub frunziºul dudului, viaþa de lacapãt.

Tereza îmi tãiase cinci tulpini de floarea-soarelui.Din cauza oraºelor confundate ieºiserã aºa de inegale,

150

ca degetele de la mânã. Am vrut sã-i dau floriledoamnei Margit, pentru cã am venit târziu acasã. Darºi pentru cã Edgar, Kurt ºi Georg soseau peste osãptãmânã.

Punga ungureascã zãcea lângã patul doamneiMargit. Isus privea de pe peretele întunecat fix înobrazul ei luminat. Doamna Margit nu luã florile.Nem szép, spuse ea, astea n-au nici inimã, nici chip.

Pe masã se afla o scrisoare. Dupã durerile de ºaleale mamei scria :

Luni i-am dat bunicii haine curate. Le-a îmbrãcatînainte de a pleca pe câmp. Pe cele împuþite le-ampus la muiat. Într-un buzunar avea mãceºe. Dar încelãlalt erau douã aripi de rândunicã. DoamneDumnezeule, te pomeneºti cã a mâncat rândunica. Eo ruºine sã ajungi aºa. Poate poþi tu sã vorbeºti cu ea.Poate cã, de când nu mai cântã, te recunoaºte. Doarte-a iubit întotdeauna, numa� cã nu ºtia cine eºti.Poate cã acum ºtie iar. Pe mine nu m-a suferit nicio-datã. Vino acasã, nu cred c-o mai duce mult.

Edgar, Kurt, Georg ºi cu mine ºedeam în grãdiniþacu meriºor din curtea casei. Teii se clãtinau în vânt.Domnul Feyerabend ºedea cu Biblia în faþa uºii lui.Doamna Margit a înjurat, înainte ca eu sã fi ieºit cuEdgar, Kurt ºi Georg în curte. Puþin îmi pãsa.

Georg mi-a dãruit o scândurã rotundã ºi verde, cuun mâner. Pe scândurã se aflau ºapte gãini galbene,roºii ºi albe. Prin gâturile ºi burþile lor erau traseºnururi. Acestea erau legate sub scândurã cu o bilãde lemn. Bila se clãtina când þineai scândurã în mânã.ªnururile se încordau ca spiþele unei umbrele. Agitam

151

scândurã în mânã ºi gãinile îºi coborau ºi-ºi ridicaucapetele. Auzeam ciocurile lor clãmpãnind pe scân-durã verde. Pe spatele scândurii Georg scrisese :

Instrucþiune : Când necazul e prea mare, agitaþiscândura în direcþia mea

Voi, sfrânciocilor

Verdele e iarba, punctele galbene sunt boabele deporumb. Edgar îmi luã scândura din mânã, citi ºiagitã scândura. Am vãzut bila zburând. Gãinile sesmuceau. Ciocurile clãmpãneau în legea lor. Abiamai puteam sã ne þinem ochii deschiºi de atâta râs.

Voiam sã agit eu gãinile ºi ceilalþi sã priveascã.Scândura îmi aparþinea.

Copilul pleacã din casa unde sunt numai oamenimari. κi ia jucãriile, le þine în mâini, în buzunare, câtpoate sã ducã, ºi merge cu ele la ceilalþi copii. Levârã chiar ºi în chiloþi ºi sub rochie. Dã drumuljucãriilor din mânã, le scoate din chiloþi ºi de subrochie. Când începe joaca, nu suportã ca un alt copilsã punã mânã pe jucãriile lui.

Copilul e schimonosit de invidie, cã alþii se joacãmai bine. De zgârcenie, cã alþii pun mâna pe ce-iaparþine doar lui. Dar ºi de fricã sã nu rãmânã singur.Copilul nu vrea sã fie nici invidios, nici zgârcit, nicifricos ºi e tot mai mult aºa. Copilului îi vine sã muºteºi sã zgârie. O fiarã dezlãnþuitã, care alungã copiii, lestricã joaca de care se bucurase la început.

Pe urmã singurãtatea. Copilul e urât ºi mai pãrãsitdecât orice pe lume. Are nevoie de ambele mâini casã-ºi acopere ochii. Copilul vrea sã-ºi abandoneze

152

toate jucãriile, sã dãruiascã totul. Aºteaptã ca unul sãpunã mâna pe jucãriile lui. Sau sã-i ia mâinile de peochi, sã-i rãspundã cu muºcãturi ºi zgârieturi. Bunicula spus : Sã rãspunzi cu aceeaºi monedã nu e pãcat.Dar copiii nu muºcã ºi nu zgârie. Ei strigã : Bagã-þi-lepe gât, mie nu-mi trebuie.

Sunt zile în care copilul sperã sã fie bãtut demama lui. Copilul se grãbeºte, vrea sã ajungã acasã,cât timp vina e încã proaspãtã.

Mama ºtie de ce copilul a ajuns iar atât de repedeacasã. Nici nu se-atinge de copil. Din depãrtareadintre uºã ºi scaun spune : útia fac ceva pe tine,acum poþi sã-þi mãnânci jucãriile. Eºti prea proastã sãte joci cu ele.

ªi acum îl smuceam din nou pe Edgar de braþ : Osã se rupã ºnururile, dã-mi înapoi spaima aia a gãi-nilor. Toþi strigau : Spaima gãinilor. Georg a spus :Tu, spaimã ºvãbeascã a gãinilor ce eºti. Am strigatsã-mi dea scândura, ºnururile erau gata sã se rupã.Îmi pãream prea mare pentru aceastã zgârcenie decopil, dar fiara dezlãnþuitã pusese din nou stãpânirepe mine.

Domnul Feyerabend se ridicã de pe scaun ºi seduse la el în camerã.

Edgar îºi ridicã mâna deasupra capului meu. Amvãzut, sub gãini, bila zburând. Astea ºtiu sã muºtezburând, strigã Edgar. Astea ºtiu sã muºte muºte,strigã Kurt. Pe moacele noastre muºte muºcând, strigãGeorg. Înnebuniserã de tot, judecata li se bãlãbãneaprin capete ca bila prinsã de ºnur. Ce n-aº fi dat sã

153

scap ºi eu hãþurile ca ei. Numai ca sã nu le stric jocul,sã nu le rãpesc nebunia. Ei ºtiau doar, îmi ziceam, cãpeste o secundã nu ne mai rãmânea nimic, decâtcine ºi unde eram. ªi în aceeaºi clipã þineam dejaîntre dinþi încheietura mâinii lui Edgar, îi smulsesemspaima gãinilor din mânã ºi-l zgâriasem.

Edgar linse dâra subþire de sânge cu limba ºi Kurtmã privi.

Doamna Grauberg strigã în curte : Hai la masã.Nepotul se afla sus, în tei, ºi strigã : Ce ai gãtit.Doamna Grauberg îi arãtã palma : Aºteaptã numa�, aisã vezi tu. Sub tei era o secerã. De creanga cea maide jos atârna o greblã.

Dupã ce nepotul coborâse deja din pom ºi ºedealângã secerã, în iarbã, grebla încã se mai legãna pecreangã. Aratã-mi spaima gãinilor, spuse copilul ºiGeorg îi rãspunse : Asta nu-i pentru copii. Nepotulfãcu un botiºor de iepure, îºi vârî mâna între picioareºi spuse : Aici îmi creºte pãr. Am spus : E normal.Bunica zice cã am sã mã fac prea curând bãrbat.Copilul o luã la fugã.

Copilul trebuie sã spele putina, spuse Edgar, cecautã aici. Ce-o sã spunã ei, mã gândeam, cândTereza va veni, din întâmplare. Aºa stabilisem cu ea.

Kurt scoase douã sticle de rachiu din geanta luide voiaj ºi din buzunarul interior un tirbuºon. DoamnaMargit n-o sã-mi dea pahare, am spus. Am bãut dinsticlã.

Kurt ne arãtã pozele de la abator. Pe una eraucârlige de care atârnau cozi de vacã la uscat. Asteasunt cele tari, care sunt folosite acasã ca perii pentru

154

sticle, aici sunt cele moi, cu care se joacã copiii,spuse Kurt. În cealaltã pozã se vedea un viþel, culcatla pãmânt. Trei bãrbaþi erau aºezaþi peste el. Unul înfaþã de tot, lângã gât. Purta un ºorþ de cauciuc ºi aveaun cuþit în mânã. În spatele lui sta unul cu un ciocangreu. Ceilalþi bãrbaþi ºedeau pe vine în semicerc.Aveau ceºti în mâini. În cealaltã pozã, cei aºezaþi pevine þineau viþelul strâns de urechi ºi de picioare, înalta cuþitul despica beregata, bãrbaþii îºi þineau ceºtilesub jetul de sânge. În poza urmãtoare, bãrbaþii beau.Apoi viþelul zãcea singur în halã. Ceºtile se aflau înspatele lui, pe pervazul ferestrei.

Într-o pozã se vedea pãmânt desþelenit, târnã-coape, lopeþi, bare de fier. În spate o tufã. Aici se aflacel cu capul ras ºi în izmene, spuse Kurt.

Kurt ne arãtã în poze muncitorii lui. La început nuºtiam, spuse el, de ce aleargã toþi atât de repede prinhalã. Biroul meu se gãseºte în cealaltã parte a clãdirii,fereastra dã spre câmp : cerul, copacii, tufele ºi trestia,doar asta trebuie sã vãd în pauzã. Nu voiau sã mãlase în halã. În toate celelalte da, dar în asta nu.Acum nu le mai pasã dacã asist. Georg deschise ºisticla a doua. Edgar puse pozele una dupã alta, îniarbã. Erau numerotate pe verso.

Stam în faþa fotografiilor, ca bãrbaþii în faþa viþe-lului. Am poze identice cu vaci ºi cu porci, spuseKurt. Mi l-a arãtat pe muncitorul care lãsase sã cadãbara de fier pe mâna lui. Era cel mai tânãr. Kurtîmpachetã pozele în hârtie de ziar. κi scoase periuþade dinþi din buzunarul sacoului. A fost Piele pe lamine, spuse el. Fã-te cã uiþi pozele la croitoreasã. LaTereza e mai bine, am spus eu, adu-le ºi pe celelalte.

155

Cine mai e ºi asta, întrebã Georg. Am deschis gurasã rãspund, dar Kurt îmi tãie vorba : Un fel de croi-toreasã.

Femeile îºi iau mereu femei drept sprijin, spuseEdgar. Se împrietenesc ca sã se poatã urî mai tare. Cucât se urãsc mai mult, cu atât sunt mai des împreunã.Vãd asta toatã ziua la profesoare. Una ºuºoteºte,cealaltã stã cu urechea ciulitã ºi-ºi lasã gura sã-iatârne ca o prunã zbârcitã. Sunã ºi ele nu se despart.Stau veºnic în faþa uºii clasei, cu gura lipitã de ureche,ºi jumãtate de orã trece aºa. În pauzã ºuºotesc maideparte.

Normal, discutã despre bãrbaþi, spuse Georg. Edgarrâse : Cele mai multe nu au decât unul ºi încã unulde rezervã.

Edgar ºi Georg erau bãrbaþi de rezervã la douãînvãþãtoare. În plinã naturã, spuneau ei, roºeau puþinºi ne priveau pe mine ºi pe Kurt.

Eu eram o femeie de rezervã a iernii, pentru cãbãrbatul n-a mai existat când iarna a trecut.

Nu vorbea niciodatã despre dragoste. Se gândeala apã ºi spunea cã sunt un pai pentru el. Dacã eramun pai, eram unul cãzut la pãmânt. Acolo ne întin-deam în fiecare miercuri dupã lucru în pãdure. Mereuîn acelaºi loc, unde iarba era înaltã ºi pãmântul tare.Iarba nu rãmânea înaltã. Fãceam dragoste grãbiþi, ºipe urmã simþeam arºiþa ºi îngheþul laolaltã sub piele.Iarba, nu ºtiu cum, se fãcea din nou înaltã. ªi noinumãram, nu ºtiu de ce, cuiburi de ciori în salcâmiinegri. Cuiburile erau goale. Spuse : Vezi. Ceaþa aveagoluri. Curând furã acoperite. Cel mai rãu ni se

156

rãciserã picioarele, puteam sã þopãim oricât prinpãdure. Gerul începea sã muºte încã înainte de a seîntuneca. Am spus : Or sã vinã iar sã se culce, acummai mãnâncã încã pe câmp. Ciorile trãiesc o sutã deani.

Stropii de apã de pe ramuri nu mai strãluceau,îngheþaserã. Nu ºtiam cum dispare lumina, deºi pri-visem într-acolo o orã întreagã. El spuse cã existãlucruri care nu încap în ochi.

Când se întunecã de tot, ne îndreptarãm spretramvai ºi ne întoarserãm înapoi în oraº. Nu ºtiu cespunea miercurea seara, când venea aºa târziu acasã.Nevasta lui lucra la fabrica de detergenþi. Nu l-amîntrebat niciodatã despre ea. ªtiam cã n-o sã rãmânãsingurã din cauza mea. Nici nu-mi trecea prin mintesã i-l iau. Nu-mi trebuia decât miercurea în pãdure.Uneori spunea despre copilul lui cã se bâlbâie ºi cãlocuieºte la þarã, la socri. Îl vizita în fiecare sâmbãtã.

Cuiburile de ciori erau goale în fiecare miercuri.Spunea : Vezi. Cu ciorile avea dreptate. Cu paiul, nu.Un pai întins pe jos în pãdure e un gunoi. Asta erameu pentru el ºi el pentru mine. Gunoiul e un sprijincând a fi pierdut este deja o obiºnuinþã.

El era unul din biroul Terezei, unul care într-obunã zi nu a mai venit la serviciu. Îmi propusese subcuiburile ciorilor sã fug cu el peste Dunãre. Conta peceaþã. Alþii contau pe vânt, pe noapte sau pe soare.Asta e aºa, la fiecare altfel, ca ºi cu culorile preferate,am spus. Dar în gând mi-am zis : Ca ºi cu sinuciderile.

ªi în pãdurea noastrã de salcâmi trebuie cã existaun copac cu o clanþã în trunchi. Am vãzut mai târziuacest trunchi, nu atunci în pãdure. Poate cã se afla

157

prea aproape de mine. Dar el cunoºtea copacul ãstaºi a deschis uºa.

Miercurea urmãtoare a murit, tocmai când încercasã fugã cu nevastã-sa. Am aºteptat un semn de la el.Nu pentru cã l-aº fi iubit, îmi lipsea. Dar nu poþisuporta moartea nici unui om cu care ai împãrþit unsecret. Încã de pe atunci m-am întrebat de ce mergcu el în pãdure. Sã zac un pic sub el în iarba grasã,sã mã smulg apoi din carnea aceea captivã ºi peurmã sã nu atârn nici o clipã de ochii lui � poatetocmai asta era.

Abia dupã luni de zile, în cabinetul medical s-agãsit un petic de hârtie cu numele lui. Tereza, carese învârtea peste tot în fabricã, vãzuse înºtiinþareaoficialã. Pe aceasta scria : Nume, profesie, adresã,ziua decesului. Diagnostic : moarte naturalã � stopcardiac. Locul decesului : acasã. Ora : 12 ºi 20´. ªtam-pila medicului legist, o semnãturã albastrã.

Acelaºi petic de hârtie cu numele soþiei lui a ajunsºi la fabrica de detergenþi, unde Tereza cunoºtea osorã medicalã. ªi acolo se specifica aceeaºi zi adecesului, moarte naturalã � stop cardiac, ora 12 ºi20´, acasã.

Tereza spuse : Ce tot întrebi atâta despre el, doarîl cunoºti mai bine. Toatã lumea ºtie cã ai avut cevacu el. A fost primul lucru pe care l-am ºtiut în legãturãcu tine. Înainte de a ne fi întâlnit la croitoreasã,fusese la ea. A plecat tocmai când am venit eu. Îidãduse în cãrþi. Acum nu mai are nici o importanþã,dar eu n-aº fi avut încredere în el.

Cãpitanul Piele nu m-a întrebat niciodatã de el.Poate cã totuºi exista ceva ce nu ºtia cãpitanul Piele.

158

Dar fusesem prea des în pãdure, cum sã nu fi ºtiutcãpitanul Piele aºa ceva. Poate cã, cine ºtie, cãpitanulPiele vorbea cu el despre mine. Dar el nu m-a descu-sut niciodatã în pãdure, nu ºtia nimic importantdespre mine. Tocmai pentru cã nu-l iubeam, m-aizbit asta.

Dar poate cã-i povestea cãpitanului Piele cumºtiam sã cânt când trebuia.

Voi cu iubirea voastrã. Miroase a lemn ºi fier,spuse Kurt. Eu n-am aºa ceva, cu atât mai bine. Numã pot culca cu fiicele ºi nevestele bãutorilor desânge, spuse el, când am întocmit lista cu fugariimorþi, despre care auziserãm. Erau douã pagini. Edgara trimis lista în strãinãtate.

Cele mai multe nume le ºtiam de la Tereza, unelede la croitoreasã. Clienta ei, cu petele de spermã, ºibãrbatul ei ºi vãr-su nu mai trãiau.

Georg cosea iarba. Capetele noastre erau grele dela listã ºi de la rachiu. Georg înnebuni de tot ºi noine uitam la el. κi scuipã în palme, þopãi în spatelegreblei ºi împrãºtie fânul. Pe urmã grebla se clãtinãdin nou pe cracã. Georg îºi scoase periuþa de dinþidin buzunarul pantalonilor. Scuipã pe ea ºi-ºi piep-tãnã sprâncenele.

Am întrebat a cui e cãsuþa de varã. Edgar spuse :A unui vameº. Omul avea o grãmadã de bani strãini.Îi ascundea la pãrinþii mei în lustrã, ca sã nu-i gãseascãnimeni. Tata îl ºtie din rãzboi. Acum e pensionar.Lista o trece prin vamã. Fiul lui mi-a dat cheia,locuieºte în oraº.

159

Din camera lui Edgar dispãruserã hârtii. Lista omai avea în copie. Nu acasã, spuse el. Dar poeziile,nu. Nici mãcar în gând, spuse Edgar.

Tereza nu a venit în dupã-amiaza asta. I-am datfotografiile la fabricã. Tatãl ei fusese avertizat înprivinþa mea cu o zi înainte. Contactul ca mine ar fiavut o influenþã proastã asupra fiicei sale, spusesecãpitanul Piele. ªi cã mie nu-mi lipseºte decât feli-narul roºu.

Am fãcut pe proasta, spuse Tereza, ºi am întrebatdacã Piele se referea la partid. Tata mi-a rãspuns :Partidul nu e bordel.

Edgar, Kurt ºi Georg plecaserã de mult. Iarbacositã se usca. Vedeam zilnic cum pãlea grãmadaaceea ºi cum se strângea în ea. Era de acum fân.Tulpinile retezate creºteau deja la loc.

Într-o dupã-amiazã cerul se fãcu negru ºi galbenca flacãra. Dincolo de oraº se întretãiau fulgerele,tuna. Vântul îndoia teii ºi rupea crãcile mici. Le apãsape tufele de meriºor ºi apoi le lua din nou cu el sus,în vãzduh. Þopãiau, meriºorul îºi pârâia tulpinile.Lumina era de cãrbune ºi sticlã. Puteai sã întinzimâna ºi sã apuci aerul.

Domnul Feyerabend sta sub copaci ºi îndesa cufân o pernã albastrã. Vântul îi smulgea smocurile dinmânã. Fugea dupã ele ºi le prindea cu pantoful.Pãrea decupat în aceastã luminã. Mã temeam sã nu-lvadã trãsnetul ºi sã-l loveascã. Când începurã sã cadãstropii grei, fugi sub acoperiº. Pentru Elsa mea, spuseel, ºi duse perna în casã.

160

Dupã durerile de ºale ale mamei sta scris : Mi-ascris doamna Margit cã umbli cu trei bãrbaþi. SlavãDomnului cã sunt nemþi, dar oricum tot curvãsãrie secheamã. Îi plãteºti copilului ani în ºir ºcoala la oraº,pentru asta eºti bun. ªi, drept mulþumire, te alegi cuo curvã. N-ar fi de mirare sã ai ºi la fabricã unul.Ferit-a sfântul sã-mi prezinþi într-o zi un valah ºisã-mi spui : Ãsta e bãrbatul meu. Frizerul a lucrat maidemult la oraº ºi încã de pe atunci spunea cã femeilecu carte sunt mai rele ca un scuipat. Dar fiecare segândeºte cã propriul copil nu o sã fie aºa.

Ceara de albine fierbea în oalã, bãºicuþele ples-neau ºi spumegau ca berea în jurul polonicului. Pemasã, printre mojare, pensule ºi borcane, se afla ofotografie. Cosmeticiana spuse : Ãsta e fii-miu. Copi-lul þinea în braþe un iepure alb. Iepurele nu mai e, amâncat trifoi ud, spuse ea. I-a plesnit stomacul. Terezaînjurã. Nu ºtiam, spuse cosmeticiana. Îi culegeamdimineaþa pe rouã. Credeam cã, dacã e proaspãt, emai bun. Îi întinse Terezei cu o lingurã un strat decearã lat de o palmã pe picior. Era ºi timpul, spuseea, pe pulpe creºte deja ca mãrarul. Când trase stratulde cearã de pe picior, Tereza închise ochii. Am fisacrificat oricum iepurele mai târziu, spuse cosme-ticiana, dar n-a fost sã fie. Ceara se rupse. Trase dinnou. Primul strat doare, dar te obiºnuieºti. Existã ºilucruri mai rele, spuse ea.

Mai rãu ; aº fi putut ºi eu sã-i spun ce anume.Tocmai de aceea nu eram sigurã dacã mai doream sãmã depilez.

161

Tereza îºi puse mâinile sub cap ºi mã privi. Ochiiei erau mãriþi ca la o pisicã. Þi-e fricã, îmi spuse.Cosmeticiana întinse un strat de cearã la subsuoaraTerezei. Din cearã se fãcu o perie, dupã ce fusesetrasã de acolo de degetele ascuþite.

Iepurii sunt frumoºi, mai ales cei albi, spuse Tereza,dar carnea lor pute la fel ca la cei gri. Iepurii suntanimale curate, spuse cosmeticiana. Subsuoara Terezeiera goalã. Am vãzut în ea un nod mare cât o nucã.

Spaima gãinilor se afla lângã dicþionar. Tereza oagita în fiecare zi, înainte sã mâncãm. Când intra peuºã, spunea : Vin sã dau mâncare la pãsãri. ªi defiecare datã mã întreba dacã am aflat deja cum senumeºte pe româneºte pasãrea din instrucþiunile luiGeorg. Dar nu-i puteam decât explica Terezei peromâneºte cum se numeºte pasãrea pe nemþeºte : celce ucide de nouã ori. Numele pãsãrii nu figura în niciun dicþionar*.

Am avut odatã o nemþoaicã care vedea de mine,spuse Tereza. Era bãtrânã, pentru cã bunica nu admi-tea femei tinere la copil, ca sã nu-l ademeneascã petata. Bãtrâna era severã ºi mirosea a gutui. Avea pãrlung pe braþe. Trebuia sã învãþ nemþeºte de la ea.Das Licht, der Jäger, die Braut. Cuvântul meu preferatera Futter, pentru cã în limba mea asta însemna �cândte fuþi�. Nu mirosea a gutui.

Sie gibt uns Milch und ButterWir geben ihr das Futter

* Denumirea româneascã a pãsãrii e sfrâncioc.

162

Femeia care vedea de mine îmi cânta :

Ihr Kinder kotnmel schnell nach Hausdie Mutter bläst das Licht schon aus.

Îmi traducea cântecul, eu îl uitam mereu. Era uncântec trist, eu aº fi preferat sã mã bucur. Cândmama o trimitea la piaþã, mã lua cu ea. În drum sprecasã aveam voie sã mã uit în vitrina studioului foto-grafic la mirese. Atunci îmi plãcea de ea, pentru cãtãcea. Ea se uita mai mult ca mine, trebuia s-o trag deacolo. Când plecam, pe geam rãmâneau urmele dege-telor noastre. Limba germanã a fost de atunci pentrumine mereu o limbã tare ca o gutuie.

De când am vãzut nuca aceea, am întrebat-o înfiecare zi pe Tereza dacã a fost la doctor, îºi rãsuceainelele pe degete ºi le privea, de parcã acolo ar figãsit un rãspuns. Clãtina din cap, înjura ºi se opreadin mâncat. Obrazul i se împietrea, într-o luni mi-aspus : Da. Am întrebat-o : Când. Tereza spuse : Ieriam fost la unul acasã. E un chist de grãsime, nu-i cecrezi.

Nu am crezut-o ºi am cãutat minciuna proaspãtãºi umedã în ochii ei. Am vãzut pe faþa ei copilul dela oraº, îndãrãtnic ºi abil, strecurându-i-se în colþurilebuzelor. Dar Tereza îºi vâra urmãtorul soldãþel îngurã, mesteca ºi fãcea gãinile sã loveascã scânduracu ciocurile ºi bila sã zboare. Îmi spuneam : Cândminþi, nu-þi mai tihneºte mâncarea. Dar, pentru cãTereza putea sã mãnânce mai departe, nu mã maiîndoiam.

Dacã mâine te-ai preface din om în pasãre ºi aiputea sã-þi alegi, ce pasãre ai vrea sã fii, întrebã Tereza.

163

Tereza n-a mai putut sã spunã multã vreme : Vinsã dau mâncare la pãsãri. Nu am mai mâncat multãvreme împreunã.

Într-o dimineaþã, când am venit la lucru, am auzitun clãmpãnit. Pe coridorul tãcut nu era nimeni. Stamcu cheia în mânã, în faþa uºii de la birou. Ascultam,clãmpãnitul venea din spatele uºii. Am deschis. Labiroul meu ºedea un bãrbat. Se juca cu spaima gãinilor.Îl cunoºteam din vedere, i se spunea programatorul.Râdea ca un apucat. I-am smuls spaima gãinilor dinmânã. Îmi spuse : O persoanã particularã bate la oraasta la uºã, înainte de a intra. Eu nu venisem preatârziu, dar eram deja concediatã. Când am trântit uºaîn urma mea, mi-am vãzut boarfele pe coridor : sãpu-nul, prosopul, fierbãtorul ºi oala Terezei. În oalã, douãlinguri, douã cuþite, cafea ºi zahãr ºi douã ceºti.Într-o ceaºcã, o radierã. În cealaltã, o foarfecã deunghii. Am cãutat-o pe Tereza, am stat în biroul ei,mi-am pus boarfele pe masa goalã. Am aºteptat untimp. Aerul era apãsãtor, toþi umblau de colo pânãcolo. Roiau în spaþiul ãsta mic, în acest degetar plincu oameni. Mã priveau din colþurile ochilor. Nimeninu mã întreba de ce plâng. Sunã telefonul, unul seduse sã ridice receptorul ºi spuse : Da, e aici. Mãtrimise la ºeful personalului. Acela mi-a întins unbilet sã-l semnez. Am citit ºi am spus : Nu. M-a privitcu un aer adormit. L-am întrebat : De ce. El a rupt uncorn în douã. Pe sacoul lui închis la culoare au cãzutdouã fãrâmituri, nu mai ºtiu ce mi-a mai trecut prinminte. Dar am þipat ºi mai tare. Am înjurat pentruprima oarã pentru cã fusesem concediatã.

164

Tereza n-a venit la birou în dimineaþa asta.Cerul era dezgolit. Un vânt cald îmi târa capul

trãgându-mã de pãr prin curtea fabricii, nu-mi sim-þeam picioarele. Cine se îmbracã în haine curate nupoate sã ajungã murdar în cer, îmi ziceam. Voiam sã fiumurdarã ca sã-i fac în ciudã cerului cãpitanului Piele,deºi de atunci îmi schimbam rufele tot mai des.

Am mai fãcut drumul pânã la biroul Terezei detrei ori, am deschis ºi am închis uºa fãrã o vorbã.Boarfele mele zãceau încã pe masã. Mi-am lãsatlacrimile sã curgã în voie pe lângã urechi ºi pe bãrbie.Buzele îmi ardeau sãrate, gâtul îmi era umed.

Pe trotuar, sub lozincã, mi-am vãzut pantofiitârându-se ºi pe ceilalþi mergând. Mâinile lor duceauoi de tablã sau hârtie fâlfâitoare. În depãrtare îivedeam lângã mine. Doar pãrul de pe capete mi sepãrea mai aproape ºi mai mare decât cãmãºile ºihainele lor.

Nu mã mai gândeam deloc la mine, aºa o fricãmi-era pentru Tereza. Am înjurat a doua oarã.

În vremea asta, ea se afla la director. O agãþase dela poartã. Îi dãdu drumul sã plece abia dupã trei ore,când eu ieºisem concediatã pe poartã. Trebuia sãintre chiar în aceeaºi zi în partid ºi sã se lepede demine. Dupã trei ore a spus : Bine.

În ºedinþa de dupã-amiazã, Tereza a trebuit sã seaºeze în primul rând în faþa feþei de masã roºii aprezidiului. Dupã cuvântul de deschidere, a fostomagiat tatãl Terezei. Pe urmã, conducãtorul ºedinþeia prezentat-o pe ea. Sã facã bine sã se ridice ºi sãvinã în faþã, spuse el, ca membru cel mai nou sã

165

poatã fi vãzut înainte de a fi primit în partid. Terezase ridicã, îºi întoarse faþa la salã. Scaunele scârþâirã,gâturile se întinserã. Tereza simþi la ce se uitau ei : lapicioarele ei.

M-am înclinat ca pe scenã, povesti Tereza maitârziu. Unii au râs, alþii chiar au aplaudat. Pe urmãam început sã înjur. Au râs ºi n-au mai aplaudat,pentru cã în prezidiu nu aplauda nimeni. Se simþirãparcã prinºi asupra faptului ºi-ºi ascunserã mâinile.

Puteþi sã vã puneþi ºi-n cap ºi sã prindeþi muºte cucuru�, spuse Tereza. Unul din rândul întâi îºi pusemâinile pe genunchi. ªezuse pe ele ºi i se fãcuserãroºii ca faþa de masã. Dar ºi urechile îi erau la fel,deºi nu ºezuse pe ele, spuse Tereza. κi deschisegura, luã aer ºi-ºi îndoi degetele. Vecinul sãu, unulslãbãnog cu picioare lungi, spuse Tereza, o cãlca pegleznã cu pantoful, fãcându-i astfel semn sã se aºezeºi sã tacã din gurã. Tereza îºi trase piciorul ºi spuse :ªi, dacã nu vã e de ajuns, puteþi sã trageþi apa la voiîn cap, pânã vã vine o idee mai acãtãrii.

Glasul meu rãmase calm, spuse Tereza. Zâmbeam,ãia crezuserã la început cã vreau sã mulþumesc pentruomagiul adus tatãlui meu. Pe urmã au fãcut feþe decucuvea, în salã era mai mult alb în ochi decât pepereþi.

Kurt a venit într-o miercuri, pe neaºteptate, înoraº. În ciuda soarelui stãm în camerã, în ziua astade varã, pentru cã afarã, printre oameni, îmi veneaatât de repede sã plâng. Pentru cã mã aºezasem înmijlocul tramvaiului ca sã urlu în voie. Pentru cãieºisem repede din prãvãlie pe stradã, ca sã nu tre-buiascã sã zgârii ºi sã muºc oamenii.

166

Kurt i-a adus doamnei Margit pentru prima oarãflori, probabil pentru cã venise la mijlocul sãptãmânii.Buchetul era cules de pe câmp, maci sãlbatici ºiurzici care nu înþeapã. Se veºtejiserã în timpul cãlã-toriei. κi revin în apã, spuse doamna Margit.

Florile nici n-ar fi fost necesare, doamna Margit seîmblânzise de când fusesem concediatã. Mã mângâia,dar pe mine mã lua cu frig din interior. Nu puteamnici sã-i resping mâna, nici sã i-o suport. ªi Isusul eimã privea când spunea : Trebuie sã te rogi, fata mea,Dumnezeu înþelege tot. Eu vorbeam de cãpitanulPiele, ea vorbea de Dumnezeu. Îmi era fricã sã nu levinã mâinilor mele chef sã o loveascã în obraz.

Odatã spuse doamna Margit cã ar fi fost unul peaici ºi ar fi întrebat de mine. Spuse cã mirosea asudoare. Ea crezuse cã era un kanod. Istenem, rostiea, cine poate sã se mai descurce cu atâþia. Bãrbatulîi arãtase ordinul de percheziþie, fãrã ochelari nuvãzuse ce scria acolo. Înainte de a fi spus nu, el se ºiafla în odaie. O întrebase tot felul de lucruri, spusedoamna Margit. Dupã întrebãri ºi-a dat seama cããluia nu-i ardea de amor.

κi plãteºte chiria ºi merge la lucru, mai mult nuºtiu, îi spusese doamna Margit acelui bãrbat. Apoi aridicat mâna. Jur, a spus, ºi a arãtat în direcþia luiIsus : Nu mint. El mi-e martor.

Asta s-a întâmplat astã primãvarã, spuse doamnaMargit. Îþi spun abia acum, fiindcã bãrbatul a plecatºi nu revenit. Când a plecat, s-a scuzat ºi mi-a sãrutatmâna. Era un cavaler, dar mirosea a sudoare.

167

De atunci s-a rugat adesea pentru mine. Dumnezeumã ascultã, spuse ea, El ºtie cã nu fac asta pentruoricine. Dar un kicsit trebuie sã te rogi ºi tu.

Kurt a venit pe neaºteptate, pentru cã Edgar ºiGeorg au sunat la abator cã au fost concediaþi. Ausunat ºi la fabricã, spuse Kurt. Un programator le-aspus cã ai lipsit atât de mult, cã a trebuit sã fiiconcediatã. Au vrut sã vorbeascã ºi cu Tereza, dar lis-a închis telefonul.

Kurt avusese toatã noaptea dureri de dinþi. Pãrul îiera vâlvoi. În sat nu existã dentist, spuse el, toatãlumea merge la cizmãrie. Cizmarul are un scaun carese poate închide peste burta clientului cu o scândurã.Clientul se aºazã ºi cizmarul îi leagã o sfoarã tare înjurul dintelui. La celãlalt capãt al sforii face un laþ ºiîl atârnã de clanþa uºii de la atelier. Cu o loviturã zdra-vãnã trânteºte uºa. Sfoara smulge dintele din gurã.Costã patruzeci de lei, cât un pingelit, spuse Kurt.

Dupã ºedinþa de partid, Tereza nu a fost con-cediatã. A fost transferatã la altã fabricã.

Kurt a spus : E copilãroasã, dar n-are idee depoliticã. Tatãl ei a crescut prea mult, de asta îºipermite ea sã rãmânã copilãroasã. Colþurile ochilorlui erau mai roºii decât pãrul, gura i se umezise.

ªi tata crescuse prea mult, altfel nu ar fi ajuns înSS. Ar fi turnat monumente ºi le-ar fi amplasat prinþarã. Ar fi luat-o mereu din loc. Faptul cã dupã rãzboin-a mai putut fi folosit politic nu l-a fãcut sã secãiascã. A mãrºãluit în direcþia greºitã, asta a fost tot.

Toþi pot fi folosiþi drept copoi, spuse Kurt, fie cãau fost cu Hitler sau cu Antonescu. Din cauza cicatricei

168

de la degetul lui mare mi se pãrea ca un pui de drac.La câþiva ani dupã Hitler toþi plângeau dupã Stalin,spuse el. De atunci îl ajutã pe Ceauºescu sã facãcimitire. Informatorii mici nu vor cine ºtie ce funcþieînaltã în partid. Pot fi folosiþi fãrã jenã. Membrii departid pot sã se plângã, dacã li se cere sã fie copoi.Ei pot sã se apere mai bine decât alþii.

Dacã vor, am spus. Îi uram unghiile murdare,pentru cã o suspecta pe Tereza. Îi uram bãrbia teºitã,pentru cã aproape mã convinsese. Nasturele lui slãbitde la cãmaºã îl uram, pentru cã era gata sã se rupã ºinu se þinea decât de-o aþã.

Cât trebuie sã facã un om ca sã ajungã atât depolitic ca tine am întrebat. I-am rupt nasturele slãbitde la cãmaºã, i-am scos aþa ºi mi-am vârât-o în gurã.Kurt a vrut sã-mi dea peste mânã, dar a lovit aerul.

Tu îþi numeºti bãnuiala certitudine, am spus cuaþa pe limbã ºi nasturele în mânã, dar fotografiile talele laºi sã zacã la Tereza. Ei nu i se întâmplã nimic,dacã le gãsesc, spuse Kurt.

Tu îþi închipui cã, dacã nu crezi în nimeni, te facinevãzut, am spus. Kurt privi poza moartei proaspetede pe perete, rochia plisatã ºi umbrela de soare. Nu,spuse el. Piele nu ne mai scapã din ochi. Am muºcataþa ºi am înghiþit-o : A putut vreodatã cineva sã-ºialeagã tatãl. Kurt îºi þinea capul în mâini. Sunt oamenicare nu-ºi mai cunosc tatãl, spuse el. Am întrebat :Cine. El bãtea cu degetele în tãblia mesei, suna ca ºiclãmpãnitul fãcut de spaima gãinilor. Fiecare degetsuna pe acelaºi lemn altfel.

Mã gândeam : Ne cunoaºtem atât de bine, încâtavem nevoie unul de altul. Dar cât de uºor ar fi fost

169

sã avem cu totul alþi prieteni, dacã Lola nu ar fi muritîn ºifonier.

Du-te la dentist, am spus, eºti invidios cã nimeninu ne poate ajuta. El spuse : ªi tu devii, încet-încet,copilãroasã.

Apoi þinu palma întinsã ca un copil. Dar eu vârâinasturele în gurã : Lasã-l aici ca sã nu-l pierzi. Nastu-rele mi se lovea de dinþi. Unde e spaima gãinilor,întrebã Kurt.

I-am scris mamei cã am fost concediatã. A primitscrisoarea chiar a doua zi. Peste o zi aveam dejarãspunsul ei :

Am aflat din sat. Vin vineri cu trenul de dimineaþãîn oraº.

I-am rãspuns :Nu vin aºa devreme la garã. La zece sunt la fântâna

artezianã.În nici o altã ocazie scrisorile nu se primeau atât

de repede.

Mama a sosit dis-de-dimineaþã în oraº. Ne-amîntâlnit la fântâna artezianã. Avea douã coºuri goaleatârnate de braþe ºi o sacoºã plinã, la picioare. M-asãrutat lângã fântâna artezianã, fãrã sã lase jos coºu-rile. Am cumpãrat de toate, a spus, numai borcaneîmi mai trebuie.

Am luat sacoºa grea. Am mers la prãvãlie. N-amschimbat nici o vorbã. Dacã aº fi dus ºi eu unul dincoºurile acelea identice, strãinii ne-ar fi luat dreptmamã ºi fiicã. Aºa însã, trecãtorii treceau mereuprintre noi, fiindcã era loc destul.

170

Mama a cerut în prãvãlie cincisprezece borcanepentru castraveþi, ardei ºi sfeclã. Cum ai sã le cari petoate, am întrebat. Doar nu te reþine nimic, spuse ea,nici fabrica, nici bãrbatul. Tot satul ºtie deja cã eºticoncediatã.

Eu duc borcanele pentru legume ºi sacoºa, tu duborcanele pentru fructe, spuse mama. Mai ceru încãºaptesprezece borcane pentru prune, mere, piersiciºi gutui. Mama avea trei cute pe frunte, când a numitlegumele ºi fructele. În timp ce le numea, trebuiasã-ºi treacã prin minte straturile ºi pomii, ca sã-ºiaminteascã de toate. Borcanele pe care le puneavânzãtorul pe tejghea erau identice.

Dar sunt unul ca altul, am spus. Vânzãtorul le-aîmpachetat. Sigur cã sunt toate la fel, a spus mama,dar sper cã mai e voie sã spui pentru ce anumecumperi borcanele. Trebuie s-o pun pe bunica lasocotealã, spuse ea, la iarnã, când se mãnâncã maimulte alimente conservate, o sã stea acasã. Tu nu viiacasã. Oamenii vorbeau în tren cã eºti în luna a treia.Nu mã vãzuserã, ºedeam undeva, mai în spate. Darcei de lângã mine au auzit ºi ei ºi ºi-au lãsat capul înpãmânt. Îmi venea sã mã vâr sub banchetã.

Am mers la casã. Mama ºi-a scuipat între degetulmare ºi arãtãtor ºi a plãtit. Degeaba te uiþi aºa, mâinilese aspresc rãu de la muncã.

Mama îºi puse coºurile pe jos, îºi depãrtã picioa-rele, îºi ridicã fundul ºi bãgã borcanele în coºuri.Te-ai gândit vreodatã în viaþa ta ce înseamnã sãtrebuiascã sã te ruºinezi ca mamã.

Am þipat la ea : Dacã nu mã laºi în pace, nu mãmai vezi în vecii vecilor, numai sã scoþi o vorbã.

171

Mama sughiþã. Spuse încet : Cât e ceasul ?La încheietura mâinii purta unul dintre ceasurile

moarte ale tatei. De ce îl porþi, nu vezi cã nu merge,am întrebat-o. Asta nu se vede, doar ºi tu ai unul. Almeu merge, altfel nu l-aº purta. Când am un ceas lamânã, ºtiu mai bine cum stau, chiar dacã nu merge.Atunci de ce ai întrebat cât e ceasul, am spus.

Pentru cã altceva nu se poate vorbi cu tine, a spusmama.

Doamna Margit spuse : Nincs lóvé nincs muzsika,dar ce-i de fãcut, dacã acum n-ai bani de chirie. Potsã aºtept douã luni, poate-þi ajutã Dumnezeu, atuncinu rãmân singurã. Nu e aºa uºor sã gãseºti o fatãnemþoaicã sau unguroaicã, altceva nu-mi trebuie încasa mea. Dupã naºtere eºti catolicã ºi o sã vinãvremea sã te ºi rogi. Dumnezeu are destul timp, maimult decât noi, oamenii. Dumnezeu ne vede de cândne naºtem. Numai nouã ne trebuie mult timp pânã Îlvedem. Când eram tânãrã, nu mã rugam nici eu. Teînþeleg cã nu vrei sã te întorci la þarã, spuse doamnaMargit, acolo nu trãiesc decât bãtuþii în cap. Cândunul nu ºtia sã se poarte, în Pesta i se spunea : Eºtiun þãran.

Doamna Margit voia sã cumpere brânzã de vacide la piaþã. E foarte scumpã, spuse ea. Mi-am rupt obucãþicã sã gust. Þãranca a strigat : Cu mâinile asteamurdare ! Eu mã spãl pe mâini într-o zi mai multdecât se spalã ea într-o lunã. Brânza era acrã ca oþetul.

Am auzit cã mulþi þãrani pun fãinã în brânzã. E pãcatde Dumnezeu sã spun aºa ceva, dar numai Dumnezeuºtie, þãranii nu au fost niciodatã oameni fini.

172

Doamna Margit vrea sã mã mângâie pe cap pentruamânarea chiriei, i-am spus Terezei. κi ia acest drept.Pentru cã nu primeºte bani pentru camerã, cere înschimb sentimente. Dacã pot sã-mi plãtesc repedechiria, mâinile ei nu vor ajunge în pãrul meu.

Tereza mi-a gãsit meditaþii de germanã. De trei oripe sãptãmânã trebuia sã meditez doi bãieþi acasã.Tatãl lor era maistru la fabrica de blãnuri. Mama eracasnicã. Ea e orfanã, spuse Tereza. Bãieþii sunt taride cap. Tatãl câºtigã bine, de altceva sã nu-þi pese.

Tereza i-a cunoscut pe blãnar ºi pe copii la baiatermalã. Copiii sunt lipicioºi, spuse Tereza. Când s-adus sã se îmbrace, tatãl i-a spus : Acuºi mergem ºi noiacasã.

Dar pe urmã i-a trimis pe copii din nou în apã. S-astrecurat în slipul lui ud în cabina Terezei. Gâfâia ºio prinse pe Tereza de sâni. Ea îl împinse afarã. Nuputea sã închidã, pentru cã zãvorul lipsea. El rãmaseîn faþa cabinei, Tereza îi vedea degetele de la picioarepe sub uºã. Mi-am închipuit eu cã n-o sã iasã nimicdin asta, spuse el. A fost numai o glumã, nu mi-amînºelat niciodatã nevasta.

Strigã : Aici, copii. Tereza auzi picioarele ude alecopiilor plescãind pe dale. Când ieºi din cabinã, eraºi blãnarul gata îmbrãcat. Spuse : Aºteptaþi totuºi,copiii nu v-au fãcut nimic, sunt gata imediat.

Am auzit þipete în casa scãrii. Veneau de la etajultrei. Acolo se afla locuinþa, unde urma sã-mi þinlecþiile de germanã. Când mã aflam la intrare, n-amputut sã bat. Uºa apartamentului era scoasã din þâþâni

173

ºi proptitã de perete în casa scãrilor. Din locuinþãieºea fum.

Blãnarul avea o gurã udã de salivã cu care nuputea decât sã bâiguie ceva. Duhnea a rachiu. Spuse :Germana e bunã oricând, nu poþi ºti ce mai vine.Ochii lui semãnau cu bãºicile albe ale broaºtelor.Femeia se uitã din fum prin fereastra deschisã. Vãlã-tucul cenuºiu o înfãºurã, înainte de a fi ajuns afarã,în copaci, înfoiat ca o pernã. Dupã-amiaza nu aveaaer proaspãt, cernea fumul peste plopii bãtrâni.

Copilul cel mic se þinea de cârpa de vase ºi plân-gea. Copilul cel mare îºi culcã pe masã capul.

Nemþii sunt un popor mândru, spuse blãnarul,noi, românii, suntem niºte jigodii nenorocite. O adunã-turã de laºi, se vede dupã sinucideri. Toþi se spân-zurã, unul nu s-ar împuºca. Hitler al vostru n-a avutpic de încredere în noi. Du-te-n moaº-ta, strigã nevastala el. Blãnarul zgâlþâia dulapul : N-ar fi rãu, dar deunde s-o iau ºi pe asta.

Pe podeaua din bucãtãrie erau cocoloaºe de pâine.Înainte de a fi început cearta, copiii aruncaserã unulîn altul cu ele.

Blãnarul îºi lipi o þigarã în colþul gurii. Clãtina dinmânã ºi din cap, flacãra brichetei nu gãsea þigara.Pânã la urmã îi cãzu din gurã. Se uitã dupã ea, îºiþinea flacãra strâmb, se arse la deget. Nu simþi nimic.Se aplecã, braþul îi era prea scurt. Flacãra intrã la locîn brichetã. Se uitã la cei doi copii. Aceºtia nu-lajutau. Trecu împleticindu-se pe lângã þigarã în vestibul.

În casa scãrii uºa se lovi de balustradã. Cãzu, euam alergat pe palier. Blãnarul zãcea pe trepte sub

174

uºã. Se târî afarã de acolo ºi lãsã uºa trântitã peciment. Cu nasul sângerând, coborî treptele clãti-nându-se.

A vrut sã care uºa pe stradã, am spus, când eramdin nou în bucãtãrie, acum a plecat.

De furie a scos uºa din þâþâni, a spus copilul celmic, pe urmã a vrut s-o batã pe mama. Ea a fugit ºis-a încuiat în odaie. El s-a aºezat la masa din bucãtã-rie ºi a bãut rachiu. M-am dus s-o chem pe mama dinodaie, pentru cã el se liniºtise de tot. Ea voia sã facãgogoºi. Uleiul se încinsese. El a turnat rachiul pe focºi în ulei. A spus cã vrea sã ne dea foc. Flacãra aþâºnit în sus, era sã-i ardã obrazul mamei. S-a aprinsdulapul de perete. L-am stins repede, a spus copilul.

Azi vine pentru prima oarã aici ºi nimereºte tocmaiîn mijlocul balamucului ãsta, îi spuse femeia copi-lului. Se târî pânã la masã ºi se lãsã sã cadã pe scaun.

Am spus : Nu conteazã. Dar conta, ca tot ce nuputeam sã suport ºi nici sã schimb. ªi am mângâiat ofemeie strãinã. De parcã mi-ar fi fost rudã, pe pãr. Sepierdu sub palma mea. Se mãcina captivã în iubireaei din care nu mai rãmãsese nimic decât doi copii,mirosul de fum ºi o uºã scoasã din þâþâni. ªi o mânãstrãinã în pãr.

Sughiþa, i-am simþit animalul inimii sãrindu-i dinburtã în mânã mea. Sãrea încoace ºi-n colo în timpce-o mângâiam, din ce în ce mai repede.

Când se face noapte, vine înapoi, spuse copilulcel mare.

Pãrul femeii era scurt, îi vedeam pielea capului. ªiîn plopi, acolo unde se retrãsese fumul, vedeam ofemeie tânãrã pãrãsind orfelinatul. ªtiam unde se

175

afla, aici, în oraº. Cunoºteam statuia din faþa gardului.Mama de fier pe un soclu cu un copil de fier þinându-sede fusta ei, le turnase tatãl Terezei. În spatele monu-mentului se afla o uºã maro. Era prea târziu ca femeiasã se mai întoarcã. În spatele uºii corpul ei ar fi fostprea lung pentru un pat de copil. Fusese scoasã dinevidenþa orfanilor ºi a anilor care voiau acolo, afarã,dragostea în cuibul de blanã al unui bãrbat. Cuver-turile, pernele de divan, covoarele, papucii de casã,totul în locuinþa ei era din blanã, perna scaunului debucãtãrie, pânã ºi peticele de apucat oalele de toarte.

Femeia îi privi pe cei doi copii ºi spuse : Ce sã-ifaci, unul e o bocceluþã de orfan, altul una cu pãrinþii.

Copilul se duce în odaie când vrea sã plângã.Închide uºa, trage storurile ºi aprinde lumina. Seaºezã în faþa oglinzii de toaletã, în care nu se fardeazãnimeni. Oglinda are douã aripi care se pot deschideºi închide. E o fereastrã în care te vezi de trei oriplângând. Mila faþã de tine însuþi e de trei ori maimare decât afarã, în curte. Soarele nu poate sã intreacolo. Soarelui nu-i e milã, pentru cã trebuie sã steafãrã picioare pe cer.

Când plâng, ochii vãd în oglindã un copil alnimãnui. Plâng ºi ceafa, urechile ºi umerii. La odistanþã de douã lungimi de braþ plâng pânã ºi dege-tele de la picioare. Când e închisã, odaia e atât deadâncã precum e iarna zãpada. De ea îþi ard obrajii lafel cum ard de plâns.

Râºniþa macinã cu zgomot, o simþeam în dinþi.Chibritul sfârâi în faþa gurii femeii. Flacãra înghiþi

176

repede beþiºorul ºi-i fripse degetele, când gazul începusã ardã în inelul aragazului. Robinetul ºuierã. Atuncidin canã se ridicã un ºomoiog de abur cenuºiu.Femeia puse cafeaua înãuntru. Dãdu ca lava pestemargine.

Copilul cel mic þinu cârpa de vase sub jetul de apãrece, o împãturi ºi ºi-o legã în jurul frunþii.

Femeia ºi cu mine bãurãm cafea, cãprioara deporþelan de pe dulap ne privea. La a doua înghiþiturãgenunchiul ei se lovi sub masã de genunchiul meu.Femeia se scuzã, deºi o mângâiasem. Fumul ieºiseafarã, mirosul rãmãsese. Mai bine n-aº fi fost aici,unde mâna mea þinea ceaºca.

Duceþi-vã jos, la nisip, duceþi-vã sã vã jucaþi, spusefemeia. Suna ca ºi când ar fi spus : Scufundaþi-vã înnisip ºi sã nu mai veniþi niciodatã înapoi.

Cafeaua era groasã ca cerneala, zaþul îmi venea îngurã când ridicam ceaºca. Pe fusta mea erau douãpete de cafea. Cafeaua avea gust de ceartã.

ªedeam cu spinarea încovoiatã ºi auzeam paºiirepezi ai copiilor alergând pe trepte în jos. Priveampe scaun în jos ºi-mi cãutam mila pentru femeiaaceea. Modelul cu frunze al fustei mele îmi ajungeapânã la glezne. Unde, în spate, ºedea pe scaunspinarea mea încovoiatã, în faþã, între coate, ºedeaceva lipsit de viaþã cu douã pete de cafea în poalã.

Când paºii copiilor au amuþit în casa scãrii, eramcineva care þine companie nenorocirii ca s-o pãstreze.

Femeia ºi cu mine am pus uºa la loc în þâþâni. Eaa apucat-o zdravãn, era puternicã, pentru cã nu segândea decât la uºã. Eu însã mã gândeam la ea : Cão sã plec ºi ea o sã rãmânã singurã în dosul acestei uºi.

177

A adus cârpa de vase udã din bucãtãrie ºi a ºterspetele de sânge ale bãrbatului ei de pe uºã.

În drum spre casã þineam o cãciulã de biber înmânã ºi tot soarele amurgului pe cap. Doamna Margitnu purta decât baticuri, nu folosea niciodatã cãciulide blanã. Pãlãriile ºi blãnurile le fac mândre pe femei,spuse ea, lui Dumnezeu nu-I plac femeile mândre.

Am trecut podul agale ºi râul mirosea a fum. Mãgândeam la pietre ºi mi se pãrea ca gândul nu e încapul meu. Era afarã ºi trecea pe lângã mine. Puteasã se îndepãrteze de mine dupã plac, încet sau repede,ca de stâlpii balustradei, înainte de capãtul poduluivoiam sã vãd dacã râul era întins pe burtã sau pespate. Apa zãcea netedã între maluri ºi eu îmi ziceam :Nu de cãciulã de blanã am eu nevoie, ci de bani, casã nu mã mai mângâie doamna Margit.

Când am ajuns în curte, nepotul doamnei Graubergºedea pe scarã. Domnul Feyerabend îºi peria pantofiiîn faþa uºii. Nepotul se juca singur de-a controlorulde bilete. Când ºedea, era pasager. Când sta în picioare,era controlor. Spuse : Biletele la control, vã rog. κiscoase biletul cu o mânã din cealaltã mânã. Mânastângã era pasager, cea dreaptã controlor.

Domnul Feyerabend spuse : Vino-ncoace, sã faceu pe pasagerii. Mai bine sunt eu ºi una, ºi alta,spuse copilul, aºa sunt mai sigur cine nu-ºi gãseºtebiletul.

Ce mai face Elsa, am întrebat. Domnul Feyerabends-a uitat la cãciula de blanã din mânã mea : De undeveniþi, mirosiþi a fum.

178

Înainte de a scoate un cuvânt, puse peria într-unuldin pantofi, se ridicã ºi vru sã treacã pe lângã copil.Copilul întinse braþul ºi spuse : Aici nu schimbã nimenivagonul, rãmâneþi unde sunteþi. Domnul Feyerabendridicã fãrã o vorbã braþul copilului, cum ridici obarierã. Apucase braþul prea tare. I se vedeau dege-tele pe pielea copilului, când domnul Feyerabendcoborî treptele sã meargã în grãdina cu tufe de meriºor.

Când am fost concediaþi, Edgar a spus : Acum amajuns la ultima staþie. Georg a scuturat din cap : Lapenultima, ultima este emigrarea. Edgar ºi Kurt apro-barã din cap. Cred cã eram uluitã, pentru cã vorbaasta nu m-a surprins. Am dat din cap fãrã sã-miimaginez nimic. Era pentru prima oarã cã am lãsatacest cuvânt sã se apropie atât de mult de noi.

Cãciula de blanã am ascuns-o în fundul ºifonie-rului. Poate cã la iarnã o sã fie mai frumoasã decâtacum, mi-am zis. Tereza a probat-o ºi a spus : Pute cafrunziºul veºted. Nu ºtiam dacã se referea la cãciulade pe capul ei, pentru cã doar cu câteva clipe înurmã îmi arãtase nuca. S-a încheiat la nasturii bluzeiºi s-a uitat la cãciulã în oglindã. Tereza era furioasãpentru cã spusesem cã nuca fusese cu douã sãptã-mâni în urmã mai micã. Voia sã o mint. Voiam sãmeargã la doctor. Merg ºi eu cu tine, i-am spus. Sesperie ºi-ºi ridicã sprâncenele, blana asprã de biber îigâdilã fruntea. Tereza îºi smulse cãciula de pe cap ºio mirosi. Doar nu sunt copil, spuse ea.

În seara aceea m-am jucat multã vreme cu spaimagãinilor. Ciocul gãinii roºii nu mai ajungea pânã jos,la scândurã. Gãina îndoia gâtul de parcã ar fi fost

179

ameþitã. Nu mai putea sã ciuguleascã. Firul caretrebuia sã-i ridice ºi sã-i coboare gâtul prin burtã seîncâlcise. Lumina îmi cãdea pe braþ, nu ajungea lapetele de pe fusta mea. Gãina roºie lucea strident ºiaspru ca o gãinã de vânt. Deºi nu ciugulea, nu pãreabolnavã, ci sãtulã ºi înnebunitã sã zboare.

Doamna Margit a bãtut în uºã ºi a spus : Clãmpãneaºa de tare, cã nu pot sã mã rog.

Cãpitanul Piele spuse : Trãieºti din lecþii particu-lare, din instigarea poporului ºi din curvãsãrie. Totce faci e împotriva legii. Cãpitanul Piele ºedea labiroul lui mare, lustruit, iar eu de cealaltã parte, laperete, la o masã micã, goalã ca un loc de ispãºire.Vedeam douã glezne albe sub masã. ªi pe cap ochelie atât de umedã ºi boltitã, ca omuºorul din guramea. Am ridicat vârful limbii. Bolþii palatului pe limbalui i se spunea cerul gurii, îi vedeam chelia zãcândpe o pernã de sicriu presãratã cu rumeguº ºi gleznelesub un linþoliu.

ªi cum vã mai merge, întrebã cãpitanul Piele.Obrazul lui nu exprima urã. ªtiam cã trebuia sã fiuatentã, pentru cã duritatea îi venea totdeauna deundeva, din spate, când faþa lui era calmã. Am noroccu dumneavoastrã, i-am spus. Îmi merge exact cumdoriþi sã-mi meargã. Doar pentru asta munciþi.

Mama ta vrea sã emigreze, spuse cãpitanul Piele,stã scris aici. Îmi fluturã prin faþã o hârtie scrisã. Eraun scris de mânã, dar nu credeam cã era scrisulmamei. Am spus : N-are decât sã vrea, eu nici nu mãgândesc la asta.

180

În aceeaºi zi am întrebat-o pe mama, într-o scri-soare scurtã, dacã scrisul îi aparþinea. Scrisoarea mean-a ajuns niciodatã.

Peste o sãptãmânã, cãpitanul Piele le-a spus luiEdgar ºi lui Georg cã trãiau din instigarea poporuluiºi cã parazitau. ªi una, ºi alta erau împotriva legii. Înþara asta ºtia oricine sã citeascã ºi sã scrie. Cine vreasã scrie, poate sã scrie ºi poezii, fãrã sã fie criminaleºi îndreptate împotriva poporului. Arta noastrã ºi-oface poporul însuºi, pentru asta nu e nevoie de omânã de indivizi asociali. Dacã scrieþi nemþeºte, ple-caþi în Germania, poate cã acolo o sã vã simþiþi acasã,în mocirlã. Credeam cã o sã vã vinã mintea la cap.

Cãpitanul Piele îi smulse lui Georg un fir de pãr.Îl þinu sub lampa de birou ºi râse. E un pic decoloratde soare, ca la câini, spuse el. Dar o sã-ºi revinã laumbrã. Acolo jos, în celulã, e rãcoare.

Acum puteþi pleca, spuse cãpitanul Piele. CâinelePiele ºedea în faþa uºii. N-aþi vrea sã vã chemaþicâinele, întrebã Edgar. Cãpitanul Piele spuse : De ce,stã foarte bine acolo, la uºã.

Câinele Piele mârâi. Nu se repezi, îi zgârie pantofiilui Georg ºi-i muºcã lui Edgar tivul pantalonilor. CândEdgar ºi Georg se aflau de acum afarã, pe coridor, ovoce strigã de dupã uºã : Piele, Piele. Nu era voceacãpitanului. Probabil era câinele care îl chema la elpe cãpitan.

Georg îºi freca dinþii cu degetul arãtãtor dintr-oparte în cealaltã. Parcã foºnea. Noi râdeam. Aºa seface când eºti arestat fãrã periuþã de dinþi, spuseGeorg.

181

De trei ori am fãcut meditaþii cu copiii blãnarului :Mama e bunã. Pomul e verde. Apa curge.

Nisipul e greu, nu au repetat copiii dupã mine.Ci : Nisipul e frumos. Soarele arde, nu au spus. Ci :Soarele strãluceºte. Cum se spune pe nemþeºte mun-citor fruntaº, voiau sã ºtie, ºi cum se spune la vânãtor.Cum se spune la pionier.

Gutuia e coaptã, am spus ºi m-am gândit la femeiacare vãzuse de Tereza când era micã, la limbã ger-manã tare ca o gutuie. Gutuia are blanã, am spus.Gutuia are viermi.

A ce le-oi fi mirosit acestor copii.Gutuile nu ne plac, a spus copilul cel mic. Dar

blana, am întrebat. Ce cuvânt scurt, a spus copilulcel mare. Bunda, am mai spus. Nici ãsta nu e mailung, spuse copilul.

Când am venit a patra oarã, mama copiilor sta cumãtura pe stradã, în faþa blocului. Am zãrit-o dedeparte. Nu mãtura, se sprijinea cu cotul în coadamãturii. Când m-am apropiat, a început sã mãture.Abia când am salutat m-a privit. Pe scarã se afla unpachet învelit în hârtie de ziar.

În fabricã nu merg lucrurile bine, spuse ea, numai avem bani de lecþii. Sprijini mãtura de perete,luã pachetul ºi mi-l întinse. O pernã de nutrie ºimãnuºi de miel veritabil, ºopti ea.

Braþele mele atârnau, n-am ridicat nici una dinmâini. Ce mãturaþi aici, am întrebat, plopii sunt acolo.Da, a spus ea, dar praful e aici.

Coada mãturii arunca pe perete aceeaºi umbrã cagrebla tatei în grãdinã, când copilul îºi dorea cascaieþii sã treacã vara cu bine.

182

Femeia puse pachetul pe scarã ºi veni dupã mine :Staþi o clipã sã vã spun ceva. A fost unul aici ºi v-avorbit de rãu. Nu cred nimic din ce-a spus ãla, darasemenea treburi n-au ce cãuta la noi în casã. Trebuiesã ne înþelegeþi, copiii sunt încã prea mici pentru aºaceva.

Pe hârtia pe care o fluturase cãpitanul Piele erascrisul mamei. De dimineaþã, la opt, mama fusesechematã la miliþianul din sat. El îi dictã ºi ea scrise.Miliþianul o încuie pe mama zece ore în biroul lui. Ease aºeza la geam. Nu îndrãzni sã-l deschidã. Cândcineva trecea prin dreptul ferestrei, bãtea în geam.Nimeni din cei de pe stradã nu se uita în sus. Se ºtiedoar cã aici nu e voie sã te uiþi în sus, spuse mama.Nici eu nu m-aº fi uitat, fiindcã tot nu era de nici unajutor.

De plictisealã am ºters praful în birou, spuse mama.Am gãsit o cârpã lângã dulap. Mai bine decât doar sãºed ºi sã mã gândesc la bunica, mi-am zis. Am auzitclopotele de la bisericã, înainte de a se învârti cheiaîn broascã. Era ºase seara, spuse mama. Miliþianul aaprins lumina. Nu a vãzut cã totul era curat. Mi-a fostfricã sã-i spun. Acum îmi pare rãu, s-ar fi bucurat. Unbãrbat aºa de tânãr, singur în sat, ãstuia nu punenimeni mâna sã-i facã ceva.

El mi-a ajutat mult, a spus mama. Cu ce mi-a dictatsunt de acord. Singurã n-aº fi fost în stare sã scriuaºa. Sigur cã am fãcut multe greºeli, nu sunt învãþatãsã scriu. Dar sã se înþeleagã ºi aºa, altfel nu ar fi pututs-o trimitã la serviciul de paºapoarte.

183

Pe pat zãceau chiloþi tetra. ªaptezeci de bucãþi,spuse croitoreasa. Pe masã era o grãmadã de obiectede cristal. Plec la Budapesta. Cum de nu locuieºti latine acasã, dacã te-au concediat. Acolo nu mai e lamine acasã, am spus. Croitoreasa îºi cosea un halatde baie pentru cãlãtorie.

Peste zi n-am sã stau în camerã, doar dimineaþa ºiseara. De data asta rãmân o sãptãmânã. Cine îºipierde minþile ca bunica ta nu poate sã fie nesimþitor,spuse ea. Mãcar pentru ea ar trebui sã te duci acasã.κi îmbrãcã halatul de baie. Un ac cu gãmãlie o înþepãîn ceafã. Am scos acul ºi am spus : Þi-e teamã cã o sãte pãrãseascã puºtii tãi când se fac mari. N-avea grijãcã n-o sã te scuteascã de ce-mi reproºezi tu mie.

De ace se þinea o glugã mare. Mi-am vârât braþulpânã la cot în ea. ªi-a întors faþa spre mine ºi a spus :Gluga e inima halatului. Se poate plânge fãrã batistã,ieri searã am exersat asta. Mi-a alunecat peste obrazºi lacrimile s-au zvântat pe datã, n-a trebuit sã facnimic. Mi-am vârât degetul în vârful glugii ºi amîntrebat : De ce ai plâns.

ªi-a scos halatul înainte cã eu sã-mi trag degetulafarã din vârful glugii. Sora mea ºi bãrbatul ei aufugit alaltãieri. Poate cã au ajuns. Biletele lor eraupentru aceastã datã. Dar pasienþa mi-a arãtat vânt ºiploaie. Poate sã fi fost aºa la graniþã, aici era uscat ºiliniºtit.

Maºina de cusut apãsa cu greu acul în margineaglugii, papiota dirija firul. Ce spunea croitoreasa sunaatât de sec, ca drumul aþei prin angrenajul de fier almaºinii de cusut :

184

Sper ca vameºul sã mã mai cunoascã. Pe drum amsã mã îmbrac la fel ca data trecutã, aºa am stabilit.Îmi convine mai mult, spuse croitoreasa cu un boldîn gurã, ca oamenii sã comande dinainte ce vor sãcumpere. Sã-ºi ia lucrurile de la mine, când revin.Aºa nu-mi mai intrã în casã atâþi nehotãrâþi, care punmâna pe toate alea ºi nu cumpãrã mai nimic.

Toate boldurile fuseserã scoase din material. Acelestãtuserã pe rând, ca frazele, în gura croitoresei, înaintede a fi puse lângã braþul ei pe maºinã. Gluga eracusutã la capete de douã, trei ori. Croitoreasa înno-dase capetele aþei. Sã nu se desfacã, spuse ea. Împinsecu vârful foarfecei vârful glugii în afarã, îºi atârnãgluga pe cap, fãrã sã-ºi bage braþele în mâneci.

În Ungaria se gãseºte un pitic cu un nas lung,spuse ea. El îºi clatinã capul. Dacã îl loveºti ºi în ziuaaia nu mergi decât în direcþia în care se opreºte nasullui, ai noroc. E scump, dar de data asta aduc un piticnorocos, spuse ea. Gluga acoperi ochii croitoresei :Pe pitic îl cheamã Imré. El priveºte mereu la dreaptasau la stânga, niciodatã drept în faþã.

Am deschis scrisoarea mamei. Dupã durerile ei deºale sta scris : Ieri l-au înmormântat pe frizer. Înultimele sãptãmâni îmbãtrânise ºi se ºubrezise aºa detare, cã nu l-ai mai fi recunoscut. Rãsalaltãieri a fostNaºterea Fecioarei Maria. Am stat în curte ºi m-amodihnit, cã la sãrbãtori nu-i bine sã lucrezi. M-amuitat cum se strâng rândunelele pe sârmele de telegrafºi mi-am spus în sinea mea : Acuºi trece ºi vara. Atuncia venit frizerul în curte. Avea doi pantofi despe-recheaþi în picioare, un pantof obiºnuit ºi o sanda.

185

Ducea tabla de ºah sub braþ ºi a întrebat de bunicul.I-am spus : ªtiþi doar cã e mort. ªi-a ridicat tabla deºah ºi a spus : ªi eu ce fac atunci. N-aveþi ce face, celmai bine ar fi sã mergeþi acasã, i-am spus. Da, desigur,dar mai înainte vreau sã fac o partidã cu el.

S-a aºezat ºi mi-a urmãrit cu ochii privirile dupãrândunele. Nu mã simþeam în largul meu. Atuncii-am spus : Tata s-a dus la dumneavoastrã, vã aºteaptã,acasã. Pe urmã a plecat.

Dupã ce au fost concediaþi, Edgar ºi Georg mi-auspus : Suntem liberi ca niºte câini vagabonzi. NumaiKurt rãmâne legat sã pãzeascã secretul bãutorilor desânge. Deocamdatã Georg s-a mutat la Kurt, dupãcum a spus chiar el, în satul complicilor.

Când trece Georg prin sat, îl latrã toþi câinii, spuseKurt, aºa-i de strãin acolo. Numai într-o privinþã n-arãmas Georg un strãin : S-a încurcat cu o vecinãtânãrã.

Cu una care zâmbea fãrã rost, fata unui bãutor desânge, spuse Kurt. Încã din prima searã, când tocmaiveneam de la abator, Georg a apãrut cu tuta aia,traversând miriºtea, unde dupã-amiazã mai era grâu.Amândoi aveau paie în pãr.

Georg ne-a explicat cã se înþelesese peste gard cuvecina, dar era invers. Ea încercase ºi cu Kurt.

Are ochii urduroºi, spuse Kurt ºi-ºi miºcã fundulca un vapor. ªi nu se poate discuta cu ea decât derãritul roºiilor. Dar despre asta nu ºtie decât ce-auitat bunicã-sa. κi desface picioarele în faþa oricui.Astã primãvarã s-a întins miliþianul cu ea pe câmp,atât cât ar fi aruncat o privire sã vadã cum stã sfecla.

186

Edgar era sigur cã miliþianul satului o pusese maiîntâi sã se încurce cu Kurt, pe urmã cu Georg.

Zilele atârnau de ºnurul întâmplãrilor, se clãtinauºi mã aruncau cât colo, de când eram concediatã.

Pitica aceea cu coada de iarbã încã mai sta înPiaþa Traian. Legãna pe braþ un cocean verde deporumb ºi vorbea cu el. Îl desfãcea ºi þinea în mânãun smoc de pãr galben deschis. κi mângâia cu pãrulporumbului obrajii. Mânca pãrul ºi boabele lãptoase.

Tot ce mânca pitica devenea un copil. Ea eraslabã, dar burta ei era umflatã. Lucrãtorii în turã auumflat-o la adãpostul unei nopþi de primãvarã la felde tãcutã pe cât era pitica de mutã. Supraveghetoriifuseserã ademeniþi de pruni pe alte strãzi. Supra-veghetorii ori o pierduserã pe piticã din ochi, oriprimiserã ordin sã se uite în altã parte. Probabilvenise vremea ca pitica sã moarã la naºterea copilului.

Copacii oraºului deveniserã galbeni, mai întâi casta-nii, apoi teii. De la concedierea mea nu mai vãzusemîn ramuri decât o stare, nu o toamnã. Dacã uneoricerul mirosea amar era propriul meu miros, nu toamna.Ca sã reflectez la plantele care cedeazã, când tuînsuþi ar trebui sã cedezi, mi-era greu. De aceea lepriveam fãrã privire, pânã când pitica ºi-a îndopatgura în aceastã toamnã timpurie cu pãr de porumb ºiboabe lãptoase.

M-am întâlnit cu Edgar în Piaþa Traian. El a venitcu o sacoºã albã de pânzã. Era pe jumãtate plinã cunuci, mi-a dat-o. Fac bine la nervi, mi-a spus înbãtaie de joc. I-am pus piticii un pumn de nuci înpoalã. A luat una, a vârât-o în gurã ºi a încercat sã

187

muºte din ea. A scuipat nuca la fel cum scuipi ominge. Nuca s-a rostogolit pe caldarâm. Atunci piticaa luat pe rând toate nucile din poalã ºi le-a dat de-adura pe pietre. Trecãtorii râdeau. Ochii piticei eraumari ºi gravi.

Edgar a luat o piatrã mare cât pumnul, care se aflalângã pubela de gunoi. Trebuie s-o spargi, îi spusepiticii, înãuntru e ceva ce poþi sã mãnânci. El lovinuca. Pitica îºi þinea ochii închiºi ºi clãtina din cap.

Edgar împinse nuca spartã cu pantoful în rigolã ºiaruncã piatra în gunoi.

Copilul îi pune tatãlui o nucã în mâna dreaptã ºiuna în mânã stângã. κi imagineazã cã nucile suntdouã capete : capul mamei ºi capul tatei, capul buni-cului ºi al frizerului, capul bãiatului dat dracului ºicapul propriu. Tatãl îºi înnoadã degetele.

Pocnesc.Înceteazã odatã, spuse bunica mea cântãtoare, mã

calci pe nervi.Copilul o lasã pe bunica mea cântãtoare afarã din

joc, pentru cã pocnetul nucilor o calcã oricum penervi.

Când tatãl deschide mâinile, copilul se uitã sãvadã al cui cap a scãpat ºi al cui cap a fost spart.

De la Piaþa Traian am luat-o pe uliþa îngustã,curbatã ca o secerã. Edgar mergea prea repede, ofãcuse pe piticã sã plângã cu spartul nucii. Se gândeala ea.

Îþi interzic aºa ceva, spuse Edgar, trebuie sã mãîntorc astã-searã, unde vrei sã dorm. Trebuie sã

188

promiþi cã n-ai s-o faci. Nu am spus nimic. Edgar seopri ºi strigã : Ai înþeles. O pisicã se cãþãrã într-uncopac. Am spus : Vezi, are pantofi albi.

Nu eºti numai tu pe lume, spuse Edgar. Sã nu facinimic ce nu am convenit în prealabil împreunã. Dacãte prind, suntem toþi implicaþi. Nu foloseºte la nimic.Edgar se împiedicã de o rãdãcinã care zãcea subasfalt ca un braþ.

Mã sãturasem de vocea lui. Nu râdeam pentru cãse împiedicase, ci de furie. Când voi eraþi departe, înºcolile voastre, am trãit ºi eu, i-am spus. Tu vorbeºtipentru toþi, dar Georg ºi Kurt ar fi de acord.

Mãnâncã-þi nucile, spuse Edgar, poate devii maideºteaptã.

Edgar locuia la pãrinþii lui, la þarã. Ei nu-i reproºaucã fusese concediat. Aºa a fost ºi înainte, spuse tatãllui Edgar. Bunicul tãu n-a putut sã ajungã ºef de garãîn vremea ungurilor, pentru cã n-a vrut sã-ºi maghia-rizeze numele. Aºa cã a devenit lucrãtor la drumuri ºia construit viaductul din vale. Un ticãlos, care îºiscria numele cu sz, a primit în locul lui uniforma ºiºi-a încãlzit fundul într-un scaun de piele. ªi, cândfluiera trenul, sãrea în sus ºi þopãia cu fanionul luislinos în faþa uºii. κi încorda ºuncile ca sã fie cât maidrept ºi înalt. Pe bunicul tãu îl pufnea râsul când îlvedea.

Dupã ce a plecat trenul de searã cu Edgar de peºine, mã uitam la pietricelele dintre traverse. Nu eraumai mari ca nucile. Mai departe, în spate, ºinelealergau prin iarba uleioasã. Cerul alerga ºi mai departe.

189

Am mers încet în direcþia în care mergea trenul, pânãla capãtul peronului. Pe urmã m-am întors.

Stam în faþa ceasului mare de la garã ºi mã uitamcum se grãbeau oamenii cu saci ºi coºuri, cum sãreasecundarul, cum autobuzele îºi arcuiau burþile, aproapelipite de case, când dãdeau colþul. Nu aveam decâtgeanta în mânã, nucile lui Edgar le uitasem pe bancã.M-am întors pe peron. Pe ºine se afla deja trenulurmãtor. Banca era goalã.

Sub picioarele mele nu mai exista decât un singurdrum, drumul la cabina telefonicã.

Am sunat de douã ori, mi-am dat alt nume. TatãlTerezei m-a crezut ºi a chemat-o.

Tereza a venit în oraº la salcia cu trei trunchiuricare creºtea departe, în spatele malului. I-am arãtatborcanul ºi pensula la mine în geantã.

Îþi arãt casa, spuse Tereza, dar sã ºtii cã eu nu mãbag. Te aºtept pe strada cealaltã. Îmi fãcusem nevoileîn borcan ºi plãnuisem sã mânjesc casa cãpitanuluiPiele. Voiam sã scriu pe perete, sub geamurile înalte,porc sau miºel. Un cuvânt scurt care se scrie repede.

La casa unde ar fi trebuit sã locuiascã Piele era altnume. Dar Tereza ºtia unde locuieºte directorul fabri-cii. Aºa cã ne-am dus totuºi acolo.

În spatele perdelelor mai era luminã. Am lãsat sãmai treacã timp. Era cu puþin înainte de miezul nopþii,mergeam în sus ºi-n jos. Brãþãrile Terezei zornãiau ºii-am spus : Scoate-le. Pe urmã s-a pornit sã batãvântul prin toate obiectele întunecate. Vedeam oameniunde nu erau decât tufiºuri. Vedeam feþe în maºinileparcate, unde scaunele erau goale. Frunze cãdeau pe

190

drum, acolo unde nu erau copaci. Paºii noºtri tro-pãiau ºi scârþâiau. Tereza spuse : Pantofii tãi nu suntbuni.

Luna era un corn rumen. Mâine o sã fie maideschisã la culoare, e în creºtere, are cocoaºa îndreapta. Felinarul stã în faþa casei. Asemenea casesunt luminate tot timpul. E bine cã se vede peretelecasei, dar ne vedem ºi noi.

Am cãutat locul potrivit între cele douã ferestredin mijloc. Am vârât pensula în buzunarul jachetei,am deºurubat capacul borcanului ºi i l-am dat Terezei.Geanta am lãsat-o deschisã.

Pute, de parcã te-au ºi înhãþat, spuse Tereza. Seduse cu capacul pe cealaltã stradã.

Când am ajuns pe cealaltã stradã, am gãsit-o pustie.Am mers de la o poartã la alta, de la un gard la altul,de la un copac la altul. Abia la capãtul strãzii a ieºitcineva dintr-un trunchi de copac ca dintr-o uºã. Atrebuit sã mã uit de trei ori într-acolo, pânã cândarãtarea era Tereza. I-am mirosit parfumul.

Vino, spuse ea ºi mã trase de mânã, Dumnezeule,cã mult a mai durat, ce ai scris atâta. I-am spus :Nimic. Am pus doar borcanul în faþa porþii.

Tereza râse ca o gãinã. Gâtul ei lung ºi palid seînãlþa þanþoº alãturi de mine, de parcã picioarele i-arfi crescut din umeri. Tot mai miroase, spuse Tereza,te-ai spurcat toatã. Unde-i capacul, am întrebat. Lângãcopacul unde am aºteptat, spuse ea.

Pensula am aruncat-o în râu, de pe pod. Apa eraneagrã ºi liniºtitã ca aºteptarea din cap. Ne þineam

191

rãsuflarea ºi n-am auzit sã cadã nimic. Am fost sigurãcã pensula nu a ajuns în apã. Am tras aer în piept ºimi-a venit sã tuºesc, pentru cã perii periei mã zgâriaupe gât. Am zãrit luna ºi am fost sigurã cã pensulaatârnã în aer ºi picteazã deasupra oraºului o sferãneagrã vãrgatã � noaptea.

Edgar a venit din nou în oraº. Îl aºteptam decâteva ore pe Georg la bodegã. N-a venit. Au venitdoi miliþieni, mergeau de la o masã la alta. Prole-tariatul oilor de tablã ºi al pepenilor de lemn îºi arãtalegitimaþiile ºi-ºi spunea locul de muncã.

Nebunul cu barbã albã îl trase pe un miliþian demânecã, îºi despãturi batista mare cât palma ºi spuse :Profesor de filozofie. Nebunul fu împins de chelnerîn faþa uºii. O sã vã denunþ, tinere, pe dumneata ºipe miliþian, strigã el, dar oile pasc. Oile o sã vã vinãde hac, nu vã faceþi iluzii. În noaptea asta cade o steaºi oile vã pasc dintre perne ca iarba.

Edgar îºi arãtã buletinul. Profesor la liceul deindustrie uºoarã, acolo, lângã muzeu, spuse el. ªi eumi-am arãtat buletinul ºi am spus : traducãtoare, ºinumele fabricii de unde fusesem concediatã. Capulîmi ardea ºi l-am privit pe miliþianul tânãr, tãios, înfaþã, ca sã nu observe cum mi se bãteau tâmplele. Arãsfoit prin buletinele noastre ºi ni le-a înapoiat.Edgar spuse : Din fericire.

Se uitã la ceas, trebuia sã meargã la garã. Amrãmas pe loc, la masã, ºi am vãzut cum mâna lui amângâiat scaunul gol, când s-a ridicat sã plece. Aîmpins speteaza lângã marginea mesei ºi a spus : Deacum Georg nu mai vine.

192

Muncitorii din schimb deveniserã mai gãlãgioºi,dupã plecarea lui Edgar. Paharele se ciocneau, fumulse vãlurea în aer. Se loveau scaune, pantofi se târºâiau.Miliþienii plecaserã. Am mai bãut o bere, deºi fiecareînghiþiturã avea gust de ceai diuretic.

Un bãrbat gras cu obraji roºii o trase pe chelneriþãpe genunchii lui. Ea râdea. Unul fãrã dinþi îºi înmuiecârnatul în muºtar ºi i-l vârî chelneriþei în gurã. Eamuºcã ºi îºi ºterse mestecând, cu braþul gol, muºtarulde pe bãrbie.

Ce pofticioºi erau bãrbaþii ãºtia, cum adulmecaudupã dragoste, în afara casei, între schimburi, ºi cumo ºi batjocoreau. Aceiaºi care o urmãreau pe Lola înparcul cu bãlãrii, aceiaºi care în nopþile tãcute opompaserã pe piticã în piaþã. Care îl vindeau pe Isusrãstignit în sac pe bãuturã. Care le aduceau nevesteloracasã rinichi de viþel ºi parchet. ªi copiilor sau iubi-telor le dãruiau iepuri de culoarea prafului ca sã sejoace cu ei. ªi Georg era ca ei cu spaima gãinilor, ºivecina cu ochii urduroºi din cercul complicilor, desprecare Kurt zicea cã râde ca un animal împiedicat. DarKurt însuºi nu era altfel, cu buchetele lui de flori decâmp, care ajungeau dupã cãlãtoriile lungi ºi caldemereu prea târziu în mâinile doamnei Margit ºi aveaucapetele plecate. ªi croitoreasa care lua bani pe destinºi-ºi împodobea copiii cu inimioare de aur. ªi nevastablãnarului cu cãciula ei de biber. ªi Edgar cu nucilelui. Dar ºi eu eram ca ei, cu bomboanele mele ungu-reºti pentru doamna Margit. ªi cu bãrbatul care nu-milipsea dupã ce murise. Ce fusese între noi mi sepãrea atât de natural, ca o bucatã de pâine pe care ai

193

mâncat-o. ªi tãpºanul acela de iarbã din pãdure. ªi cãeu sunt paiul cu picioarele desfãcute ºi cu ochiiînchiºi, care suportã copacii ºi cuiburile de ciori cândprivesc cum un gunoi arde ºi se-nfioarã pe pãmânt.

Nebunul cu barbã albã s-a întors din nou în bodegã.S-a târât pânã la masa mea ºi a bãut restul de undeget din paharul lui Edgar. Auzeam cum înghiþeaberea ºi mã gândeam la visul pe care i-l povestisemlui Edgar :

O trotinetã micã roºie, la care uruie un motor. Dartrotineta n-are motor, omul de pe ea trebuie sã apesepe jos cu piciorul. Merge repede, din cauza vitezei îifluturã ºalul. Trebuie cã se petrece într-o camerã,mi-am spus, pentru cã trotineta trece de pe parchetpe o stinghie ºi dispare în gaura neagrã dintre parchetºi stinghie. Dupã ce trotineta ºi bãrbatul au dispãrut,în gaura aceea sunt ochi albi. Unul dintre pietoniicare trec pe parchet prin dreptul meu spune : Asta etrotineta accidentelor.

Mai bine sã cânte bunica mereu, mama sã întindãmereu aluatul pe masã, bunicul sã joace mereu ºah,tata sã pliveascã mereu mãrãcini decât, cine ºtie cum,sã se schimbe. Mai bine sã înþepeneascã ãºtia urâþipe aici decât sã se facã alþi oameni, îºi spune copilul.Mai bine între urâþi în camera, în grãdina ºi-n casa ta,decât printre strãini.

Peste douã zile a venit Kurt în oraº. I-a dãruitdoamnei Margit un buchet de volburã. Florile îºiscoteau limbile roºii ºi miroseau a cozonac.

194

Vecina cu ochi urduroºi, a spus Kurt, mi-a bãtutieri searã în fereastrã. Avea un iepure mic în braþe ºimi-a zis cã Georg s-a luat la bãtaie la garã, în oraº, cuniºte necunoscuþi. Georg se aflã în spital. Ieri dimi-neaþã am fost în sat, spuse Kurt. Miliþianul de pestedrum m-a strigat. N-am traversat uliþa pânã la el, amrãmas pe loc unde eram. M-am aplecat ºi am luat ofrunzã galbenã de pe jos. Am vârât-o în gurã. Mili-þianul traversã, îmi întinse mâna ºi mã pofti la unrachiu, la el acasã. I-am zis sã nu mã mai tutuiascã. Elmi-a spus : Mai vedem noi. Miliþianul locuieºte lângãcasa în care am stat noi. Am refuzat rachiul. Miliþianula aºteptat sã plec, dar nu m-am urnit din loc, amînvârtit doar frunza mai repede în gurã. N-a mai avutce spune, dar nici el nu putea sã plece. Ca sã nuvadã cum se rotea frunza la mine în gurã, s-a aplecatsã-ºi lege ºiretul de la pantof. Am scuipat frunzalângã mâna lui pe pãmânt ºi l-am lãsat acolo, îndrum. A spus ceva în urma mea, probabil m-a înjurat.

Kurt ºi cu mine am fost la spital. Kurt i-a datportarului o sticlã de rachiu. Acesta o luã ºi spuse : Esingur în salon, la etajul trei. V-am spus, deºi nu amvoie. Nu pot sã vã dau drumul sus.

La întoarcere, când mergeam prin oraº, Kurt mi-aspus : Vecina a primit iepuraºul pe care-l þinea înbraþe de la Georg. Georg îl salvase pe câmp de opisicã ºi i l-a dãruit fetei unui bãutor de sânge. Efrumos, gri ca praful. Tremura când l-a adus Georg.Pe burtã are pielea subþire de tot. Credeam cã îi cadmãruntaiele pe afarã, când mi-a sãrit din mânã.

195

De unde ºtie iubita cã Georg e în spital, amîntrebat. De la iepuraº, a spus Kurt ºi a râs.

Maxilarul lui Georg fusese spart. Când a ieºit dinspital, Georg a spus : Le cunosc chipurile celor treibãtãuºi din vremea studenþiei, de la cantinã. Darnumai din vedere, cum îi cheamã nu ºtiu.

Îl înhãþaserã, când s-a dat jos din tren. Le-a scãpat.Mã gândeam cã mã vor ataca din nou, spuse Georg.M-au lãsat sã merg pânã în faþa gãrii, fiindcã peperon era prea multã lume.

Lângã staþia de autobuz l-au împins pe Georgîntr-un colþ, între chioºc ºi perete. Pumni ºi pantofi,mai mult n-am mai putut vedea, spuse Georg.

Un bãrbat mic de staturã, slab l-a trezit pe Georgîn spital. Sta lângã pat, îºi scoase portvizitul din hainã,puse banii pe noptierã ºi spuse : Cu asta ne-amachitat. Georg i-a aruncat mai întâi perna, apoi ceaºcade ceai în cap. Zâmbea ºi din pãr îi picura ceaiul,spuse Georg. ªi-a luat banii lui de rahat de pe nop-tierã ºi a plecat. Nu era nici unul dintre bãtãuºi.

Iubita cu ochii urduroºi se duse, cu iepurele ei deculoarea prafului în coº, la oraº ºi-l vizitã pe Georg laspital. Ei i se dãdu voie în salon. Trebui însã sã laseiepurele la portar. Portarul îl hrãni cu pâine. Iubita îidãdu lui Georg mere ºi prãjituri ºi-l mângâie pe pãr.Dar Georg voia sã ºtie când îl vãzuse pe miliþianulsatului ultima oarã.

E prea proastã ca sã mintã, spuse Kurt, a bãut oînghiþiturã de ceai din ceaºca lui Georg ºi s-a pus peplâns. Georg a þipat la ea. A aruncat merele ºi prãjiturile

196

la loc în coº ºi a trimis-o acasã. Ea a lãsat iepurele laportar ; i-a spus portarului cã e al bolnavului pe carel-a vizitat. O sã-l ia cu el, când o sã iasã din spital.

Dupã zece zile, când Georg ieºi pe poartã, portarulbãtu în geam ºi-i arãtã iepurele. ªedea într-o cuºcãpe raftul pentru pãlãrii ºi rodea coji de cartofi. Georgfãcu un semn de refuz cu mâna ºi-ºi continuã drumul.Portarul strigã în urma lui : Sã nu veniþi mai târziu cãsâmbãtã searã îl tai.

Plângerea împotriva bãtãuºilor nu a fost luatã înseamã la tribunal. Nici nu ne-am aºteptat sã fie altfel.

Când Georg s-a prezentat acolo, funcþionarul ºtiadeja cu cine avea de-a face. Cãpitanul Piele avusesedestul timp vreme de zece zile. Georg spuse : Am sãîncerc totuºi.

Unde lucraþi, întrebã funcþionarul. Sã facã plân-gere împotriva unor necunoscuþi fãrã dovadã e laîndemâna oricui se plictiseºte în aceastã þarã.

Eu nu mã plictisesc, vin din spital, pentru cã m-auaranjat bine, spuse Georg. ªi unde e certificatul deexternare din care sã reiasã asta, întrebã funcþionarul.Nu mi-au dat aºa ceva, pentru cã doctorul era dus lao nuntã, spuse Georg.

Georg avea certificatul de externare în buzunar,dar în el era trecut : Gripã de varã cu tulburãri gas-trice.

Se pare cã dumneavoastrã suferiþi de lene, deimaginaþie ºi de mania persecuþiei. Luaþi-vã hârtiile,aveþi noroc cã boala dumneavoastrã nu e trecutã înele. Vã credeþi nevinovat. Dar fãrã motiv nu e nimeniluat la bãtaie.

197

Georg îºi petrecu ziua la bodega de lângã garã. κicumpãrase un bilet de tren sã plece la pãrinþi. Cânda ajuns, cu biletul în mânã, pe peron, s-a aºezat pe obancã. Se uita la oamenii care sãltau coºuri ºi saci pescãri ºi urcau în vagoane. Uºile erau deschise, cape-tele atârnau unul lângã altul pe ferestrele culoarului.Femeile mâncau mere, copiii scuipau pe peron, bãr-baþii scuipau pe pieptenii lor ºi se pieptãnau. PeGeorg îl apucã greaþa.

Uºile furã închise cu zgomot. Trenul fluierã, roþilese puserã în miºcare, cãlãtorii priveau peronul carerãmânea în urmã.

Nu voia sã meargã la o croitoreasã cu pistrui,spuse Georg, care coase ºi calcã ºi povesteºte cã fiulei duce o existenþã ratatã. Care îi trimite acestui fiupe ascuns, sã nu ºtie bãrbatul ei, câþiva lei ºi multereproºuri în acelaºi plic. ªi nici la un tatã pensionarnu voia sã se ducã, care se îngrijea mai mult debicicleta lui decât de propriul fiu. Nici sã se întoarcãînapoi la Kurt, în satul complicilor, nu voia Georg.Pe vecina cu ochi urduroºi nu mai voia s-o vadã învecii vecilor.

Nici la pãrinþii lui Edgar ºi nici la doamna Margitnu voiam sã merg, spuse Georg. Nu simþeam decât osingurã dorinþã, sã nu mai fac un pas pe acest pãmânt.Vlãguit ºi pustiit, m-am dus în sala de aºteptare, i-amarãtat supraveghetorului biletul meu ºi m-am aºezatpe o bancã. Am adormit imediat ca un bagaj uitat.Am dormit adânc pânã s-a fãcut ziuã ºi un miliþians-a pus pe treabã cu bastonul lui de cauciuc. Cândam plecat, cei care aºteptau vorbeau de trenurile dedimineaþã. Toþi aveau un þel.

198

Trezit dis-de-dimineaþã, Georg se duse, fãrã sã nespunã o vorbã lui Edgar, Kurt ºi mie, la serviciul depaºapoarte.

Nu eram curios sã vã aud cuvintele menite sã mãcalmeze, spuse Georg, nu voiam sã mai ascult ches-tiile alea împãciuitoare ieºite din gura voastrã. V-amurât atunci, aºa tulburat cum eram, nu aº fi fost înstare sã vã vãd. Pânã ºi gândul la voi mã turba. Aº fivrut sã vã vomit, pe voi ºi pe mine însumi, din viaþamea, fiindcã simþeam ce mult depindeam unul decelãlalt. ªi aºa am ajuns, fãrã sã fi simþit drumul, laserviciul de paºapoarte ºi am scris, acolo, lângã ghiºeu,ca unul care se îneacã, cererea de plecare din þarã.Am depus-o pe loc. Repede, înainte de a-mi ieºi încale cãpitanul Piele. În timp ce scriam, mi se pãrea cãmã priveºte de pe coala de hârtie.

Georg nu mai ºtia exact ce scrisese.Dar cã nimic nu voiam mai mult decât sã mã aflu

chiar azi afarã din þara asta era cu siguranþã scris încerere. Acum mã simt mai bine, aproape sunt un om.Dupã ce am depus cererea, abia am aºteptat sã vãvãd.

Georg îºi puse mâna pe capul meu ºi cu cealaltãîl trase pe Edgar de lobul urechii.

Nu a fost decât propria ta nesiguranþã, spuseEdgar, a trebuit sã te înºeli singur. Nici unul dintrenoi nu þi-ar fi spus un cuvânt ca sã te abatã de lahotãrârea ta.

Croitoreasa nu s-a mai întors din cãlãtoria ei înUngaria. Nimeni nu ºi-ar fi imaginat una ca asta,spuse Tereza. Pasienþele o fãcuserã de nepãtruns pe

199

croitoreasã pentru toþi ceilalþi. Tereza era necãjitã, îicomandase un trifoi cu patru foi pentru lãnþiºorul eiºi nu bãnuise nimic din intenþia croitoresei de a fugi.

Bunica acesteia stã acum în locuinþã cu copiii,spuse Tereza. Când a trecut Tereza pe la ei, ºedea lamaºina de cusut, ca ºi când ar fi fost dintotdeaunaacolo. Copiii îi spuneau mamã ºi, pentru o clipã,Tereza n-a putut sã-ºi dea seama exact dacã nu eracu adevãrat croitoreasa. Femeia aceea este la fel cacroitoreasa, numai cu douãzeci de ani mai bãtrânã.Te apucã ºi frica de aºa o asemãnare. Bunica vorbeºteungureºte cu copiii, ºtiai cã ºi croitoreasa e ungu-roaicã, de ce o fi þinut asta în secret. Pentru cã noi nuvorbim ungureºte, am spus eu. Dar nu vorbim nicinemþeºte, spuse Tereza, ºi tot ºtim cã eºti nemþoaicã.Copiii nu bãnuiesc încã nimic de plecarea mamei lor.Atât timp cât vor putea sã spunã, fãrã sã plângã :Mama e la Viena, strânge bani de maºinã.

Nuca de sub braþul Terezei era mare cât o prunãºi începea sã se coloreze la mijloc în albastru. Mes-teacãnul cu clanþa în trunchi privea în odaie. Terezaîºi cosea o rochie, eu trebuia s-o ajut. Sã cos buto-nierele ºi sã-i fac tivul

Aþa de la nasturi e aºa de groasã când cos eu, încâtpare încâlcitã, spuse Tereza, iar tivul se încreþeºte.

Prietenul Terezei, medicul pe care îl vãzusem osingurã datã în oraº cu Tereza, lucra la spitalul parti-dului. Fãcea ture de zi ºi de noapte. Îi trata pe tatãlTerezei de coloanã, pe mama ei de hemoroizi, pebunica de sclerozã. Numai pe Tereza nu voia s-oconsulte.

200

Zi ºi noapte nu vãd decât bolnavi, îi spuse Terezei,mi-au ajuns pânã peste cap. Nu mai vreau sã fac ºi cutine pe doctorul. Îi spuse sã se ducã la medicul careo consultase ºi pânã acum. Când Tereza i-a povestitcare era pãrerea celuilalt doctor, i-a spus : El trebuiesã ºtie, ºi clãtinã din cap. Celãlalt doctor susþinea � dacãTereza poate fi crezutã cã a fost vreodatã la el : Abiacând nodulul îºi va încheia creºterea poate fi extirpat.

Faptul cã bãrbatul pe care îl iubesc nu vrea sã mãconsulte mã deconcerteazã, spuse Tereza. Dar mi-arfi neplãcut, dacã m-ar trata. Atunci aº fi ca toþi cei acãror carne trece prin mâinile lui, nu aº mai avea niciun secret.

Mâna albã de porþelan cu bijuteriile Terezei seafla pe masã, lângã ea erau resturi de stofã.

Când mã culc cu el, spuse Tereza, îmi pãstrezbluza pe mine, ca sã nu vadã nuca. Se urcã pestemine ºi gâfâie pânã la capãt. Pe urmã se dã jos ºifumeazã ; eu aº vrea sã mai rãmânã puþin întins lângãmine. Amândoi ne gândim la nucã. El îmi spune cãsunt copilãroasã când îl întreb : De ce te ridici atât derepede. Acum nu mai întreb nimic, spuse Tereza, darasta nu înseamnã cã nu mã deranjeazã.

Îmbracã-te cu rochia, poate cã-þi vine. ªtii doar cãmi-e prea mare, am spus.

Chiar dacã mi s-ar fi potrivit, tot n-aº fi îmbrãcat-o.Nuca se afla în ea. Chiar când þineam rochia în mânã,în timp ce coseam, îmi imaginam cã îmi cos nuca demine. Cã nuca umblã de-a lungul firului prin trupulmeu.

Când coseam butonierele, Tereza se convingeatot mai mult cã rochia nu-i mai plãcea.

201

Tatãl Terezei plecase pentru douãsprezece zile însudul þãrii sã toarne un monument. De aceea aveamvoie sã mã duc la ea acasã. Mama Terezei a plecatpuþin mai târziu dupã el, ca sã ia parte la dezvelireamonumentului.

Bunica nu trebuia sã ºtie cã eram acolo. Tereza oademeni în grãdinã, cât timp eu eram la ea în camerã.Nu are nimic contra ta, spuse Tereza, uneori întreabãde tine. Acum câþiva ani ar fi tãcut. Dar, de când s-asclerozat, limba i-a devenit mai slobodã.

În scrisoarea mamei erau trei sute de lei pentruchirie. Dupã durerile de ºale scria : Am vândut cartofiºi am fãcut economii ca sã nu te apuci de prostiipentru bani. Acum noaptea se face tot mai frig, ierisearã am fãcut focul pentru prima oarã. Bunica doarmetot pe afarã. Tractoriºtii care merg sã are pe câmp lamiezul nopþii o vãd de obicei în spatele cimitirului.Te pomeneºti c-o trage aþa într-acolo, ar fi bine.

Ieri a venit pãrintele la mine, roºu la faþã. Amcrezut cã a suflat în sticlã, dar el era roºu de furie.Mi-a spus : Pentru Dumnezeu, aºa nu se mai poate.Bunica s-a strecurat ieri prin spatele paracliserului însacristie. Când preotul a venit la liturghie, a arãtat cudegetul rasa lui neagrã ºi gulerul alb. ªi tu eºti orândunicã, a spus, mã îmbrac imediat ºi ne luãmzborul.

Cele douã sertare ale dulapului din sacristie eraugoale, bunica mâncase toate hostiile. Mesa începu.Se spovediserã ºase oameni, spuse preotul. Veneauîn faþa altarului la sfânta comuniune ºi îngenuncheaucu ochii închiºi. El trebuia sã-ºi facã datoria în numele

202

lui Dumnezeu. Mergea cu potirul, în care se aflaudoar douã hostii muºcate, de la unul la altul. Eideschideau gura sã primeascã hostiile. El trebuia sãspunã ca de obicei : Trupul lui Hristos. Le puse pri-milor doi hostiile muºcate pe limbã. La ceilalþi patruspuse : Trupul lui Hristos, ºi le apãsã degetul mare pelimbã.

A trebuit sã mã scuz, scria mama. Cu toatã dra-gostea ce v-o port, spuse preotul, dar nu pot sã nu-ispun episcopului ce s-a întâmplat.

Georg plecã la pãrinþii lui Edgar.Pe vecina cu ochii urduroºi parcã a înghiþit-o pãmân-

tul, spuse Edgar. Miliþianul a pus-o la index. Grãdinaei e culeasã, doar iarba creºte pânã la cer. Ce sã factoatã ziua la Kurt, se întunecã atât de devreme. Kurtstã pânã seara târziu la abator. Când venea, fãceapatru ochiuri pentru amândoi, beam rachiu sã neajute la digestie. Pe urmã se culca aºa, cu mâinilemurdare. Kurt dormea, umblam cu sticla de rachiu înmânã prin toatã casa. Afarã lãtrau câinii ºi þipau câtevapãsãri de noapte. Ascultam zgomotele ºi goleam sticla.Când eram pe jumãtate beat, deschideam uºa casei ºipriveam în grãdinã. La fereastra vecinei ardea lumina.Cât timp afarã mai era ziuã, nu vedeam decât grãdinapustie ºi vecina nu-mi da ghes. Dar, când se întuneca,mi se fãcea de ea. Încuiam uºa pe dinãuntru ºipuneam cheia pe pervazul ferestrei, îmi venea atuncisã descui din nou, s-o iau la goanã drept înainte pringrãdinã ºi sã bat în fereastra ei. Aºtepta sã vin într-osearã. Fiecare noapte era un chin. Numai cheia mare

203

de pe pervazul ferestrei mã oprea. Nu lipsea mult casã ajung din nou la ea în pat.

Când Kurt spunea ceva la masã, era vorba mereude þevi, gropi ºi vaci. ªi bineînþeles de bãutul sân-gelui. Nu puteam sã mai iau nici o îmbucãturã îngurã, când Kurt înfuleca ºi vorbea despre bãutulsângelui. Dar lui se pare cã-i pria mâncarea cândspunea : Cu cât se rãceºte vremea, cu atât se bea maimult sânge. Golea ºi farfuria mea ºi ºtergea tigaia cumiez de pâine.

Ziua trebuia sã ies din casã, spunea Georg, sã mãduc unde vedeam cu ochii, altfel înnebuneam. Uliþasatului era moartã ; o luam în direcþie opusã ºi ieºeamdin sat. Nu exista nici un petic de pãmânt pe care sãnu fi cãlcat deja de trei ori. Nu avea rost sã rãtãcescpe câmp. Pãmântul era umed de rouã ºi nu se maiusca din cauza frigului. Totul era culcat la pãmânt,smuls, cosit, legat. Numai buruienile creºteau în voieºi se prãseau pânã la rãdãcinã. Sãmânþa le dãdea peafarã. Îmi strângeam buzele ºi le simþeam sãmânþa înceafã, în urechi ºi în pãr. Mã mânca ºi trebuia sã mãscarpin, în buruieniº, pisici grase stãteau la pândã.Tulpinile nu foºneau. Iepurii bãtrâni mai puteau încãsã fugã. Puii lor se rostogoleau, atunci se terminatotul. Nu beregata mea era cea muºcatã. Tremurândºi murdar ca o cârtiþã, treceam pe lângã ei, nu voimai salva niciodatã un iepure.

E adevãrat, spuse Georg, aceste buruieni suntfrumoase, dar în mijlocul lor, oriunde îþi roteºti privirea,câmpurile îºi deschid, aºa s-ar pãrea, gura. Cerul îºilua tãlpãºiþa, pãmântul se lipea de pantofi. Frunzele,tulpinile ºi rãdãcinile buruienilor erau roºii ca sângele.

204

Edgar veni fãrã Georg în oraº. Cu o searã înainte,Georg se bucurase numai la gândul cã va pãrãsi dinnou satul ºi cã, în loc de noroi ºi de iarbã, va vedeaiar tramvaie ºi asfalt. A doua zi dimineaþa, tândãli câtputu ºi nu fu gata.

Georg nu voia sã meargã repede, Edgar îl simþi cãvrea sã piardã trenul. La jumãtatea drumului se opriºi spuse : Eu mã întorc, nu mai merg în oraº.

Toatã vãicãreala lui despre singurãtate, când locuiala Kurt, nu fusese decât un pretext, spuse Edgar.Acum nu e singur, eu sunt toatã ziua acasã ºi pãrinþiimei la fel. Dar cu el nu se poate vorbi. E ca o stafie.

Georg se trezea dis-de-dimineaþã, se îmbrãca ºi seaºeza la fereastrã. Când auzea farfuriile ºi tacâmurilezornãind, îºi lua un scaun ºi venea la masã. Dupãmasã punea scaunul la loc, lângã fereastrã. Se uita pegeam afarã. Vedea mereu acelaºi lemn jupuit al salcâ-mului, groapa, podeþul, noroi ºi iarbã, în rest nimic.Când vine ziarul, întreba. Când sosea poºtaºul, nu seatingea de ziar. Aºtepta o veste de la serviciul depaºapoarte. Când Edgar ieºea sã se plimbe sau seducea la magazinul din sat, Georg nu mergea cu el.Nu meritã sã-mi pun pantofii, spunea el.

Pãrinþii mei încep sã se cam sature de el, spuseEdgar. Nu din cauza mâncatului ºi a dormitului, peastea le plãteºte, deºi ai mei nici nu vor sã-i ia bani.Mama spune : Ãsta locuieºte aici la noi ºi parcã noi îlderanjãm, nu ºtie sã se poarte.

Lui Edgar îi era pe zi ce trece tot mai greu sã lespunã pãrinþilor cã îl cunoºtea altfel pe Georg ºi cãse fãcuse atât de îndãrãtnic numai pentru cã avea

205

prea multe griji pe cap. Ei spuneau : Cum aºa, doar osã-i vinã paºaportul în curând.

În aceastã dimineaþã de octombrie, când Georg seîntoarse din drum ºi Edgar plecã singur la oraº,începu o zi proastã.

În tren se afla un grup de bãrbaþi ºi femei carecântau cântece bisericeºti. Femeile þineau lumânãriaprinse în mânã. Dar cântecele nu erau tãrãgãnate ºiapãsãtoare ca în bisericã. Se acordau la zgomotul ºihurducãitul trenului. Cântãreþii se balansau þinându-sede mâini. Femeile cântau cu voci subþiri, înalte, ca ºicând le-ar fi ameninþat cineva, parcã mai mult sejeleau decât strigau. Ochii le ieºeau din cap. Fãceaucercuri mari cu lumânãrile înãlþate în aer, încât teapuca frica sã nu ia foc vagonul. Cei ce urcau în trenºuºoteau cã ar fi adepþii unei secte din satul vecin.Controlorul nu veni în vagonul acela, cântãreþii nuvoiau sã fie deranjaþi ºi l-au mituit. Afarã câmpulfugea cu porumbul uscat ºi uitat, cu tulpinile negrede floarea-soarelui fãrã nici o frunzã. ªi în mijloculacestei pustietãþi, în spatele unui pod, unde tufiºulera des ºi încâlcit, unul dintre cântãreþi trase semnalulde alarmã. Spuse : Aici trebuie sã ne rugãm.

Trenul opri ºi grupul coborî. În tufiºul în faþacãruia se alinie grupul, mai zãceau pe jos mucurilelumânãrilor de data trecutã. Cerul era foarte jos,grupul cânta ºi vântul stinse lumânãrile care ardeau.Cei ce nu participau ºi rãmãseserã în vagon se înghe-suiau la ferestre sã priveascã afarã.

Un bãrbat ºi cu Edgar nu se ridicarã de la locurilelor. Bãrbatul tremura, îºi chirci degetele în pumni. Se

206

lovea peste pulpe ºi se uita în podea. Brusc îºi smulseºapca de pe cap ºi începu sã plângã. Sunt aºteptat,spuse pentru sine. κi apãsã ºapca pe faþã. Blestemãsecta ºi spuse : Toþi banii s-au dus pe fereastrã.

Când grupul urcã din nou în vagon, trenul sepuse încet în miºcare. Bãrbatul care plângea deschisefereastra ºi-ºi scoase capul afarã. Ochii lui voiau sãscurteze distanþa de-a lungul terasamentului arid. κipuse ºapca pe cap ºi suspinã. Trenul nu se grãbea.

Cu puþin înainte de a ajunge în oraº, femeile îºistinserã lumânãrile ºi le vârârã în buzunarele paltoa-nelor. Paltoanele ºi bãncile erau stropite cu cearã.Stropi ca de unturã sleitã.

Trenul opri. Bãrbaþii coborârã, dupã ei, femeile.Dupã femei, cei ce nu fãceau parte din grup.

Bãrbatul care plângea se ridicã, se duse în spatelevagonului ºi privi pe peron. Apoi se întoarse, seaºezã într-un colþ ºi-ºi aprinse o þigarã. Pe peron seaflau trei miliþieni. Dupã ce au coborât toþi, miliþieniis-au urcat în vagon ºi l-au împins pe bãrbatul acela,cu brutalitate, afarã, pe peron. ªapca îi rãmãsese pejos, pe el l-au dus cu ei. Din haina lui a cãzut o cutiede chibrituri. Bãrbatul se mai uitã de douã ori dupãEdgar. Edgar luã de jos cutia de chibrituri ºi o vârî înbuzunar.

Sta în faþa ceasului mare de la garã. Vântul suflatãios. Vedea colþul unde îl bãtuserã pe Georg. Întrechioºc ºi perete se învolburau frunze uscate ºi zdrenþede hârtie. Edgar coborî strada în oraº. Ea duceaoriunde când nu aveai nici o þintã.

Edgar se duse la frizer. Pentru cã dimineaþa eraumai puþini clienþi, spuse Edgar. ªi pe urmã continuã :

207

Pentru cã nu ºtiam ce sã fac, pãrul începuse sã mãderanjeze. Voiam sã ajung cât mai repede la cãldurã,aveam impresia cã cineva, care nu ºtia nimic demine, trebuie sã-mi acorde o clipã de atenþie.

Edgar îi spunea celui care-i tundea pãrul, încã dinvremea studenþiei, frizerul nostru. Pe atunci mergeauîmpreunã, Edgar, Kurt ºi Georg, la bãrbatul cu ochivicleni, pentru cã neruºinarea frizerului era mai uºorde suportat în trei. ªi fiindcã nu era obraznic decâtpânã se apuca de tuns. Dupã aceea devenea aproapetimid sau tãcea.

Frizerul dãdu mâna cu Edgar : Ia te uitã, sunteþi iarîn oraº. ªi cei doi roºcovani, întrebã el. Nu îmbã-trânise la faþã. Acum mulþi nu mai vin pânã la primã-varã, spuse el. κi îndeasã ºepcile pe cap ºi-ºi beaubanii pentru frizer.

Frizerul avea la arãtãtorul drept o unghie lungã,toate celelalte erau scurte. Cu unghia lungã împãrþeapãrul lui Edgar în ºuviþe. Edgar auzea foarfeca tãind,obrazul sãu devenea tot mai mic, oglinda se depãrta.Edgar îºi închise ochii, simþea cã-i vine rãu.

Frizerul nu mã întrebase cum voiam sã mã tundã,spuse Edgar. M-a tuns pentru toþi cei ce nu maiveneau pânã la primãvarã. Când m-am ridicat de pescaun, pãrul meu era scurt ca o blanã.

Multe lucruri le vedeam nedespãrþite, ca atuncicând Edgar, Kurt, Georg ºi cu mine mai eram stu-denþi. Dar nenorocirea l-a lovit pe fiecare altfel, decând eram risipiþi prin þarã. Rãmãseserãm în conti-nuare legaþi unul de altul. Scrisorile cu firele de pãr

208

nu folosiserã la nimic, decât ca sã ne citim frica dinpropriul cap în scrisoarea celuilalt. Fiecare trebuia sãse descurce singur cu scaiul, cu sfrânciocul, cu bãu-torii de sânge ºi cu maºinile hidraulice, trebuia sãdeschidã bine ochii ºi sã-i închidã la loc.

Când am fost concediaþi, am vãzut cã, fãrã acestrãu pe care te puteai baza, era mai rãu decât atuncicând îi suportam constrângerea. Pentru cã, angajaþisau concediaþi, pentru anturajul nostru eram oricumniºte rataþi, ceea ce deveneam ºi pentru noi înºine.Deºi rãscoleam toate motivele, ne simþeam aºa. Eramsleiþi, sãtui pânã peste cap de moartea dictatorului,obosiþi de fugarii morþi, tot mai aproape de cei obse-daþi de fugã, fãrã sã ne dãm seama.

Nereuºita ni se pãrea fireascã, întocmai ca respi-raþia. Era ceea ce aveam în comun, ca încrederea. ªitotuºi, în tãcere fiecare mai dospea ceva în plus :propria renunþare. În ea fiecare avea o imagine proastãdespre sine ºi accese de orgoliu chinuitor.

Degetul tãiat al lui Kurt, maxilarul rupt al luiGeorg, iepurele de culoarea prafului, borcanul împu-þit din geanta mea � aparþinea fiecare unuia dintrenoi. Ceilalþi ºtiau despre asta.

Fiecare dintre noi îºi imagina cum ºi-ar puteapãrãsi prietenii sinucigându-se. ªi le reproºa, fãrã sãle-o spunã vreodatã, cã a trebuit sã se gândeascã laei ºi de aceea nu a fãcut-o. Aºa se justifica fiecare ºiîºi lua tãcerea drept scuzã, învinovãþindu-i pe ceilalþi,cã el ºi ei trãiau în loc sã fie morþi.

Efortul de a ne salva era rãbdare. Aceasta nu aveavoie sã se termine niciodatã sau trebuia, în orice caz,sã se facã la loc, de îndatã ce se rupea.

209

În timp ce Edgar traversa piaþa, proaspãt tuns,auzi în spatele pantofilor sãi labe de câine. Se opri ºilãsã câinele ºi bãrbatul sã treacã înainte. Câinele eraºtoarfa de Piele, spuse Edgar. Pe bãrbatul cu pãlãrieneagrã nu-l cunoºtea. Câinele mirosi paltonul luiEdgar ºi mârâi. Bãrbatul îl trase de lesã de lângãEdgar, câinele se lãsã spânzurat ºi continuã sã pri-veascã dupã el. La urmãtorul semafor, bãrbatul ºicâinele se aflau din nou în spatele lui Edgar. Cândapãru culoarea verde, traversarã strada, dar merserãîn parc. Probabil cã acolo aºtepta cineva câinele,deoarece, puþin mai târziu, bãrbatul se urcã dupãEdgar în tramvai.

Edgar spuse : Mi-am imaginat cã omul cu pãlãrie nue om ºi eu cu blanã nu sunt câine. Dar aºa arãtam.

Dupã ce Georg a parcurs înapoi jumãtatea dedrum pânã la garã, a intrat ca scos din minþi în odaie.Probabil cã fugise. Mama lui Edgar îl întrebã : Ai uitatceva. Georg spuse : Pe mine. ªi-a pus scaunul lafereastrã ºi a privit afarã în ziua pustie.

Cu puþin înaintea prânzului poºtaºul a bãtut lauºã. În afarã de ziar, avea o scrisoare recomandatã.Georg nu se miºcã. Tatãl lui Edgar spuse : Scrisoareae pentru tine, trebuie sã semnezi.

În plic era înºtiinþarea de paºaport. Georg se dusecu scrisoarea în camera sa, închise uºa, se aºezã pepat. Pãrinþii lui Edgar îl auzirã plângând. Mama luiEdgar bãtu la uºã ºi-i aduse un ceai. Georg îi spusesã plece cu ceaºca de acolo.

Când farfuriile se auzirã zornãind, nu veni la masã.Tatãl lui Edgar bãtu la uºã ºi-i aduse un mãr curãþat.

210

Puse mãrul pe unde se nimeri ºi nu spuse nimic.Capul lui Georg era acoperit cu perna.

Pãrinþii lui Edgar se duserã în curte. Mama luidãdea mâncare la raþe, tatãl tãia lemne. Georg luãfoarfeca ºi merse la oglindã. κi tãie pãrul.

Când pãrinþii lui Edgar venirã din curte în camerã,Georg stãtea la fereastrã. Arãta ca un animal nãpârlit.Tatãl lui Edgar se sperie, dar îºi pãstrã calmul. Spuse :La ce-þi foloseºte asta.

Când l-am vãzut prima datã dupã întâmplareaaceea pe Georg, i-am spus : Aºa nu poþi sã pleci,du-te la frizer. Mi-a rãspuns : N-am sã fac nimic pentruvoi, când am sã fiu în Germania. Aþi auzit, n-am sãmiºc un deget pentru voi.

Kurt, Georg ºi cu mine am vãzut porþiunile chele,unde Georg intrase cu foarfeca în pãr pânã la pieleacapului. Kurt îi spuse lui Edgar : ªi pãrul tãu aratãcaraghios.

Când copilul nu mai ºtie cum se va sfârºi ziua, seduce cu foarfeca în odaie. Copilul lasã jos jaluzeleleºi aprinde lumina. Se aºazã în faþa oglinzii de latoaletã si-ºi taie pãrul. Copilul se vede de trei ori înoglindã ºi pãrul de pe frunte îi iese strâmb.

Copilul taie pãrþile strâmbe, atunci se fac celelaltestrâmbe. Copilul le taie ºi pe celelalte, atunci devinstrâmbe cele tãiate mai înainte.

În loc de breton, copilul are o perie strâmbãdeasupra obrazului. Fruntea e complet descoperitã.Copilului îi vine sã plângã.

Mama îl bate pe copil ºi întreabã : De ce ai fãcutasta. Copilul spune : Pentru cã nu mã pot suferi.

211

Toþi în casã aºteaptã ca din peria aceea strâmbã sãcreascã din nou fire de pãr. Dar cel mai mult dintretoþi aºteaptã copilul.

Vin alte zile. Pãrul creºte.Dar, într-o bunã zi, copilul iar nu ºtie cum se va

sfârºi ziua.Existã multe fotografii cu copacii de iarnã desfrun-

ziþi ºi cu copacii de varã încãrcaþi de frunze, în faþacopacilor stau oameni de zãpadã sau trandafiri. ªi înfaþã de tot, în pozã, stã un copil ºi zâmbeºte strâmbca peria de deasupra obrazului sãu.

Pe cutia de chibrituri a bãrbatului din tren erau uncopac ºi un foc tãiat cu douã linii încruciºate. Dede-subt scria : Ocrotiþi pãdurea. Edgar puse cutia cuchibrituri în bucãtãrie. Peste douã zile, mama îi spuse :Sub chibrituri sunt cifre.

La staþia de triaj se aflau marfare strãine, spuseEdgar, omul acela voia sã treacã graniþa.

Cifrele din cutie arãtau ca niºte localitãþi înde-pãrtate. Edgar umplu cutia cu chibrituri pânã sus.Aºezã cu grijã mãciuliile roºii ale chibriturilor unapeste alta. Trase capacul doar pe jumãtate, ca opãturã pe pat : Când eºti în Germania, sunã acolo.

Georg trase capacul peste mãciulii. Cu pãrul luituns scurt, cu care nu te puteai obiºnui, arãta deja depe acum ca un vizitator. Nu am plecat încã, spuseGeorg. Dacã nu mã vor arunca din tren, în timpulmersului, am sã sun la numerele astea.

Dacã Georg a sunat la numerele acelea n-am maiaflat. Nu a primit paºaportul la ghiºeu. A fost trimis la

212

cãpitanul Piele. Cãpitanul Piele s-a fãcut cã nu vedecã pãrul lui Georg era ciuntit. I-a spus : Luaþi loc.Pentru prima oarã i se adresa cu dumneavoastrã.

Cãpitanul Piele puse pe masa cea micã o declaraþieºi un pix ºi se aºezã la masa cea mare. κi întinsepicioarele ºi-ºi împinse scaunul spre spate. Doar omicã semnãturã, spuse cãpitanul Piele. Georg citi îndeclaraþie cã nu va face nimic în strãinãtate împotrivapoporului român.

Georg nu a semnat.Cãpitanul Piele îºi strânse picioarele ºi se ridicã.

Merse la dulap ºi luã de acolo un plic. Puse plicul pemasa cea micã. Deschideþi-l, spuse cãpitanul Piele.Georg deschise plicul.

Astea ar fi bune acum, spuse cãpitanul Piele, eupot sã vã trimit scrisori.

În plic erau fire de pãr roºu. Nu de la mine, spuseGeorg, cred cã erau de la Kurt.

Georg se urcã peste trei zile în tren. Cutia dechibrituri o avea în buzunarul paltonului. Nu a fostaruncat din tren în timpul mersului. A ajuns înGermania.

Înainte de plecare a spus : N-am sã mai scriuniciodatã scrisori, doar cãrþi poºtale. Prima o trimisesepãrinþilor lui Edgar : o vedere de iarnã cu copacinoduroºi pe malul râului. Mulþumea cã a putut sãlocuiascã la pãrinþii lui Edgar. Vederea a fãcut douãluni pe drum. Când a cãzut în cutia de scrisori de lapoartã, era deja postumã.

Cu douã sãptãmâni înainte, poºtaºul bãtuse înuºã. Edgar a semnat de primirea telegramei.

213

La ºase sãptãmâni de la plecare, Georg zãcea înzorii zilei, la Frankfurt, pe caldarâm. La etajul cinci alpalierului era un geam deschis.

În telegramã scria : A murit pe loc.

Când vederea cu scrisul lui Georg a cãzut în cutiapoºtalã, Edgar, Kurt ºi cu mine duseserãm deja dedouã ori un anunþ mortuar la redacþia ziarului.

Prima datã, redactorul dãdu aprobativ din cap ºiluã foaia în mânã.

A doua oarã ne dãdu rãcnind afarã pe uºã. Am pusfoaia, înainte de a pleca, lângã ochelarii lui pe masã.

A treia oarã n-am mai putut trece de portar.Anunþul mortuar nu a apãrut niciodatã.

Vederea de la Georg stãtea la pãrinþii lui Edgar îndormitor, în faþa paharelor din vitrinã. Peisajul deiarnã privea în pat.

Când mama lui Edgar se trezea de dimineaþã, seducea desculþã pe podea pânã la vitrinã ºi se uita lapeisajul de iarnã. Tatãl lui Edgar spuse : Am s-o bagîn sertar. Îmbracã-te. Mama lui Edgar se îmbrãcã, darvederea rãmase în vitrinã.

Mama lui Edgar nu mai folosea foarfeca aceea, cucare Georg îºi tãiase pãrul, la croitul rochiilor.

De la moartea lui Georg nu mai puteam sã stauîntinsã pe întuneric. Doamna Margit spunea : Cânddormi, îºi gãseºte ºi sufletul lui odihna, cine vrei sãplãteascã curentul. Chiar dacã nu poþi sã dormi,oricum pe întuneric te odihneºti mai bine.

214

O auzeam pe doamna Margit prin uºa odãii. Oftagândindu-se la ceva sau poate ofta în somn. Degetelemele de la picioare îmi ieºeau la capãtul patului desub cuverturã. La mine pe burtã era spaima gãinilor.Rochia de pe scaun se transformase într-o femeieînecatã. A trebuit s-o iau de acolo. Ciorapii atârnauca niºte picioare amputate pe speteaza scaunului.

Pe întuneric parcã zãceam într-un sac. În cel cucordonul, în cel cu fereastra. ªi în cel cu pietre, carenu deveni al meu.

Doamna Margit spuse : Probabil cineva l-a îmbrân-cit. Cred cã mã pricep la oameni. Georg nu pãreaaºa unul. El nu se mai scoalã. Dacã a fost crimã,Dumnezeu îl duce de mânã. Sinucigaºii ajung înfocul Gheenei. Mã rog pentru el.

Kurt a gãsit pe fundul ºifonierului nouã poezii deGeorg. Opt din ele se numeau : Sfrânciocul. ªi ultima :Cine poate sã facã un pas cu propriul lui cap.

Edgar a visat adesea acelaºi lucru : Kurt ºi cu minezãceam într-o cutie de chibrituri. Georg se afla lacapãtul de la picioare ºi spunea : Vouã vã mergebine. Împinse capacul pânã la gâturile noastre. Copa-cul de pe capacul cutiei de chibrituri era în vis unfag. Foºnea, Georg spuse : Dormiþi, eu apãr pãdurea.Pe urmã veniþi voi la rând. La capãtul cutiei dechibrituri ardea focul.

De la moartea lui Georg, Kurt lipsi de la lucru. Înloc sã meargã la abator, plecã la oraº.

215

Vecina cu ochii urduroºi a traversat într-o searãtârzie grãdina ºi a bãtut la uºa lui Kurt. Eºti bolnav,întrebã ea. Dar nu zaci în pat.

Kurt spuse : Dupã cum vezi, stau în uºã.Câinii lãtrau în sat, pentru cã vântul lovea în

streºini. Vecina stinsese lumina la ea în odaie. Fereastraei era întunecatã. Se îmbrãcase prea subþire ºi seînfãºurã în propriile-i braþe. Purta ºlapi brodaþi cutocuri de plutã. Din cauza ºosetelor de lânã groase,îi erau prea mici, cãlcâiele îi ieºeau peste ramã.

Voia sã ia de la Kurt adresa lui Georg din Germania.Se silea sã stea liniºtitã, dar se clãtina ºi era gata sã seprãbuºeascã. Lumina cãzu pe ºlapii ei. În întunericpicioarele îi ieºeau din ºosete, subþiri ca la caprelealbe. Nu avea ciorapi.

Kurt a întrebat-o : Ce vrei cu adresa, nici mãcar nuºi-a luat rãmas bun de la tine.

κi strânse ceafa între omoplaþi : Doar nu suntemcertaþi, dar mi-ar trebui niºte medicamente.

Atunci, du-te la medic, spuse Kurt.Tereza i-a adus lui Kurt un certificat medical, pe

care acesta ºi-a trecut numele, ca sã nu fie concediat.Certificatul costase un cartuº de Marlboro. Când Kurta vrut sã-l plãteascã, Tereza spuse : L-am furat de latata din dulap.

În scrisoarea mamei scria dupã durerile de ºale :Am primit formularele mari. Miliþianul le-a completatpentru mine ºi pentru bunica. A spus cã acum maitrebuie sã te treci ºi tu, ºtii doar destul de bineromâneºte. I-am spus cã tu poate cã nici nu vrei sãvii cu noi. Atunci totul se va amâna, a fost el de

216

pãrere. Pânã la urmã ai sã te rãzgândeºti, ºi-a dat ºiCeasornicarutoni cu pãrerea. El ar fi mers cu plãcereîn locul tãu, dar cum.

Bunicii i-am explicat totul, a trebuit ºi ea sã sem-neze. Semnãtura ei nu se poate citi, dar e autenticã.Ar fi ºi mai rãu dacã s-ar putea citi, pentru cã nu maiºtie cum o cheamã. A cântat un pic. Sunt bucuroasãcã nu ºtiu ce-i trece prin cap, când mã priveºte ca undihor.

Azi am vândut mobila din camera din faþã. Covo-rul nu l-au vrut, e ros de molii. Îþi trimit bani pentrudouã chirii. Pe urmã o sã trebuiascã sã te descurcisingurã. N-aº vrea sã rãmâi aici. Mai ai o viaþã înainte.

M-am trecut în rubricile formularelor : originea ºiºcolile, locul de muncã ºi în ce armatã a servit tata. Îiauzeam cântecele pentru Führer. Îi vedeam hârleþulîn grãdinã ºi plantele lui tâmpite. Dacã exista ºi-nGermania susai nu ºtiam. Soldaþi SS repatriaþi existaudestui.

Bunicul, frizerul, Ceasornicarutoni, tata, preotul ºiînvãþãtorul numeau Germania patria-mamã. Deºi taþiiau mãrºãluit prin lume pentru Germania, ea erapatria-mamã.

Prin plecarea lui, Georg a bãtãtorit ºi pentru mineºi Edgar drumul Afarã din fundãturã, spusese atunci.ªi, ºase sãptãmâni mai târziu, zãcea pe caldarâm îniarna din Frankfurt.

Sfrânciocii rãmaserã la Kurt în ºifonier, într-unpantof, în locul lor, Georg a zburat, din fundãturaînãbuºitoare ca un sac, în sacul cu fereastra. Bãltoaca,

217

în care îi zãcea capul, poate rãsfrângea cerul. Aveamcâte un prieten în fiecare bucãþicã de nor... ºi totuºiEdgar ºi cu mine am plecat dupã Georg. ªi Edgar ascris cererea de plecare. În buzunarul jachetei lui seafla telegrama cu moartea lui Georg.

Kurt nu se simþea în stare sã plece. N-are nici unrost sã rãmân aici, spuse el, dar mergeþi voi întâi. Euam sã vã urmez. Se legãna cu scaunul, podeauascârþâi în ritmul unei totale lipse de perspectivã. Darasta nu ne-a speriat pe nici unul.

Eu sunt un complice al bãutorilor de sânge, spuseKurt, de aceea nu mã concediazã. Dupã ce plecaþi, lerãmân eu. De la venirea verii, deþinuþii sunt duºi înspatele abatorului cu autobuzele pe câmp. Sapã acoloun canal. Când obosesc, se reped câinii la ei. Suntduºi în autobuz ºi zac acolo, pânã seara la ºase, cândautobuzul îi duce din nou înapoi în oraº. Fotografiezdin biroul meu. Doi bãutori de sânge m-au surprins,spuse Kurt. Ei ºtiau. Poate mai ºtiu ºi alþii. Eu þinfilmele în fundul dulapului. Aºa am gãsit ºi poeziilelui Georg. Le duc la Tereza ºi le iau înainte de apleca, i le dau tatãlui lui Edgar. Sã vi le trimitã prinvameº.

Poate cã totuºi am sã fiu concediat, spuse Kurt.Trimiteþi-mi douã fotografii, când ajungeþi în Germania,una cu fereastra ºi una cu caldarâmul. Am sã leprimesc, Piele ºtie doar cã dor.

Tereza a plâns când a aflat cã m-am trecut înrubrici. Prietenul ei o pãrãsise. I-a spus : O femeiefãrã copii e ca un copac fãrã fructe. Tereza ºi el s-audus în staþia de tramvai. În staþie i-a arãtat Terezeioamenii care aºteptau ºi i-a spus ce boli aveau.

218

Tereza spuse : Doar nu-i cunoºti. Dar el împãrþeadiagnostice : Ãla are ceva la ficat, aia la plãmâni.Când nu-i mai trecea nimic prin minte, spunea : Vezicum þine ãla capul. ªi aia suferã de inimã. ªi ãla delaringe. Tereza îl întrebã : ªi eu. El nu rãspunse.Sentimentele nu-ºi au sediul în cap, spuse el. Ele vinde la glande.

Nuca de sub braþul Terezei devenise dureroasã, înultima vreme o þinea ca un ºtreang între subsuoarã ºipiept.

Nu voiam s-o las pe Tereza singurã ºi am spus :Þine-te de Kurt. Tereza dãdu din cap. ªi-aºa nu maisunt decât o jumãtate de nucã, spuse ea. O parte dinmine o iei cu tine. Ce rãmâne îi dai lui Kurt. Ce numai este întreg se poate împãrþi uºor.

Acum era rândul meu sã apãs pe clanþa din trun-chiul mesteacãnului. Tereza ºtia cã aceastã uºa setrântea pentru totdeauna între noi, cã eu nu aveamvoie sã vin în vizitã, în þarã.

ªtiu cã n-o sã ne mai vedem niciodatã, spuse ea.

ªi lui Kurt i-am spus : Þine-te de Tereza. O prie-tenie nu e o jachetã, pe care s-o pot moºteni de latine, îmi atrase el atenþia. Pot sã mi-o trag pe mâneci.Pe dinafarã ar putea chiar sã-mi vinã, dar pe dinãuntrunu-mi þine de cald.

Orice ne spuneam era definitiv. Cu vorbele îngurã calci la fel de multe cum ai cãlca iarba cupicioarele. Aºa era fiecare despãrþire.

Cine iubeºte ºi lasã eram noi înºine, împinseserãmcuvintele unui cântec la limitã :

219

Dumnezeu sã-i dea pedeapsãDumnezeu sã-i dea pedeapsãcu pasul gândaculuivâjâitul vântuluipulberea pãmântului.

Mama a venit în oraº cu trenul de dimineaþã. Aluat încã din tren un calmant ºi de la garã s-a dusdirect la frizer. Mergea la frizer pentru prima oarã înviaþa ei. ªi-a tuns coada în vederea cãlãtoriei.

De ce, coada þi se potriveºte, i-am spus.Cu mine, da, dar cu Germania, nu.Cine spune asta.Nu eºti tratat cum trebuie, dacã vii în Germania cu

o coadã, spuse ea. Bunicii am sã i-o tai singurã.Frizerul a murit. Un frizer de la oraº îºi pierde rãb-darea cu ea. ªtii cã nu poate sã stea liniºtitã în faþaoglinzii. Trebuie s-o leg de scaun.

Ce mi-a mai bãtut inima, spuse ea. Bãtrânul caremi-a tuns coada avea o mânã uºoarã. Tânãrul carem-a spãlat dupã aceea pe cap avea mâna grea. Amtresãrit când a venit cu foarfecã. Era ca la doctor.

Mama avea permanent. În ciuda frigului, nu ºi-apus baticul, ca sã-ºi arate buclele. Coada tunsã opusese într-o pungã de plastic.

O iei cu tine, am întrebat-o.A dat din umeri.Mergeam de la un magazin la altul. Fãcea târguieli

pentru Germania : o planºetã de lemn cu un fãcãleþ,o maºinã de mãcinat nuci, un serviciu de masã, unulde vin ºi unul de tort. Tacâmuri noi, inoxidabile.Rufãrie nouã pentru ea ºi pentru bunica.

220

Ca pentru o mireasã, spuse ea ºi se uitã la ceasulei mort de mânã. Ai dreptul sã trimiþi în Germania cutrenul o ladã de o sutã douãzeci de kilograme. Ceasulmort de la mâna ei avea o curea nouã. Cât e ceasul,a întrebat mama.

Coada bunicii cântãtoare nu a mai fost nevoie sãfie tunsã. Când mama s-a întors de la oraº, zãceamoartã pe podea cu o bucatã de mãr în gurã. Scãpasecu moartea de zestrea aceea de mireasã. Fãrâma demãr era prinsã între buzele ei. Nu se înecase cu ea.Bucãþica avea o coaja roºie.

Ziua urmãtoare, miliþianul nu a gãsit în toatã casanici un mãr din care sã fi lipsit vreo fãrâmã.

Poate cã mâncase mãrul ºi ºi-a lãsat prima îmbucã-turã la urmã, spuse Ceasornicarutoni.

Trebuie sã fie ºtearsã din formulare, spuse mili-þianul. Mama i-a dat bani.

Atât de mult a cutreierat pe lumea asta, spusemama, încât acum ar mai fi putut sã aºtepte pânãajungeam în Germania. ªi acolo sunt coºciuge. Darnu poate sã mã sufere, de aceea a închis ochii tocmaiacum. Asta o îmboldea, când se uita la mine ca undihor. Acum trebuie sã alerg dupã gropari ºi dupãpopã. Mormântul ei trebuie sã fie aici. Aºa a vrut, casã le las pe toate aici, sã nu iau nimic pentru mine.

Rigiditatea cadavericã se instalase deja. Mama ºiCeasornicarutoni au tãiat hainele moartei cu foarfecãºi i le-au tras de pe ea. Mama a adus un lighean cuapã ºi un ºtergar alb. Ceasornicarutoni spuse : Spãlatulmorþilor nu e treabã pentru neamuri. Aºa ceva trebuie

221

sã facã strãinii, altfel mor toþi. A spãlat-o pe bunicape obraz, pe gât, pe mâini ºi pe picioare. Ieri încã amai trecut prin dreptul ferestrei mele, spuse el. Cineºi-ar fi închipuit cã azi o s-o spãl. Eu nu mã ruºinezcã e goalã. A tãiat ºi rufele noi cu foarfecã. Mama acusut hainele la loc, pe moartã.

Cine se îmbracã în lucruri curate, mi-am zis, nupoate sã ajungã murdar în cer. Nu se poate altfel,spuse Ceasornicarutoni, corpul ei nu ne mai ajutã.Nu se mai lasã îndoitã. ªi mie mi-a spus : Ai putea sãpui ºi tu mâna.

Am luat aþã din cutia de lucru ºi am pus-o într-oac mai mare. Am înnodat aþa dublã ºi am pus acul peun scaun. Lasã aþa simplã, spuse mama, e destul detare. O sã þinã pânã-n cer. Fãcea împunsãturi mari ºinoduri groase la capete. Foarfeca a pus-o deoparte ºia rupt aþa, chiar acolo, pe moartã, cu dinþii.

Gura bunicii era deschisã, deºi bãrbia îi fuseselegatã cu o fâºie de pânzã. Fie ca animalul inimii talesã se odihneascã în pace, am spus.

Mama locuia la Augsburg. A trimis o scrisoare cudurerile ei de ºale la Berlin. Nu era sigurã cã e ea ºila expeditor a scris numele vãduvei la care locuia :Helene Schall.

În scrisoarea mamei scria : ªi doamna Schall a fostpe vremuri emigrantã. Dupã rãzboi s-a pomenit aicicu trei copii de gât ºi fãrã bãrbat. A scos-o singurã cucopiii la capãt ºi acum stã aici. Ca persoanã singurãaici se poate trãi foarte bine din pensie. Pãi, da, ei îidatorez asta.

222

Doamna Schall spunea cã Landshut e mai micdecât Augsburg. Cum aºa. Acolo locuiesc doat atâþiade la noi din sat. Doamna Schall mi-a arãtat harta.Dar aici numele de localitãþi stau ca rochiile, pe carenu þi le poþi cumpãra, în vitrinã.

Când citesc în oraº ce scrie pe autobuze, simt cãmã furnicã la ceafã. Citesc numele strãzilor cu glastare. De cum pleacã autobuzul, le-am ºi uitat. Foto-grafia casei noastre o þin pe noptierã ca sã nu daumereu cu ochii de ea. Dar seara, înainte de a stingelumina, mã uit la casa noastrã. Trebuie sã-mi muºcbuzele ºi sunt bucuroasã cã în camerã se face imediatîntuneric.

Aici strãzile sunt bune, dar totul e aºa de departe.Nu sunt obiºnuitã cu asfaltul, mã dor picioarele ºicreierul. Într-o singurã zi obosesc aici cât oboseamacasã într-un an.

Asta nu e casa noastrã, acolo locuiesc alþii acum,i-am scris mamei. Acasã e acolo unde eºti.

Pe plic am scris mare : Doamna Helene Schall.Numele mamei l-am scris mult mai mic ºi între paran-teze, dedesubt. O vedeam pe mama mergând, mân-când, dormind, iubindu-mã pe mine cu fricã, înparanteze, ca pe plic. Podeaua, masa, scaunul ºipatul îi aparþineau doamnei Schall.

ªi mama mi-a rãspuns : Ce e acasã n-ai de unde sãºtii. Acolo unde Ceasornicarutoni îngrijeºte mormin-tele, acolo e cu siguranþã acasã.

Edgar locuia în Köln. Primeam aceleaºi scrisori cubarele încruciºate :

223

Sunteþi condamnaþi la moarte, punem noi mânape voi.

ªtampila poºtei era din Viena.Edgar ºi cu mine ne telefonam. Banii nu ne ajun-

geau sã cãlãtorim. Nici vocea nu ne ajungea printelefon. Ne lipsea obiºnuinþa sã-i încredinþãm tele-fonului secrete, limba se oprea de fricã.

Ameninþãrile cu moartea ajungeau la mine ºi printelefon, prin receptorul pe care trebuia sã-l þin lângãobraz, când vorbeam cu Edgar. Când vorbeam, aveamimpresia cã l-am fi adus pe cãpitanul Piele cu noi.

Edgar mai locuia încã la azilul de tranzit. Unbãtrân în cei mai frumoºi ani îºi bãtea singur joc deel, un profesor ratat. Aºa cum a trebuit sã fac eu cudouã luni în urmã, era rândul lui sã dovedeascã acumcã în România fusese concediat pe motive politice.

Martorii nu sunt suficienþi, spuse funcþionarul.Numai un act legalizat, din care sã reiasã aceasta.

De unde.Funcþionarul dãdu din umeri ºi rezemã pixul verti-

cal de vaza cu flori. Cãzu.Din cauzã cã fuseserãm concediaþi, n-am primit

ajutor de ºomaj. A trebuit sã învârtim în mânã hârtiilepe faþã ºi pe dos ºi n-am putut sã ne vizitãm atât dedes cât am fi vrut.

Am fost de douã ori la Frankfurt ca sã vedem loculunde a murit Georg. Prima oarã nu am fãcut pozepentru Kurt. A doua oarã, am fost destul de hotãrâþica sã fotografiem. Dar atunci Kurt era deja la cimitir.

Am privit fereastra pe dinãuntru ºi pe dinafarã,caldarâmul, de sus ºi de jos. Pe coridorul lung al

224

palierului alerga un copil respirând zgomotos. Mer-geam pe vârfurile picioarelor. Edgar mi-a luat apa-ratul din mânã ºi mi-a spus : O sã venim altãdatã,dacã plângem n-o sã iasã nimic.

La cimitirul din pãdure am mers pe aleea prin-cipalã. Tãcerea iederei te fãcea sã-þi pierzi minþile. Pemormânt era o inscripþie :

Acest mormânt nu este îngrijit. Vã rugãm ca îndecurs de o lunã sã remediaþi aceastã situaþie, altfelvom fi nevoiþi sã netezim terenul. Administraþia cimi-tirului.

La mormântul lui Georg n-am avut lacrimi. Edgarºi-a afundat vârful pantofului în marginea udã agropii. Spuse : Aici, înãuntru, e el. A luat un bulgãrde pãmânt ºi l-a aruncat în aer. L-am auzit cãzând. Amai luat un bulgãr ºi l-a lãsat sã cadã în buzunaruljachetei. Pe ãsta nu l-am mai auzit. Edgar îºi privipalmele. Ce porcãrie, a spus. ªtiam cã nu se referãnumai la pãmânt. Mormântul sta acolo, la picioarelenoastre, ca un sac. ªi fereastra, îmi spuneam, probabilcã nu era decât aparenþa unei ferestre. Am atins-o ºimâinile mele n-au simþit nimic când am deschis-o ºiam închis-o, nimic mai mult decât atunci când deschiziºi închizi ochii. Adevãrata fereastrã poate cã era aici,jos, în mormânt.

Trebuie sã iei cu tine ceea ce te-a ucis, mi-am zis.Nu mã gândeam la un sicriu, mã gândeam la ofereastrã.

Nu ºtiam cum a apãrut expresia �dincolo de mar-gini� aici, în cimitir. Dar ºtiam acum, lângã acestmormânt, ce trebuie cã însemnase dintotdeauna.

225

N-am mai uitat asta.Aº fi putut sã-i spun Terezei : Dincolo de margini

e o fereastrã, care nu dispare când cineva se aruncãde acolo. Nu voiam sã-i scriu aceste lucruri într-oscrisoare. Pe cãpitanul Piele nu-l interesa ce însemnadincolo de margini. Era prea ticãlos ca, la auzulacestei expresii, sã se gândeascã la el însuºi. Fãceacimitire chiar ºi în locuri pe care nu le cãlca. Cunoºteaunele ferestre pe unele paliere.

Când Edgar ºi cu mine am pãrãsit cimitirul, copaciifoºneau. Cerul apãsa pe crengile lor încovoiate. Freziiºi lalele îngheþate stãteau pe morminte ca pe niºtemese. Edgar îºi curãþa tãlpile pantofilor cu un beþiºor.La trunchiurile copacilor ar fi trebuit sã fie clanþe.Oarbã cum eram, ca atunci în pãdure, nu le-am vãzut.

Dupã durerile de ºale ale mamei, scria : În sãptã-mâna asta a sosit lada cea mare din România. Planºetade fãcut tãiþei ºi fãcãleþul lipsesc. Sâmbãtã dupã-amiazãam adus acasã, în buzunarul pardesiului, doi porum-bei. M-am gândit cã nu stricã pentru o supã bunã.Doamna Schall a spus cã aºa ceva nu e voie, porum-beii aparþin oraºului. M-a obligat sã-i duc înapoi. Amasigurat-o cã nu m-a vãzut nimeni. I-am spus cãporumbeii ar fi putut sã zboare. Dacã se lasã prinºica proºtii, sunt ei singuri vinovaþi, chiar dacã aparþinoraºului. Acolo, în parc, sunt destui, slavã Domnului.

A trebuit sã vâr porumbeii în pardesiu ºi sã plecde acasã. Dupã ce am trecut de douã case, am vrutsã-i las sã zboare. M-am gândit cã, dacã aparþin oraºuluigãsesc ºi singuri drumul înapoi. Pe stradã tocmai

226

bine nu era nimeni. I-am pus la marginea drumului,în iarbã. Crezi cã aveau de gând sã zboare. Le-amfãcut vânt cu mâinile, dar nu s-au urnit. Pe urmã avenit un copil pe bicicletã ºi a coborât. M-a întrebatce s-a întâmplat. Ce sã fie, doi porumbei, nu vor sãzboare de aici. Atunci sã rãmânã, ce treabã aveþi cuei. Dupã ce a plecat copilul, a venit un bãrbat ºi aspus : útia sunt din parc, cine i-a adus aici. Amspus : Copilul ãla de pe bicicletã. Bãrbatul a strigat :Nu mai spuneþi, ãsta e nepotul meu. N-am ºtiut, amrãspuns. Adevãrul e cã nu ºtiam. Pe urmã am vârâtporumbeii în buzunarul pardesiului. ªi, fiindcã bãr-batul se uita chiorâº, am spus : Toþi se opresc ºi niciunuia nu-i pasã. Am sã duc chiar acum porumbeiiînapoi în parc.

Prin intermediul vameºului, Kurt a trimis o scri-soare voluminoasã cu lista fugarilor morþi, cu poeziile�Sfrâncioc�-ului, cu fotografii de bãutori de sânge ºide deþinuþi. Într-una dintre poze era cãpitanul Piele.

Tereza a murit, scria în scrisoare. Când îºi apucacu degetele piciorul, rãmânea o adânciturã în piele.Picioarele ei erau ca niºte furtunuri, apa nu maidispãrea nici cu tablete, a ajuns la inimã, în ultimelesãptãmâni Tereza a fãcut radioterapie. Febra i-a crescutmult ºi a vomat.

M-am þinut de ea, înainte de a te vizita. Piele atrimis-o la tine. Nu voiam sã plece. Ea îmi spunea :Eºti un invidios.

Dupã ce s-a întors din Germania, am evitat-o. S-adus sã informeze. N-am mai vãzut-o decât de douãori. I-am cerut înapoi lucrurile care erau la ea. Mi-a

227

dat tot. Dar nu m-ar mira dacã într-o bunã zi Piele osã scoatã tot din biroul lui.

Am fãcut cerere de plecare. La primãvarã ne vedem.

Moartea Terezei m-a durut de parcã aº fi avutdouã capete, care se ciocneau unul de altul. Într-unulera dragostea seceratã, în celãlalt ura. Aº fi vrut cadragostea sã creascã la loc. A crescut ca iarba ºipaiele amestecate de-a valma ºi a devenit cel maiamar jurãmânt de sub fruntea mea. Ea a fost plantamea cea mai tâmpitã.

Dar, cu trei sãptãmâni înainte de scrisoarea volu-minoasã, Edgar ºi cu mine am primit douã telegrameidentice :

Kurt a fost gãsit mort în locuinþa lui. Se spânzurasecu o funie.

Cine trimisese telegrama. Am citit cu glas tare, caºi când aº fi cântat în faþa cãpitanului Piele. În acestcântat, limba lovea prin frunte, de parcã vârful limbiiar fi fost legat de o baghetã, pe care o mânuiacãpitanul Piele.

Edgar a venit sã mã viziteze. Am pus telegrameleuna lângã cealaltã. Edgar a ridicat în aer spaimagãinilor, bila a zburat, ciocurile au început sã ciu-guleascã pe scândurã. Mã uitam liniºtitã la gãini. Nueram nici invidioasã, nici geloasã. Eram doar înfri-coºatã. Atât de înfricoºatã, încât nu voiam sã-i smulglui Edgar din mânã spaima gãinilor.

Corespondenþa nu se trimite întâmplãtor în saci,am spus. Sacii poºtali fac mai mult pe drum decât

228

sacii vieþii. Gãina albã, cea roºie, cea neagrã, voiamsã le privesc pe rând. La ciugulitul acela atât de iute,pe rând însemna de-a valma. Dar nu ºi la sacii cucordonul, cu fereastra, cu nuca ºi cu funia.

Tu cu sacul tãu de ºvãboaicã, spuse Edgar, dacãte-ar auzi cineva, ar zice cã eºti nebunã.

Am pus fotografiile lui Kurt pe podea. ªedeam înfaþa lor ca atunci în grãdina cu fagi. A trebuit pentruo clipã sã mã uit în sus, pe tavan, sã vãd dacã albullui nu e totuºi cerul.

În ultima fotografie, cãpitanul Piele traversa PiaþaTraian. Ducea într-o mânã un pacheþel învelit înhârtie albã. De cealaltã mânã ducea un copil.

Pe versoul fotografiei, Kurt scrisese :Bunicul cumpãrã prãjituri.Îmi doream sã-l vãd pe cãpitanul Piele ducând un

sac cu toþi morþii lui. Pãrul tuns sã-i miroasã a cimitirproaspãt cosit, când merge la frizer. Sã-i putã crima,când se aºazã, dupã lucru, alãturi de nepotul lui lamasã. Ca acestui copil sã-i fie scârbã de degetelecare îi întind prãjitura.

Simþeam cum mi se deschide ºi închide gura :Kurt a spus odatã : Aceºti copii sunt deja complici.

Ei îºi miros taþii, seara, când sunt sãrutaþi, pentru cãaceºtia beau sânge la abator ºi vor sã ajungã ºi eiacolo.

Edgar îºi clãtina capul, de parcã ar fi vorbit cumine. Dar tãcea.

ªedeam pe podea în faþa fotografiilor. Am luatpoza cu bunicul în mânã. Am privit copilul deaproape. Apoi pacheþelul alb al bunicului.

229

Noi spunem încã frizerul meu ºi foarfeca mea deunghii, în timp ce alþii nu îºi mai pierd niciodatãvreun nasture.

De atâta stat pe jos mi-au amorþit picioarele.Când tãcem, suntem dezagreabili, spuse Edgar,

când vorbim, devenim ridicoli.

Mircea Nedelciu, Adriana Babeþi, Mircea Mihãieº,Femeia în roºu

Alexandru George, Oameni ºi umbre, glasuri, tãceriMihai Zamfir, Fetiþaªtefan Agopian, FricNorman Manea, Întoarcerea huliganuluiGabriela Adameºteanu, ÎntâlnireaIon Vianu, Caietele lui OziasGabriela Adameºteanu, Dimineaþã pierdutãMatei Cãlinescu, Viaþa ºi opiniile lui Zacharias LichterDumitru Radu Popa, Sabrina ºi alte suspiciuniªtefan Agopian, Tache de catifeaNicolae Breban, Animale bolnaveMihai Zamfir, Poveste de iarnã � AcasãNora Iuga, Sexagenara ºi tânãrulGabriela Melinescu, Acasã printre strãiniToma Pavel, A ºasea luminãSimona Popescu, ExuviiDaniel Vighi, Misterele Castelului Solitude sau despre

singurãtate la vreme de iarnãGabriel Chifu, Visul copilului care pãºeºte pe zãpadã fãrã

sã lase urme sau Invizibilul, descriere amãnunþitãSonia Larian, Bietele corpuriPaul Goma, Din calidorAugustin Buzura, Feþele tãceriiStelian Tãnase, Corpuri de iluminatDora Pavel, Agata murindAlexandru Ecovoiu, SaludosNichita Danilov, Tãlpi. ªotronulGeorge Bãlãiþã, Lumea în douã zileMarin Mincu, Jurnalul lui DraculaCarmen Firan, Caloriferistul ºi nevasta hermeneutuluiCãtãlin Dorian Florescu, Vremea minunilorRuxandra Cesereanu, Nebulon

Bun de tipar : aprilie 2006. Apãrut : 2006Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 � P.O. Box 266

700506, Iaºi, Tel. & Fax : (0232) 21.41.00 ; (0232) 21.41.11 ;(0232) 21.74.40 (difuzare) ; E-mail : office@polirom.ro

Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,O.P. 37 � P.O. Box 1-728, 030174

Tel. : (021) 313.89.78 ; E-mail : office.bucuresti@polirom.ro

Coperta : Radu Rãileanu

Tehnoredactor : Gabriela Gheþãu

www.polirom.ro

Valoarea timbrului literar este de 2% din preþul de vânzareºi se adaugã acestuia. Sumele se vireazã la Uniunea Scriitorilordin România, Nr. RO44RNCB5101000001710001 BCR-UNIREA

Tipografia S.C. PRINT MULTICOLOR S.R.L. IaºiStr. Bucium nr. 34, Iaºi 700265

tel. 0232-211225, 236388, fax. 0232-211252

Ioan T. Morar, LindenfeldAlexandru Ecovoiu, OrdineaNorman Manea, Fericirea obligatorieªtefan Agopian, TobitGheorghe Schwartz, Cei O Sutã. Axa lumiiMarin Mincu, Moartea la Tomis. Jurnalul lui OvidiuAlexandru Ecovoiu, SigmaNichita Danilov, Maºa ºi Extraterestrulªtefan Agopian, SaraDora Pavel, CaptivulGabriela Melinescu, Ghetele fericirii. NuveleHerta Müller, Animalul inimii

În pregãtire :

Richard Wagner, CatrafuseIon Vianu, Vasiliu, foi volanteNorman Manea, Întoarcerea huliganului (ediþia a II-a)